Tumorile, aspecte generale.

Tumorile epiteliale,
mezenchimale și ale țesutului melanoformator.
 Tema:Tumorile, aspecte generale. Tumorile epiteliale, mezenchimale și ale țesutului
melanoformator.

I. Micropreparate:
№ 46. Papilom cutanat. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Epiteliul pluristratificat pavimentos îngroşat neuniform.
2. Proliferări epiteliale, care pătrund în ţesutul fibroconjunctiv subiacent (acantoză).
3. Hiperkeratoza epidermului.
4. Membrana bazală nealterată (integră).
5. Stroma fibroconjunctivă.

Micropreparatul prezintă o secțiune dintr-un nod tumoral cu diametrul variabil de la câțiva mm până
la 1-2 cm, înlăturat de pe suprafața pielii. La examenul microscopic se observă multiple proliferări
papilifere ale epiteliului scuamocelular, care este îngroșat neuniform, stratul spinos (malpighian)
proliferat formează alungiri ale crestelor epidermice, care pătrund în țesutul fibroconjunctiv subiacent
(acantoză), stratul cornos la fel este îngroșat, hiperplaziat, cu exces de keratină (hiperkeratoză),
membrana bazală este bine conturată, integră; țesutul fibroconjunctiv subepitelial (stroma tumorii) este
bine vascularizat, conține un infiltrat limfoid slab pronunțat.

Papilomul se dezvoltă din epiteliul pavimentos pluristratificat (scuamocelular)şi de tip tranziţional

(urotelial). Se întâlneşte pe piele şi pe mucoasele acoperite cu epiteliile respective: cavitatea bucală,
faringe, laringe, esofag, căile urinare, colul uterin, se observă şi în ducturile excretoare ale glandelor
exocrine, glandei mamare.
 Macroscopic se constată o formaţiune tumorală de formă sferică, cu suprafaţa rugoasă (amintește fructul de zmeură),
consistenţa densă, având baza de implantare largă, sesilă sau pedunculată, dimensiunile pot fi de la microscopice până la
câțiva cm. Leziunile histologice constau în proliferarea excesivă, neuniformă a epiteliului scuamocelular, care proeminează
pe suprafața pielii sau a mucoaselor; concomitent proliferează și stroma fibroconjunctivă subepitelială. Aceste modificări
reflectă atipia tisulară în papilom. Celulele epiteliale au structură normală, sunt bine diferențiate, este păstrată integritatea
membranei bazale, complexitatea şi polaritatea celulară, ceea ce este caracteristic pentru tumorile benigne. Manifestările
clinice şi evoluţia depind de localizare, se poate complica cu exulceraţii şi inflamaţie secundară. Papiloamele pot fi unice
sau multiple (papilomatoză). Uneori după extirpare ele recidivează (îndeosebi papilomul plicelor vocale şi al vezicii
urinare). În cazurile de excitaţie mecanică îndelungată papilomul se poate maligniza (apare cancer scuamos). Papiloamele
ducturilor excretoare, ale laringelui şi ale căilor urinare se apreciază ca leziuni potenţial precanceroase.

№ 102. Carcinom pavimentos (scuamos) cu cornificare. (Coloraţie H-E.).

Indicaţii:
1. Aglomerări focale de celule canceroase, care infiltrează stratul subepitelial.
2. „Perle carcinomatoase” (aglomerări de substanţa cornoasă).
3. Stroma tumorii.

Tumoarea este constituită din cordoane de celule scuamoase atipice, polimorfe, membrana bazală este alterată, proliferările
canceroase infiltrează în profunzime ţesutul subepitelial, formând cuiburi, aglomerări de celule neoplazice, în centrul cărora
se acumulează mase de keratină, formând aşa-numitele „perle carcinomatoase sau keratozice " - semnul caracteristic al
cancerului scuamos (epidermoid) cu cornificare; în stromă se relevă infiltrație limfoidă moderată, edem, hemoragii.

Cancerul epidermoid se întâlneşte pe piele şi pe mucoasele acoperite cu epiteliu pavimentos pluristratificat sau pe
mucoasele acoperite cu epiteliu glandular, care în prealabil a suferit o metaplazie pavimentoasă (scuamocelulară). Forma
de creștere poate fi exofită și endofită. Histologic are 2 variante: keratinizat și nekeratinizat. În tumoare apar de obicei
leziuni distrofice, necrotice, circulatorii, inflamație secundară, ulcerații, care determină în mare măsură evoluția și
manifestările clinice. Creșterea invazivă în țesuturile și organele adiacente depind de localizarea tumorii și pot avea un rol
important în evoluția clinică. Metastazează mai frecvent pe cale limfatică, primele metastaze fiind localizate în nodulii
limfatici regionali.
 1,2,3

№ 46. Papilom cutanat. (Coloraţie H-E).

