Toate Grilele Macroeconomie

1. Se constituie un depozit inițial D0 în valoare de 5.000 RON.
Care este dimensiunea

monedei nou create în condițiile unei RRO de 20%?
M = D0 * 1/20% = 5.000 * 5=25.000 RON
1.1 Ce se întâmplă dacă r crește cu 5%?

M’ = D0 * 1/25% = 5.000 * 4 = 20.000 RON
1.2 Dar dacă se reduce cu 15%?

M’’ = D0 * 1/5% = 5.000 * 20 = 100.000 RON
2. Un individ extrage din contul curent 1.000 RON, pe care îi păstrează în numerar. Ce
se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
3. Un individ folosește 10.000 RON din contul curent pentru a constitui un depozit la
termen, cu scadența de 2 ani. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
4. Un investitor cumpără acțiuni la firma X, în valoare de 10.000 RON, folosind banii

din contul curent. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
5. Un investitor desființează un depozit în valoare de 15.000 RON înainte de termenul

de scadență și cumpără titluri financiare. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
6. Un investitor vinde titlurile financiare din portofoliu, în valoare de 20.000 RON,

creează un depozit la termen în valoare de 17.500 RON și diferența o păstrează în
numerar. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
7. Banca Naționala a României cumpără obligațiuni de pe piața financiară internă în

valoare de 10 mil. Ron. Ce se întâmplă cu Masa Monetară, cu M1 și M2? Dar cu
rata dobânzii?
8. Banca Naționala a României vinde obligațiuni publice pe piața financiară internă în

valoare de 5 mil. Ron. Ce se întâmplă cu Masa Monetară, cu M1 și M2? Dar cu rata
dobânzii?
9. Dacă BNR crește rata de scont de la 10% la 15%

a. Capacitatea de creditare a Băncilor Comerciale crește
b. Capacitatea de creditare a Băncilor Comerciale scade
c. Rata dobânzii scade cu 5%
d. Rata dobânzii crește cu cel puțin 5%
e. Nu este afectat procesul de creație monetară
f. Unele bănci dau faliment iar deținătorii de depozite la termen pierd banii
10. Dacă BNR reduce rata de scont de la 10% la 5%

c. Rata dobânzii scade cu cel mult 5%
d. Rata dobânzii crește cu 5%
11. O banca atrage de la populație depozite in valoare de 350 miliarde u.m. la o rata a
dobânzii de 10% si oferă agenților economici credite in valoare de 500 miliarde
u.m. la o rata a dobânzii de 15%. Cheltuielile de funcționare ale băncii sunt de 20
miliarde u.m. Rata impozitului pe profit este 8%. Care este profitul admis al băncii?
a. 19.6
b. 18,4
c. 21,2
d. 16,8
Rezolvare:
Veniturile băncii (acordare de credite cu dobândă) =
500 mld * 0,15 = 75 mld. (dobândă încasată)
Cheltuielile băncii:
Dobândă plătită pentru depozite = 350 mld * 0,10 = 35 mld
Cheltuieli de funcționare = 20 mld
Total cheltuieli = 55 mld
Profit bancar brut (neimpozitat) = 75 mld – 55 mld = 20 mld
Impozit pe profit = 20 mld * 0,08 = 1,6 mld
Profit final (admis) = 20 mld – 1,6 mld = 18,4 mld
12. O banca a atras de la populație depozite in valoare de 600 miliarde u.m. la o rata a
dobânzii de 22% si creditează agenții economici cu 850 miliarde u.m. la o rata a
dobânzii de 36%. Daca cheltuielile de funcționare ale băncii sunt de 43 miliarde
u.m. si impozitul pe profit este 14%, care a fost profitul admis al băncii?
a. 112,66
b. 112,6
c. 114,88
d. 114,8
Rezolvare:

1. Băncile comerciale creează bani acordând credite. Bancherii nu consideră că activitățile lor
„creează” bani, însă acesta este efectul creditării. Este important ca dumneavoastră, care studiați
economia, să înțelegeți exact de ce pot face acest lucru și de ce banii nu sunt creați prin activitatea
de creditare a altor instituții.
a) Ce avantaj dețin băncile comerciale, care le permite să creeze bani atunci când acordă
credite? Alte instituții, cum ar fi companiile de credit de consum nu au acest avantaj și nu
pot crea bani. Ce au băncile, însă aceste alte instituții, nu?
b) V-ar plăcea să le puteți acorda prietenilor credite după bunul plac, creând banii pe care îi
împrumutați? V-ați putea ajuta prietenii, v-ar crește popularitatea și chiar ați putea câștiga
ceva dobândă dacă v-ați descurca bine. Care este secretul?
c) Să presupunem că toată lumea din oraș vă cunoaște semnătura și are încredere deplină
în dumneavoastră. Dacă un prieten vă roagă să-i împrumutați 100 de lei, nu trebuie decât
să scrieți un bilet: „Îi voi plăti 100 de lei posesorului acestui bilet”, să îl semnați și să i-l dați
prietenului. Prietenul poate folosi biletul drept bani? Comerciantul care primește biletul
îl va putea da rest altui client la o bancnotă de 200 de lei? Ați reușit să creați bani? Ce
diferență este între această situație și cazul în care un cec scris de dumneavoastră circulă
din mână în mână fără a fi depus la bancă?
d) Masa monetară în sens restrâns, M1, este formată din bancnote, conturi curente și cecuri
de călătorie. Toate acestea sunt pasive (datorii) ale unor instituții financiare de încredere.
Ce trebuie să facă o persoană sau o instituție pentru a putea crea bani?
2. Capacitatea băncii centrale de a modifica masa monetară M11 a națiunii poate fi privită prin
prisma efectelor asupra rezervelor excedentare la nivelul întregului sistem bancar. Pe scurt, tot
ceea ce mărește rezervele excedentare, mărește și masa monetară, iar tot ceea ce reduce
rezervele excedentare, reduce și masa monetară. Ținând cont de aceste considerente, ce s-ar
întâmpla cu rezervele excedentare din sistemul bancar și cu masa monetară M1 dacă banca
centrală:
a) Reduce rata rezervei obligatorii;
b) Mărește rata rezervei obligatorii;
c) Cumpără titluri de valoare emise de guvern pe scară largă;
d) Vinde titluri de valoare emise de guvern pe scară largă.
1
În cazul României, B.N.R. furnizează periodic informații privind principalii indicatori monetari. A se vedea:
https://www.bnr.ro/page.aspx?prid=17496
Câteva aspecte referitoare la bani și sistemul bancar actual
1. Mecanismele monetare evoluează în societate chiar și în lipsa asistenței sau a

autorizării guvernelor. Povestirea lui R.A. Radford referitoare la evoluția și utilizarea banilor
în circumstanțe deosebit de dificile indică puterea stimulentelor care operează pentru a crea
un sistem monetar oriunde oamenii se așteaptă sa câștige prin comerțul extensiv.
Ineficienta barterului devine rapid evidenta și toata lumea începe sa caute un lucru pe care
ceilalți ar fi dispuși să îl accepte ca mijloc de schimb.
2. Statul se află adesea într-o poziție bună pentru a crea sau a supraveghea crearea
banilor în societate și, în acest sens, autoritățile dispun de stimulente puternice. Susținerea
banilor de către obiecte cu valoare intrinsecă ar putea face ca unele forme de bani să devină
acceptabile. În plus, estimările indivizilor referitoare la faptul că un anumit tip de bani nu se
va devaloriza crește disponibilitatea oamenilor de a-i accepta. Dar condiția necesara și
suficienta este acceptarea generală.
3. Astăzi, modalitatea de bază prin care oferta de bani crește (creare de bani
suplimentari) este reprezentată de împrumuturile oferite de băncile comerciale. Extinderea
capacitații de producție înseamnă extinderea venitului, dar fluxul veniturilor nu este același
lucru cu stocul de bani. În plus, acțiunea de economisire contribuie la menținerea avuției în
posesia celui care economisește și nu la transferul acesteia către altă persoana în cadrul
schimbului de bunuri. Băncile centrale emit cantitate suplimentară de moneda și retrag
moneda din circulație ca răspuns la preferința indivizilor de a deține monedă față de alte
forme de bani.
4. În cadrul sistemul actual al rezervelor fracționare obligatorii, fiecare unitate
monetară ce se acumulează în sistemul bancar comercial, permite sistemului să își extindă
împrumuturile cu mai mult de o unitate monetară. Băncile pot avea acorda împrumuturi egale
cu un multiplu al rezervelor lor obligatorii.
5. Atunci Banca Centrală cumpără obligațiuni de la populație plătește pentru ea
emițând un instrument de plată (de exemplu un CEC). Atunci când vânzătorul obligațiunii
depune cecul la o bancă comercială și aceasta direcționează cecul Băncii Centrale, Banca
Centrală creditează contul de rezerve al băncii cu suma înscrisă pe cec. Vânzătorul dispune de
acei bani suplimentari sub forma de depozit bancar și banca comercială, sub un sistem
fracționar de rezerve, deține rezerve în exces cu ajutorul cărora poate acorda împrumuturi și
își poate extinde mai departe oferta de bani.
6. Astăzi, funcția fundamentală a cerințelor privind rezervele este de a stabili
anumite limite asupra abilității băncilor de a aduna stocuri de bani prin extinderea creditării
suplimentare. Asigurarea a depozitelor împiedică retragerile masive din partea deponenților.
Acum, și băncile centrale acceptă responsabilitatea menținerii lichidității bancare. Acestea pot
și vor pune la dispoziția băncilor suficiente bancnote din rezervele proprii pentru a răspunde
corespunzător la orice cerere de moneda din partea deponenților.
Banii și sistemul monetar
Necesitatea banilor pentru facilitarea schimburilor
Închipuiți-vă o economie în care nu există un mijloc de schimb general acceptat, oamenii ar trebui
în aceste cazuri să se bazeze pe troc – schimbul unui bun sau serviciu pe un alt bun sau serviciu – pentru
a obține ceea ce își doresc. O economie care funcționează astfel ar avea mari probleme în alocarea
eficientă a resurselor. Într-o astfel de economie comerțul ar trebui să se bazeze pe o dublă coincidența a
dorințelor – adică o persoană să aibă bunul pe care cealaltă și-l dorește.
Fluxul banilor într-o economie nu facilitează doar schimburile ci și producția deoarece îi permite
fiecărui dintre noi să se specializeze într-un domeniu și deci să conducă la sporirea nivelului de trai.
Ce sunt banii?
Foarte multă lume confundă banii cu avuția, însă banii nu reprezintă doar avuția, după cum nici
avuția nu reprezintă întotdeauna bani. Economiștii folosesc acest termen într-un mod mai specific și
anume, banii sunt un set de active pe care oamenii le folosesc de obicei pentru a cumpăra bunuri și
servicii de la alți oameni. Banii includ doar acele tipuri de avuție pe care vânzătorii sunt dispuși în mod
obișnuit să le accepte în schimbul bunurilor și serviciilor oferite (o acțiune la o companie deși reprezintă
avuție nu reprezintă bani).
Funcțiile banilor
3 funcții:
- Mijloc de schimb (un obiect pe care cumpărătorii îl dau vânzătorilor când vor să cumpere
ceva)
- Etalon al valorii (etalonul pe care oameni îl folosesc pentru a afișa prețurile și a înregistra
datoriile)
- Mijloc de stocare a valorii (un obiect prin care oamenii pot să transfere puterea de
cumpărare din prezent în viitor)
Lichiditatea – ușurința cu care un activ poate fi convertit în mijlocul de schimb obișnuit al unei
economii, iar deoarece banii sunt mijlocul de schimb obișnuit, sunt cele mai lichide active.
Deși bani sunt un mijloc de stocare a valorii sunt departe de a fi perfecți (atunci când prețurile
cresc aceștia își pierd puterea de cumpărare)
Tipuri de bani:
Când banii iau forma unei mărfi cu valoare intrinsecă aceștia sunt denumiți bani marfă. Exemplu
aurul, care are și valoare intrinsecă se folosește atât în industrie cât și pentru a face bijuterii. Țigările
folosite de prizonieri în lagăre în timpul celui de al doilea Război Mondial.
Banii fiat (fiat money) – banii fiat sunt acei bani recunoscuți prin decret guvernamental, banii fiat
depind într-o mare măsură de așteptările oamenilor și de convențiile sociale.
Banii într-o economie:
Măsurarea cantității de bani aflată într-o economie; ce ar trebui să includă?
1. Numerarul în circulație, cel mai lichid activ – bancnotele și monedele aflate în mâinile populației.
2. Depozitele la vedere, - soldurile conturilor bancare pe care deponenți le pot accesa la cerere prin
scrierea unui cec
De ce cardurile de credit nu sunt bani – pentru că acestea nu sunt o metodă de plată ci o metodă
de amânare a plății. Când cumpărați ceva cu cardul de credit banca plătește în locul vostru suma pe care
ulterior urmează să o restituiți (probabil cu dobânda aferentă) băncii. Există o mare diferență între
cardurile de credit și cardurile de debit, acestea din urmă retrag automat din contul bancar suma pe care
o achitați, în acest sens cardurile de debit seamănă mai mult cu un cec decât cu un card de credit. Legătura
directă a cardurilor de debit cu contul bancar le include pe acestea în măsurarea cantității de bani dintr-o
economie.
Agregate monetare: M0, M1, M2
M1=numerar + disponibilități ”la vedere”
M2=M1+depunei bancare la termen si depozite de economii
Sistemul monetar: Banca centrală + Băncile comerciale
Băncile comerciale
Rolul fundamental al băncilor comerciale este acela de a asigura intermedierea bancara, de a pune
in legătură - pe baze comerciale - persoanele fizice si juridice care se afla in căutare de fonduri, cu cele
care caută sa-si plaseze fondurile bănești temporar disponibile.
Banca Centrală
Banca Centrală este o instituție încredințată cu supravegherea sistemului bancar și reglarea

cantității de bani dintr-o economie. În orice economie care folosește bani fiat, cum este și economia
României trebuie să existe o instituție reglementatoare, aceasta este BNR-ul în cazul nostru.
O bancă centrală are în principal 2 activități de îndeplinit:
În primul rând să supravegheze sistemul bancar și să funcționeze ca bancă a băncilor. Banca

centrală împrumută băncile comerciale atunci când acestea doresc să se împrumute. Atunci când
băncile comerciale se găsesc într-o situație de lipsă de lichidități banca centrală funcționează ca
împrumutător de ultimă instanță – pentru a menține stabilitatea întregului sistem bancar.
În al doilea rând o bancă centrală trebuie să controleze cantitatea de bani pusă la dispoziție
economiei, cantitate denumită și ofertă de bani. Deciziile luate de decidenți de politică privitoare la oferta
de bani formează politica monetară.
Instrumente de control ale Băncii Centrale
1. Rezervele obligatorii. Rezervele Minime Obligatorii (RMO) - sunt reprezentate de

disponibilități bănești ale instituțiilor de credit, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise
la Banca Națională a României). Banca centrală poate influența oferta de bani prin schimbarea
ratei rezervelor influențând astfel și multiplicatorul monetar. O creștere a ratei rezervelor se
traduce prin mai puține fonduri disponibile pentru acordarea de credite de către sistemul bancar
lucru care conduce la descreșterea multiplicatorului monetar și la descreșterea ofertei de
bani.
2. Rata dobânzii în operațiunile cu băncile comerciale. Banca centrală poate de asemenea să
crească cantitatea rezervelor din economie împrumutând celelalte bănci. Băncile împrumută de
la banca centrală când simt că nu au destule rezerve, când nu pot satisface altfel cerințele
reglementatorilor, când se confruntă cu retrageri masive din partea deponenților sau când
pur și simplu vor să acorde mai multe credite.
3. Operațiuni pe piața deschisă (open market) Cumpărarea sau vânzarea de obligațiuni
guvernamentale de către banca centrală. În cazul cumpărări o parte din suma de bani ajunge sub
formă de numerar în circulație în mâinile populației, iar o parte sub formă de depozite la vedere
în sistemul bancar.
Cazul simplu al unei rezerve bancare de 100%
Să ne imaginăm o lume simplă în care moneda aflată în circulație este singura formă de
bani. Acum să presupunem că cineva deschide o bancă, (Prima Bancă Comercială). Această bancă este o
instituție care doar acceptă depozite însă nu acordă credite (scopul ei este acela de a da
deponenților un loc singur în care să își depoziteze banii). Depozitele pe care banca le primește însă și nu
le dă mai departe cu împrumut se numesc rezerve. În această economie imaginară toate depozitele
sunt ținute ca rezerve, deci sistemul este unul cu rezerve bancare 100%. Putem reprezenta această
situație printr-un T.
Prima Bancă Comercială (PBC)
Active Pasive
Rezerve 100$ Depozite 100$
Înainte ca Prima Bancă Comercială să se deschidă toată oferta de bani era constituită din moneda
în circulație cei 100$ pe care populația îi deține. Odată cu depunerea lor la PBC oferta de bani este formată
din depozitele la vedere (100$). Dacă banca deține toate depozitele în rezerve, atunci aceasta nu
influențează oferta de bani.
Crearea de bani prin sistemul bancar cu rezerve fracționare

Sistem bancar cu rezerve fracționare – un sistem bancar în care băncile dețin doar o fracție din depozite
sub formă de rezerve. Fracția de depozite pe care băncile o dețin ca rezervă se numește rata rezervelor.
Continuând exemplul cu PBC, presupunem că aceasta își revizuiește politica referitoare la

rezervele de 100%. De ce să nu acorde credite și să obțină un profit de pe urma dobânzii? Familile își
cumpără case, firmele construiesc fabrici, studenții își plătesc studiile, cu toți ar fi firiciți dacă plătind
dobânda își pot satisface unele nevoi urgente. PBC ar trebui totuși să păstreze sub formă de rezerve o
anumită sumă astfel încât dacă cei care au depozite doresc să își retragă banii, suma să le poată fi pusă la
dispoziție. Dar dacă fluxul noilor depozite este aproximativ același cu cel al retragerilor, atunci PBC are
nevoie doar de o fracție din depozite pentru a putea acoperi aceste cerințe. Deci va adopta un sistem
numit sistem bancar cu rezerve fracționare. Rata rezervelor este determinată de o combinație între
politica bănci și reglementările impuse de banca centrală. BNR stabilește un cuantum minim al rezervelor
numite rezerve minime obligatorii. Băncile pot deține rezerve peste rezervele minime obligatorii pentru
a se asigura că nu vor avea probleme de lichiditate pe termen scurt.
Să presupunem în continuare că rata rezervelor este de 1/10 sau 10%. Asta înseamnă că banca
reține 10% sub formă de rezerve iar pe restul le dă mai departe sub formă de credite.
Să ne uităm iarăși la bilanțul băncii.
PCB
Active Pasive
Credite 90$
În continuare PCB are pasive în valoare de 100$ deoarece acordarea de credite nu îi schimbă
obligațiile față de deponenți. Dar acum banca are 2 tipuri de active: are 10$ sub formă de rezerve și 90$
sub formă de credite ( pentru bancă creditele acordate sunt active deoarece oamenii care iau creditele
sunt obligați să le dea înapoi). În total, activele PCB sunt în continuare egale cu pasivele.
Însă ce se întâmplă acum cu oferta de bani? Deponenții au în continuare 100 $ în depozite la

vedere însă creditele acordate de bancă le-au sporit moneda aflată în circulație cu 90$. Deci, atunci când
băncile rețin doar o fracție din depozite sub formă de rezerve, acestea creează bani.
La o primă vedere crearea de bani într-un sistem bancar cu rezerve fracționare pare prea bună să
fie adevărată, pare că banca creează bani din nimic. Pentru a demitiza procesul trebuie să înțelegem că
banca creează bani nu avuție, deoarece creditele deși le permit celor care le contactează să cumpere
bunuri și servici le creează în același timp o datorie față de bancă deci un pasiv, deci creditele nu îi fac mai
bogați. Cu alte cuvinte atunci când banca creează bani, deci un activ, creează și contrapartida acestuia,
adică un pasiv. La sfârșitul procesului de creare a banilor, economia este mult mai lichidă în sensul că
există mai mult mijloc de schimb, însă aceasta nu este mai bogată decât era înainte.
Multiplicatorul monetar
Crearea de bani nu se oprește la PBC. Presupunem că cel care împrumută cei 90 $ de la PBC
cumpără un bun cu ei iar vânzătorul acelui bun depozitează suma primită la A Doua Bancă Comercială.
Cum ar arăta bilanțul acesteia?
A Doua Bancă Comercială (DCB)
Active Pasive
Credite 81$
Menținând rata rezervelor la 10% DBC păstrează 9 $ din active sub formă de rezerve iar restul de
90% adică cei 81 $ îi acordă sub formă de credite, deci DBC creează un surplus de numerar aflat în circulație
de 81 $. Procesul poate continua, o A Treia Bancă Comercială (TBC) la care se constituie un depozit de 81
$ păstrează 8,1 $ sub formă de rezerve (10% din cei 81 $ depozitați) iar restul de 72,9 $ îi acordă sub formă
de credite.
Procesul se tot repetă, iar de fiecare dată când bani sunt depozitați a o altă bancă, mai mulți bani
se creează prin acordarea de credite.
Cât de mulți bani sunt creați în cele din urmă în această economie?
Depozitul original = 100$
Credite acordate de PBC = 90$ [= 0.9 x 100$(total depozite – rezervele de 10%)]
Credite acordate de DBC = 81$ [=0.9 x 90$]
Credite acordate de TBC = 72,9$ [= 0.9 x 81$]
Oferta totală de bani = 1000 $
Chiar dacă procesul acesta poate continua la infinit, nu creează o cantitate infinită de bani. Dacă
veți adăuga în mod laborios toate secvențele următoare din exemplul dat veți descoperi că 100$ rezerve
(PBC) generează 1000$ bani.
Multiplicatorul monetar reprezintă cantitatea de bani pe care sistemul bancar o poate genera cu
fiecare dolar din rezerve.
Ce determină multiplicatorul monetar? Răspunsul este foarte simplu: Multiplicatorul monetar

este reciproca ratei rezervelor. Dacă R este rata rezervelor tuturor băncilor din economie, atunci fiecare
dolar din rezerve generează 1/R dolari. În exemplul nostru R = 10%, deci multiplicatorul monetar este
1/10% = 10. Deci, cu cât rata rezervelor (R) este mai mare, adică cu cât o bancă acordă mai puține credite
din depozitele atrase, cu atât multiplicatorul monetar este mai mic.
Aplicații:
1. Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este 100% cu cât va fi egal multiplicatorul
monedei scripturale?
2. O bancă deține 250 mil $ în depozite și păstrează o rata a rezervelor de 10%.
a) Desenați bilanțul băncii
b) Presupuneți că cel mai mare deponent retrage 10 mil $ din contul său. Dacă banca
decide să își mențină rata rezervelor prin reducerea creditelor, arătați noul bilanț!
3. Dacă economia din țara minunilor este formată din 2000 de bancnote cu o valoare de 1$ fiecare.
a) Dacă populația își păstrează toți bani sub formă de numerar, care este cantitatea
banilor din economie?
b) Dacă populația își păstrează toți bani sub formă de depozite la vedere cu o rată a
rezervelor de 100%, care este cantitatea de bani din economie?
c) Dacă populația își păstrează toți bani sub formă de depozite la vedere iar rata rezervelor
este de 10%, care este cantitatea de bani din economie?
4. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. Suma maximă de monedă scripturală creată
de sistemul bancar ca urmare a unui depozit inițial de 2 miliarde u.m este:
a) 20 mld. U.m., b) 10 mld, c) 8 mld, d) 5 mld, e) 2 mld.
R: ∆M = M0* k
Unde, ∆M = sporul de monedă, M0 = masa monetară inițială, depozitul inițial;
k = multiplicatorul creditului = 1/r, r= rata rezervelor obligatorii.
∆M = 2 mld/0,2 = 10 mld u.m
5. Masa monetara reprezintă la un moment dat 5000 mld. u.m. Numerarul reprezintă 20% din
mărimea masei monetare. Care dintre următoarele consecințe este posibila in cazul constituirii
unor depozite bancare de 100 mld. u.m.:
a) masa monetara creste cu 100 mld. u.m.;
b) masa monetara scade cu 100 mld. u.m.;
c) numerarul scade cu 10%;
d) numerarul creste cu 10%;
e) banii de cont cresc cu 10%.
6. Dacă retrageți 500 lei dintr-un cont de economii:
a. M1 și M2 cresc
b. M1 crește și M2 nu se modifică
c. M1 scade și M2 nu se modifică
d. M1 și M2 nu se modifică
7. Dacă aveți 1.000 lei sub formă de numerar și îi depuneți la bancă într-un cont de economii:
a. M1 și M2 cresc
INFLATIA
Teoria cantitativa a banilor

https://www.youtube.com/watch?v=q59tZKP0HME&t=83s
Cresterea masei monetare si inflatia

https://www.youtube.com/watch?v=gi7jx5IJtik&t=311s
Inflation overview
https://www.youtube.com/watch?v=T8-
85cZRI9o&list=PL8dPuuaLjXtPNZwz5_o_5uirJ8gQXnhEO&index=7
Hiperinflatia. Studiu de caz (Zimbawe)

https://www.youtube.com/watch?v=78-BlZXm7wA
EX1
1 Pondere (%) Indicele de Rata de Calculul IAPC Calculul ratei
2 creștere a creștere a 5 inflației pe
prețurilor prețurilor (%) baza ratei de
(%) 4 creștere
3 6
A 20 115 15 23 3
B 10 110 10 11 1
C 30 120 20 36 6
D 40 125 25 50 10
Total 100 x x 120 20
EX2
Pondere (%) Indicele de Rata de Calculul IAPC Calculul ratei
creștere a creștere a inflației pe
(%) creștere
A 10 110 10 11 1
B 25 120 20 30 5
C 25 120 20 30 5
D 40 140 40 56 16
Total 100 x x 127 27
EX3
prețurilor prețurilor (%) baza de ratei
(%) de creștere
A 20 120 20 24 4
B 10 130 30 13 3
C 20 150 50 30 10
D 50 112 12 56 6
Total 100 x x 123 23
I. RATA INFLATIEI
Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100

Ip = indicele pretului
Exemplu:
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie, februarie si martie este 5%. Care va fi rata inflatiei
pentru primele 3 luni ale anului?
Rez:
1. Considerm “X” nivelul preturilor la inceputul anului (inceputul lunii ianuarie).
2. Daca rata inflatiei lunara este 5% => Nivelul pretului la finalul lunii ianuarie va fi
X(1+0,05) =>
3. La inceputul lunii februarie nivelul pretului este X(1+0,05). Daca rata inflatiei pentru
februarie este tot 5% => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05) =>
4. La inceputul lunii martie nivelul preturilor este X(1+0,05)(1+0,05). Daca rata deflatie
este 5% in luna martie => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05)
(1+0,05)
5. Indicele pretului = (1+0,05)(1+0,05)(1+0,05) sau (1+0,05)3
6. Rata inflatiei = (Ip – 1) x 100 = (1,1576 – 1) x 100 = 15,76%
De rezolvat
1. În luna ianuarie rata deflație a fost de 4,2%; în luna februarie rata inflatiei a fost de
1,15%; iar în martie avem inflatie de 4,5%. Care a fost rata inflației pe cele 3 luni?
Ip = (1-0,042)(1+0,0115)(1+0,045) = 1,0126
Ri = (Ip – 1) x 100 = (1,0126 - 1) x 100 = 1,26%
2. ian – Ri 5%
feb – Rd 2%
martie – Rd 2,11%
aprilie – Ri 0,53%
Rata inflatiei pentru cele 4 luni?
Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

Ri = (Ip-1) x 100% = 1,27 %
II. IAPC – indicele armonizat al preturilor de consum
Bunul Pondere (%) Indicele de Rata de Calculul IAPC Calculul ratei

(%) creștere
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
1 2 3 4 5 6
 Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

 Col 5 = Col 2 x Col 3 => col 3 = col 5/ col 2
 Col 6 = Col 2 x Col 4 => col 2 = col 6 / col 4
 Col 6 = Col 5 – Col 2 => col 5 = col 6 + col 2
 Aplicatii IAPC

