PERICARDITA

Date generale
Inima este
inconjurata la
exterior de un sac
numit pericard.

Pericardul este
format din doua foite
lucioase si
alunecoase: una se muleaza perfect pe cord si se numeste viscerala, iar
cealalta o inconjoara pe cea dintai si se numeste parietala.

Pericardul contine o cantitate mica de lichid – maxim 15-40 ml. Functia

lichidului pericardic este de a asigura alunecarea celor doua foite pericardice
in timpul miscarilor cordului.

Pericardul are roluri fiziologice importante:

 de fixare a cordului
 de aparare fata de traumatisme, infectii
 de prevenire a dilatatiei cordului
 de cuplare diastolica a ventriculilor

DEFINITIE
Pericardita reprezinta o inflamatie a celor doua foite ale pericardului din
cauza unei infectii bacteriene sau virale cel mai adesea. Apare de obicei la
barbati intre 20 si 50 de ani, frecvent dupa o infectie respiratori

CLASIFICARE

Pericardita acuta
Este vorba de o inflamatie a pericardului care conduce de cele mai multe ori
la aparitia de lichid intre cele doua foite ale sale, in cavitatea virtuala care le
separa; in acest caz se numeste pericardita lichidiana.
Prezenta de lichid in cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de
tamponada cardiaca.
Cand nu se acumuleaza lichid se numeste pericardita uscata, iar cand apar
depozite de fibrina (proteina filamentoasa din sange care intervine in procesul
de coagulare) se numeste pericardida fibrinoasa.

Pericardita cronica
Apareo ingrosare importanta a pericardului, realizand un adevarat invelis care
strange inima si ingreuneaza umplerea ei.
Este vorba de o complicatie rara a unei pericardite acute, care poate sa se
instaleze in cateva luni sau in cativa ani.
Cel mai adesea apare sub forma de pericardita constrictiva.

ETIOLOGIE
 idiopatice – cauze neidentificate
 invectii virale cu virus Coxsackie A sau B, ECHO virusuri
 tuberculoza
 infectii bacteriene cu: pneumococ, streptococ, stafilococ
 infectii parazitare, fungice
 reumatism articular acut
 neoplasme metastazate in pericard: cancer bronhopulmonar, leucemii
acute
 boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida,
poliarterita nodoasa, sclerodermie
 infarct miocardic acut: fie in timpul perioadei acute, fie la 3 saptamani
de la debut (sindrom Dressler)
 postiradiere toracica
 disectie de aorta (se acumuleaza sange in cavitatea pericardica =
hemopericard)
 tratament de lunga durata cu: tuberculostatice (Hidrazida), citostatice
(Doxorubicina).
 posttraumatic – traumatisme sau interventii chirurgicale pe torace
insuficienta renala
 sarcina
TABLOU CLINIC

In pericardita acuta fibrinoasa (inflamatia foitelor pericardice , dar cu cantitate

normala de lichid < 50 ml):
 durere pericardica – intensa, ascutita, in mijlocul pieptului, se intensifica la inspir
profund si se modifica ca pozitia, nu cedeaza la nitroglicerina sublingual, dureaza
ore sau zile
 dispnee
  febra sau subfebrilitate
 uneori frisoane
 tuse iritativa care exarcebeaza durerea
La examenul fizic se percepe frecatura pericardica – zgomot de tonalitate joasa
suprapus peste zgomotele cardiace.

Pentru pericardita acuta lichidiana (cantitatea de lichid pericardic o depaseste pe cea

