Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organizarea Topografica A Abdomenului
Organizarea Topografica A Abdomenului
Pentru a se putea localiza sediul unor organe, leziuni s-au dureri, reflectate asupra peretelui abdominal anterior, s-au
delimitat, în mod convenţional, mai multe regiuni (zone, cadrane) topografice.
Cel mai des se utilizează împărţirea topografică - în 9 regiuni, care se poate observa în imaginea de mai jos. Această
topografie abdominală este cunoscută încă de pe vremea lui Hippocrate
Cele 9 regiuni (epigastrru, hipocondru drept şi stâng, mezogastru, flancul drept şi stâng, hipogastru , fosa iliacă
stângă şi dreaptă) se delimitează prin trasarea a 4 linii convenţionale, două verticale şi două orizontale. Cadranele
desemnate de aceste linii, sunt delimitate în partea superioară şi inferioară de liniile anatomice ale proiecţiei
diafragmei, respectiv a fosei iliace interne.
Liniile convenţionale
Liniile verticale sunt simetrice (dreapta - stângă). Există 2 indicaţii ale traseelor acestora):
- După anatomia clasică, liniile pornesc din regiunea medioclaviculară (mijlocul
claviculelor) şi ajung până la plica inghinală
- După Nomina Anatomica, fiecare linie urmăreşte traseul dintre punctul de unire a extremităţii anterioare a coastei a
X-a şi punctul desemnat de tuberculul pubian.
• Liniile orizontale
Liniile orizontale sunt în număr de 2 una cranială (situată superior) şi una caudală (situată inferior). Toate indicaţiile
consideră că linia cranială, se întinde la baza toracelui, unind extremităţile anterioare ale coastelor X.
Diferenţe apar în trasarea liniei caudale:
- După anatomia clasică, linia caudală uneşte punctele cele mai ridicate ale crestelor iliace
(linia Tuffier anterioară)
- După Nomina Anatomica, linia orizontală caudală, uneşte spinele iliace anteropsterioare.
1-2. Hipocondrul drept şi hipocondrul stâng (regiunea hipocondrică dreaptă şi regiunea hipocondrică stângă)
Hipocondrul drept se corelează anatomic cu: lobul hepatic drept, colecistul, duodenul, unghiul colic drept, glanda
suprarenală dreaptă, rinichiul drept.
Hipocondrul stâng se corelează anatomic cu: stomacul, splina, coada pancreasului, unghiul colic stâng, glanda
suprarenală stângă, rinichiul stâng).
Epigastrul se corelează anatomic cu: pilorul, duodenul, pancreasul, lobul hepatic stâng
4-5. Flancul drept şi flancul stâng (regiunea flancului drept şi regiunea flancului stâng, regiunile abdominale laterale -
dreapta şi stânga)
Flancul drept se corelează anatomic cu: colonul ascendent, duoden, jejun, rinichi drept.
Flancul stâng se corelează anatomic cu: colonul descendent, ileon, rinichi stâng
6. Mezogastrul (regiunea mezogastrică, regiunea ombilicală sau periombilicală
Mezogastrul se corelează anatomic cu: epiplonul, mezenterul, duodenul, jejunul, ileonul, aorta abdominală.
7-8. Fosa iliacă dreaptă şi fosa iliacă stângă (regiunea iliacă dreaptă şi stângă, regiunea inghinală dreaptă şi stângă)
Fosa iliacă dreaptă se corelează anatomic cu: apendicele, cecul, porţiunea terminală a ileonului, ureter drept, ovar
drept - femei, cordon spermatic drept - bărbaţi.
Fosa iliacă stângă se corelează anatomic cu: colonul sigmoid, ureter stâng, ovar stâng - femei, cordon spermatic stâng
- bărbaţi 9. Hipogastrul (regiunea hipogastrică, regiunea pubică)
Hipogastrul se corelează anatomic cu: ileonul, vezica urinară, uterul - femei, prostata - bărbaţi.
