REFERAT

GESTIONAREA DINAMICII CONFLICTELOR

ASIMETRICE

TEMA: RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL – RĂZBOI

ASIMETRIC

Întocmit
Masterand
PĂTRU Leonard
 - SIBIU -
2022
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................p.3

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ASIMETRIA

RĂZBOAIELOR..................................................................................................p.4

2. RĂZBOIULUI INFORMAŢIONAL: DEFINIRE, CARACTERISTICI

ŞI COMPONENTE ……………………………..........................……...........…p.5

3. ASIMETRIA ÎN CADRUL RĂZBOIULUI

INFORMAȚIONAL.............................................................................................p.6

CONCLUZII ...................................................................................................p.7

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................p.8

2
 Introducere
La începutul anilor ’90 a apărut termenul de război informațional, acesta
fiind folosit cu două sensuri diferite, dar ușor confuze. Primul – ce ținea de
inginerie – se referea la măsuri destinate să scoată din uz sistemele dependente de
fluxurile de informații, în vreme ce al doilea – strâns legat de cunoaștere – avea în
vedere încercările de influențare a percepțiilor, prin afectarea conținutului
informației.1 Și iată-ne ajunși în era digitală, care a facilitat, pe de o parte, accesul
la surse de informații multiple – atât internaționale, cât și naționale – iar pe de altă
parte, folosirea capacității de a împărtăși gânduri și planuri cu alții.
În acest context, se vorbea despre o revoluție în afacerile militare (RMA), ce
avea să rezulte din interacțiunea sistemelor care colectau, procesau, compilau și
comunicau informațiile, cu cele care aplicau forța militară, rezultând așa-numitul
sistem emergent de sisteme. În era modernă, războaiele nu se mai poartă și câștigă
pe frontul clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informațional. Confruntările
armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligenței și al psihicului uman.
Aceste noi tipuri de confruntări iau în considerare Triada puterii descrisă de Alvin
Tofler in Powershift. Conform acesteia există trei surse importane ale puterii: forța
fizică, bogăția și cunoașterea. Aceste trei elemente pot fi convertite ușor dintr-una
în alta.2
Dezvoltarea infrastructurii informaționale, în curs de globalizare, în care se
includ și structurile mediatice generează posibilități de comunicare din ce în ce mai
sofisticate. Condiția esențială pentru ca aceste lucruri să se întâmple este ca
conglomeratele comunicaționale să nu fie controlate de anumite centre de decizie,
care pot încerca să controleze accesul oamenilor la resursele informaționale.
De asemenea, războiul informațional urmărește evitarea conflictelor
convenționale, a producerii de victime și pagube, prin utilizarea acestor noi
mijloace aflate la granița dintre starea convemțională de război și starea
convențională de pace. Războiul informațional vizează structuri ale domeniului
politic, economic, social sau militar, nu doar pentru a le distruge sau paraliza, ci

1
http://presamil.ro/razboiul-informational-era-digitala-realitate-sau-science-fiction/, accesat la
data de 07.01.2022.
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi_informa%C8%9Bional, accesat la data de
07.01.2022.
3
mai ales pentru a le influența procesele decizionale. Astfel se face trecerea de la
stadiul de violență organizată la stadiul de influențare ostilă.
1. Aspecte teoretice privind asimetria războaielor
Într-o formă sau alta, aproape toate războaiele din lume au fost asimetrice
sau au avut etape profund asimetrice. Asimetria a fost, din toate timpurile, căutată
şi chiar cultivată. Întreaga lucrare „Arta războiului” a lui Sun Tzî şi „Arthashastra”
indianului Kautylia nu sunt altceva decât pledoarii coerente şi convingătoare de
aplicare a unei filosofii a principiilor sau, mai exact, a realităţilor asimetriei în
confruntările dintre diferite entităţi.3
Este mult mai avantajos să găseşti metoda cea mai potrivită pentru a-l
determina pe adversar să cedeze fără luptă, să accepte un fapt împlinit, să fie pus în
situaţia de a nu putea reacţiona sau, mai mult, să fie convins că războiul (chiar şi
cel de apărare) ar fi o greşeală şi că diferendul poate avea şi alte căi de rezolvare,
decât să declanşezi nişte ostilităţi care se vor solda cu pierderi uriaşe de vieţi
omeneşti şi de valori şi, în afară de aceasta, vor intra în memoria colectivă ca un
fapt care va trebui, odată şi odată, răzbunat.
Războiul asimetric poate descrie un conflict în care resursele a doi
beligeranți diferă în esență și, în luptă, interacționează și încearcă să exploateze
slăbiciunile caracteristice celuilalt. Astfel de lupte implică adesea strategii și tactici
de război neconvențional, combatanții mai slabi încercând să folosească strategia
pentru a compensa deficiențele cantitative sau calitative ale forțelor și
echipamentelor lor.4
Unii dintre teoreticieni susţin, cu argumente foarte serioase, că războiul ar fi
un sfârşit al politicii, şi nu o continuare a ei. De aici nu rezultă însă în mod automat
că s-a renunţat sau că ar fi preferabil să se renunţe la conceptul clausewitzian al
războiului, în favoarea unuia mai puţin belicos. Indiferent cum ar fi definit şi
înţeles – ca o continuare a politicii, în sensul folosirii mijloacelor violente, sau ca
un sfârşit al politicii, în sensul trecerii de la dialog şi negociere, specifice politicii,
la folosirea forţei, care, chipurile, n-armai ţine de politică, ci de altceva, de un
domeniu care s ar situa undeva în zona non-politicii –, războiul rezultă în urma
unei decizii sau unor decizii politice. El este gândit temeinic, planificat riguros,