(%) creștere
A 15 110 10 16,5 1,5
B 20 140 40 28 8
C 25 120 20 30 5
D 40 170 70 68 28
Total 100 x X 142,5 42,5
C4= C3-100
C5 = C2 x C3 => C3 = C5 / C2
C6 = C2 x C4
C6 = C5 – C2
 EXTRA
EX1
(%) 4 creștere
3 6
A
B 10 1
C 20 6
D 25 10
Total 20
EX2

(%) creștere
A 10 110
B 25 20
C 120 5
D 40
Total
EX3
(%) de creștere
A 20 120
B 30 13
C 50
D 50 6
Total 123
Inflația
De la troc la schimbul indirect

O bună bucată a istoriei lor, oamenii au făcut schimburi de bunuri și servicii
recurgând la troc. Mai precis, când doreau să consume un măr, mergeau la piață și îl
procurau, spre exemplu, oferind vânzătorului de fructe un ou de găină. Cel care voia
să se tundă, mergea la frizer și își scurta părul oferind la schimb două pere. Altfel
spus, fiecare individ încerca să-și satisfacă nevoile schimbând direct bunurile proprii
cu cele posedate de alții. Tranzacțiile se finalizau prin transferul unor mărfuri sau
servicii, de la unii la alții, după o rată de schimb numită preț. În absența unui
mijlocitor de schimb unanim acceptat, raporturile la care indivizii încheiau
tranzacțiile (prețurile bunurilor și serviciilor) aveau o exprimare relativ dificilă.
Astfel, mărul nu costa 1 leu, ci un ou, iar scurtatul părului nu valora doi lei ci două
pere. Un raționament în cascadă ne va determina să constatăm că, dacă pentru o
tunsoare se achitau patru mere, o pară se putea achiziționa în schimbul a două mere
sau a două ouă. Fiecare bun introdus în această textură tot mai densă de raporturi de
schimb făcea ca el să fie raportat la toate celelate bunuri și servicii existente. Spre
exemplu, încercarea cuiva de a vinde o varză făcea ca acesta să fie raportată la măr, la
oul de găină, la pere, dar și la serviciile frizerului. Cu alte cuvinte, intrarea pe piață a
noi produse va determina generarea unor noi raporturi de schimb (prețuri) între
bunul în cauză și toate celelalte deja vândute. Toate raporturile de schimb încrucișate
între bunurile și serviciile tranzacționate pe o piață formează sistemul prețurilor
relative. Acesta are un rol esențial în procesul de satisfacere a nevoilor nelimitate ale
consumatorilor deoarece sintetizează, în timp și spațiu, informații extrem de utile în
ceea ce privește raritatea relativă a resurselor, adică raportul dintre intensitatea
nevoii și condițiile de exploatare și prelucrare a resurselor. Prin intermediul
sistemului prețurilor relative se trimit semnale extrem de importante ce ghidează atât
deciziile consumatorilor, cât și pe cele ale ofertanților. Însă, deocamdată ne
interesează să observăm că, în realitate, oamenii schimbă bunuri și servicii pe alte
bunuri și servicii. Un invid cedează două pere deoarece nu mai suportă părul lung.
Or, pentru a-și satisface nevoia, el trebuie să renunțe la o parte a bunurilor sale,
veșnic rare în raport cu posibilitățile sale de consum.
1
Întrebarea care ne preocupă deocamdată este dacă raporturile de schimb din
toate aceste bunuri se pot modifica? Evident, da; un an agricol prost va face ca merele
să devină mai scumpe. Dacă producția de ouă și preferințele consumatorilor de ouă
rămân neschimbate, este cât se poate de posibil ca raportul de schimb dintre măr și
ou să devină 1 la 2; dacă preferințele celorlalți ofertanți de bunuri rămân nealterate,
se modifică, de asemenea, raportul de schimb dintre măr, pe de o parte, pere, varză și
serviciile frizerului, pe de altă parte. Altfel spus, raporturile de schimb dintre măr și
toate celelalte bunuri și servicii depind de raritatea relativă a mărului, adică raportată
la volumul celorlalte mărfuri, la intensitatea nevoii și la circumstanțele ce generează
producția de mere. În fapt, raporturile de schimb dintre toate aceste bunuri se
modifică, într-o măsură mai mare sau mai mică, deoarece în sistemul economic tot
timpul apare ceva care schimbă raportul dintre nevoi și cantitatea disponibilă din
respectivele bunuri și servicii. În consecință, prețurile bunurilor (adică, raporturile la
care acestea se schimbă între ele) scad sau cresc în funcție de cirscumstanțe care, de
multe ori, sunt imposibil de detectat. De aceea, este cât se poate de posibil ca la un
moment dat o pară să se schimbe pe un ou, iar un ou pe două mere. Însă,
întotdeauna acestea sunt prețurile care contează, cele care exprimă gradul relativ de
raritate a fiecărui bun.
Dacă putem accepta că un măr poate avea un preț mai ridicat, ne putem pune
și următoarea întrebare: pot toate bunurile să aibă, simultan, prețuri mai ridicate?
Răspunsul este negativ. Evident, un an agricol secetos ar putea reduce la jumătate
recolta de mere, ceea ce, în condiții caeteris paribus, la drept, vorbind, o situație
imposibil de întâlnit în practică, ar putea conduce la dublarea prețului merelor. Cu
alte cuvinte, dacă nimic altceva nu s-a schimbat în sistemul economic, toți ceilalți
ofertanți trebuie să ofere o cantitate dublă de pere, ouă, varză pentru a putea gusta
din celebrul fruct. Crește prețul relativ al merelor, ceea ce înseamnă că scade prețul
relativ al tuturor celoralte bunuri. Acum, un măr se schimbă pe două ouă, o pară etc.
A crescut un preț și au scăzut, în termeni relativi, toate celelalte. În mod normal,
scade prețul celorlalte bunuri în raport cu cel al mărului, însă rămân constante
raporturile de schimb între toate celelalte produse. Astfel, o tunsoare la frizer va
costa tot două pere. Să presupunem acum că o situație excepțională face ca toate
2
producțiile să se înjumătățească, cea de mere, cea de ouă, de pere, de varză și chiar
numărul tunsorilor pe care frizerii ar dori să le ofere. Mai pot crește prețurile
individuale ale produselor? În mod normal, nu, deoarece raporturile de schimb
dintre ele rămân neschimbate. Prețului unui produs ar putea crește doar atunci când
cantitatea oferită din el scade în raport cu intensitatea cererii. Or, în cazul de față, o
scădere uniformă a producției și păstrarea nealterată a preferințelor de consum vor
face ca raportul de schimb dintre bunurile și serviciile vândute pe piață, adică
prețurilor lor de vânzare, să rămână nechimbate. Putem asista la o ”creștere
generalizată a prețurilor”? Evident, nu. Or, dacă prin inflație înțelegem o creștere
”generalizată a prețurilor”, este clar că în condiții de troc acest fenomen nu poate să
apară. Atunci, ce este inflaţia şi de unde vine ea?
Sensul inflației
Cu greu ne-am putea imagina inflația în condiții de troc, adică, de schimb
direct. Desigur, acesta prezintă multe inconveniente, pe care, din lipsă de spațiu, nu
le putem expune aici. Cert este faptul că oamenii au avut suficiente motive să renunțe
la el, principalul fiind acela al reducerii ”costurilor de tranzacție”. Însă, trebuie să fim
foarte atenți și să reținem că introducerea monedei nu a schimbat filosofia
schimbului: oamenii renunță la bunuri și servicii pentru a primi alte bunuri și
servicii, cărora le atribuie o utilitate mai ridicată. În fond, oamenii nu schimbă bunuri
contra bani, ci continuă să schimbe bunuri contra bunuri. Introducerea banilor a
permis extinderea cooperării, a specializării și a schimbului unor cantități tot mai
ridicate de mărfuri. Din această perspectivă, utilitatea banilor este absolut
indiscutabilă. Însă, introducerea monedei a condus, în anumite circumstanțe, la
apariția unui fenomen numit inflație. În limba latină, inflare însemna a umfla. Dintr-o
anumită perspectivă, între un balon dezumflat și unul umflat nu există nicio
diferență majoră; al doilea, are o cantitate mai mare de aer în interior și nimic mai
mult. Aidoma balonului, inflația are legătură cu o cantitate, mai precis cu o cantitate
de bani.
După cum am văzut deja, adevăratele prețuri ale bunurilor sunt cele relative,
adică raporturile de schimb dintre bunuri, raporturi ce pot varia în sus sau în jos, în
3
funcție de multitudinea circumstanțelor care determină condițiile cererii și ale ofertei.
Cert este că ele nu pot scădea toate odată, după cum nu pot crește toate (sau aproape
toate) simultan. Or, renunțarea la troc și introducerea unui mijlocitor al schimbului
nu poate schimba radical situația. Atunci, de ce se plâng economiștii că poate exista
”o creștere generalizată a prețurilor”? Deși poate să pară destul de complicat,
răspunsul este: din cauza cantității de bani din economie.
Banii sunt un ”voal” așezat pe schimburile de bunuri și servicii și, de cele mai
multe ori, pe ochii noștri. Faptul că noi exprimăm astăzi bunurile în prețuri
monetare, nu în prețuri relative, ne împiedică să descoperim adevărata cauză a
creșterii generalizate a prețurilor.
Logic, ”o creștere generalizată a prețurilor” ar avea loc doar dacă vom lua în
calcul expresia monetară a acestora. Astfel, este foarte posibil ca timp de un an
prețurile monetare ale bunurilor pe care le cumpărăm să crească, fără ca raporturile de
schimb reale dintre respectivele bunuri să rămână neschimbate. După cum vom
vedea, așa ceva se întâmplă rar, ceea ce face ca inflația să fie pernicioasă în orice
condiții. Însă, ce anume face ca prețurile monetare ale bunurilor și serviciilor să
crească? Tocmai, cantitatea de monedă ce invadează economia. Cine se face responsabil
de ”creșterea generalizată a prețurilor”? Cei ce dețin dreptul de a tipări monedă,
adică de a-i modifica volumul de pe piață? În trecut, monetăriile publice sau private,
astăzi, băncile centrale.
Mecanismul creșterii generalizate a prețurilor

