Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 3
Curs 3
FITOCENOZELOR
1
Fizionomia unei fitocenoze
Aspectul unei fitocenoze
2
A. Fizionomia fitocenozelor
Fitocenozele reprezintă un sistem
biologic unitar, dar nu uniform
3
Fiecare specie are un anumit habitus
El
se păstrează cât timp specia îşi
menţine integralitatea
4
In cadrul fitocenozelor există
interacţiuni
1) între specii,
2) între acestea şi mediu,
3) între genofondul populaţiilor şi ansamblul
factorilor staţionali
5
rezultă o anumită înfăţişare
specifică, un habitus caracteristic.
6
Definiţie
Suma calitativă şi cantitativă,
constantă şi caracteristică a
însuşirilor morfologice ale
unei fitocenoze poartă
numele de fizionomie.
7
Fizionomia
fitocenozelor este
imprimată de:
8
Fizionomiaconstituie o caracteristică
morfologică a fitocenozelor
9
Fizionomia unui brădet:
b. stratul arbuştilor (scoruş, soc roşu, afin, măceş fără spini etc.)
10
c. stratul ierburilor (ferigi, măcrişul iepurelui, margareta carpatică, degetăruţ, clopoţei etc.)
Fizionomia unui molidiş
b. stratul arbuştilor (scoruş, soc roşu, afin, măceş fără spini etc.)
1. succesiunea anotimpurilor,
2. de starea fenologică a speciilor
componente, în dinamica lor actuală.
16
Aspectul este marcat de :
1. vârsta fitocenozei,
2. periodicitatea anilor cu sau fără
fructificaţie,
3. acţiunea unor factori externi, abiotici
ori biotici.
17
Definiţie:
Aspectul reprezintă înfăţişarea
(suma calitativă şi cantitativă a
caracteristicilor morfologice) pe care
o fitocenoză o are într-un anumit
moment din perioada sa de vegetaţie
şi care poate fi deosebită fenologic
de la un anotimp la altul şi repetabilă
de la un an la altul.
18
Aspectul se integrează în limitele
fizionomiei având, în condiţiile
climatului nostru, următoarea
succesiune:
1. vernal,
2. estival,
3. autumnal,
4. hibernal.
19
Aspectul vernal
20
Aspectul estival
21
Structura calitativă a
fitocenozelor
Fitocenogeneza reprezintă procesul de
formare şi consolidare a fitocenozelor unei
asociaţii vegetale
23
cercetările fitocenologice urmăresc,
într-o primă etapă, cunoaşterea
complexului de specii şi de factori
ecologici care caracterizează viaţa
unei fitocenoze
etapa analitică, de teren, reprezintă
baza sintetizatoare.
24
Fitocenoza este alcătuită dintr-un
complex de specii autotrofe
Aceste specii sunt reprezentate de
fitoindivizi distribuiţi în fitopopulaţii
cu origini geografice şi cerinţe
ecologice mai mult sau mai puţin
apropiate, cu structură cariotipică şi
cu importanţă economică diferite.
Acestea se reunesc în comunităţi,
relativ bine conturate, cărora le
imprimă caracteristici proprii.
25
In abordarea strict calitativă a
fitocenozelor se va insista asupra:
1. compoziţiei floristice
2. structurii bioformelor
3 structurii geoelementelor
4. comportamentului ecologic
5. structurii genetice
6. valorii economice a acestora.
26
1. Compoziţia floristică
27
Compoziţia floristică diferă în funcţie de:
28
- În analiza compoziţiei floristice se
iau în consideraţie:
1. Numărul speciilor
29
1. Numărul speciilor
oferă informaţii asupra diversităţii floristice
diversitatea floristică va indica gradul de
homeostazie a sistemului dat
o diversitate mare conferă sistemului şi
posibilităţi multiple de evoluţie.
31
2. Categoriile cenotice
de specii (fitocenotipurile)
Se stabilesc atât în teren, cât, mai ales, în
etapa de prelucrare a datelor analitice
obţinute în prima fază a unei investigaţii
fitocenotice
Se au în vedere:
- semnificaţia lor cenotică sau ecologică;
- ponderea lor cantitativă;
- frecvenţa de apariţie în fitocenoze;
- importanţa lor fitogeografică.