3
Gheorghe Văduva, Războiul asimetric şi noua filosofie a conflictualităţii armate, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007.
4
https://wblog.wiki/ro/Asymmetric_warfare
4
susţinut multilateral (politic, economic, tehnologic, informaţional, spiritual,
psihologic şi chiar cultural) şi efectuat prin toate mijloacele necesare şi posibile.

2. Războiului informaţional: definire, caracteristici şi componente

Din punct de vedere militar, războiul informațional devine și mai atractiv din
cauza numărului tot mai mare de ținte vulnerabile la atacurile cibernetice și a
necesității de a le proteja. În noua situație, nici cantitatea de informații, nici timpul
nu reprezintă în mod clar un factor cheie în procesul decizional politic și militar.
Astfel, într-o situație conflictuală, adversarul va avea acces la o mare cantitate de
informații în același timp, dar oricine are informațiile cele mai exacte și complete
și beneficiază de un sistem care le gestionează și protejează eficient va fi în
avantaj, iar acțiunile întreprinse sunt pentru a obține avantajul informației prin
sabotarea sistemelor informatice inamice și protejarea propriilor sisteme
informatice.5
Informaţia reprezintă o lămurire, o veste, o ştire, un element nou în raport cu
totalitatea cunoştinţelor, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau grup de
simboluri. Informaţia este vulnerabilă, dar în același timp şi atacabilă. Trebuie
protejate trei caracteristici ale acesteia: confidenţialitatea, integritatea şi
disponibilitatea.
Strategia militară a României apreciază că în viitor, pe câmpul de luptă,
confruntările violente se vor manifesta în câmpul informaţional şi al tehnologiei
avansate, al războiului în toate mediile, iar ponderea se va diminua continuu în
favoarea celor calitativi şi informaţionali. Succesul forţelor armate ale României
într-un viitor conflict militar va depinde de: evitarea surprinderii, în special în
câmpul informaţional;
Războiul informațional reprezintă acțiunile întreprinse pentru a obține
superioritatea informațională, prin afectarea informațiilor adversarului, în paralel
cu acțiunile întreprinse pentru a apăra propriile informații, procese și sisteme
informaționale.6 Cuprinde două componente operaţionale: una ofensivă şi alta
defensivă. Componenta ofensivă se poate manifesta prin exploatarea informaţiilor
părţii adverse (fie prin interferare, fie prin manipulare), iar componenta defensivă
5
AAP-6 (2007), Glosar NATO de termeni şi definiţii, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare,
Bucureşti, 2007.
6
Emil Străinu, Războiul informațional, Editura Solaris, București, 2009.
5
se poate manifesta prin: protejarea tehnică hardware aechipamentelor individuale şi
reţelelor de comunicaţii şi calculatoare; creşterea gradului de redundanţă a
informaţiilor; interdicţii organizatorice; mascare; elemente de securitate hardware
şi software. Se poate trage concluzia că aria de cuprindere a războiului
informațional înglobează domenii şi structuri specializate, bine identificate şi
definite.7
3. Asimetria în cadrul războiului informațional
„Lumea nu mai este condusă de arme, sau de energie, sau de bani. Este condusă
de către unu și zero, minusculi biți de informație. Totul se reduce la electroni /…/
acolo, afară este război, bătrân prieten, un război mondial. Și nu e vorba despre
cine are mai multe gloanțe. Este despre cine controlează informația: ceea ce
vedem și auzim, cum lucrăm, ce gândim. Totul este despre informație.”8
Printre cele mai noi provocări, descoperim ceea ce analiştii numesc
