Definiția Întreprinderii

Întreprinderea este o formă de organizare a producției în cadrul căreia resurse aduse de

către alți actori economici sunt combinate pentru a produce bunuri materiale sau servicii
cu scopul ca din vânzarea pe piață a acestora să se obțină o diferență pozitivă între cele
două serii de prețuri (cele obținute la vânzarea producției realizate și cele plătite pentru
resursele utilizate)

• Componentele definiției:
– Formă de organizare a producției (producția fiind modul în care oamenii își
asigură bunurile necesare)
– Obținerea resurselor de pe piață (în schimbul unui preț sau la un anumit
cost) spre deosebire de alte forme de producție: profesii liberale,
meșteșuguri;
– Produsele sunt vândute pe piață, unde se decide dacă sunt cumpărate și la
ce preț
– Scopul întreprinderii (motivația întreprinzătorului) este de a obține mai
mult din vânzarea produselor decât a plătit pentru procurarea resurselor.

Forme de organizare a producției în istorie ce prefigurează tipuri de întreprinderi

din prezent

• Egipt: întreprinderi de stat (monopol de stat)

• Grecia antică: întreprinderi mici și mijlocii (IMM)
• Imperiul Roman : Întreprinderea multinațională
• Evul mediu: pluri-producție și auto-consum
• Evul mediu târziu: coordonare pe profesii (industrii) similar cartelurilor

Caracteristici comune întreprinderilor

• Definiția întreprinderii:
– Genul proxim: mod de organizare a producției
– Diferența specifică:
• Patrimoniu distinct
• Procese de transformare a input-urilor în output-uri
• Activează pe piață
• Are o anumită finalitate (obținerea unui surplus bănesc)

Patrimoniu ↔ Personalitate juridică

 • Atribute ale personalității juridice
– Nume
– Sediu
– Obiect de activitate
– Capacitate de folosință
– Capacitate de exercițiu
• Autonomie financiară
• Autonomie decizională
– Organizare:
• subsistem de conducere
• Subsistem de execuție

Producție = adăugare de valoare

• INPUT-uri (factori de producție) =

– Muncă
– Capital
• Condiții tehnice
• Materii prime, materiale, …, mărfuri
• Bani

• OUTPUT-uri (produse) =
- Bunuri de consum final
• Tangibile
• Servicii (de consum)
- Bunuri de consum intermediar
• Tangibile
• Servicii pentru întreprinderi

Remunerare
munca
capital
Valoare inițială < Valoare nouă

Procese de baza si procese informațional-decizionale

Piață=nu se cunosc în avans prețurile

• Piața este mecanismul care stabilește prețul
• O piață „eficientă” este aceea unde nici un jucător individual nu poate cunoaște în
avans prețul
• Întreprinderea lucrează „pentru o cerere viitoare”
• Există posibilitatea ca valoarea să nu fie recunoscută

Finalitatea întreprinderii

• Obținerea de profit (creșterea bogăției)

• Variante explicative ale comportamentului întreprinderii (microeconomie)
– Maximizarea profitului
– Maximizarea profitului cumulat (pe termen lung)
– Maximizarea rentabilității
– Maximizarea rentabilității pe termen lung
• Variante explicative ale comportamentului întreprinderii (economia întreprinderii)
– PROFIT + CREȘTERE + CLIMAT + IMAGINE

Trăsăturile întreprinderii

• Stabilitate relativă
• Autonomia financiară și decizională
• Caracterul prospectiv
• Riscul
• Caracterul dinamic
• Stabilitate TOT MAI relativă
• Autonomia financiară și decizională TOT MAI LIMITATĂ
• Caracterul prospectiv: De la ANTICIPAREA la DETERMINAREA cererii
• Riscul (diminuare până la eliminare)
• Caracterul dinamic (tot mai multă turbulență)

Ronald Coase: Natura și frontierele firmei (Nobel 1991)

• Întreprinderea este rezultatul alegerii făcute de către unii indivizi, numiți
„întreprinzători” de a evita să suporte costul utilizării mecanismului de piață de
guvernare a tranzacțiilor, denumit „cost de tranzacționare” (transaction cost), prin
ORGANIZAREA PRODUCȚIEI în mod independent
• Frontierele firmei sunt date de raportul evolutiv dintre costul de tranzacționare și
costul de complexitate

Dinamica întreprinderii
 • Continuitatea întreprinderii (ca persoană juridică) diferă de Continuitatea
modelului de afacere
• La baza dinamicii conceptului de întreprindere stă acțiunea a două principii
– Principiul mobilizării (forța centripetă)
– Principiul mobilității (forța centrifugă)
• Cele două principii acționează în raport cu:
– Resursele financiare
– Resursele umane
– Resursele tehnico-materiale
• Asemenea celor două forțe din fizică, acțiunea celor două principii se echilibrează
dinamic
• În domeniul financiar:
– Conform principiului mobilizării tind să crească resursele financiare aflate
sub un centru de decizie (la dispoziția unei întreprinderi)
• Prin acumulare
• Prin asociere (societatea comercială)
– Conform principiului mobilității, tinde sa crească mobilitatea resurselor
financiare
• Societatea pe acțiuni (publică)
Discuție/exemple
• În domeniul resurselor umane
– Principiul mobilizării acționează în sensul creșterii resursei umane la
dispoziția întreprinderii
• Număr
• Capacitate creatoare
– Principiul mobilității acționează în sensul creșterii mobilității resursei
umane
• Ca număr
• ca angajator
• Ca salarizare
• Ca loc
• Din punctul de vedere al calificării
• Din punct de vedere tehnologic
– Principiul mobilizării acționează în sensul creșterii resursei tehnice (mașini,
utilaje etc.) aflată sub un centru de decizie
• Mai multe mașini
• Mașini capabile să producă mai mult, mai repede
– Principiul mobilității acționează în sensul creșterii mobilității tehnologice
• Celule flexibile și roboți
• Înlocuirea accelerată a tehnologiilor
 Tipologia întreprinderilor

Cuprins
• Importanța cunoașterii tipologiei întreprinderilor
• Tipuri de întreprinderi după natura juridică
• Clasificarea întreprinderilor după mărime
– Criterii de clasificare a întreprinderilor după mărime
– Categorii de mărimi de întreprinderi
– Întreprinderi Mici și Mijlocii (IMM) și Întreprinderi mari și foarte mari
(problematici specifice)
• Gruparea întreprinderilor în funcție de activitate și produs
– Clasificarea Activităților din Economia Națională (CAEN) și Clasificarea
Produselor și Serviciilor asociate Activităților (CPSA)
– Clasificarea pe industrii
– Clasificarea pe sectoare
– Clasificarea pe filiere
– Grupuri de întreprinderi

