Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
rumenă și suculentă
retetecalamama.ro/retete-culinare/retete-mancare/cotlet-de-porc-dezosat-la-cuptor-reteta-pentru-o-friptura-rumena-si-
suculenta.html
Laura Laurențiu May 1, 2017
Cotlet de porc la cuptor, sfaturi și rețetă cu poze pentru o friptură suculentă. Friptură
de porc din cotlet dezosat, la cuptor, rețetă pas cu pas. Cum să faci o friptură
suculentă de porc din cotlet dezosat.
Știe toată lumea că la noi, la români, carnea de porc este cea mai agreată. Oricâte
avertizări mai mult sau mai puțin fondate ar emite nutriționiștii, oricât de tare ne-am teme de
colesterol, cu greu ne abținem să nu ne bucurăm de o friptură rumenă, suculentă și
gustoasă, măcar din când în când.
Cotletul de porc dezosat este una din piesele cele mai dorite ale carcasei de porc, carnea
sa albă și destul de slabă, cu fribrele aliniate pe lungime, fiind pe placul celor mai mulți. Din
cotletul de porc dezosat și degresat putem face șnițele foarte gustoase, la fel de potrivite
sunt feliile de cotlet și pentru un escalop de porc cu sos natur/de ciuperci/de smântână sau
de roșii iar din bucata întreagă de cotlet putem face o minune de friptură umplută, putem
pregăti un cotlet de porc afumat și câte și mai cât la fel de cărnoase și de delicioase.
Povestea de azi este despre o friptură perfectă (după gustul meu) din cotlet de porc, făcută
la cuptor, fără niciun fel de alte instrumente decât cele care se găsesc în majoritatea
bucătăriilor casnice.
Știm deja că este o adevărată provocare să nimerești, din cotletul de porc, o friptură simplă
care să rămână suculentă, carnea slabă a acestuia făcând să se usuce rapid și să devină
tare și greu de înghițit. Acesta este, de altfel, motivul pentru care feliile de cotlet nu sunt
tocmai recomandate pentru pregătirea la grătar, pentru că se usucă prea tare, prin contrast
cu ceafa, din care se obțin acele felii fripte deosebit de fragede.
Ei bine, după rețeta de azi, sper că nu va mai merge nimeni la nimereală, pentru că voi
consemna cât pot de amănunțit tot ceea ce fac eu pentru o friptură cu mijlocul rozaliu și
suculent, exact așa cum se vede în prima imagine de mai sus.
3. Se încinge pe foc iute o cratiță largă sau o tigaie și se așează bucata de cotlet, în
prealabil ștearsă pe suprafață cu șervețele absorbante de bucătărie, cu partea cu grăsimea
în jos. În scurt timp, grăsimea se va topi, permițându-ne să rumenim carnea rapid pe toate
părțile (cam 10 minute va dura asta, în total).
4. Dacă aceeași tigaie/cratiță în care am rumenit carnea merge și la cuptor, e perfect, dacă
nu, vom muta carnea în alt vas. Eu am folosit o tigaie mare de fontă, la care am și capac,
am gătit-o de la început până la sfârșit în aceasta. Am adăugat în tigaie ceapa curățată și
tăiată în sferturi, la fel, căpățâna de usturoi tăiată în 2, pe lățime, ierburi aromatice și cam
50 de ml. de apă fierbinte. Am acoperit vasul cu capacul (se poate acoperi bine cu o folie
de aluminiu, în caz că nu aveți un vas pentru cuptor cu capac) și l-am dat la cuptorul
preîncins la 180 de grade Celsius, ventilat, respectiv 190 de grade fără ventilație.
2/3
Temperatura internă pentru un cotlet de porc dezosat la cuptor
5. Acum ajungem la ceea ce e cu adevărat important pentru reușita fripturii noastre:
temperatura internă a unui cotlet de porc gătit conform regulilor de siguranță alimentare
este de 71 de grade Celsius. Dacă vreți părerea mea, cu titlu absolut subiectiv, mie mi se
pare încă și mai delicios dacă îl scoatem din cuptor când această temperatură internă este
pe la 65 de grade, dar, pentru cei care nu cunosc sursa de proveniență a cărnii folosite/cei
care doresc un produs 100% sigur/cei care preferă carnea bine gătită, 71 de grade Celsius
e chiar cum trebuie. De asemenea, această temperatură internă este limita maximă, dacă
ne dorim să obținem o friptură suculentă și nu o bucată de iască greu de înghițit.
Observație: un termometru cu citire instantanee este foarte util și pentru alte rețete, e un
instrument care merită achiziționat și nu e deloc costisitor, se găsesc termometre la 50-60
de lei.
6. Dacă doriți să pregătiți un sos pentru friptura aceasta, iată ce trebuie să faceți, în
răstimpul de odihnă al cărnii: stoarceți efectiv usturoiul copt, va ieși ca o cremă din alveole.
Păstrați această cremă de usturoi deoparte. Îndepărtați ierburile aromatice din tigaia/tava în
care s-a gătit carnea și degresați vasul. Încingeți vasul pe foc mediu și adăugați oțetul
balsamic, râșcâind bine pe fund ca să se desprindă orice urmă de proteină rumenă.
Adăugați imediat supa concetrată de pui și crema de usturoi copt. Fierbeți 2-3 minute, apoi
treceți prin sită sosul, colectându-l într-o crăticioară curată. Dați în două-trei clocote, opriți
focul, adăugați untul rece tăiat în bucățele și amestecați lent, până se topește untul și se
îngroașă sosul. Asezonați cu sare și piper după gust și serviți cald, alături de friptură.
După cele 15 minute de odihnă, friptura își va dezvălui interiorul de un roz pal, suculent și
fraged, așa cum se vede în prima imagine a articolului. Se servește friptura caldă sau rece,
pentru că e o minunată alternativă la mezeluri, în sandvișuri sau pe platouri reci. Caldă, se
potrivește cu tot felul de garnituri, mie îmi place tare mult alături de salata de cartofi cu
ridichi sau de varza roșie călită.
3/3