CRESTEREA IN COLONIE SI IN SEMICOLONIE A IEPURILOR

     

          - Acest sistem desi este foarte vechi, fiind practicat de pe vremea
romanilor, poate fi intalnit chiar si in zilele noastre. Caracteristic acestui
sistem este faptul ca solicita un volum mic de munca, deoarece furajarea
se face cu resurse vegetale din flora spontana (prin pascut), iar in lipsa sau
insuficienta acestora, in anumite perioade ale anului, se procedeaza la
hranirea suplimentara cu fibroase, grosiere, suculente si mai rar cu
concentrate; se cresc in adaposturi simple (soproane, grajduri) sau sub
cerul liber; se reproduc natural. Aceste particularitati de crestere, imposibile
de contrlolat de catre crescator, expun efectivele de iepuri la inptemperiile
naturii si fac ca hazardul sa aiba o cota ridicata de participare in rezultatele
economice ce se obtin.

In cadrul acestui sistem de intretinere, in decursul timpului sau diferentiat

urmatoarele tipuri: cresterea in leporarii (garene libere), in garene fortate,
voliere (tarcuri) si la sol (in harem).

- Cresterea in leporarii (garene

libere) a reprezentat la inceputurile
sale o modalitate de ocrotire a iepurilor
de vizuina, in rezervatii naturale ne
ingradite. Interventia omului a rezumat
doar la prinderea sau vanzarea
iepurilor pentru consum si pentru a
ezita suprapopularea zonei, precum si
la combaterea animalelor de prada.
Leporariile erau organizate pe terenuri
inclinate (pentru scurgerea apelor din precipitatii), cu soluri sanatoase, cu
vegetatie alboricola (pentru protectie) si vegetatie spontana din speciile
furajere cu surse naturale de apa
potabila, ferite de vanturi puternice.

  

 Crestere in garene fortate permite o

intensificare a productie. Garenele
fortate sun de fapt rezervatii limitate
prin santuri cu apa sau garduri ( din
nuiele, palsa de sarma si alte materiale), inalte de 1,5m, care impiedica
evadarea iepurilor si patrunderea animalelor de prada.

Dat fiind, vara unele portiuni de rezervati se cultva cu plante furajere, care
asigura un nutret abudent si valoros,  iar iarna se asigura stocuri de fan,
paie, coceni etc., care constituie atat surse suplimentare de furaje, cat si
adapost pentru efectivele de iepuri.

         

  

Garene fortate

Secventa de la intrarea in
cuibul de fatare in garena
confectionata din azbociment

Cuiburi confectionate din azbociment

Cuiburi acoperite de pamant

- Cresterea in tarcuri ( voliere),

consta in intretinere unei femele si a
puilor ei intarcati de la o ferma intr-un
tarc de iarba cu suprafata de  50-60
m2  limitat de garduri. Din tarc, iepuri
au acces in cuiburi din lemn (70x50x40
cm) sau sub soproane compartimentate corezpunzator fiecarui tarc.
Suplimentar, fata de iarba pascuta din tarc, iepurilor li se administreaza, in
functie de sezon, masa verde, fan, paie, coceni, suculente si concentrate.
Adapare se face in vase simple umplute manual sau in adapatori semi
automate

Masculi in captivitate in vederea

reproductiei

 Monta este dirijata, prin ducerea

femelei in tarcul masculului fatp ce
permite cunoasterea orginii produsilor
si perfomantelor reproducatorilor.
Acest sistem foloseste inefficient
suprafete intinse de teren, motiv pentru
cae nu poate fi utilizat in cresterea
unor efective mari, ci doar in crescatorii de tip familial.

  

          - Cresterea la sol se realizeaza in grajduri sau

soproane cu pardoseala din pamant,
compartimentate. In fiecare copartiment se cazeaza,
in sistem harem, 6-10 iepuroaice si un iepuroi. Pentru
fiecare ipuroaica si puii ei se realizeza circa 15-20
m2. iepuroaicele gestante sapa cuiburi subterane in
care fata si isi cresc puii. Dupa iesirea din cuib, puii se obisnuiesc cu hrana
administrate adultilor, respectv masa verde, fan, suculente si concentrate.
De la o femela se pot obtine 50-70kg greutate vie. Sistemul, paote fi aplicat
doar in crescatorii de tip familial.

     Cresterea in rezervatii delimitate

     

 - Presupune intretinerea libera a

iepurilor, pe suprafetecircumscrise

Prin diverse mijloace(santuri cu

apa, garduri de 1,5 m inaltime),
care sa impiedice imprastierea
acestora, dar si patrunderea
animalelor salbatice. In
garena  se pot face unele amenajari pentru administrarea hranei
suplimentare; fan, paie, coceni, in special in sezonul de iarna pentru a
completa vegetatia spontana. Daca ternul o permite se practica
insamantarea suprafetei cu plante furajere pentru imbunatatirea
alimentatiei. Acest sistem evita dezavantajul cresterii in garenele
nedelimitate si este comparabil cu obtinerea unor efective mari.

   - Ei traiesc in comun in galerii de comunicare si se pot proteja de

pradatori, dar este indispensabil sa fie amenajata o capita de fan

     

Secventa
cu formarea
galeriilor de
comunicare
in balotii de
paie

            - Daca
pamantul
este uscat
se sapa o groapa cu adancimea de 60-80 cm si largimea de 3x3 acoperita
cu paie , 50-70 cm deasupra pamantului.

Secventa din sezonul rece; tarc-

captivitatea masculilor pentru
reproductie si galerii acoperite cu
baloti de paie acoperiti cu prelata
impermeabila

Cand ploua se acopera cu o prelate impermeabila avand grija sa fie

aerisita capita de paie. Daca pamantul nu este indeajuns de uscat se sapa
o groapa de 20 - 40 cm iar capita de fan trebuie sa fie de 1,5 m in acest fel
ei asi fac singuri galerii  de comunicare. Adaparea lor va fi prin picurare pe
o podea pentru scurgere apei. Este indispensabila o zona de capturare, in
acest fel se elimina stresul si ei se obisnuiesc in timp,in acest fel se pot
controla mai bine  afectiunile de boala , controlul sanitar-veterinar atat
pentru female cat si pentru masculi evitandu-se trauma de stress.

      

Imagine din confectionarea cuiburilor in sistem extensiv (garene)

    - Perioada diurna este de 16 ore/zi pentru reproductie, iar pentru tineret
la ingrasat este de 8 ore/zi; perioada de nutritie =5 saptamani, iar pentru
sacrificare, nu trebuie sa fie inainte de 14 saptamani.