Importanța cunoașterii tipologiei întreprinderilor

• Permite anticiparea trăsăturilor și a comportamentului întreprinderii

• Permite cunoașterea mai rapidă a problematicii unei anumite întreprinderi prin
raportare la trăsăturile generale ale grupei
• Metodologii de grupare: „Clustering analysis”
• Diverse analogii
– Percepția umană
– „Metoda descoperirilor”- tabelul lui Mendeleev

Tipuri de întreprinderi după natura juridică

• Domeniul persoanelor: întreprinderi individuale și societăți de persoane

– Întreprinderea individuală (asociație familială)
– SNC; SCS
• Domeniul capitalurilor
– Societăți de capitaluri: SCA; SA
– SRL (formă hibridă persoane/capitaluri)
– Întreprinderea de stat
• „Al Treilea Sector” și Economia socială
– Cooperativa
– Fondul mutual; societatea de investiții cu capital variabil (fond de investiții)
 – ONG/ONP: asociații și fundații

Clasificare întreprinderilor după mărime.

• Criterii de clasificare a întreprinderilor după mărime

– Ne-financiari
• Număr de amplasamente/locații
• Număr de personal (distincție între personal și salariați, între
numărul la o anumită dată și numărul mediu scriptic; dificultăți de
estimare datorită diversificării tipurilor de aranjamente contractuale)
– Financiari
• De potențial
– Capital (social, propriu (activ net), total (activ total))
• De rezultat
– Cifră de afaceri, valoare adăugată (brută, netă), profit

Categorii de mărimi de întreprinderi

•Micro-întreprinderi
– NMP<10
– CA≤2 mil. €; AT≤2 mil. €
• Întreprinderi mici
– NMP<50
– CA≤10 mil. €; AT≤43 mil. €
• Întreprinderi mijlocii
– NMP<250
– CA≤50 mil. €; AT≤43 mil. €
• Întreprinderi mari
– 250≤ NMP <500
– CA>50 mil. €; AT>43 mil. €
• Întreprinderi foarte mari
NMP≥500

Aceste definiții și praguri sunt reglementate la nivelul Uniunii Europene și transpuse în

legislația noastră prin OG nr.27/2006
Pentru a fi recunoscută ca IMM, o întreprindere trebuie să se încadreze în toate limitele
stabilite și să fie independentă.

IMM și Întreprinderi mari: problematici specifice

• IMM au un dezavantaj competitiv datorită dimensiunii mici – necesită politici
publice de sprijin
• Întreprinderile mari și foarte mari tind să deturneze resursele și să altereze jocul
intereselor care stă la baza concurenței și mecanismului pieței: necesită politici de
guvernare corporativă

Gruparea întreprinderilor în funcție de activitate și produs

• Clasificarea Activităților din Economia Națională (CAEN) și Clasificarea

Produselor și Serviciilor asociate Activităților (CPSA)
• CAEN:(http://colectaredate.insse.ro/senin/classifications.htm?
selectedClassification=CAEN_Rev.2&action=general_information&classification
Name=CAEN&classificationVersion=CAEN_Rev.2
Nivel Denumire Codificare
Nivelul 1 Sectiune (21) O litera
2 Diviziune (88) Doua cifre
3 Grupa (272) Trei cifre
4 Clasa (615) Patru cifre

Grupări funcțional economice

• Clasificarea pe industrii
– Se grupează toate întreprinderile care oferă pe piață bunuri substituibile și
care, prin urmare, se află în concurență
– Presiunile competitive care definesc o industrie (modelul lui M. Porter)
• Clasificarea pe sectoare
– Karl Marx:
• Sectorul I – Producția de mijloace de producție (bunuri destinate
consumului productiv)
• Sectorul II – Producția de bunuri de consum (bunuri destinate
consumului final)
Modelul reproducției lărgite: pentru ca reluarea procesului productiv să se
realizeze pe scară lărgită (producția din perioada a doua să poată fi mai mare decât
producția din perioada de bază) este obligatoriu ca producția sectorului I să
crească mai rapid decât producția sectorului II
– Colin Clark & Jean Fourastié :
• Sector primar (agricultură și industrii extractive)
• Sector secundar (industrie prelucrătoare)
• Sector terțiar (servicii)
Progresul tehnic induce creșterea productivității muncii în sectoarele primar și
secundar determinând migrarea forței de muncă către sectorul terțiar (unde
efectele progresului tehnic asupra productivității sunt limitate în timp ce cererea
pentru anumite tipuri de servicii cum sunt educația, sănătatea, cercetarea este
nelimitată)
În prezent se vorbește despre existența unui sector cuaternar bazat pe cunoaștere
avansată și utilizarea intensivă a tehnologiilor informatice și a unui al cincilea
sector al activităților de gândire strategică și decizie socială.

Gruparea întreprinderilor în funcție de legătura/dependența dintre ele

• Clasificarea pe filiere (Suply Chain)
– Segment amonte (întreprinderi care se aprovizionează din afara filierei
dar depind de filieră ca debușeu)
– Segment median (întreprinderi care depind de filieră atât pentru
aprovizionare cât și pentru desfacere)
– Segment aval (întreprinderi care depind de filieră pentru aprovizionare
dar ale căror debușee sunt în afara filierei)
• Grupuri de întreprinderi
– Nucleul sau miezul dur
– Conturul lărgit
Zona mișcătoare

Rolul întreprinderilor în economie;

micro-mediul și macro-mediul întreprinderii

Plati Incasari
Interprindere

Resurse
Produse
Input Output
 Relațiile întreprinderii cu mediul

Relațiile cu diferiți alți actori:

• Statul
• Cadru legal și instituțional (condiții de afaceri egale, povara administrativă,
capacitatea administrativă)
• Infrastructură, utilități, alte bunuri publice (securitate, sănătate, educație)
• Statul ca rival și client (întreprinderi proprietate de stat, datoria publică,
achizițiile publice)
• Ajutor de stat (subvenții)
• Gospodăriile populației
• Întreprinzători și investitori (economii)
• Angajați (resurse umane)
• Consumatori
• Opinie publică și societate civilă (presiune politică)
• Alte întreprinderi (bănci, furnizori, clienți, concurenți, aliați, rețele, etc.)
• Mass-Media
• Comunicare, publicitate
• Știri și informații
• Etc.
 Micro și macro-mediul întreprinderii