 3

1
2

№ 102. Carcinom pavimentos (scuamos) cu cornificare. (Coloraţie H-E.).

№ 163. Metastază de melanom în rinichi. (coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Nodul tumoral metastatic.
2. Celule tumorale cu granule de melanină.
3. Parenchimul renal adiacent atrofiat.

În preparat cu ochiul liber se observă un focar de culoare maronie, la obiectivul mic prezintă o
masă celulară, constituită din celule tumorale polimorfe de tip epitelioid, se întâlnesc celule
gigante, cu nuclee intens colorate, figuri de mitoză, majoritatea celulelor conțin granule de
melanină; nodul tumoral metastatic este bine delimitat de țesutul renal adiacent atrofiat.
Melanomul este o tumoare malignă de origine melanocitară, care se întâlnește pe tegumente, în
mucoasa bucală, anorectală, esofag, meninge, globul ocular. Este extrem de agresivă, o tumoare
cu grosimea de numai câțiva mm poate produce metastaze multiple. Metastazează limfogen în
nodulii limfatici regionali, iar pe cale hematogenă mai frecvent în ficat, plămâni, creier și alte
organe, practic pot fi metastaze în orice regiune a corpului. În majoritatea cazurilor metastazele
au culoarea neagră datorită conținutului de melanină. În cazul distrucției nodulilor tumorali
melanina poate să apară în sânge și urină.
 3
1

№ 163. Metastază de melanom în rinichi. (coloraţie H-E).

№ 42. Hemangiom cavernos în ficat. (Coloraţie H-E.).
Indicaţii:
1. Cavităţi cavernoase, umplute cu sânge.
2. Capsula fibroconjunctivă a tumorii.
3. Parenchimul hepatic adiacent cu leziuni distrofice şi atrofice.

Nodul tumoral în micropreparat se vede cu ochiul liber, la examenul microscopic tumoarea

prezintă cavităţi vasculare mari, dilatate (caverne), de dimensiuni diferite, intercomunicante,
umplute cu sânge, tapetate de celule endoteliale, cu pereţii subţiri, formaţi din ţesut conjunctiv
fibros, este bine delimitată de țesutul hepatic adiacent, în care se relevă modificări distrofice,
steatoză.
Macroscopic nodul tumoral poate avea forme și dimensiuni variabile, este bine delimitat de
ţesutul adiacent, are culoare roşie-închisă, consistenţă flască, structură spongioasă.
Hemangiomul cavernos al ficatului este o tumoare benignă de origine vasculară, localizată de
obicei subcapsular. În afară de ficat se întâlneşte în piele, oasele spongioase, muşchii scheletici
ş.a. În majoritatea cazurilor hemangiomul hepatic evoluează clinic asimptomatic și se
depistează accidental. Foarte rar se produce ruptura hemangiomului cu hemoragie în cavitatea
peritoneală. În multe cazuri nodul tumoral se fibrozează, iar ulterior se calcifică.
№ 42. Hemangiom cavernos în ficat. (Coloraţie H-E.).
 II. Macropreparate:

№ 41. Carcinom laringian.

În cavitatea laringelui este prezent un nodul tumoral, care creşte exofit, proeminând pe
suprafaţa mucoasei, de consistenţă densă, culoare alb-surie, având în centru o zonă de necroză şi
exulceraţie.

Se poate complica cu asfixie mecanică, hemoragie, inflamaţie secundară, infecţie

supraadăugată, metastaze, îndeosebi în nodulii limfatici regionali. În majoritatea cazurilor se
dezvoltă la nivelul plicelor vocale. Cea mai frecventă formă histologică – în 99% de cazuri - este
cancerul scuamocelular (epidermoid) cu/sau fără cornificare. Apare frecvent pe fond de
inflamaţie cronică, leucoplazie şi displazie a mucoasei laringiene ş.a. Complicații: infiltrația
organelor vitale, adiacente – traheea, artera carotidă, infecții intercurente, pneumonie
aspirativă, metastaze diseminate, cașexie.

№ 74. Metastaze de carcinom în ficat.

