Modificări observabile la inspecţia generală

Atitudini şi posturi
Atitudinea(poziţia) bolnavului în pat poate fi:
1. Normală, activă, liberă, de decubit indiferent şi posibilitatea de mişcare, asemănătoare unei
persoane sănătoase.
2. Pasivă: adinamică,flască, bolnavul fiind ţintuit la pat, fără posibilitatea de a-şi schimba poziţia
din cauza pierderii tonicităţii musculare(în boli grave).
3. Forţată, caracteristică unor boli, în care bolnavul adoptă instinctive o anumită poziţie pentru a
calma un simptom(de ex. Dispneea,durerea, etc.).
Atitudini forţate – ortopneea
Ortopneea – bolnavul stă la marginea patului, într-un fotoliu sau în pat cu căpătâiul ridicat, sprijinit
pe mâini, în criza de astmă bronşic, astm cardiac şi edem pulmonar acut, insuficienţă cardiacă
globală.
În această poziţie, hematoza se face în condiţii mai bune întrucât o parte din sângele care stagnează
în mica circulaţie trece în părţile declive, iar muşchii respiratori accesori intra în funcţie, ajutând
dinamica respiratorie.

decubit dorsal

Atitudini forţate decubit lateral

În pleurezie, la început pe partea sănătoasă, pentru evitarea durerii, iar mai târziu, odată cu
acumularea lichidului – pe partea bolnavă pentru la lăsa liberă expansiunea plămânului sănătos şi,
astfel, a compensa pe cel parţial scos din funcţie.
Atitudini forţate decubit ventral
În crizele de ulcer gastric şi duodenal: bolnavul se ghemuieşte, apăsând cu pumnul regiunea
epigastrică.

Atitudini forţate – cocoş de puşcă

Decubit lateral, capul în hiperextensie,gambele flectate pe coapse şi coapsele flectate pe bazin
(meningită, tbc)

Atitudini forţate –pozitia genupectorala

Sprijinit în coate şi genunchi(”rugăciunea mahomedană”), în pericardită exudativa. În această
afecţiune, bolnavul mai poate adopta poziţia şezând, aplecat înainte peste pernă aşezată pe
genunchi(“ semnul pernei”).

Atitudini forţate – torticolis

Înclinarea unilateral a capului şi limitarea mişcărilor din cauza contracturii muşchilor latero-
cervicali (boli ale coloanei cervicale)
Atitudini forţate – opistotonus
Opistotonus – decubit dorsal, extensia forţată a corpului care descrie un arc de cerc, având ca punct
de sprijin capul şi călcâiele( în tetanos, afecţiune în care s-au mai descris şi alte poziţii:
- emprostotonus – poziţia fătului în uter - prin interesarea muşchilor flexori anteriori;
- pleurostotonus – prin contractura muşchilor laterali de o singură parte, trunchiul fiind încovoiat
pe partea respective:
- ortotonus – este interesată întreagă musculatură simetrică,corpul are o poziţie rigidă.

Opistotonus

emprostotonus
Alte poziţii forţate
Decubit dorsal cu coapsele în semiflexie, la bolnavii cu dureri abdominale cu componenţă
peritoneală(colicistică acută, ulcer perforat).
Căutări de noi poziţii antalgice şi agitaţie psihomotorie(colica biliară si cea renala).