Sunteți pe pagina 1din 14

ANALIZA SISTEMULUI

BUGETAR DIN BELGIA

STUDENȚI:
SPANACHE DINA-ESTERA
GIURGIA ALEXANDRA-LARISA
ANUL 3
GRUPA 4

1
CUPRINS
1. NOȚIUNI DESPRE SISTEMUL BUGETAR...........................................3
1.1 Bugetul de stat...........................................................................3
1.2 Principii bugetare........................................................................4
1.3 Moneda Unica Europeana: EURO.............................................5
1.4 Raspunderea juridica privind executia bugetara.........................6
2. INFORMATII DESPRE STATUL FEDERAL BELGIA...............................7
2.1 Guvernul federal..........................................................................7
2.2 CICLUL BUGETAR..........................................................................7
3. SISTEMUL BUGETAR DIN BELGIA......................................................8
3.1 BUGETUL PROTECȚIEI SOCIALE..................................................11
3.2 BUGETUL ADMINISTRAȚIILOR PUBLICE TERITORIALE...............11
4.CONCLUZII.......................................................................................14

2
1. NOȚIUNI DESPRE SISTEMUL BUGETAR

1.1 Bugetul de stat

Bugetul de stat reprezintă o categorie fundamentală a ştiinţelor finanţelor. Îl putem


aborda din punct de vedere juridic şi economic.
Sub aspectul său juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede şi autorizează în
formă legislativă cheltuielile şi resursele statului, având caracter obligatoriu fiind supus
aprobarii Parlamentului. Reprezintă un act de previziune a resurselor publice şi a modului
de utilizare a acestuia, elaborându-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este
influenţată de concepţiile politice, economice şi sociale specifice fiecărei perioade.
Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se
vor efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului.
Abordarea economică se referă la corelaţiile acroeconomice şi în special legătura cu
nivelul şi evoluţia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB şi măsura în care acesta
este repartizat pentru formarea brută de capital şi consum determină nivelui indicatorilor
bugetari şi constituie baza evoluţiei favorabile a resurselor în viitor.
Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul
repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică
socială şi financiară ale fiecărei perioade. Aceste relaţii au dublu sens: pe de o parte, ca
relaţii prin care se mobilizează resursele băneşti iar pe de lată parte ca relaţii de
repartizare a acestor resurse.
Relaţiile de mobilizare a resurselor sunt relaţii de repartiţie a PIB în favoarea statului
prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, al prelevărilor din venituri şi
atragerile de disponibilităţi temporar libere prin imprumuturilor de stat intern.
Deasemenea se crează relaţii ale statului cu străinătatea concretizate în finanţări externe.
Bugetul de stat este un instrument de previziune pe termen scurt şi mediu. Bugetul
economic este carteristic ţărilor dezvoltate şi reprezintă pe lângă un buget de stat clasic şi
resursele societăţii şi destinaţia lor.Bugetul economiei naţionale este un ansamblu de
conturi ale naţiunii, care reflctă pentru anul în curs şi pentru anul următor previziunile
asupra tuturor agenţilor economici din ţara respectivă. Forma care se întocmeşte diferă de
la o ţară la alta.
Bugetul economiei naţionale este un instrument cu ajutorul caruia guvernul se informează
asupra situaţiei economico financiare a ţării. Nu are caracter de lege, el nu se substituie
bugetului de stat. Volumul şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare diferă de la stat
în funcţie de nivelul de dezvotare economică a ţării, de condiţiile social-politice interne şi
de conjunctura internaţională.La nivelul fiecărui stat se elaboreză mai multe categorii de
bugete corelate care alcătuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferenţiat în funcţie de
structura organizatorică a fiecărui stat: tip unitar(Franţa, Anglia, Suedia etc) si tip federal
(SUA, Canada, Elveţia etc).

3
1.2 Principii bugetare

Bugetul este un tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice aferente perioadei la


care se referă. El oferă posibilitatea analizării veniturilor pe surse de provenienţă şi a
cheltuielilor pe destinaţii.
Principiile clasice bugetare sunt:
-unitatea
-universalitatea
-anualitatea
-specializarea bugetară
Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte:
- prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă
- la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise
în autorizaţia dată guvernului de către parlament
Bugetul este elaborat şi aprobat pentru o perioadă de 12 luni. Anul bugetar poate să
coincidă sau nu cu anul calendaristic.
Universalitatea este principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile publice trebuie
să fie înscrise în buget în sumele lor totale, fară omisiuni şi fără compensări reciproce.
Excepţii de la principiul universalităţii:
- resursele provenind din donaţii
- fondurile de sprijin ale particularilor
- reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea către buget a sumelor necuvenite
sau acordate cu titlu provozoriu.
Unitatea bugetară presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului, în
sumele lor globale într-un singur document. Unitatea bugetului este asigurată prin intermediul
sistemului conturilor naţionale.
Excepţii de principiul unităţii bugetului:
- debugetizarea, constă în scoaterea unor cheltuieli în afara bugetului general
- bugete anexe, se înscriu veniturile şi cheltuielile unor instituţii publice care nu au în
mod obligatoriu personalitate juridică. Pentru acoperirea cheltuielilor se recurge la
împrumuturi.
- conturile speciale de trezorerie sunt încasări ce nu reprezintă un venit propriu zis
pentru buget şi plăţi ce nu au caracter definitiv
- bugete extraordinare se înscriu cheltuieli excepţionale ocazionate de crize economice,
calamităţi etc
- bugetele autonome sunt elaborate de întreprinderile publice cu personalitate juridică
- legea rectificativă a bugetului şi modalităţile de repartizare a creditelor bugetare, este
o redimensionare a resurselor şi cheltuielilor publice printr-o lege rectificativă a
bugetului
Bugetul general consolidat este corelat din punct de vedere al asigurării echilibrului, cu
bugetul asigurărilor sociale de stat şi cu bugetele locale (bugete autonome).
Specializarea bugetară
Specializarea bugetară reprezintă principiul potrivit căruia veniturile trebuie să
fie scrise în buget şi aprobate în parlament pe surse de provenienţă, iar creditele
bugetare pe categorii de cheltuieli.
Gruparea veniturilor şi cheltuielilor într-o anumită ordine şi pe baza unor
criterii determinată portă denumirea de clasificaţie bugerară.

4
1.3 Moneda Unica Europeana: EURO

Incepand cu 1 ianuarie 2002,bancnotele si monedele EURO s-au pus in circulatie in