Ficatul este mărit în dimensiuni, pe secțiune și sub capsulă sunt prezenți multipli noduli tumorali
cu diametrul de la 0,5-1 până la 4-5 cm, de formă rotundă sau ovalară, bine delimitați, culoarea
albicioasă, repartizați relativ uniform pe suprafața organului, parenchimul hepatic între noduli cu
semne de steatoză.
№ 41. Carcinom laringian.
№ 74. Metastaze de carcinom în ficat.
№ 42. Metastaze de carcinom în plămân.

În plămân, sub pleura viscerală şi pe secţiune, se observă multipli noduli tumorali de culoare
albă-cenuşie, de formă rotundă sau ovalară, cu diametrul până la 3-5 cm, bine delimitaţi de
ţesutul adiacent.

Metastazele pulmonare sunt mai frecvente decât tumorile pulmonare primare. Localizarea
preferențială este în zonele periferice ale plămânilor. Mai frecvent în plămâni apar metastaze de
cancer de colon, glandă mamară, tiroidă, rinichi, pancreas.

№ 59. Carcinom esofagian.

Esofagul este secționat longitudinal, în treimea medie se relevă un nod tumoral, care crește
circular, proeminând și stenozând lumenul, cu suprafața neregulată, ulcerată, acoperită cu mase
necrotice.

Majoritatea cancerelor de esofag se localizează în 1/3 medie. Histologic cea mai frecventă
formă - 90% din numărul total este cancer scuamos keratinizat sau nekeratinizat. Complicații:
infiltrația în stomac, hipofaringe, traheee cu formarea fistulei esofago-traheale, laringe,
mediastin, plămâni, pleură, aortă. Metastazele limfogene – în nodulii cervicali, para-esofagieni,
traheo-bronhiali, subdiafragmali. Metastazele hematogene sunt rare.
№ 42. Metastaze de carcinom în plămân.
№ 59. Carcinom esofagian.
 № 75. Metastaze de melanom în ficat.

Pe suprafața ficatului, sub capsulă și pe secțiune se observă multipli noduli tumorali de diferite
dimensiuni de culoare maronie-neagră, țesutul hepatic adiacent cu semne de steatoză.
[micropreparatul № 163].
№ 104. Fibroleiomiom uterin.

În peretele uterin se observă noduli tumorali solitari sau multipli, de diferite dimensiuni de la
1-2 cm până la dimensiuni foarte mari, bine delimitați, de consistență densă, localizați subseros,
intramural (în grosimea peretelui uterin) sau submucos; pe secțiune au structură fibrilară,
fasciculele musculare de culoare roz și fibroconjunctive de culoare albicioasă sunt repartizate
neordonat, în vârtejuri (atipie tisulară). Pot fi modificări secundare: hemoragii, focare de
necroză, cavități chistice, focare de hialinoză, în care are loc fuzionarea și omogenizarea
fasciculelor colagenice; aceste focare au aspect neted, lucios, culoarea albă.

Leiomiomul este o tumoare benignă de origine musculară, care se dezvoltă din țesutul
muscular neted propriu-zis sau din pereții vaselor sanguine. Deoarece paralel cu proliferarea
parenchimului muscular are loc și proliferarea stromei fibroconjunctive, este mai corectă
denumirea de fibroleiomiom. Leiomiomul este cea mai frecventă tumoare benignă a uterului, se
manifestă clinic prin hemoragie uterină (metroragie).
№ 104. Fibroleiomiom uterin.
 Atipie tisulară în adenom
tubul-vilos de colon (H-E).

Atipie tisulară în
fibroadenom de glandă
mamară (H-E).
Polipoza adenomatoasă familială.
Papilom cutanat.
Atipie celulară în tumori maligne (cancer nediferenţiat și
rabdomiosarcom).
Carcinom in situ. (H-E).
 Carcinom gastric infiltrativ.

Carcinom gastric polipos.

 Carcinom de colon
infiltrativ.

Carcinom de colon
(leziune exofita).
 Carcinom mucipar. (H-E).

Carcinom glandular papilar.

(H-E).
 Carcinom schiros (fibros). (H-E).
(Carcinom hepatocelular cu pattern schiros).
 Carcinom pulmonar centro-
hilar.

Carcinom esofagian.
Carcinom hepatic nodular.
Atipie celulară în carcinom hepatocelular. (Coloraţie H-E).
Fibrom.
Lipom.
Liposarcom.
Rabdomiom cardiac.
Rabdomiosarcom la nivelul
coapsei.
Leiomiom uterin.
Leiomiosarcom.
Hemangiom cavernos
hepatic.
Angiosarcom.
 Proliferările melanocitare.

