SCALA DE IMAGINAŢIE CREATOARE

(WILSON BARBER)

Aspectele imaginative ale sugestibilităţii în stare de veghe.

Instrucţiuni introductive:
Vom face un test în care rezultatul pe care îl veţi obţineţi îl veţi
comunica imediat pentru că este vorba de un test de autoapreciere. Testul
se adresează imaginaţiei dumneavoastră. Se încearcă antrenarea forţei
dumneavoastră de transpunere în situaţii indicate cu precizie.
După cum veţi vedea imediat, vă vom transmite 10 situaţii posibile pe
care trebuie să vi le imaginaţi ca şi cum ar fi reale. În final, vrem să
verificăm gradul în care veţi reuşi, pornind de la situaţiile concrete sugerate,
să vă transpuneţi efectiv.
Nu există rezultate bune sau proaste, ci există grade de transpunere
imaginativă în relaxare.
Singurul lucru pe care vi-l cerem este să fiţi foarte atenţi, foarte serioşi
pentru a realiza şi dumneavoastră, şi noi obiectivul propus.
Precizăm că scopul acestei explorări este să verificăm în ce măsură
persoanele sunt capabile să-şi autoaprecieze corect anumite calităţi de
existenţă, de care în mod obişnuit nu iau cunoştinţă.

… /// …

1. Greutatea braţului.
Lăsaţi-vă condus de aceste instrucţiuni şi veţi simţi că mâna şi braţul
dumneavoastră sunt grele. Închideţi vă rog ochii şi întindeţi braţul stâng în
faţă, la înălţimea umerilor, stând cu palma în sus. Acum închipuiţi-vă că pe
palma întinsă e un dicţionar foarte greu. Imaginaţi-vă realmente greutatea
dicţionarului. E suficient să vă gândiţi la greutatea acestei cărţi foarte
groase şi veţi simţi cum vă apasă în jos greutatea ei. Gândiţi-vă la
dicţionarul mare şi greu: vi s-a creat senzaţia de greutate. Acum gândiţi-vă
că un al doilea dicţionar mare şi greu este plasat pe primul dicţionar greu.
Simţiţi cât de greu îi vine braţului dumneavoastră să susţină dicţionarele.
Susţineţi dicţionarele gândindu-vă la greutatea volumelor şi observaţi cum
braţul dumneavoastră devine tot mai greu, rezistând apăsării.
Imaginaţi-vă acum că un al treilea dicţionar mare şi greu se adaugă la
celelalte dicţionare mari şi grele de pe mâna dumneavoastră şi braţul
devine şi mai greu. Aveţi senzaţia că realmente ţineţi pe palma întinsă 3
dicţionare grele şi braţul se face mai greu şi mai greu, foarte, foarte greu,
devenind şi mai greu (1’10’’).
Acum, spuneţi-vă că palma şi braţul dumneavoastră se simt din nou
normal, coborâţi braţul şi relaxaţi-vă.
 2. Ridicarea mâinii.
Concentraţi-vă asupra instrucţiunilor. Veţi simţi că braţul drept devine
uşor, ridicându-se fără efort. Ţineţi ochii închişi şi întindeţi braţul înainte la
înălţimea umărului, cu palma în jos (cronometrare).
Acum, imaginaţi-vă un furtun de grădină, cu un jet puternic de apă,
care ţâşneşte spre palma întinsă, împingând-o în sus. Faceţi un efort
concentrându-vă asupra jetului puternic de apă, împingându-vă în sus.
Simţiţi şuvoiul puternic de apă care ţâşneşte spre palma dumneavoastră,
împingându-vă în sus mâna. Simţiţi forţa apei împingându-vă palma. Vă
închipuiţi că forţa apei este foarte mare şi mâna începe să se ridice. Simţiţi
cum mâna se ridică, vă imaginaţi un puternic şuvoi de apă, împingând-o în
sus, tot mai sus. Un şuvoi puternic de apă, vă împinge mâna în sus, mai
sus, vă ridică braţul şi palma sus, puternicul şuvoi al apei o împinge, o
ridică, o împinge în sus, tot mai sus (1’10’’).
Acum conştientizaţi că tot ce s-a întâmplat a fost în imaginaţia
dumneavoastră şi lăsaţi braţul în jos, relaxându-l.

3. Anestezia degetului.
Concentrându-vă, vă puteţi provoca în degete o senzaţie de
amorţeală. Puneţi mâna stângă pe genunchi, cu palma în sus. Ţineţi ochii
închişi astfel încât să vă concentraţi intens asupra tuturor senzaţiilor
apărute în degetele dumneavoastră (cronometrare).
Acum încercaţi să vă imaginaţi că vi s-a injectat novocaină în palma
stângă şi cum simţiţi degetul mic că începe să amorţească. Concentraţi-vă
asupra degetului mic. Fiţi atenţi la fiecare senzaţie, fiecare mică senzaţie pe
care novocaina începe să o producă circulând în degetul mic, oricât de
încet pătrunde aceasta în ţesut. Observaţi micile schimbări care determină
degetul mic să devină mai amorţit, mai insensibil. Degetul mic amorţeşte
căci vă gândiţi la novocaina care circulă încet în interiorul lui. Acum
imaginaţi-vă că novocaina pătrunde încet în degetul inelar. Gândiţi-vă că
degetul inelar devine şi mai insensibil, tot mai amorţit, căci vă gândiţi că
novocaina îşi face efectul. Gândiţi-vă că cele două degete încep să semene
cu două bucăţi de cauciuc care nu mai au nici o sensibilitate. Urmărind în
gând efectul novocainei, care circulă mai repede, degetele devin mai
insensibile, şi mai insensibile, … tot mai amorţite … amorţite … fără
senzaţii … dacă aţi atinge cu degetul mare cele două degete, remarcaţi cât
sunt de insensibile, amorţite, tot mai amorţite … inerte (1’10’’).
Acum spuneţi-vă că totul este în închipuirea dumneavoastră, şi veţi
reîncepe să simţiţi, veţi simţi în mod normal, iar cele două degete s-au
dezmorţit.

4. Halucinaţia apei.
Ţineţi ochii închişi. Folosindu-vă imaginaţia, veţi trăi senzaţia de apă
rece, răcoritoare (cronometrare).
Mai întâi închipuiţi-vă că aţi stat în soare foarte mult timp şi vă este
foarte sete, buzele vă sunt uscate pentru că sunteţi foarte însetat. Acum
închipuiţi-vă că sunteţi pe un munte, unde zăpada se topeşte, formând un
şuvoi de apă curată şi rece. Cufundaţi o cană în acest izvor de munte ca să
beţi din apa rece şi răcoritoare. Gândiţi-vă că sorbiţi apa, cât este de plăcut
să o simţiţi lunecând pe gât, rece, bună, plăcută. Acum gândiţi-vă că aţi luat
o altă înghiţitură, pe care o simţiţi pe buze, în cerul gurii şi pe gât. Simţiţi cât
este de proaspătă, răcoritoare şi bună … o nouă înghiţitură … atât de
proaspătă, rece, bună … imaginaţi-vă cum pătrunde în gură, în gât, atât de
bună şi rece şi plăcută … o reală plăcere! (1’30’’).

5. Halucinaţia olfactiv-gustativă.
Ţineţi ochii închişi. Imaginaţi-vă că simţiţi mirosul unei portocale şi
gustul ei (cronometrare).
Închipuiţi-vă că luaţi o portocală şi o curăţaţi. Creând imaginea
portocalei, încercaţi să gândiţi că o curăţaţi, că vedeţi şi îi simţiţi coaja,
pulpa ei moale şi albă de sub coajă. Remarcaţi cât de frumoasă şi zemoasă
este portocala. Îi simţiţi mirosul, îi simţiţi suculenţa, atingând-o cu buzele.
Gândiţi-vă acum că apucaţi cu degetele una sau două felii de portocală.
Luaţi o felie de portocală şi muşcaţi din ea. Simţiţi cât este de suculentă,
zemoasă şi aromată. Simţiţi gustul şi mirosul portocalei şi remarcaţi că este
delicioasă. Simţiţi cât este bună, zemoasă, gustoasă. Este cea mai bună
portocală, cea mai suculentă, cea mai zemoasă şi cea mai gustoasă. Simţiţi
gustul şi mirosul portocalei zemoase, muşcând din nou din această
zemoasă portocală (1’30’’).

6. Halucinaţia muzicii.
Ţineţi ochii închişi (cronometrare).
Amintiţi-vă acum de o clipă în care aţi auzit o muzică vibrantă,
minunată, amintiţi-vă, o puteţi auzi din nou, mai încântătoare. În mintea
dumneavoastră o puteţi trăi la fel de intens ca o muzică reală. Melodia
devine tot mai puternică, se aude tot mai tare … penetrantă, afectându-vă
porii profund. E cea mai frumoasă, vibrantă, copleşitoare muzică pe care aţi
auzit-o vreodată. Ascultaţi-o ca şi cum aţi auzit-o în gândul dumneavoastră
(45’’) – pauză – nu vă mai gândiţi la muzică.