Inflația nu este o consecință a creșterii generalizate a prețurilor; creșterea
generalizată a prețurilor este un efect al inflației. Așadar, inflația poate fi considerată
o politică deliberată pusă în practică de deținătorii privilegiului de a multiplica volumul
însemnelor monetare din circulație. În zilele noastre, banii nu sunt furnizați de piața
liberă, ci de o entitate distinctă, aflată în proprietatea statului, adică banca centrală.
Deși au apărut cu multe mii de ani înainte băncilor, mai ales, a celei centrale de stat,
din necesitatea facilitării schimburilor, a stimulării cooperării și a extinderii
principiului diviziunii muncii, banii moderni sunt furnizați de o entitate care a
naționalizat companiile private furnizoare de mijloace de schimb, atribuindu-și
4
monopolul asupra tipăririi banilor. Motivația reală: producția de bani poate aduce
profit ca oricare altă producție. În plus, monopolul asupra ei poate aduce profituri și
mai ridicate, cum se întâmplă, de regulă, cu orice formă de monopol. Or, dacă inflația
este produsă prin bani, atunci generatorul ei este cel care deține dreptul de a tipări
monedă.
Atunci, ce îl determină pe deținătorul monopolului asupra producției de bani
să crească excesiv cantitatea de bani, generând creșterea generalizată a prețurilor?
Evident, profiturile imediate de care se poate bucura!
Înainte de a trece efectiv la mecanismul ce conduce la ”creșteri susținute,
generalizate și de durată ale prețurilor”, trebuie să facem o distincție clară între bani,
pe de o parte, și resurse, bunuri și bogăție pe de altă parte. Banii sunt utili doar în
măsura în care își îndeplinesc menirea, aceea de reducere a costurilor tranzacționale,
de facilitare a calcului etc. Însă, ei nu pot satisface o altă necesitate. Când ne este
foame, mâncăm un sandwich, când ne este sete, bem apă, când simțim nevoia de
relaxare, mergem la plimbare în parc. O bucată de pâine reprezintă putere de
cumpărare reală, banii nu. Nevoile sunt satisfăcute cu bunuri, iar bunurile sunt
produse cu resurse veșnic rare. O singură necesitate poate fi satisfăcută în mod direct
de bani, mai precis, nevoia bolnăvicioasă a avarului lui Molière de a avea, pur și
simplu, ... bani. Însă, oamenii sănătoși au nevoie, înainte de orice, de bunuri și
servicii; banii sunt un instrument cu utilizare indirectă care permit intrarea în posesia
acelor bunuri. Bunurile au valoarea în absența banilor; însă, banii n-au nicio logică în
absența bunurilor și serviciilor. Așadar, ceea ce contează, întotdeauna, sunt bunurile
și serviciile, adică puterea de cumpărare, nu însemnele monetare.
Aceastea fiind spuse, haideți să vedem de ce prețurile cresc de o manieră
generalizată, cu alte cuvinte, de ce se creează inflație!
Dacă banii ar intra uniform și predictibil în economie, creșterea generalizată a
prețurilor nu ar mai produce un efect, pozitiv sau negativ. Însă, inflația este o tehnică
profitabilă pentru cel ce deține monopolul tipăririi banilor tocmai pentru că banii
invadează sistemul economic în mod neuniform și impredictibil. Dacă spre exemplu,
toată lumea ar ști că mâine banca centrală va dubla cantitatea de bani din circulație,
prin toate ”punctele” posibile ale sistemului prețurilor, toți se vor aștepta la o dublare
5
a prețurilor, a salariilor, a chiriilor etc. Dacă prețurile ar avea posibilitatea să
reacționeze instantaneu, lucru imposibil, de altfel, așteptările tuturor utilizatorilor de
bani vor fi corectate, fiecare mizând pe o dublare a prețurilor din economie. Dacă
surplusul de monedă ar intra uniform, adică dacă ar atinge instantaneu toate
prețurile posibile din economie, efectele reale ar fi nule. Toți ar avea salarii duble, ar
plăti prețuri duble; per total, nimic nu se modifică. Însă, ”umflarea” cantității de bani
n-ar mai avea noimă. În plus, costurile tipăririi banilor ar face ca, pe ansamblu,
producătorii de bani să aibă de pierdut. Ea produce beneficii când se propagă relativ
lent, neuniform, neașteptat. Doar atunci pot exista câștigători și, evident, perdanți din
inflație. Deci, cine are interesul să ne confruntăm cu o creștere generalizată a
prețurilor monetare ale bunurilor și serviciilor?
După cum spuneam ceva mai sus, astăzi, producția de bani este o afacere
exclusivă a statului. El îi tipărește și impune condițiile de utilizare. Spre exemplu,
impune banilor un curs forțat, adică obligă orice persoană de pe teritoriul pe care îl
administrează să accepte în tranzacții moneda pe care el însuși o tipărește. De aceea,
el stabilește, direct sau, de cele mai multe ori, indirect, ritmul în care aceștia intră sau
ies pe/de pe piață. De regulă, suplimentează cantitatea de bani cu scopul ”stimulării
economiei”. Mai precis, determină banca centrală să scadă dobânzile la creditele
acordate băncilor comerciale. Atunci când acest lucru se întâmplă, costul
împrumutului pentru cele din urmă se reduce, acestea, doritoare să acorde credite
firmelor sau populației, contra unor dobânzi, principala lor sursă de venit, fiind
interesate să ceară cantități mai ridicate de bani de la deținătorul tiparniței. Pentru a
determina firmele și populația să accepte aceste cantități suplimentare de monedă,
băncile comerciale însele trebuie să scadă dobânzile percepute la creditele acordate.
Or, acest semnal de scădere a dobânzilor va induce în eroare mulți întreprinzători și
nenumărate persoane private.
La prima vedere, injectarea de monedă suplimentară în economie are numai
efecte pozitive. Băncile se împrumută mai mult de la banca-regină, firmele și indivizii
se împrumută mai mult de la băncile comerciale, întreprinzătorii pot cumpăra
cantități mai mari de materii prime, iar cetățenii își pot cumpăra mai facil automobile,
case, vacanțe etc. Pe termen scurt, economia este stimulată printr-un boom generat de
6
gonflarea cantității de bani din economie. Însă, după cum spuneam mai sus, trebuie
să face o distincție fundamentală între bani, pe de o parte, și resurse, bunuri, bogăție,
pe de altă parte. În timp ce cantitatea de bani poate crește practic la infinit, cu niște
costuri infime (spre exemplu, scriind pe o bancnotă în loc de 10 RON, 100 RON, ceea
ce, cu un cost minuscul, a permis multiplicarea cu 10 a volumului de însemne
monetare), volumul de resurse (cu care obținem bunurile ce satisfac nevoile noastre)
nelimitate rămâne veșnic limitat. Or, acest ”dezechilibru” dintre posibilitățile
monetare ale întreprinzătorilor și cumpărătorilor și cele reale, legate de posibilitatea
efectivă de a transforma resurse limitate, în bunuri și servicii va conduce, pas-cu-pas,
la creșterea generalizată a prețurilor.
Injecția de însemne monetare, posibilă prin scăderea dobânzilor practicate,
mai întâi, de banca centrală în relație cu băncile comerciale, și de acestea din urmă, în
relație cu firmele și persoanele fizice, va da peste cap multe calcule relativ corecte din
sistemul economic. Cu toate acestea, ea va produce mai întâi un boom.
Întreprinzătorii vor angaja credite, acum mai ieftine, pentru a pune în practică
proiecte de investiții care, în condițiile unor dobânzi mai ridicate, adică, în condițiile
vechii structuri a cantității de monedă din economie, nu erau fezabile. Acum, cu
dobânzi mici, vor fi. Pentru a dezvolta proiecte investiționale devenite subit
profitabile, ei sunt obligați să caute materii prime, forță de muncă, terenuri (pentru a
construi hale de producție) etc. Marea problemă este că, cel puțin pe termen scurt,
volumul de resurse disponibile nu a crescut. Dacă ar fi consumat mai puțin, adică,
dacă ar fi economisit, indivizii ar fi disponibilizat resurse care ar fi permis scăderea
ratelor dobânzii și atragerea respectivelor resurse înspre investiții. Însă, proiectele
antreprenoriale nu se bazează pe resurse economisite, ci pe o iluzorie scădere de
moment a ratelor nominale a dobânzii de banca centrală, care nu a injectat în
economie o cantitate suplimentară de forță de muncă sau materii prime, ci a tipărit o
cantitate suplimentară însemne monetare. În condițiile limitei impuse de raritatea
resurselor și de absența resurselor economisite, adică, deturnate de la consumul
prezent, banii suplimentari ajunși în mâinile întreprinzătorilor și cumpărătorilor
(prin creditele de consum) vor determina încet, dar sigur, o creștere generalizată a
prețurilor. Într-adevăr, extinderea proiectelor investiționale fără resurse economisite
7
va face ca întreprinzătorii să fie nevoiți să liciteze atât forța de muncă, dar și celelalte
materii prime, resurse de care au nevoie. Cum niciun miracol nu s-a întâmplat în
sistemul economic cu volumul de resurse, ”banii ieftini” procurați în urma
expansiunii monetare vor permite ”lungirea” proceselor de producție doar prin
creșterea lentă dar sigură a prețurilor la forța de muncă, a materiilor prime etc. Chiar
dacă doi întreprinzători au bani să cumpere materii prime, cantitatea acestora
rămâne relativ constantă pe termen scurt. Or, cine dorește să-și pună în practică
planurile investiționale trebuie să ofere mai mult pentru a-și adjudeca el însuși
cantitatea respectivă. Însă, cu cât întreprinzătorii au acces mai facil la banii
împrumutați, licitația ridică tot mai mult prețul materiilor prime; mai precis, cu cât
banca centrală scade mai mult dobânda, și mai precis, cu cât injectează mai mulți
bani în economie. Însă, licitațiile pentru forța de muncă și materii prime tind să
crească tot mai mult costurile proiectelor investiționale și să diminueze marjele de
profit ale companiilor.
Creșterea prețurilor factorilor de producție dă peste cap planurile investitorilor,
care observă, astfel, că nu-și pot duce la bun sfârșit proiectele începute, din lipsă de
resurse. În acel moment, cer mai multe credite, ceea ce creează o presiune
suplimentară pe scăderea ratei dobânzii, adică, în favoarea injecțiilor monetare.
Atunci, banca centrală are două posibilități: fie să continue procesul, ceea ce va
determina creșteri și mai ridicate ale prețurilor factorilor de producție, fie să limiteze
creșterea prin ridicarea ratei dobânzii, ceea ce face genera o criză de finanțare a
proiectelor începute cu credite luate la dobânzi scăzute în mod artificial. Indiferent
de situație, dorința expansiunii masei monetare a generat deja prețuri mai mari, atât
pentru factorii de producție, cât și pentru bunurile de consum. Boom-ul inițial, creat
din dorința stimulării economiei, se transformă într-o criză financiară, care, mai
devreme sau mai târziu, se metamorfozează într-o criză, eventual, depresiune
economică. Așadar, gonflarea artificială a masei monetare va conduce, printre altele, la
creșterea prețurilor, de această dată, generalizată.
Prețurile pot crește de o manieră generalizată doar atunci când producătorul
de bani crește discreționar cantitatea de însemne monetare din sistemul economic. În
absența unei creșteri imediate a volumului de forță de muncă, de materii prime, de
8
resurse, în general, fapt imposibil pe termen scurt, din cauza limitării efective a
volumului de resurse și a condițiilor tehnice de producție, aceste sume suplimentare
ajung în posesia firmelor sau a consumatorilor care nu fac altceva decât să liciteze
cantitățile de resurse și bunuri disponibile, ceea ce, mai devreme sau mai târziu,
determină ”creșterea generalizată a prețurilor”.
Efectele inflației
Așadar, cele mai multe prețuri din economie cresc deoarece cantitățile
suplimentare de bani ajunse în mâinile întreprinzătorilor și ale consumatorilor
creează o cerere artificială de factori de producție și de bunuri de consum. În sistemul
trocului, cererea unui individ pentru alte bunuri și servicii era determinată de
cantitatea proprie de bunuri deținute. Pot să mă tund de două ori pe lună dacă
produc două mere, nu unul. Însă, pentru a produce o cantitate dublă de mere trebuie
să muncesc de două ori mai mult, să economisesc resurse pentru a extinde producția
etc. Altfel spus, trebuie ca, mai întâi, să generez putere de cumpărare suplimentară,
pentru ca, apoi, să cer, în schimbul ei, alte bunuri și servicii. Or, tipărirea de bani îmi
creează iluzia că pot să cer bunuri și servicii fără să produc și să dau la schimb alte
bunuri și servicii, adică putere de cumpărare. Cu alte cuvinte, se generează un
surplus de cerere fără corespondent într-un surplus de producție. O cerere mare
(posibilă prin tipărirea de bani suplimentari) și o producție mică vor conduce la un
”dezechilibru” manifestat prin creșterea prețurilor. Când această situație atinge cele
mai multe bunuri și servicii, creșterea prețurilor acestora devine generalizată.
Inflația creează iluzia unei creșteri a puterii de cumpărare, adică, a cantității de
bunuri și servicii, când de fapt înseamnă sporirea cantității de bani cu care se cer
bunurile și serviciile existente. Însă, această iluzie nu este neutră, deoarece, mai
devreme sau mai târziu, ea produce efecte reale asupra sistemului economic.
Așa cum spuneam mai sus, inflația distorsionează sistemul prețurilor relative. Într-
un sistem productiv complex, alocarea resurselor rare nu se poate face printr-o
decizie a unui organism planificator central, ci prin sistemul descentralizat de decizii
personale ghidat de sistemul prețurilor relative. Prețurile îi ajută pe întreprinzători și
pe consumatori să ia decizii legate de producție și consum. Spre exemplu, o creștere a
9
prețului unui bun transmite semnalul, informația că există o cerere relativ intensă
pentru respectivul bun, adică un dezechilibru între ceea ce se cere și ceea ce se oferă.
Astfel, ofertanții, dornici să obțină profit, vor fi stimulați să caute și să investească
resurse în obținerea și vânzarea acelui produs. Pe măsură ce acest lucru se întâmplă,
se creează cantități tot mai ridicate din acea marfă, ceea ce detensionează raportul
dintre cerere și ofertă, fapt sesizabil prin scăderea ușoară a prețului de vânzare-
cumpărare. Însă, consumatorii și întreprinzătorii au aceste informații condensate sub
forma prețului bunului doar atunci când raportul dintre cerere și ofertă nu este dat
peste cap de injecțiile monetare. Or, după cum am văzut deja, efectele inflației
constau în creșteri artificiale ale prețurilor. În plus, creșterile de preț generate de
gonflarea masei monetare nu sunt uniforme, ceea ce modifică haotic raporturile reale
de schimb dintre bunuri și servicii.
Intrarea banilor în economie prin diverse ”puncte” ale acesteia, destabilizează
serios prețurile relative ale bunurilor și serviciilor, fapt ce afectează grav procesul de
alocare a resurselor rare. Spre exemplu, de-a lungul boom-ului care a condus la
severa depresiune economică din ultimii ani (2007 - 2013), aceste ”puncte” de intrare
a banilor au fost sectorul public, sistemul bancar (cele două fiind, în mod tradițional,
cele mai avantajate de expansiunea monetară), sectorul imobiliar, industria
producătoare de automobile și, în general, sectorul retail. Or, între prețurile bunurilor
și serviciilor practicate de acestea și celelalte prețuri din economie s-au produs grave
dezechilibre ceea ce a condus, în cele din urmă, la grave disparități în procesul de
alocare a resurselor rare.
Semnalele înșelătoare transmise de sistemul prețurilor au condus la
canalizarea masivă a resurselor rare către aceste domenii, plecându-se de la premisa
că prețurile în creștere pentru bunurile vândute de acestea (cu excepția sectorului
public, unde, evident, nu există prețuri libere) arată o cerere veritabilă de bunuri. În
realitate, aceste domenii au atras resurse din sistemul economic, gonflându-se
artificial, pe baza semnalelor false transmise de un sistem al prețurilor relative
distorsionat de injecțiile monetare făcute la dobânzi artificial de scăzute. În
consecință, am asistat la o dezvoltare anormală a acestor sectoare, repetăm, cauzată
de distorsiunile induse în sistemul prețurilor relative de expansiunea monetară, și,
10
inevitabil, la o prăbușire a lor. Creșterea enormă a numărului de salariați, a salariilor,
a profiturilor și a prețului activelor acestor domenii, o creștere evident nenaturală,
după cum au arătat evenimentele de după 2007, demonstrează cu claritate că
”punctele” prin care au intrat cu precădere cantitățile suplimentare de bani de-a
lungul boom-ului au distorsionat grav sistemul prețurilor relative, ceea ce a canalizat
cantități excesive de resurse rare, deci, prețioase, spre domenii despre care se credea,
în mod eronat, că trebuie să producă un volum mult mai mare de bunuri decât în
realitate. Prăbușirea vânzărilor la automobile, falimentul multor companii imobiliare,
gravele probleme ale sistemului bancar demonstrează că funcționarea sistemului
prețurilor relative a fost distorsionată, ceea ce a indus în eroare pe cei ce au luat
decizii de a aloca un volum anormal de resurse în sectoarele pomenite.
În același timp, trebuie spus că expansiunea monetară redistribuie arbitrar putere
de cumpărare între participanții la jocul economic. Dacă prețurile bunurilor și serviciilor
ar crește imediat și de o manieră generalizată, raporturile de schimb, adică, prețurile
relative, cele care alocă într-adevăr resursele rare, nu s-ar modifica. Însă, ”injecțiile
punctuale” (sectorul bugetar, sistemul bancar etc) procură câștiguri primilor
beneficiari ai banilor ieftini, pe seama celor din urmă. După cum s-a arătat mai sus,
prețurile cresc treptat prin ”licitațiile” făcute de consumatori și întreprinzători pentru
a-și însuși bunurile de consum și factorii de producție necesari creșterii consumului,
în cazul celor dintâi, și a producției, în cazul celor din urmă. Evident, primii
deținători ai banilor tipăriți vor cumpăra la niște prețuri nemodificate, prețuri care
vor crește treptat după ce însemnele monetare intră ușor-ușor în sistemul economic,
determinând creșterea artificială a cererii. Cu alte cuvinte, prețurile cresc așa cum
crește un bulgăre de zăpadă, adică pe măsură ce este rostogolit. De aceea, primii
posesori ai banilor ieftini cumpără la prețuri mici, pe când ultimele persoane în
posesia cărora intră respectivele însemne monetare fac achiziții de bunuri sau de
factori de producție la prețuri din ce în ce mai ridicate. Astfel, primii vor avea de
câștigat mult, iar cei din urmă de câștigat puțin sau, cum se întâmplă de cele mai
multe ori, vor pierde. Având în vedere că expansiunea monetară nu creează
producție suplimentară, deoarece banii nu reprezintă bunuri și servicii, nici resurse
în adevăratul sens al cuvântului, avem de-a face cu o redistribuire arbitrară de putere
11
de cumpărare de la ultimii utilizatori ai banilor proaspăt injectați (cei ce fac achiziții
la prețuri ridicate) spre cei ce au privilegiul să fie primii care intră în posesia banilor
injectați în economie, la dobânzi excesiv de scăzute. Experiența istorică arată că, de
obicei, însemnele monetare intră în sistemul productiv prin sectorul bancar (lucru
absolut logic, deoarece banca centrală nu împrumută direct populația și
întreprinzătorii) și sectorul public. Dacă ne reamintim profiturile imense ale băncilor
de acum șase-șapte ani, salariile mult peste medie din acest sector, creșterea
puternică a numărului de angajați și a salariilor din sectorul bugetar, din aceeași
perioadă, ne putem da seama că lucrurile stau în acest fel. De cele mai multe ori,
redistribuirea puterii de cumpărare se face în favoarea celor mai privilegiați (băncile
și sectorul public intrând evident în această categorie) pe seama celor mai puțin
informați și mai puțin cunoscători ai fenomenului economic (mici întreprinzători,
oameni săraci, neinformați, ignoranți în materie de teorie economică etc). Pentru a te
apăra de consecințele inflației ai nevoie de cunoștințe și resurse. Or, nu toată lumea le
deține; de aceea, întotdeauna vor exista privilegiați și perdanți ai acestui proces.
Inflația nu se manifestă doar prin scăderea puterii de cumpărare a unității
monetare (situație ce ar putea fi compensată prin creșterea veniturilor), ci și prin
pierderea efectivă a puterii de cumpărare a banilor. La prima vedere, este de-a dreptul
misterios ce se produce cu cineva atunci când lasă în sertarul biroului său o sumă de
bani, cu care ar putea, pleca în concediu în Spania, dar descoperă după câteva luni
că, deși suma a rămas intactă, nu poate ajunge decât până în Italia. O parte a puterii
de cumpărare a respectivei sume a fost subtilizată. Cine a făcut acest lucru? Creșterea
prețurilor. Unde a dispărut această putere de cumpărare? S-a dus spre cei care, cu
banii proaspăt tipăriți, au apucat să cumpere înainte ca prețurile să crească, încet dar
sigur. Așadar, inflația poate fi considerată un furt al puterii de cumpărare, un furt la fel
de ilegitim și imoral precum cel prin care un hoț îți fură un bun din curte. În limbaj
tehnic, într-o asemenea situație se spune că inflația acționează ca un impozit. La prima
vedere, lucrurile stau așa. În realitate, totuși, există o diferență esențială. Un impozit
propriu-zis este anunțat, este votat de reprezentanții aleși ai cetățenilor și, de multe
ori, îi afectează pe toți în aceeași măsură (ceea ce limitează posibilitățile de
redistribuire arbitrară a puterii de cumpărare). În schimb, inflația înseamnă o
12
subtilizare ascunsă, greu de înțeles de omul simplu și imorală, prin faptul că permite,
totuși, transferuri de putere de cumpărare între utilizatorii însemnelor monetare.
Un alt efect extrem de periculos al inflației este acela că, pe termen lung, scade
gradul de prosperitate al națiunii. Evident, pe termen scurt, poate determina un boom,
însă unul iluzoriu. Cu credite mai ieftine, consumatorii pot cere mai multe
automobile, mai multe case, mai multe haine etc. Pe termen scurt, salariile lor pot
crește deoarece, aflați în posesia unor sume mai mari de bani, întreprinzătorii vor
încerca să pună în practică proiecte investiționale ”mai lungi” și mai numeroase. Însă,
în condițiile în care volumul de resurse rămâne oarecum limitat pe termen scurt (din
motivele pomenite mai sus), ei vor trebui să liciteze pentru a-și adjudeca materii
prime, vor trebui să plătească salarii mai mari pentru a-și atrage forța de muncă
limitată (ceea ce, spre exemplu, conduce la o cerere suplimentară de bunuri și
servicii; evident, o cerere mai mare doar atât timp cât prețurile factorilor de producție
și ale bunurilor de consum rămân nemodificate, lucru imposibil pe termen lung).
Astfel, marjele de profit temporare ale vânzătorilor de materii prime vor crește,
salariații vor încasa mai mulți bani la sfârșitul lunii etc. Însă, această situație se
limitează la termenul scurt. Creșterea salariilor și a prețurilor materiilor prime,
generată nu de inflația prin costuri, cum se crede de regulă, ci de sporirea artificială a
cererii pentru acestea, în urma creării artificiale de cerere, generată, la rândul ei, de
expansiunea monetară, va face ca, încet dar sigur, proiectele investiționale demarate
cu dobânzi scăzute, posibile prin tipărirea arbitrară de bani, să se dovedească
nesustenabile. Problema esențială nu constă în faptul că respectivele investiții vor
falimenta, ci că ele au consumat resurse rare, care nu mai ajung să producă bunuri și
servicii. În această situație, proiectele investiționale induse de iluzia banilor ieftini au
consumat resurse care, într-o anumită măsură, nu mai pot produce. Ce vor putea
produce resursele investite într-o clădire care, din lipsă de finanțare, nu va mai fi
finisată niciodată? Până în momentul în care un investitor nu o va termina (lucru
posibil doar atunci când sistemul economic va pune la dispoziția sa un volum de
economii, obținut prin diminuarea consumului prezent, nu prin expansiune
monetară), valoarea lor va fi extrem de scăzută, eventual nulă, iar capacitatea lor de a
produce putere de cumpărare reală, adică, bunuri și servicii, va fi inexistentă. Prin
13
urmare, capacitatea sistemului economic de a produce prosperitate va scădea;
oamenii vor fi mai săraci, nu mai bogați. Scăderea globală de producție din ultimii
ani arată faptul că resursele rare au fost direcționate neinspirat, în proiecte
investiționale abandonate temporar sau definitiv după apariția ”crizei financiare”.
Șomajul în creștere și scăderea reală a salariilor sunt consecințe ale inflației ce a
generat boom-ul economic iluzoriu. Evident, s-ar putea spune că per total, inflația va
fi neutră, deoarece beneficiile pe termen scurt vor compensa pierderile pe termen
lung. Fals! Direcționarea greșită a resurselor, indusă de șocul produs asupra
sistemului prețurilor relative de expansiunea monetară, va conduce la o scădere a
productivității globale și de termen lung a sistemului economic, deoarece
redirecționarea resurselor presusupune timp și costuri suplimentare. Astfel,
beneficiile inflației (așa-zisul efect stimulativ al acesteia) sunt mult mai mici în
comparație cu pierderile cauzate de alocarea neinspirată a resurselor rare.
Inflația conduce la o modificare neanticipată a ”mărimii” unității monetare. Prin
creșterea impredictibilă a prețurilor, leul își modifică neanticipat ”lungimea”. Or,
după cum știm, banii ne ajută să ne facem calcule. Atunci când ne cumpărăm o casă,
plătind lunar o rată la un credit ipotecar pe douăzeci de ani, facem calcule. Punem în
balanță veniturile curente și, mai ales, cele viitoare, cu evoluția ratelor dobânzii. Într-
un anume sens, ambele sunt niște prețuri ce fac parte din sistemul prețurilor relative.
Decizia de a achiziționa o casă astăzi depinde de calcule în care am luat în
considerare prețuri curente și viitoare. În prezent, acestea ar putea să ne spună că ne
putem angaja la un credit ipotecar rambursabil timp de două decenii. Însă, inflația
denaturează funcționarea sistemului prețurilor relative, ceea ce face ca prețurile să
devină instabile. Astfel, pe termen lung inflația ar putea să facă astfel încât dobânzile
să crească mai mult decât salariile. În această situație, decizia luată astăzi se va
dovedi eronată peste cinci ani. Prin urmare, toată lumea are de pierdut: salariatul își
pierde casa deoarece nu mai poate achita rata lunară (așa cum arătau calculele
inițiale), banca nu își mai poate recupera creditul, iar deponentul ce avea un depozit
deschis la respectiva entitate financiară nu mai poate să-și recupereze sumele
economisite. În aceste condiții, creșterile haotice de prețuri denaturează calculul economic,
generează multă incertitudine și descurajează activitățile productive. Să ne imaginăm că
14
mergem la un croitor să ne facem un costum. Pentru a-l confecționa, croitorul
măsoară cu ”metrul”. Ne ia măsurile și se apucă de treabă, spunându-ne că peste
câteva zile trebuie să venim la probă. Între timp, metrul său se ”devalorizează”,
adică, deși are același număr de centimetri ”nominali”, în realitate are cu 5% mai
puțin, adică 95 de centimetri reali. Să presupunem că meseriașul nostru nu a anticipat
această modificare a metrului său. În consecință, la prima probă, costumul nu mai are
dimensiunile inițiale, ceea ce presupune ajustări suplimentare, costisitoare,
consumatoare de resurse. Dacă ”devalorizarea” este puternică, este foarte posibil ca
bucățile de stofă să nu se mai alipească așa cum ar trebui, ceea ce înseamnă că s-a
irosit o mulțime de material și o cantitate importantă de forță de muncă (a
croitorului). Nimeni n-a câștigat, nici croitorul, nici clientul; s-au cheltuit resurse rare
pentru un lucru lipsit de valoare.
Inflația sau expansiunea monetară descurajează conduita chibzuită, economisirea și
stimulează comportamentul anti-economic, necugetat; ea stimulează consumul excesiv și
traiul pe datorie, risipa. Creșterea excesivă a cantității de bani din economie generează
o perioadă de prosperitate, în care oamenii își pierd capul. Raritatea a impus și va
impune pentru veșnicie un trai chibzuit, atenție și, chiar, zgârcenie. Nevoile
nelimitate și volumul insuficient de resurse pentru a le acoperi ne obligă să fim foarte
atenți în actul de consum, să punem deoparte întotdeauna o cantitate de resurse
pentru a ne putea spori capacitatea de a crea infrastructură productivă în vederea
asigurării consumului viitor. Din nefericire, inflația modifică aceste comportamente.
O scădere artificială a ratei dobânzii (vehiculul principal prin care sunt injectate în
sistemul economic însemnele monetare) îi determină pe indivizi să renunțe la
conduita lor obișnuită. Din reflex, ei tind să economisească mai puțin (scăderea ratei
dobânzii îi descurajează să economisească, spre exemplu, prin intermediul unui
depozit bancar) și să consume mai mult. În plus, costul aparent scăzut al creditului
(imposibil de menținut pe termen lung, ceea ce explică de ce băncile centrale nu pot
susține la nesfârșit un boom prin scăderi repetate și continue ale dobânzilor) îi
determină să consume împrumutându-se. Consumul pe datorie nu este o mare
problemă decât în anumite condiții. Eu pot consuma pe datorie atât timp cât vecinul
meu economisește. Consumul meu înseamnă restrângerea consumului vecinului.
15
Problema este că inflația permite ca, în aparență, toți să consume mai mult, lucru
posibil dacă toți economisesc mai puțin. Însă, când toată lumea economisește mai
puțin și consumă mai mult, nu mai există posibilitatea creării capitalului, deci a
extinderii producției viitoare. Practic, o presiune mare exercitată asupra consumului
prezent poate să conducă inclusiv la consumul capitalului. Un frizer care vrea să
consume mai mult acum își poate vinde mașina de tuns; problema este că, în viitor, el
nu va mai avea capital, deci nu va mai avea posibilitatea de a produce, de a obține
venituri și de a consuma. De aceea, presiunea prea mare pusă pe consumul curent
scade nivelul de trai din viitor. Lipsa de chibzuință de conduce la sărăcie pe termen
lung. Un consum excesiv în prezent se face prin acumularea de datorii, care, în
momentul scadenței, vor însemna o austeritatea crescândă. Una din cauzele majore
ale ”crizei datoriilor” și ale austerității din ultimii ani se datorează faptului că
întreprinzătorii, salariații, oamenii simpli au consumat excesiv în anii de boom. (Să
ne aducem aminte că guvernanții și ”analiștii” ne spuneau că vehiculul creșterii
economice din perioada 2001-2007 a fost consumul.) În realitate, reducerea artificială
a ratei dobânzii a indus în eroare pe toată lumea, a generat așteptări eronate, a
descurajat economisirea, a creat o propensiune nesănătoasă pentru consumul curent,
traiul pe datorie. Prin urmare, astăzi vrem să consumăm la fel de mult, însă, nu mai
putem produce în același ritm deoarece nu avem suficient capital, pentru că nu am
economisit. Vrem să continuăm investiții începute cu dobânzi mici, dar neterminate,
în schimb nu avem capital, deoarece l-am consumat de-a lungul boom-ului. Lipsa de
chibzuință ne obligă ca acum ”să strângem cureaua”.
Așadar, consecințele inflației sunt negative. Pe termen scurt, ea poate conferi
avantaje anumitor grupuri sau entități (acesta fiind și motivul pentru care este
folosită ca tehnică), pe seama altora. Efectele ”stimulative” se rezumă doar la
perioada boom-ului artificial, indus de reducerea ratei dobânzii de entitatea care
administrează acest preț special (banca centrală), cu prețul pierderii puterii de
cumpărare, al reducerii veniturilor, al șomajului pe termen lung. În esență, nimic bun
nu se poate spune despre ea.
Politica anti-inflaționistă
16
Dacă inflația înseamnă o creștere deliberată a cantității de bani din economie
(cu scop ”stimulativ”), atunci politica anti-inflaționistă nu poate însemna nimic
altceva decât reducerea ritmului injecțiilor monetare. Din nefericire, guvernele, cele
mai avantajate entități de sporirea volumului de însemne monetare, caută remedii în
controlul prețurilor și al veniturilor. Pe lângă distorsiunile impuse sistemului
prețurilor relative de ”șocurile monetare”, ele intervin o dată în plus încercând să
controleze creșterea prețurilor factorilor de producție, a prețurilor bunurilor de
consum, a salariilor sau a chiriilor. Altfel spus, împiedică restabilirea funcționării
normale a sistemului prețurilor relative, deci, a procesului de alocare a resurselor
rare. Or, situația în care guvernul încearcă să controleze prețurile și salariile pentru a
evita ”creșterea generalizată a prețurilor” este similară celei în care medicul elimină
durerile de cap ale unui pacient prin decapitarea acestuia.
Evident, politica anti-inflaționistă presupune abandonul expansiunii
monetare. Însă, problema esențială a acesteia este aceea că reducerea ritmului de
creștere a volumului de însemne monetare aduce, mai întâi, toate dezavantajele
posibile pentru un guvern democratic. Pentru a limita expansiunea monetară, banca
centrală trebuie să crească dobânzile la care finanțează băncile comerciale. Or, acest
lucru este extrem de neplăcut pentru guvern care, fie trebuie să-și reducă unele
capitole de cheltuielile (pentru a putea plăti dobânzi mai mari) și datoriile (pentru a
nu plăti dobânzi mai ridicate), ceea ce înseamnă că trebuie să recurgă la măsuri de
austeritate, fie trebuie să crească impozitele. Într-o democrație, unde guvernele sunt
alese de parlamente din patru în patru ani, ambele situații sunt extrem de
nepopulare, ceea ce poate determina pierderea sprijinului electoral. De aceea,
guvernele moderne s-au învățat să trăiască pe datorie. În anumite condiții, când
ratele dobânzilor sunt administrate de banca centrală (așa cum se întâmplă, din
păcate, în toată lumea astăzi), traiul este mai ușor pentru datornici. Or, cine este cel
mai mare datornic al lumii moderne? Sectorul guvernamental. Prin inflație, el își
poate finanța deficitele bugetare la costuri relativ mici. Având o relație privilegiată
cu banca centrală, ea însăși o instituție de stat, în mod iluzoriu, independentă, având
în vedere că acolo sunt numiți admninistratori de către parlamente, mai precis de
organismul politic care susține executivul, guvernele își finanțează o datorie care, în
17
condiții normale, nu ar putea fi finanțată. Așadar, politica anti-inflaționistă
dezavantajează guvernul. Din păcate, inflația subtilizează putere de cumpărare de la
utilizatorii de bani și o pune la dispoziție primilor beneficiari ai expansiunii
monetare, printre care se numără, fără excepție, și sectorul guvernamental. În aceste
condiții, reducerea ritmului injecțiilor monetare i-ar dezavantaja clar pe guvernanți
sau pe grupurile organizate de interese învățate să-și procure beneficii din asemenea
situații.
În al doilea rând, politica anti-inflaționistă ar atrage o mulțime de efecte
negative. Scumpirea creditului are exact efectele opuse boom-ului: criză financiară,
abandonarea unor proiecte investiționale începute, reduceri salariale, creșterea
temporară a ratei șomajului etc. Chiar dacă acestea vor conduce la însănătoșirea
sistemului economic, ele sunt nepopulare printre votanții care sunt obișnuiți să pună
totul pe seama guvernelor. De aceea, nu există suficiente motive de ordin politic
pentru ca deținătorul tiparniței să reducă ritmul expansiunii monetare. Situația
sistemului economic este similară unui bolnav care are o infecție puternică în
organism; însă, în loc să fie operat, ceea ce înseamnă efecte imediat extrem de
neplăcute (dureri, anestezie, terapie intensivă, convalescență), este tratat cu calmante.
Însă, inclusiv un student la medicină știe că un calmant ascunde adevărata problemă,
că, mai devreme sau mai târziu, pacientul trebuie supus intervenției chirurgicale
dureroase, dar absolut necesare.
Chiar și așa, problema fundamentală a politicii anti-inflaționiste nu ține, în
primul rând, de manevrarea, într-o direcție sau alta, a masei monetare, ci de puterea
discreționară atribuită unei instituții care și-a însușit monopolul, deci privilegiul,
tipării banilor de hârtie. Însă, aceasta este o problemă ce merită discutată cu o altă
ocazie.
18
Măsurarea inflației
Economiștii au obiceiul de a aprecia ritmul de creștere a prețurilor prin intermediul

ratei inflației.
Ri = (Ip - 1) x 100
unde, Ri = rata inflației, iar Ip = indicele prețurilor.
Printre indicii de pret folosiți in măsurarea inflației se numără:
• Indicele prețurilor bunurilor de consum – IPBC, care
măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor
utilizate de către populație.
• IPPI – Indicele prețurilor producției industriale, care exprimă evoluția sau schimbările
medii ale prețurilor produselor fabricate si livrate de producătorii interni, practicate efectiv, în
primul stadiu al comercializării acestora.
• IPAM – Indicele prețurilor cu amănuntul, care măsoară modificarea prețurilor la mărfurile
vândute prin rețeaua comerțului cu amănuntul;
• ICC – Indicele costului construcțiilor, care măsoară modificarea prețurilor în construcții
• IPPA – Indicele prețurilor produselor agroalimentare, care măsoară evoluția prețurilor
produselor agro-alimentare pe «piața țărănească. Se utilizează atât distinct, cât si în
determinarea IPBC;
• Indicele deflator al PIB, care așa cum s-a văzut, este raportul între PIB nominal (în prețuri
curente) si PIB real (exprimat în prețuri comparabile, ale perioadei de bază)
Pentru măsurarea inflaţiei în UE se foloseşte Indicele armonizat al preţurilor de
consum (IAPC), bazat pe un coş de bunuri şi servicii reprezentative din fiecare ţară. Este
“armonizat”, deoarece îl folosesc toate statele membre ale UE, pentru a se asigura
comparabilitatea și a gestiona eficient măsurarea acestui grav dezechilibru macroeconomic.
Coșul IAPC cuprinde 12 categorii de produse și servicii, care, la nivelul zonei euro, în
anul 2009, aveau următoarele ponderi:
1. Alimente și băuturi nealcoolice (15,6 %)
2, Restaurante și hoteluri (9,4 %)
3. Bunuri și servicii diverse (8,5 %)
4. Sănătate (4,2 %)
5. Recreație și cultură (9,7 %)
6. Mobilier,echipament casnic și întreținerea de rutină a casei (7,1 %)
7. Îmbrăcăminte și încălțăminte (6,8 %)
8. Întreținerea locuinței, apă, energie electrică, gaze și alți combustibili (15,6 %)
9. Educație (1,0 %)
10. Alcool și tutun (3,7 %)
11. Transporturi (15,1 %)
12. Comunicații (3,2 %)
Desigur, suma acestor ponderi ar trebui să fie 100 (întregul).
Cum se determină rata inflației plecând de la acest coș ? Pe baza observațiilor
efectuate în numeroase locuri, asupra a mii de bunuri și servicii, se stabilesc mai întâi indicii
medii de creștere a prețurilor pe fiecare categorie, apoi se adună acești indici înmulțiți cu
ponderea fiecăruia în cosul reprezentativ, rezultând astfel IAPC. Pentru a detemina rata
inflației, se scade din acest indice 100, așa cum s-a precizat și mai sus.
Putem calcula rata inflației plecând de la ratele de creștere a prețurilor pe fiecare
categorie, înmulțindu-le cu aceleași ponderi și apoi însumându-le. Aceasta este o metodă și
mai convenabilă, deoarece putem observa direct cât din rata inflației este imputabilă fiecărei
categorii de bunuri sau servicii din coș.
19
Pentru a înțelege mai bine metoda de determinare a ratei inflației cu ajutorul IAPC, să
urmărim în continuare un exemplu. Pentru simplificare, vom nominaliza doar trei categorii
din coșul reprezentativ, pe cele cu ponderile mai mari, pe care le vom nota cu A;B;C; restul
(D) incluzându-le în “altele”. Rata inflației va fi determinată prin cele două variante de calcul
Ponderea Indicele de Rata de Calculul ratei Calculul ratei

(%) creștere a creștere a inflației pe baza inflației pe bază
prețurilor prețurilor IAPC de rată de creștere
(%) (%)
1 2 3 4 5 6
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
Rata inflației este 26%. Cea rezultată pe ultimul rând din coloana 6, unde se observă
direct, uitându-ne pe verticală, că 6 procente sunt imputabile creșterii prețurilor la categoria
A, 10 procente provin din categoria B, 4 procente din categoria C, iar alte 6 procente sunt
datorate creșterii prețurilor la alte bunuri și servicii, incluse pe rândul D. Sau determinată prin
scăderea din IAPC (ultimul rând al coloanei 5) a bazei 100. 126 – 100 = 26 (%).
Atenție! Tabelul a fost dat aici pentru a vedea calculele. În aplicatiile pe care le veți
rezolva, textul cu informațiile disponibile din exemplul de mai sus ar putea fi: Calculați rata
inflației, știind că la bunurile A, care dețin o pondere de 30 % în coșul reprezentativ de
consum, prețurile au crescut cu 20 %, la bunurile B, care dețin ponderea de 20 %, indicele de
creștere a prețurilor a fost de 150 %, la bunurile C, care dețin ponderea de 10 %, prețurile au
crescut cu 40 %, iar la celelalte bunuri și servicii, indicele de creștere a prețurilor a fost de
15%. Pentru a rezolva, v-ați putea folosi de un tabel în care însă să nu aveți decât coloanele
1,2,3 și 5 sau 1,2,4 și 6, în funcție de varianta de calcul pentru care optați. Aveți grijă să nu
încurcați indicele de creștere cu rata creșterii.
Dacă rata lunară a inflației s-ar determina calculându-se cu cât este mai mare nivelul
prețurilor la sfârșitul lunii față de cel de la începutul ei, trecerea de la rata lunară la rata
anuală, semestrială sau trimestrială este asemănătoare cu calculul dobânzii compuse. De
exemplu, rata lunară a inflației pe primele trei luni ale anului a fost de 4 %. Care este rata
inflației pe primul trimestru ? Raționamentul este următorul: la începutul anului, nivelul
prețului era “x”. La sfârșitul lui ianuarie era x + 0,04x = x(1+0,04). La sfârșitul lui februarie
era x(1+0,04) + 0,04x(1+0,04) = x(1+0,04)(1+0,04) = x(1+0,04) 2 . La sfârșitul lui martie,
nivelul prețului ar fi x(1+0,04) 3 . Indicele de creștere a prețului pe primele trei luni este
20
raportul procentual dintre x(1+0,04) 3 și “x”, adică (1+0,04) 3 *100. Rata inflației pe primele
trei luni va fi (1+0,04) 3 *100 – 100 = 1,124864*100 – 100 = 12,4864 %.
La aceeași rată lunară a inflației, de 4 %, rata semestrială ar fi
(1+0,04) 6 * 100 – 100 = 26,53 %, iar rata anuală a inflației ar fi
(1+0,04) 12 * 100 – 100 = 60,10 %.
Dacă în luna ianuarie prețurile au crescut cu 5 %, in februarie au crescut cu 2 %, iar în
lunba martie rata lunară a inflației a fost de 3 %, în primele trei luni ale anului prețurile au
crescut cu (1+0,05)(1+0,02)(1+0,03)*100 – 100 = 110,313 – 100 = 10,313 %. Adică rata
inflației pe primul trimestru a fost de 10,313 %.
21
1. Inflația:
a. apare în condiții de troc
b. este creată de comercianți
c. determină o proastă alocare a resurselor
d. constituie o consecință a creșterii prețurilor materiilor prime
2. Inflația este generată de:

a. șeicii arabi, care scumpesc petrolul
b. banca centrală, care injectează prea mulți bani în economie
c. sindicate, care îi obligă pe patroni să plătească salarii mai mari
d. vânzători, care ridică prețurile pentru a obține mai mult profit
3. Inflația generează efecte negative deoarece:

a. banii intră uniform și predictibil în sistemul economic
b. însemnele monetare proaspăt tipărit se propagă neuniform și impredictibil în
economie
c. indivizii preferă să dețină lichiditate
d. dorința de profit excesiv al ofertanților determină creșterea generalizată a
prețurilor
4. Inflația:
a. stimulează economia pe termen lung
b. permite o mai bună alocare a resurselor rare
c. îi dezavantajează pe primii posesori ai banilor proaspăt tipăriți
d. îi induce în eroare pe antreprenori
5. Sursa inflației se găsește în:

a. politica de stabilire a prețurilor de către vânzătorii bunurilor finale
b. dorința întreprinzătorilor de a-și maximiza profiturile
c. reducerea artificială a ratei dobânzii de către autoritățile monetare
d. fixarea unor prețuri prea ridicate prin politica guvernamentale
6. Expansiunea monetară:
a. generează un boom economic pe termen lung
b. stimulează economia pe termen lung
c. conduce la creșterea generalizată a prețurilor
d. stimulează economisirea
a. descurajează economisirea
b. inhibă consumul pe termen scurt
c. permite o mai bună alocare a resurselor rare
d. stimulează dezvoltarea pe termen lung a tuturor sectoarelor economice
8. Expansiunea monetară transferă putere de cumpărare:

a. de la guvern la investitorii privați
b. de la banca centrală la consumatori
c. de la producători la consumatori
d. de la ultimii utilizatorii ai ”banilor ieftini” la sectorul public și sistemul bancar
9. Pe termen lung, expansiunea monetară:

a. Determină creșterea productivității sistemului economic
b. Asigură o stabilitate rezonabilă a prețurilor
c. Stimulează rentabilitatea investițiilor
d. Determină scăderea puterii de cumpărare a unității monetare
10. Reducerea ritmului expansiunii monetare determină:

a. scăderea ratei dobânzii
b. abandonarea unor proiecte investiționale începute
c. creșteri salariale
d. creșterea consumului
11. Creșterea ritmului expansiunii monetare determină:

a. creșterea temporară a ratei șomajului
b. o criză economică pe termen scurt
c. un boom economic pe termen lung
d. un consum excesiv pe termen scurt
12. Pe termen scurt, o politică anti-inflaționistă adecvată:

a. generează un boom economic
b. încurajează ”alungirea” proiectelor de investiții începute
c. conduce la scăderea consumului
d. reduce rata șomajului
13. Pe termen lung, inflația:

