ANGLICISMELE ÎN DISCURSUL

JURNALISTIC

Liana Silaghi, masterandă

Universitatea de Vest din Timişoara
lianasilaghi@yahoo.com

De-a lungul secolului XX şi mai cu seamă în ultimul deceniu, limba română

scrisă şi vorbită a ajuns să fie bombardată cu împrumuturi din alte limbi, cu deo-
sebire anglicisme, acoperind, firesc, domenii caracterizate printr-un dinamism
aparte în spaţiul de limbă engleză (finanţe, economie, publicitate, informatică,
jurnalism, relaţii publice etc), dinamism reverberat, începând cu anii 1990, în do-
menii de activitate practicate şi în România într-un ritm alert şi cu o intensitate
mult mai mare decât în perioada anterioară lui decembrie 1989.
Această lucrare doreşte să puncteze şi să facă distincţia între anglicismele
utilizate ca socioleme profesionale şi anglicismele utilizate din dorinţa de a fi la
modă sau pur şi simplu pentru a ne „construi” un aspect profesional făcând (ab)uz
de o pronunţie anglo-americană şi câteva împrumuturi care „sună” bine. Astfel că
rolul jurnaliştilor şi al specialiştilor în comunicare din cadrul instituţiilor este unul
vital, iar demersurile lor în diseminarea informaţiilor într-o manieră profesională
şi în concordanţă cu specificul şi stilistica limbii române vor avea un impact
fundamental la nivelul publicului ţintă.
În contextul actual de globalizare este util ca tinerii specialişti în jurnalism,
comunicare, relaţii publice să acorde o mai mare importanţă unei exprimări co-
recte şi îngrijite în limba română fără a abuza de uzul nejustificat al unor angli-
cisme la modă, cu precădere în situaţiile în care acestea nu au un fundament solid
de justificare în cadrul unui context lingvistic. În consecinţă, prezentul studiu se
adresează tuturor celor care doresc să comunice corect şi în conformitate cu nor-
mele bunului simţ, referindu-mă aici la simţul limbii, desigur. Doresc încă de la
început să subliniez că rolul principal al jurnaliştilor şi al specialiştilor în comuni-
care este acela de formatori de opinie, motiv pentru care responsabilitatea pe care
aceştia o au faţă de publicul cititor este covârşitoare şi de un impact major.
Deşi lucrarea de faţă nu îşi propune să aibă un caracter prescriptiv, ea oferă
totuşi explicaţii pentru invazia de anglicisme intrate în limba română, precum şi
sugestii legate de necesitatea utilizării lor corecte atât în discursul jurnalistic cât şi
în discursul specialişilor în comunicare. Totodată, prezentul studiu face o scurtă
analiză a unui eşantion de publicaţii din presa scrisă românească pentru a ilustra
problema supusă discuţiei, şi anume fenomenul de utilizare pertinentă sau, după
caz, abuzivă, a anglicismelor.
Deşi DOOM1 pune la dispoziţia celor interesaţi de o exprimare cât mai
îngrijită (scriere, pronunţie, încadrare morfologică) o selecţie a celor mai uzuale
achiziţii în română din categoriile anglicismelor şi americanismelor, precizându-le
categoria gramaticală, forma şi pronunţia corectă, trebuie totuşi menţionat faptul
că acest instrument lingvistic nu reuşeşte nici pe departe să ţină pasul cu numărul
mare de anglicisme care pătrund în limba română din diverse domenii de speciali-
tate şi din diferite registre ale limbii engleze şi ale englezei americane. Astfel că în
ultimii ani am asistat la îndelungi dispute lingvistice care au împărţit vorbitorii de
limbă română în două tabere, în funcţie de cauza susţinută, puriştii şi cosmopoliţii.
Din păcate conflictele dintre cele două tabere nu vor reuşi nici să stăvilească
numărul mare de anglicisme intrate în limbă şi nici să ţină loc de norme prescrip-
tive de utilizare a acestor cuvinte, astfel că noţiunea de “poluare a limbii”, adesea
utilizată de purişti, nu este justificată tocmai datorită acestei interacţiuni cu alte
limbi de circulaţie internaţională, interacţiune care conferă vitalitate limbii
române. Studiul care face obiectul aceastei lucrări nu susţine însă anglicismele
utilizate nejudicios şi abuziv doar pentru a demonstra puterea de asimilare şi di-
namismul de care dă dovadă limba română contemporană.
