BILET 7

1.Avortul spontan: diagnostic, forme clinice

Istoric
 Sarcină intra-uterină diagnosticată clinic /paraclinic
 Sângerare vaginală – variabilă
• Abundentă, roșu deschis
• Redusă (pătare), maronie
 Durere hipogastrică, lombară
 Eliminare de ţesuturi
 Fără simptomatologie
Examen clinic
 TA, puls – instabilitate hemodinamică
 EVV – evidenţiaza originea sângerării, Exclude alte cauze locale de sângerare,
Exclude / atestă expulzia produsului de conceptie
 EVD + AB - estimează dimensiunile uterului – vârsta gestaţională, Evidenţiază o
patologie anexială
Paraclinic:
• Beta-HCG seric
• Ecografie transvaginală / abdominală – viabilitate fetala
FORME CLINICE
1. Amenintare avort
- Sangerare uterina in primele 20 s de gestatie
- Orificiu cervical inchis
- Continut uterin neeliminat
- Fat viabil, col uterin inchis - US
2. Sarcina oprita din evolutie
- Sangerare cu sau fara durere
- Orificiu inchis
- Continut neeliminat
- Fat neviabil
3. Iminenta de avort
- Sangerare uterina in primele 20 sapt de gestatie si durere
 - Orificiu deschis
- Continut neeliminat
- Fat viabil, col dilatat
4. Incomplet
- Sangerare uterina in primele 20 s de gest
- Orificiu deschis
- Continut uneori eliminat
- Diagnostic pe baza istoricului de eliminare
5. Complet
- Sangerare
- Orificiu deschis/inchis
- Continut eliminat
- Diagnostic pe baza istoricului

2.Ruptura spontană prematură de membrane: diagnostic clinic/ paraclinic

Ruptura spontană a sacului amniotic, cu vărsarea lichidului amniotic înainte de debutul
travaliului.
Clinic:
-pierderea lichidului amniotic prin vagin; lichidul amniotic poate fi uşor observat în interiorul
vaginului, la inspecţia acestuia
Paraclinic:
Laborator= examinarea microscopică a lichidului din vagin arată „semnul ferigii" dacă
lichidul amniotic este prezent; lichidul vaginal va schimba culoarea hârtiei de nitrazină în
albastru dacă este lichid amniotic; trebuie recoltate culturi din lichidul vaginal pentru detectarea
infecţiei
Imagistică = US trebuie folosită pentru a confirma oligoamniosul şi pentru a evalua volumul de
lichid amniotic rezidual, precum şi poziţia fetală

3.Cardiotocografia / testul nonstres - definiție, tehnică, interpretare

a. Utilizat pentru evaluarea prenatală şi în timpul travaliului.
b. Mama trebuie să fie poziţionată în decubit lateral stâng.
c. Frecvenţa cardiacă fetală este monitorizată cu ajutorul transcluctorilor externi pentru decelarea
bătăilor cardiace fetale şi a contracţiilor uterine. Durata măsurătorii trebuie să fie de minimum 40
de minute pentrn a exclude ciclurile de somn ale fătului.
d. Se observă efectele mişcărilor fetale asupra frecvenţei cardiace fetale.
e. Un test normal, ,,reactiv", este considerat ca având două sau mai multe acceleraţii ale
frecvenţei cardiace fetale, de peste 15 bpm, cu durată de peste 15 secunde, la fiecare 20 de
minute.
f. Pentru a încuraja activitatea fetală şi pentru a scurta timpul de testare, se poate ataşa de
abdomenul mamei un stimulator vibroacustic.
g. Un test non-reactiv indică necesitatea efectuării profilului biofizic al fătului.

BILET 8
1. Consultația preconcepțională: contra-indicațiile sarcinii

2. Sarcina extrauterină: tratament

 Tratament = sarcina ectopică neruptă <6 săptămâni gestaţionale este tratată cu
metotrexat pentru a induce eliminarea sarcinii; sarcina ectopică mai avansată sau ruptă
este tratată prin hidratare IV şi excizie chirurgicală, cu încercarea de a prezerva trompa
uterină (pacientele instabile hemodinamic trebuie să beneficieze de intervenţie
chirurgicală de urgenţă)

3. Principalele anomalii de ritm cardiac fetal diagnosticate prin cardiotocografie

Frecvenţa de bază:
 Normală: 110 – 160 bpm (FIGO: 110-150 bpm)
 Tahicardie: >160 bpm >10 minute (moderată <180 bpm, > 180 bpm severă)
 Bradicardie: <110 bpm >10 minute (moderată > 100 bpm, < 100 bpm severă)

Variabilitatea de bază este definită ca fluctuaţii ale liniei de bază cu amplitudine ≥ 2 bpm. Cauze
de scădere a variabilităţii:
 Asfixia
 Medicamente (barbiturice, anestezice, narcotice, tranchilizante, atropina)
 Prematuritatea
 Tahicardia
Acceleraţiile ocazionale (cel puţin 2 acceleraţii de 15 bpm cu durata de cel puţin 15 secunde într-
un interval de timp de 20 de minute).
Deceleraţiile de la ritmul de bază pot indica compresia capului fetal, compresia cordonului
ombilical sau hipoxie fetală.