12 state membre ale Uniunii Europene.Noua moneda fiduciara va cuprinde 7 bancnote si 8
monede.
EURO se divizeaza in 100 de centi.Cele 8 monede de EURO - de 1,2,5,10,20 si de 50
de centi ,de 1 EURO si 2 EURO- pot fi deosebite cu usurinte ,intrucat ele difera prin
forma ,marime si culoare.Monedele de valoare mai mare -1 EURO si 2 EURO -sunt
bicolore(argintiu si galben).Mondele de valoare medie -de 10,20 si de 50 de centi- sunt
galbene ,iar monedele de valoare mica -1,2 si 5 centi- au culoarea cuprului.
Fetele comune ale monedelor EURO prezinta trei contururi ale Comunitatii Europene
si cele 12 state,ca simbol al Uniunii Europene.In timp ce aversul tuturor celor opt monede
este identic,reversul este specific fiecarei tari si are forme diferite ,pentru fiecare din cele 12
stateale spatiului EURO.
Cele sapte bancnote EURO ,incepand de la 5 EURO la 500 EURO , pot fi recunoscute
usor prin aspectul lor si prin tactilitatea deosebita.Fiecare bancnota are propria sa culoare si
marime. Cu cat valoarea nomimala este mai mare cu atat este mai mare si bancnota.Pe fata
bancnotei,desenele reprezantand ferestre si porti simbolizeaza un spirit de deschidere , iar pe
revers imaginile reprezentand poduri semnifica cooperarea ,nu numai in interiorul Europei ci
si cu restul lumii. Diversele elemente sunt incluse pentru a ajuta persoanele fara vedere sau
cele cu vedere mai slaba in identificarea diferitelor valori ale bancnotei.
Euro (EUR, sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (UE).
A fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, succedând vechea unitate
monetară europeană ECU (European Currency Unit). Monedele naţionale ale ţărilor
participante au încetat să existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei europene.
Totuşi bacnotele şi monedele naţionale au continuat să fie folosite în ţările respective, până la
introducerea noilor bancnote şi monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile monede şi-au mai păstrat
valoarea legală până la data limită de 28 februarie 2002.
Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime (nu contează ce declinare este folosită,
centimos spanioli sau centesimi italieni).
In prezent zona EURO este formata din urmatoarele state: Belgia, Germania, Grecia,
Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda.
Moneda EURO a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta sub
forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt identice in toate cele 12
state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare
stat si au fata identica, iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecarui stat.

5
1.3 Raspunderea juridica privind executia bugetara

Rãspunderea – reprezintã raportul dintre individ şi autoritatea societãţii.


Responsabilitatea – reprezintã asumarea conştientã şi deliberatã - în faţa societãţii şi a
propriei conştiinţe a prudenţei pentru succesul sau riscul, rezultatul şi eficienţa, consecinţele
şivaloarea activitãţii pe care individul o desfãşoarã.
Rãspunderea juridicã – ca formã a rãspunderii sociale – constã în raporturile juridice
care iau naştere ca urmare a sãvîrşirii unei fapte ilicite şi care cuprinde:
- pe de o parte – dreptul persoanei vãtãmate şi al societãţii, în general, de a obţine repararea
prejudiciului cauzat şi restabilirea ordinii de drept.
- pe de altã parte – obligaţia celui vinovat de a acoperi paguba şi de a se supune sancţiunilor
legale atrase de conduita sa contrarã legii şi celorlalte reguli de convieţuire socialã.
Ca forme ale rãspunderii juridice avem:
- rãspunderea penalã;
- rãspunderea administrativã (contravenţionalã şi disciplinarã);
- rãspunderea patrimonialã (civilã şi materialã).

6
2. INFORMATII DESPRE STATUL FEDERAL BELGIA
Regatul Belgiei, cunoscut colocvial ca Belgia, este o ţară în Europa de Vest. Este unul
dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene şi găzduieşte majoritatea instituţiilor acesteia
precum şi alte instituţii internaţionale importante. Regatul Belgiei, o monarhie constituţională
parlamentară, a fost un stat unit încă de la crearea sa din 1830. Belgia ocupă un teritoriu de
30.528 km² şi are o populaţie de aproximativ 10,5 milioane de locuitori.
Numele „Belgia” este derivat din numele provinciei romane „Gallia Belgica”, situată
în extremitatea nordică a Galiei, locuită iniţial de către belgi, un amestec de popoare celtice şi
germanice. Aceştia sunt menţionaţi de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico,
numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum omnium fortissimi sunt Belgæ".

2.1 Guvernul federal


Guvernul federal este format din miniștri și secretari de stat ce reprezintă partidele
politice ce formează coaliția de guvernământ. În mod formal miniștrii sunt numiți de Rege,
iar numărul acestora este limitat la 15, numărul miniștrilor neerlandofoni și francofoni fiind
egal conform Constituției. Miniștrii nu sunt membri ai parlamentului, dar aceștia trebuie să
răspundă pentru acțiunile lor în fața Parlamentului.
Belgia fiind un stat federal, puterea executivă este distribuită între guvernul federal și
guvernele regionale și comunitare. Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor
comune: justiția, apărarea, poliția federală, energia nucleară, politica monetară, datoria
publică, securitatea socială și controlează o parte importantă a finanțelor publice, sistemului
de sănătate și a politicii internaționale. Poșta și Societatea de căi ferate sunt companii
naționale deținute de stat, care sunt în responsibilitatea guvernului federal. Guvernul federal
este responsabil de obligațiile Belgiei în cadrul UE și a OTAN.