Aş dori să menţionez faptul că în ultimii ani, împrumuturile, cu precădere
anglicismele şi americanismele, au constituit obiect de studiu pentru nenumăraţi
lingvişti, profesori, academicieni români etc, motiv pentru care au apărut pe piaţă
diverse lucrări de specialitate care abordează acest subiect din diferite perspective.
Aş enumera aici doar câteva din numele de referinţă care au dezbătut acest feno-
men lingvistic, şi anume: Mioara Avram, Rodica Zafiu, Catrinel Popa, Ioan
Dănilă, Georgeta Ciobanu. Cu toate acestea, anumite aspecte legate de elementele
lingvistice împrumutate (anglicismele, în cazul de faţă) fie nu le sunt cunoscute
jurnaliştilor, fie aceştia le ignoră cu desăvârşire.
Obligaţia deontologică a oricărui jurnalist sau specialist în comunicare este
ca atunci când trebuie să utilizeze într-un text scris un anglicism controversat sau
care ridică diverse dificultăţi de natură ortografică, ortoepică sau morfologică, să
consulte instrumente lingvistice de genul DOOM sau în situaţiile în care angli-
cismul nu este inclus în corpusul acestor dicţionare, este de preferat să solicite sfa-
tul unui lingvist, al unui traducător sau al specialiştilor în domeniul care utilizează
respectivul împrumut.
Înainte de toate, am încercat ca această lucrare să se constituie într-un apel
de conştientizare adresat tuturor specialiştilor în comunicare, fără a introduce
comentarii savante sau formulări de teoretician, punând îndeosebi accentul pe ro-
lul jurnaliştilor şi al tuturor responsabililor în comunicare de a transmite
generaţiilor viitoare o grijă şi o preocupare continuă pentru tot ceea ce înseamnă
limba română.
Pentru că limba reprezintă patrimoniul unei naţiuni şi, totodată, o moştenire
intelectuală, ea are un rol determinant în dezvoltarea unui popor. Astfel că, prin
intermediul acestei lucrări doresc să pledez pentru calitatea exprimării jurnalistice
fără a blama uzul anglicismele sau al neologismelor indiferent de limba de
provenienţă. Ba dimpotrivă, aş dori să subliniez că atunci cînd utilizarea lor se
justifică din punct de vedere terminologic şi atunci cînd ele vin să acopere un gol
semantic sau un sens mai precis, mai specializat, împrumuturile pot constitui o
demonstraţie de spiritualitate, de îmbogăţire, de interrelaţionare şi de integrare a
ştiinţei şi tehnicii moderne.
Pentru că profesia mea actuală este cea de traducător, consider demersul
meu ca fiind o datorie profesională prin intermediul căruia să ofer explicaţii de
natură lingvistică şi traductologică mai tinerilor mei colegi, viitori specialişti în
arta comunicării, fără a avea însă pretenţia că subiectul supus dezbaterii va putea
fi epuizat în paginile care urmează.
Premergător analizei propriu-zise, aş dori să vă prezint succint publicaţiile
din care au fost extrase corpusul de anglicisme supus discuţiei din prezenta
lucrare. Astfel că, următoarele publicaţii, prezentate în ordine alfabetică, au fost
atent studiate în ceea ce priveşte frecvenţa şi tipul de anglicisme utilizate pe
parcursul mai multor numere de apariţie în format electronic: „Campaign”,
„Curierul Naţional”, „Săptămâna Financiară”, „Banii Noştri”.
Înainte de a analiza exemplele extrase din publicaţiile mai sus amintite, aş
dori să fac o clasificare a ziarelor şi revistelor alese pentru abordarea prezentei
lucrări în funcţie de publicul căruia acestea se adresează. Astfel că publicaţiile
supuse analizei pot fi clasificate în trei categorii, şi anume:
Publicaţii cu profil media şi publicitate, cu apariţie lunară de genul
revistei „Campaign”. Dat fiind faptul că în prezent sunt masternadă la o
secţie în care se studiază publicitatea şi relaţiile publice, am considerat
necesară şi chiar elocventă pentru studiul de faţă atât alegerea unui
eşantion de texte care să includă şi să dezbată tipul de anglicisme întâlnite
în astfel de publicaţii, precum şi maniera în care acestea sunt utilizate.
ziare naţionale cotidiene de interes general: „Curierul Naţional”
publicaţii specializate în domeniile economic şi financiar de tipul
„Săptămâna Financiară”, „Banii Noştri”.