„ameninţări asimetrice”. Această expresie se referă la mijloace sau tactici utilizate
de către state, grupuri teroriste sau indivizi cu scopul de a fortifica atacurile
împotriva duşmanilor mult mai puternici, evitând o confruntare directă, riscurile şi
ameninţările de tip asimetric sunt specifice activităţii umane. Amenințările
provenite din spațiul cibernetic sunt caracterizate de dinamism și asimetrie, având
caracteristici globale. Astfel, devine pregnantă necesitatea de cooperare a tuturor
entităților cu rol în asigurarea securității cibernetice. Cooperarea trebuie
intensificată atât pe plan național, cât și pe plan internațional în vederea asigurării
unor răspunsuri adecvate la amenințările provenite din mediul virtual.9 Ultimele
tehnologii în comunicații permit astfel teroriștilor să opereze din aproape orice țară
din lume, dacă au acces la infrastructura IT și aceasta afectează modul în care
grupurile se sprijină pe diferite forme de sponsorizare. Dată fiind importanța
cunoașterii în conducerea războiului în rețea, nu este surprinzător că teroriștii
organizați în rețea au început deja să-și ridice nivelul de cunoștințe și abilitățile în
tehnologia informației.10
Pentru un strategos (general) era mai onorabil să câştige războiul prin
utilizarea informaţiei(intelligence) şi prin urmare, schemelor strategice de anihilare
7
http://presamil.ro/razboiul-informational-era-digitala-realitate-sau-science-fiction/
8
Fred Kaplan, Dark Territory: The Secret History of Cyber War, Editura Simon & Schuster,
2017
9
https://intelligence.sri.ro/cooperarea-internationala-pentru-un-cyberspace-sigur/
10
https://www.euroclio.eu/wp-content/uploads/2019/07/History-of-the-20th-century-RO.-
Chapter-4.pdf
6
a adversarului. Punând în aplicare superioritatea lor în ceea ce priveşte mobilitatea
şi rapiditatea de intervenţie, de transmitere a informaţiei, de coordonare, de
instruire pentru a zdrobi adversarii săi în campaniile fulgere.
Războiul asimetric este acea confruntare în care se foloseşte surprinderea şi
în care, într-un anumit moment, aveam de-a face cu o inegalitate a forţelor.
Principalele forma ale asimetriei identificate de Jacques Baud sunt următoarele:
nonviolenţa; violenţa politică; terorismul și războiul informaţional (în parte).
Concluzii

În concluzie, tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a evoluat foarte mult şi

oferă acum soluţii pentru multe dintre preocupările omenirii, şi, implicit, pentru
domeniul militar. Este de asemenea evident, evidenţiere mult vizibilă în business,
că nu tehnologia reprezintă punctul nevralgic al unui sistem, ci cultura
organizaţională şi structurao peraţională. Din acest motiv, trebuie subliniat încă o
dată că, în ceea ce priveşte războiul informaţional, tehnologia oferă soluţii la toate
provocările teoretice enunţate de către iniţiatorii conceptului sau de către
responsabilii militari, dar nu poate înlocui aspectele referitoare la resursa umană.
Totodată, trebuie menţionat faptul că informatizarea globală a societăţii, poate
duce într-un viitor apropiat la folosirea mai intensă a armei informaţionale
contemporane și în acest context, cadrul de gândire a asimetriei este de a menţine
puterea prin controlul instrumentelor agile şi proactive, dacă nu este vorba de
acţiuni preventive, care presupun în măsură egală atât mobilizarea eforturilor, cât şi
contrastrategii faţă de o gamă de scenarii asimetrice aplicate de adversari puternici.

7
 BIBLIOGRAFIE

A. Strategii, doctrine, manuale şi alte documente oficiale:

 AAP-6 (2007), Glosar NATO de termeni şi definiţii, Ed. Universităţii Naţionale
de Apărare, Bucureşti, 2007.