a. îi avantajează pe producători, deoarece aceștia își cresc vânzările
b. avantajează guvernul, deoarece acesta își finanțează deficitul bugetar prin
impozit
c. îi avantajează pe investitori, deoarece ei își dezvoltă activitatea cu dobânzi
scăzute
d. încurajează consumatorii, deoarece la permite să consume mai mult prin credite
ieftine
14. Inflaţia reprezintă:

a) un dezechilibru macroeconomic monetaro-real;
b) un dezechilibru microeconomic monetaro-real;
c) o disfuncţie gravă între mărimile economice reale şi cele nominale;
d) o disfuncţie gravă între mărimile economice nominale şi cele monetare.
15. Nu orice creştere a preţurilor este sinonimă cu inflaţia, întrucât:

a) este vorba de o creştere anormală a preţurilor;
b) este vorba de o creştere permanentă a preţurilor;
c) este vorba de o creştere neuniformă a preţurilor;
d) este vorba de o creştere a preţurilor ce nu afectează în aceeaşi măsură toate
bunurile şi serviciile;
e) este un fenomen cumulativ.
16. Inflaţia abundenţei:

a) este caracteristică ţărilor slab dezvoltate;
b) are la origini îndeosebi cauze monetare;
c) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate
mică de bunuri şi servicii;
d) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate
mare de bunuri şi servicii.
17. Creşterea economică inflaţionistă semnifică:

a) o stare negativă a economiei caracterizată prin scăderea producţiei
naţionale;
b) un spor de creştere economică obţinut cu preţul unei inflaţii considerabile;
c) faptul că rata inflaţiei devansează pe cea a creşterii economice;
d) faptul că rata creşterii economice devansează pe cea a inflaţiei.
18. Printre cauzele ce pot conduce la inflaţia prin cerere putem reţine:
a) o creştere demografică susţinută;
b) posibilitatea de a trăi din dezeconomii;
c) dezvoltarea excesivă a creditului de consum;
d) slaba mobilitate a factorilor de producţie;
e) nerespectarea termenilor de punere în funcţiune a investiţiilor.
19. În condiţiile inflaţiei prin cerere, preţurile vor creşte cu atât mai mult:
a) cu cât curba ofertei este mai elastică;
b) cu cât producţia este mai elastică;
c) cu cât producţia este mai rigidă;
d) cu cât curba ofertei este mai inelastică.
20. În condiţiile inflaţiei prin costuri, preţurile vor creşte cu atât mai mult:
a) cu cât curba cererii agregate este mai elastică;
b) cu cât producţia se va reduce mai mult;
c) cu cât producţia se va reduce mai puţin;
d) cu cât curba cererii agregate este mai inelastică.
21. În 2017, 2018 și 2019, rata anuală a inflației a fost de 5%. În aceste condiții, rata
inflației pe cei trei ani a fost de:
a. 15.7%
b. 15%
c. 115.7%
d. 11.57%
REZ: (1+0.05)* (1+0.05)* (1+0.05) = 1,1576, R i=15,76%
22. În lunile octombrie, noiembrie și decembrie, rata lunară a inflației a fost de 10%. În
aceste condiții, rata inflației pe cele trei luni a fost de:
a. 133.1%
b. 30%
c. 33.1%
d. 13.31%
REZ: (1+0.10)* (1+0.10)* (1+0.10) = 1,331, Ri=33,10%
23. Rata inflației dintr-o țară se apreciază pe baza unui coș de consum format din
bunuri alimentare, cu o pondere de 45%, bunuri industriale, cu o pondere de 40%,
și servicii. Dacă într-un an prețurile alimentelor au crescut cu 20%, ale bunurilor
industriale au urcat cu 30%, iar tarifele serviciilor s-au majorat cu 10%, atunci rata
inflației a fost:
a. 60%
b. 30%
c. 22.5%
d. 12.5%
REZ: 45*0.2+40*0.3+15 (calculat prin diferența 100-45-40)*0.1 = 22,5, R i=22.5%
inflației a fost:
a. 50%
b. 25%
c. 15%
d. 16%
REZ: 40*0.10+30*0.2+30 (calculat prin diferența 100-40-30)*0.2 = 16, R i=16%
25. Dacă nivelul inflației se apreciază prin rata creșterii costului vieții calculată pe baza
unui coș de consum format din alimente, cu o pondere de 40% și o rată a creșterii
prețurilor de 30%, bunuri industriale, cu o pondere de 35% și un indice general de
creștere a prețurilor de 120% și servicii, cu o rată de creștere a prețurilor de 14%,
atunci Rata inflației este de:
a. 39,5%
b. 22,5%
c. 54,66%
d. 21,33%
REZ:
Indicele de Calculul
Pondere (%) creștere a Rata de creștere Ratei inflației pe baza
COS DE CONSUM Calculul IAPC
prețurilor a prețurilor (%) Ratei de creștere a
(%) prețurilor
COL.1 COL.2 COL.3 COL.4 COL.5 COL6.
A (alimente) 40 =30+100=130 30 =40*130%=52 =52-40=12
B (bunuri
35 120 20 =35*120%=42 =42-35=7
industriale)
=100-40-35=
C (servicii) 114 14 =25*114%=28,5 =28,5-25=3,5
25
=52+42+28,5=122, =12+7+3,5=22,5
Total 100 x x
5 (122,5-100)
26. Să presupunem că produsul intern brut din anul t 1 este constituit doar din trei
categorii de bunuri finale ale căror preturi au evoluat conform tabelului alăturat:
Categoria Cantitatea Prețul unitar

În anul În anul t1
t0
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
Rata inflației este:

a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
∑ q i1 Pi 1 15.000∗70+ 3.000∗25+ 400∗12

i=1
REZ: I GP= In cazul nostru, I GP= ,
n
15.000∗40+3.000∗20+ 400∗10
∑ qi 1 P i 0
i=1
1.129.800
I GP= =1,7015
664.000
Ri = 70,15%
27. Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit din trei categorii
de bunuri finale ale căror prețuri au evoluat conform tabelului de mai jos:
Denumirea Cantitatea Prețul unitar
bunurilor În anul În anul t1
t0
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100

a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
∑ q i1 Pi 1 25.000∗30+ 8.000∗8+ 1000∗100

i=1
REZ: REZ: I GP= In cazul nostru, I GP= ,
n
25.000∗20+ 8.000∗5+1.000∗80
∑ qi 1 P i 0
i=1
914.000
I GP= =1,4742
620.000
Ri = 47,42%
PIAŢA FINANCIARĂ
Într-un capitol anterior discutam despre faptul că inflaţia generează incertitudine.

Dincolo de imposibilitatea de a previziona valoarea viitoare a banilor, dimensiunile
incertitudinii sunt greu de prins în tuşe fixe. Aceasta reprezintă o constantă a activităţii
economice plasate în cadranul pieţei, generatoare de pierderi, dar şi de câştiguri. Speculatorii,
spre exemplu, prin prisma informaţiilor de care dispun, manipulează semnalele pieţei în
folosul propriilor interese şi, rareori, se confruntă cu pierderi. Modul acestora de a privi
incertitudinea se raportează la atitudinea faţă de risc, implicit asumarea acestuia, atunci
când avantajele urmărite depăşesc costurile.
Motivaţia câştigului este omniprezentă, ceea ce face ca fiecare dintre noi să se afle în
postura speculatorului la un anumit moment dat. Imaginaţi-vă situaţia în care am primi suma
de 1000 $, împrumutată acum ceva timp unui prieten, într-o perioadă în care cursul dolarului
american ar fi în scădere. În acest caz, este lesne de înţeles că, din dorinţa de a obţine cât mai
mulţi lei, vom aştepta un curs de schimb favorabil. Peste o săptămână, cotaţia dolarului creşte
în raportul cu leul, de la 3,28 lei/1$ la 3,42 lei/1$. Dacă am fi realizat conversia în lei la
momentul primirii banilor, am fi obţinut 3.280 lei. Schimbându-i la o săptămână distanţă, am
obţinut 3.420, aşadar un câştig de 140 lei. Acesta poate fi considerat o recompensă pentru
aşteptarea noastră, sau un câştig generat de adeverirea aşteptărilor de creştere a
cursului dolarului. În cazul în care cursul ar fi scăzut şi mai mult, aveam la îndemână două
opţiuni, fie aşteptam un raport de schimb mai bun, fie schimbam banii şi ne asumam
pierderea.
1. Piaţa financiară – mediu de gestiune a riscului şi costurilor de tranzacţie
În momentul în care schimbul valutelor sau chiar a valorilor mobiliare se pretează la

sume semnificative, admitem faptul că potenţialul câştig creşte în proporţii similare cu
riscul. Cu toate acestea, persoanele care realizează astfel de tranzacţii nu sunt puţine, iar
câştigurile obţinute depăşesc, de cele mai multe ori, imaginaţia umană. Într-un asemenea
context, se impune încadrarea unor asemenea tranzacţii în perimetrul unor aranjamente
instituţionale bine delimitate, care să asigure buna desfăşurare a acestora, precum şi
transparenţa necesară, mijlocind raportul dintre cerere şi ofertă. Un astfel de mediu este
reprezentat de piaţa financiară. Privită la modul general, piaţa financiară, sau piaţa
capitalului, cuprinde ansamblul tranzacţiilor care au drept obiectiv mobilizarea şi plasarea
fondurilor financiare disponibile şi necesare, inclusiv reglementările şi instituţiile legate de
derularea acestora.
Piaţa capitalului mai poartă denumirea de piaţă financiară, întrucât aceasta asigură
finanţarea suplimentară a activităţii economice. Fluctuaţiile violente ale ratelor de schimb,
creşterile şi căderile pieţelor de valori mobiliare, precum şi legendarele câştiguri obţinute de
participanţii din cadrul acestora, creează deseori impresia că pieţele financiare sunt asemenea
unor cazinouri fără o funcţie economică reală. Aparte însă de a fi în umbră, pieţele activelor
financiare îndeplinesc un rol economic-cheie, acela de a asocia un preţ viitorului şi
incertitudinii.
Piaţa financiară poate fi privită drept loc de întâlnire a milioane de gospodării şi
firme care doresc să realizeze un transfer inter-temporal de resurse. Unii pot opta pentru
realizarea de economii, alţii pentru investiţii, etc. Astfel de operaţiuni se pot realiza fie pe
cont propriu fie cu sprijinul unor intermediari care au rolul de a oferi consultanţa necesară şi
de a limita, pe această cale, nivelul costurilor de tranzacţie. Aşa cum am învăţat în capitolele
anterioare, intermediarii, prin prisma informaţiilor de care dispun, au rolul de a reduce
costurile impuse de tranzacţionarea unui anumit bun, prin urmare, ideea rămâne validă,
inclusiv în momentul în care obiectul schimbului este reprezentat de bani sau alte valori
mobiliare, cum ar fi: acţiuni, obligaţiuni, etc. În acest caz, aici, sprijinul vine din partea
intermediarilor financiari. Ei sunt cei care dirijează resursele de la cei care economisesc,
către cei care au nevoie de împrumuturi sau chiar către investitori. Cu alte cuvinte,
intermediarii financiari separă activitatea de economisire (consumul amânat) de activitatea
de investiţie (crearea de capacităţi fizice productive).
Variabila incertitudine devine inerentă inclusiv atunci când avem în vedere
procesele de economisire şi investiţii. Pe de o parte, în momentul în care achiziţionăm un
activ, cum ar fi o acţiune de la o companie, sau deschidem un cont la o bancă, pornim de la
încrederea că respectiva entitate va avea posibilitatea de a plăti dividendele, în cazul
acţiunii, sau dobânda aferentă, în cazul depozitului deschis, conform înţelegerii. Pe de altă
parte, există încrederea că entitatea care beneficiază de banii noştri, respectiv compania sau
banca, vor avea capacitatea de a obţine câştigurile prevăzute. În ciuda acestor premise, nici
una din cele două etape nu beneficiază de certitudine absolută, însă, un atu al pieţelor
financiare este acela că, ele contribuie la o mai bună gestionare a riscului, şi, prin urmare a
incertitudinii. Aşa cum este posibil să ne protejăm împotriva costurilor generate de
accidentele de maşină, incendii, şomaj sau decese, prin intermediul asigurărilor, la fel putem
să ne protejăm şi împotriva incertitudinii financiare. Cum se produce acest efect? Prin
intermediul diversificării activelor.
Indivizii care economisesc îşi pot reduce riscurile prin deţinerea averii sub forma
diverselor active. De asemenea, diversificarea poate fi oferită de piaţă sub forma unor
elemente compozite în cadrul unui mixaj sau portofoliu, de active de risc de bază. Atunci
când trebuie asumat un risc, pieţele financiare oferă un preţ al acestuia, denumit primă de
risc, conform căreia rata dobânzii plătită pentru active tinde să fie cu atât mai mare, cu cât
acestea prezintă un grad mai mare de risc. Cei care contractează împrumuturi au şi ei de
câştigat de pe urma acestor pieţe: fiecare dintre ei, considerat separat, ar prezenta un risc mare
şi ar trebui să ofere câştiguri pe măsură pentru a-i putea atrage pe investitorii prudenţi.
Apelând la intermediari care îşi împart aceste riscuri, cei care se împrumută plătesc în
final rate mai mici ale dobânzilor.
2. Activele tranzacţionate în cadrul pieţelor financiare
Pentru a înţelege modul de funcţionare a pieţelor financiare, ne vom focaliza atenţia

asupra elementelor care fac obiectul schimbului din cadrul acestora şi vom poposi, pentru
început, asupra noţiunii de active. Din punct de vedere economic, în categoria activelor
încadrăm acele bunuri care au capacitatea de a genera venituri în viitor. Rememorând
tipologia veniturilor prezentată în capitolul 7, respectiv: profit, chirie, rentă, etc, putem
nominaliza o parte dintre aceste active, respectiv capitalul fix (care generează profitul),
terenurile sau chiar clădirile, dacă avem în vedere chiria sau renta, implicit bunurile de
folosinţă îndelungată, dacă ne raportăm la serviciile de consum. Odată lămurită această
chestiune, să trecem la bunurile tranzacţionate în cadrul pieţei financiare.
După cum însăşi titulatura pieţei sugerează, avem de a face cu aşa numitele active
financiare. Ele generează, deopotrivă, venituri în viitor, însă, se subînţelege, de natură
financiară, prin urmare încadrăm aici depozitele în bani (monetare) şi semi-monetare,
respectiv hârtiile de valoare de termen scurt, prin care se fac plasamente pe perioade mai
mici de un an (efecte de comerţ, bonuri de tezaur, certificate de depozit) şi hârtii de valoare
pe termen lung, prin care se asigură plasamente pe perioade ce depăşesc un an (acţiuni şi
obligaţiuni). Acestea din urmă ilustrează cele mai răspândite titluri de valori existente pe
piaţă.
Firmele emit şi vând titluri de valoare în momentul în care au nevoie de resurse. Să
luam exemplul unei companii, cum ar fi Antibiotice Iaşi. Atunci când firma are nevoie de
surse financiare suplimentare pentru a-şi finanţa investiţia într-o nouă tehnologie în valoare
de 50.000 € are la dispoziţie două opţiuni: utilizează o parte din propriul profit, pe care îl
reinvesteşte în achiziţia cu pricina. Observăm că, în acest caz, investiţia este finanţată din
resurse proprii. Dacă aceşti bani nu sunt disponibili, se va face apel la opţiunea secundă,
aceea de a atrage fondurile necesare, pe cale directă, sau indirectă, de la terţe persoane.
Astfel, compania poate să emită acţiuni, cu o anumită valoare nominală înscrisă pe aceasta şi
îşi va spori astfel capitalul social prin vânzarea lor.
Dacă avem în vedere activitatea statului sau a administraţiilor centrale, a
întreprinderilor publice, etc. unde apar nevoi stringente de resurse financiare pentru a finanţa
lucrări publice de amploare, acoperirea deficitelor bugetare, etc., lucrurile urmează aceeaşi
logică. Prima opţiune este reprezentată de utilizarea resurselor proprii, iar în cazul în care
ele sunt insuficiente sau lipsesc cu desăvârşire, se recurge la varianta secundă, emisiunea
titlurilor de valoare, de această dată, a obligaţiunilor. Prin emiterea de obligaţiuni primăria
municipiului Iaşi, spre exemplu, se angajează să contracteze un împrumut pe termen lung de
la o bancă comercială. Să presupunem că valoarea împrumutului este de 5 milioane €, iar
durata acestuia este de 10 ani. În această situaţie, primăria se află în postura de debitor
(datornic) şi se va angaja ca suma de 5 milioane € să fie rambursată băncii în intervalul de
timp stabilit şi să asigure pe toată această perioadă o dobândă anuală fixă, indiferent de
situaţia sa economico-financiară, ce poartă numele de cupon. Atât situaţia companiei
Antibiotice, cât şi a primăriei ieşene reprezintă exemple de finanţare prin surse atrase în mod
direct. Există însă şi cazuri în care sursele de finanţare pot fi accesate şi pe cale indirectă,
prin intermediul creditelor mijlocite de instituţiile financiare specializate şi prin valorificarea
depozitelor monetare.
3. Cererea şi oferta de titluri financiare pe termen lung
Aşa cum am văzut anterior, activele financiare oferă posesorului avantajul de a obţine
venituri viitoare. Dacă cei care emit astfel de titluri financiare, respectiv societăţile
comerciale, sau autoritatea guvernamentală, reprezintă purtătorii ofertei, ne interesează să
descoperim care sunt reprezentanţii cererii. Ca orice decizie adoptată, achiziţia titlurilor
financiare trebuie tratată în termeni de costuri şi beneficii, aşadar în termenii costurilor de
oportunitate. Privind lucrurile din perspectiva ofertanţilor,acestea tind să fie destul de clare.
Care este motivaţia lor de a emite acţiuni sau obligaţiuni? Fără îndoială, am răspunde,
obţinerea de noi surse financiare pe termen lung, necesare pentru finanţarea investiţiilor.
Astfel, prin emisiunea acţiunilor şi obligaţiunilor se va asigura oferta hârtiilor de valoare pe
termen lung. Emisiunea acestor titluri financiare aduce avantaje semnificative, prin prisma
resurselor atrase, însă, implică şi costuri pe măsură. Avem, astfel, în vedere riscul asociat
finanţării, respectiv diminuarea profitului pe titlu emis. Pe de o parte, obligaţiunile prezintă
un nivel al riscului mult mai ridicat faţă de acţiuni, întrucât cuponul lor trebuie plătit
indiferent de situaţia economico-financiară a firmei. Pe de altă parte, şi acţiunile prezintă un
dezavantaj, acela al diminuării profitului pe acţiune, ca urmare a creşterii numărului de
acţionari.
Observăm, aşadar, faptul că sporirea ofertei de titluri financiare pe termen lung
implică un cost de oportunitate, în momentul în care se omite dimensiunea raportului dintre
emisiunea de titluri financiare cu venit fix si venit variabil. Pentru atragerea unor fonduri
suplimentare semnificative se ajunge, uneori, la sacrificarea unei părţi din profitul ce revine
pe fiecare acţiune. Aceasta reprezintă o problemă majoră pentru societăţile comerciale, în
contextul în care se urmăreşte maximizarea profitului aferent fiecărui titlu financiar şi
asumarea unui risc minim asociat finanţării.
Odată delimitate aspectele care definesc oferta titlurilor financiare pe termen lung, să
clarificăm componentele cererii. Cine sunt purtătorii cererii? În primul rând indivizii, apoi
diversele instituţii financiare, cum ar fi: societăţile de asigurare, casele de pensii, etc. Aşa cum
ofertanţii urmăresc atragerea de noi resurse financiare, reprezentanţii cererii cumpără astfel de
titluri din dorinţa de a obţine câştiguri băneşti în viitor.
Achiziţionarea titlurilor financiare presupune un cost de oportunitate. Cumpărând
acţiuni sau obligaţiuni în valoare de 10.000 lei, individul sacrifică şansa obţinerii unui venit
viitor garantat de dobânda pe care ar obţine-o dacă ar depune banii la bancă. Cu alte cuvinte,
randamentul titlurilor financiare (câştigurile pe care acestea le generează în viitor) trebuie
să fie mai mare decât rata dobânzii practicată la depozite, pentru ca investiţia în hârtiile de
valoare să fie rentabilă.
Să presupunem că deţinem 10.000 lei şi avem două opţiuni: prima ar fi să depunem
banii într-un depozit, cu o scadenţă de doi ani, la o rată a dobânzii oferită de bancă de 7%. A
doua opţiune ar fi să achiziţionăm o obligaţiune a cărei valoare nominală este de 12.000 lei, ce
oferă un cupon de 2.000 lei, termenul de scadenţă fiind, de asemenea de doi ani. Preţul pe care
îl plătim pentru a cumpăra obligaţiunea este de 10.000 lei, prin urmare, ne propunem să
identificăm randamentul titlului de valoare pentru a face, mai apoi, comparaţia cu rata
dobânzii. În mod cert, dacă, randamentul obţinut este mai mare de 7%, achiziţia obligaţiunii
va fi mai eficientă decât depunerea banilor la bancă. Dacă, din contră, randamentul va fi mai
mic de 7%, depunerea banilor într-un depozit va aduce un câştig suplimentar. În condiţiile în
care rata dobânzii este de mărime egală cu randamentul obligaţiunii, indiferent de decizia pe
care o vom lua, ambele opţiuni aduc venituri egale.
Randamentul obligaţiunii se obţine din relaţia de egalitate a preţului obligaţiunii cu
valoarea prezentă a fluxului asociat de venituri viitoare. Estimarea valorii prezente a unui
venit viitor reprezintă actualizarea respectivului venit. Pentru aceasta vom ţine cont de faptul
că, venitul asociat, cuponul, rămâne acelaşi până la scadenţă, respectiv 2.000 lei. La finalul
perioadei, emitentul obligaţiunii ne va plăti o sumă egală cu valoarea nominală plus cuponul.
Relaţia de calcul a randamentului este:
C C C O C
P    ....  , sau e  , pentru serii infinite.
1  e (1  e) 2
(1  e) n
P
unde: C - cuponul obligaţiunii; P - preţul obligaţiunii; O - valoarea nominală a obligaţiunii;
n - termenul de scadenţă; e - randamentul obligaţiunii.
Conform problemei, formula devine:
2.000 2.000  12.000
10.000   , care conduce la e = 28,74%.
1 e (1  e) 2
Dat fiind faptul că randamentul obligaţiunii este de 28,74% > 7% (rata dobânzii oferită de
bancă), deducem că investiţia în hârtia de valoare este mult mai rentabilă.
Dincolo de randamentul titlurilor financiare, există şi alte criterii care influenţează
cererea lor, cum ar fi:
a) Câştigul potenţial al titlurilor financiare, aşadar, un câştig suplimentar cuponului, în
cazul obligaţiunilor, sau dividendului, în cazul acţiunilor, care rezultă din creşterea cursului
pentru aceste hârtii de valoare. Formula de calcul a câştigului potenţial este următoarea:
P1  P0 C  ( P1  P0 )
Cp  e  , adică C p  în cazul obligaţiunii noastre.
P0 P0
unde: Cp–câştigul potenţial, P1 - preţul actual al titlului financiar; P0 - preţul iniţial al titlului
financiar, iar C reprezintă cuponul. Dacă am fi tranzacţionat acţiuni, cuponul era înlocuit de
dividend. Astfel, dacă preţul obligaţiunii ar creşte de la 10.000 lei la 11.200 lei, câştigul
nostru potenţial pe care l-am obţine dacă vindem obligaţiunea va fi egal cu
2000  (11.200  10.000)
Cp  = 0,32, adică 32%.
10.000
b) Riscul investiţiilor hârtiilor de valoare, ca rezultat al incertitudinii pe care o
presupune anticiparea fluxurilor de venituri viitoare. Aşa cum am subliniat anterior,
obligaţiunile sunt mai puţin riscante faţă de acţiuni, întrucât ele oferă un venit fix. Dintre
acestea, cele mai certe sunt obligaţiunile guvernamentale. În cazul acestora, riscul este unul cu
atât mai mare, cu cât termenul de scadenţă este mai îndepărtat.
c) Lichiditatea titlurilor financiare pe termen lung – care vizează posibilitatea vânzării
lor rapide, în condiţiile unor costuri de tranzacţie minime. Aceasta depinde de nivelul de
dezvoltare a instituţiilor pieţei financiare; titlurile care se tranzacţionează la bursă beneficiază
de o lichiditate sporită. Plasamentul ideal pentru orice posesor este acela care oferă siguranţă
deplină, un risc de plasare cât mai mic, o rentabilitate înaltă însoţită de câştiguri potenţiale
semnificative şi lichiditate sporită.
4. Diferenţa dintre acţiuni şi obligaţiuni
Deşi ambele sunt titluri de valoare, a căror emisiune constituie cea mai importanată
formă de finanţare, condiţiile pe care acestea le implică trasează o linie de demarcaţie netă
între acţiuni şi obligaţiuni. Să poposim asupra acţiunilor. Aşa cum am văzut şi în exemplul
anterior, pentru ca o companie să poată atrage surse de finanţare prin emisiunea unor astfel de
titluri de valoare, o primă condiţie este ca respectiva firmă să fie constituită ca societate pe
acţiuni. Deducem de aici că un S.R.L. nu ar putea niciodată să recurgă la această cale, a
emiterii de acţiuni, pentru a se finanţa. În cazul nostru, firma Antibiotice S.A. răspunde
acestui prim criteriu. În acest caz, voi, în calitate de studenţi, dacă veţi cumpăra un anumit
număr din acţiunile companiei, veţi dobândi contra-cost o anumită valoare. Suma pe care o
plătiţi pentru a cumpăra un număr de 500 de acţiuni va fi egală cu 500* valoarea nominală a
fiecărei acţiuni (valoarea care este înscrisă pe fiecare acţiune). În cazul Antibiotice S.A., în
care acţiunile au o valoare nominală de 100 Ron, veţi achita 500*100 lei, adică 50000 lei.
Odată cumpărate, aceste acţiuni vă conferă dreptul de proprietate asupra unei părţi din
capitalul firmei, direct proporţional cu aportul adus la capitalul social al firmei, adică cei 50
de lei.
Aşa cum am învăţat, drepturile de proprietate constituie o „regulă a jocului” ce stabileşte atât
privilegii, cât şi responsabilităţi. În acest caz, dreptul de proprietate pe care ni-l oferă posesia
acţiunilor constă în:
 Dreptul la o parte din profitul societăţii (dividendul), aşadar un venit variabil ce
depinde de rezultatele economico-financiare ale firmei;
 Dreptul de a participa la vot la alegerea consiliului de administraţie, respectiv
adoptarea deciziilor de către adunarea generală a asociaţilor;
 Dreptul de a fi informat asupra gestiunii şi situaţiei economico-financiare;
 Dreptul de a obţine o parte din capitalul firmei, dacă aceasta este lichidată;
 Obligaţia de a suporta inclusiv pierderile, atunci când firma obţine rezultate
necorespunzătoare.
Varietatea acţiunilor poate fi ilustrată grafic, conform figurii nr. 1
Au înscris numele deţinătorului şi pot fi

transmise unei alte persoane doar prin
transcrierea în registrul societăţii
emitente.
Dispun de un dividend fix.
Dividendul depinde de dimensiunea Posesorul este cel care dispune de

profitului societăţii. avantajele pe care acţiunea le conferă.
Nu au înscris numele posesorului.
Figura nr. 1 Tipologia acţiunilor
După natura contribuţiei, acţiunile pot fi: acţiuni în bani (sau în numerar) - care sunt
dobândite prin cumpărarea efectivă sau prin compensare, prin creşterea capitalului pe seama
profitului sau altor surse, precum şi prin combinarea acestor modalităţi; acţiuni de aport -
obţinute pe baza unei contribuţii în bunuri (terenuri, clădiri, investiţii etc.) şi se acordă
proporţional cu valoarea acestora. Conform regulamentului de funcţionare a pieţei financiare,
acţiunea nu poate fi niciodată rambursată. În calitate de posesori a celor 500 de acţiuni, dacă
doriţi să intraţi în posesia banilor, nu le puteţi revinde companiei care le-a emis, respectiv
Antibiotice S.A, ci va trebui să le vindeţi pe piaţa financiară, la cursul pieţei. În acest context,
vom sesiza din nou latura speculativă a caracterului uman, întrucât vom căuta să le vindem la
un preţ mai mare decât valoarea lor nominală, pentru a obţine un câştig.
Spre deosebire de acţiuni, obligaţiunile reprezintă titluri de valoare care nu pot fi
emise de oricine. De regulă, entităţile care apelează la emisiunea obligaţiunilor pentru a
atrage resurse financiare sunt: statul, administraţia centrală şi locală pentru acoperirea
deficitelor bugetare, întreprinderile publice, băncile şi, ca excepţie, firmele private pentru a
finanţa lucrări importante de investiţii şi sporirea capitalului. Plecând de la acelaşi exemplu al
primăriei Iaşi, dacă aceasta se va împrumuta prin emisiunea de obligaţiuni în valoare de 5
milioane €, care vor fi achiziţionate de o bancă comercială, aceasta va trebui să garanteze
băncii un venit garantat fix (cuponul), indiferent de situaţia economico-financiară. Din acest
punct de vedere, admitem o altă diferenţă dintre acţiuni şi obligaţiuni, aceea că, obligaţiunile
garantează un venit fix, pe când acţiunile aduc un venit variabil. Similar acţiunilor, şi
obligaţiunile se bucură de o clasificare destul de variată, ce poate fi vizualizată în figura nr.2,
după cum urmează:
Nominale La purtător
Ordinare Dobânda anuală e stabilită la emisiune.
Cu dobândă Posesorul primeşte un venit variabil