Revista „Campaign” este o publicaţie lunară care a fost lansată în România
în iunie 2005 de către Business Media Group, fiind dedicată profesioniştilor din
publicitate, relaţii publice şi massmedia. Astfel că, în mod evident, această
publicaţie nu se adresează publicului larg, ci doar specialiştilor în domeniile mai
sus amintite, motiv pentru care abundenţa de anglicisme, americanisme,
barbarisme şi alte „isme” sunt cel puţin în aparenţă scutite de comentarii
lingvistice critice, iar toată paleta de împrumuturi întâlnite aici, ar spune cei care
elaborează articolele, nu sunt decât termeni specializaţi, care fac parte din jargonul
domeniilor de specialitate abordate în interiorul articolelor revistei, revistă care de
altfel păstrează formatul ediţiei britanice. Nu doresc nici de departe să contrazic
aceste informaţii, care de altfel sunt oarecum stipulate chiar în comunicatul de
presă2 emis de grupul Business Media Grup, ci doar să vă ofer câteva exemple de
fragmente extrase din această publicaţie pentru a vă face să înţelegeţi mai bine,
dacă era necesar, punctul propriu de vedere, manifestat de altfel încă de la
începutul lucrării, şi anume că specialiştii în comunicare trebuie să facă diferenţa
între anglicismul ca necesitate terminologică, şi anglicismul de fason. Aş dori să
precizez că revista „Campaign” este singura dintre publicaţiile mai sus enumerate
care nu poate fi citită în format electronic, temei pentru care a fost consultată în
format tipărit.
 Numărul din septembrie 2008 al revistei „Campaign” oferă o abundenţă de
anglo-americanisme, mai mult sau mai puţin justificabile din punct de vedere
lingvistic, preluate din domeniile de specialitate pe care le abordează publicaţia.
Astfel că în articolul-interviu intitulat Ce aşteptări aveţi de la AdMarket?, una din
persoanele intervievate afirmă cu privire la compania pe care o reprezintă:
„Suntem o agenţie mică, nu ne prea băgăm la pitch-uri. Asta ne exclude din
topurile de genul: awareness al agenţiei, usage, ce tip de servicii oferim etc. Cred
totuşi că lucruri semnate de noi vor ajunge la most liked advertising campaign”
a conchis Popescu. În cadrul aceluiaşi articol interviu, o altă persoană intervievată
afirmă următoarele: „ Ne dorim ca AdMarket să reflecte realitatea din industrie cu
lucruri concrete şi nu o măsurare de awareness a agenţiilor de publicitate. Nu e
corect ca o agenţie despre care se vorbeşte mult [...] să scoreze pe teme de
creativitate [...].”
După cum reiese din enunţurile extrase din publicaţia „Campaign”,
specialiştii în publicitate utilizează în discursul lor un mix de socioleme
profesionale format din structuri calchiate din limba engleză (să scoreze),
anglicisme de natură terminologică (pitch-uri), sintagme dezvoltate împrumutate
din engleză (most liked advertising campaigns) şi împrumuturi care nu au o
justificare lingvistică (awareness, usage), ele putând fi cu uşurinţă echivalate în
limba română (grad de conştientizare, profil / domeniu de specializare). La o
analiză lingvistică de ansamblu se poate observa că singurul împrumut utilizat
pertinent din punct de vedere terminologic este anglicismul pitch, celelalte fiind
cuvinte sau sintagme preluate din engleză, ori calchiate, care scot în evidenţă
propensiunea specialiştilor în publicitate pentru integrarea anglicismelor în acest
sector de activitate.
Aceeaşi publicaţie face o demonstraţie cât se poate de elocventă pentru
promovarea anglicismelor de fason extrase sub forma unor sintagme sau scurte
enunţuri din articolul-interviu Începe banner-ul să piardă credit pe site-uri, apărut
în numărul din septembrie 2008:
„ [...] publicul românesc de online este încă în faza
începătoare, deci inquisitive.”
