Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nume și prenume
Semnătura
CAIET DE PRACTICĂ*
Programul de studii MASTERALE:
Expertiza produselor alimentare
Partea 1: Protocol audit (evaluare audit, realizare audit, diverşi paşi până la emiterea
certificatului etc.)
Partea a 2-a: Cerinţe tehnice: checklist-ul conţine 250 de cerinţe ce se subîmpart în 5 capitole:
Răspunderea întreprinderii
Managementul calităţii
Managementul personalului
Procesul de producţie/ Procesul de fabricaţie
Măsuri, analize, îmbunătăţiri
Partea a 3-a: Cerinţe pentru centrele de acreditare, centrele de certificare şi auditori
Partea a 4-a: Sistemul de raportare (modele de layout pentru raport, plan de măsuri, certificat)
Data: 12-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Informare cu privire la beneficiile
implementării standardului în cadrul companei
Date fiind cerinţele foarte clare ale IFS FOOD, în urma implementării lui se asigură faptul că
produsele alimentare sunt sigure pentru consumul uman.
Metodologia HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points) este instrumentul principal
pentru evaluarea pericolelor pe linia siguranţei alimentului.
Sistemul este susţinut prin programe preliminare detaliate, abordând ghiduri de bune practici
pentru:
producţie (GMP – Goog Manufacturing Practices);
laborator (GLP – Good Laboratory Practices);
igienă (GHP – Good Hygiene Practices).
Toate aceste componente conduc la furnizarea de produse alimentare ce prezintă siguranţă pentru
consumul uman.
Data: 15-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Certificare ISO 22000 HACCP
ISO 22000: 2018 este cea mai actualizată versiune a standardului pentru implementarea unui
sistem de management al siguranței alimentare.
Este un set de linii directoare menite să ajute întreprinderile să identifice, să monitorizeze, să
controleze și să prevină pericolele în procesele lor de producție alimentară, asigurându-se că
produsele pe care le produc sunt sigure pentru consum.
ISO 22000 este un set de linii directoare care ajută întreprinderile să stabilească și să gestioneze
un sistem de management al siguranței alimentare (FSMS). Procesele și procedurile pe care o
întreprindere le implementează prin ISO 22000 îi vor ajuta să identifice, să monitorizeze, să
reducă și să prevină pericolele pentru siguranța alimentelor în orice etapă a lanțului alimentar.
Vă va ajuta să îmbunătățiți comunicațiile de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente,
cadrul ISO 22000 vă va ajuta să livrați alimente sigure și sănătoase clienților. Acest standard
recunoscut la nivel global respectă principiile Codex HACCP și are aprobarea de reglementare.
Utilizarea unui sistem de gestionare a siguranței alimentare vă va ajuta să vă asigurați că
alimentele furnizate sunt la un standard ridicat și fără contaminare.
Data: 16-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Certificare ISO 22000 HACCP
Standardul asigură siguranța alimentelor de la fermă la furcă pe baza acestor elemente cheie
recunoscute în general:
Comunicare interactivă: un factor inovator și esențial pentru gestionarea riscurilor. Un
flux informativ structurat în toate direcțiile, intern și extern. Acesta garantează un control
eficient al pericolelor.
Managementul sistemului: controlul interacțiunii dintre elementele sistemului
garantează eficiența și eficacitatea sistemului.
Programele premise: bune practici de fabricație, bune practici de igienă, bune practici
agricole, inclusiv de exemplu programe și proceduri de întreținere a clădirilor și
echipamentelor, precum și programe de control al dăunătorilor, sunt pilonii pe care se
bazează un sistem HACCP (Analiza pericolelor și punctele critice de control).
Principii HACCP: Metodologia de bază pentru planificarea proceselor de producție
sigure, adecvate fiecărei companii, fără birocrație inutilă.
Atât ISO 22000, cât și sistemele de analiză a pericolului și punctele de control critic (HACCP)
sunt similare într-o varietate de moduri, prin faptul că ambele sunt axate pe a face alimentele în
siguranță pentru consum. Diferențele constau în modul în care merg în acest sens.
HACCP este axat pe controlul pericolelor în anumite puncte din producția de alimente. Prin
eliminarea pericolelor, îmbunătățiți siguranța produselor alimentare pe care le produceți.