Factori ai micro-mediului

Furnizori: Furnizorii pot controla succesul afacerii atunci când dețin puterea. Furnizorul
deține puterea atunci când este singurul sau cel mai mare furnizor pentru întreprinderea în
cauză; Întreprinderea în cauză nu este un cumpărător vital pentru activitatea furnizorului;
produsul furnizorului este o parte esențială a produsului finit al cumpărătorului
Distribuitori: În cazul în care produsul pe care organizația îl produce este scos pe piață
de către revânzători terți sau intermediari de piață, cum ar fi comercianții cu amănuntul,
angrosiștii etc., atunci succesul vânzărilor este afectat de acei distribuitori terți. De
exemplu, în cazul în care un vânzător cu amănuntul are un bun renume, atunci această
reputație poate fi o pârghie în comercializarea produsului.
Clienți: După cum se spune, „clientul este cel mai important activ al întreprinderi”. Cine
sunt clienții (B2B sau B2C, locali sau internaționali etc.) și motivele pentru care aceștia
cumpără produsul reprezintă factori determinanți în proiectarea produselor și serviciilor,
pe de o parte, și în proiectarea și derularea afacerii, pe de altă parte.
Concurența: Cei care vând produse sau servicii similare cu cele ale întreprinderii în
cauză sunt concurenți. Trebuie să înțelegeți cum puteți să-i depășiți, să obțineți vânzări
mai mari și o rentabilitate superioară
Publicul larg: Întreprinderea are datoria de a satisface publicul. Orice acțiune a
întreprinderii trebuie judecată din punctul de vedere al publicului larg. Publicul are
puterea de a vă ajuta să vă atingeți obiectivele; la fel el vă poate împiedica să le atingeți.
Mediul întreprinderii: modelul de analiză a mediului Politic-Economic-Social-
Tehnologic (PEST)
Sunt mai multe modele de analiză, dar foarte similare: PEST, PESTLE,
STEEPLE
Vizitați https://pestleanalysis.com

PEST Analysis Template

criteria examples criteria examples

ecological/environmental current legislation home economy

future legislation economy trends
international legislation overseas economies
regulatory bodies and processes general taxation
government policies taxation specific to product/services
government term and change seasonality issues
political economical
trading policies market/trade cycles
funding, grants and initiatives specific industry factors
home market pressure- groups market routes trends
international pressure- groups distribution trends
wars and conflicts customer/end-user drivers
interest/ exchange rates
international trade and monetary issues

criteria examples criteria examples

lifestyle trends competing technology development

demographics research funding
consumer attitudes and opinions associated/dependent technologies
media views replacement technology/solutions
law changes affecting social factors maturity of technology
brand, company, technology image manufacturing maturity and capacity
social technological
consumer buying patterns information and communications
fashion and role models consumer buying mechanisms/technology
major events and influences technology legislation
buying access and trends innovation potential
ethnic/religious factors technology access, licencing, patents
advertising and publicity intellectual property issues
ethical issues global communications

Mediul întreprinderii

• Sistemul integrat de piețe funcționale

• Piața bunurilor și serviciilor
• Piața de capital
• Piața muncii
Vă rog să deschideți și să aruncați o privire la documentația cu privire la mediul de
afaceri disponibilă pe pagina cursului de pe platformă:
• FIC Romania: White Book 2019
World Bank: Doing Business 2020
• World Bank: Logistics Performance Index 2018
• Corruption, Business Integrity and Commercial Success

Ciclul de viață al întreprinderilor

șterea întreprinderii
Etapele ciclului de viață al întreprinderii pot fi exprimate ca naștere, creștere, maturitate
și declin. Faza de naștere, de asemenea, cunoscută sub numele de "pionierat" sau
"creație", este etapa în care compania tocmai a fost fondată și toți cei implicați în ea sunt
plini de energie și idei noi. De exemplu, dacă doi dezvoltatori de software fac echipă
pentru a proiecta o nouă aplicație inovatoare, aceștia pot începe să lucreze 80 de ore pe
săptămână dintr-un birou mic, fără angajați. Etapa de naștere se caracterizează prin
creativitate și energie.

Creșterea întreprinderii
Faza de creștere a ciclului de viață al întreprinderii este atunci când compania decolează.
Creșterea este, de obicei, rapidă. Întreprinderea se extinde pe noi piețe și tot mai mulți
clienți află despre produs. De exemplu, o companie de dezvoltare software care a început
cu doi programatori lucrând într-un birou mic, se poate extinde într-o echipă de 15
programatori care lucrează într-un spațiu mai mare pe măsură ce publicul îmbrățișează
software-ul lor. În această etapă a ciclului de viață, programatorii se vor concentra pe
remedierea bug-urilor, îmbunătățirea caracteristicilor și îmbunătățirea produsului de
succes al companiei.
Criza vârstei mijlocii
Faza de maturitate este criza vârstei mijlocii a unei întreprinderi. Creșterea companiei și
cifrele de vânzări încep să se aplatizeze, întrucât cele mai multe dintre persoanele care au
nevoie de ceea ce compania vinde au cumpărat deja. Etapa de maturitate, cunoscută și
sub numele de etapa "operării" sau "reînnoirii" a ciclului de viață al întreprinderii,
reprezintă atât un pericol, cât și potențialul unor noi oportunități. În cazul în care
compania se concentrează pe funcționarea activității sale în conformitate cu status quo-ul,
vânzările vor începe să scadă, ceea ce va duce la declinul și – în cele din urmă - la
moartea întreprinderii. În cazul în care compania poate găsi o modalitate de a se reînnoi
în loc de a menține doar lucrurile așa cum sunt, atunci un nou ciclu de creștere este
posibil.
Moartea sau renașterea
Companiile care nu inovează în mod regulat pot rămâne în urma concurenței. Pentru a
preveni acest lucru, compania trebuie să găsească o modalitate de a reînnoi energia pe
care a avut-o inițial în faza de naștere sau creație. O modalitate de a face acest lucru este
de a crea noi echipe de proiect în cadrul organizației. O nouă echipă de proiect este
responsabilă de crearea și dezvoltarea de noi produse inovatoare, astfel încât membrii
echipei ar trebui să fie oameni creativi cu idei și talente proaspete. Aceeași întreprindere
(cu același statut juridic) poate să-și reînnoiască succesiv modelul de afacere, continuând
să existe pe parcursul mai multor cicluri de viață.
Utilizarea ciclului de viață al întreprinderii
Pentru a utiliza în mod eficient ciclul de viață al întreprinderii ca instrument de
planificare strategică, trebuie identificată faza ciclului de viață în care se află în prezent
întreprinderea și să se adapteze în consecință. Momentul ideal pentru a aloca resurse
semnificative dezvoltării unui produs nou (unui nou model de afacere) este atunci când
întreprinderea intră în faza de maturitate, chiar înainte ce creșterea începe să stagneze.
Source Scott Thomson, 2018, Enterprise Life Cycle. Online:
https://smallbusiness.chron.com/enterprise-life-cycle-77017.html