„Să ai o idee de care să fii sigur că se va vorbi mai departe,
ideea să fie «spoofabilă»”
 Încă de la început trebuie să recunoaştem faptul că la nivel de limbaj,
relaţiile publice din România au o problemă de relaţionare care poate fi analizată
pe mai multe dimensiuni. Conform subiectului abordat în această lucrare aş dori
să aduc în discuţie dimensiunea ce are drept obiect fundamentarea domeniilor
relaţii publice şi publicitate, mai precis, stabilirea unui lexic specializat, adaptat
limbii române. Dat fiind faptul că disciplina relaţiilor publice s-a născut în SUA,
în prima jumătate a secolului XX, fiind ulterior importată şi în România în anii
1990 studenţii români, actualmente jurnalişti la publicaţii de genul “Campaign”,
sau specialişti în relaţii publice şi publicitate şi-au însuşit termenii şi instrumentele
de comunicare specifice relaţiilor publice şi publicităţii din diferite manuale de
specialitate editate în limba engleză, neexistând la acea dată materiale traduse în
limba română. În consecinţă, termenii din manualele respective au fost fie însuşiţi
ca atare, fie au fost adaptaţi la pronunţia românească, fie au fost semi-adaptaţi la
regulile de ortografie specifice limbii române după modelul sufixării şi prefixării,
luând în acest fel naştere diverse cuvinte de tipul celui apărut în exempul
menţionat mai sus: spoofabilă.
Din economie de timp şi din lipsa unei colaborări cu lingviştii români,
specialiştii în domenii precum relaţiile publice şi publicitatea au importat masiv
termeni englezi în limba română: pitch, brand, awareness, advertising campaign.
Din experienţa mea de traducător, mărturisesc faptul că o parte din aceşti termeni
sunt dificil de tradus fără a produce ambiguităţi semantice în decodarea
informaţiei. Pentru a ilustra această afirmaţie am să vă ofer drept exemplu termeni
precum brand sau brief publicitar care desigur, ar putea fi pseudo-echivalaţi în
limba română cu marcă de produs şi respectiv rezumat sau sumar publicitar. Deşi
nu mi-am propus să intru în discuţii şi teoretizări de natură traductologică, doresc
totuşi să-mi argumentez afirmaţia conform căreia aceşti termeni pot fi traduşi în
limba română sub rezerva entropiei semantice3, producând în consecinţă anumite
ambiguităţi în receptarea mesajului dintr-un text specializat. În traducerea terme-
nilor mai sus menţionaţi entropia semantică este inerentă procesului de traducere,
tocmai pentru că domeniul publicităţii şi al advertising-ului au intrat relativ recent
în economia românească, importând totodată şi termenii cu care aceste domenii
operează. Astfel că, în limba engleză termenul brand nu înseamnă doar o marcă
de produs, ci implică o strategie de imagine pentru obţinerea mărcii respective, în
timp ce sintagma brief publicitar, întâlnită adesea în domeniul publicitar nu poate
fi echivalată cu sumar sau rezumat publicitar, iar o traducere explicativă a aceste-
ia ar încărca foarte mult textul. Pornind de la aceste amendamente, aş dori ca
specialiştii în domeniile în discuţie să aibă capacitatea de a face diferenţa între ne-
cesitatea utilizării unui anglicism, de tipul celor care fac parte din domenii specia-
lizate şi pretenţiile neîntemeiate de a utiliza cuvinte la modă, lipsite de orice temei
lingvistic. Astfel, anglo-americanismele de genul inquisitive sau spoofabil nu au
un temei lingvistic de utilizare şi nici statutul de termeni specializaţi, motiv pentru
care sunt incluse în categoria a ceea ce lingviştii definesc ca fiind barbarisme.
Din cea de-a doua categorie de publicaţii analizate în prezentul studiu am
ales un corpus de articole preluate din cotidianul „Curierul Naţional”.