normala, dar presiunea intrapericardica ramane normala; cresterea presiunii din sacul
pericardic mult peste valoarea normala caracterizeaza tamponada cardiaca):
 daca acumularea de lichid este lenta - fara simptome
 daca acumularea de lichid este rapida – senzatie de opresiune toracica, senzatie de
sufocare, dificultate la inghitire, sughit, tuse.
La examenul fizic se constata prezenta variabila a frecaturii pericardice.
In cazul tamponadei cardiace:
 hipotensiune arteriala
 jugulare crescute de volum (turgescente)
 tahicardie
 dispnee
 transpiratii
 puls mic sau absent-“tardus et parvus »
Pentru pericardita constrictiva (cronica)
 fatigabilitate
 dispnee moderata
 scadere ponderala
 semne de insuficienta cardiaca dreapta: hepatomegalie, jugulare turgescente,
edeme periferice, ascita , icter
1. Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie, marirea matitatii
cardiace de la o zi la alta, iar la auscultatie, asurzirea zgomotelor inimii si, uneori,
persistenta frecaturii.
2. Electrocardiograma – uneori este normala, alteori apar modificari nespecifice, cu
caracter evolutiv in ore sau zile, apar microvoltaje
.3. Examenul radiologic – in cazul pericarditei lichidiene este un mijloc pretios de
precizare a diagnosticului: volumul inimii creste, dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o
forma triunghiulara sau de carafa.

4. Probele de sange – pot arata sindrom inflamator nespecific: VSH, fibrinogen,

proteina C reactiva crescute, numar crescut de leucocite; in formele infectioase se pot
evidentia anticorpi specifici pentru agentul etiologic (virus, bacterie, fung).

5. Ecocardiografia – in cazul pericarditei lichidiene diagnosticul de certitudine se face

prin ecocardiografie transtoracica: se poate vizualiza o cantitate crescuta de lichid la
nivelul pericardului.

6. CT sau RMN – pot diferentia lichidul pericardic de grasimea pericardica, se poate

identifica si masura grosimea pericardului si modificarile geometrice ale acestuia.
7. Cateterism si angiografie cardiaca – utile pentru diagnosticul tamponadei cardiace
si a pericarditei constrictive.

8. Pericardiocenteza - poate fi folositoare pentru diagnosticul şi tratamentul

tamponadei cardiace. Implica drenarea excesului de fluid din cavitatea pericardica
utilizand un mic tub (cateter). Lichidul pericardic se analizeaza in laborator si astfel se
poate pune si un diagnostic etiologic: viral, tuberculos, neoplazic etc.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Pt pericardita acuta se face cu urmatoarele afectiuni
 infarct miocardic acut (IMA)
 pneumonie
 pleurezie – inflamatie a pleurei
 pneumotorax
 infarct pulmonar
Pericardita cronica trebuie diferentiata de:
 insuficienta cardiaca congestiva
 miocardiopatiile restrictive
 ciroza hepatica si hepatitele cronice
 tromboza venei cave superioare
Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de fond.

Pericardita acuta in forma usoara se autolimiteaza si dispare intr-un interval de 2-5

saptamani. Recurenta pericarditei acute are loc la 20-30% din cazuri intr-un interval de
luni si ani de zile.

Prognosticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid abundent, cu

pancardita (boala inflamatorie care afecteaza toate cele trei straturi ale inimii: pericardul,
miocardul si endocardul) sau cu insuficienta cardiaca.

Pericardita cronica constrictiva, in absenta interventiei chirurgicale, evolueaza spre

insuficienta cardiaca, cu prognostic fatal.
TRATAMENT

In cazul pericarditelor cu cantitati mari de lichid, tratamentul de electie este evacuarea

prompta a lichidului din sacul pericardic prin pericardiocenteza.

Echipamentul necesar consta in: seringi cu ace lungi, manusi, campuri sterile,
electrocardiograf, defibrilator, trusa de resuscitare.
Bolnavul se asaza culcat, ridicat la 60 grade, se sedeaza daca este agitat cu
Diazepam/Midazolam. Acul se introduce, dupa anestezie locala, sub stern, orientat spre
umarul drept. Se aspira continuu cu seringa.
Eficienta pericardiocentezei: creste tensiunea arteriala, se amelioreaza starea generala.
Adesea pericardiocenteza cu ac nu este eficienta in drenajul lichidului. Mai ales in
situatii cu hemopericard (sacul pericardic este plin cu sange), cheagurile obstrueaza
rapid acul si fac drenajul imposibil. In astfel de situatii se impune drenajul chirurgical cu
oprirea totodata a sursei de sangerare.