Nev joncțional.
Melanom.
 Definiţie
► Neoformaţie tisulară constituită printr-o
proliferare celulară cu trei caracteristici:
- creştere persistentă
- creştere nelimitată
- grad mare de autonomie biologică
► Celulele care proliferează pot proveni din oricare
ţesut.
- tumora va avea întotdeauna structură de ţesut şi
nu de organ şi poate avea grade diferite de asemănare
cu ţesutul normal de origine.
► Sinonime - neoplasm sau neoplazie (neo = nou,
plasien = a forma - "masă tisulară" nou formată).
 Factorii care pot cauza dezvoltarea
tumorilor se numesc – cancerogeni.
Se consideră că 80%- 90% de cancere
umane rezultă din acţiunea factorilor de
mediu prin acţiunea mutagenă a lor.
Teoriile cancerogenezei :
- T.C. Chimice
- T.C. Fizice
- T.C. Virotice
 T.C. Chimice – substanţe chimice cu efect C.
- Hidrocarburele aromatice policicle ( fumul de
ţigară – cancer pulmonar)
- Coloranţii azoici ( anilina) în industria
cauciucului– CR. de vez. urin.
- Aminele şi amidele aromatice ( naftilamina)
- Metale (Co, Ni, Pb)
- Subsatnţe produse din plante şi ciuperci
(aspergilus flavus, aflatoxina B1 - CR de ficat)
- Imunodepresanţi ( Ciclofosfomid)
- Azbestul - CR pulmonar, mezoteliom pleural
- Arsenicul - CR pielii
- Hormonii – estrogenii - CR mamar,
endometrial.
 În cancerogeneza chimică sunt
importante:
- Doza şi durata acţiunii substanţei
chimice.
- Calea de pătrundere în organism
- Natura fizico-chimică a substanţelor.
 T.C. Fizice :
- raze ultraviolete – CR de piele sau
melanoame maligne localizate pe părţele
expuse insolaţiei
- radiaţia electromagnetică – CR pulmonar la
minerii de la minele cu zăcăminte radio-
active.
- leucemii în urma exploziei atomice H. Şi N.,
CR de glanda tiroidă( Cernobîl), tratament cu
izotopi radioactivi.
Induc mutaţii prin acţiunea asupra ADN-ului
 T.C. Virotice: Viruşi care conţin ADN
- HPV – cancer de col uterin
- Epstein- Barr asociat cu limfom Burkitt,
CR.nasofaringian, limfom B-celular,
limfom Hodjkin,
- Virusurile hepatitei B,C.
Viruşi care conţin ARN
- virusul limfomului T-celular uman
 Denumirea tumorilor
- denumiri multiple
- În general tumorile sunt denumite cu
sufixul "om" – lipom, miom.
- Unele tumori sunt denumite cu numele
organului unde s-au dezvoltat, denumirea
indicând şi celulele din care derivă -
hepatom, meningiom.
- Unele tumori sunt denumite după autorii
care le-au descris - tumora Wilms, Grawitz
 Clasificarea tumorilor
* Criteriul evoluţiei biologice:
- tumori benigne – nu invadează local şi nu dau
metastaze la distanţă
- tumori maligne - invadează local şi dau metastaze
la distanţă
* Pentru departajare se folosesc
- aspectele macroscopice
- caracterele citologice şi histologice
- gradul de influenţare al organismului
SINGURA POSIBILITATE DE DIFERENŢIERE –
DIAGNOSTICUL ANATOMOPATOLOGIC!!!!
 Efecte asupra organismului
Tumorile benigne
- modificări induse de compresie
- activitate hormonală
- nu recidivează după rezecţia chirurgicală
completă sau chiar dacă apar recidive acestea nu
distrug ţesuturile locale şi sunt consecinţa exciziei
incomplete.
- nu invadează local şi nu dau metastaze la distanţă
(riscul ca o tumoră diagnosticată drept benignă pe
criterii morfopatologice să genereze metastaze la
distanţă este de sub 1 caz la 50 000 tumori)
- exemple - histiocitomul fibros benign, tenosinovita
cronică vilonodulară
 Tumorile maligne

- invadează local
- dau metastaze la distanţă (riscul
de apariţie al metastazelor în cazul
sarcoamelor variază între 20 şi
100%, în funcţie de tipul tumoral)
 Dificultăţi:
-Tumori care nu pot fi încadrate ca
benigne sau maligne până nu dau
metastaze: ex - feocromocitomul
- situaţii ambigue în care o tumoră
întruneşte criterii atât de malignitate
cât şi de benignitate: "tumoră cu
malignitate intermediară" sau tumoră
cu potenţial malign borderline".
Tumori cu malignitate intermediară
local agresive