Orice jurnalist ar trebui să cunoască faptul că titlurile articolelor din presa
generală nu trebuie să conţină anglicisme, americanisme sau alte împrumuturi
care, de cele mai multe ori, nu le sunt familiare consumatorilor acestui gen de
publicaţii. În cazul în care utilizarea lor este vitală pentru importanţa şi conţinutul
articolului, jurnalistul va explica anglicismul utilizat, direct în corpul articolului,
de preferinţă între virgule. Deşi aceste norme lingvistice sunt discutate pe larg în
lucrări de referinţă ale lingviştilor români, cotidianele naţionale adresate maselor
abundă în astfel de anglicisme, utilizate de cele mai multe ori abuziv, chiar în tit-
lurile articolelor. Pentru a ilustra cele mai sus menţionate voi face referire la două
titluri publicate în ediţia online a cotidianului „Curierul Naţional” .
Jurnalista Cristina Chicoş publică în ediţia online a ziarului „Curierul
Naţional”, anul 14, nr. 5418, 12 mai 2009, un articol intitulat Asigurările de viaţă,
puse în stand-by de blocajul creditării. Din titlurile artcicolelor studiate reiese că
anumiţi jurnalişti nu irosesc nicio ocazie pentru a conferi o notă de exotism unor
texte care altminteri ar fi de preferat să fie redactate într-o limbă română simplă şi
pe înţelesul tuturor celor care citesc astfel de articole cu intenţia de a afla
informaţii noi despre acest sector şi nu pentru a decodifica anglicismele întâlnite
în titlu. În contextul în care acest articol ar fi apărut într-o publicaţie de profil,
adresată cu precădere specialiştilor din sectorul finaciar-bancar, probabil că acest
împrumut (stand-by) nu ar fi părut atât de nepotrivit, deşi utilizarea sa nu ar fi fost
complet justificată. Pentru a argumenta acest lucru voi face din nou apel la profe-
sia de traducător, subliniind faptul că englezescul stand-by poate fi cu uşurinţă
tradus şi echivalat în exemplul mai sus menţionat. În consecinţă, studierea unor
lucrări de specialitate şi dobândirea competenţelor lingvistice îi pot ajuta pe
jurnalişti în alegerea unui lexic pertinent, în conformitate cu normele şi caracterul
limbii române, evitând astfel situaţiile în care aceştia încarcă articolele de presă cu
anglicisme inutile şi inadecvate, din dorinţa de a părea că stăpânesc perfect dome-
nii cu profil economic, cum ar fi de pildă cel financiar-bancar. Dar, pentru că
această lucrare nu îşi propune să facă aprecieri critice, ci doar să crească gradul de
vigilenţă al jurnaliştilor în utilizarea anglicismelor, aş dori ca în calitatea profesiei
de traducător, să ofer drept alternativă lingvistică la titlul propus de jurnalista co-
tidianului „Curierul Naţional”: Blocarea creditelor afectează asigurările de viaţă.
Un alt titlu pe care aş dori să îl supun discuţiei, extras din ediţia online a co-
tidianului „Curierul Naţional”, anul 14, nr. 5331, 07 ianuarie 2009 este România,
no man’s land în războiul gazelor. Într-un articol de interes general care tratează o
problemă de natură economică importantă, un jurnalist nu ar trebui să recurgă la
acest tip de expresii anglofone, indiferent de efectul stilistic pe care acestea ar
putea să-l producă asupra segmentului de public care cunoaşte înţelesul acestei
expresii engleze. Trebuie menţionat faptul că echivalentul românesc al acestei
sintagme poate produce acelaşi efect stilistic asupra cititorului, fără a altera în
vreun fel sensul sau stilistica textului. Astfel că, un titlu de tipul România, ţara
nimănui în războiul gazelor vine să demonstreze încă o dată ideea conform căreia,
deşi limba română oferă nenumărate posibilităţi de exprimare, unii jurnalişti pun
foarte mult accentul pe exotizarea limbii, din dorinţa de a manifesta deschiderea
noastră ca ţară spre internaţionalizare şi implicit spre adoptarea masivă de cuvinte
cu rezonanţe englezeşti sau americane. Tendinţa actuală de globalizare, deşi
prezentă în majoritatea ţărilor europene, nu ar trebui să însemne renunţarea la
expresiile şi cuvintele specifice limbii române.
