Particularitile tipologice ale actorilor relaiilor politice n societatea de tranziie.

Anumite genuri de aciuni, nterprinse n cadrul procesului politic, se produc cu regularitate, fr abateri deosebite, devenind tipice. Acest fapt permite a releva anumite tipuri de actori, cu trsturi, nsuiri similare, comune. Desigur, tipizarea aciunilor i comportamentelor tranzitorii este o problem aparte, pe ct de important pe att de dificil, care nu ntotdeauna se supune strict limitelor regularului. n pofida imprevizibilitii i contradiciilor atitudinale, n cadrul tranziiei se reprofileaz un ir de parametri sociali, politici, psihologici etc, a cror mbinare, agregare, d natere specificului tipologic comportamental, ce determin caracterul i direciile formrii intereselor sociopolitice, conexiunile lor cu relaiile politice.E vorba de acele comportamente specifice ntlnite ntr-un grup de ri post comuniste sau chiar de elemente unice, ntlnite cu precdere n una din ele. Desfurarea unor procese de realizare a actorilor de autorealizare a potenialului lor concret personificat, prin ritmurile frnte aale tranziiei, prin rupturi serioase ntre declaraii i fapte, ntre diferite sfere ale socialului, precum i ali factori destabilizatori, inclusiv nesociali, produc o influen contradictorie invers asupra caracterului i naturii tipologice a comportamentului actoricesc. Mediul sociopolitic al tranziiei, intereselor divergente ale actorilor, nivelurile lor diferite de cultur politic creaz diferite stereotipuri de comportament. De aceea modul de stabilire a trsturilor unui sau altui tip politic nu poate fi identic n toate cazurile sau redat prin aceleai dimensiuni i dependene regulare. Atunci se pune ntrebarea Care ar fi modalitatea de abordare i analiz a tipului politic al actorilor? Dac am recurge la criteriile subiectivitii am idealiza factorul politic. Tipul politic al actorului nu poate exista ntr-o form pur doar prin liniamentele de ordin politic. n practica politic snt de obice, tipuri amalgame, care se caracterizeaz prin mbinri de diverse forme. Politologul rus Iliin propune o determinare a tipurilor politice dup anumite criterii. n primul rnd, criteriul somatic(ine de corpul individului), ca factor prin excelen fiziologic, ce reflect fondul specific material-dispoziional al conduitei omului, inclusiv al celui politic. Conform etologiei (studiul biologic al comportamentului nscut) n orice organism viu exist adaptri filogenice care determin tipul comportamental. n acest context fiecare specie, inclusiv omul politic acumuleaz n evoluia sa mecanisme nnascute pentru a se adapta
2

situailor create de mediu. Este cunoscut faptul c oamenii, supunndu-se mediului, inclusiv celui politic de putere, se nclin spre ceva ce exist n ei nii. Acest ceva poate, sub influena, anumitor factori s se schimbe, sa se transforme, sau chiar s dispar. Sociobiologia, la fel ca i etologia, analizeaz comportamentul uman prin factorul adaptivitii, ca expresie a constituiei genetice a individului, al crui organism are rostul de a reproduce genele. Putem structura sociobiologicul n 3 tipuri de comportament: primul se bazeaz pe creterea puterii de reproducere a indivizilor, al doilea pe comportamentul deliberat fa de adversiti iar al treilea exprim comportamentul difereniat al urmailor fa de prini. Din aceste tipuri pot fi deduse anumite corelaii cu modele culturale i cu cele politice. Prezint un anumit interes ncercrile de a corela constituia organic a individului cu nsuirile sale calitative, cu tipurile de temperament i felurite atitudini politice. Corelare direct a tipurilor de organism individual, de temperament i comportament politic, cu toat importana conceperii ei, este cam problematica, dei influena somaticii asupra politicului, n form de predispoziie bazic, are element real. Astfel a fost elaborat tipologia temperamentelor: sangvinic, flegmatic, holeric, melancolic- cunoasterea careia este absolut necesara pentru a judeca despre tipul comportamental de lider sau conductor politic. Desigur, factorul biologic, fiziologic, are o oarecare influen asupra tipului politic, ns nu detrmin principial trsturile lui caracteristice. Tipul politic nu se leag direct numai de gene, de constituia organic individual, ci i de informaia psihic, cultural, care permite actorilor s opteze raional n viaa social. n al doilea rnd, criteriul psihologico-politic are specificul lui calitativ. Psihicul, privit n contextul tipului politic, poate fi considerat drept un criteriu dinamic, o dimensiune spiritual-dispoziional a comportamentului. Din punct de vedere al psihologiei politice, practica psihopolitic a tranziiei cunoate diverse tipuri de comportament al actorilor, att individuali ct i de grup, determinate de diveri factori obiectivi i subiectivi: mediul exterior stimulativ, necesitile actorilor, motivele de care el se conduce, obiectivele, valorile, orientrile si convingerile lui. n funcie de trasturile i specificul tranziiei postcomuniste, aceti factori au o evoluie calitativ contradictorie, deseori
3