- recidivează local după rezecţie

- se comportă agresiv faţă de ţesuturile
locale (sunt infiltrative şi produc distrucţie
locală)
- prototip - fibromatozele desmoide
Tumori cu malignitate intermediară
cu risc redus de metastazare
- agresive local
- au risc de a genera metastaze la
distanţă în mai puţin de 2% din cazuri
- prototip - histiocitomul fibros
angiomatoid
Caractere macroscopice ale tumorilor
benigne:
- foarte frecvente şi ubicuitare.
- au aspect de masă tisulară cantonată
în teritoriul dezvoltării
- nu invadează ţesuturile din jur.
- bine delimitate, uneori încapsulate
(uşor de extirpat).
 Aspectele macroscopice:
polip - tumoră benignă dezvoltată din epitelii de
suprafaţă (piele, mucoase)
- vegetante cu bază de implantare largă (tumoră
sesilă)
- ataşate la suprafaţă prin intermediul unui pedicul
prin care pătrund vasele de sânge (tumoră
pediculată)
Nodul - tumoră benignă dezvoltată în diferite
ţesuturi şi organe - aspect de nodul sferic, compact,
cu limite distincte sau capsulă
Chist - unele tumori profunde
- Dimensiuni: mici (de la câţiva mm până
la câţiva cm - ritm de creştere lent); unele
tumori benigne pot ajunge la dimensiuni
importante - de ordinul a zeci de cm –
chistadenom papilifer de ovar,
neurofibroamele
- Număr: de regulă unice dar pot fi şi
multiple, dezvoltate simultan sau în
succesiune (polipii colo-rectali)
 Caractere microscopice

Ţesutul tumoral, atât cel benign cât şi cel

malign, este alcătuit din două componente:
parenchimul tumoral (alcătuit din
celulele tumorale)
stroma tumorală (alcătuită din ţesut
conjunctiv cu vasele de sânge).
 Caractere microscopice ale tumorilor benigne