Demografia întreprinderilor: Tipologia evenimentelor demografice

• Pentru o economie este importantă starea populației de întreprinderi. De aceea se

cercetează și se urmărește demografia întreprinderilor. Am inserat în folder-ul
cu statistici privind întreprinderile și cea mai recentă publicație privind demografia
întreprinderilor din România. Date similare se pot găsi în baza de date a
EUROSTAT (Business Demography in EU) și în alte baze internaționale pentru
cei interesați.
• Sunt importante rata natalității (creării de noi întreprinderi), sporul (diferența între
rata creării și rata mortalității) etc. În general, este bine ca rata natalității să fie mai
mare și să existe un echilibru între întreprinderile mai tinere și cele vechi.
• În general, acolo unde barierele la intrare (înființare) sunt scăzute se creează un
număr mare de noi întreprinderi, dar și rata mortalității „infantile” este mai mare.
De fapt, indicatorul utilizat este „rata de supraviețuire” și se calculează pentru
supraviețuirea la 1, 2, 3 și 4 ani de la înființare. Aceasta arată cât de bune au fost
„ideile de afaceri” la înființare, și cu câtă pricepere a fost proiectat îi implementat
modelul de afaceri. Rata de supraviețuire a întreprinderilor în România este relativ
 scăzută, o posibilă explicație fiind și educația financiară a populației care este
printre cele mai slabe din lume.
• Pentru a monitoriza situația demografică a întreprinderilor după o metodologie
unitară s-a elaborat de către OECD schema de pe slide-ul următor care definește
principalele evenimente demografice în rândul întreprinderilor. Este ca și când ai
urmări nașteri, decese, căsătorii, divorțuri, pensionări etc. Unele dintre
evenimentele demografice numite aici sunt enunțate în această secțiune a cursului.

Nașterea întreprinderilor:
factori determinanți

• Perspectiva psihologică: întreprinzătorul caracterizat ca om cu o înclinație

pronunțată către:
– Explorare (curios, îndrăzneț, neadaptat)
– Autonomie (dorința de a fi propriul său șef și de a nu se supune)
– Putere (dorința de a reuși și de a influența pe alții)
(a se vedea și relația între motivațiile dominante ale întreprinzătorului și trăsăturile
întreprinderilor)
• Perspectiva psihosociologică
– Întreprinzătorul cu trăsăturile sale
– Educația și pregătirea profesională a întreprinzătorului
 – Rețelele sociale (rude, prieteni, colegi, cunoscuți etc.)
• Perspectiva tehnico-economică

Aceeași activitate Activitate nouă

Aceiași clienți REPRODUCȚIE CONVERSIE

Clienți noi ADAPTARE MUTAȚIE

Relația dintre motivațiile întreprinzătorului și trăsăturile întreprinderii

OBIECTIVE Echilibru între

MOTIVAȚII Refuzul creșterii
creație și
Inovare și creație pentru menținerea
autonomie
autorității
financiară

Întreprindere
inovatoare, cu
Creație și realizare
management
performant Întreprindere
orientată spre
creștere Creștere limitată
de capacitatea de
Putere
control a
întreprinzătorului

Întreprindere
Autonomie
artizanală
 Înființarea întreprinderilor:
alte forme de înființare

• Răscumpărare este cazul în care o întreprindere existentă este răscumpărată de la

proprietar(i) de către conducerea executivă sau de către salariați. conducerea
executivă sau salariații – după caz - înființează o entitate juridică care să obțină
controlul asupra întreprinderii țintă
– Cooperativa muncitorească Când întreprinderea se află în criză fiind
iminentă închiderea ei salariații pot consimții sacrificii mari pentru a salva
întreprinderea și implicit locurile de muncă, primind în schimb proprietatea
asupra întreprinderii pe care ar exercita-o printr-o entitate de tip cooperativă
muncitorească sau asociație de salariați
– Răscumpărarea de către conducerea executivă se referă la cazul unei
întreprinderi viabile, profitabile dar cu anumite incertitudini privind
succesiunea proprietarilor, atunci când proprietarul actual se retrage din
afaceri. Conducerea executivă creează o entitate juridică cu scopul preluări
controlului asupra întreprinderii țintă. De regulă trebuie să recurgă la
împrumuturi masive, operațiunea primind denumirea de Leveradged
Management Buy Out LMBO
 – MEBO Management and Emploee Buy Out este o versiune a celor de sus
utilizată pe scară largă în procesul de privatizare a întreprinderilor de stat
• Divizare
– Divizare completă (spargere) în urma divizării întreprinderea inițială se
dizolvă (dispare) și apar două sau mai multe noi întreprinderi care preiau
părți din patrimoniul și afacerile întreprinderii divizate
– Diviziune (spin-off) O activitate dezvoltată în cadrul unei întreprinderi
existente este externalizată în forma unei întreprinderi de sine stătătoare,
dar întreprinderea „mamă” nu suferă alte modificări
• Fuziune două întreprinderi existente se contopesc într-o nouă întreprindere (cele
două încetează să existe)
• Întreprindere mixtă (joint venture) două întreprinderi creează o întreprindere
pentru realizarea unor activități în comun
• În ființarea întreprinderii în cadrul unor poli de dezvoltare
Un exemplu este înființarea unei noi întreprinderi în cadrul unui incubator de afaceri, fără
a fi nevoită să desfășoare de la început toate funcții.le unei întreprinderi și uneori chiar
fără a avea de la început o formă juridică proprie