Publicaţiile specializate în domeniul financiar-bancar sunt probabil cele
care îşi pot justifica într-o manieră pertinentă şi obiectivă abundenţa de
împrumuturi care au intrat în limbă o dată cu dezvoltarea acestor sectoare de
activitate. Pentru că lumea finanţelor este anglo-saxonă, cea mai mare parte a
termenilor folosiţi de economişti sunt în limba engleză. Fenomenul este uşor de
explicat dacă ţinem cont de faptul că România a descoperit economia de piaţă de
abia la începutul anilor ’90, moment în care specialiştii în acest domeniu au
început o recuperare a terminologiei şi totodată o descoperire a unor noţiuni
pentru a putea opera în sfera economică. Este adevărat faptul că anumiţi termeni
aparţinând acestor domenii pot fi uneori traduşi fără dificultate şi fără pierderi
semantice, specialiştii din domeniul economic au preferat totuşi să folosească
varianta engleză. Acesta este de pildă cazul unor cuvinte de tipul broker,
shareholder, setup, merger utilizate adesea în varianta engleză din diverse motive
de natură profesională: fie pentru forma lor scurtă şi implicit pentru economie de
timp, fie din dorinţa de a crea unitate terminologică la nivel internaţional, fie pur
şi simplu din raţiuni conotative, specialiştii în domeniu considerând că aceşti
termeni „sună” mai bine în limba engleză. Indiferent de motivul pe care aceştia l-
ar invoca, doresc să subliniez faptul că un astfel de anglicism utilizat de jurnalişti
într-o publicaţie de specialitate, care se adresează unui public vizat şi avizat, nu ar
trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru lingvişti. Situaţia se schimbă
radical atunci când întâlnim astfel de împrumuturi în presa de largă audienţă, în
articole care se adresează maselor şi care dezbat probleme economice de interes
general. În astfel de cazuri, aceste împrumuturi ar trebui traduse, atunci când este
posibil, iar în situaţiile în care un astfel de anglicism nu poate fi echivalat din
raţiuni de natură traductivă (pierderi de sens, ambiguitate semantică sau chiar fals
sens) este de preferat ca împrumutul să fie echivalat prin explicitare.
În cele ce urmează aş dori să exemplific cele afirmate în paragraful
anterior punând accentul pe câteva exemple preluate din ediţiile online ale unor
publicaţii de profil economic. Astfel că în ediţia online a hebdomadarului
„Săptămâna financiară” din 13 martie 2009 găsim un articol redactat de Georgian
Stoica şi intitulat Deon International oferă o variantă superioară de factoring.
Aşa cum am afirmat deja, există situaţii în care termenii preluaţi din engleză este
de preferat să nu fie traduşi, echivalarea acestora fiind adesea imposibilă. Aceasta
este situaţia şi în cazul termenului factoring, termen care a fost preluat din engleză
de către specialiştii din domeniul economic şi a cărui traducere ar fi foarte greoaie
şi implicit inadecvată. Totuşi, în situaţiile în care un jurnalist publică un articol
economic într-o publicaţie adresată maselor, trebuie să explice publicului sensul
acestui termen, şi anume operaţiune prin care uin client, numit „aderent”
transferă proprietatea creanţelor pe care le deţine din facturi comerciale către o
altă entitate numită „factor” (instituţie de credit sau instituţie financiară
nebancară) în vederea obţinerii de finanţare imediată. Dar pentru că în cazul de
faţă exemplul este preluat dintr-o publicaţie de specialitate, definirea sau
explicitarea termenului pentru specialiştii care citesc articolul ar fi cel puţin
redundantă, dacă nu chiar inutilă.
 Într-o altă publicaţie de profil economic, şi anume în ediţia electronică a
cotidianului „Banii noştri” din data de 09.03.2009 putem citi următorul titlu Din
ce zonă va veni următorul bubble? Astfel că termenul de bubble poate fi
considerat intraductibil, dat fiind sensul specializat pe care acesta l-a dobândit în
lumea finanţelor engleze, acela de excrescenţă a unui fenomen economic exagerat
care conţine efecte perverse, explodează şi ulterior revine la o stare normală, dar
cu multe daune colaterale. Există totuşi situaţii în care împrumutul din engleză
circulă în paralel cu termenul tradus, în funcţie de preferinţele şi cunoştinţele
lingvistice ale persoanelor care utilizează aceşti termeni. Astfel că anglicismul
bubble poate fi întâlnit în unele publicaţii sub forma echivalentului de balon,
echivalent nerecomandat din considerentul că în limba română acest cuvânt nu are
un sens specializat în domeniul economic, şi prin urmare utilizarea sa în articole
de specialitate poate produce confuzii semantice.