*Tumorile benigne reproduc structura ţesutului de

origine - epiteliu pluristratificat, epiteliu glandular,
ţesut muscular, ţesut adipos, cartilaj hialin etc.
*Celulele tumorale benigne
- sunt diferenţiate
- au caractere citologice similare celulelor normale
- păstrează funcţia celulelor normale (secreţie de
mucus, capacitate de maturare cornoasă, secreţie de
hormoni etc).
- Mitoze rare şi tipice.
* Stroma tumorală este alcătuită din ţesut
conjunctiv, vase de sânge şi trunchiuri
nervoase.
* Echilibru între proliferarea celulelor
tumorale şi stromă → nu apare necroză
 Caractere evolutive ale tumorilor benigne
- evoluează local
- nu invadează ţesuturile din jur
- nu dau metastaze
- nu recidivează după extirpare chirurgicală completă.
- nu influenţează starea generală a organismului.
Excepţii:
Tumorile benigne voluminoase determină compresii locale
- tumoră voluminoasă a musculaturii uterine care comprimă
organele pelvine şi determină stază urinară
- tumora benignă a meningelui comprimă cortexul cerebral
Tumorile benigne ale glandelor endocrine pot avea activitate
hormonală specifică, situaţie în care determină sindroame de
hiperfuncţie endocrină
 Caractere macroscopice ale tumorilor maligne
- masă tisulară fără limite distincte
- caracter invaziv local
- Posibil: tumori maligne distinct delimitate macroscopic dar
fără capsulă (cancer cu falsă încapsulare)
- arii de necroză în masa tumorală.
* În tumorile exteriorizate la suprafaţa pielii sau a
mucoaselor aria de necroza se elimină, rezultând ulceraţii.
* În tumorile profunde, lichefierea centrală duce la
formarea unor cavităţi anfractuoase, mimând o cavernă -
eventual, dacă tumora invadează un conduct - de exemplu un
ram bronşic - conţinutul necrotic lichefiat se poate elimina
rezultând o cavitate (fenomen de cavitaţie).
- dimensiuni mari - ritm rapid de creştere.
- culoarea şi consistenţa depind de tipul histopatologic.
 Caractere microscopice ale tumorilor maligne
Parenchimul tumoral:
Celulele canceroase sunt diferite faţă de cele normale
printr-un ansamblu de modificări ale caracterelor celulei
în totalitate, nucleul, citoplasma şi membrana nucleară =
criteriile citologice de malignitate:
- Anomalii de formă şi dimensiune
- Anomalii nucleare
- Anomalii citoplasmatice
- Anomaliile mebranei celulare
- Aranjamentul celulelor tumorale este diferit faţă de cel
normal:
- modificări arhitecturale
Criteriile citologice de malignitate
Anomalii de formă şi dimensiune:
Aspectul celulelor canceroase variază
de la celule mici, uniforme, la celule
voluminoase, rotunde, ovale sau
alungite, uneori monstruoase
(pleomorfism celular).
 Anomaliile membranei celulare
Membrana celulei canceroase prezintă
modificări în componenţa chimică,
modificări care influenţează comportarea
celulei canceroase faţă de celula normală,
atât in vivo cât şi in vitro.
În membrană se reduc fracţiunile
glicoprotidice şi glicolipidice (aceste
modificări fiind datorate blocajului de
sinteză).
 Anomalii citoplasmatice
În celulele canceroase citoplasma este redusă
cantitativ (situaţie care contribuie la creşterea
raportului nucleo-citoplasmatic.
Citoplasma celulelor maligne este mai bazofilă
decât normal datorită prezenţei în citoplasmă a
numeroşi ribozomi (care conţin ARN - deci acid
nucleic care se colorează cu hematoxilina).
În citoplasmă pot fi puse în evidenţă acumulări
de glicogen, lipide, imunoglobuline
monoclonale, mucus - în funcţie de tipul de
celulă de origine. Retenţia de mucus determină
deplasarea periferică a nucleului conferind
celulei aspect de "inel cu pecete".
 Anomalii nucleare cele mai sugestive pentru malignitate
- anizocarie (carios = nucleu, izos = identic, an = nu) - inegalităţi
dimensionale; întotdeauna vor fi mai mari decât ai celulelor de origine, în
unele situaţii ajungându-se la inversarea raportului nucleo-citoplasmatic în
favoarea nucleului.
- Hipercromazie – culoare mai intensă faţă de normal - afinitate crescute
faţă de coloranţii bazici
- pleomorfism nuclear - forma nucleilor este variabilă
- pot exista celule tumorale multinucleate
- Nucleolii celulelor canceroase, datorită metabolismului celular foarte
activ, sunt hipertrofiaţi, veziculoşi, multipli, uneori cu anomalii -
pseudoveziculare, incluzii fibrilare sau granulare.
- Index-ul mitotic este mai ridicat decât în celulele normale:
Mitoze tipice bipolare
Mitoze atipice.
NOTA: prezenţa de mitoze tipice, chiar în număr mare, poate fi depistată
şi în ţesuturi normale (de exemplu măduva osoasă hematogenă) sau în
procese hiperplazice; prezenţa de mitoze atipice este semnalată numai în
tumorile maligne.
 Stroma tumorilor maligne
- se formează ca rezultat al interacţiunii între celulele
canceroase şi ţesuturile normale ale organismului
gazdă.
- este constituită din ţesut conjunctiv comun, având
în componenţă vase sangvine şi limfatice.
- Vascularizaţia tumorii este asigurată prin stroma
