TEMA : SISTEMUL DREPTULUI.

FAMILII DE DREPT
1. Definiţia noțiunii „sistem de drept”. Elementele structurale ale sistemului de drept.
2. Ramurile dreptului contemporan
3. Noţiunea „familie de drept”. Clasificarea sistemelor juridice în familii de drept

1. Definiţia noțiunii „sistem de drept”

Sistemul dreptului este construcţia internă ce se exprimă prin unitatea şi coordonarea
normelor juridice în vigoare din stat şi prin compartimentarea dreptului în anumite părţi componente
relativ independente.
Evidenţiem trei categorii principale când utilizăm cuvântul sistem în contextul dreptului.
 sistemul juridic se manifestă ca realitatea juridică a societăţii şi include în sine acele fenomene
cu caracter juridic ce ar determina această realitate – sis-temul dreptului, sistemul legislativ,
raportul juridic, cultura şi conştiinţa juridică, interpretarea şi realizarea dreptului etc.
 sistemul legislaţiei include în sine ansamblul, totalitatea actelor normative ce sunt în vigoare
într-un stat.
 sistemul de drept este format dintr-un ansamblu de norme juridice am-plasate într-o anumită
ordine în instituţii juridice, subramuri şi ramuri de drept. Sistemul dreptului caracterizează
structura dreptului.
Elementele structurale ale sistemului de drept
Ramura de drept – o totalitate sistematizată de norme juridice ce formează o parte
independentă a sistemului de drept, care reglementează o anumită catego-rie de relaţii sociale prin
intermediul unei metode specifice de reglementare.
Subramura de drept – o grupă de norme juridice, relativ mare, ce formează obiectul unor
reglementări juridice distincte. Subramura nu posedă o metodă de reglementare juridică proprie. Ca
exemplu de subramură de drept putem aduce dreptul penal militar încadrat în dreptul penal ca
ramură de drept.
Instituţia juridică – o totalitate de norme ce formează o parte independentă a ramurii de drept
care reglementează relaţii sociale asemănătoare.
Norma juridică – elementul primar al sistemului de drept ce reglementează o relaţie socială-
tip.

2. Ramurile dreptului contemporan

Evident, nu au fost evidenţiate toate ramurile dreptului contemporan. La caracterizarea acestui
subiect al Teoriei Generale a Dreptului și Statului sunt numite numai principalele ramuri de drept în
viziunea fiecărei persoane care cercetează subiectul caracterizat, ce pot fi diferite de la un subiect la
altul. Mai este necesar de a menţiona că, deoarece sistemul de drept se află într-o continuă dezvoltare
şi elementele lui componente permanent se modifică, o ramură de drept, cu timpul, poate regresa la
nivel de subramură ori instituţie juridică. Și invers, o instituţie juridică poate evolua considerabil,
generând apariţia unei noi ramuri de drept. Ramura de drept prezintă unitatea mai multor instituţii
juridice legate strâns între ele prin intermediul obiectului lor comun, prin intermediul metodelor de
regle-mentare comune şi al principiilor unice care le caracterizează.
Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice, organic inter-acţionând între
ele, care reglementează relaţii sociale cu acelaşi caracter specific, utilizând aceleaşi metode sau
acelaşi sistem de metode. Ramurile dreptului nu sunt izolate între ele, valoarea lor se exprimă printr-
o manifestare interdependen-tă a lor.
Ramurile dreptului contemporan
- dreptul constituţional
- dreptul administrativ
- dreptul civil
- dreptul procesual civil
1
 - dreptul penal
- dreptul procesual penal
- dreptul muncii
- dreptul familiei
- dreptul fiscal
- dreptul funciar
- dreptul internaţional