2.2 CICLUL BUGETAR

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de autoritatea


statală competentă cu privire la etapele consecutive ale procedurii bugetare: elaborarea
proiectului de buget, aprobarea acestuia, executarea sa, încheierea şi controlul execuţiei
bugetare. Operaţiunile enumerate se desfăşoară în Begia conform calendarului urmator:

Februarie - Martie: Ministrul bugetului, precum şi ministrul finanţelor trimit colegilor lor
instrucţiunile şi limitele stabilite pentru întocmirea propunerilor de buget pentru anul fiscal
următor. Instrucţiunile trebuie să fie deja aprobate de către Consiliul de Miniştri.

Martie: Pe baza acestor instrucţiuni, toate ministerele, trebuie să întocmească, cu ajutorul


funcţionarilor lor, o estimare a bugetului pentru departamentul lor, pe baza unor politici
neschimbate. Cerinţele necesare pentru orice noi iniţiative trebuie să figureze separat în
bugetul estimativ. Propunerile sunt trimise pentru aprobare inspectorilor de finanţe acreditaţi
ai departamentului.

7
Aprilie: Estimările bugetare sunt apoi revizuite în întalnirile următoare (de fiecare
departament care beneficiază de fondurile publice şi departamentul de buget).

Iunie: Atunci când toate estimările bugetare ale departamentelor au fost revizuite, ministrul
bugetului prezintă un raport cu privire la rezultat Consiliului de Miniştri la sfârşitul lunii
iunie. Ministrul Finanţelor face acelaşi lucru în ceea ce priveşte căile şi mijloacele bugetare
folosite.

Iunie – Iulie: Începutul lunii Iulie marchează startul unei noi serii de întâlniri din partea
Comitetului Miniştrilor, prezidate de primul ministru.

Începutul lui August: Odată ce propunerile de buget au fost revizuite de Comitetul


Miniştrilor, sunt înaintate Consiliului de Miniştri pentru aprobare.

Sfârşitul lui Septembrie: Propunerea este înaintată Parlamentului.

Sfârşitul lui Noiembrie: Votul şi hotărârea Parlamentului.

3. SISTEMUL BUGETAR DIN BELGIA

După o scădere majoră de 29.5% din PIB în perioada 1999-2007, datoria publică a
crescut puternic în ultimii ani (de la 84.2% în 2007 la 97% în 2009), punând astfel capăt unui
declin neîntrerupt din 1993. Această creştere nu rezultă în principal din politica bugetară, în
sens strict, ci mai degrabă din intervenţiile în sectorul financiar, în valoare de 6.3% din PIB,
care au fost indispensabile pentru a stabiliza sistemul financiar. Garanţiile acordate sectorului
financiar nu au, pe de altă parte, nici un impact asupra datoriei publice consolidate, deoarece
acestea sunt considerate în conturile naţionale ca datorii contingente şi sunt luate în afara
bilanţului. Aceste garanţii, ajungand la un total de 92.4 miliarde de euro, sau 27.4% din PIB,
constituie un risc teoretic maxim. Două treimi din aceste garanţii se aplică datoriilor
interbancare sau "piaţa en gros" datorii ale instituţiilor de credit (61 miliarde EUR) şi aproape
o treime pentru viitoare pierderi legate de credite structurate (31.4 miliarde EUR). În
conformitate cu reglementările europene, garanţiile sunt acordate instituţiilor belgiene în
schimbul unei plăţi în conformitate cu condiţiile de piaţă. În ceea ce priveşte anul 2009,
totalul veniturilor prognozate să vină au fost în buget de 666.1 milioane de euro. Impactul
asupra dobânzilor de capital al acestor intervenţii este estimat la puţin peste 500 de milioane
de euro. În sens strict, intervenţiile, prin urmare, au avut un impact pozitiv asupra bugetului
de până acum. Ţinând seama de scenariile adoptate, trebuia să continue să crească în 2010 şi
2011, condusă de dobânzi mai ridicate pe o parte, şi dinamica inerentă a soldului primar pe de
altă parte. De fapt, nivelul anticipat de acesta din urmă nu a permis ponderii datoriei să fie
stabilizată înainte de 2011. Cu toate acestea, stabilizarea şi, mai precis reducerea, datoriei
publice va fi evidentă, începând cu 2012, când ponderea datoriei trebuie să se apropie din nou
de limita de 100%.