Stratigrafie:
- Piele
- Tesut celular subcutanat cu reteaua venoasa toraco-abdominala si nervii intercostali,subcostali, ilioinghinal si
iliohipogastric
- Planul aponevrotic superficial: muschii oblic extern, oblic intern si transvers; linia alba
- Planul muscular: muschii drepti abdominali, arterele epigastrice (superioara si inferioara), spatial suprapubian
si fascia transversalis
- Planul aponevrotic profund: lama posterioara a tecii muschilor drepti abdominali; inferior de arcada Douglas,
doar fascia transversalis
- Planul properitoneal: tesut grasos si fascia ombilicoprevezicala
- Planul peritoneal cu plicile ombilicale (mediana, mediale si laterale)
Peretele abdominal prezinta constitutional unele zone anatomice cu rezistenta mai mica la
cresterea presiunii intraabdominale (se numesc "zone slabe preformate" ale peretului
abdominal,pentru a se deosebi de zonele slabe ce apar ca urmare a stabilirii unor solutii de
continuitate ale peretelui abdominal consecutiv unor traumatisme,interventii chirurgicale sau
agresiuni de alta natura), reprezentate de:
- canalul inghinal;
- regiunea vasculonervoasa de la radacina membrului inferior (lacuna musculara,lacuna
vasculara);
- ombilicul;
- linia alba;-
- linia semilunara Spiegel si mai ales, punctele Spighel (intersectia cu arcada Douglas,
in dreapta si in stanga);
- trigonul lombar (Jean Louis Petit): creasta iliaca (inf), m. mare dorsal (med),marginea
posterioara a m. oblic extern (lat)
- patrulaterul lombocostal(Grynfelt): m. dintat postero-inferior (sup-med), coasta XII
(sup-lat), m. erector spinal (inf-med), m.oblic intern (inf-lat). Devine pentagon
Krause, cand m. dintat este foarte dezvoltat, sau trigon Lesghaft, cand inseriile
dintatului si ale oblicului intern fuzioneaza pe coasta XII.
-regiune perineala-inferior;
-regiune obturatorie-inferior;
Canalul inghinal este o zona de pasaj intre fata interna si cea externa a peretelui
abdominal; contine cordonul (funiculul) spermatic la barbat si ligamentul rotund al uterului la
femeie;are traiect oblic: porneste de la inelul inghinal superficial, situate deasupra partii
anterioare a ramurii superioare a osului pubic, trecand spre lateral, spre cranial si usor spre
posterior, are traiect oblic: porneste de la inelul inghinal superficial, situate lateral,spre cranial si
usor spre posterior, in traiectul spre orificiul inghinal care este localizat la 1-1,5 cm deasupra
centrului ligamentului inghinal; canalul are o lungime de 4-5 cm. In drumul sau din cavitatea
abdominala spre bursa scrotala, testiculul ia dupa el vasele, nervii si canalul deferent, formatiuni
care se intalnesc la nivelul orificiului inghinal profund pentru a forma cordonul (funiculul)
spermatic ce suspenda testiculul in scrot si se intinde de la orificiul inghinal profund pana la
extremitatea posteriora a testicului; cordonul spermatic are diametrul de 8-10 mm si lungimea de
14-16 cm, cel stang fiind putin mai lung decat cel drept. Intre orificiul inghinal superficial si
testicul, cordonul este situat anterior de tendonul rotund al m. adductor lung si este incrucisat
anterior de artera rusinoasa externa superficiala (ram al arterei femurale). Cordonul traverseaza
canalul inghinal, avand raporturi cu peretii acestuia si cu n.ilioinghinal, care este situat inferior
de el.