DUPĂ MĂRIMEA variabilă determinat de o dobândă fixă şi o marjă
DOBÂNZII stabilită.
Convertibile O combinaţie între obligaţiune şi acţiune.
Figura nr.2. Tipologia obligaţiunilor
În momentul în care banca se decide să tranzacţioneze obligaţiunile pe piaţa bursieră,

valoarea fiecărui titlu (cursul obligaţiunii) nu mai depinde de rezultatele activităţii
emitentului, a primăriei ieşene, ci de evoluţia ratei dobânzii. Cu alte cuvinte, cursul
obligaţiunii va fi influenţat de toţi acei factori care influenţează rata dobânzii pe piaţa
monetară. Cursul obligaţiunii poate fi determinat după relaţia:
C
C0  , unde:
d'
C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul); d' - rata dobânzii.
Să presupunem că BRD este banca ce cumpără obligaţiunile în cauză, iar o singură
obligaţiune îi aduce băncii un venit garantat de 150 lei. În condiţiile în care rata dobânzii este
150
de 10%, cursul obligaţiunii este: C0   1500 lei.
0,1
5. Componentele pieţei financiare
Menţionam la debutul capitolului faptul că activele financiare care se tranzacţionează la

nivelul pieţei financiare cuprind atât hârtii de valoare pe termen scurt, cât şi cele pe termen
lung. În mod inevitabil, cele două dimensiuni nu pot fi suprapuse, întrucât ar exista riscul
apariţiei haosului. Din acest punct de vedere, se realizează structurarea pieţei financiare în
două componente dominante: piaţa capitalului pe termen scurt, respectiv piaţa capitalului pe
termen mijlociu şi lung, linia de demarcaţie fiind furnizată de factorul timp.
În prima componentă includem relaţiile care se formează prin atragerea şi plasarea
fondurilor pe termen scurt, de până la un an. Ea are un rol deosebit în finanţarea pe termen
scurt a activităţii economice. Este o piaţă interbancară prin care băncile se împrumută între
ele, realizând o funcţie de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi bancare. Tot
această piaţă cuprinde şi operaţiunile cu activele financiare care au scadenţe scurte (cambii,
bilete la ordin, bonuri de tezaur, certificate de depozit etc.), precum şi operaţiunile de scontare
şi re-scontare a titlurilor de credit, în vederea procurării unor fonduri lichide înaintate de
scadenţă. În componenta secundă includem acele relaţii care vizează atragerea de fonduri pe
termen mijlociu (1 - 7 ani) şi lung (peste 7 ani). La rândul său, ea este formată din: piaţa
financiară mobiliară (acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de valoare pe termen lung); piaţa
împrumuturilor pe gaj de titluri pe termen lung (lombardul) şi piaţa ipotecară*.
Dacă avem în vedere titlurile pe termen lung noi emise, cum ar fi acţiuni sau
obligaţiuni, ele vor fi plasate pe aşa numita piaţă primară, la un preţ de vânzare care poartă
numele de curs. Pe de o parte, emitenţii doresc să mobilizeze resurse, iar pe de altă parte, cei
care achiziţionează respectivele titluri doresc să le plaseze pe termen lung. Preţul de vânzare
nu trebuie să coincidă neapărat cu valoarea nominală a titlului în cauză. Dacă primăria
municipiului Iaşi are nevoie urgentă de o anumită sumă de bani, aceasta poate opta să vândă
obligaţiunile emise sub valoarea lor nominală (sub parii), urmând ca răscumpărarea lor să aibă
* Ipotecaeste un titlu de valoare care ateståcå o persoanåfizicåsaujuridicå a primit de la o bancåspecializatå o sumå de

banipentrucontinuareaorirelansareaafacerilor, sauînaltescopuri, înschimbulgarantåriisumei respective cu o valoareimobiliarå (clådiri,
terenuri).
loc la valoarea nominală (al parii). Este important de menţionat că băncile sunt cele care
mijlocesc de cele mai multe ori operaţiunile pe această piaţă primară. Ele sunt cele care, în
schimbul unui comision convenit plasează noile titluri în favoarea emitentului. Prin
tranzacţionarea acestor hârtii de valoare emitentul obţine bani lichizi, fapt pentru care, firmele
au avantajul de a-şi finanţa proiectele de investiţii, iar statul pe acela de a finanţa deficitul
bugetar.
Dacă, avem în vedere tranzacţionarea unor titluri de valoare emise anterior, ele vor fi
plasate pe piaţa financiară secundară. Aici, tranzacţiile sunt intermediate de bursele de
valori. Cursul hârtiilor de valoare este puternic influenţat de această dată de raportul cerere-
ofertă. Raţionând în termeni de cerere şi ofertă, ajungem la concluzia că şi aceste coordonate
majore sunt, la rândul lor influenţate de veniturile anterioare generate de respectivele titluri,
respectiv perspectivele viitoare, nivelul ratei dobânzii, rata inflaţiei, conjunctura economică,
inclusiv aspecte care ţin de climatul social sau politic, intern şi internaţional.
Dacă General Motors are nevoie de fonduri pentru construirea unei hale noi va
efectua o emisiune de acţiuni pe piaţa primară. Pentru cumpărător, aceste acţiuni reprezintă o
investiţie financiară, el putând ulterior să le tranzacţioneze pe piaţa secundară de capital.
Tranzacţiile de pe piaţa secundară nu generează venituri pentru GM, dar faptul că
această piaţă există, face ca acţiunile să fie atractive, facilitând investiţiile real
economice. Deducem de aici că acţiunile nou emise care nu au atractivitate pe piaţa
secundară, nu pot avea succes pe piaţa primară de capital.
6. Teoria pieţei eficiente de capital
Trăim într-o lume dominată de asimetria informaţională, fapt pentru care, de foarte
multe ori, eficienţa se rezumă la procesarea eficientă a informaţiilor disponibile. Dacă
avem în vedere piaţa de capital, semnalele primordiale, informaţiile, sunt codificate în
preţurile titlurilor de valoare1. Cu alte cuvinte, o piaţă de capital eficientă impune ca
preţurile practicate să reflecte în totalitate întreaga informaţie disponibilă, relevantă, de
altfel, pentru evaluarea titlurilor cotate. Aceasta înseamnă că întreaga informaţie
referitoare la emitentul titlurilor trebuie să fie disponibilă pe piaţă, astfel încât investitorii să
poată avea acces la ea. Se au în vedere elemente, precum: veniturile, dividendele, creditele
1Fama, Eugene,RandomWalksStock-MarketPrices, The Journal of Business, Vol. 38, No. 1. (Jan., 1965), p. 34-
105.
istorice, prezente şi estimările viitoare ale acestora, ratele estimate de creştere, nivelul de risc
al emitentului, etc. De asemenea sunt importante, cu relevanţă în tendinţele generale de
evoluţie a preţului titlurilor, informaţiile cu referire la situaţia economică a ramurii industriale
în care activează firma, abilitatea managementului şi chiar starea de sănătate a celui ce
controlează activitatea companiei. Informaţia cu referire la titlurile financiare de pe piaţă
trebuie să fie accesibilă actanţilor săi la un cost relativ scăzut, iar preţul titlurilor negociabile
trebuie să includă întreaga informaţie relevantă ce poate fi obţinută.
Eficienţa pieţei de capital vizează două aspecte nodale:
♦ eficienţa operaţională;
♦ eficienţa alocării.
Prima categorie, cea a eficienţei operaţionale, are în vedere accesul ofertanţilor şi
utilizatorilor de fonduri la costuri de tranzacţii mici. Acest lucru presupune ca
intermediarii existenţi să fie într-o strânsă competiţie, astfel încât preţul serviciilor de
intermediere pe piaţa de capital să fie minim. Legat de criteriu secund, acela al eficienţei de
alocare, acesta se referă la relaţia dintre profit şi risc şi presupune ca preţurile să se
stabilească astfel încât titlurile cu acelaşi nivel de risc să ofere acelaşi profit estimat. Într-
o piaţă cu eficienţă la alocare, economiile care reprezintă, în fond, resursa ofertei de fonduri,
sunt alocate prin investiţii într-un mod optim, astfel încât participanţii la piaţă să profite
fiecare în parte.
Pentru ca o piaţă să fie eficientă este necesar ca preţurile să reflecte toate informaţiile
relevante, în mod continuu, astfel încât orice nouă informaţie să fie integrată în preţul titlului
imediat şi corespunzător cu importanţa ei, atât ca mărime cât şi ca sens. Aceasta înseamnă că
atunci când apare o veste bună despre emitent, cei ce nu deţin titlul respectiv pot să-l cumpere
la un preţ mai mare, alimentat de previziunile pozitive. Similar, în momentul în care pe o piaţă
eficientă apar informaţii nefavorabile despre emitent, deţinătorii de titluri au libertatea de a le
vinde la un curs diminuat, cauzat de panica instalată în urma veştii proaste. În general, asta
înseamnă că investitorii nu pot să realizeze regulat venituri mai mari decât media pieţei. În
condiţii de piaţă eficientă, acest lucru se realizează prin titluri cu risc foarte mare sau prin
şansă.
7. Bursa de valori
Bursa de valori este principala instituţie de intermediere a vânzărilor şi cumpărărilor

de titluri financiare pe piaţa secundară. Ea funcţionează după „reguli ale jocului” obligatorii
pentru toţi agenţii economici. Bursele de valori sunt pieţe specializate unde se negociază
valute şi orice valori mobiliare sub formă de efecte comerciale, efecte publice sau alte hârtii
de valoare, acţiuni, etc., inclusiv metale preţioase. Aceasta este o piaţă organizată pentru
titluri financiare, o piaţă de capital, componentă a aşa-numitei economii simbolice (economia
financiară). Bursele au apărut şi s-au dezvoltat în secolul al 18-lea, în strânsă conexiune cu
derularea revoluţiei industriale, ca urmare a necesităţii de formare a capitalurilor prin
împrumuturi pe termen lung şi au luat amploare odată cu extinderea societăţilor comerciale pe
acţiuni. Soluţia a fost identificată în emisiunea de hârtii de valoare. Operaţiunile la bursele de
valori s-au intensificat după primul război mondial, mai ales, în cadrul ţărilor industrializate.
SUA, Japonia, Marea Britanie reprezintă centre de referinţă la nivel mondial, deţinând circa
75% din capitalizarea bursieră mondială. Obiectul de activitate al burselor de valori s-a
diversificat. Tangenţial acţiunilor şi obligaţiunilor emise de societăţile anonime şi de cele în
comandită pe acţiuni, care deţin ponderea majoritară, acestea vizează inclusiv tranzacţionarea
unor hârtii de valoare precum: cambii, obligaţiuni emise de stat, bonuri de tezaur, titluri de
rentă, diverse alte efecte comerciale şi efecte publice, valute, aur şi alte metale preţioase,
bijuterii, perle şi pietre preţioase.
În general, pentru crearea unei burse de valori sunt necesare trei condiţii: existenţa în
zona respectivă sau în apropiere a unor societăţi anonime de mare anvergură; difuzarea
acţiunilor şi obligaţiunilor emise de acestea la un număr mare de acţionari - existenţa
acţiunilor numai în mâinile statului sau în cele ale unui număr mic de acţionari face inutil
comerţul la bursa de valori legat de vânzarea - cumpărarea acestora; reglementarea activităţii
de tranzacţii prin norme legislative, cu rolul de a ocroti libera concurenţă în comerţul de
bursă.
Bursele de valori facilitează acumularea capitalurilor necesare finanţării activităţilor
economice şi dirijării fluxului acestora spre ramurile economice cele mai rentabile. Acest rol
este îndeplinit, mai ales, prin vânzarea - cumpărarea de acţiuni şi obligaţiuni ce aparţin
societăţilor pe acţiuni. Pe durata valabilităţii lor, ele pot fi vândute de acţionari unor terţe
persoane, iar prin aceasta apar două forme de existenţă a capitalului: capitalul real, format din
bunuri materiale şi mijloace băneşti şi capitalul fictiv, reprezentat de efectele financiare
emise pentru constituirea capitalului real. Prin tranzacţiile la care sunt supuse aceste efecte
financiare, în timp, valoarea capitalului fictiv se autonomizează de cea a capitalului real. Ele
pot avea evoluţii separate şi diferite. Capitalul real se valorifică în procesul de producţie,
sporindu-şi valoarea, pe când cel fictiv îşi modifică valoarea în procesul operaţiunilor de
bursă. Situaţia economică a societăţilor emitente este cea care determină evoluţia cursului
acţiunilor. În timp ce evoluţia capitalului fictiv este determinată de influenţa operaţiunilor
speculative şi de modificarea cursurilor acţiunilor, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă,
evoluţia capitalului real este determinată de rezultatele activităţii economice sau de politica de
emisiune a noilor acţiuni şi obligaţiuni.
Pe piaţa bursieră se întâlnesc, prin mijlocirea unor persoane autorizate (brokeri,
jobberi), cererea de titluri din partea celor care dispun de capital bănesc cu oferta de titluri din
partea deţinătorilor acestora. Cererea şi oferta se transmit prin ordinele de bursă în care se
prevăd: denumirea titlului (acţiuni ale societăţii X, obligaţiuni provenite din împrumutul Y
etc.), natura operaţiunii (vânzare, cumpărare), numărul de titluri, preferinţele de preţ, termenul
pentru efectuarea tranzacţiilor etc. Toate ordinele de bursă sunt colectate şi centralizate de
către agenţii bursieri, care, pe baza dispoziţiilor ce le conţin, trec la fixarea cursului (preţului
de tranzacţie) pentru fiecare titlu. Nivelul şi evoluţia cursului sunt influenţate de mai mulţi
factori, precum: cererea şi oferta din respectivele titluri, care la rândul lor depind de mărimea
anterioară a dividendului şi perspectivele sale de viitor; dinamica preţurilor, rata dobânzii,
starea generală a conjuncturii economice interne şi internaţionale, optimismul (pesimismul)
întreprinzătorilor etc.
O anumită imagine pentru rentabilitatea achiziţionării unei acţiuni se obţine prin
determinarea indicatorului numărul ani dividend (Nad) pornind de la mărimea dividendului
obţinut în perioada anterioară sau dividendul anual previzibil (D), în funcţie de cursul (preţul)
la care se achiziţionează acţiunea (C):
C
Nad 
D
Acest indicator arată numărul de ani în care poate fi amortizat preţul plăţii pentru
achiziţionarea unei acţiuni prin dividendul realizat sau previzibil. Operaţiunea este mai
profitabilă pentru cumpărător, cu cât indicatorul este mai mic. Un factor extrem important
asupra cursului titlului de valoare este rata dobânzii. Creşterea sa reduce cererea pentru titluri
şi determină micşorarea cursului acestora pe piaţa bursieră şi invers. Mărimea dobânzii (D)
depinde de mărimea capitalului avansat (C), rata dobânzii (d') şi perioada pentru care se
acordă împrumutul (n):
Cd 'n
D
100
Dacă am deţine o obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, în condiţiile unei rate a
dobânzii de 10%, cursul său (Cs) pe piaţa bursiera va fi:
D  100 10.000  100
Cs    100.000 lei
d 10
unde: D – reprezintă, în acest caz, venitul anual garantat la emisiune.
Creşterea ratei dobânzii la 20% determină scăderea cursului obligaţiunii:
10.000  100
Cs   50.000 lei
20
După cum se poate observa, bursa este o instituţie foarte sensibilă la ceea ce se
întâmplă în viaţa economică, socială sau politică. Un simplu zvon cu privire la înrăutăţirea
condiţiilor de producţie şi desfacere ale unei societăţi atrage după sine scăderea cursului
acţiunilor acesteia. Modificările de cursuri devin mult mai puternice în cazul apariţiei unor
evenimente neprevăzute, precum războaie, revoluţii, catastrofe naturale etc. Deseori, acestea
sunt influenţate şi de manevre necinstite, regizate de principalii acţionari care se coalizează
împotriva celor mici. De exemplu, primii lansează zvonul ca o societate pe acţiuni întâmpină
dificultăţi financiare. Micii acţionari necunoscând realitatea vor urmări să-şi vândă acţiunile
deţinute la firma respectivă. Drept urmare, oferta de acţiuni creşte, cursul acestora scade, iar
marii acţionari vor avea posibilitatea să le cumpere la un preţ cu mult sub valoarea lor
nominală. Atunci când se dovedeşte că a fost un simplu zvon, situaţia firmei respective fiind
cu totul alta, cererea pentru acţiunile sale începe să crească, antrenând creşterea cursului
acestora, moment în care marii acţionari le vor vinde şi îşi vor însuşi profituri consistente.
Fiecare membru al bursei este reprezentat de către agenţii de bursă care negociază în
numele şi pe contul clientului, corespunzător ordinelor primite de la acesta. În unele ţări
(Anglia), pe lângă broker se mai întâlneşte şi dealer denumit şi jobber, care intră în legătură
cu comitetul bursei prin intermediul brokerului. Jobberul stabileşte cotaţiile bursei rezultate
din jocul cererii şi ofertei şi le înscrie pe panourile bursei, pe baza ordinelor transmise de
brokeri. Jobberul poate să încheie şi operaţiuni pe cont propriu. El are posibilitatea să vândă
efectele financiare la un curs uşor superior celui la care cumpără, de aici rezultând profitul
său. De exemplu, acţiunile unei societăţi pe acţiuni cotează la bursă 250/252 dolari. Aceasta
înseamnă că ele se cumpără cu 250 dolari şi se vănd cu 252 dolari. Câştigul jobberului rezultă
din diferenţa dintre cursurile de vânzare şi cele de cumpărare, în acest caz de 2 dolari pentru
fiecare acţiune şi creşte odată cu volumul tranzacţiilor. Modificarea cursurilor se exprimă în
puncte. Punctul reprezintă subdiviziunea minimă a unităţii monetare în care se exprimă
preţul de bursă.
În cazul burselor de valori operaţiunile care au loc pot fi la vedere şi la termen.
Operațiunile la vedere constau în cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu
livrarea şi achitarea la încheierea tranzacţiei, sau în cel mult două zile lucrătoare de la aceasta,
la cursul existent pe piaţă. În acest caz, momentul tranzacţiei coincide cu cel al formării
cursului şi execuţiei sale.
Operaţiunile la termen constau în cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu
livrarea şi achitarea lor la un termen stabilit şi la preţul convenit în momentul încheierii
tranzacţiei. În acest caz, momentul încheierii tranzacţiei nu mai coincide cu cel al execuţiei
sale. Operaţiunile la termen pot fi a la hausse şi a la baisse..
Diferenţa constă în perspectivele diferite ale investitorilor în ceea ce priveşte evoluţia
cursului. În cazul operaţiunilor a la hausse operatorul cumpără titluri la un curs redus sperând
la o creştere a acestuia până la scadenţă. În al doilea caz investitorul vinde, anticipând o
reducere a preţurilor pe piaţă în momentul executării contractului.
La rândul lor, acestea sunt de două categorii: ferme şi cu primă. Operaţiunile ferme
presupun executarea contractului prin cedarea efectivă a efectelor financiare şi achitarea
preţurilor acestora la termenul convenit. În cazul operaţiunilor la termen cu primă sau cu
caracter opţional, unul dintre agenţi îşi rezervă dreptul ca la scadenţă să opteze, în schimbul
plăţii unei prime stabilite, între a renunţa la contract, ori, în raport de "tipul" primei să se
declare vânzător, cumpărător sau chiar să dubleze ori să tripleze numărul titlurilor supuse
tranzacţiei. Bursele de specialitate în asemenea operaţiuni se numesc burse de opţiuni.
Aceste operaţiuni pot fi clasificate în:
 Operaţiuni cu primă simplă "a la hausse" care oferă posibilitatea cumpărătorului de a
alege între executarea sau rezilierea contractului, în funcţie de situaţia existentă la termenul de
scadenţă. De exemplu: un client, anticipând o urcare a cursului unui titlu cotat cu 100 dolari,
cumpără cu primă 100 de titluri la preţul de 105 dolari fiecare, din care 5 dolari reprezintă
prima. La scadenţă se pot ivi două posibilităţi: fie titlul a urcat, presupunem la 120 dolari, şi
cumpărătorul a realizat un profit potenţial de 15 dolari pe titlu, fie acesta a scăzut la 90 dolari,
condiţie în care, în schimbul primei renunţă la contract, suferind o pierdere limitată la 5 dolari
pe titlu, în loc de 10 dolari, dacă ar fi fost cumpărător. La un curs constant, el va opta pentru
una din variante, pierderea fiind aceeaşi, în ambele cazuri, 5 dolari, (prima depusă);
 Operaţiuni cu primă compusă "a la baisse" prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de
a alege între executarea sau rezilierea contractului, în funcţie de evoluţia cursului. De
exemplu: un agent anticipând o scădere a cursului vinde printr-un contract la termen cu primă
100 de titluri la cursul de 105 dolari fiecare, din care 5 dolari reprezintă prima. La scadenţă
pot exista şi în acest caz două posibilităţi: fie cursul titlului a scăzut, presupunem la 90 dolari
şi vânzătorul, executând contractul, a realizat un profit de 10 dolari la fiecare titlu vândut, fie
a crescut la 110 dolari, condiţie în care el renunţă la contract, suferind o pierdere limitată la 5
dolari pe titlu, cât reprezintă prima cedată, în loc de 10 dolari. La acelaşi curs îi va fi
indiferentă poziţia; chiar dacă vinde sau reziliază contractul, pierderea este tot de 5 dolari
(prima depusă).
 Operaţiuni cu prima dublă sau dublă opţiune, se caracterizează prin dreptul
comerciantului de a se declara, în ziua lichidării, fie vânzător, fie cumpărător, în funcţie de
evoluţia cursului. El va fi vânzător când cursul a scăzut (în cazul nostru, la 90 dolari pe titlu)
sau cumpărător, atunci când cursul a crescut (la 120 dolari), prima dublă plătită oferindu-i
posibilitatea să aleagă între aceste două variante.
 Operaţiuni facultative multiple, prin care una din părţi obţine dreptul de a multiplica
(de două, trei ori,etc.) valoarea contractului. Pentru a obţine acest drept, speculatorul a la
hausse plăteşte un preţ majorat faţă de preţul zilei, iar speculatorul a la baisse vinde cu un
preţ ceva mai mic decât preţul zilei.
Bursele de valori au un rol deosebit de important în mecanismul de funcţionare a
economiei de piaţă:
 Ele reprezintă o piaţă permanentă a hârtiilor de valoare, ce oferă posibilitatea
transformării operative, într-un termen scurt, a capitalului real în capital bănesc şi invers,
(lichiditate ridicată). Totodată se facilitează acordarea de credite de către bănci, deoarece ele
acceptă efectele de comerţ şi alte hârtii de valoare atunci când pot urmări la bursă cotaţiile
acestora, pentru ca astfel, să se poate proteja faţa de debitorii incerţi.
 Bursa de valori se apropie cel mai mult de unele dintre cerinţele pieţei cu concurenţă
perfectă: mobilitatea capitalului şi intrarea liberă pe piaţă. Prin bursă capitalul se poate
transfera operativ de la o firmă la alta, sau de la o ţară la alta contribuind la orientarea acestuia
spre domenii mai profitabile ale activităţii economice.
 Bursa de valori contribuie la formarea capitalului marilor firme întrucât favorizează
procesul de concentrare a economiilor populaţiei şi acumulărilor firmelor private. Ea are rolul
de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi necesităţile economice, transformând
economiile în capital.
 Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme şi prin aceasta la
asanarea economiei de unităţi falimentare sau cu rentabilitate redusă. Investitorii vor evita
emiterea de noi acţiuni în ramurile sau unităţile cu capacitate concurenţială slabă.
 Bursa de valori este un barometru extrem de sensibil al stării economiei. Indicele
bursei dă expresia evoluţiei de ansamblu a pieţei bursiere, şi prin aceasta, a economiei
respective. La bursa din Wall Street (New York) se utilizează cunoscutul indice Dow Jones, la
bursa din Tokio - indicele Nikkei, la bursa din Londra - indicele Financial Times.
Indicele de bursă reprezintă, de regulă, media aritmetică ponderată a cotaţiilor zilnice
de închidere la titlurile de valoare reprezentative. Evoluţia activităţii bursiere, reflectată de
indice, poate să arate o direcţie ascendentă (o piaţă "sub semnul taurului" sau bull market),
sau o direcţie descendentă (o piaţă "sub semnul ursului" sau bear market), fiecare din acestea
având un ecou rapid în ansamblul vieţii de afaceri. Volumul tranzacţiilor şi evoluţia cursurilor
reacţionează brusc, uneori cu anticipaţie, la modificarea conjuncturii economice. Adesea,
scăderea bruscă a cursurilor este semnalul declanşării unei crize (a rămas înscrisă în istorie
ziua de 29 octombrie 1929, "marţea neagră" a bursei de acţiuni din New York, care a premers
declanşării marii crize economice mondiale din 1929 - 1933). Exemplul concret al crizei
recente atestă deopotrivă acest aspect.
Alte instituţii semnificative ale pieţei capitalului sunt: comisia hârtiilor de valoare,
casele de brokeraj; piaţa OTC sau piaţa extrabursieră.Comisia hârtiilor de valoare este o
instituţie prin care autorităţile se implică în mod indirect pe piaţa capitalului. Deoarece pe
acestă piaţă se emit şi circulă valori mari sub forma hârtiilor de valoare, există riscul lansării
unor titluri financiare fără acoperire, cu toate consecinţele ce pot decurge de aici. Pentru a se
evita acest lucru, în ţările cu o economie de piaţă, s-au creat instituţii centrale pentru atestarea
acestor valori mobiliare prin: înregistrarea lor şi confirmarea prospectelor de emisiune,
atestarea şi urmărirea activităţii brokerilor şi a caselor de brokeraj, controlul activităţii
burselor de valori şi aprobarea înfiinţării de noi burse.Casele de brokeraj au rolul de a asigura
legătura dintre piaţa primară şi cea secundară şi mai departe, pe piaţa secundară, între cei ce
vând şi cei ce cumpără titluri de valoare. Instituţia de brokeraj funcționează pe trei nivele:
brokerul (agentul de bursă) care este o persoană fizică ce practică meseria de mijlocitor în
circulaţia hârtiilor de valoare; asociaţiile de brokeri care grupează aceste persoane fizice în
funcţie de specializarea lor pe anumite categorii de hârtii de valoare şi pe anumite firme ale
căror titluri sunt cotate la bursă şi casa de brokeraj, respectiv sediul în care brokerul intră în
contact cu clienţii săi, primeşte ordinele de cumpărare şi vânzare pe baza cărora acţionează
apoi la bursa de valori. Casele de brokeraj au următoarele funcţii: introducerea noilor titluri de
valoare pe piaţa primară, efectuarea de tranzacţii pe piaţa secundară a capitalului prin
intermediul brokerilor, care acţionează în numele şi pe baza dispoziţiilor primite de la
posesorii titlurilor de valoare, efectuarea de tranzacţii pe cont propriu (dealing), când ele
operează cu titluri aflate în proprietatea lor, gestionarea portofoliilor clienţilor şi, la cerere,
păstrarea în custodie a hârtiilor de valoare, inclusiv acordarea de consultaţii în probleme de
investiţii financiare.
Piaţa OTC (Over The Counter Market) sau piaţa extrabursieră asigură circulaţia
hârtiilor de valoare care nu sunt cotate la bursa de valori. În cadrul acestei pieţe, în ţara
noastră, un loc special revine pieţei RASDAQ (Romanian Association SecuritysDealers
Automatic Quantification). Aceasta funcţionează după principiile bursei de valori, găzduind
tranzacţiile hârtiilor de valoare, în special a acţiunilor care nu sunt tranzacţionate pe piaţa
bursieră.
Piața financiară
1. Actiunile presupun:
A. existenta unui titlu de imprumut.
B. existenta unui drept de proprietate
C. certitudinea obtinerii unor dividende.
D. riscuri reduse in ceea ce priveste lichiditatea.
2. Din perspectiva unui posesor de resurse financiare, achizitionarea unei obligatiuni