În urma studierii acestui eşantion de publicaţii rezultă în mod evident că
limba română are caracterul unui organism viu, dinamic care intră în contact cu
limbile de circulaţie intrenaţională, cu precădere limba engleză, precum şi faptul
că tendinţa actuală de globalizare îşi lasă amprenta asupra lexicului românesc,
indiferent de lamentările celor responsabili de cultivarea limbii, care cel mai
adesea acuză tinerele generaţii ca fiind responsabile de stricarea limbii. Ţinând
cont de aceste aspecte, revin la îndemnul adresat în debutul lucrării amintind
tuturor jurnaliştilor şi specialiştilor în ştiinţele comunicării să dea dovadă de
profesionalism în alegerea lexicului, precum şi rugămintea de a consulta
dicţionarele de specialitate ale limbii române şi de a nu ezita să ceară opinia
lingviştilor sau traducătorilor ori de câte ori întâmpină dificultăţi în modul de
abordare a fenomenului lingvistic numit împrumut. În condiţiile globalizării pe
diverse planuri, dinamica limbii române şi propensiunea jurnaliştilor pentru
anglicisme poate produce manifestări mai mult sau mai puţin dorite, ceea ce ne
obligă să tratăm acest subiect metodologic şi în temeiul respectului faţă de
publicul consumator de presă.
Disciplinarea stilistică şi interesul pentru cultivarea limbii constituie
subiecte delicate, asupra cărora ar trebui să ne concentrăm cu atenţie indiferent de
publicaţia pentru care scriem, dar ţinând totodată seama de evoluţia dialectică a
paradigmelor sociale.
 NOTE

1
Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
2
Comunicatul de presă poate fi vizualizat la adresa de mai jos:
http://www.comunicatedepresa.ro/revista_Campaign_de_pe_1_iunie_pe_piata~NjI4Ng
3
Entropia semantică desemnează o pierdere de sens care apare în procesul de traducere, o
degradare semantică pe care o suportă informaţia în procesul traducerii dintr-o limbă în alta.

BIBLIOGRAFIE
Avram, Mioara, Anglicismele în limba română în seria Conferinţele Acade-
miei Române, ciclul Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor,
Bucureşti, 1997
Ciobanu, Georgeta, Anglicisme în limba română, Timişoara, Editura Am-
phora, 1996
Dănilă, Ioan (coordonator), Cuvinte rare şi anglicisme. Dicţionar ilustrat,
Bacău, Editura Egal, 2008
Popa, Catrinel, Mic Dicţionar ortografic, ortoepic, morfologic şi explicativ
al unor cuvinte de provenienţă străină neadaptate, folosite în limba română,
Bucureşti, Editura Niculescu, 2007
Oprea, Romaniţa, „Campaign”, în articolul Ce aşteptări aveţi de la AdMar-
ket, septembrie 2008, p.13
Preda, Irina, Îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale, în Lim-
ba română, XLI, 1992, nr. 9, p. 483-490; nr. 10, p. 541 – 548; nr. 11-12, p. 585 –
595; XLII, 1993, nr.1, p. 19 -28
Tabacu, Alina, „Campaign”, în articolul Începe banner-ul să piardă credit
pe site-uri, septembrie 2008, p. 12

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ
http://www.baniinostri.ro/Din-ce-zona-va-veni-urmatorul-bubble---p92.html
-consultat la data de 16.03.2009
 http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2009-01-
07/Romania%2C+no+man%27s+land+in+razboiul+gazelor – consultat la data de
07.01.2009
http://www.curierulnational.ro/Finante%20Banci/2009-05-
12/Asigurarile+de+viata,+puse+in+stand-by+de+blocajul+creditarii – consultat la
data de 12.05.2009
http://www.sfin.ro/articol_15591/deon_international_ofera_o_varianta_supe
rioara_de_factoring.html - consultat la data de 14.03.2009.