A. Autori români și străini:

 Gheorghe Văduva, Războiul asimetric şi noua filosofie a conflictualităţii armate,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007.
 Emil Străinu, Războiul informațional, Editura Solaris, București, 2009.
 Fred Kaplan, Dark Territory: The Secret History of Cyber War, Editura Simon &
Schuster, 2017

B. Surse Internet:
 http://presamil.ro/
 https://ro.wikipedia.org/
 https://wblog.wiki/
 https://intelligence.sri.ro/
 https://www.euroclio.eu/

8
 Anexa 1 – Sarcină seminar 1

ASCOPE
INFRASTRUCTUR
AREAL CAPABILITĂȚI ORGANIZAȚIA PERSOANELE EVENIMENTELE
Ă

Securitate
Zona de permanent Exerciții militare
Parteneri NATO
operații Lideri militari
Teatrul de operații Instruire militară din diferite țări Incidente
din Personal civil provocate de către
IRAK Reacție imediată în inamici
cazul unui incident

ZONA DE OPERAȚII IRAK – Analiza PMESII-PT

Politic Militar Economic

Sistemul tradițional de Forțele militare demonstrează o Lipsa de dezvoltare economică se

guvernare, care este în primul
rând la nivel tribal, există și
astăzi. Loialitatea este mai întâi
față de familie, apoi față de clan,
apoi față de trib.
îmbunătățire semnificativă și continuă
să urmărească o creștere a numărului de
soldați, a abilității lor, dar încă nu au
atins stadiul necesar pentru a lupta
singuri cu insurgența. Având nevoie în
continuare de forțele militare NATO.
resimte în toată țara. Incapacitatea de a
urmări schimbul de bani permite nivelul
extrem de corupție care are loc în fiecare
tranzacție, de la guvern, la armată, la
talibani ș insurgenţilor, la cetăţeanul
obişnuit.

Social Infrastructură Informații

9
Evidențiază rolul semnificativ pe
care religia islamică îl joacă în
fiecare aspect al culturii, de la
structura familiei, la afaceri, la
lupte. Aceștia văd islamul ca un
mod de viață, nu doar ceva la
care se gândesc la un serviciu
religios săptămânal, spre
deosebire de mulți oameni din
culturile occidentale. Trupele
desfășurate în IRAK trebuie să
înțeleagă principiile islamului și
modul în care religia va afecta
interacțiunile armatei cu poporul.
În ciuda ajutoarelor pentru dezvoltarea
infrastructurii în întreaga țară, nu s-a
schimbat mare lucru față de modul în
care arăta înainte. Multe proiecte de
dezvoltare suferă de o lipsă de
întreținere. Distanțe mari separă cele
mai mari orașe, cu drumuri slabe,
puține căi ferate și călătorii aeriene
disponibile doar pentru cei mai bogați
dintre cetățeni.
Managementul percepției servește ca
aspect cheie al oricărei campanii
INFOWAR și acest lucru se aplică în
special în IRAK. Talibanii desfășoară o
campanie pricepută INFOWAR cu
tehnici precum scrisori de noapte și
videoclipuri YouTube pentru a influența
populația spre dorințele lor. Coaliția
trebuie să se străduiască în mod
continuu să contracareze aceste mesaje.

Mediul fizic Timp

Terenul îl pune pe insurgent la În principiu relațiile au prioritate în

un avantaj semnificativ față de afaceri, politică și toate celelalte zone
orice străin datorită familiarității de activitate; folosește calendare solare
sale cu acesta. Din cauză că nu islamice, lunare islamice și gregoriene;
mai sunt profitabile, mulți și-au ciclu electoral de cinci ani pentru
vândut terenurile în ultimii ani președinte.
sau pur și simplu le-au
abandonat. În Irak a devenit din
ce în ce mai greu să obții apă
potabilă.

