REFERAT

Epiziorafie/Epiziotomie

Student : Gabor Ioan-Virgil

Universitatea "Dunarea de Jos" Galati
Facultatea de Medicina si Farmacie
Anul III , Specializarea Moase
 Definitie - Epiziorafia este sutura făcută pentru a repara o epiziotomie. Epiziotomia este o incizie
chirurgicală care se face în zona perineului femeii pentru a facilita expulzarea fătului.
Epiziotomia se poate face cu foarfece speciale sau cu bisturiu. Această incizie include mai multe
planuri, cum ar fi pielea, fasciile, mușchii și mucoasa vaginală. Atunci când se efectuează epiziorafie, fiecare
plan trebuie suturat cu tipul adecvat de sutură (în general se utilizează suturi resorbabile) și cu o anumită tehnică.

Cuvintele epiziotomie și epiziorafie au o rădăcină greacă comună: „epision” sau „episeion”, care se
referă la pubis. Aceste proceduri implică o incizie și sutură a unei zone numite perineu. Perineul are o zonă
superficială și o zonă profundă, în formă de diamant și situată în zona genitală.

Dacă se trasează o linie orizontală imaginară care trece prin tuberozitățile ischiale, rombul care
formează perineul este împărțit în două triunghiuri, unul superior unde se află zona urogenitală și unul inferior
unde se află zona anală.

Perineul conține piele, mușchi și fasciile, care sunt tăiate la epiziotomie împreună cu peretele vaginal și
care trebuie suturate la epiziorafie. Trei mușchi principali se găsesc în zona perineală a femeilor:
ischiocavernosus, perineul transvers superficial și bulbocavernosus.

Epiziotomia și, prin urmare, epiziorhafia sunt indicate pentru cauze materne datorită iminenței unei
lacrimi vulvo-vagino-perineale, pentru a scurta perioada expulsivă și intensitatea apăsării sau pentru cauze fetale,
cum ar fi suferința fetală acută, macrocefalia, poziția pantalon etc.

Tehnici
Potrivit Colegiului American de Ginecologie și Obstetrică, epiziotomiile - și, în consecință,
epiziorhafiile - nu ar trebui indicate în mod obișnuit, iar utilizarea lor ar trebui să fie limitată la indicații pentru
cauze materne sau fetale.

Înainte de a începe epiziorafia, se pune anestezie locală cu lidocaină. Chiar și, uneori, la pacienții care
au suferit anestezie epidurală pentru livrare, aceasta trebuie întărită cu anestezie locală pentru a termina sutura.

Tehnicile utilizate pentru epiziorafie depind de tipul de epiziotomie. În principiu există două tipuri de
epiziotomii: una medială și una mediolaterală. Acesta din urmă, în funcție de școala obstetrică menționată, are
diferite înclinații de tăiere față de linia mediană.

În cazul prelungirilor sau în cazul în care este necesară repararea rupturilor, tehnica va varia în funcție
de gradul de rupere și extinderea extensiei.

Epiziorafia se face cu suturi absorbabile. În plus, „catgut” cromat (un fel de nailon) este utilizat pentru
sutura mușchiului și același tip de sutură poate fi folosit și pentru celelalte planuri. Unii obstetricieni preferă
suturile de poliglicol, deoarece sunt mai rezistente la tensiune și sunt hipoalergenice, reducând frecvența
dehiscenței.
 Epiziorafia se efectuează odată cu livrarea placentei completă și după asigurarea recuperării
hemodinamice a pacientului. Permite refacerea anatomiei și controlul sângerărilor, favorizând hemostaza.

Epiziorafia unei epiziotomii mediale și

mediolaterale
Sutura este inițiată de mucoasa vaginală, începând cu aproximativ un centimetru în spatele vârfului
vaginului cu un punct de ancorare profund. O sutură continuă se face traversată către zona imediată din spatele
carunculelor himenului.