Alte momente cruciale pe parcursul vieții întreprinderii

• Creșterea
– Extinderea prin intrarea pe noi piețe geografice sau acapararea unor noi
segmente de clienți
– Diversificarea prin realizarea de noi activități economice (produse și
servicii)
• În relație cu activitatea principală (related)
– Integrare verticală prin integrarea unor activități din amonte
(ale furnizorilor) sau din aval (ale clienților)
– Integrare orizontală prin realizarea și a altor produse și
servicii din aceeași categorie (de exemplu Bosch produce o
gamă diversificată de piese pentru automobile)
• Fără legătură cu activitatea principală (non-related)
• Concentrarea reprezintă reducerea gradului de diversificare și focalizarea asupra
activității principale, de regulă în circumstanțe adverse și în relație cu
RESTRUCTURAREA
• Schimbarea acționariatului (vânzare, deschidere vs. închidere)
Deschidere este operațiunea prin care acțiunile întreprinderii pot face obiectul vânzării-
cumpărării pe piețele de capital, închiderea este operațiunea inversă (veți studia mai în
detaliu la disciplina Tranzacții comerciale în anul III)
• Achiziții și fuziuni spre deosebire de fuziune , achiziția se referă la cazul în care
întreprinderea cumpărată dispare și este înglobată în cadrul întreprinderii
cumpărătoare care își continuă existența fără alte modificări
• Declinul (criza)
– Temporar (tranzitoriu) modelul de afaceri este viabil dar traversează o
perioadă nefavorabilă
– Structural modelul de afaceri nu mai este viabil

Criza întreprinderii

• Simptomele crizei întreprinderii

– scăderea desfacerilor
– reducerea câștigurilor
– pierderi de durată
– consumarea capitalului propriu
– creșterea datoriilor
– dificultăți de plată
– incapacitate de plată
• Cauze ale crizei întreprinderii
– INTERNE erori de conducere, conflicte între proprietari, conflicte între
angajați și angajator, resurse neadecvate (personal incompetent, materiale
de proastă calitate, tehnologii rămase în urmă), fraudă
– EXTERNE evoluții imprevizibile pe piețe (creșteri bruște ale prețurilor
unor resurse sau penuria de resurse), manevre neașteptate ale concurenței,
anumite intervenții ale statului
• Soluții de depășire a crizei dacă criza este una STRUCTURALĂ nu trebuie
încercată menținerea în viață a întreprinderii întrucât daunele vor crește
– Perfecționarea (întărirea managementului)
– Eliminarea risipei
– Acceptarea de sacrificii (în mod tranzitoriu)
– Restructurarea (restrângere, concentrare)
– Alianțele (creșterea capitalului, modernizare tehnologică, creșterea puterii
de piață)
• Dizolvarea citiți de aici: https://legeaz.net/dictionar-juridic/dizolvare-societati-
comerciale-sc
• Lichidarea citiți de aici: https://legeaz.net/dictionar-juridic/lichidare-activ-pasiv-sc
• Insolvența este starea unei întreprinderi de a nu-și putea plăti datoriile
• Starea de insolvență se decide în justiție
• Declararea stării de insolvență poate fi cerută de întreprinderea în cauză sau de
către orice creditor
• Insolvența poate conduce la:
• Reorganizare judiciară, pe baza unui plan care să permită continuarea activității,
redresarea financiară și achitarea datoriilor care trebuie acceptat de către creditori
• Faliment, caz în care se trece la lichidarea bunurilor societății și distribuirea
veniturilor pentru acoperirea datoriilor către creditori proporțional cu mărimea
 datoriilor respective; proprietarii au dreptul să primească ceva numai după
achitarea integrală a tuturor celorlalte datorii; după lichidare întreprinderea
încetează să existe.
• Reorganizarea protejează în special întreprinderea aflată în insolvență. De
exemplu, nu se pot adăuga dobânzi și penalități la datoriile existente, se interzice
întreruperea alimentării cu utilități dacă întreprinderea în cauză este consumator
captiv etc.
• Falimentul protejează interesele creditorilor existenți și potențiali întrucât
continuarea unei întreprinderi care lucrează în pierdere nu poate conduce decât la
creșterea pagubelor pentru creditorii ei (statul pentru taxe și contribuții, salariați,
furnizori, clienți care plătesc în avans, bănci etc,)
• Facultativ puteți citi aici: https://legeaz.net/dictionar-juridic/procedura-insolventei

Resursele întreprinderii

Tipuri de resurse

• Resurse umane
• Resurse materiale
• Resurse financiare
• Tehnologie în literatura de specialitate, tehnologia este uneori considerată un
factor de producție (resursă) a întreprinderii, alteori nu. Noi am introdus-o în
această enumerare pentru a marca faptul că tehnologia reprezintă un important
factor diferențiator între întreprinderi. Întreprinderile care adoptă o tehnologie mai
avansată pot să se impună față de întreprinderile concurente care folosesc o
tehnologie mai „clasică”. Totuși adoptarea unei tehnologii noi nu trebuie făcută
„cu orice preț”, ci numai în măsura în care condițiile locale permit (există personal
calificat, furnizori, o anumită cerere) și noua tehnologie poate asigura (cu o
probabilitate ridicată) recuperarea investițiilor necesare prin creșterea vânzărilor, a
profiturilor etc. Noi nu ne vom ocupa în mod distinct de tehnologie – mai mult
decât comentariul de aici - pentru că tehnologia aleasă se reflectă în natura,
volumul și structura celorlalte categorii de resurse. O anumită tehnologie impune
o anumită structură a resurselor financiare, un anumit număr de personal cu
anumite calificări, echipamente, dotări de un anumit tip și utilizarea unor materii
prime și materiale specifice.
 Resurse Materiale

• Resurse materiale = mijloace fixe și mijloace circulante

Mijloacele fixe sunt bunuri corporale utilizate în procesul de producție pe parcursul
mai multor cicluri de producție și care își transmit valoarea treptat în costurile
produselor / serviciilor realizate prin amortizare. Durata de amortizare se stabilește pe
categorii de mijloace fixe prin reglementări contabile și fiscale. Unele resurse
materiale care se utilizează pe parcursul mai multor cicluri de producție, dar au fie o
valoare mai mică de 2500 RON fie o durată mai mică de un an sunt înregistrate ca
obiecte de inventar; acestea nu se amortizează (valoarea lor se înregistrează direct pe
costuri).
• Resursele materiale de natura mijloacelor circulante sunt materii prime,
materiale, piese și subansamble, semifabricate, produse finite sau mărfuri aflate în
stoc etc

