Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Firma Marelbo este situată în satul Bivolărie din oraşul Vicovu de Sus, pe ruta Vicovu
de Jos-Putna.
Firma este administrată de domnul Aurel Bobu.
Observatii
Localitate/Sector BIVOLARIA
Telefon -
Fax -
Mobil 0745-511.862
Email -
Administratori:
BOBU AUREL
Persoane din conducere: Asociati:
BOBU MARIOARA
BOBU AUREL
Adresa web -
Descriere Activitate
• Cifra
• ProfitulNet
• Datorii
• ActiveImobilizate
• ActiveCirculante
• Capi
20052006200720082009
• Mii de perechi de încălţăminte ies zilnic pe porţile fabricilor de aici, unde lucrează câteva
sute de oameni
• Totul a început la mijlocul anilor ’80, când pantofii erau confecţionaţi manual
• După 1990 s-a înregistrat o adevărată explozie de papucari, la un moment dat fiind
înregistrate 240 de AF-uri care aveau acest obiect de activitate
• Cei care au rezistat economiei de piaţă au pus bazele unor fabrici importante, calapodul de
lemn şi maşinile de cusut manuale fiind înlocuite cu linii tehnologice şi utilaje de sute de mii
de euro.
Au ajuns celebri în toată Românie plecând de la un calapod de lemn, câteva cuţite
şi câte o maşină de cusut Singer. Dacă acum aproape toată lumea a auzit de fabricile de
încălţăminte de la Bivolărie, primii paşi spre succes al celor care au rezistat economiei de
piaţă au fost şovăielnici şi cu nenumărate obstacole. Puţini ştiu că cei care acum au societăţi
cu cifre de afaceri de sute de miliarde de lei vechi anual au plecat la drum cu câţiva lei
împrumutaţi. Munca manuală şi rudimentară de la mijlocul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 a
fost deja uitată, iar pantofii care ajung acum pe piaţă sunt apanajul industriei moderne, cu
utilaje aduse din străinătate şi care costă sute de mii de euro.
Marelbo, firma cea mai mare care activează în acest moment la Bivolărie are 400 de
salariaţi şi o cifră de afaceri anuală de circa 240 de miliarde de lei vechi. Până să ajungă aici,
Aurel Bobu a trecut prin încercări dificile. Povesteşte că lucrul care l-a marcat cel mai tare a
fost incendiul care a mistuit casa familiei sale când avea doar un an. Nu-şi aminteşte nimic
din acel eveniment nefericit, dar mama sa i-a povestit că a fost la un pas de moarte. Fusese
uitat în casa care ardea şi în ultima clipă mama l-a aruncat pe geam, într-un strat cu flori. “Am
rămas pe drumuri atunci. Ne-a ajutat o vecină, care ne-a dat câteva haine şi o oală cu cârnaţi.
Tata a împrumutat 15.000 de lei pentru a reconstrui casa şi familia a fost datoare toată viaţă.
Acest lucru a fost ca o povară pentru mine”, îşi aminteşte Aurel Bobu despre tinereţea
zbuciumată pe care a trăit-o. În afacerile cu pantofi a intrat imediat după armată. Tatăl său l-a
dat ucenic la un pantofar celebru din Vicovu de Sus, Costănel Băhnean. Ceea ce trebuia să
înveţe într-un an şi jumătate a deprins în doar 6 luni. A intrat apoi în afaceri de unul singur.
Cu 1.700 de lei, bani împrumutaţi de la o cunoştinţă, a plecat la Timişoara de unde a cumpărat
o maşină de cusut Singer. “Prima pereche de pantofi am făcut-o pentru mama mea. A avut aşa
un success încât vecinii şi cunoştinţele mi-au adus comenzi foarte multe. În câteva luni nu am
mai putut face faţă şi am luat mai mulţi ucenici, astfel încât la un moment dat aveam vreo 40
de persoane care învăţau de la mine şi care apoi şi-au deschis propriile afaceri”, a povestit
actualul patron al fabricii Marelbo. Aurel Bobu îşi aminteşte cum mergea cu marfa în pieţele
din Vatra Dornei şi Paşcani, iar ca urmare a cererilor tot mai mari, după 1990 a început să-şi
dezvolte afacerea. 1994 a fost un an de cotitură pentru Aurel Bobu. Şi-a înfiinţat o firmă şi,
conform legislaţiei de la acea vreme, a beneficiat de scutirea pe impozit pentru o perioadă de
5 ani. Anul următor a plecat din nou la Timişoara împreună cu fratele său, Viorel. Auziseră că
societatea de încălţăminte Guban fusese cumpărată de un investitor italian care a adus
propriile utilaje. Aşa şi era. Vechile utilaje scoase de italieni în curte au luat drumul
Bivolăriei. “Atunci am început industrializarea în adevăratul sens al cuvântului. Numărul
angajaţilor a crescut de la 10 la 40, iar activitatea a început să meargă din ce în ce mai bine”, a
spus Aurel Bobu. Al doilea pas important a fost făcut în 2001, când societatea a beneficiat de
un împrumut din partea Agenţiei de Dezvoltare Nord-Est pentru retehnologizare. Au fost
aduse utilaje moderne din Italia şi Germania, care au permis creşterea producţiei. Ultima linie
tehnologică a ajuns în sediul societăţii acum câteva săptămâni, iar de la 1 august a intrat în
activitate. A costat aproape un milion de euro, iar cu ajutorul acestui utilaj pe poarta societăţii
ies acum zilnic 2.000 de perechi de încălţăminte, comparative cu 20 de perechi în 1989 sau
300-350 în 1995.