10
 Anexa 2 – Sarcină seminar 2
Parteneriatul pentru Pace

Introducerea inițiativei Parteneriatului pentru Pace în anul 1994 a conferit o

nouă dimensiune a relației dintre NATO și țările sale partenere, permițând
dezvoltarea militară practică în conformitate cu interesele și posibilitățile diferite
ale țărilor participante. Programul vizează îmbunătățirea aptitudinilor și
capacităților de menținere a păcii prin intermediul planificării comune, pregătirii și
exercițiilor, procendând astfel la creșterea interoperabilității forțelor militare ale
țărilor partenere cu cele ale NATO. De asemenea, el vizează facilitarea
transparenței în procesele de planificare a apărarii naționale și a bugetului și
control democratic asupra forțelor armate.
Programul Parteneriatului pentru Pace întreprinde mai mult decât o activitate
de dialog și cooperare pentru a impulsiona un parteneriat real. Programul ajută la
creșterea stabilității, diminuează pericolele la adresa păcii și clădește relații întărite
de securitate bazate pe cooperare practică și angajament în sprijinirea principiilor
democratice, susținute de Alianță. În conformitate cu Documentul Cadru
Parteneriatului pentru Pace, care a fost emis de șefii de state și guverne în același
timp cu lansarea Documentului-Invitație la Parteneriatul pentru Pace, NATO se
angajează să se consulte cu oricare partener activ, dacă acel partener resimte o
amenințare directă la integritatea sa teritorială, independența sa politică sau la
adresa securității sale. Este fondat pe baza unei relații bilaterale între NATO și
fiecare dintre cele 27 de țări care au aderat la Parteneriatul pentru Pace.
Documentul Cadru include sarcini specifice care urmează să fie asumate de fiecare

11
participant pentru a coopera cu NATO în vederea îndeplinirii obiectivelor
programului în ansamblu. Ele sunt următoarele:
- să faciliteze transparența în procesele de planificare a apărării naționale și
bugetului;
-   să asigure controlul democratic asupra forțelor armate;
-   să-și mențină capacitatea și pregătirea pentru a contribui la operațiunile
desfășurate sub autoritatea ONU și/sau sub responsabilitatea OSCE;
-   să dezvolte relații de cooperare militară cu NATO pentru a realiza o planificare
comună, pregătire și exerciții, astfel încât să sporească capacitatea participanților la
Parteneriatul pentru Pace pentru a-și asuma misiuni în domeniul menținerii păcii,
căutării și salvării, operațiilor umanitare și altele după cum se va conveni ulterior;
- să-și creeze forțe (pe termen lung) care să fie mai bine pregătite pentru a opera
cu acelea ale membrelor Alianței Nord Atlantice.
Cooperarea se concentrează în special asupra activităților de apărare, de
reformă a sectorului de apărare și gestionare a consecințelor reformei apărării, dar
practic atinge fiecare domeniu al activităților NATO, inclusiv politica și
planificarea în domeniul apărării, relațiile civil-militare, educația și instruirea,
apărarea spațiului aerian, sistemele de comunicații și de informații, gestionarea
crizelor și planificarea în cazul urgențelor civile. Prevederile acestui document
cadru sunt puse în practică în toate operațiile conduse de NATO desfășurate
împreună cu partenerii și sunt de asemenea folosite și ca linii directoare generale
pentru contribuțiile partenerilor la alte activități NATO, cum ar fi aplicațiile și
Fondurile de afectare specială al Parteneriatului pentru Pace.
În cadrul unui Proces de Analiză și Planificare al Parteneriatului pentru Pace
(PARP), aceștia beneficiază de îndrumare în ceea ce privește cerințele de
interoperabilitate și capabilități. Acest proces și-a adus o contribuție semnificativă
la cooperarea strânsă între țările partenere și operațiunile în sprijinul păcii conduse
de NATO în Balcani și Afganistan. Mecanismul PARP este modelat potrivit
sistemului NATO de planificare a forțelor proprii și este oferit țărilor partenere la
solicitarea acestora. Țintele planificate sau Obiectivele de Parteneriat sunt
negociate cu fiecare stat participant, în timp ce progresele realizate sunt
cuantificate prin analize cuprinzătoare. În timp, cerințele PARP au devenit mai
complexe, mai exigente și pe măsura obiectivelor de perfecționare a capabilităților
stabilite chiar de aliați. PARP mai este utilizat de parteneri atât pentru a-și construi
forțe armate eficace, convenabile din punct de vedere al costurilor și durabile, cât
12
și pentru promovarea unor eforturi mai mari de reformă a sectorului apărării. De
exemplu, acest mecanism a jucat un rol primordial în cadrul reformelor complexe
din domeniul apărării în Ucraina.
România a fost primul stat partener care a semnat Documentul cadru al
Parteneriatului pentru Pace la 26 ianuarie 1994 în timpul lui Ion Iliescu. Începând
din 2004, când România a devenit stat membru NATO cu drepturi depline, ţara
noastră a utilizat propria experienţă în domeniile apărării şi securităţii pentru a
oferi asistenţă şi sprijin practic partenerilor interesaţi în domenii de cooperare
specifice.

13