• CATEGORII DE MIJLOACE FIXE (vezi catalog)

– Terenuri și clădiri
– Mașini de forță și utilaj energetic
 – Instalații
– Mașini și utilaje
– Mijloace de transport
– Aparatură de măsură și control
– Mobilier
– Echipamente și tehnică de calcul
– Plantații
– Animale

Preocupări privind mijloacele fixe

• Capacitatea (disponibilă, instalată)

De exemplu: un camion de 20 t și 40 mc., un hotel de 200 de locuri, un depozit de
5000 mc
• Gradul de utilizare a capacității
De exemplu: dacă camionul are o încărcare medie pe transport de 10 t este de 50%, un
grad de ocupare a hotelului de 70% însemnă că sunt 140 de turiști cazați, dacă marfa
depozitată ocupă 3000 de mc înseamnă un grad de utilizare de 60% a depozitului
• Randament
De exemplu: consumul mediu de carburant pe t*km transportată, încasări medii pe loc
de cazare, venituri pe metru cub de depozit
• Nivel tehnologic
De exemplu: camionul poate fi euro 3 sau euro 6, telefonul mobil poate fi 3G sau 4G.
• Gradul de înnoire
Raportul între mijloacele fixe noi și totalul mijloacelor fixe: 3 din 10 camioane sunt
noi (grad de înnoire 30%)
 Comentarii privind resursele financiare și echilibrul financiar

În cele două slide-uri precedente ați recunoscut structura bilanțului unei întreprinderi : în
stânga sunt activele și în dreapta sunt pasivele sau sursele din care se finanțează activele.
Toate întreprinderile se finanțează atât din capitalurile proprii, cât și împrumuturi pe
termen lung și pe termen scurt
Principala grijă în ce privește echilibrul financiar este aceea de a asigura resursele
necesare în vederea plății datoriilor ajunse la scadență (exigibile pe termen scurt) Acesta
este cunoscut și ca echilibru de trezorerie.
Se compară datoriile pe termen scurt cu suma între ultimele două categorii de active
(numerar, mărfuri și produse finite ce urmează a fi vândute și facturi ce urmează a fi
încasate de la clienți (contul clienți). Dacă valoarea cumulată a disponibilului de numerar
și a activelor valorificabile pe termen scurt depășește valoarea datoriilor pe termen scurt,
se înregistrează un EXCEDENT DE TREZORERIE ceea ce se interpretează ca o situație
favorabilă (primul slide); în caz contrar, avem un DEFICIT DE TREZORERIE care
reprezintă o situație periculoasă. Dacă deficitul de trezorerie nu poate fi acoperit cu
ușurință întreprinderea nu-și poate plăti datoriile scadente, devine insolvabilă și poate
intra în faliment
Pentru remedierea dezechilibrului financiar întreprinderea poate recurge la:
• contractarea unor noi împrumuturi pe termen lung (convertind, practic o parte din
datoria pe termen scurt în datorie pe termen lung)
• Creșterea capitalului propriu (asociații vin cu noi infuzii de bani sau se emit noi
acțiuni, ori se crește numărul acționarilor)
 • Transformarea în numerar a unor active fixe neesențiale și reducerea diferitelor
categorii de stocuri (cum ar fi vânzarea unor stocuri de materii prime, materiale,
piese și subansamble care nu sunt iminent necesare pentru producție)

Un alt aspect important se referă la structura activelor fixe. În primul rând după funcția
pe care o îndeplinesc, acestea pot fi factori de creștere a activității sau factori defensivi.
De exemplu, deținerea unor obligațiuni de stat, lingouri de aur, tablouri etc are un rol de
tezaurizare sau de plasament, un rol defensiv. Clădirile, utilajele etc utilizate în producție
au rol de creștere.
În rândul activelor fixe, activele intangibile au un rol tot mai important. Acestea se referă
la brevete de invenție și alte drepturi exclusive, mărci de fabrică și de comerț, cunoștințe
(know-how), secrete comerciale etc
Goodwill-ul, ține de buna reputație și clientela întreprinderii, iar din punct de vedere al
estimării valorii acestuia se spune că reprezintă diferența între valoarea întreprinderii și
valoarea cumulată a tuturor activelor comensurabile pe care le deține aceasta

Activitățile ce se desfășoară în întreprindere

Organizarea întreprinderii

Atribute ale conducerii și funcții ale întreprinderii

Întreprinderea este un organism. Indiferent de mărime sau de obiect de activitate

întreprinderea trebuie să desfășoare activități care – din ceea ce știm – transformă o serie
de intrări în produse și servicii ce satisfac necesități specifice (cerere de piață). Trebuie să
știe ce, cum și cât să producă, să se aprovizioneze, să recruteze personal, să prelucreze
prin anumite procedee diferite materiale, în stadii succesive, să asambleze, să finiseze, să
ambaleze, să găsească cumpărători, să expedieze, să încaseze, să asigure resurse
financiare și să țină evidența valorilor, costurilor, veniturilor etc Toate aceste lucruri
presupun desfășurarea unor activități. În anumite cazuri toate aceste activități sunt
realizate de o singură persoană . De cele mai multe ori sunt necesare multe persoane cu
calificări diferite. Intervine diviziunea muncii. Când mai multe persoane trebuie să
lucreze împreună pentru realizarea unui obiectiv comun este necesară o conducere.
Conducerea presupune luarea deciziilor (este ceea ce fac șefii) dar și desfășurarea unor
activități care fundamentează / pregătesc deciziile respective. Prin urmare, într-o
întreprinderea se realizează activități ce țin de funcțiile întreprinderii și activități ce țin de
atributele conducerii.
 • Atribute ale conducerii
– Planificare
– Organizare
– Coordonare
– Antrenare-motivare
– Control (feed-back)
Management = luarea deciziilor

• Funcțiile întreprinderii
- Cercetare – Dezvoltare (R&D)
- Producție
- Commercială
- Personal
- Financiar-contabilă
Aceasta este clasificarea clasică a funcțiilor întreprinderii. În literatură există multe
alte variante. Apreciez că aceasta rămâne cea mai robustă.