8
Datoria publică a atins o valoare maximă de 107,5 % din PIB în 2014 și a scăzut la
103,4 % în 2017. În 2018, datoria a continuat să scadă, ajungând la 102,0 % din PIB, în
special datorită excedentului primar și unei contribuții în scădere a efectului negativ al
bulgărelui de zăpadă (scăderea plăților de dobânzi combinată cu o mai mare creștere
nominală a PIB-ului), doar parțial compensată de o ajustare stoc-flux ascendentă.
Potrivit previziunilor Comisiei, se preconizează o reducere ușoară a datoriei în anii
următori, la 101,3 % din PIB în 2019 și la 100,7 % din PIB în 2020. Se estimează că impactul
descendent anual de 1,3 pp din PIB, în medie, al excedentelor primare și al efectului
bulgărelui de zăpadă va fi compensat parțial de ajustări stoc-flux ascendente în perioada
2019-2020. Aceste estimări nu țin seama de impactul vânzărilor potențiale de active ale
sectorului financiar. În conformitate cu programul de stabilitate al Belgiei pentru 2019,
ponderea datoriei ar urma să scadă la 100,6 % din PIB la sfârșitul lui 2019 și la 98,5 % din
PIB în 2020. Diferența față de previziunile Comisiei, bazate pe menținerea politicilor actuale,
se datorează, în principal, unui deficit global planificat mai scăzut în programul de stabilitate,
cu ipoteze similare în linii mari privind creșterea nominală și cu ajustări stoc-flux ceva mai
reduse.
Ca urmare a abrogării procedurii aplicabile deficitelor excesive în iunie 2014, Belgia a
beneficiat de o perioadă de tranziție de trei ani pentru a respecta criteriul de referință privind
reducerea datoriei.

Bugetul general al Belgiei este format din urmatoarele:


 VENITURI
 CHELTUIELI
 SOLD NET AL BUGETULUI
 OPERATIUNI DE TREZORERIE
 SOLD NET FINANCIAR
Bugetul a fost aprobat de către guvernul belgian la 24 martie 2011, fiind prezentat
Parlamentului la jumătatea lunii aprilie a anului curent. Guvernul a stabilit o țintă a deficitului
bugetar de 3.6% din produsul intern brut. Această țintă:

 Presupune un deficit cu 0.5% mai mic decât cel din anul anterior;
 Trebuie să permită stabilizarea datoriei publice;
 Este mai mică decât ținta stabilită de Consiliul de Finanțe.

Stabilirea țintei de reducere a deficitului bugetar precum și faptul că întocmirea


bugetului nu se realizează luând în considerare evenimentele favorabile ale anului anterior,
determină, de multe ori, depășirea prevederilor iniţiale ale bugetului.
În întocmirea bugetului general se are în vedere faptul că Belgia este organizată în două
entități:
 Entitatea I, care cuprinde administrația centrală și protecția socială;
 Entitatea II, compusă din 3 regiuni și comunitățile aferente.