Pentru fraţii Aurel şi Viorel Bobu, afacerile merg acum ca unse. Dacă firma Marelbo,
patronată de Aurel Bobu are 400 de angajaţi, Nicolis, acolo unde administrator este Viorel
Bobu, dă de lucru pentru 150 de persoane. Nici unul dintre ei nu uită cum a început. “Cu
calapodul de lemn, cu cuţite şi cu câte o maşină Singer. Ţin minte că trebuia să cârpim
calapodul pentru că din cauza folosirii îndelungate era plin de găuri la sfârşitul zilei.
Calapoade nu mai am, dar maşina de cusut Singer cu care am plecat la drum o s-o păstrez
toată viaţa”, a spus Aurel Bobu. Acum, locul calapodului rudimentar de lemn a fost luat de o
maşină modernă, în valoare de 100.000 de euro. Totul se face electronic, iar vremurile când
lucrul manual era de bază au apus definitiv.
Atât Viorel cât şi Aurel Bobu spun că au reuşit în afaceri datorită concurenţei. “Dacă
nu era concurenţa probabil că nu am fi progresat atât de mult cantitativ şi calitativ. Chiar dacă
sunt în concurenţă cu fratele meu pot spune că uneori ne consultăm în anumite probleme”, a
declarat Viorel Bobu. Chiar dacă au acelaşi obiect de activitate, fiecare dintre cei doi fraţi a
optat pentru propriul sistem de distribuţie a mărfii. Astfel, firma Marelbo a mers pe o
colaborare cu un mare lanţ de magazine din ţară, dar şi pe înfiinţarea de magazine proprii. O
bună parte din producţie merge şi în exterior, în ţări precum Italia, Spania, Suedia sau
Ungaria. “Mai nou avem comenzi şi din Cehia. Aici ni s-a cerut o perioadă de doi ani garanţie
pentru încălţămintea comercializată şi am fost de acord, chiar dacă în restul ţărilor Uniunii
Europene oferim garanţie doar 6 luni”, a explicat Aurel Bobu. De cealaltă parte, Viorel Bobu
spun că lucrează doar pe comenzi şi preponderant pentru piaţa internă, toată marfa având
destinaţii exacte. Dacă firma Nicolis are o cifră de afaceri de aproape 100 de miliarde de lei
vechi, Marelbo are o cifră de afaceri de 240 de miliarde de lei vechi. Practic, în total cei doi
fraţi fac afaceri de peste 10 milioane de euro anual.
Fraţii Bobu cred că o parte din succesul afacerilor pe care le derulează a fost garantat
de seriozitatea de care au dat dovadă, atât în relaţiile cu partenerii cât şi cu proprii angajaţi.
“În această vară angajaţii de la fabrica mea au avut două săptămâni de vacanţă. La final s-au
întors toţi, mai puţin unul care a plecat în Irlanda. Eu sper că i-am motivat suficient pe oameni
pentru a rămâne în firmă şi în timp m-am convins că am acţionat aşa cum trebuie”, a
mărturisit Viorel Bobu. Şi oamenii din sat sunt mulţumiţi de existenţa fabricilor de
încălţăminte din Bivolărie. “Cum să nu fie bine pentru noi. Are lumea un loc de muncă, aici
acasă. Nu mai trebuie să meargă până la Rădăuţi sau cine ştie pe unde pentru a avea cu ce trăi.
Să se mai deschidă şi alte firme”, a spus Pârghie Costan, un bătrân din Bivolărie. Opinia este
împărtăşită şi de un alt sătean, Tanistru Costan, care spune cu mândrie că Bivolărie este cel
mai frumos sat, iar papucarii au partea lor de contribuţie pentru acest aspect. “Vezi să scrii
frumos despre noi, că altfel mă supăr”, mă ameninţă cu zâmbetul pe buze nea Tanistru nu
înainte de se uita de sus spre satul său.
Cunoscut ca unul dintre cele mai bogate sate din judeţ, în Bivolărie casele moderne se
ridică la foc automat. Ritmul construcţiilor este atât de susţinut încât în scurt timp casele
tradiţionale vor fi de domeniul trecutului.
Fabricile de încălţăminte rotunjesc veniturile Primăriei Vicovu de Sus
Pentru Primăria din Vicovu de Sus existenţa fabricilor de încălţăminte înseamnă pe
lângă prestigiul adus şi bani la buget. “Din taxele pe care le încasăm şi din partea care ne
revine din coeficientul din impozitul pe salarii la bugetul local se adună o sumă consistentă. În
plus sunt şi locuri de muncă, ceea ce este un lucru important pentru o comunitate”, a declarat
Gheorghe Schipor, primarul din Vicovu de Sus. Acesta spune că fabricile de încălţăminte au
contribuit şi la menţinerea localnicilor acasă. “Dacă în alte localităţi sunt foarte multe
persoane plecate la muncă în străinătate, la noi procentul este mult mai mic. Din peste 14.000
de locuitori cred că în jur de 3.000 sunt plecaţi”, a estimate primarul Schipor.