instabil, prin radicale schimbri ambientale de motive, de scopuri si valori, prin reorientri de poziii etc., fapt ce influeneaz, ntr-un mod sau altul, instabilitatea tipurilor psihologico-politice ale actorilor. Totui innd cont de elementul psihologic dominant n activitatea politic, pot fi menionate unele tipuri de comportament individual: Impulsiv cicloidal, reglementat de dispoziia spontan, nemotivat Hipertinic, legt de creterea exagerat a dispoziiei, de aciuni incoerente, biostimulative Labil, mascat, ce ine de schimbarea situativ a temperamentului Astenic, pasiv, lipsit de iniiativ Psihastenic, ovitor, ce manifest temeri, nencredere Agresiv, conflictual Paranoidal, orientat la dominare, susceptibilitate, suspiciune Instabil, supus influenei celor din jur Conformist, care nu privete destul de critic situaia creat. O alt tipologizare a carecteristicilor dinamice de ordin psihologic este acea propus de psihanalistul C.G. Jung, care se bazeaza pe divizarea continuumului spiritual integral al individului, al inteniilor sale comportamentale n raporturi cu lumea exterioar i cu lumea sa interioar adic: introvertii i extrovertii. Extrovertiii sunt impulsivi, iniiatori, sosociabili, socialmente adaptai. Ei sunt interesati de ceia ce este exterior fiintei lor, pentru a se conforma imperativelor mediului social, prestigiului, diveristatilor de interese, schimbarilor relationale. Cei introvertiti sunt inclinati spre ei insisi, spre autism, spre propriile idie, fiind putin preocupati de interesele altora, anticonformisti si nesociabili sau putin comunicativi. Extrovertitii sint tipul politic deschis, se asociaza cu politicienii democrati, iar introvertitii dimpotriva, alcatuiesc tipul politic inchis(ex. Putin). n al treilea rnd, clasificarea tipurilor de actori politici, este determinat de de criteriul social-politic. n acest caz socialul i manifesta ponderea sa asupra unui sau altui tip politic prin anumite functii sociale-comunicativa, transformatoare, adaptiv etc. Privit prin orbita social-comunicativ, tipul politic, mai cu seama exponentul marii puteri-liderul, elita, clasa politicaeste veriga de legatura dintre subiecti, subiecti si obiecte, dispune de imputerniciri vis-a-vis de organizarea si regizarea interactiunilor sociale in
4

timp si spatiu. Factorul social-relational intruchipeaza in sine tipuri politice si anume: comunicant, autonom si agresor. Functia social-transformatoare este cea de esenta pt tranzitie si are menirea de a modifica si optimiza comunicatia, relatiile sociale, de a implementa vointele actorului in anumite forme de activitate, in realitatile politice temporale si spatiale. Din acest punct de vedere in procesul de tranzitie se evidentiaza tipul politic revolutionar si cel reformator evolutionist de comportament. Corelind factorul doctrinal si comportamentul real al tipului revolutionar in diferite conditii, inclusiv ale tranzitiei postcomuniste, putem releva trasaturile lui rea definitorii: Miza la violenta, la cruzime, la jertfire Negarea moralitatii Netemeinicie de scopuri, idealuri, utopizarea lor Atitudine cuviincioasa fata de individualitatea umana, negarea ei. Actiuni de haotizare si fictivizare a vietii sociale Viclenie si fatarnicie in relatii Negarea si distrugerea continuitatii, nerecunoasterea valorilor liberale ale predecesoriloetc.