Masuri luate la nivelul entitatii I

9
La nivel central, Guvernul a decis să își coordoneze măsurile cu cerințele europene,
punând accentul pe de o parte pe controlul cheltuielilor, iar pe de altă parte pe optimizarea
colectării veniturilor publice și sporirea controlului în ceea ce privește fraudele la nivelul
securității sociale și evaziunea fiscală. Aceste măsuri aduc o plus-valoare de 0.6% din PIB.
Pentru o mai bună colectare a impozitelor și taxelor, Guvernul a luat două decizii
cheie. Una se referă la creșterea nivelului secretului bancar, iar cealaltă la încheierea de
acorduri amiabile, care, dacă nu sunt respectate, duc la adoptarea măsurilor juridice. Măsurile
luate cu privire la secretul bancar vor duce la un control mai riguros în materie de evaziune
fiscală și la evitarea sancțiunilor internaționale datorită existenței unui instrument legal care
permite schimbul de informații între bănci.
Statul încasează venituri și din sectorul financiar, ca urmare a creșterii dividendelor,
datorate creșterii profitabilității, și datorită creșterii volumului de depozite. Guvernul a
adoptat măsuri și în ceea ce privește creșterea competitivității economiei belgiene, sprijinirea
nevoilor populației, creșterea flexibilității pieței muncii și oferirea de noi oportunități
șomerilor.

Tabel nr. 1: Principalele venituri şi cheltuieli din bugetul central


Impozite directe  Servicii publice generale;
 Impozitul pe venitul personal –  Apărare;
aplicat pe totalul veniturilor  Siguranţă şi ordine publică;
realizate de persoane;  Protecţia mediului;
 Impozitul corporaţiilor – aplicat la  Sănătate;
totalul veniturilor companiilor  Cultură şi religie;
rezidente (33%).  Educaţie;
Impozite indirecte  Protecţie socială, etc.
 TVA;
 Taxe de moştenire;
 Taxe de mediu;
 Txe de înregistrare;
 Accize.
Sursa: date prelucrate de pe site-ul oficial al Belgiei

Impozitul pe venit
În calitate de contribuabili, persoanele din Belgia au dreptul la scutirea impozitării unei părţi
din venituri, în valoare de 6430 €/an. Există şi câteva excepţii:
 Dacă venitul impozabil nu depăşeşte 23900 €/an, se va deduce valoarea de 6690 €.
 Dacă persoana respectivă are un copil în întreţinere, va beneficia de o majorare a
acestei sume cu 1370 €.
 Dacă are 2 copii în întreţinere, majorarea se va face cu 3520 €.

TVA-ul
 Cota standard de 21%;
 Cote reduse:
 6% pentru bunurile de primă necesitate şi pentru prestările de
servicii cu caracter social (transportul persoanelor, servicii agricole,
etc.);

10
 12% pentru bunurile şi serviciile care sunt considerate importante
din punct de vedere economic (cărbune, abonamente TV, etc.).

3.1 BUGETUL PROTECȚIEI SOCIALE

Principalul principiu care stă la baza protecției sociale este solidaritatea. Aceasta
trebuie să creeze o legătură între angajați și șomeri, tineri și bătrâni, familii cu venituri și
familii fără venituri, etc.
În cadrul sistemului protecției sociale, se disting două subsisteme: sectorul clasic al protecției
sociale și asistența socială.
Sectorul clasic conține următoarele sectoare:
 Pensii clasice și pensii de urmaș;
 Șomaj;
 Asigurări pentru accidente de muncă;
 Asigurări pentru boli profesionale;
 Beneficii familiale;
 Asigurări obligatorii de sănătate;
 Concedii anuale.
Pentru șomeri există încă o asigurare în caz de faliment și o serie de beneficii în plus
pentru mamele fără loc de muncă.
În ceea ce privește asistența socială, aceasta se referă la:
 Venituri pentru integrarea socială;
 Venituri garantate pentru bătrâni;
 Beneficii familiale garantate;
 Beneficii pentru persoanele cu dezabilități.
Veniturile bugetului protecției sociale se formează atât din contribuții ale angajaților, cât și
din cele ale angajatorilor.

