Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Experimentul Metoda de Cercetare Stiintifica
Experimentul Metoda de Cercetare Stiintifica
Tipuri de experimente.
- Experiment de laborator - îndeplineşte condiţiile cele mai bune de manevrare a variabilelor şi
controlul acestora.
- Experiment natural – este experimentul pedagogic sau social.
- Experiment de verificare sau confirmare – este tipul fundamental, având ca scop verificarea unei
ipoteze formulate în prealabil. Ipoteza este rezultatul unei experienţe de explorare sau este dedusă
dintr-o teorie.
- Experiment pilot – este un experiment preliminar, prin care cercetătorul îşi verifică tehnicile de lucru.
- Experiment invocat - în care variabila independentă este activă fără intervenţia cercetătorului
(exemplu – instalarea unor modificări fiziologice prin intermediul antrenamentului la altitudine).
- Experiment comparativ când subiecţii sunt grupaţi în grupa experimentală şi grupa martor (de
referinţă), iar rezultatele se compară între cele două grupe;
- Experiment constatativ când rezultatele se compară între testarea iniţială şi cea finală doar la o
singură grupă;
- Experiment cu un singur subiect ( Studiu de caz experimental) întâlnit în special în cercetările clinice,
psihologice, fiziologice, terapeutice.
Variabilele şi controlul lor
Cercetările din domeniul activităţilor corporale vizează în mod deosebit manifestarea
particularităţilor manifestărilor de ordin motric, psihologic, sociologic şi somato - funcţional pe care le
determină utilizarea exerciţiilor fizice de un anumit tip orientate spre un scop precizat. Experimentarea
urmăreşte să stabilească cu precizie tipurile de relaţii dintre numeroasele forme şi sisteme de
organizare a exerciţiilor fizice şi diferite alte funcţii fiziologice, psihologice, sociale etc. În cazul unei
situaţii experimentale vom întâlni:
- răspunsurile pacientului (R);
- situaţia experimentală (S) propriu-zisă;
- personalitatea individului (P).
Pe baza relaţiei dintre aceste componente se poate afirma că răspunsul (conduita) individului
este în funcţie de relaţia de interacţiune dintre situaţii şi personalitate.
Din punct de vedere al activităţilor corporale aceste situaţii vor fi astfel:
- conduita poate fi: evoluţia procesului de recuperare într-o afecţiune, reactivitate la efort,
conduită motrică, manifestări psihice în situaţii de învăţare sau consolidare, manifestări psiho-sociale
etc.
- situaţiile pot fi: stimulările ambianţei, (altitudine, temperatură, anotimp, spaţiu închis),
stimulările specifice (genul de exerciţii, structura lor, intensitatea acestora, durata), tipurile de activităţi
(refacere, recuperare, reintegrare etc.).
- personalitatea prezintă diferite niveluri de integrare şi particularităţi de ordin somatic, motric,
fiziologic, psihic la vârste, sexe şi afecţiuni diferite.
Factorul manipulat de către experimentator se numeşte variabilă independentă, iar factorul
modificat de acesta se numeşte variabila dependentă.
De exemplu: într-un experiment în care se urmăreşte eficacitatea unui complex de exerciţii pentru
recuperare, variabila independentă va fi constituită chiar din aceste exerciţii, iar progresul realizat va fi
variabila dependentă. Deci variabila independentă poate fi un anumit exerciţiu orientat spre un scop
bine precizat, un program de exerciţii, o anumită planificare sau programare a unor mijloace,
implementarea unor aparate sau tehnologii moderne în procesul de recuperare.
Iată cum ar arăta schematic o situaţi experimentală: