Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Solutii Extractive Din Plante Amf II
Solutii Extractive Din Plante Amf II
Generalităţi
A. Definiţie
Soluţiile extractive din plante sunt preparate care conţin componente extrase din produsele
vegetale cu ajutorul solvenţilor prin metode care să asigure o extracţie corespunzătoare.
B. Istoric
Soluţiile extractive s-au utilizat din timpuri străvechi în perioada marilor civilizaţii ale
antichităţii (China, India, Egipt). Galenus în sec. al II-lea d.Hr. a utilizat mai multe preparate
obţinute prin extracţie, iar ca solvenţi au fost: apa, oţetul, vinul, uleiuri vegetale etc.
După descoperirea distilării de către arabi şi obţinerea alcoolului etilic pur această substanţă
devine unul dintre solvenţii principali utilizaţi la extracţie. În urma progresului ştiinţelor
farmaceutice şi dezvoltării chimiei sec. XIX-XX, a scăzut interesul pentru produsele obţinute
prin extracţie, inconvenientul fiind dificultatea de a obţine produse standardizate. În această
perioadă pătrund masiv în terapie produsele obţinute prin sinteze chimice.
În ultimii ani se pune din nou accent important pe fitoterapie datorită mai multor factori:
Pentru obţinerea produselor extractive de calitate trebuie să fie urmărite câteva aspecte
importante:
C. Avantaje
- produsele obţinute prin extracţie pot fi o formă intermediară utilizată la prepararea altor
forme farmaceutice (siropuri, soluţii, pilule, drajeuri, comprimate, granule etc.);
- preparatele extractive pot servi ca sursă pentru obţinerea compuşilor chimici puri;
D. Dezavantaje
- în afară de tincturi şi extracte conţinutul de principii active din soluţiile extractive nu este
exact dozat şi de asemenea greu de analizat
- datorită variaţiei concentraţiei în principii active pot apărea fluctuaţii ale efectului terapeutic.
e3. extracte vegetale care în funcţie de consistenţă pot fi fluide, moi sau uscate;
e4. specii medicinale sau ceaiuri – sunt amestecuri de plante cu apă preparate „ex tempore” de
către bolnav sau preparate conform prescripţiilor magistrale;
e5. preparate opoterapice – sunt extracte din produse biologice (organe, glande, ţesuturi
animale etc.)
e6. digestii – sunt soluţii extractive uleioase obţinute prin extracţia la cald;
e7. extracte cu alergene – sunt produse obţinute prin extracţie din diferite plante şi utilizate în
următoarele scopuri:
F: Extracţia ca fenomen fizic Procesul extracţiei diferiţilor compuşi din plante are loc prin
două mecanisme principale:
Este un proces complex şi se produce prin influenţa solventului asupra celulelor intacte.
După uscarea produsului vegetal protoplasma pierde apă iar o parte din substanţele
protoplasmatice precipită sub formă amorfă sau cristalină, situaţie în care celula pierde
capacitatea osmotică. Prin pătrunderea solventului în interiorul celulei (proces facilitat de
spaţiile intermicelare care se creează în membranele celulozice în urma uscării şi contactului
cu solventul) se restabilesc o parte din condiţiile iniţiale. Astfel solventul dizolvă o parte din
constituenţii celulari după care migrează prin membrană în spaţiile interstiţiale (datorită
osmozei) pe baza diferenţei de concentraţie a lichidelor de la cele două feţe ale membranelor
(spaţiu intracelular şi extracelular).
Extracţia are loc până când concentraţiile soluţiilor din cele două spaţii devin egale.
În continuare vom analiza în mod succint câţiva factori care depind de produsul vegetal
- uscarea produsului vegetal (în aer liber la soare, la umbră sau în spaţii închise) deoarece
enzimele sunt active doar în prezenţa apei şi în general devin inactive la temperaturi mai mari
decât +600C;
- tratament cu vapori de apă sub presiune la 1050.Produsul vegetal supus extracţiei trebuie să
îndeplinească condiţiile de calitate stabilite de F.R. X.
AMF II-FITOTERAPIE
Procedeul de extracţie ales va ţine cont de natura produsului vegetal şi a componentelor active
care urmează a fi extrase.
b. Umiditatea produsului vegetal. Chiar în urma uscării produsele vegetale mai conţin o
anumită cantitatea de apă numită umiditate reziduală: Această umiditate este cuprinsă între 3-
15% procent care variază în funcţie de produsul vegetal:
F.R. X prevede pentru prepararea soluţiilor extractive apoase următoarele grade de mărunţire:
Respectarea gradului de mărunţire indicat pentru diferite categorii de produse vegetale este
foarte important deoarece o mărunţire foarte avansată determină distrugerea unui număr
ridicat de celule şi dizolvarea unor mari cantităţi de substanţe balast (substanţe fără eficienţă
terapeutică) care vin în contact cu solventul utilizat.
În general, aceste dificultăţi apar când solventul utilizat este apa. La extracţia produselor
vegetale cu alcool sau solvenţi organici anhidri procesul extracţiei neavând loc prin osmoză şi
difuziune ci prin dizolvare simplă fapt ce implică o mărunţire avansată.
a. Natura solventului. Solvenţii cei mai utilizaţi pentru extracţie sunt apa, soluţii
hidroalcoolice sau soluţii eteroalcoolice.
În continuare vom analiza în mod succint câteva aspecte legate de solvenţii utilizaţi.
AMF II-FITOTERAPIE
a1. Apa distilată sau apa demineralizată prezintă avantajul să se poată asocia cu acizi sau baze
în scopul de a mări randamentul extracţiei. Dezavantajul apei utilizată ca solvent este că
produsele obţinute au stabilitate mică.
Soluţiile extractive apoase (macerate, infuzii, decocturi) sunt stabile 1-2 zile iar prelungirea
valabilităţii la 1-2 săptămâni se poate realiza doar prin adaos de conservanţi.
Preparatele obţinute prin extracţie cu alcool au termen de valabilitate mai mare (2-3 ani).
Acest raport variază în funcţie de produsul vegetal dar şi de solventul utilizat. În general când
medicul nu precizează în prescripţia magistrală cantitatea de produs vegetal utilizat se
utilizează un procent 6% (F.R. X).
Când solventul utilizat este alcool de diferite concentraţii raportul produs vegetal solvent
diferă în următorul mod:
- la produsele vegetale care conţin substanţe puternic active raportul este 1/5;
a. Agitare. Procesul de difuziune (osmoză) în stare de repaus este încetinit pe măsură ce are
loc extracţia ajungându-se la momentul de echilibru al concentraţiilor din spaţiul intracelular
şi extracelular când difuziunea încetează.
Prin agitare, acest echilibru este deranjat mărindu-se în acest mod viteza de extracţie. Agitarea
este utilizată atât la obţinerea soluţiilor extractive apoase cât şi a tincturilor obţinute prin
macerare. Se pot utiliza metode de agitare de la cele mai simple până la cele care produc o
AMF II-FITOTERAPIE
agitare mecanică puternică (vibroextracţia, turboextracţia) când timpul de extracţie scade
foarte mult (5-10 minute).
b. Durata de extracţie. F.R. X prevede pentru soluţiile extractive apoase o durată de extracţie
de 30 de minute la care se adaugă 5 minute pentru umectare în cazul infuziilor şi decocturilor.
La prepararea tincturilor timpul de extracţie este de 10 zile (extracţia prin macerare) iar la
percolare timpul extracţiei este chiar mai mare (aceasta depinzând de metoda de percolare
utilizată).
c. Temperatura. La produsele vegetale a căror principii active sunt termostabile extracţia are
loc la cald în funcţie de produsul vegetal supus extracţiei şi anume:
- pentru flori, frunze, tulpini se aplică infuzarea care se realizează în următorul mod: se
adaugă apă fierbinte peste produsul vegetal umectat păstrându-se în condiţiile unor minime
pierderi de căldură timp de 30 minute. Pentru infuzare se utilizează diferite recipiente (sticlă,
vase emailate, porţelan);
- pentru produse vegetale mai greu de epuizat (scoarţe, rădăcini, rizomi, seminţe sau fructe de
coriacee) şi care conţin principii active termostabile se aplică decocţia. Decocţia se realizează
în următorul mod: peste produsul vegetal umectat se adaugă apă fierbinte extracţia
continuându-se prin încălzirea pe baia de apă timp de 30 minute.
Ridicarea temperaturii accelerează extracţia când solventul utilizat este apa. Când solventul
utilizat este alcoolul sau eterul extracţia are loc numai la temperatura camerei.
A. Generalităţi
A1. Definiţie
Soluţiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin macerarea,
infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apă obţinându-se: macerate, infuzii sau
decocturi.
C1. Macerarea. Această metodă se aplică pentru extragerea substanţelor vegetale termolabile
şi a mucilagiilor (rădăcină de nalbă, seminţe de in).
Conform F.R. X macerarea se realizează în următorul mod: peste produsul vegetal mărunţit şi
spălat sub jet de apă, se adaugă cantitatea de apă prevăzută şi se păstrează la temperatura
camerei timp de 30 minute agitând de 5 -6 ori.
Pentru efectuarea acestei operaţii se pot utiliza vase de sticlă (pahar Berzelius), vase din
porţelan închise cu capace potrivite sau vase din tablă smălţuite. Toate aceste vase trebuie sa
aibă gâtul larg fiind acoperite în timpul operaţiei de extracţie.
C2. Infuzarea. Se utilizează la extragerea componentelor active din produsele vegetale care
conţin ţesuturi friabile (flori, frunze, ierburi).
Florile de tei au pe lângă uleiurile volatile şi mucilagii care precipită în prezenţa alcoolului.
Frunzele de digitala nu se vor umecta ci se vor trata direct cu apa fierbinte pentru a evita
hidroliza glicozidelor cardiotonice. După umectare se completează cu apă la masa prevăzută
cu apă încălzită la fierbere până la masa prevăzută lăsându-se produsul vegetal în contact cu
solventul timp de 30 de minute în condiţiile în care pierderile termice să fie minime. După 30
de minute soluţia extractivă se filtrează prin vată completând-se la masa prevăzută prin
spălare cu apă sau stoarcerea reziduului. La fel ca şi la macerate când soluţia extractivă
depăşeşte 100 de grame pentru fiecare 100 grame soluţie extractivă se adaugă 75 mg nipagin
şi 25 mg nipasol. Pentru prepararea infuziilor se utilizează infuzoare de porţelan cu pereţi
groşi, gradate în interior şi care asigură o răcire lentă a soluţiilor extractive.
C3. Decocţia: Această metodă de extracţie se utilizează pentru substanţele active din
produsele vegetale conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, fructe de coriacee).
Decocţia se realizează în următorul mod: peste produsul vegetal adus la gradul de mărunţire
corespunzător se adaugă 3 ml apă distilată pentru fiecare 1g produs vegetal lăsându-se în
contact 5 minute pentru umectare. După umectare se adaugă restul apei încălzită până la
fierbere aducându-se vasul pe baia de apă (de asemenea încălzit la fierbere) unde se menţine
timp de 30 de minute sub încălzire continuă. După extracţie soluţia extractivă fierbinte se
filtrează prin vată completându-se la cantitatea prevăzută prin spălarea cu apă şi stoarcerea
reziduului. Când soluţia extractivă depăşeşte 100 de grame pentru fiecare 100 grame soluţie
extractivă se adaugă 75 mg nipagin şi 25 mg nipasol. Pentru extracţia produselor vegetale care
conţin alcaloizi se adaugă apa acidulată cu: acid citric, acid clorhidric sau acid tartric în părţi
AMF II-FITOTERAPIE
egale (m/v) cu conţinutul de alcaloizi din produsul vegetal luat în lucru. Excepţie de la aceasta
regulă face scoarţa de china la care se adaugă 1,5 ml acid clorhidric pentru fiecare 1 g
alcaloizi. Pentru produsele vegetale cu conţinut în saponine acide greu solubile în apă se
adaugă 1 g de bicarbonat de sodiu pentru fiecare 10 g produs vegetal. Obţinerea soluţiilor
extractive apoase se poate realiza şi prin diluarea soluţiilor concentrate fabricate industrial
când există această posibilitate.
Tabel 3.12.
Până la 50 g 3%
50 g până la 500 g 2%
Rp
Florile de tei se umectează cu 9 ml apă distilată timp de 5 minute. După umectare se adaugă
apa la fierbere peste produsul umectat menţinându-se astfel 30 de minute în condiţii în care
pierderile de temperatură să fie minime (în infuzor clasic sau un alt vas asemănător). După
extracţie infuzia se filtrează prin vată cu stoarcerea reziduului şi se ambalează în recipiente
colorate etichetate corespunzător.
A. Generalităţi
A1. Definiţie
Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii alcoolice, hidroalcoolice
sau eteroalcoolice obţinute prin extracţia produselor vegetale.
B. Formularea tincturilor
Când pentru extracţie se utilizează produse vegetale proaspete soluţiile extractive obţinute se
numesc alcoolaturi.
C. Prepararea tincturilor
- macerare repetată;
- percolare.
Produsul vegetal adus la gradul de mărunţire prevăzut la monografia respectivă este degresat
înainte de umectare (dacă e cazul).
Solventul folosit la extracţie este în general alcool dilut. În unele cazuri alcool dilut acidulat
sau alcool de diferite concentraţii în funcţie de produsul vegetal supus extracţiei.
Raportul dintre produsul vegetal şi solvent este de 1/10 (m/m) pentru tincturile preparate din
produsele vegetale care conţin substanţe puternic active, şi 1/5 (m/m) pentru tincturile
preparate din alte produse vegetale. Tincturile cu stabilitate redusă se prepară prin dizolvarea
extractelor uscate sau prin diluarea extractelor fluide.
Recipientul este compus dintr-un vas cilindric de capacitate mare având la partea inferioară o
sită pe care este aşezat materialul filtrant (pânză densă). Peste sită este adus produsul vegetal
după care se introduce solventul iar vasul este acoperit cu un capac adecvat. Pentru a asigura
amestecarea uniformă zilnic se scurg din robinet ½ din cantitatea de solvent extractiv care este
turnată din nou în vas sau pentru o mai bună omogenizare se poate adapta un sistem de
agitare. După terminarea operaţiunii, lichidul rezultat colectat prin robinetul de la partea
inferioară este filtrat, reziduul se presează iar soluţia extractivă obţinută se amestecă cu
filtratul obţinut anterior.
AMF II-FITOTERAPIE
Acest aparat are o capacitate de 200-300 litri.
Produsul vegetal este introdus într-un săculeţ de tifon care este suspendat în straturile
superioare ale solventului extractiv. Extracţia are loc în mod asemănător procedeului de
dizolvare („per descensum”).
Pentru a grăbi procesul de extracţie se pot aplica diferite metode de agitare şi anume:
a. Agitarea mecanică. Se poate realiza cu ajutorul extractorului cu agitare mecanică care este
compus din:
- un agitator cu palete;
Dezavantajul metodei este că în timpul turaţiilor mari amestecul este supraîncălzit ceea ce
impune adaptarea unui sistem de răcire.
Vibroextractorul este construit dintr-un recipient de sticlă sau oţel inox în care se introduce
amestecul produs vegetal-solvent. În partea superioară a recipientului se găseşte un dispozitiv
care produce vibraţii electromagnetice cu o frecvenţă de aproximativ 50 Hz. Energia
vibraţiilor este transmisă prin intermediul unui ax prevăzut la partea inferioară cu un disc sau
con din metal inox cu perforaţii. În timpul funcţionării se produce turbulenţă agitând
amestecul şi accelerând extracţia. Utilizând această metodă extracţia se poate realiza în 10-20
minute.
C5. Percolarea. Este a III-a metodă oficinală în F.R. X. Cuvântul percolare derivă din limba
latină de la cuvintele „per” = prin; „colare” = a curge picătură cu picătură.
C5.1. Percolarea simplă. Metoda constă în epuizarea progresivă a produsului vegetal prin
scurgerea lentă a solventului prin produs la presiune normală sub influenţa forţei
gravitaţionale. În unele cazuri utilizând metode modificate ale percolării se poate utiliza
suprapresiunea sau vidul.
Percolatoarele pot avea formă cilindrică, conică sau cilindro conică, fiind confecţionate din
sticlă, porţelan sau oţel inox.
C5.2. Repercolarea se poate realiza cu ajutorul unui aparat a cărui schemă este indicată în
figura 3.13.:
Cele trei fracţiuni sunt introduse în cele 3 percolatoare în modul indicat anterior.
Prima porţiune se extrage din percolatorul nr. I separându-se o cantitate de 200 g de percolat
(fracţiunea cea mai concentrată). Percolarea se continuă colectându-se 3 fracţiuni a 300 g
soluţie extractivă. Cu cele 3 percolate reunite se continuă extracţia în percolatorul II din care
se colectează o primă porţiune de 300 g percolat, operaţia continuându-se şi colectând încă 3
fracţiuni a câte 200 g percolat. Cele trei fracţiuni a câte 200 g percolat servesc în ordinea
colectării pentru extragerea produsului vegetal din percolatorul III. Din acest percolator se
colectează o singură porţiune de 500 g percolat. După obţinerea celor 3 fracţiuni (200g; 300 g;
500 g) din cele trei percolatoare extractele se reunesc obţinându-se astfel 1.000 g extract fluid.