A. Este mai riscanta decat achizitionarea unei actiuni.
B. Este incurajata de un randamant al titlului mai redus decat rata dobanzii.
C. Asigura un venit anual cert
D. Garanteaza dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul firmei emitente.
3. Piata financiara secundara:

A. Insumeaza totalitatea tranzactiilor cu titluri noi.
B. Este locul in care se tranzactioneaza, prin intermediul bancilor, titluri de valoare emise
anterior.
C. Presupune tranzactii realizate prin intermediul burselor de valori
4. Pe piaţa financiară primară:

A. se tranzacţionează titluri de valoare pe termen lung noi emise
B. se tranzacţionează titluri de valoare pe termen lung emise anterior.
C. se tranzacţionează titluri de valoare pe termen lung prin intermediul bursei de
valori.
5. Pe piata bursiera, oferta de titluri:

A. este singura care determina nivelul si evolutia cursului.
B. provine din partea detinatorilor de tiluri
C. se transmite prin ordinele de bursa.
D. provine din partea celor care dispun de capital banesc.
6. Lichiditatea titlurilor financiare pe termen lung:

A. este influentata de raportul cerere-oferta de pe piata.
B. nu este o caracteristica dorita de investitori.
C. este de preferat sa fie cat mai scazuta.
D. vizeaza vanzarea lor rapida, la costuri de tranzactie minime.
Aplicatii:
I. Cursul obligațiunii
C
C0 =
d'
unde: C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul); d' - rata dobânzii
anuală.
II. Randamentul obligaţiunii

C C C +O C
P = + + .... + n , sau e = , pentru serii infinite.
1 + e (1 + e) 2
(1 + e) P
III. Câştigul potenţial al titlurilor financiare

P1 − P0 C + ( P1 − P0 )
Cp = e + , adică C p = .
P0 P0
financiar, iar C reprezintă cuponul. Dacă am fi avut tranzacţionat acţiuni, cuponul era înlocuit de
dividend.
IV. Rentabilitatea achiziţionării unei acţiuni se obţine prin determinarea indicatorului

numărul ani dividend (Nad)
C
Nad = , unde C este prețul, iar D este dividendul
D
Creşterea sa reduce cererea pentru titluri şi determină micşorarea cursului acestora pe piaţa
bursieră şi invers. Mărimea dobânzii (D) depinde de mărimea capitalului avansat (C), rata dobânzii
(d') şi perioada pentru care se acordă împrumutul (n):
Cd 'n
D=
100
Dacă am deţine o obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, în condiţiile unei rate a dobânzii
de 10%, cursul său (Cs) pe piaţa bursiera va fi:
D  100 10.000  100
Cs = = = 100.000 lei
d 10
➢ O persoană achiziționează 50 de obligațiuni cu o valoare nominală de 1 000 000 lei

fiecare, cu scadența peste 5 ani. Venitul fix anual (cupon) adus de fiecare obligațiune
corespunde unei rate a dobânzii de 25%. Care este venitul total încasat de persoana
respectivă?
Rezolvare:
1. CO= C/d` => C = Co * d` = 1 000 000 * 0,25 = 250 000 lei

2. Venitul total = C * nr. de obligatiuni * nr. de ani = 250 000 * 50 * 5 = 62 500 000 lei
Cd 'n
Atentie putem folosi formula: D = * nr. de obligatiuni
100
D = 1 000 000 * 25 * 5 * 50 / 100 = 62 500 000
Profit (câștig net) = VT – CT = 62 500 000 – (1000 000 * 50) = 12 500 000
➢ Venitul anual adus de o obligatiune este de 60 000 lei, ceea ce corespunde unei rate anuale
a dobanzii de 20%. Care va fi cursul obligatiunii pe piata financiara secundara daca rata
dobanzii s-ar reduce cu 25% (din valoarea ratei dobânzii)?
Rezolvare:
1. d1 = d0 – 0.25 * d0 = 0.75 * 20% = 15%

2. Co = C / d1 = 60 000 / 0.15 = 400 000 lei/ obligatiune
➢ Un posesor de economii cumpara de pe piata financiara primara 40 de obligatiuni la
valoarea lor nominala de 2 000 000 lei/buc., purtatoare ale unui venit anual fix de 600 000
lei fiecare, cu scadenta peste 5 ani. Dupa un an de zile, cand pe piata monetara rata
dobanzii este 20%, cele 40 de obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total obtinut?
Rezolvare:
1. C1 = C/d = 600 000 / 0.20 = 3 000 000 lei/obligatiune

2. Castigul fix dupa un an = C * 40 = 600 000 * 40 = 24 000 000
3. C1 – C0 = 3 000 000 – 2 000 000 = 1 000 000 lei/obligatiune
4. Castigul din diferenta de curs = (C1 – C0) * 40 = 40 000 000
5. Castig total (ProfitTotal) = 64 000 000 lei
➢ Un operator de bursă cumpără 2000 de acţiuni X la 200 lei/bucată şi vinde 3000 acţiuni Y
la 400 lei/bucată, ambele pe bază de contracte cu scadenţă la 6 luni. În momentul
executării contractului, cursul actiunilor X este de 250 lei/bucată, iar al acţiunilor Y este
450 lei/bucată. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni:
Rezolvare:
În calitate de cumpărător, în operațiunile la termen, operatorul mizează pe creșterea cursului, astfel

că, pentru acțiunile X, deoarece așteptările lui s-au confirmat, câștigă
2000 * (250 – 200) = 100 000 lei
În calitate de vânzător, în operațiunile la termen, operatorul mizează, dimpotrivă, pe reducerea

cursului, astfel că, pentru acțiunile Y, deoarece cursul a crescut, înregistrează o pierdere de 3000
* (C0 – C1) = 3000 * (400 -450) = -150 000 lei. Pe total operațiuni se va înregistra o pierdere de
100 000 + (-150 000) = -50 000 lei. (PIERDERE DE 50 000 LEI)
➢ Un jucator la bursa incheie un contract de vanzare la termen a 2 000 de actiuni, la pretul

de 50 lei/actiune,cu scadenta peste 3 luni, achitand si o prima de 2 lei /actiune.
a) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 10% fata de nivelul prevazut in contract, jucatorul
castiga 10 000 lei;
b) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 10% fata de nivelul prevazut in contract, jucatorul
pierde 4 000 lei;
c) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 10% fata de nivelul prevazut in contract, jucatorul
castiga 6 000 lei;
d) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 10% fata de nivelul prevazut in contract, jucatorul
castiga 10 000 lei;
Rezolvare:
Este cunoscut ca in operatiunile la termen vanzatorul este un jucator „a la baisse”, adica

mizeaza pe scaderea cursului pana la scadenta fata de nivelul prevazut in contract. Pentru a-si
diminua pierderea in cazul cand realitatea nu confirma asteptarea sa, prin contract se poate stipula
si practicarea unei prime, care permite jucatorului sa nu mai execute contractul daca a crescut
cursul, pierzand numai prima achitata.
In cazul de fata,
varianta a) nu este corecta, deoarece cursul a crescut, contrar asteptarilor

jucatorului, astfel incat acesta nu castiga;
varianta b) este corecta, deoarece, intr-adevar, cursul crescand, vanzatorul prefera

sa piarda doar prima achitata, de 2 X 2 000 = 4 000 lei;
Rezolvare:
1. C1 = C0 * 1.1= 50 * 1,1 = 55
2. Profit = (C0 – C1) * 2000 = (50 - 55) *2000 = -10 000 (PIERDERE)
3. Dar pentru ca a platit prima va alege sa rezilieze contractul. Pierderea = Valoarea primei *
2000 = 2 * 2000 = 4000 lei
varianta c) este corecta, deoarece cursul a scazut cu 10 % din 50 lei, deci cu 5 lei, ceea ce i-a adus
jucatorului un castig de 2 000 X 5 = 10 000 lei, din care se scade prima achitata, de
2000 X 2 = 4.000 lei, rezultand castigul de 6.000 lei;

varianta d) este incorecta, avand in vedere rationamentul de la varianta c)
➢ Aflati ce castig aduc 5 obligatiuni a caror valoare nominala este 2 000 de lei/buc., iar rata
anuala a dobanzii este de 25%.
Rezolvare:
1. Co = C/d
2. C= Co * d = 2000 * 0,25 = 500 lei
3. CT = 500 * nr obligatiuni = 2500 lei
sau
1. D = CURSUL * d * n / 100 = 2000 * 25 * 1 / 100 = 500
2. DT = 500 * nr obligatiuni = 2500lei
➢ Un speculator „a la hausse” (cel cumpără ieftin pentru a vinde mai scump) castiga (are
profit) 1 milion de lei ca urmare a unei tranzactii la termen cu 1000 de actiuni. Care este
valoarea initiala a unei actiuni daca la scadenta pe piata financiara cursul unei actiuni
este de 4000 de lei?
Rezolvare:
„a la hausse” – anticipam o crestere a cursul sau a pretului titlului (cumpar ieftin pentru
a vinde scump) (C1 – C0)
„a la baisse” – anticipez scaderea cursului (vinde scump pentru a cumpara ieftin) (C0 –
C1)
1. (C1 – C0) * 1000 = 1 000 000 LEI
2. C1 – C0 = 1000000 / 1000 = 1000 LEI
3. 4000 – C0 = 1000
4. C0 = 4000 – 1000 = 3000
➢ Un operator de bursă cumpără 1000 de acţiuni X la 4000 lei/bucată şi vinde 2200 acţiuni
Y la 5000 lei/bucată, ambele pe bază de contracte cu scadenţă la 6 luni. În momentul
5500 lei/bucată. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni?
Rezolvare:
1. Pentru acțiunile X operatorul este un speculator „a la hausse”. Dacă prețul lor la scadență
este 4.500 lei/bucată (față de prețul inițial de 4.000 lei/bucată), înseamnă că s-a înregistrat
un câștig de (4.500 lei – 4.000 lei)*1.000 bucăți = 500.000 lei.
2. Pentru acțiunile Y operatorul este un speculator „ a la baisse”. Dacă prețul lor la scadență
este de 5.500 lei/bucată (față de prețul inițial de 5.500 lei/bucată), înseamnă că s-a
înregistrat o pierdere de (5.500 lei – 5.000 lei)*2.200 bucăți = 1.100.000 lei.
3. Pe ansamblu se înregistrează o pierdere de 1.100.000 lei – 500.000 lei = 600.000 lei
➢ În urma unei operațiuni cu primă, un client cumpără 150 de acțiuni la preț de 200 de lei
fiecare plus o primă de 30 de lei, cu scadența peste 3 luni. Ce rezultat va avea operațiunea
pentru client, daca la scadență:
a) prețul crește la 230 de lei?
b) prețul crește la 280 de lei?
c) pretul scade la 150 lei?
Rezolvare:
1. Clientul este un speculator „ a la hausse”. El va înregistra câștiguri dacă prețul
acțiunilor crește la termenul scadent. Indiferent de evoluția prețului, el trebuie să achite
prima de 30 lei/acțiune = 150 acțiuni * 30 lei/acțiune = 4.500 lei.
2. a) dacă prețul crește la 230 lei/acțiune, câștigul clientului va fi (230 lei – 200 lei) * 150
acțiuni = 4.500 lei. În acest caz, rezultatul operațiunii va fi nul: 4.500 lei – 4.500 lei =
0 lei.
3. b) dacă prețul crește la 280 lei/acțiune, câștigul clientului va fi (280 lei – 200 lei) * 150
acțiuni = 12.000 lei. În acest caz, rezultatul operațiunii va fi pozitiv: 12.000 lei – 4.500
lei = 7.500 lei.
4. c) dacă prețul scade la 150 lei/acțiune, pierderea clientului va fi (200 lei – 150 lei) *
150 acțiuni = 4.500 lei. În acest caz, clientul va opta pentru neexecutarea contractului,
plătind doar valoarea primei de 4.500 lei (pierdere).
1. In anul 2010, populația totală a U.E. era de 493.709 mii, populația în vârstă de 15-64 ani
era de 331.177 mii, populația ocupată în vârstă de 15-64 de ani era de 212.395 mii, rata de
activitate a populației de 15-64 ani era de 71,0 %, numărul total al șomerilor era de 23.140
mii, iar rata șomajului ca procent din forța de muncă în vârstă de 15 ani și peste era de 9,7%.
Atunci:
a) Populația activă (forța de muncă) în vârstă de 15 – 64 ani era de 225.136 mii;

b) Forța de muncă în vârstă de 15 ani și peste era de 238.557 mii;
c) Rata ocupării populației de 15 – 64 ani era de 64,13 %;
d) Numărul șomerilor în vârstă de 15 – 64 de ani era de 22.741 mii persoane.
Rezolvare
a) Dacă populația în vârstă de 15-64 de ani era de 331.177 mii persoane, iar rata de
activitate a populației de 15 – 64 de ani era de 71,0 %, populația activă de 15 – 64 ani
este 331.177 mii * 71,0 % = 235.136 mii.
b) Dacă rata șomajului, ca procent din forța de muncă (populația activă) în vârstă de 15
ani și peste, era de 9,7 %, iar șomajul total era de 23.140 mii persoane, înseamnă că
.activa x100  Forța de muncă de 15 ani și peste = 2.314.000 / 9,7 = 238.557 mii
9,7 = pop23140
c) Dacă populația în vârstă de 15 – 64 ani era de 331.177 mii, iar populația ocupată în
vârstă de 15 – 64 de ani era de 212.395 mii, rata ocupării populației de 15 – 64 ani era
de 212.395 x 100 / 331 177 = 64,13 %
d) Numărul șomerilor în vârstă de 15 – 64 de ani = Populația activă de 15 – 64 ani, de

235.136 mii (determinată la punctul a) de mai sus) – Populația ocupată în vârstă de 15
– 64 de ani, de 212.395 mii = 22.741 mii persoane
2. Populația totală a unei țări este de 40 de milioane. Dintre aceștia: 14 milioane sunt
pensionari, iar 6 milioane sunt copii. Din restul rămas: 3 milioane nu au loc de muncă, iar
din aceștia 500 000 au renunțat la a mai căuta un job, iar încă 100 000 emigrează. Aflați
populația activă, populația ocupată și rata șomajului.
Rezolvare
PA = 40.000.000 – 6.000.000 – 14.000.000 – 100.000 – 500.000  PA = 19.400.000 locuitori

Ns = 3.000.000 – 500.000 – 100.000  Ns = 2.400.000
𝑁 2.400.000
Rs = 𝑃𝐴𝑠 × 100  Rs = 19.400.000 ×100  Rs = 12,37%
3. În condițiile în care rata naturală a șomajului este de 4,8%, iar P.I.B.-ul creat în economie
este de 540 miliarde unități monetare (u.m.) față de un venit național potențial de 600
miliarde u.m., conform legii lui Okun, rata estimată a șomajului este de:
a) 8,55%; c) 6,55%;
b) 7,05%; d) 9,80 %.
1
Rezolvare
• Rata estimată a șomajului = Rata naturală a șomajului – (0,5 * Decalajul PIB)

• Decalajul PIB este egal cu P.I.B. real – P.I.B. potențial
• PIB potențial reprezintă 100 % (maxim ce se poate obține folosind din plin toate
resursele de care dispune economia)
• PIB real reprezintă PIB–ul efectiv creat, exprimat ca procent din cel potențial.
Astfel:
540
PIB-ul real, ca procent din PIB-ul potențial, este: 600 ∗ 100 = 90%
Atunci, rata estimată a șomajului = 4,8 – [0,5 * (90 – 100)] = 4,8 + 5 = 9,8 %.
este de 285 miliarde unități monetare (u.m.)., PIB-ul potențial care corespunde unei rate a
șomajului curentă de 5,7% este:
a) 5.700 mld.
b) 317 mld.
c) 300 mld.
d) 570 mld.
Rezolvare
Rata curentă a șomajului (5,7%) = Rata naturală a șomajului (3,2%) – (0,5 din decalajul PIB).
Astfel, (0,5 * decalajul PIB) = 5,7% - 3,2% = 2,5% => Decalajul PIB = 2,5% / 0,5 = 5%.
PIB potențial – PIB efectiv = Decalajul PIB (%) => PIB potențial (100%) – 285 mld = 5% =>
PIB efectiv = 95% din PIB efectiv => PIB potențial = 285/0.95 = 300 mld.
5. Populația totală a unei țări este de 20 de milioane de locuitori, iar populația activă este
de 8 milioane. Produsul intern brut pe cap de locuitor este 10.000 $. Știind că rata șomajului
este 10%, care este valoarea adăugată medie de populația ocupată?
a) 31.200 $.
b) 8.000 $.
c) 22.222,22 $.
d) 27.777,77 $.
2
Rezolvare
𝑁𝑈𝑀𝐴𝑅𝑈𝐿 𝑆𝑂𝑀𝐸𝑅𝐼𝐿𝑂𝑅 𝑁𝑈𝑀𝐴𝑅𝑈𝐿 𝑆𝑂𝑀𝐸𝑅𝐼𝐿𝑂𝑅

R șomajului = ∗ 100 , 10% = => Numărul șomerilor = 800.000
𝑃𝑂𝑃𝑈𝐿𝐴𝑇𝐼𝐴 𝐴𝐶𝑇𝐼𝑉𝐴 8.000.000
Numărul șomerilor + Persoanele ocupate = Populația activă => Populația Ocupată = 7.200.000
𝑃𝐼𝐵
= PIB/cap.locuitor => PIB total = 10.000 $ * 20.000.000 = 200.000.000.000
𝑃𝑂𝑃𝑈𝐿𝐴𝑇𝐼𝐴 𝑇𝑂𝑇𝐴𝐿𝐴
𝑃𝐼𝐵 200.000.000.000
PIB (Valoarea adăugată medie) pe populația ocupată = = =
𝑃𝑂𝑃𝑈𝐿𝐴𝑇𝐼𝐴 𝑂𝐶𝑈𝑃𝐴𝑇𝐴 7.200.000
27.777,77 $
3
ŞOMAJUL
 Este un fenomen economic (deoarece este cauzat de crizele şi recesiunile economice, fiind un decalaj între cererea şi oferta de
muncă, fapt ce face ca parte din salariaţi să rămână fără locuri de muncă) şi un fenomen social (deoarece generează consecinţe care
se resimt în plan social).
 Şomajul – un indicator esenţial al pieţei muncii.
 Piaţa muncii – locul unde se întâlneşte cererea de muncă (ce vine din partea angajatorilor) cu oferta de muncă (ce vine din partea
persoanelor dornice sa se angajeze). Aceasta furnizează un prim factor de producţie – munca. În mod similar, piata capitalului oferă
capitalul, ca factor de producţie, iar piaţa factorilor naturali – resursele naturale.
 Piaţa muncii depinde atât de celelalte pieţe ale factorilor de producţie (capital, resurse naturale), cât şi de piaţa bunurilor
şi serviciilor.
TRĂSĂTURI ALE PIEŢEI MUNCII:

 Este centrată pe OM – el este subiectul şi obiectul său de activitate.
 Este segmentată – pentru fiecare sector din economia naţională există condiţii diferite de angajare şi remunerare.
 Este reglementată – există un cadru institutţional şi juridic bine definit, care reglementează relaţia dintre angajat şi angajator (de
ex.: contracte, acte normative, acorduri, etc).
 Mijloceşte întâlnirea dintre numeroşi cumpărători (angajatori) şi vânzători (muncitori). Tranzacţiile de pe piaţa muncii vizează
serviciile de muncă.
Există o piaţă a muncii naţională (aria de întâlnire a cererii cu oferta de muncă se extinde la nivel naţional) sau o piaţă a muncii
locală.
CEREREA DE MUNCĂ ŞI DETERMINANŢII SĂI:
!! Purtătorii cererii de muncă (cine cere forţă de muncă) – angajatorii.

!! Purtătorii ofertei de muncă (cine oferă forţă de muncă) – lucrătorii.
Salariul
(preţul forţei Curba cererii de muncă – o curbă descrescătoare!!! (Cu cât preţul forţei
de muncă) de muncă este mai mare, cu atât angajatorii vor achiziţiona o cantitate mai
redusă din acest factor).
Curba cererii de muncă
Cererea de muncă depinde de 2 factori:
a) Salariul – preţul forţei de muncă;

b) Cantitatea de muncă pe care angajatorii sunt dispuşi să o
cumpere la diferite niveluri ale salariului.
Cantitatea de muncă (pe care angajatorii sunt dispuşi să o cumpere)
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CEREREA DE MUNCĂ:

1) Evoluţia cererii pentru bunuri şi servicii – daca cererea pentru un bun X creşte, se vor creea noi locuri de muncă necesare pentru
producerea respectivului bun şi invers.
2) Dinamica salariului - O creştere a salariului determină 2 efecte:
a. Efectul de scară – negativ: Creşterea salariului determină, pentru producător, creşterea costului de producţie pentru bunul în
cauză şi, prin urmare, reducerea cantităţii oferite din acel bun → scade cantitatea cerută de muncă din partea angajatorului, a
producătorului → apare un EFECT DE SCARĂ care este NEGATIV pentru că se reduce numărul locurilor de muncă.
b. Efectul de substituţie - tot negativ: creşterea salariului determină o creştere a costului muncii care va depăşi costul capitalului
→ adică forţa de muncă va fi substituită de tehnologie → va scădea cantitatea cerută de muncă din partea angajatorilor → se
reduce numărul locurilor de muncă oferite.
3) Dinamica preţului capitalului – o creştere a preţului capitalului determină, de asemenea, două efecte:
a. Efectul de scară – negativ pentru că va creşte costul de producţie şi scade, astfel, cantitatea oferită din bunul respectiv, prin
urmare va scădea inclusiv cererea de muncă pentru activitatea respectivă.
b. Efectul de substituţie - pozitiv deoarece preţul capitalului mai mare va determina producătorii să înlocuiască capitalul cu
factorul forţă de muncă → creşte cererea de muncă şi se vor creea noi locuri de muncă.
4) Alţi factori cu acţiune indirectă – totalitatea factorilor care influenţează cererea şi oferta globală, precum:
 Creşterea investiţiilor;
 Variaţia exporturilor sau a importurilor;
 Programe de restructurare a sectoarelor economice naţionale iniţiate de către guvern, etc
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ OFERTA DE MUNCĂ:

 Oferta de muncă - se exprimă prin numărul locurilor de muncă solicitate de către posesorii forţei de muncă, a lucrătorilor, care
doresc să se angajeze.
 Oferta de muncă – reprezintă relaţia economică dintre salariu (ca preţ al muncii) şi cantitatea de muncă pe care populaţia activă
(aptă şi disponibilă) este dispusă să o presteze la diferite niveluri ale salariului.
 Dimensiunea resurselor de muncă depinde de factorii demografici (natalitate, mortalitate, speranţa de viaţă), precum şi de factori
economico-sociali (dezvoltare economică, legislaţia muncii privind vârsta de pensionare, etc).
OFERTA DE MUNCĂ CAPITALUL UMAN ŞI MOBILITATEA POPULAŢIEI:
 Capitalul uman = ansamblu de cunoştinţe, deprinderi, aptitudini, abilităţi pe care un individ le dobândeşte în procesul de educare-
formare.
 Mobilitatea forţei de muncă = migraţia forţei de muncă în plan geografic.
o Mobilitate geografică = forţa de muncă schimbă aria geografică;
o Mobilitate ocupaţională = forţa de muncă schimbă profesia, fără a schimba şi domiciliul.
 Emigrare = fenomen specific statelor slab dezvoltate (tinerii pleacă în căutarea unui viitor mai bun).
 Şomerii înregistraţi:
o Sunt persoane apte de muncă din punct de vedere medical şi legal de a munci;
o Nu au un loc de muncă, însă se află în căutarea unuia;
o Sunt disponibili să înceapă lucrul în perioada imediat următoare;
o Sunt persoane înregistrate la ANOFM (Agenţia Naţională a Ocupării Forţei de Muncă)
ŞOMAJUL ŞI CONSECINŢELE LUI:
 Şomajul rezultă din 3 căi esenţiale:

o Pierderea locurilor de muncă de către cei angajaţi;
o Părăsirea voluntară a locului de muncă şi intrarea în rândul şomerilor;
o Creşte cantitatea de muncă oferită pe piaţa muncii.
 Din perspectiva pieţei muncii, şomajul = o ofertă excedentară a locurilor de muncă.
 Şomajul:
o Reduce producţia şi venitul total;
o Creşte inegalitatea (şomerii pierd mai mult decât cei angajaţi);
o Erodează capitalul uman;
o Implică costuri psihice (oamenii nu se mai simt utili);
o Prin şomaj creşte timpul liber;
o Oscilează în timp şi spaţiu;
o Afectează într-o proporţie mai mare muncitorii necalificaţi;
o Tinerii sunt mai afectaţi de şomaj decât adulţii.
 Forme ale şomajului:
o Voluntar sau involuntar;
o Şomajul tinerilor, diplomelor, unei populaţii minoritare;
o Şomajul pe termen lung = persoane care rămân fără loc de muncă pe o perioadă mai mare de 1 an;
o În funcţie de intensitatea lui, poate fi:
 Total = pierderea totală a locului de muncă;
 Parţial = reducerea timpului de muncă şi reducerea corespunzătoare a salariului;
o Şomaj deghizat = specific statelor slab dezvoltate, când oamenilor li se oferă un loc de muncă de o eficienţă foarte redusă,
prost remunerată ce creează o ocupare aparentă a forţei de muncă;
o Şomaj aparent = persoane care au rămas fără loc de muncă, ce părăsesc populaţia activă şi se dedică activităţii casnice.
Este aparent pentru că acele persoane se pot întoarce oricând în câmpul muncii.
o Şomaj fricţional = corespunzător mobilităţii normale a forţei de muncă. Presupune părăsirea locului de muncă pentru
căutarea unuia mai bine plătit.
o Şomaj structural = atunci când economia se află într-un proces de restructurare continuă, de adaptare a producţiei la
modificările cererii.
o Şomaj ciclic = cauzat de insuficienţa cererii. Se restrange productia si parte din angajati sunt disponibilizaţi.
 LEGEA LUI OKUN = există o relaţie negativă între rata şomajului şi nivelul producţiei.
 Rata şomajului = Rata naturală a şomajului – (0.5 * decalaj PIB). Unde Decalaj PIB = PIB real –PIB Potential. (VEZI
IMAGINILE DE MAI SUS).
POPULATIA TOTALA
POPULATIA APTA
(cu varsta peste 15 ani, POPULATIA INAPTA
apta fizic si legal)
POPULATIA ACTIVA POPULATIA INACTIVA