Odată ce vaginul a fost suturat, porțiunea compromisă a mușchiului transvers și tendonul articulației din
pană perineală este suturată cu sutură continuă și necrucișată. Sutura este continuată până la vârful inferior al
perineului și de acolo pielea este suturată.

Pentru sutura pielii, sunt abordate atât celula subcutanată, cât și pielea. Această ultimă sutură se poate
face cu sutură executată sau cu cusături separate.

Epiziorafie pentru epiziotomii cu extensii

sau pentru repararea lacrimilor
Lacrimile canalului de naștere sunt clasificate în patru clase.

 Clasa I: afectează acul de păr, pielea zonei perineale și a vaginului fără a afecta fascia sau mușchii.

Clasa II: compromite fascia și mușchiul.

  Clasa III- Include pielea, mucoasa, perineul, mușchii și sfincterul anal.

Clasa IV: se extinde, compromitând mucoasa rectală și poate include lacrimi în uretra.

Lacrimile de gradul I nu necesită întotdeauna sutura. Când este necesar, se utilizează un „catgut” (Fir
resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj.)
foarte fin sau un adeziv de sutură adeziv.

Lacrimile de gradul II sunt suturate urmând pașii descriși pentru epiziorhafii ale epiziotomiilor mediale
și mediolaterale.

Cele de gradul III includ repararea sfincterului anal, pentru care există două tehnici: una numită
„tehnica cap la cap„(Term-terminal) și celălalt”tehnica suprapunerii"(Suprapunere).

Al patrulea grad implică o reparație în ordine, mai întâi a rectului, apoi a sfincterului anusului și apoi
sunt urmați pașii similari cu cei descriși pentru sutura epiziotomiei mediale sau mediolaterale.
 Când se prelucrează o prelungire a epiziotomiei, sfincterul anusului este reparat mai întâi și apoi
continuă așa cum sa menționat anterior. Reparația anatomică trebuie făcută fără a lăsa spații „moarte” care se pot
umple cu sânge.

Tipuri
Există mai multe tipuri de epiziorafie:

- Cele care corespund suturilor epiziotomiilor mediale și medial-laterale.

- Cele utilizate pentru corectarea sau sutura lacrimilor și extensiilor.

Îngrijiri
- Pacienții care au fost supuși acestei proceduri trebuie să evite utilizarea tampoanelor și a dușurilor
vaginale în perioada postpartum, pentru a asigura o vindecare adecvată și pentru a evita noi leziuni.

- Pacienții ar trebui informați cu privire la necesitatea de a se abține de la actul sexual până când vor fi
reevaluați de către medicul curant și vor fi recuperați complet.

- Nu trebuie să efectueze activități fizice care ar putea provoca dehiscența suturilor, cel puțin în primele
6 săptămâni.

- Tampoanele sanitare trebuie schimbate la fiecare 2-4 ore. Curățarea zilnică a zonei genitale cu apă și
săpun trebuie menținută cel puțin o dată pe zi și ori de câte ori este necesar; de exemplu, după ce ai urinat sau ai
avut o mișcare intestinală. Ar trebui să usuce zona folosind prosoape curate sau șervețele pentru copii.

- Timpul minim necesar pentru vindecarea și absorbția suturilor variază între 3 și 6 săptămâni.

- În cazurile în care sfincterul anal și rectul sunt implicate, este indicat tratamentul cu antibiotice.

- O dietă bogată în fibre trebuie menținută pentru a evita constipația și durerea de evacuare. În ceea ce
privește utilizarea medicamentelor pentru durere, pot fi indicate cele care nu afectează copilul (laptele matern) și
numai dacă durerea este foarte intensă.

- Pacienții trebuie să se prezinte la un medic dacă durerea crește, dacă au secreții vaginale cu miros urât,
dacă crește pierderea de sânge, dacă observă zone în care rana se deschide sau nu au fost evacuate în 4 sau 5 zile.