În industrie principiul poate fi aplicat utilizând baterii de percolatoare (3-12 percolatoare
plasate în serie). O astfel de baterie este prezentată în figura 3.14.:
AMF II-FITOTERAPIE
Figura 3.14. Baterie de percolatoare
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)
C5.3. Diacolarea. Este o metodă de percolare care utilizează suprapresiunea. Pentru efectuarea
acestui tip de percolare se utilizează diacolatorul care este prezentat în figura 3.15.:
Produsul vegetal este introdus în percolatoare cilindrice foarte înalte şi cu diametrul mic
plasate în serie. Solventul utilizat pentru extracţie străbate coloana de produs vegetal de jos în
sus sub influenţa presiunii.
C5.4. Evacolarea. Aparatura utilizată pentru evacolare este asemănătoare cu aparatura utilizată
la diacolare şi mulcolare, această metodă utilizând spre deosebire de diacolare, nu
suprapresiunea ci vidul.
1 – intrare produs vegetal; 2 – intrare lichid extractiv; 3 – ieşire produs vegetal epuizat;
6 – colectare lichid extractiv
C5.7. Percolarea continuă. Această metodă utilizează un solvent volatil iar instalaţiile
funcţionează pe principiul aparatului Soxhlet. Produsul vegetal este introdus în partea mijlocie
a aparatului unde are loc macerarea produsului vegetal timp de 24 ore. Lichidul extractiv
curge în evaporator unde se încălzeşte. Vaporii de solvent pătrund în condensator, apoi în
colector şi mai departe continuându-se circuitul (operaţia repetându-se de aproximativ 10-15
ori.
- fer;
- metale grele;
- alcool;
F.R. X indică conservarea tincturilor în recipiente de capacitate mică, bine închise, ferite de
lumină. Tincturile ambalate în cantităţi mai mari de 250 g se conservă la temperaturi între 8-
150C.
1. Tinctura Aconti
Tinctură de omag
Preparare
Se prepară prin percolare cu alcool dilut conform regulilor din monografia „Tincturae”, care
conţine 10g/l acid clorhidric 100 g/l astfel încât să se obţină 90 g tinctură. Se dozează
alcaloizii şi de aduce la concentraţia potrivită diluând cu alcool dilut dacă e cazul
Tinctura anticolerina
Preparare
Alcoholum q.s
Balsamul de Tolu se lasă în contact cu 80g alcool (R) timp de 10 zile agitând din când în
când; se filtrează şi se completează cu alcool (R) astfel încât să se obţină 100 g tinctură.
Tinctură de mătrăgună
Preparare
AMF II-FITOTERAPIE
Belladonnae folium (V) gta 10
Tinctura se prepară prin percolare cu alcool dilut (R) care conţine 10g/l acid clorhidric (R)
astfel încât să se obţină 90g tinctură. Se dozează alcaloizii şi dacă este necesar se diluează cu
alcool diluat (R).
Tinctură de eucalipt
Preparare
7. Tinctura Gentianae
Tinctură de ghinţură
Preparare
Preparare
Tinctură de opiu
Preparare
Se prepară prin macerare repetată conform prevederilor monografiei „Tincturae” astfel încât
să se obţină 100 g tinctură. Umectarea şi prima macerare se efectuează cu o porţiune de 40g
alcool diluat (R) acidulat cu 0,17 g acid fosforic (R) 500g/l. La macerările ulterioare se
utilizează numai alcool diluat (R).
Tinctură de ratania
Preparare
Tinctură de odolean
A. Generalităţi
A1. Definiţie
Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice lichide, moi sau uscate obţinute prin extracţia
produselor vegetale cu diferiţi solvenţi urmată de evaporarea parţială sau totală a solventului
şi aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută.
- produsul vegetal;
- şi solvenţi.
- extracte fluide;
Pentru obţinerea extractelor vegetale, F.R. X prevede următoarele: Produsul vegetal adus la
gradul de mărunţire prevăzut în monografia respectivă este supus, dacă este cazul unei
prealabile degresări. Solvenţii utilizaţi pentru extracţie sunt:
- apă acidulată;
- apă alcalinizată;
- eter etc.