Activități ce concură la realizarea funcțiilor întreprinderii

Cercetarea pieței
Cercetare-dezvoltare de produs
Cercetare-dezvoltare Inovații
Proiectare
Investiții
Fluxuri materiale
Procesare
Producție Întreținere
Transport intern
Stocuri în procesul de producție
Planificarea aprovizionării și a
Aprovizionare desfacerii (vânzărilor)
Negociere și încheierea
contractelor
Urmărirea executării contractelor
Comercială
Transport extern / expediții
Vânzare Urmărirea furnizorilor și a
clienților
Stocuri de intrare (aprovizionare)
și de ieșire (produse finite)
 Pasivă Evidență, salarii
Personal
Activă Recrutare, dezvoltare, evaluare
Pasivă Contabilitate
Financiar-contabilă
Activă Finanțare, controlul costurilor

Sistem și organizație

Întreprinderea poate fi privită atât ca sistem cât și ca organizație. Un sistem este o sumă
de elemente aflate în relație unele cu altele (sistemul solar: soarele, planetele, gravitația,
orbitele etc.; sistemul de transport feroviar: calea de rulare, macazuri semnale,
locomotive, vagoane, stații etc). Tot astfel, întreprinderea este un sistem productiv
(depozite, ateliere, secții, unități de servire, birouri, informații, proceduri, decizii etc.).
Când o privim ca pe un grup de oameni, o privim ca pe o organizație.

• Sistem
– Un număr de componente care interacționează în mod regulat pentru a
efectua o sarcină
– Este definit de fluxuri, stocuri, feed-back și comenzi
– Un sistem deschis interacționează cu mediul, un sistem închis nu
interacționează cu mediul
– Feed-back-ul poate fi pozitiv (când sistemul atinge o anumită condiție, se
comandă trecerea la o condiție nouă) sau negativ (menține sistemul mereu
în aceeași condiție)
– Sistemele pot fi ierarhice (sisteme în sisteme)

Sistem și organizație

• Organizație
– Un număr de oameni care lucrează împreună pentru a atinge un obiectiv
comun
– O organizație are nevoie de management
– Mai multe activități îndeplinesc o funcție a întreprinderii
– Activitățile sunt efectuate de oameni cu atribuții specifice
– Atribuțiile sunt definite de competențe, sarcini și responsabilități (a se
vedea figura următoare)
– Atribuțiile de conducere sunt axate cu precădere pe responsabilități, în timp
ce atribuțiile operaționale (de execuție) sunt axate pe sarcini
– Oamenii subordonați față de aceeași persoană formează un compartiment:
divizie, departament, direcție, serviciu, birou etc.
– Funcțiile de conducere sunt denumite: director, șef al …
– Funcțiile generice de execuție sunt denumite, de exemplu: economist,
inginer, tâmplar, sudor, betonist, vânzător, șofer etc.
– RELAȚIILE între compartimente în cadrul unei organizații pot fi ierarhice
(comandă acțiunea), de stat-major (asistă luarea deciziilor), funcționale
(oferă cunoștințe specializate pe domenii), de cooperare și de reprezentare
– Organizarea se prezintă în diferite forme: formală (legală), reală, informală
(relații afective)
– Organizarea formală este stabilită prin Statut, Regulament de organizare și
funcționare, Fișa postului, Organigramă
– Organizațiile contemporane sunt preocupate de:
• Leadership (putere recunoscută de jos în sus vs. putere acordată de
sus în jos)
• Îmbogățirea muncii
 Costul capitalului, investițiile și valoarea întreprinderilor

În centrul acestui capitol sunt – de fapt – o serie de elemente de bază ale unui sistem de
instrumente de calcul cunoscut sub denumirea de Time Value of Money (TVM). Time
is money este un aforism atribuit lui Benjamin Franklin. Ideea de bază este că dacă ni s-
ar oferi să alegem între a primi o sumă de bani acum, pe loc, sau aceeași sumă de bani
peste un an, am alege cu siguranță prima variantă. Acest lucru se datorează potențialului
de a obține un câștig de pe urma banilor în decurs de un an și, de asemenea, faptului că pe
parcursul unui an pot să se manifeste anumite riscuri. Tot astfel, cel care renunță la un
consum imediat o face cu speranța de a obține, în timp, un câștig.
Problema care se pune este că aceeași sumă de bani pare să fie mai valoroasă în prezent
decât în viitor. Dar dacă trebuie să comparăm sume de bani care intervin la momente
diferite în timp acestea trebuie aduse la un numitor comun pentru a putea fi comparate.
Un exemplu pe care nu-l vom discuta este renta viageră. Ce sumă trebuie depusă astăzi
pentru ca beneficiarul rentei să poată primi o sumă lunară fixă pe toată durata vieții,
oricât de mult ar trăi?
În cazul întreprinderilor, TVM este utilizat frecvent în analiza proiectelor de investiții,
pentru a estima (previzional) dacă câștigurile pe care investiția le poate aduce în anii care
vor veni acoperă valoarea investiției și realizează cel puțin rata de rentabilitate așteptată
de investitor. De asemenea, TVM este utilizată pentru a estima valoarea unei întreprinderi
prin prisma potențialului acesteia de a produce profit.

Concepte financiare de bază

Abrevierile (notațiile) utilizate în această secțiune sunt cele utilizate pe plan internațional
– în limba engleză – pentru a vă ajuta să le recunoașteți, de exemplu în Excel

i = interest rate or discount rate = rata dobânzii (sau rata de actualizare)

I = interest = dobânda în expresie absolută (suma dobânzii)
P= principal = suma care face obiectul creditării
FV = future value = o valoare din viitor peste un număr de perioade de timp (ex.: ani)
PV = present value =o valoare actuală, în prezent
t = time = numărul perioadelor de timp
NPV = Net Present Value = indicator care măsoară valoarea în prezent a unui proiect de
investiție care se anticipează să genereze un flux de venituri nete în viitor, de-a lungul
mai multor perioade de timp. În românește mai este abreviat VNA (Valoare Netă
Actualizată)
IRR = Internal Rate of Return = rata internă a rentabilității unui proiect de investiție. În
românește abreviat RIR
Inv = investment = valoarea investiției
CF = cashflow = flux de numerar net = încasările unei perioade – plățile din perioada
respectivă
R = residual value = valoarea reziduală a proiectului la orizontul perioadei de analiză
(ultima perioadă de analiză)
iVNA=0 = valoarea lui „i” pentru care VNA al proiectului are valoarea 0

• Dobânda

– Simplă.