Dupa drenajul pericardic este necesar tratamentul etiologic care consta in:
 antibiotice – in cazul unei pericardite bacteriene
 citostatice – in cazul unei pericardite neoplazice
 tratament tuberculostatic – in cazul pericarditei tuberculoase
 corticoterapiE – prednison 40-60 mg/zi timp de 3-4 zile, cu reducerea progresiva a
dozelor
Se mai pot adauga:
 medicatie analgezica – pentru reducerea durerii
 antiinflamatoare – Indometacin, cu regresia simptomelor in cateva zile
In cazul pericarditei constrictive, tratamentul este chirurgical si consta in
pericardiectomie partiala (se scoate o portiune din pericard) sau totala (se scoate
pericardul in intregime).

Repausul la pat si dieta hiposodata si hiperproteica completeaza tratamentul.

Tratamentul anticoagulant este strict contraindicat.

Tetralogia Fallot

Def. Este un defect cardiac congenital in care sangele oxigenat se amesteca cu cel dezoxigenat in
VS.
-10% din totalul bolilor de cord , cea mai ν intalnita boala cianogena
-este compusa din 4 anomalii anatomice:
 -Stenoza arterei pulmonare –leziunea cea mai importanta de care depind prognosticul si
gravitatea formei clinice 
 -Comunicarea interventriculara –este larga si nerestrictiva
 -Dextropozitia aortei (deplasarea Ao de la minim pana la 50-75%)
 -Hipertrofia VD

Este un ex.tipic de sunt dreapta –stanga , volumul acestui sunt depinzand de gradul stenozei
pulmonare si de rezistenta vasculara sistemica.Cea mai importanta consecinta a suntului este
hipoxia tradusa clinic prin cianoza .Exista forme” roz “ de boala in perioada de sugar cand
acesta  nu are cianoza dar pe masura ce creste , aceasta devine evidenta.
Etiologie
 -Rubeola in timpul sarcinii (sau alte infectii virale )
 -Nutritie prenatala foarte saraca
 -Consum de alcool la gravida
 -DZ matern necontrolat
 -Mama> 40 ani
Simptomatologie
 -Formele obisnuite de boala nu prezinta semne de IC in primul an de viata si nici cianoza in perioada
de nou-nascut
 -Cianoza se instaleaza progresiv,inaintea varstei de 6 luni , initial la buze si unghii apoi devine
evidenta si permanenta
 -Degete hipocratice
 -Dispnee, crize anoxice: crize de cianoza + tahicardie + tahipnee  cu maximul de incidenta intre 1- 4
ani asociate cu sincopa , uneori convulsii ; crizele sunt mai frecvente dimineata
 -Tegumente palide (prin vasoconstrictie periferica) sau cianotice
 -La ascultatie- suflu in sp.II-III i.c.stg.care se transmite in spate
Investigatii
 -Rdf.cardiopulm.-cord “in sabot”, hipervascularizatie pulmonara ,dextropozitia aortei
 -ECG-HVD
 -Ex.hematologic-poliglobulie-6-7 mil.GR/mm 3,Hb-20 g%,Ht-50-60%
 -Ecografia –de mare utilitate in dg.-aorta “calare “ pe septul interventricular , continuitate aortico-
mitrala
 -Ecocardiografia Doppler-evidentiaza gradientul pulmonar si anomaliile arterei pulmonare 
 -Cateterismul si angiografia –indispensabile pentru bilantul preoperator
Tratament
 Medical-in crizele anoxice-oxigen, morfina subcutan,bicarbonat de sodiu in acidoza; medicamentul de
electie ramane Propanolol i.v.
        -in perioada de nou-nascut –crizele de cianoza beneficiaza de perfuzii cu Prostaglandina E
 Chirurgical-anastomoza Blalock-Taussing-este o ATT intre a.subclavie si artera pulmonara ;se face la
sugarii de varsta mica , cu greut.mica si forme anatomice dificile
         -dilatarea stenozei pulmonare cu balon gonflabil
         -reparatia completa –ideal in jurul varstei de 2 ani , pe cord