C1. Prepararea extractelor fluide. Extractele fluide se obţin prin macerare, macerare repetată
şi percolare conform regulilor prevăzute la monografia „Tincturae” cu următoarele precizări:
La prepararea extractelor fluide prin percolare se folosesc 100g produs vegetal din care se
obţine separat o primă fracţiune de 80g lichid extractiv. Se continuă percolarea până la
epuizarea produsului vegetal. Percolatele rezultate se concentrează sub presiune redusă la o
AMF II-FITOTERAPIE
temperatură care să nu depăşească 800C până la îndepărtarea solventului de extracţie.
Reziduul se dizolvă în prima fracţiune şi se completează cu acelaş solvent la 100g sau la
concentraţia în principii active prevăzută. Extractele obţinute se lasă la temperatura de 5-100C
timp de 6 zile şi se filtrează evitând pierderile prin evaporare.
C2. Prepararea extractelor moi şi uscate. Prepararea acestor tipuri de extracte se efectuează
prin supunerea soluţiilor extractive (obţinute prin cele trei metode oficinale în F.R. X
monografia „Tincturae”), la diferite tratamente pentru îndepărtarea substanţelor balast şi
concentrarea prin distilarea sub presiune scăzută la temperaturi de cel mult 500C.
În cazul extractelor moi soluţiile extractive se concentrează până la obţinerea unei mase
vâscoase cu un conţinut de cel mult 20% materii volatile. În cazul extractelor uscate, după
îndepărtarea solventului de extracţie prin distilare, rezidul se usucă la vid la o temperatură
care să nu depăşească 500C iar extractul uscat să conţină cel mult 5% materii volatile.
Extractele moi şi uscate care conţin principii puternic active şi toxice se dozează şi se aduc
prin diluare cu pulberi inerte, solubile şi nehigroscopice la concentraţia în principii active
prevăzută.
- refrigerent;
- sursă de vid;
- manometru;
- spărgător de spumă;
- recipient de colectare.
AMF II-FITOTERAPIE
În industrie se utilizează instalaţii de capacitate mare (aproximativ 100 litri) fabricate din oţel
inox sau sticlă termorezistentă la care evaporatorul este rotativ (vezi Figura nr. 3.20).
Recipientul rotativ funcţionează sub presiune redusă, are aceleaşi componente prezentate
anterior dar în plus este necesar un sistem de reglare a vitezei de rotaţie a recipientului
evaporator. Sistemul de încălzire este de obicei electric.
- etuva cu vid;
- uscător cu valţuri
care sunt formate din 2 cilindri metalici încălziţi în interior cu vapori de apă sau electric, iar
extractul prelucrat trebuie să prezinte o minimă fluiditate încât să formeze pe suprafaţa de
contact cu valţurile un strat subţire. Cilindrii se rotesc lent (7-8 turaţii/min) iar uscarea
durează în medie 8 secunde astfel încât sunt protejate substanţele termolabile.
AMF II-FITOTERAPIE
Pentru uscare se pot utiliza şi alte aparate ca de exemplu Nebulizatorul prezentat în figura
3.22.:
Figura 3.22. Nebulizator cilindro-conic, cu aer cald, care funcţionează prin centrifugare
(după Lupuleasa D, Popovici I, Tehnologie farmaceutică, 1997)
Extractele fluide sunt lichide limpezi, colorate, cu miros şi gust caracteristic componentelor
produsului vegetal din care s-au preparat. Extractele fluide sunt miscibile cu solventul utilizat
la preparare şi se tulbură la amestecarea cu apa.
Extractele moi sunt preparate vâscoase, semisolide, colorate, cu aspect uniform (întinse pe o
placă nu trebuie să prezinte particule solide).
Extractele uscate se prezintă sub formă de pulberi, cu aspect uniform sub formă de lamele
sau masă spongioasă care se pulverizează uşor şi sunt higroscopice.
Extractele moi şi uscate sunt aproape complet solubile în solventul utilizat la preparare.
AMF II-FITOTERAPIE
F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:
- caracteristici organoleptice;
- fer;
- metale grele;
- alcool;
Extractele se conservă în recipiente de capacitate mică, bine închise, ferite de lumină, la loc
răcoros (8-150C).
Observaţie. Extractele fluide se mai pot prepara şi prin dizolvarea extractelor uscate şi
aducerea la concentraţia de principii active prezentate în monografie.
Extractele fluide prin păstrare pot forma sedimente. În această situaţie se poate utiliza
supernatantul cu condiţia să corespundă prevederilor din monografia respectivă.