7. Halucinaţia temperaturii.
Ţineţi ochii închişi şi puneţi mâinile pe genunchi, cu palmele în sus,
într-o poziţie confortabilă. Concentraţi-vă, vă veţi simţi palma fierbinte
(cronometrare).
Acum gândiţi-vă că mâna devine cu adevărat fierbinte, chiar foarte
fierbinte. Simţiţi tot mai evident căldura pe mână. Gândiţi-vă că soarele
devine foarte, foarte fierbinte şi pătrunde în mână, mâna devine tot mai
fierbinte. Spuneţi-vă: razele se intensifică … căldura se intensifică … se
face tot mai fierbinte şi mai fierbinte. Simţiţi căldura pătrunzând în piele şi
pe măsură ce gândiţi că razele soarelui se intensifică şi se concentrează tot
mai mult, mâna devine tot mai fierbinte. Vă simţiţi mâna devenind fierbinte
de la căldura soarelui. Este un simţământ plăcut de căldură ce vă cuprinde
adânc în mână, o căldură plăcută vă cuprinde acum mâna. Este o senzaţie
de căldură plăcută şi puternică (1’5’’).
 Acum vă spuneţi că totul este închipuire şi încercaţi să vă simţiţi don
nou mâna ca înainte, normal.

8. Deformarea timpului.
Ţineţi ochii închişi. Controlaţi-vă gândurile. Veţi putea face ca timpul
să se scurgă încet (mai departe se va citi progresiv, tot mai rar, prelungind
cuvintele şi cu pauze de 2-6” între propoziţii (cronometrare).
Spuneţi-vă că există multe clipe, multe clipe între secunde / timpul se
prelungeşte şi sunt multe clipe … tot mai multe după fiecare secundă /
Fiecare secundă se prelungeşte mult, mult … se prelungeşte tot mai mult
… / Sunt multe clipe / … aşa de mult timp … / Fiecare secundă se
diluează / …sunt multe clipe după fiecare scundă … multe clipe / lăsaţi
timpul să curgă încet (1’40’’).
(În continuare se citeşte normal) Şi acum spuneţi-vă că timpul se
scurge cu o viteză normală pentru ca trecerea timpului să se normalizeze.

9. Regresia de vârstă.
Ţineţi ochii închişi. Concentraţi-vă gândirea, vă puteţi aminti
sentimentele încercate în perioada şcolii generale (cls. I, II, III, IV, V)
(cronometrare).
Gândiţi-vă că timpul se întoarce, se întoarce în perioada şcolii
generale şi simţiţi că deveniţi mic, tot mai mic, vă simţiţi mâinile mici,
picioarele şi corpul sunt mici. Întorcându-vă în timp vă imaginaţi că sunteţi
într-o bancă mare. Remarcaţi podeaua de dedesubt, vă imaginaţi că
mângâiaţi suprafaţa pupitrului. Pe ea simţiţi nişte semne, ori poate banca
are o suprafaţă netedă. Trebuie că se găseşte adâncitura pentru creion şi,
poate un creion mare galben. Căutaţi în bancă şi poate găsiţi o ascuţitoare.
Priviţi-i pe ceilalţi copii din jur, pe profesor, tabla, cuierul şi ferestrele. Simţiţi
mirosul gumei sau al creionului. Auziţi poate pe profesor şi copii vorbind.
Acum priviţi ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră (1’20’). (15”
pauză).
Acum spuneţi-vă că totul a fost o închipuire şi întoarceţi-vă în prezent.

10. Relaxarea corpului şi gândurilor.

Ţineţi ochii închişi. Lăsaţi-vă gândurile conduse de acest instructaj, vă
veţi putea relaxa gândurile şi corpul (ceea ce urmează se citeşte rar)
(cronometrare).
Închipuiţi-vă o zi călduroasă de vară, stând la soare pe plaja unui lac,
sau a mării. Imaginaţi-vă întins pe nisipul moale sau pe un cearşaf de plajă
moale şi comod. Simţiţi fierbinţeala plăcută a soarelui şi briza ce adie
atingându-vă gâtul şi faţa. Închipuiţi-vă cerul albastru şi limpede, cu nori
mici, pufoşi şi albi, mişcându-se leneş. Simţiţi căldura calmă, penetrantă a
soarelui şi spuneţi-vă că sufletul şi trupul sunt perfect relaxate şi uşoare …
liniştite … uşoare … în pace cu tot ce vă înconjoară … complet relaxate …
relaxate … calme, leneşe, liniştite … ce confortabil … Mintea şi trupul sunt
complet relaxate … calm, pace, linişte, în armonie cu universul (2’50’’).