Dobânda simplă este calculată pentru o singură perioadă de timp ca produs între suma
împrumutată (principal) și rata dobânzii. Un împrumut de 1000 lei pe un an, la o rată
anuală a dobânzii de 10% (i=0,1) antrenează o dobândă de 100 lei, calculată și plătită o
singură dată, la scadența de un an, odată cu principalul
 – Compusă

Dobânda compusă se calculează pentru mai multe perioade de timp făcând ipoteza că
dobânda fiecărei perioade se adaugă la principal astfel că pentru perioada următoare
principalul va fi mai mare cu dobânda din perioada anterioară. Dacă pentru împrumutul
de mai sus se decide ca dobânda să fie compusă lunar, rata lunară a dobânzii este 0,833
(i=0,00833), t=12 iar suma care trebuie plătită la sfârșitul anului este 1104,713

• Dobândă exactă și dobândă normală

Dobânda exactă presupune calculul exact al numărului de zile între data inițierii
împrumutului și data de rambursare. Excel are funcția de calculare a numărului de zile
dintre două date (Days). Dobânda normală operează cu toate lunile de 30 de zile și anul
de 360 de zile. De exemplu, un împrumut acordat pe 1 ian 2020 cu termen de rambursare
1 ian 2021, va fi considerat pe 360 de zile în cazul dobânzii normale, și pe 366 de zile în
cazul dobânzii fixe. Dobânda fixă intervine când rata dobânzii este specificată ca rată
zilnică.

Actualizarea fluxurilor de numerar

Valoarea actuală a sumelor viitoare

FV
PV =
(1+i)t
Această formulă este derivată din formula dobânzii compuse. De exemplu, care este
valoarea prezentă a unei sume de 1105 lei de peste un an (un an mai târziu) este de
1000,26 lei

Valoarea Netă Actuală a unui proiect de investiție

t
CF k Rt
NPV =−Inv+ ∑ k
+ t
k=0 (1+i) (1+i)
Aici investiția din prezent, anul 0, are semn negativ întrucât ieșirile de numerar (plăți) au
prin convenție semnul „-”, iar intrările de numerar (încasări) semnul „+”
Valoarea reziduală „Rt” este foarte importantă pentru analiză întrucât investițiile au o
durată mai mare decât numărul de perioade pentru care se face analiza. De exemplu, dacă
construiesc o cabană și fac analiza fluxului de numerar pe 10 ani, cabana va continua să
existe după 10 ani, doar că va fi ceva mai veche. Preșul care l-aș obține din vânzarea
cabanei peste 10 ani reprezintă valoarea reziduală. Nu poate fi neglijată.

Rata Internă a Rentabilității unui proiect de investiție

IRR=iVNA =0

Rata internă a rentabilității este acea valoare a ratei de actualizare „i” pentru care NPV
calculat potrivit formulei precedente este 0. Întrucât NPV depinde de „i” care se
interpretează ca rentabilitate așteptată de investitor, putând fi ales oarecum arbitrar, IRR
este o valoare obiectivă (există un singur IRR pentru fiecare proiect de investiție (flux de
numerar prognozat). Semnificația IRR este aceea de „dobândă maximă pe care o poate
suporta un proiect de investiție dacă ar fi finanțat integral din împrumuturi

Pentru ca un proiect să fie dezirabil (acceptat) NPV trebuie să fie mai mare sau egal cu
0
Graficul de mai jos este pentru un proiect cu datele din tabelul 1. Pentru acesta s-a
calculat NPV pentru o rată de actualizare de 10% (i=0,1) și pentru o rată de actualizare de
20% (i=0,2). Se observă că proiectul este rentabil dacă rentabilitatea așteptată este de
10% (NPV este pozitiv), dar este nerentabil dacă rentabilitatea așteptată este de 20%
(NPV este negativ)
De asemenea, din grafic se poate estima că IRR este de aproximativ 13%. De fapt, IRR
calculat în Excel pentru datele din tabel este chiar 13%

Anul 0 1 2 3 4 5

Investiție 250000          
Flux de numerar
net   60000 70000 80000 80000 70000
CF

Costul capitalului
Acesta este un model prin care se determină „Costul capitalului” adică cât de mare ar
trebui să fie – în mod normal – rentabilitatea așteptată de investitor. Utilizarea acestui
model contribuie la reducerea caracterului arbitrar al alegerii valorii lui „i”.
Se observă că rentabilitatea așteptată (rata de actualizare) ar trebui să țină seama de riscul
specific al proiectului de investiții

• „i” în formula NPV este rentabilitatea așteptată de investitor – EROE

• EROE reprezintă costul de oportunitate al investitorului (cea mai ridicată
rentabilitate oferită de o investiție alternativă)
• Rentabilitatea așteptată depinde de cât de riscant este proiectul: un proiect cu risc
mai ridicat va fi acceptat numai pentru o rentabilitate mai mare
• O metodă de estimare a costului capitalului este dată de Capital Asset Pricing
Model (CAPM)
E ROE= R f + β ( Rm−R f ), where
R f =¿ rentabilitatea unei investiții lipsită de risc
Rm =¿ rentabilitatea la riscul mediu al pieței (portofoliu diversificat de investiții)
β=¿ volatilitatea (riscul specific unui proiect de investiții, în raport cu riscul mediu al
pieței)

Evaluarea întreprinderii

Întreprinderile pot face obiectul unor tranzacții de vânzare cumpărare. Un bun exemplu îl
reprezintă privatizarea când întreprinderile au fost vândute de către stat către investitori
privați. Întreprinderile mai pot face obiectul unor tranzacții atunci când vechii proprietari
doresc să se retragă din afaceri sau în cadrul unor operațiuni de fuziuni și achiziții. În
toate aceste situații se pune problema evaluării întreprinderii.

• Două metode principale de evaluare

– Metoda activului net corectat
• Valoare de inventar
• Valoare de înlocuire (nou)
• Valoare de piață
• Valoare de lichidare (lichidare accelerată)
– Metoda evaluării întreprinderii ca afacere în curs

1
V =P ×
i
unde P reprezintă profitul anual ce se estimează că va fi produs de întreprinderea în
cauză pentru un număr de ani infinit (o anuitate perpetuă)