(apta si disponibila) (apta si indisponibila)
SOMERI
POPULATIA OCUPATA (inclusiv rezervele de
munca (elevi, studenti,
militari, casnici etc.)
Indicatori specifici pieței muncii:
1. Rata de activitate (sau de participare la forță de muncă)
Raportul procentual dintre populația activă și populația totală în vârstă de 15 ani şi peste
𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑨𝑪𝑻𝑰𝑽𝑨
R activitate = 𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑻𝑶𝑻𝑨𝑳𝑨 ∗ 𝟏𝟎𝟎
(𝒂𝒑𝒕𝒂 𝒔𝒊 𝒄𝒖 𝒗𝒂𝒓𝒔𝒕𝒂 𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝟏𝟓−𝟔𝟒 𝒂𝒏𝒊)
2. Rata de ocupare
Raportul procentual dintre populația ocupată și populația totală în vârstă de 15 ani şi peste
𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑶𝑪𝑼𝑷𝑨𝑻𝑨
R ocupare = 𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑻𝑶𝑻𝑨𝑳𝑨 ∗ 𝟏𝟎𝟎
3. Rata șomajului (Institutul National de Statistică)
Reprezintă raportul procentual dintre numărul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă și populația activă civilă
(șomeri plus populație ocupată civilă)
𝑵𝑼𝑴𝑨𝑹𝑼𝑳 𝑺𝑶𝑴𝑬𝑹𝑰𝑳𝑶𝑹
R șomajului = 𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑨𝑪𝑻𝑰𝑽𝑨 ∗ 𝟏𝟎𝟎
(𝒄𝒊𝒗𝒊𝒍𝒂)
4. Populația ocupată civilă include toate persoanele care au desfășurat o activitate economico-socială aducătoare de venit, cu excepția cadrelor
militare și a persoanelor asimilate acestora (personalul MapN, MAI, SRI, militari în termen), a salariaților organizațiilor politice și obștești și a
deținuților.
LEGEA LUI OKUN:
Rata șomajului = Rata naturală a șomajului – (0,5 * Decalajul P.I.B.)
Rata naturală a șomajului = NAIRU (Non-Accelerating–Inflation Rate of Unemployment)
Exemplu:
• Rata naturală a șomajului = NAIRU = 5 %

• P.I.B.–ul realizat = 98 % din P.I.B.-ul potențial
o de aici rezultă că decalajul P.I.B.-ului este de – 2 %
▪ Rata șomajului = rata naturală a șomajului (NAIRU = 5%) – 0,5 * (–2), adică 5% + 1% = 6 %.
CAP. 14 BANII
Departamentul de Economie şi Relaţii Internaţionale
FEAA, UAIC Iaşi
Prof. ……………………
Curs Economie anul I
Suport curs: P Heyne et al., Modul de gandire economic
OBIECTIVE
 Cum au evoluat banii
 Ce sunt banii astăzi și cum este organizată masa
monetară
 Cum se creează masa monetară
 Cum sunt reglementate sistemele monetare

(rolul băncilor centrale)
 Instrumente de control/gestionare a masei
monetare
 Rolul BNR și structura masei monetare în RO
EVOLUȚIA BANILOR
 Trocul
 Metalele rare
 Transformarea metalelor prețioase în monedă (despre senioraj)
 Moneda hârtie (mijloc de schimb, de plată) în schimbul
lingourilor (chitanțe oferite de aurari care certificau existența
în depozit a metalului prețios)
 Apariția băncilor: bani cu dobândă, sub forma ”chitanțelor” –
biletele de bancă (semnificau promisiunea emitentului de a
achita posesorului o cantitate de monedă metalică)
 Vezi distincția monedă hârtie – hârtia monedă (nu promite nici
o plată în metal prețios; circulă în baza încrederii)
MONEDA FIDUCIARĂ
 Fides – gr. Încedere
 Moneda hârtie inițială avea ”justificare” în metal
prețios
 Hârtia monedă de astăzi circulă doar în baza
unui acord și a încrederii
 Capacitatea băncilor centrale de a emite bani
fără acoperire este contestată prin riscurile pe
care le presupune
 Un obiect poate fi deveni monedă dacă este
acceptat și folosit de populație
 Caracteristica generală a banilor:
acceptabilitatea
NATURA BANILOR
 Numerarul: componenta de bază a masei monetare
(baza monetară)
 Biletele de bancă – reflectă promisiuni de plată din
partea băncilor centrale
 Numerarul este substituit din ce în ce mai mult de
”banii” din contul curent (înscrisuri bancare); în
economiile dezvoltate reprezintă principalul mijloc de
plată/schimb
 Conturile bancare reprezintă tot promisiuni de plată
din partea băncilor comerciale (un pasiv pentru
emitent)
Bancnotele și banii din conturile curente –

principalele mijloace de schimb (reprezintă
promisiuni sau pasive ale unor instituții de
încredere)
CÂȚI BANI SUNT DISPONIBILI ÎN
ECONOMIE? (CAZUL SUA)
 M1 – masa monetară în sens restrâns: 1,366
mlrd. dolari în dec. 2007
- Numerarul în circulație
- Conturile curente
- Cecurile de călătorie
 M2 masa monetară în sens larg (active ce pot fi
transformate ușor, la costuri mici, în mijloc de
schimb)
- M1
- Depozitele sub 100.000 dolari
- Acțiuni la fonduri mutuale cu investiții sub
50.000 dolari
MASA MONETARĂ ÎN ROMÂNIA
 M1 (masa monetară în sens restrâns): 84,9 milrd. (03.2012)/ 211 mlrd

in feb 2018:
- numerarul în circulație,
- conturi curente, depozite la vedere
 M2 (masa monetară intermediară): 214 mlrd. Lei in 2012/ 353.332 in

2018
- M1
- Depozite cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv (sunt incluse şi

depozitele rambursabile după notificare la cel mult trei luni inclusiv)
 M3 (masa monetară în sens larg): 216 milrd. Lei in 2012, 353.453 in
2018
- M2
- Alte instrumente financiare

Banca incaseaza in deposit 1000 Euro
Rata rezerv oblig este de 10%
00 E intra in contul de rezerva
Raman 900 E care se acorda credit
00 E prin tranzactie/cumparare intra intr-un cont bancar
Se rintine rata rez oblig 10%= 90 E
Raman la dispoz banciiptr creditare 810 E – se acorda credit
ntra in economie 810 E si se fac plati
Cei 810 E intra intr-un cont bancar
Se retine ca rez oblig 10% = 81E
Raman bancii ptr creditare 729E…….
000+900+810+729………1/r=10 – multiplicatorul monetar rezulta ca cei
000 de E depusi initial au genrat o masa monetara de 10.000 E
”CREAȚIA” MONETARĂ
 Moneda poate fi creată de către băncile
comerciale, prin creditare (exemplu)
 Rambursarea creditului reduce/”distruge” masa
monetară
 Înscrisurile din conturile curente sunt bani
deoarece pot fi folosiți ca mijloc de schimb/de
plată (au lichiditate maximă – ”0”)
 Capacitate a băncilor de a crea monedă se
bazează pe acceptabilitatea populației și
încrederea că băncile acceptă promisiunile de
plată
 Întrebare: pot băncile să creeze oricâtă monedă
și-ar dori?
DESPRE CREDIBILITATE ȘI
ÎNCREDERE
 O bancă poate crea monedă atât timp cât are credibilitate
(încrederea populația ca banca își respectă promisiunile de
plată)
 când încrederea scade, populația transformă banii de cont în
bancnote (întrebare: masa monetară se modifică?)
 Băncile comerciale se pot împrumuta de la banca centrală
sau își pot folosi rezervele ( a se vedea mai jos)
 Dacă o bancă devine insolvabilă, se retrage de pe piață;
 Băncile au obligația de a se asigura pentru depozitele
clienților
Într-un sistem bancar nereglementat, crearea de

monedă de către o bancă se autolimitează prin nevoia
de a menține încrederea populației în capacitatea de
restituire
DESPRE SISTEMUL DE
REGLEMENTARE
 Toate sistemele bancare sunt reglementate
 Rolul central revine băncilor centrale (Sistemului
European de Bănci Centrale în UE)
 Instrumentul de bază în reglementarea creării de
monedă: rata rezervelor obligatorii – RRO
 RRO- procentul din depozitele constituite de către
care trebuie să rămână în numerar în seifuri sau în
conturi la banca centrală (totalul pasivelor nu trebuie
să depășească un multiplu al rezervelor: limitarea
procesului de creditare); rezervele nu sunt purtătoare
de dobândă (sunt percepute de bănci ca taxe)
 Exemplu: conturi curente: 100 mil., cu o RRO de 25%
constituie o rezervă de 25 mil.; diferența o poate
folosi pentru împrumuturi
 Deoarece băncile urmăresc profitul (diferența între
dobânda încasată și cea plătită plus cheltuielile de
funcționare), interesul este pentru RRO cât mai mici
ROLUL BĂNCILOR CENTRALE
(REZERVA FEDERALĂ ÎN SUA)
 Stabilește sistemul de constituire a rezervelor;
 Poate extinde sau contracta volumul rezervelor (controlează
volumul creditării în economie și masa monetară în
circulație); deoarece băncile pot crea masă monetară doar
când au rezerve excedentare, rezervele acționează ca o
restricție asupra creșterii cantității de monedă în circulație
 Împrumută băncilor rezerve suplimentare (bancă a
bancherilor);
 Supraveghează băncile comerciale;
 RF – agenție guvernamentală
 Se ridică întrebări legate de capacitatea reală a băncilor
centrale de a-și atinge obiectivele de gestiune a sistemului
monetar
ALTE INSTRUMENTE PRIVIND
CONTROLUL MASEI MONETARE: RATA
DE SCONT - RS
 RS – rata dobânzii plătită de băncile comerciale pentru

împrumuturile pe termen scurt de la banca centrală;
 băncile centrale măresc sau micșorează RS pentru a
influența masa monetară - MM în circulație) – de
explicat
 Acordarea de împrumuturi este selectivă (un
privilegiu, nu un drept);
 majoritatea împrumuturilor sunt contractate de
băncile comerciale de la alte bănci
ALTE INSTRUMENTE PRIVIND CONTROLUL
MASEI MONETARE: OPERAȚIUNI PE PIAȚA
DESCHISĂ - OPD
 Presupun cumpărarea/vânzarea de
obligațiuni guvernamentale)
 Reprezintă cel mai utilizat instrument:
- Cumpărarea – determină creșterea MM (crește

M1) și reducerea ratei dobânzii (prin creșterea
ofertei de credite); creditarea determină noi
creșteri ale MM (proces de multiplicare
monetară)
- Vânzarea – determină reducerea MM și
creșterea ratei dobânzii (prin reducerea ofertei
de creditare)
BANCA NAȚIONALĂ ÎN ROMÂNIA
 Înființată la 17/29 aprilie 1880, prin Legea pentru înfiinţarea unei bănci
de scont şi circulaţiune, ca instituţie de credit, care deţinea privilegiul
exclusiv de a emite bancnote; capitalul băncii era în întregime românesc;
 Obiectivul principal: asigurarea şi menţinerea stabilității
prețurilor; elaborează și aplică politica monetară şi politica
cursului de schimb; decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe
care le utilizează pentru implementarea politicii monetare; asigură
autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de
credit, monitorizarea sistemelor de plăţi;
 totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului;
 este condusă de un consiliul de administraţie (9 membri numiți de
Parlament pentru 5 ani);
 Structura executiv permanentă: Guvernator (este și președintele
consiliului de administrație), 3 vice-guvernatori
DESPRE ROLUL AURULUI
 Mai este necesară justificarea banilor care circulă
prin rezervele de aur ale băncilor centrale?
 Ce dă valoarea banilor?
………….
 Valoarea este dată de raritate, consecință a
raportului cerere - disponibilitate;
 Banii sunt ceruți ca mijloc de schimb;
 Disponibilitatea este limitată de băncile centrale
 Cheia valorii banilor este dată de încredere și

disponibilitatea limitată nevoia de
responsabilitate a sistemului bancar
CONCLUZII
 Banii sunt o instituție socială (un contract/un acord)
 Măresc avuția prin facilitarea schimbului, a
specializării, reducerea costurilor de tranzacție
 Cea mai mare parte a banilor este formată din hârtia
monedă emisă de băncile centrale și din conturile
curente deschise la băncile comerciale
 Totalitatea banilor formează masa monetară (M1 și M2
în SUA)
 Băncile comerciale măresc masa monetară prin
creditare (rolul rezervelor legale)
 Băncile centrale controlează procesul de creditare
 Valoarea banilor este dată de rolul lor ca instrumente
de schimb, nu de ”justificarea” materială
CAP. 14 BANII
FEAA, UAIC Iaşi
Prof. Gabriela Carmen Pascariu
OBIECTIVE
 Cum au evoluat banii
 Care sunt funcțiile banilor
 Ce sunt banii astăzi și cum este organizată masa

monetară
 Cum se creează masa monetară
 Ce factori determină ”puterea” unei monede și

influențează rolul ei în economie
 Cum sunt reglementate sistemele monetare (rolul
băncilor centrale)
 Instrumente de control/gestionare a masei
monetare
 Rolul BNR și structura masei monetare în RO
EVOLUȚIA BANILOR
 Trocul
 Metalele rare
 Transformarea metalelor prețioase în monedă (despre senioraj)
 Moneda hârtie (mijloc de schimb, de plată) în schimbul
lingourilor (chitanțe oferite de aurari care certificau existența
în depozit a metalului prețios)
 Apariția băncilor: bani cu dobândă, sub forma ”chitanțelor” –
biletele de bancă (semnificau promisiunea emitentului de a
achita posesorului o cantitate de monedă metalică)
 Vezi distincția monedă hârtie – hârtia monedă (nu promite nici
o plată în metal prețios; circulă în baza încrederii)
MONEDA FIDUCIARĂ
 Fides – gr. Încedere
 Moneda hârtie inițială avea ”justificare” în metal
prețios
 Hârtia monedă de astăzi circulă doar în baza
unui acord și a încrederii
 Capacitatea băncilor centrale de a emite bani
fără acoperire este contestată prin riscurile pe
care le presupune
 Un obiect poate fi deveni monedă dacă este
acceptat și folosit de populație
 Caracteristica generală a banilor:
acceptabilitatea
NATURA BANILOR
 Numerarul: componenta de bază a masei monetare
(baza monetară)
 Biletele de bancă – reflectă promisiuni de plată din
partea băncilor centrale
 Numerarul este substituit din ce în ce mai mult de
”banii” din contul curent (înscrisuri bancare); în
economiile dezvoltate reprezintă principalul mijloc de
plată/schimb
 Conturile bancare reprezintă tot promisiuni de plată
din partea băncilor comerciale (un pasiv pentru
emitent)
Bancnotele și banii din conturile curente –

principalele mijloace de schimb (reprezintă
promisiuni sau pasive ale unor instituții de
încredere)
FUNCȚIILE BANILOR
 Unitate de cont
 Etalon monetar (Evaluare/ măsură a valorii)
 Mijloc de schimb/plată
 Mijloc de economisire/tezaurizare
 Tema 1: Creati-vă un cont (free) pe
https://www.khanacademy.org
Parcurgeți filmulețele de la tema: Definition, measurement, and
functions of money
Explicați funcțiile banilor menționate mai sus și cum sunt
acestea influențate în condiții de hiperinflație
Alternativ puteți folosi sursa youtube: căutare ”functions of
money”; ” When the functions of money break down:
Hyperinflation”
Maxim 2 pagini
CÂȚI BANI SUNT DISPONIBILI ÎN
ECONOMIE? (CAZUL SUA)
 M1 – masa monetară în sens restrâns: 1,366
mlrd. dolari în dec. 2007
- Numerarul în circulație
- Conturile curente
- Cecurile de călătorie
 M2 masa monetară în sens larg (active ce pot fi
transformate ușor, la costuri mici, în mijloc de
schimb)
- M1
- Depozitele sub 100.000 dolari
- Acțiuni la fonduri mutuale cu investiții sub
50.000 dolari
MASA MONETARĂ ÎN ROMÂNIA
 M1 (masa monetară în sens restrâns): 84,9 milrd. (03.2012)/ 211 mlrd

in feb 2018
- numerarul în circulație,
- conturi curente, depozite la vedere
 M2 (masa monetară intermediară): 214 mlrd. Lei in 2012/ 353.332 in

2018
- M1
- Depozite cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv (sunt incluse şi

depozitele rambursabile după notificare la cel mult trei luni inclusiv)
 M3 (masa monetară în sens larg): 216 milrd. Lei in 2012, 353.453 in
2018
- M2
- Alte instrumente financiare

”CREAȚIA” MONETARĂ
 Moneda poate fi creată de către băncile
comerciale, prin creditare (exemplu)
 Rambursarea creditului reduce/”distruge” masa
monetară
 Înscrisurile din conturile curente sunt bani
deoarece pot fi folosiți ca mijloc de schimb/de
plată (au lichiditate maximă – ”0”)
 Capacitate a băncilor de a crea monedă se
bazează pe acceptabilitatea populației și
încrederea că băncile acceptă promisiunile de
plată
 Întrebare: pot băncile să creeze oricâtă monedă
și-ar dori?
DESPRE CREDIBILITATE ȘI
ÎNCREDERE
 O bancă poate crea monedă atât timp cât are credibilitate
(încrederea populația ca banca își respectă promisiunile de
plată)
 când încrederea scade, populația transformă banii de cont în
bancnote (întrebare: masa monetară se modifică?)
 Băncile comerciale se pot împrumuta de la banca centrală
sau își pot folosi rezervele ( a se vedea mai jos)
 Dacă o bancă devine insolvabilă, se retrage de pe piață;
 Băncile au obligația de a se asigura pentru depozitele
clienților
Într-un sistem bancar nereglementat, crearea de

monedă de către o bancă se autolimitează prin nevoia
de a menține încrederea populației în capacitatea de
restituire
DESPRE SISTEMUL DE
REGLEMENTARE
 Toate sistemele bancare sunt reglementate
 Rolul central revine băncilor centrale (Sistemului
European de Bănci Centrale în UE)
 Instrumentul de bază în reglementarea creării de
monedă: rata rezervelor obligatorii – RRO
 RRO- procentul din depozitele constituite de către
care trebuie să rămână în numerar în seifuri sau în
conturi la banca centrală (totalul pasivelor nu trebuie
să depășească un multiplu al rezervelor: limitarea
procesului de creditare); rezervele nu sunt purtătoare
de dobândă (sunt percepute de bănci ca taxe)
 Exemplu: conturi curente: 100 mil., cu o RRO de 25%
constituie o rezervă de 25 mil.; diferența o poate
folosi pentru împrumuturi
 Deoarece băncile urmăresc profitul (diferența între
dobânda încasată și cea plătită plus cheltuielile de
funcționare), interesul este pentru RRO cât mai mici
ROLUL BĂNCILOR CENTRALE
(REZERVA FEDERALĂ ÎN SUA)
 Stabilește sistemul de constituire a rezervelor;
 Poate extinde sau contracta volumul rezervelor (controlează
volumul creditării în economie și masa monetară în
circulație); deoarece băncile pot crea masă monetară doar
când au rezerve excedentare, rezervele acționează ca o
restricție asupra creșterii cantității de monedă în circulație
 Împrumută băncilor rezerve suplimentare (bancă a
bancherilor);
 Supraveghează băncile comerciale;
 RF – agenție guvernamentală
 Se ridică întrebări legate de capacitatea reală a băncilor
centrale de a-și atinge obiectivele de gestiune a sistemului
monetar
ALTE INSTRUMENTE PRIVIND
CONTROLUL MASEI MONETARE: RATA
DE SCONT - RS
 RS – rata dobânzii plătită de băncile comerciale pentru

împrumuturile pe termen scurt de la banca centrală;
 băncile centrale măresc sau micșorează RS pentru a
influența masa monetară - MM în circulație) – de
explicat
 Acordarea de împrumuturi este selectivă (un
privilegiu, nu un drept);
 majoritatea împrumuturilor sunt contractate de
băncile comerciale de la alte bănci
ALTE INSTRUMENTE PRIVIND CONTROLUL
MASEI MONETARE: OPERAȚIUNI PE PIAȚA
DESCHISĂ - OPD
 Presupun cumpărarea/vânzarea de
obligațiuni guvernamentale)
 Reprezintă cel mai utilizat instrument:
- Cumpărarea – determină creșterea MM (crește

M1) și reducerea ratei dobânzii (prin creșterea
ofertei de credite); creditarea determină noi
creșteri ale MM (proces de multiplicare
monetară)
- Vânzarea – determină reducerea MM și
creșterea ratei dobânzii (prin reducerea ofertei
de creditare)
BANCA NAȚIONALĂ ÎN ROMÂNIA
 Înființată la 17/29 aprilie 1880, prin Legea pentru înfiinţarea unei bănci
de scont şi circulaţiune, ca instituţie de credit, care deţinea privilegiul
exclusiv de a emite bancnote; capitalul băncii era în întregime românesc;
 Obiectivul principal: asigurarea şi menţinerea stabilității
prețurilor; elaborează și aplică politica monetară şi politica
cursului de schimb; decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe
care le utilizează pentru implementarea politicii monetare; asigură
autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de
credit, monitorizarea sistemelor de plăţi;
 totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului;
 este condusă de un consiliul de administraţie (9 membri numiți de
Parlament pentru 5 ani);
 Structura executiv permanentă: Guvernator (este și președintele
consiliului de administrație), 3 vice-guvernatori
DESPRE ROLUL AURULUI
 Mai este necesară justificarea banilor care circulă
prin rezervele de aur ale băncilor centrale?
 Ce dă valoarea banilor?
………….
 Valoarea este dată de raritate, consecință a
raportului cerere - disponibilitate;
 Banii sunt ceruți ca mijloc de schimb;
 Disponibilitatea este limitată de băncile centrale
 Cheia valorii banilor este dată de încredere și

disponibilitatea limitată nevoia de
responsabilitate a sistemului bancar
CONCLUZII
 Banii sunt o instituție socială (un contract/un acord)
 Măresc avuția prin facilitarea schimbului, a
specializării, reducerea costurilor de tranzacție
 Cea mai mare parte a banilor este formată din hârtia
monedă emisă de băncile centrale și din conturile
curente deschise la băncile comerciale
 Totalitatea banilor formează masa monetară (M1 și M2
în SUA)
 Băncile comerciale măresc masa monetară prin
creditare (rolul rezervelor legale)
 Băncile centrale controlează procesul de creditare
 Valoarea banilor este dată de rolul lor ca instrumente
de schimb, nu de ”justificarea” materială
TEMA 2
 Consultați sursele de documentare de la pagina:
 https://www.ecb.europa.eu/explainers/topic/html/
index.ro.html
 Realizați un material structurat de maxim 2
pagini răspunzând în ordine la următoarele
întrebări:
 - Ce este Banca Centrală Europeană (BCE)
 Ce funcții îndeplinește BCE într-o țară membră a

zonei Euro vs o țară care nu este membră a zonei
Euro dar este membră a Uniunii Europene
 Ce este Euro și cum s-a format
 În ce condiții o țară poate adopta Euro?

IMPORTANT
Cele două teme sunt obligatorii,
confirmând faptul că ați parcurs
un proces de învățare
Orice alte surse de documentare
decât cele sugerate pot fi folosite
pentru realizarea temelor
Temele se vor preda la prima
întâlnire de curs față în față
PERFORMANŢELE ECONOMICE
ŞI SITUAŢIA POLITICĂ
PERFORMANŢELE ECONOMICE ŞI SITUAŢIA
POLITICĂ
Un ritm excesiv de creştere a masei monetare

conduce la inflaţie
Întrebări:
1. Ce înseamnă un ritm de creştere excesiv?
2. Există un ritm de creştere insuficient ?
3. Ce reprezintă deflaţia ?
4. Relaţia dintre deflaţie – recesiune – şomaj
5. Controlul ratei de creştere a masei monetare este
modalitatea optimă de a preveni fluctuaţiile la
nivelul agregat al activităţii economice ?
Arc peste timp – Criza economică din
1929 - 1933
■ Conjunctura istorică;
■ Cauze :
- Politica monetară expansionista din anii 1920 a generat o puternică
creştere economică artificială ( boom) urmată de contracţia ( bust) din
1929.
■ Simptome:
- Reducerea rezultatelor economice nete patru ani consecutiv: cu 9% în
1930, 8% în 1931, 14% în 1932 respectiv 2% în 1933.
- În SUA, între 1929 şi 1933 venitul real net pe cap de locuitor a scăzut
cu aproximativ 30%.
■ Efecte
- Şomajul masiv - în 1933 s-a înregistrat punctul culminant al recesiunii
– 25% din forţa de muncă a fost declarată oficial şomeră.
Criza 2008: contributii globale
Criza 2008-?, UE
Criza si componentele PIB
Relația PIB real/ PIB potențial
(sursă http://asecib.ase.ro/Roman/am/cap2.pdf )
Criza si increderea in economie
 Economic Sentiment
Indicator
calculat pe baza a cinci indicatori de
încredere: în industrie (40%), servicii
(30%), încrederea consumatorului
(20%), construcţii (5%) si comerţ (5%).
 Purchasing Manufacturing
Index
(comenzi noi, stocuri, livrari, productie,
ocpare/interviuri cu mai bne, la fel, mai
rau; sub 50, debutul crizei)
Criza si investitiile
Criza si ocuparea
Multiplicatorul si acceleratorul
Demultiplicarea cheltuielilor
Ce pot urmari politicile publice?
 Echilibrul macroeconomic (careul magic: creștere
stabilă, stabilitatea prețului, grad ridicat de ocupare,
echilibru extern); macrostabilitatea economică
 Dezvoltarea durabilă (economie, social, mediu)
 Altele
Abordări:
- Perspectiva neoclasică (liberală)/monetaristă (acent
pe ofertă)
- Perspectiva intervenționistă (keynesistă) (accent pe
cerere)
Ce se întâmplă în timpul unei
recesiuni?
● Recesiunea reprezintă o încetinire neintenţionată şi, deci

nocivă a ritmului de creştere a rezultatelor economice totale.
● Pot fi recesiunile evitate ?
● Planificarea totală a producţiei este soluţia ?