Data: 17-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Informare – Avantaje obținere ISO 22000
Reducerea costurilor de productie
Reducerea amenzilor din partea organelor de control
Cresterea calitatii produselor
Cresterea volumului de produse la costuri mai mici
Accederea pe piete noi de desfacere (export, hypermarket etc)
Cresterea sigurantei alimentare
Cresterea competitivitatii companiei
Recunoasterea oficiala a capabilitatii organizatiei de a produce/ distribui / comercializa
alimente sigure pentru consumatori
Calificarea ca si furnizor al marilor producatori / retele comerciale
Mai buna comunicarea cu autoritatile (ANPC, ANSVSA, DSP)
Asigurarea conformarii la legislatia in vigoare
O mai buna imagine in piata si avantaj concurential
Motivarea personalului
Posibilitatea de a castiga o parte din licitatiile publice
Data: 18-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Reluarea Activității în producția unității –
LABORATOR
METODE DE ANALIZĂ
DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI ALCOOLICE
Mod de lucru:
Stabilirea punctului de fierbere a apei.
În rezervorul curat al aparatului, spălat în prealabil de 2 ori cu apă distilată, se toarnă 20
3
cm apă distilată. Se introduce termometrul, se încălzește termosifonul până la fierbere, mantaua
de răcire a refrigerentului fiind goală (fără apă).
Încălzirea se reglează astfel încât vaporii de apă să iasă din refrigerent după 3 minute și
din acest moment se observă coloana de mercur. Se citește punctul de fierbere al apei când apar
vaporii și coloana de mercur rămâne staționată cel puțin 2 minute.
Stabilirea punctului de fierbere a vinului.
Rezervorul aparatului se clătește de două ori cu câte 20-30 cm3 vin de analizat, introdus
prin orificiul de fixare a termostatului. Se introduce apă rece în mantaua de răcire și 50 cm 3 vin
de analizat, în rezervor. Se montează termometrul, se încălzește și se urmărește ascensiunea
coloanei de mercur până devine staționară timp de 1-2 minute și se notează temperatura de
fierbere a vinului, în °C și zecimi de grad.
Calculul concentrației alcoolice:
Se fixează discul mobil astfel încât diviziunea corespunzătoare punctului de fierbere a
apei să corespundă punctului zero de pe scara alcoolmetrică.
Concentrația alcoolică, în procente de volum la 15°C, se determină citind diviziunea de
pe scara alcoolmetrică, care coincide cu diviziunea corespunzătoare punctului de fierbere a
vinului.
Din concentrația alcoolică, în procente de volum la 15°C se calculează concentrația
alcoolică în procente de volum la 20°C cu ajutorul tabelului.
Data: 19-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Practică în laboratorul unității
: METODE DE ANALIZĂ
DETERMINAREA SULFULUI LIBER
Se realizează conform STAS 6182-13:2009
Principiul metodei:
Dioxidul de sulf combinat cu zaharuri și acetaldehidă este pus în libertate cu hidroxid de
sodiu și apoi cu acid sulfuric, iar apoi se titrează cu iod 0,02N în prezență de amidon.
Reactivi:
- Hidroxid de sodiu 1N;
- Acid sulfuric 1:2;
- Iod 0,02N;
- Amidon, soluție 1%.
Mod de lucru:
Într-un vas Erlenmeyer de 200 ml prevăzut cu dop rodat se introduc 10 ml hidroxid de
sodiu 1N. Se ia cu o pipetă o probă de 50 ml de vin, care se trece în vasul Erlenmeyer astfel încât
pipeta să fie tot timpul cu vârful în soluția alcalină. Se închide vasul cu dopul, se agită și se lasă
în repaus 5 minute; se adaugă 2-3 ml amidon, se toarnă repede agitând 1,5 ml de acid sulfuric și
se titrează imediat cu soluție de iod 0,02N până la apariția culorii albastre, care persistă
minimum 10 secunde. Se alcalinizează din nou cu 40 ml de hidroxid de sodiu, se lasă în repaus 5
minute și se acidulează apoi cu 5 ml de acid sulfuric, după care se titrează din nou cu iod 0,02N
ca anterior. Volumul de soluție de iod folosit la cele două titrări succesive corespunde dioxidului
de sulf total din vin.
Calculul dioxidului de sulf total:
Dioxid de sulf total = V x 0,64
Unde: V – volumul de soluție de iod 0,02N utilizat la ambele titrări, în ml;
0,64 – cantitatea de dioxid de sulf, în mg, care corespunde unui ml de ion 0,02N.
Data: 22-11-2021
Interval orar: 08:00-14:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Practică în laborator
: METODE DE ANALIZĂ
DETERMINAREA ACIDITĂȚII TOTALE
Se realizează conform SR 6182-1:2008.