BILET 9
1. Consultația preconcepțională: examene, evaluări recomandate
2. Hemoragia post-partum: profilaxie, tratament
Este anormală o pierdere de sânge de >500 mL/24 ore după o naştere pe cale
vaginală sau > 1.000 mL/24 ore după operaţia cezariană.
Tratament
 a. Masajul uterului şi administrarea de oxitocină pot ajuta la creşterea tonusului uterin şi
la scăderea intensităţii hemoragiei. Alţi agenţi uterotonici sunt metilergometrina
(contraindicată în HTA) şi carboprostul (contraindicat în astmul bronşic).
b. Trebuie practicată sutura laceraţiilor existente.
c. Dilatarea şi curetajul uterin (D&C) pot elimina cu succes resturile placentare.
d. Dacă inversiunea uterină este cauza hemoragiei, este recomandată repoziţionarea
manuală a uterului şi hidratare IV.
e. În cazurile severe sau refractare la tratament, poate fi necesară histerectomia.
3. Prezentația craniană: mecanism de naștere

Prezentaţia normală fetală (craniană) este cea cu capul fătului orientat inferior, bărbia în
piept şi occiputul orientat spre canalul naşterii

BILET 10
1. Hemoragia post-partum: definiție, etiologie

Este anormală o pierdere de sânge de >500 mL/24 ore după o naştere pe cale
vaginală
sau > 1.000 mL/24 ore după operaţia cezariană
Se datorează atoniei uterine în majoritatea cazurilor (apare mai frecvent după
sarcina multiplă, travaliu prelungit, corioamniotită)
De asemenea, se poate produce datorită traumatismului canalului de naştere, ţesut
placentar restant în cavitatea uterină, inversiune uterină, coagulopatie (ex. CID)

2. Consultația prenatală: teste de laborator recomandate și calendarul acestora

Dacă rezultatele inițiale (la luarea în evidență) sunt normale, majoritatea testelor nu
trebuie să fie repetate
La fiecare consultație prenatală
• TA
• Sumar urină (screening proteinurie)
 3. Nașterea distocică. Distocia de dinamica

Distocia=naştere dificilă.
Distocie dinamică= anomalii ale forţei expulzive uterine sau a contracţiilor musculare voluntare
BILET 11
1. Preeclampsie: mecanisme patogene

HTA indusă de sarcină cu proteinurie şi/sau dovezi ale leziunilor organelor ţintă
din sistemul circulator (cord, rinichi, creier, ochi) care se dezvoltă după 20 de săptămâni
de gestaţie, la 5% din sarcini, ca urmare a unei cauze necunoscute.

Un model de dezvoltare a preeclampsiei in doua etape

• Stadiul I = remodelare incompleta a arterelor spirale uterine contribuie la ischemia
placentara
• Stadiul II = eliberarea unor factori I de la nivelul tesutului placentar ischemiat in
circulatia materna determina alterare endoteliala

2. Lăuzia fiziologică: modificări generale materne, conduita

a. Uterul scade în dimensiuni şi consistenţa colului creşte în primele 3 săptămâni postpar
tum.
b. Secreţiile uterine (lohiile) sunt roşii în primele zile după naştere, dar devin progresiv
mai deschise la culoare, ajungând să fie albe în aproximativ 10 zile postpartum.
c. Pereţii vaginului îşi recapată progresiv fermitatea.
d. Rezistenţa vasculară periferică totală creşte rapid datorită eliminării circulaţiei
uteroplacentare; diureza determină pierderea semnificativă în greutate în prima
săptămână postpartum; debitul cardiac revine prog resiv la normal.
e. Mama poate experimenta o uşoară depresie în primele zile după naştere (,,postpartum
blues'); cele mai multe cazuri se rezolvă fără complicaţii.
f. În cazul mamelor care nu alăptează, menstruaţia apare la 6-8 săptămâni postpartum.
g. Ovulaţia şi menstruaţia pot să nu existe timp de câteva luni în cazul mamelor care
alăptează (metodă contraceptivă cu eficienţă de 98% în primele 6 luni postpartum,
dacă alăptarea este constantă).
 3. Mobilul fetal – definiție, diametre, repere

Fătul este al doilea participant la actul naşterii. Dimensiunile acestuia condiţionează strict evoluţia şi
prognosticul naşterii. Pentru intelegerea mecanismului de nastere, fatul trebuie considerat un mobil, un
obiect in miscare ce are de parcurs un traseu (filiera pelvigenitala). Cunoasterea segmentelor fetale si a
caracteristicilor specifice fiecaruia (dimensiuni, forma, compresibilitate si plasticitate) este esentiala
pentru acest studiu. Segmentul cefalic, fiind mai mare decat restul fatului, este cel mai important, alaturi
de care, din punct de vedere obstetrical, trebuie luate in considerare si celelalte segmente: umerii si
trunchiul, pelvisul si membrele inferioare.
Parametrii normali ai extremităţii craniene care să permită o naşte re în limite fiziologice sunt
următoarele:

În plan sagital:

 Submento bregmatic – 9,5cm,
 Mentosincipital – 13,5 cm,
 Maxilo sincipital – 12 cm
 Frontoocipital – 12 cm
 Fronto subocipital – 10,5 cm
  Bregmo subocipital – 9,5cm.

În plan frontal:

 Biparietal – 9,5 cm,

 Bitemporal – 8 cm

Din punctul de vedere al dimensiunii umerilor au importanţă pentru evoluţia mecanismului de

naştere următoarele diametre:
 Biacromial – 12 cm
 Sternodorsal – 9 cm (în plan antero posterior la nivelul manubriului)

La nivelul pelisului fetal pot fi măsurate următoarele diametre:

 Bitrohanterian, la nivel sacral sau pubian – 9 cm
 Pubosacral – 6 cm
 Sacropretibial(la mijlocul axului diafizar tibial) – 12 cm