conjunctivă care este conectată la pediculul arterio-
venos a ţesutului tumoral. Vasele din componenţa
tumorii sunt formate exclusiv din reţele capilare şi
din anastomoze arterio-venoase care favorizează
şunturile circulatorii.
 Angiogeneza tumorală este precoce şi condiţionează
proliferarea celulelor canceroase. Ea este stimulată de
factorii angioformatori secretaţi de celulele canceroase.
- În tumorile maligne stroma este insuficientă faţă de gradul
de proliferare → necroză
- Tratamentul poate viza factorii angiogenetici
- stroma conjunctivă variază cantitativ
* bine dezvoltată în tumorile de natură epitelială şi mai
redusă în cele de natură conjunctivă.
* stromă redusă - consistenţa ţesutului este redusă şi apar
frecvente arii de necroză şi hemoragii explicate prin
fragilitatea vaselor capilare din componenţa tumorii sau
obstrucţii vasculare cu necroza ischemică consecutivă.
* stromă conjunctivă abundentă cu caracter fibros –
desmoplazie → consistenţă dură, lemnoasă (cancer schiros).
 Microscopic, stroma conjunctivă prezintă aspecte
variabile.
- În majoritatea cazurilor este însoţită de reacţii
inflamatorii faţă de celulele canceroase (reacţie
stromală); infiltratele pot fi cu neutrofile, limfocite,
plasmocite, macrofage.
- Uneori predomină infiltratul cu eozinofile (stromă
eozinofilică).
- În stromă se poate evidenţia uneori o reacţie
inflamatorie granulomatoasă de tip tuberculoid.
Stroma poate fi remaniată după tipul întâlnit în
ţesutul conjunctiv comun: hialinizare,
elastogeneză, acumulări de amiloid, calcificări.
 Diferenţierea şi anaplazia
- Diferenţierea se apreciază prin compararea asemănării cu
ţesutul de origine (cancerul este diferenţiat când caracterele
histologice amintesc de ţesutul de origine şi nediferenţiat
când pierde orice asemănare cu ţesutul de origine).
- Aprecierea gradului de diferenţiere microscopică a
cancerului are valoare pentru diagnostic (în aprecierea
prognosticului şi evoluţiei).
- Cancerul diferenţiat - criteriile histologice de diagnostic
privesc organizarea ţesutului tumoral (arhitectura - în
structuri tubulare, cordonale etc) şi caracterele funcţionale
(prezenţa secreţiei de mucus, imunoglobuline, diferenţiere
cornoasă etc). Arhitectura tumorală şi caracterele citologice
sugerează originea proliferării tumorale.
 Cancerul nediferenţiat - ţesutul tumoral are arhitectură
compactă - plaje şi trabecule groase. Celulele canceroase
au caracter imatur, uneori embrionar, fără elemente care să
sugereze celula de origine. Originea tumorii este greu de
stabilit prin microscopia optică şi necesită examene
electronomicroscopice (care să stabiliească prezenţa de
componente celulare ultrastructurale specifice -
desmozomi, filamente intermediare) sau
imunohistochimice (care să stabilească prezenţa de
anumite antigene - de exemplu citokeratine în carcinoame,
antigen melanocitar HMB 45 în melanoamele maligne
etc).
- Anaplazia (lipsa diferenţierii) este considerată ca fiind
trăsătura de bază a transformării maligne.
 Anaplazia trebuie separată de diferenţiere -
cancerele au origine în celulele stem (prezente în
toate ţesuturile specializate) - celule stem
transformate care prin proliferare se diferenţiază
mai mult (cancere diferenţiate) sau mai puţin sau
chiar de loc (cancere nediferenţiate).
Dediferenţierea presupune regresia celulară de la o
celulă matură spre una mai puţin matură.
- Anaplazia este invers proporţională cu
diferenţierea - cu cât o tumoră este mai
diferenţiată, cu atât gradul de anaplazie este mai
mic
Gradul de anaplazie se notează cu G şi variază de
la 1 la 4
 Invazia locală
- capacitatea celulelor canceroase de a pătrunde şi a înlocui
progresiv ţesuturile normale peritumorale.
- este însoţită de dezvoltarea simultană a stromei, element
necesar creşterii ţesutului tumoral.
- este favorizată de
* rata crescută a multiplicării celulelor canceroase.
* capacitatea de mobilizare a celulelor canceroase
* secreţia unor enzime cu acţiune cito şi histolitică de către
celulele canceroase.
- se face prin spaţiile interstiţiale, cavităţi preformate, de-a lungul
trunchiurilor nervoase, a vaselor mici sangvine şi limfatice.
- Opun rezistenţă la invazie ţesuturile dure (ţesutul osos,
cartilaginos) şi arterele mari (acestea opun rezistenţă mai mare
decât venele mari datorită cantităţii mari de ţesut elastic şi
prezenţei în pereţii arteriali a unor inhibitori ai proteazelor
tumorale).
 Diseminarea tumorilor maligne
- Duce la formarea metastazelor
- Metastazele sunt tumori secundare, efect al
diseminării celulelor canceroase la distanţă de tumora
primară.
- Apariţia metastazelor transformă un cancer localizat
într-o boală sistemică, metastazele fiind mai frecvent
cauza morţii decât tumora primară.
- Căile de metastazare
limfatică
hematogenă
mixtă (limfo-hematogenă)
transcelomică
conducte naturale
 Efectele tumorilor maligne asupra organismului