Aciditatea totală sau aciditatea titrabilă se definește ca totalitatea substanțelor cu reacție
acidă prezente în vin, care se pot titra cu o soluție alcalină în prezența unui indicator ca virează la
pH=7. Substanțele cu reacție acidă din vin sunt acizi organici sau săruri acide. Prin aciditate
volatilă se înțelege suma acizilor volatili, ce aparțin seriei acetice, aflați sub formă de săruri.
Dioxidul de carbon și dioxidul de sulf nu sunt cuprinși în aciditatea vinului. În cazuri
normale, aciditatea totală a vinului variază între 3 și 6 g/L în H2SO4. Aciditatea volatilă conferită
de acizii organici volatili (acid acetic, formic, propionic, butiric) se acumulează în timpul
fermentației alcoolice la maximum 0,5 g/L acid acetic. În cazuri accidentale poate să depășească
valoarea de 1 g/L acid acetic la vinurile albe și de 1,5 g/L acid acetic la vinurile roșii. În aceste
cazuri se detectează organoleptic declanșarea oțețirii vinurilor. Astfel, valoarea acidității volatile
reprezintă un indiciu al stării de sănătate a vinurilor.
Determinarea acidității totale a acidității volatile se face pentru vinurile practic lipsite de
dioxidul de carbon. Dioxidul de carbon se elimină cu ajutorul unui vas rezistent la vid de 500 ml,
în care se introduc 100 ml vin și se leagă de vasul de trompă menținându-se sub vid 2-3 minute,
agitându-se continuu.
Data: 23-11-2021
Interval orar: 10:00-16:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: Practică în laborator
METODE DE ANALIZĂ
DETERMINAREA EXTRACTULUI SEC NEREDUCĂTOR
Extractul reprezintă totalitatea substanțelor nevolatile din vin, care se află dizolvate sau
dispersate coloidal. Aceste substanțe sunt de natură chimică foarte diferită și anume: acizi
organici ficși (tartric, malic, succinic, lactic), glicerină și 2,3 butilenglicol, zaharuri, substanțe
tanante și colorante, substanțe azotate, pectice, gume și mucilagii.
Determinarea extractului prezintă o importanță deosebită pentru caracterizarea vinurilor,
deoarece există anumite relații între masa extractului și conținutul în alcool și între extract și
cenușa vinului. Pe baza extractului redus se poate aprecia autenticitatea vinurilor prin
evidențierea unor operații ilicite aplicate vinurilor: adaosul de alcool, zahăr, glicerină, acizi, apă,
etc.
Extractul sec nereducător oscilează în limite largi, în funcție de o mulțime de factori (soi,
condiții ecologice, tehnologia de obținere).
Metoda refractometrică
Se determină cu refractometrul conținutul de substanță uscată a vinului dezalcoolizat din
care se deduce conținutul de extract sec total.
Ca aparatură avem refractometru fix sau portabil, gradat în grade refracatometrice (% de
zaharoză) de la 0-30% și etalonate la 20°C. Înaintea fiecărei determinări se va regla punctul zero
al aparatului cu apă distilată. După fiecare determinare se va șterge bine suprafața prismelor.
Data: 24-11-2021
Interval orar: 10:00-16:00
Descrierea activităţii desfăşurate de student: DEPRECIERI ALE VINURILOR
FERMENTAȚIA MANITICĂ
Este provocată de bacteriile manitice (Bacterium manitopoeum, Bacterium intermedium
și Micrococcus acidovorax). Se formează manită (alcool cu 6 atomi de carbon), dar și acid acetic
și lactic. Vinurile manitate în final au un gust acru-dulceag și miros și aspect de zeamă de varză
sau borș. Cauzele apariției fermentației manitice sunt temperaturile ridicate din timpul
fermentației mustului, aciditatea și tăria alcoolică redusă. Această boală afectează în principal
vinurile roșii.
AMĂREALA VINURILOR
Este boala specifică vinurilor vechi, îmbuteliate, și în principal a vinurilor roșii. La
începutul bolii vinul are o culoare strălucitoare, gust fad-dulceag iar miros particular. Pe măsură
ce boala avansează, amăreala devine intensă, gustul înțepător iar mirosul de acizi volatili. Uneori
vinurile se tulbură, devin brune iar în sticlă se prezintă un depozit brun, lipicios și mucilaginos.
Amăreala este datorată de formarea unor complexe între acroleină și taninurile
epicatechinice. Bacteria care provoacă boala este Bacillus amaracrylus.