3. Noţiunea „familie de drept”. Clasificarea sistemelor juridice în familii de drept

Sistemul juridic naţional constituie o totalitate de norme juridice exprimate prin diferite forme
ale dreptului, amplasate într-o anumită ordine, şi prin ideolo-gia juridică dominantă în stat.
Familia sistemelor juridice este o totalitate de sisteme juridice naţionale ce se bazează pe
izvoare comune formale ale dreptului, pe structura comună a sistemelor de drept şi pe dezvoltarea
istorică asemănătoare.
Familia sistemelor juridice mai poate fi numită şi Mare sistem de drept con-temporan. În
denumire ar fi mai oportună prezenţa termenului „Sistem juridic contemporan”, din considerentul că
la cercetarea apariţiei şi evoluţiei sistemelor de drept existente, a influenţei lor reciproce se manifestă
nu doar natura sistemu-lui de drept, dar și a însuşi sistemului juridic prin specificul raporturilor
juridice, al culturii juridice, al conştiinţei juridice ş.a.
Disciplina de studiu „Sisteme juridice comparate” se prezintă ca o parte „ge-nerală” a altei
discipline foarte diversificate ce se ocupă de cercetarea fenomenu-lui juridic în aspect comparat-
ramural. Astfel, evidenţiem disciplinele de studiu „Drept penal comparat”, „Drept constituţional
comparat”, „Drept administrativ comparat” ş.a. Suportul ştiinţific al tuturor acestor discipline îl
formează ştiinţa dreptului comparat, care, la rândul său, posedă un obiect de studiu distinct –
sistemele juridice şi o bază metodologică în care principala metodă de studiu se prezintă a fi metoda
comparativă.
Savantul francez Rene David a evidenţiat următoarele familii juridice, în ca-litate de criterii
de clasificare manifestându-se elementele permanente ale drep-tului. Astfel, în calitate de criterii de
clasificare a sistemelor juridice sunt iden-tificate: a) Structura asemănătoare a sistemului de drept; b)
Sistemul izvoarelor dreptului şi ierarhizarea corespunzătoare a acestora; c) Gradul de generalitate a
normei juridice.
Familii juridice
 familia romano-germanică
 familia anglo-saxonă
 familia dreptului socialist
 familia dreptului tradițional și religios
Sunt cunoscute şi alte încercări de clasificare a sistemelor juridice în familii. În viziunea
noastră, clasificarea menţionată este una dintre cele mai reuşite, deoarece cuprinde în sine
majoritatea sistemelor juridice ale lumii contemporane şi poartă un caracter stabil şi obiectiv. Este
necesar de a menţiona că fiecare din familiile indicate formează în interiorul său alte subdiviziuni,
care la fel evidenţiază anumite semne caracteristice, dar care posedă un caracter mai limitat.
Semnele caracteristice ale familiilor juridice. Criteriile ce au fost evdenţiate la baza
clasificării sistemelor de drept contemporan în familii juridi-ce determină prezenţa anumitor semne
specifice, caracteristice sistemelor de drept din familia menţionată. Aceste semne caracteristice
determină anumite „amprente” caracteristice sistemelor juridice ce formează o familie juridică
contemporană sau alta şi servesc în calitate de indicator rapid şi primar de identificare a apartenenţei
la acel sau alt sistem juridic. Evident că semnele caracteristice menţionate nu poartă un caracter
limitat, numărul lor poate fi lărgit, însă cu mare atenţie, altfel se va diminua aspectul generalităţii.
Familia sistemelor juridice romano-germanice
 La baza compartimentului dreptului privat din toate sistemele juridice menţionate se
află dreptul roman privat;
 Este specifică divizarea convenţională în drept public şi drept privat;
2
  Norma juridică poartă un caracter general;
 Este caracteristică sistematizarea legislaţiei în coduri;
 Principalul izvor formal al dreptului este actul normativ.
Familia sistemelor juridice anglo-saxone
 La baza sistemelor juridice de origine anglo-saxonă se află dreptul comun englez;
Nu cunosc divizarea în drept public şi drept privat;
Norma juridică poartă un caracter foarte concret, aproape cazuistic;
Nu se practică codificaţii de model european;
Principalul izvor formal al dreptului este practica judecătorească.
Familia sistemelor juridice socialiste
 La baza majorităţii ansamblului de sisteme juridice se află dreptul roman privat;
 Sistemele juridice socialiste în dezvoltarea lor au fost determinate de sistemul juridic
sovietic;
Nu recunoaşte divizarea în drept public şi drept privat;
Norma juridică, după modelul din familia romano-germanică, poartă un caracter general;
Există coduri după modelul romano-germanic;
Principalul izvor formal al dreptului este actul normativ.
Familia dreptului tradiţional şi religios
 Nu există o unitate sistemică, caracteristică pentru celelalte familii;
 Este prezent un sistem de izvoare formale ale dreptului diferit de cel ro-mano-
germanic;
 Drepturile tradiţionale şi religioase nu posedă o sistematizare după mo-delul
occidental, normele dreptului aflându-se împreună cu normele reli-gioase;
 Nu poate fi evidenţiată o structură a drepturilor menţionate după modelul occidental;
 De regulă, drepturile tradiţionale şi religioase poartă un caracter vechi, arhaic.

Literatura recomandată:
 Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. Chişinău: Cartier, 2004.
 Baltag D., Guţu Al., Ursan I. Teoria generală a dreptului. Chişinău, 2002.
 Boboş Gh. Teoria generală a dreptului (note de curs). Cluj-Napoca, 1994.
 Ciobanu D. Întroducere în studiul dreptului. Bucureşti, 1992.
 Djuvara M. Enciclopedia juridică. Teoria generală a dreptului. Drept raţional.
Izvoare de drept pozitiv. Bucureşti, 1995.
 Dumitrescu C.A. Introducere în teoria izvoarelor dreptului. Bucureşti, 1999.
 Motică R., Mihai Gh. Teoria generală a dreptului. Bucureşti, 2001.
 Negru B., Negru A. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 2006.
 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. Iaşi, 1995.
 Zlătescu V.D. Panorama marilor sisteme contemporane de drept. Bucureşti, 1994.