Complicaţii directe
- Hemoragiile - frecvente în cancerele exteriorizate pe
suprafeţe. Pot fi abundente şi repetate în cancerul vegetant.
Pot fi masive în cancerul ulcerat (stomac, col uterin).
- compresiune, de exemplu - icter mecanic prin comprimarea
căilor biliare (cancer de cap de pancreas), atrofia
corticosuprarenalei prin compresiune de către o tumoră
retroperitoneală.
- Obstrucţii şi stenoze în cancerele organelor cavitare -
cancer esofagian (disfagie), cancer colonic (subocluzie,
ocluzie)
- Caşexia canceroasă - factori metabolici şi susbstanţele
polipeptidice cu acţiune inhibitoare a metabolismului celular
normal.
 Complicaţii indirecte
- sindroamele paraneoplazice: secreţia de
hormoni ectopici
- repercusiuni hematologice: anomalii
leucocitare (leucopenie, leucocitoză
leucemoidă, eozinofilie - peste 10%),
tromboze venoase
- infecţii asociate cu tumorile maligne
- Febra: resorbţia produselor de degradare din
focarele de necroză tumorală
 Codificarea TNM
- Terapia şi prognosticul tumorilor maligne depind de
localizare şi gradul extensiei tumorale.
- Pentru stabilirea gradului extensiei tumorale a fost
necesară elaborarea unor sisteme de standardizare cu
utilitate practică.
- Sistemul TNM este cel mai larg utilizat în clinică.
El răspunde la două obiective majore
În cazul individual al pacientului cu cancer
permite evaluarea extinderii tumorii prin metode
clince şi paraclinice - TMN
stabileşte grupuri de cazuri omogene în vederea
aprecierii evolutive sub acţiunea tratamentului.
 în sistemul TNM se iau în considerare
- extensia locală a tumorii T (în funcţie de
organul afectat, criteriiile de apreciere diferă
- dimensiuni - cancer mamar, invazie în
grosimea peretelui organelor tubulare -
cancer gastric, colonic, vezică urinară,
invazie în diferite segmente ale uterului -
cancer de col uterin etc)
- prezenţa metastazelor limfoganglionare - N
- prezenţa metastazelor la distanţă (altele
decât cele limfoganglionare) - M
La aceste 3 litere se adaugă cifre şi/sau litere
adiţionale care definesc un anumit tip de
extensie.
Pentru tumora primară (T):
codificarea variaza de la T1 la T4; criteriiile
de apreciere diferă în funcţie de organul
afectat. Se foloseşte codificarea T0 când
tumora primară nu a putut fi decelată, Tx
când tumora este prezentă dar nu poate fi
clasificată şi Tis pentru carcinomul in situ.
 Pentru limfoganglionii regionali
N0 semnifică lipsa metastazelor,
N1 - N3 indică prezenţa metastazelor (în
funcţie de numărul şi localizarea ganglionilor
afectaţi).
Nx - nu se poate aprecia starea ganglionilor
limfatici datorită poziţiei anatomice.
Pentru metastazele la distanţă
M0 = absenţa metastazelor, M1 sau uneori
M2 prezenţa acestora, Mx = metastaze
imposibil de apreciat.
 În funcţie de gradele TNM, fiecare
pacient în parte este inclus într-o
categorie "stadiu" numerotată de la I la
IV. De exemplu, pentru orice organ
T1N0M0 reprezintă stadiul I, pe când
orice T1N0M1 reprezintă stadiul IV.
 CANCERUL GASTRIC –
Stadializare TNM
T – tumora cuprinde
T1 – mucoasa si submucoasa
T2 – musculara
T3 – seroasa
T4 – organele din jur
N – adenopatia:
N0 – fara invazie ganglionara
N1 – invadati ganglionii
din vecinatate (pana la 3 cm de tumora)
N2 – invazia ganglionilor la distanta
(gg. supraclavicular – semnul Virchow)
M – metastaze:
M0 – fara metastaze
M1 – cu metastaze la distanta
 Confusing Terms
◼ Malignant tumors that sound benign
• lymphoma
• mesothelioma
• melanoma
• seminoma

◼ Non-tumors that sound like tumors

• hamartoma – mass of disorganized indigenous tissue
• choristoma – heterotopic rest of cells
◼ Names that seem to come out of
nowhere
• nevus
• leukemia
• hydatidiform mole
 Nomenclature

Neoplasm

Benign Malignant

Carcinoma Sarcoma
 Nomenclatură

Neoplasm

Benign Malign
adenom
angiom
rabdomiom
Carcinom Sarcom
 Nomenclature

Neoplasm

Benign Malignant

Carcinoma Sarcoma
squamous cell carcinoma
adenocarcinoma
 Nomenclatură

Neoplasm

Benign Malign

Carcinom Sarcom
angiosarcom
rabdomiosarcom