3.2 BUGETUL ADMINISTRAȚIILOR PUBLICE TERITORIALE


Belgia e divizată în 3 regiuni: Regiunea valoniană și Comunitatea franceză, Regiunea
flamandă și Regiunea capitalei Bruxelles. Regiunile au organe legislative și executive proprii
– parlamente și guverne regionale.

a) Regiunea Walloon și Comunitatea franceză

Principalele măsuri luate în ceea ce privește bugetul acestei regiuni sunt recurente pe
intervalul 2009-2015:
 În anul 2009, s-a acționat în vederea reducerii cheltuielilor generate de operațiunile
ministerelor cu 15%, precum și la diminuarea numărului ministerelor;
 Stoparea indemnizațiilor plătite Parlamentelor;
 Reducerea cu 3% a cheltuielilor civile;
 Reducerea cu 30% a bugetului de comunicații valonian.

11
Măsurile adoptate de guverne corespund economii structurale şi au un efect asupra
întregii perioade acoperite de programul de stabilitate. În 2010 şi 2011, guvernele din Wallon
şi Comunitatea franceză au decis ca o parte din veniturile suplimentare generate de
revigorarea activităţii economice să fie alocate pentru reducerea necesarului de finanţare

b) Regiunea Flemish

Protejarea unor finanţe publice sănătoase a fost şi este  una din provocările majore cu


care se confruntă actualul guvern flamand. Reducerea cheltuielilor în ceea ce priveşte
sectorul public al acestei regiuni cât şi menţinerea balanţei echilibrate a bugetului începând
din 2011 a fost şi este una din cele mai mari provocari cu care se confruntă guvernul flamand.
Odată cu apariţia crizei economico-financiare guvernul flamand a decis să facă un
efort de consolidare a sistemului financiar cu peste 2 miliarde € pe perioada 2009-2011. În
acest scenariu deficitul bugetar avea sa fie 1 miliard € în 2009 iar în 2010 avea sa ajungă la
500 milioane €. Pentru a evita creşterea deficitului şi în anul 2011, guvernul a adoptat o
masură de siguranţă care presupune limitarea cheltuielilor publice la 8/12. Această măsură a
fost relaxată, la începutul lunii septembrie  şi octombrie 2009, apoi desfiinţată la sfârşitul
lunii octombrie.
În vederea realizării bugetului recomandat pentru 2011, primul pas a fost să aibă în
vedere măsurile luate de guvern în ceea ce priveşte economiile:
 indexare zero la creditele salariale în 2011
 economii suplimentare privind creditele pentru sistemul administrativ în valoare
de 1,5% pe elementul salarial şi 2,5% pe elementul de operare;
 economii suplimentare de 5% pe subvenţiile opţionale;
 economii suplimentare de 2%, pe alte subvenţii, excepţie făcând cele  pentru
anumite sectoare sociale şi de bunăstare cum ar fi îngrijirea persoanelor cu
handicap, bunăstarea tinerilor,  îngrijire la domiciliu;
 10% s-a economisit privind creditele de comunicare şi consultanţă.