Tipul reformator-evolutionist este contrar celui revolutionar, el se orienteaza spre introducerea treptata a schimbarilor tranzitionale, spre transformarea progresiva a sistemului social global si a subsistemelor acestuia fara zguduiri sociale. El opteaza pentru cunoasterea profunda si utilizarea rationala a posibilitatilor existente, nu de admirarea ideii despre viata care poate fi falsa. El spre deosebire de revolutionar, genereaza, intretine si orienteaza relatia nu in baza principiilor ci a intereselor. O alta atitudine o are tipul politic conservator care prin scopul si mijloacele sale acesta tinde sa mentina normele si institutiile traditionale, manifestind neincredere in transformarile structurale prevazute de ordin social, economic politic etc. Totodata, tranzitia cunoaste si forte ce constituie tipul politic reactionar, care se pronunta pentru transformare, numai ca in sens diametral opus, adica

de restabilire a valorilor depasite istoric, dar considerate de el mai bune decit cele prezente. Practica postcomunista in tara noastra de deja 2 decenii a demonstrat ca tipurile mentionate mai sus, axate pe diferite variante de transformare sociala, nu au ramas a fi constante. Fiecare tip in parte, mai mult sau mai putina au suferit modificari pozitionale. De exemplu aceiasi comunisti care impartasesc spiritul revolutionar, iar unii din ei pe cel reactionar, au fost nevoiti sub influenta factorului ambiental sa-si revada orientarile cu privire la privatizare, proprietate privata etc. Acceptind unele elemente ale noului. Sau fortele centriste, care de obicei militeaza pentru reforme, nu o data au apelat si la metode revolutionare. Transformarile spre bine sau spre rau ale mediului social,, precum si activizarea altor tipuri de actori, au facut sa evolutioneze chiar si orientarile conservatorilor, reactionarilor, in sens ca astazi nu sunt atit de hotarite intentiile lor de a stabili vechiul regim sau valorile colectiviste in viziunea comunista. O problema a tipologizarii tipurilor de actori politici in perioada de tranzitie este adaptarea lor la acest sistem tranzitional, aici apare intrebarea: cum e posibil sa te adaptezi la ceva inca neformat, la o saocietate aflata la rascruce in constituire? O alta problema, in contextul adaptivitaii este de a tine cont de acomodarea la tranzitie ca la proces social integral, adica e necessar de a cunoaste adaptarea integrala in sens larg a actorilor individuali si colectivi. Pornind de la multiplicitatea sociala a adaptarii la conditiile procesuale ale tranzitiei, pot fi mentionate urmatoarele tipuri politice: Tipul stabilizator Tipul adaptantilornereuii Tipul adaptanilor silii Tipul neadaptatilor reusiti Tipul neadaptatilor nereusiti

n al patrulea rnd, tipologizarea politica a actorilor se face, de asemenea, n baza criteriului cultural-politic. Dei acesta apare i se modeleaza din imperativele celorlalte criterii, oportunitatile culturale, realitatea spirituala vin a fi in ultima instanta factirul decisiv in evolutia biologica, psihologica sau sociala a actorilor. Tipurile politice se formeaza pe deplin sau se schimba si
6

capata coerenta de purtatori ai intereselor si relatiilor sociale sub influenta activa a anumitor modele cultural-police din societate, a sistemului valoric existent. In spatiul tranzitoriu lucrurile stau altfel, in primul rind datorita faptului ca spatiul postcomunist in majoritatea sa, nu are tipuri politico culturale deja formate, deoarece in majoritatea tarilor de aici nu exista o cultura politica integrala, atit a societatii, in general, cit si a comunitatilor grupale, institutionale, in particular. In al doilea rnd , tipul politic tranzitional posttotalitar din spatiul post sovietic, conceput prin orbita factorului cultural, are un caracter neobisnuit, se manifesta mai mult la nivel de subcultura, uneori chiar anticultura. De fapt, factorul cultural are cea mai controversata influenta asupra tipurilor politice de actori. n cazul tranziiei el reflect o mbinare a multor elemente socioculturale: a parohialului si dependentului, parohilalului si participativului, democraticului si autoritarului etc, cu o dominare a unuia din elemente. n linii mari aceast mbinare nu asigur o stabilitate relaional, o coexisten n limite raionale ale tradiiei novaiei. Caracterul relaiilor interactori este determinat n mare msur de specificul lor tipologic. n acest context tranziia post comunsta, cu interesele sale divergente, cu fragmentri excesive ale culturii politice, i las amprenta sa asupra tipizarii asctorilor, condiionnd cu prioritate tipuri eterogene, cu mari disproportii intre factorii fiziologici, psihologici, sociologici, culturali. Astfel spus tranzitia se impune drept un amalgam de tipuri neopolitice ce mediaza tipul actorului politic, il influenteaza, atit ca fizic, caracter, cit si ca atitudine, comportament. n acest context, tipurile neopolitice la fel evolueaza prin disfunctiile tranzitorii, prin dezechilibre manifeste intre ceea ce este biologic si psihologic, biologic si social, psihologic si social, social si cultural etc...