Peretii canalului inghinal sunt: peretele anterior , format de aponevroza muschiului oblic
extern; peretele posterior, format de fascia transversalis (la nivelul trigonului inghinal Heselbach,
care latero-extern prezinta "punctul slab al lui Ogilve"); peretele inferior, format de ligamentul
inghinal Poupart, se intinde ca un jgheab intre spina iliaca antero-superioara si tuberculul pubic;
peretele superior, format din interstitiul dintre muschii oblic intern si transvers abdominal si
muschi si tendonul conjunct (falx inguinalis aponevrotica profunda Marton-Thomas). Inelul
(orificiul) inghinal superficial (extern) este o deschizatura ovala (2,5-3 x 1-2,5 cm) situata
deasupra osului pubis (imediat supero-lateral de tuberculul pubic); poate fi considerat ca o
spartura in aponevroza muschiului oblic extern, avand axul parallel cu fibrele acestei
aponevroze. Este marginit supero-medial de stalpul larteral (crus laterale), antero-lateral de
fibrele intercrurale, iar postero-medial de portiunea reflectata a ligamentului inghinal (ligamentul
reflex al lui Colles). Punctul slab al orificiului inghinal superficial este reprezentat de zona
fibrelor intercrurale (in caz de fortare a orificiului inghinal superficial se produce "dezlanarea"
cestora, adica rarefierea texturii lor). Prin inelelul inghinal superficial se angajeaza deci, in
canalul inghinal, cordonul spermatic la barbat (respective ligamentul rotund al uterului la femeie)
El poate fi palpat prin apasarea pielii scrotului cu varful degetului mic in directie supero-laterala
(normal doar varful degetului mic trece prin deschizatura, o deschidere mai mare insemnand
dilatarea inelului inghinal superficial). Inelul (orificiul) inghinal profund (intern) este o depresine
in forma de palnie a fasciei transversalis marginita medial de ligamentul interfoveolar
Hesselbach cu m. interfoveolar Braune. Medial de acest ligament interfoveolar, peretele posterior
al canalului inghinal este intarit de fibre ale marginilor inferioare ale aponevrozelor muschilor
transvers abdominal si oblic intern abdominal, care formeaza tendonul conjunct (falx inguinalis
aponeneorotica profunda Marton-Thomas) ce coboara in joss a se insere pe creasta pubisului, pe
tuberculul pubic si pe portiunea mediala a ligamentului pectineal Cooper (ligament dur, fibros,
apropiat de structura periostala, se intinde intre tuberculul pubic si creasta pectineala a pubisului
(pectin osis pubis). Vasele epigastrice inferioare (artera, vene), care corespund plicii ombilicale
laterale, merg medial de inelul inghinal profound; trebuie tinut cont de acest raport atunci cand
inelul inghinal profound trebuie sectionat in caz de hernia incarcerate sau strangulate la acest
nivel. Inelul inghinal profund este locul unde s-a prudus evaginarea unei parti din fascia
transversalis in timpul coborarii testiculare (descensus testis); poate fi definit ca locul in care
fascia trasversalis se continua cu fascia spermatica interna; este ovalar, cu diametrul mare
vertical; superior este delilimitat de marginea inferioara a muschiului transvers abdominal.
Medial de ligamentul interfoveolar, peretele posterior al canalului inghinal este intarit dinanainte
spre inapoi de ligamentul reflex (Colles), tendonul conjunct si ligamentul Henle (format prin
unirea unor fibre aponevrotice descendente ale muschiului transvers abdominal cu fibre
tendinoase pornite din marginea laterala a tendonului de insertie al muschiului drept abdominal).
-foseta inginala laterala: este siruata lateral de plica ombilicala laterala si constituie sediul
herniilor inghinale oblice externe (cel mai fecvent tip de hernia, care reprezinta practice
cvasitotalitatea herniilor indirecte).
Din aponevroza muschiului oblic extern pleaca fibre care formeaza urmatoarele
formatiuni: arcul iliopectineu, care separa lacuna vasculara de lacuna neuromusculara; lig.
lacunar Gimbernat, care delimiteaza medial lacuna vasculara; lig. reflex Colles, care este o
reflectare a aponevrozei m. oblic extern ce formeaza stalpul posterior al inelului inghinal
superficial; lig. Inghinal, care reprezinta peretele inferior al canalului inghinal.