c) Regiunea capitalei Bruxelles

Bugetul pentru 2010 a fost întocmit pe baza unui deficit ţintă de 312.509.000 €. 
Dintr-un unghi socio-economice, Regiunea capitalei Bruxelles se confruntă cu următoarele
provocări prioritare:
 ea trebuie să răspundă la explozia demografică;
 rata ridicată a şomajului, în special în caz de nivel scăzut de calificare, şi
sărăcirea a rezidenţilor săi. 
Cu toate acestea, obiectivul stabilit în elaborarea bugetului pe 2011 a fost aceeaşi ca în
2010.  Guvernul s-a angajat să îşi limiteze în continuare acest deficit având în vedere
finanţarea corectă a regiunii. Resursele Regiunii trebuie să fie suficiente nu doar pentru a fi în
măsură să ofere locuitorilor săi o politică legitimă, dar, de asemenea, pentru a finanţa
serviciile oferite pentru a întregii populaţia belgienă şi europenă. 
Întreprinderile şi lucrătorii independenţi sunt supuşi  la anumite taxe, care variază în
funcţie de anumiţi parametri, cum ar fi activităţi, venituri şi forma juridică. Pe lângă taxele
regionale şi impozite directe pe venit, există, de asemenea, o serie de impozite indirecte, cum
ar fi.
 Impozitarea regională pentru întreprinderi şi lucrători care îşi desfăşoară
activităţi independente în regiunea capitalei Bruxelles cuprinde:

12
 Taxa regională pentru întreprinderi care desfăşoară activităţi
independente;
 Impozitul pe spaţii non-rezidenţiale: proprietarii de spaţii non-
rezidenţiale  teritoriul Regiunii capitalei Bruxelle de la 1 ianuarie sunt
supuşi unui impozit pe podeaua spaţiului;
 Impozitul pe panourile publicitare;
 Taxe speciale în anumite sectoare economice: impozitul pe instituţiile
bancare, impozitul pe  depozitarea deşeurilor metalice, impozitul
pe combustibil lichid şi unităţile de distribuţie de gaze, impozitul
pe curse de cai, impozitul pe  taxiuri;
 Impozit pe succesiune pentru întreprinderile mici şi mijlocii
 Impozitare federală care cuprinde:
 TVA-ul: 21%;
 impozitul pe profit: se plăteşte de către întreprinderi, asociaţii,
instituţii şi unităţi care îndeplinesc următoarele criterii: au
personalitate juridică, au sediul social în Belgia şi sunt
angajate în scop lucrativ;
 taxe vamale şi accize;
 impozit pe proprietate

4.CONCLUZII

Criza economică şi financiară a provocat o deteriorare gravă a finanţelor publice. 23


din 27 de membri Uniunii Europene sunt supuse unei proceduri de deficit excesiv, iar Belgia
a fost printre acest grup de ţări din 2 decembrie 2009.
Pe baza cifrelor publicate de Institutul National de Conturi (NAI), rezultatele bugetul
pentru anul 2010 sunt semnificativ mai favorabile decât ţinta stabilită iniţial în programul de
stabilitate ianuarie 2010. Prin creşterea datoriei publice în 2010, în valoare de 0,6% din PIB,
totalul ajungând astfel la 96,8% din PIB, Belgia deţine cea mai mică creştere în zona euro.
Deşi Belgia este o ţară bogată, cheltuielile publice au depăşit cu mult veniturile pentru
mulţi ani, şi impozitele nu au fost urmărite cu sârguinţă. Obiectivul stabilit în elaborarea
bugetului pe 2011 a fost aceeaşi ca în 2010.  Guvernul s-a angajat să îşi limiteze în continuare
deficitul bugetar având în vedere finanţarea corectă a ţării.
Belgia ar trebui să elaboreze o strategie pentru a asigura o cale credibilă faţă de
sustenabilitatea fiscală. Un pas în această direcţie a fost făcut în Programul de Stabilitate, care
prevedea o cale, începând din 2010, înapoi spre un buget echilibrat în 2015
Belgia şi-a votat bugetul pe 2012, buget care respectă înţelegerile dintre Belgia şi
Uniunea Europeană. Belgia urmăreşte să îşi reducă deficitul ţării cu 2,8 % din PIB în 2012,
pentru a ajunge la 0% în 2015.

13
14

S-ar putea să vă placă și