32
Şcoala fitocenologică din România,
alături de mulţi adepţi ai Şcolii de la
Zurich-Montpellier (Şcoala central-
europeană), acceptă împărţirea
speciilor din structura fitocenozelor, în:
33
I. Specii edificatoare (dominante)
prin
cantitatea indivizilor lor, creează
cea mai mare parte din fitomasă,
35
III. Specii indicatoare
prezintă preferinţe dar şi exigenţe
faţă de anumite valori ale unor
factori staţionali, funcţionând ca
veritabile şi expeditive aparate de
măsură.
36
IV. Specii însoţitoare
nu au preferinţe cenotice evidente,
fiind întâlnite în grupări vegetale
destul de deosebite între ele şi, deci,
rolul lor informativ este mai redus
(nu şi cel ecologic !).
37
V. Specii întâmplătoare
(accidentale)
38
VI. Specii diferenţiale
individualizeazăun grup de
fitocenoze dintr-o anumită regiune,
sau din anumite staţiuni, faţă de
altele asemănătoare lor din
perimetrul general de răspândire al
unităţii cenotaxonomice respective.
39
Speciile
dintr-o fitocenoză se
încadrează într-una din grupele:
a. cenotică
b. ecologică
40
Sub aspectul informativ,
interesează speciile care alcătuiesc
grupa cenotică:
a. reuneşte toate speciile
caracteristice unei asociaţii şi
unităţilor ei ierarhic superioare
b. include speciile edificatoare,
caracteristice, dar şi unele din cele
indicatoare şi diferenţiale
41
Importanţă informatională prezintă şi
grupa ecologică
a. cuprinde speciile adaptate la
condiţiile edafo-climatice şi
orografice oferite de staţiunea în
care se dezvoltă fitocenozele unei
asociaţii sau ale unui grup de
asociaţii înrudite.
42
Intre cele două grupe există o
corespondenţă, dar nu şi o suprapunere,
In grupa cenotica sunt cuprinse specii care
nu se regăsesc în categoria celor
indicatoare, deci nici în grupa ecologică.
Este cazul speciilor cu largă amplitudine
ecologică (euritope) care edifică
fitocenozele mai multor asociaţii vegetale.
43
Exemplu:
Agrostis tenuis (iarba câmpului), specie euritopă,
pe care o întâlnim ca şi co-edificator împreună cu
Festuca rupicola (păiuşul sulcat sau rupicol), cu
Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum etc.
Agrostis tenuis face parte din grupa cenotică, dar
lipseşte din cea ecologică,
Festuca rupicola poate fi cuprins şi în grupa
ecologică, indicând climă aridă şi caldă, soluri slab-
acid-neutrofile, luminozitate puternică etc.
44
In asociaţia Agrostio-Festucetum
rupicolae, grupa cenotică va cuprinde pe
cei doi edificatori,
La aceştia se adaugă cca 30 specii
caracteristice diverselor unităţi ce
subordonează această asociaţie.
45
O serie de specii (alior, ghizdei, bărboasă),
fiind caracteristice pajiştilor xerofile, vor
sugera direcţia de evoluţie în condiţiile
menţinerii păşunatului intensiv.
46
Altele, pipirigul, menta, indică prezenţa nanodepresiunilor cu exces de umiditate.
Zâzania, spinul şi cicoarea marchează procesul de ruderalizare.
Firuţa de livadă, sânzienele, sclipeţii evidenţiază o umiditate moderată a solurilor.
O serie de specii considerate ca însoţitoare sau întâmplătoare sub aspect cenotic,
capătă valoare informatională din punct de vedere ecologic, dinamic şi corologic.
47
Din
prezentarea aspectelor privind
compoziţia floristică, se pot
desprinde următoarele idei:
48
Cu cât o fitocenoză este mai complex
structurată floristic, cu atât apar mai
multe nişe ecologice pentru populaţiile de
consumatori şi descompunători;
Compoziţia floristica reprezintă unul din
criteriile de bază în stabilirea tipurilor de
fitocenoze şi asociaţii vegetale (în
cenotaxonomie), fără a absolutiza însă
importanţa uneia sau alteia din categoriile
cenotice, fără a neglija rolul informativ pe
care-l joacă aspectele ecologice şi cele
sindinamice.
49