Mecanismul de declanşare a recesiunii
Recesiunile sunt consecinţele unui şir de greşeli comise de

participanţii la activitatea economică. Ele sunt provocate de
aşteptările frustrate ale întreprinzătorilor.
▪ Întreprinzătorii interpretează greşit semnalele de preţ furnizate
de piaţă generînd investiţii eronate şi lipsă de coordonare;
▪ Investiţiile sunt angajate şi produsele sunt fabricate la costuri
care nu sunt justificate de cerere;
▪ Când se descoperă erorile, planurile antreprenoriale se
modifică, producţia trebuie restrânsă, muncitorii concediaţi şi
capitalul, indiferent de forma sa, trebuie lichidat.
▪ Din acest punct de vedere, recesiunile sunt o corecţie adusă
acumulării de greşeli din perioada anterioară.
Cum au putut greşi atât de mulţi
întreprinzători ? Este de vină piaţa ?
Explicaţie: politica monetară expansionista din anii 1920 a generat o

puternică creştere economică artificială ( boom) urmată de contracţia
( bust) din 1929.
Principalii paşi:
1. Creşterea masei monetare fără acoperire → expansiunea artificială a
creditului → reducerea ratei dobânzii → apariţia creditelor ieftine care
generează iluzia profitabilităţii şi un optimism nejustificat.
2. Întreprinzătorii îşi extind investiţiile, angajează mai mulţi munitori, cresc
producţia, măresc stocurile în speranţa unor venituri viitoare în
creştere...
3. Însă, când rata dobânzii începe dintr-odată să crească (antrenând o
creştere inflaţionistă a preţurilor), întreprinzătorii constată că au greşit.
4. În loc de profituri înregistrează pierderi neaşteptat de mari.
Cum au putut greşi atât de mulţi
întreprinzători ? Este de vină piaţa ?
Concluzii:
● Atât în perioadele favorabile, cât şi în cele nefavorabile,
există întreprinderi care eşuează. In timpul unei recesiuni
există, însă, şiruri întregi de erori.
● Acestea sun provocate de manipularea sistemului
monetar şi de credite.
● Marea criză nu trebuie considerată o carenţă a economiei
de piaţă, ci o lecţie care ne arată tuturor cum poate
politica monetară să afecteze procesul de coordonare în
viaţa economică.
ECHILIBRUL MONETAR
 Obiectivul ideal al băncii centrale, în calitate de

agent reglator al sistemului monetar naţional este de
a păstra echilibrul între cererea şi oferta de monedă.
 Reprezentare grafică;
 Moneda nu poate fi “neutră”;
 Echilibrul monetar→stabilitatea preţurilor (un nivel
foarte redus al inflaţiei)→stabilitatea puterii de
cumpărare→evitarea preţurilor distorsionate şi al
calcuclelor monetare sistematic eronate şi deci, a
recesiunii.
POLITICA FISCALĂ
 Politica fiscală reprezintă utilizarea bugetului

guvernamental pentru a ajunge la nivelul dorit al
cheltuielilor totale.
 John Maynard Keynes – cel mai influent susţinător al
politicii fiscle. (Teoria generală a folosirii forţei de
muncă, a dobânzii şi a banilor, publicată în 1936 ).
 Politica fiscală keynesiană viza corectarea
recesiunilor prin manevrarea volumului cheltuielilor
bugetare
NECESITATEA GĂSIRII MOMENTELOR
POTRIVITE
● Utilizarea cheltuielilor bugetare şi implicit a cererii

agregate ca instrument stabilizator eficient
presupune o combinare corectă a politicilor
monetare şi fiscale.
● Principala provocare: identificarea momentului
potrivit.
→ Unde ne aflăm?
→ Unde ne vom afla?
→ Cât durează decalajul dintre luarea unei măsuri şi
impactul ei?
ORIZONTUL DE TIMP ŞI POLITICA
 În concepera, selecţia şi punerea în aplicare a politicilor economice

un rol fundamental îl are alegerea orizontului de timp.
 Modificările cererii agregate afectează producţia şi ocuparea forţri
de muncă înainte de a a fecta preţurile.
I. Politici expansioniste
- aspecte pozitive pe termen scurt;
- aspecte negative pe termen lung;
- sunt atrăgătoare pentru electorat;
II. Politici contracţioniste
- aspecte negative pe termen lung;
● În preajma alegerilor, funcţionarii guvernamentali vor considera că
politicile expansioniste îî avantajează. Aşadar, vor adopta politici
de genul pornire-oprire-pornire, cu tendinţă inflaţionistă.
DEFICITE BUGETARE NELIMITATE
 Procesul politic democratic tinde să producă deficite

bugetare cronice fiindcă acestea controlează
mijloacele de plată şi, prin urmare, se pot împrumuta
cu succes în propria ţară.
 În absenţa unei obligaţii de a atinge echilibrul
bugetar pe termen lung, procesele politice pot
provoca o secvenţă nedefinită de deficite bugetare.
 Deficitele bugetare cronice presează autorităţile să
mărească masa monetară.
DEFICITE BUGETARE NELIMITATE
 Guvernul ar putea contribui la stabilitatea

economică dacă şi-ar limita aria de acţiune.
 Politicile guvernamentale mai stabile şi
previzibile ar creea mai puţine incertitudini la
nivelul sistemului economic.
Inflația
Gabriel Mursa
1
2
Sensul inflației
de bani.
3

4
monedă.
5
6
7
8
Efectele inflației
9
10
11
12
13
14
Inflația sau expansiunea monetară descurajează conduita chibzuită, economisirea
și stimulează comportamentul anti-economic, necugetat; ea stimulează consumul excesiv și
15
16
situații.
17
ocazie.
18
INFLAȚIA
Macroeconomie, anul I
 Troc = schimb direct (bun contra bun)
 Un măr = un ou (prețul unui măr este reprezentat de
un ou)
 Toate raporturile încrucișate de schimb între bunuri
formează sistemul prețurilor relative
 Sistemul prețurilor relative:
- sintetizează informații despre raritatea relativă a
bunurilor
- transmite semnale esențiale ce ghidează atât deciziile
consumatorilor, cât și deciziile producătorilor
 Raporturile de schimb dintre bunuri (prețurile
relative) se pot modifica oricând
 În condiții de troc, nu pot crește toate prețurile în
același timp
 În condiții de troc, nu poate exista ”o creștere
generalizată a prețurilor”
 Prin urmare, inflația este legată de bani
Sensul inflației
 Inflare = a umfla
 Inflația – legată de ”umflarea” cantității de monedă
 ”Creșterea generalizată a prețurilor” poate exista doar
în condițiile exprimării în bani a bunurilor
 În vremurile moderne, producția de bani este un
monopol al băncii centrale, o instituție a statului
Mecanismul creșterii generalizate a
prețurilor
 Inflația nu este o consecință a creșterii generalizate a
prețurilor; creșterea generalizată a prețurilor este un efect al
inflației
 Inflația – o politică deliberată pusă în practică de deținătorii
privilegiului de a multiplica volumul însemnelor monetare
 Inflația produce efecte doar atunci când cantitatea de bani
ce invadează sistemul economic se propagă neuniform și
impredictibil
 Inflația apare atunci când băncile centrale scad artificial rata
dobânzii la care acordă împrumuturi băncilor comerciale
prețurilor
 ”banii ieftini” generează un boom pe termen scurt
 Întreprinzătorii și consumatorii au mai mulți bani pentru
a cumpăra factori de producție și bunuri de consum
 Pe termen scurt, crește cantitatea de bani, nu și cantitatea
de resurse
 Întreprinzătorii și consumatorii licitează cu bani mai
mulți o cantitate relativ constantă de factori de producție
și bunuri de consum prețurile acestora încep să
crească treptat
prețurilor
 Creșterea prețurilor factorilor de producție determină
sporirea costurilor proiectelor investiționale și
reducerea profitabilității acestora
 În scurt timp, multe proiecte investiționale încep să nu
mai fie profitabile; unele dintre ele nu dispun de
suficiente resurse pentru a ajunge să producă
 Apare o criză financiară, apoi, o criză economică
 Abandonarea proiectelor investiționale generează
șomaj
Efectele inflației
 Inflația creează iluzia creșterii puterii de cumpărare
 Inflația distorsionează sistemul prețurilor relative,
ceea ce conduce la alocarea de resurse spre proiecte
investiționale aparent profitabile
 Unele sectoare de producție sunt gonflate artificial
 Inflația redistribuie arbitrar putere de cumpărare; sunt
avantajați primii consumatori, întreprinzători sau
deținători ai banilor tipăriți
 Cei mai avantajați, de obicei: sectorul bancar și
sectorul guvernamental
Efectele inflației
 Inflația conduce la pierderea puterii de cumpărare a
unității monetare, dar și a puterii de cumpărare a
anumitor entități, indivizi ce folosesc monedă
 Inflația acționează ca un impozit deghizat
 Pe termen lung, inflația scade prosperitatea națiunii
deoarece modificările haotice din sistemul prețurilor
relative canalizează resurse spre proiecte investiționale
ce nu ajung niciodată să producă bunuri și servicii
 Astfel, resurse rare sunt risipite
Efectele inflației
 Inflația conduce la modificarea neanticipată a
”mărimii” unității monetare, ceea ce dă peste cap
calculele cotidiene ale oamenilor
 Inflația descurajează conduita chibzuită,
economisirea, dar stimulează consumul imediat și,
chiar, distrugerea capitalului acumulat
 Inflația încurajează îndatorarea, consumul pe datorie
 Efectele ”stimulative” sunt limitate, pe termen scurt, și
doar în favoarea câtorva privilegiați
 Constă în reducerea ritmului expansiunii monetare
 Este nepopulară deoarece, spre deosebire de inflație,
produce mai întâi efecte negative, ”austeritate”
 Inflația pune în discuție natura producției de bani
(monopol discreționar al statului) și structura
sistemului financiar-bancar din epoca modernă
Măsurarea inflației – I
indici, indicatori principali
 Rata inflației
 Indicele prețurilor bunurilor de consum – IPC (Consumer price indices - CPIs): măsoară
evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor utilizate de către
populație.
 •IPPI – Indicele prețurilor producției industriale (al prețurilor de producție: Producer
price indices - PPIs): exprimă evoluția sau schimbările medii ale prețurilor produselor fabricate
si livrate de producătorii interni, practicate efectiv, în primul stadiu al comercializării acestora.
 • IPAM – Indicele prețurilor cu amănuntul: măsoară modificarea prețurilor la mărfurile
 • ICC – Indicele costului construcțiilor: măsoară modificarea prețurilor în construcții
 • IPPA – Indicele prețurilor produselor agroalimentare: măsoară evoluția prețurilor
produselor agro-alimentare; se utilizează atât distinct, cât si în determinarea IPBC;
 • Indicele deflator al PIB, care așa cum s-a văzut, este raportul între PIB nominal (în prețuri
 Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) – Harmonised Index of Consumer
Prices (HICP), bazat pe un coş de bunuri şi servicii reprezentative din fiecare ţară. Este
Măsurarea inflației – II
alți indici
 Indicele prețurilor de import și export (Import and
export price indices)
 Paritatea puterilor de cumpărare (Purchasing Power
Parities - PPPs)
 Indicele costului muncii (Labour cost indices - LCIs)
 Indici sectoriali: agricultură, energie, construcții,
servicii….
Măsurarea inflației – III
Rata inflației, cazul cu un bun
 Ri = (Ip - 1) x 100
 unde, Ri = rata inflației, iar Ip = indicele prețurilor.
 Fie Po = 100 um, P1 – 120 um
Atunci: Ri = (120/100 – 1)*100 = 20%
 Fie Ip în Ianuarie 2020 față de 2000 de 183,1 și în 2019
de 178,4.
Atunci, rata anuală a inflației în ianuarie 2014 este:
Ri = (183,1/178,4 – 1)*100 = 2,6%
Măsurarea inflației – III
Rata inflației, cazul cu mai multe bunuri
Măsurarea inflației – IV
IPC – indicele prețurilor de consum
 cea mai utilizata masura a evolutiei generale a preturilor (folosit la actualizarea
valorii bunurilor/depozitelor...)
 metodologia de calcul e stabilită de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ultima
revizuire în 2004;
 se calculează numai pentru elemente care intră în consumul direct al
populaţiei, în baza structurii cheltuielilor gospodăriilor casnice şi a preţurilor
înregistrate lunar la circa 1200 de mărfuri şi servicii reprezentative în circa 900
centre de colectare amplasate în 8 oraşe ale ţării;
 În cazul IPC, nomenclatorul utilizat este structurat pe 3 nivele de agregare (grupe,
posturi şi sortimente) şi anume: (i) grupa mărfurilor alimentare, care cuprinde 54
de posturi şi 360 de
 sortimente; (ii) grupa mărfurilor nealimentare (112 posturi şi 947 de sortimente) şi
(iii) grupa
 serviciilor (56 de posturi şi 423 de sortimente).
 Rata Inflatiei = IPC - 100
IPC Romania – exemplu (date disponibile
din 1990 – vezi http://statistici.insse.ro/shop/?
page=ipc1&lang=ro)
Indicele lunar al preturilor de consum - Rezultatele cautarii
Perioada de IPC Marfuri IPC Marfuri

Perioada curenta referinta TOTAL IPC (%) alimentare (%) nealimentare (%) IPC Servicii (%)
2020 - Ianuarie
2000 - Ianuarie 458,83 364,67 532,40 533,32
© 1999 - 2018
INSTITUTUL
NATIONAL DE
STATISTICA
Actualizarea valorii
bunurilor/depozitelor
A. folosind indicele preturilor de consum:
A
Suma initiala de actualizat * IPC
=
100
sau
B. folosind rata inflatiei:
B Suma initiala de actualizat * Rata + Suma initiala de

= Inflatiei actualizat
100
Indiferent de metoda de calcul folosita, rezultatul actualizarii este

acelasi deoarece Rata Inflatiei = IPC - 100
Concepte cheie
 Indicele preţurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor
cumpărate şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaţie într-o anumită perioadă
(denumită perioada curentă) faţă de perioada anterioară (denumită perioada de bază sau de
referinţă).
 Rata lunară a inflaţiei : creşterea preţurilor de consum într-o lună faţă de luna precedentă.
 Rata medie lunară a inflaţiei exprimă media creşterilor lunare ale preţurilor. Se calculează ca
o medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de consum cu bază în lanţ din care se scade
baza de comparaţie egală cu 100.
 Rata anuală a inflaţiei : creşterea preţurilor de consum într-o lună din anul curent, faţă de
aceeaşi lună a anului precedent. Se calculează ca un raport exprimat procentual, între indicele
preţurilor dintr-o lună din anul curent şi indicele din luna corespunzătoare a anului precedent,
calculaţi faţă de aceeaşi bază, din care se scade 100.
 Rata medie anuală a inflaţiei reprezintă creşterea medie a preţurilor de consum într-un an
faţă de anul precedent; se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele mediu al
preţurilor dintr-un an şi cel al anului precedent, din care se scade 100. La rîndul lor, indicii
medii ai preţurilor din cei doi ani se determină ca medii aritmetice simple ale indicilor lunari
din fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi bază.
 Rata inflaţiei la sfârşitul anului reprezintă creşterea preţurilor de consum în luna decembrie
a unui an faţă de aceeaşi lună a anului precedent; se calculează în baza produsului indicilor
lunari cu baza în lanţ raportaţi la 100. Din acest produs

Măsurarea inflației – V
HICP (Harmonised Index of Consumer Prices )/ indicelui
armonizat al preţurilor de consum (IAPC), un indice de prețuri
 Cel mai utilizat indice la nivel național în UE, baza de calcul a inflației,
în baza căruia se calculează:
- Monetary Union Index of Consumer Prices
-European Index of Consumer Prices
 Se calculează lunar de EUROSTAT, pe baza datelor furnizate de statele
membre;
 Include 12 categorii de produse, stabilite în baza clasificării
Cheltuielilor pentru Consumul Individual după scopuri ajustat la
clasificarea internaţională COICOP
 Se calculează la baza de referință 2005
HICP – metoda de calcul
 În baza unui ”coș de consum”: se selectează un
eşantion reprezentativ de magazine şi comercianţi cu
amănuntul din mai multe municipii, oraşe şi sate; se
creează un coş de produse şi servicii concrete.; coşul
nu trebuie să fie identic pentru toate localitățile;
conţinutul coşurilor se actualizează în mod regulat,
pentru a reflecta schimbarea modelelor de consum;
 NU EXISTA ASADAR UN COS EUROPEAN identic ptr
toate țările
HICP – grupele de produse
 1. Alimente și băuturi nealcoolice
 2, Restaurante și hoteluri
 3. Bunuri și servicii diverse
 4. Sănătate
 5. Recreație și cultură
 6. Mobilier,echipament casnic și întreținerea de rutină a casei
 7. Îmbrăcăminte și încălțăminte
 8. Întreținerea locuinței, apă, energie electrică, gaze și alți combustibili
 9. Educație
 10. Alcool și tutun
 11. Transporturi
 12. Comunicații

Câteva exemple, 2008:
 Alimente: 11 -12 % for the United Kingdom,

Luxembourg, and Germany, dar 37% for Romania.
 Transport: 8-10 % for Romania, Poland, Slovakia, 19-
23% in Bulgaria, Portugal and Luxembourg;
 Recreere/cultură: 5% in Bulgaria, Portugal, Romania,
and Greece, dar 15 % in the United Kingdom.
 Locuință: 8-9 % in Malta, Cyprus, Greece and
Luxembourg, dar 22-23% in Slovakia and Germany
HICP în România

Prices are collected from 68 collection centers located in 42 cities.
 On average, about 97 000 price quotations are collected every ten days (three times per month) in about 7
100 outlets.

 No of price observations per month: 97 157
 01 Food and non-alcoholic beverages 20 024
 02 Alcoholic beverages, tobacco 1 941
 03 Clothing and footwear 15 785
 04 Housing, water, electricity, gas and other fuels 3 841
 05 Furnishings, household equipment and routine maintenance of the Hhuse 16 260
 06 Health 8 375
 07 Transport 6 882
 08 Communications 319
 09 Recreation and culture 11 818
 10 Education 581
 11 Restaurants and hotels 4 075
 12 Miscellaneous goods and services 7 256
IPC vs IAPC (sursa:
https://insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/ipc/a17/precizari_
metodologice.pdf)
IPC IAPC
 IPC utilizează  IAPC măsoară variatia preţurilor şi
 principiul „naţional” al tarifelor aferente bunurilor şi
consumului (include cheltuielile serviciilor tranzactionate pe
de consum ale rezidenţilor); teritoriul României (principiul
intern);
 IPC este structurat pe 3 nivele de
 IAPC utilizează clasificarea
agregare: (i) grupa mărfurilor
COICOP (Clasificarea Consumului
alimentare (54 de posturi şi 360 Individual pe Destinaţii), convenită
de sortimente); (ii) grupa de CEE/Eurostat/OECD cu 12
mărfurilor nealimentare (112 diviziuni detaliate în 39 de grupe şi
posturi şi 947 de sortimente) şi 93 de clase de mărfuri şi servicii
(iii) grupaserviciilor (56 de (ponderile sunt specific tarilor);
posturi şi 423 de sortimente);
Inflația în UE
Inflația în statele membre
Mai multe statistici
 https://www.ecb.europa.eu/stats/prices/hicp/html/hi
cp_economic_activities_inx_2016-03.en.html
 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/inde
x.php/HICP_-_household_consumption_patterns
 http://ec.europa.eu/eurostat/publications/recently-pu
blished
 http://ec.europa.eu/eurostat/web/hicp/statistics-illust
rated
 https://www.bluenomics.com/data#!data/prices_and_
costs_inflation_/consumer_price_index_cpi_hicp
_/detailed_structure_hicp_basket/909299029|chart/li
ne&countries=eu
Concepte de bază și definiții:
Indicii prețurilor de consum (IPC) acoperă cheltuielile monetare de bunuri și servicii pentru consumul
final, pentru toate tipurile de gospodării rezidente, cu excepția gospodăriilor instituționale, în scopul de a oferi
o imagine cât mai relevantă și precisă a inflației. IPC poate fi privit ca o metodă de măsurare, în linii mari, a
prețurilor unui model de cheltuieli fixe.
Indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) este un set de indici ai prețurilor de consum din UE,
calculat în conformitate cu o abordare armonizată și un singur set de definiții. IAPC este conceput în principal
pentru evaluarea stabilității prețurilor în zona euro și a convergenței evoluției prețurilor în UE, dar și pentru
comparații ale inflației la nivel european. Începând cu ianuarie 2016, seriile IAPC sunt publicate cu anul de
referinţă 2015 = 100.
Post de cheltuieli - grupă de cheltuieli efectuate de consumatori pentru satisfacerea unor nevoi
concrete de consum de bunuri alimentare, nealimentare sau de servicii.
Pondere - coeficient de comensurare folosit la calculul unui indice sintetic (agregat) pentru o
colectivitate de elemente necomensurabile nemijlocit, având drept funcţie stabilirea importanţei relative a
fiecărui element în colectivitatea statistică cercetată.
Rata lunară a inflaţiei - creşterea preţurilor de consum într-o lună, faţă de luna precedentă.
Rata medie lunară a inflaţiei - media creşterilor lunare ale preţurilor. Se calculează ca o medie
geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de consum cu baza în lanţ din care se scade baza de comparaţie
egală cu 100.
Rata medie anuală a inflaţiei - creşterea preţurilor de consum într-un an faţă de anul precedent.
Această rată se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele mediu al preţurilor dintr-un an şi
cel al anului precedent, din care se scade 100. La rândul lor, indicii medii ai preţurilor din cei doi ani se
determină ca medii aritmetice simple ale indicilor lunari din fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi bază
(octombrie 1990 = 100).
Rata anuală a inflaţiei - creşterea preţurilor de consum într-o lună din anul curent, faţă de aceeaşi
lună a anului precedent. Această rată se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele preţurilor
dintr-o lună din anul curent şi indicele din luna corespunzatoare a anului precedent, calculaţi faţă de aceeaşi
bază, din care se scade 100.
Cadru legal
Temeiul legal al observării şi înregistrării preţurilor şi tarifelor îl constituie Legea nr.226/05.VI.2009

privind organizarea şi funcţionarea statisticii oficiale în România, publicată în Monitorul Oficial nr.
397/11.VI.2009, H.G. nr. 957 din 18.VIII.2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de
Statistică, publicată în Monitorul Oficial al României nr.810/07.IX.2005, cu modificările ulterioare, precum şi
Hotărârea de Guvern privind Programul Statistic Naţional Anual (PSNA) ce se publică anual în Monitorul
Oficial.
Regulamentul UE al Parlamentului European și al Consiliului nr. 792/2016 privind IAPC, reprezintă
cadrul legal pentru determinarea indiciilor armonizaţi ai preţurilor de consum, calculaţi prin metodologii
comparabile la nivel european, care ţin seama de specificul naţional de consum şi de variaţia preţurilor în
fiecare ţară.
Sfera de cuprindere
Prețurile măsurate sunt cele suportate efectiv de către consumatori, astfel încât acestea includ taxele
de vânzare pe produse, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată.
IPC se calculează pe baza elementelor care intră în consumul direct al populaţiei şi exclude:
o consumul din resurse proprii reprezentând contravaloarea cantităţilor de produse consumate de
populaţie provenite din alte surse decât din cumpărări (din stoc, din producţie proprie, primit în
dar etc.);
o cheltuielile cu caracter de investiţii şi acumulare (cumpărarea de locuinţe, materiale de construcții
utilizate la construirea de noi locuințe sau efectuarea de reparații capitale la locuințele vechi), rate
de asigurare, amenzi, jocuri de noroc, impozite etc.;
o cheltuieli aferente plăţii muncii pentru producţia gospodăriei (arat, semănat, prăşit, îngrijirea
grădinilor şi livezilor de pomi, a viilor, strângerea recoltelor, cositul fânului, tratamentul medical al
animalelor etc.).
o IPC exclude cheltuielile cu dobânda și de credit, referindu-se la ele ca la un cost de finanțare, nu ca
la o cheltuială de consum.
Colectarea datelor
Observarea şi înregistrarea preţurilor se realizează în cele 42 oraşe reşedinţă de judeţ din care au fost
selectate 68 de centre de cercetare, în funcţie de numărul de locuitori. Unităţile în care se înregistrează
preţurile/tarifele au fost selectate la nivel local, din centrele de cercetare, în funcţie de volumul desfacerilor
de mărfuri şi al prestărilor de servicii. Sunt incluse în nomenclator cca. 7300 unităţi, care trebuiesc menţinute
cât mai mult timp posibil pentru a asigura continuitatea observării preţurilor.
Metoda de calcul a IPC
IPC se calculează ca un indice de tip Laspeyres cu bază fixă. Începând din ianuarie 2019, calculul
indicilor lunari cu bază fixă se face utilizând preţurile medii din anul 2017 (anul 2017=100) şi ponderile din
acelaşi an determinate pe baza cheltuielilor medii din Ancheta Bugetelor de Familie.
Formula generală de calcul a indicelui de tip Laspeyres este:
po qo
Llo =  I lo ( )
 po qo
Llo = indicele agregat al lunii curente (l) din anul 2019 faţă de anul de referinţă 2017;
I lo = indicii lunii curente faţă de media anului 2017 pe trepte de agregare;
po q o
= ponderile aferente treptelor de agregare (importanţa relativă a cheltuielilor
 po qo
medii lunare pe o gospodărie pentru anul 2017).
Calculul indicilor de preţ la nivel de varietate:

pvl i
ivi = v
 100
poi
pvl i = preţul varietăţii i înregistrat în luna curentă (l);
v
poi = media anuală a preţurilor varietăţii i din anul 2017.
v
Preţul varietăţii i înregistrat în luna curentă ( pl i ) se calculează ca o medie aritmetică simplă din cele trei
înregistrări decadale, astfel:
v v v
pl1i  pl2i  pl3i
p 
vi
l 3 sau plvi = plv2i
în care:
pvl1i l3 = preţurile nominale aferente celor trei decade observate în luna curentă, pentru varietatea vi .
A doua formulă se aplică pentru majoritatea sortimentelor de mărfuri nealimentare şi servicii pentru
care colectarea se face doar în perioada 10 – 17 a lunii de referinţă.
Calculul indicilor de preţ la nivel de sortiment, ca medie geometrică a indicilor varietăţilor, conform
formulei:
n
I lS/i17 = n i
i 1
vi n  68
n = numărul centrelor de culegere a preţurilor/tarifelor.

Calculul indicilor la nivel de grupe de mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii ca medie aritmetică
ponderată a indicilor de la nivel de posturi de cheltuieli cuprinse în grupă, astfel:
woPi )
I Cl/i17 =  I lP/i17 (
 woPi
I lC/17
i
= indicele preţurilor la nivel de grupă în luna curentă (l) faţă de media anului 2017;
I lP/i17 = indicele preţurilor la nivel de post în luna curentă (l) faţă de media anului 2017;
woPi = ponderea postului Pi ;

 woPi = ponderea grupei de mărfuri şi servicii.
Diferențe conceptuale dintre IPC și IAPC
o Forma de prezentare a posturilor de agregare
În sistemul naţional, în construirea IPC se utilizează un nomenclator de mărfuri şi servicii, structurat

pe 54 posturi de produse alimentare, 112 posturi de produse nealimentare şi 50 de posturi de servicii,
semnificative pentru consumul populaţiei României.
În sistemul european, în construirea IAPC, se utilizează o clasificare a cheltuielilor după destinaţia de
consum (COICOP – Clasificarea Consumului Individual pe Destinații), care regrupează posturile din sistemul
național. Clasificarea COICOP asigură comparabilitatea indicilor la nivel european, și este structurată, conform
regulamentului UE 792/2016, pe 12 diviziuni detaliate, 47 de grupe, clase, sub-clase.
o Sfera de cuprindere și acoperirea geografică a populației
IPC utilizează principiul “național” al consumului, urmărind cheltuielile de consum ale rezidenţilor,
indiferent dacă acestea sunt efectuate în interiorul sau în afara graniţelor ţării.
IAPC măsoară modificările produse în evoluția preţurilor şi tarifelor aferente bunurilor şi serviciilor
care au survenit pe teritoriul României. Astfel, pentru construirea IAPC se utilizează principiul “domestic”,
luând în calcul consumul tuturor gospodăriilor de pe teritoriul ţării, indiferent de naţionalitate, statut
rezidenţial sau social, exceptând ambasadele străine aflate pe teritoriul României.
o Sistemul de ponderare
Ponderile utilizate pentru calculul IPC sunt obţinute din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) şi rezultă
din structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor şi pentru plata
serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai. Anual se analizează și actualizează structura cheltuielilor
efectuate de populaţie. Astfel, începând din ianuarie 2019, în calculul IPC se utilizează ponderile rezultate din
structura cheltuielilor medii efectuate de o gospodărie în anul 2017.
Din anul 2012 a intrat în vigoare Regulamentul CE nr. 1114/2010 privind standardele minime
pentru calitatea ponderilor IAPC. Implementarea regulamentului, pentru anul 2019, semnifică utilizarea
datelor privind cheltuiala monetară de consum final al gospodăriilor din conturile naţionale aferente anului
2017 şi a cheltuielilor din Ancheta Bugetelor de Familie 2017 pentru calculul ponderilor indicilor armonizaţi.
Ponderile astfel calculate sunt apoi actualizate la preţurile lunii decembrie 2018.
o Perioada de referinţă a indicilor
În cazul IPC:
- calculat faţă de luna anterioară a aceluiaşi an, indicele evidenţiază evoluţia preţurilor de la o lună la alta;
- calculat faţă de luna decembrie a anului anterior, indicele reflectă evoluţia preţurilor de la începutul anului;
- calculat faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, indicele evidenţiază evoluţia preţurilor, eliminând
caracterul sezonier al acestei evoluţii.
În cazul IAPC:
- indicele este calculat şi publicat faţă de media anului 2015 (2015=100). Această perioadă de referință a
indicelui se utilizează pentru seriile cronologice complete ale tuturor indicilor și subindicilor IAPC, conform
regulamentului UE 2015/2010. Toate țările membre ale Uniunii Europene se conformează acestei reguli din
raţiuni de comparabilitate, indiferent de baza de referinţă a indicilor naţionali şi a sistemului de ponderare
folosit. Aceasta înseamnă că se efectuează operaţii de calcul complementare asupra aceloraşi date pentru a se
obţine un indice având ca bază de referinţă media anului 2015;
- tot din raţiuni de comparabilitate, ponderile utilizate de fiecare ţară la calculul IAPC sunt exprimate în
preţurile lunii decembrie ale anului anterior.
Formele de diseminare și accesul la date
Datele sunt publicate în fiecare lună și nu sunt ajustate sezonier. Prin prelucrarea datelor colectate,
rezultă următorii indicatori:
- IPC pe total şi principalele grupe de mărfuri (alimentare și nealimentare) şi servicii;
- Rata medie lunară a inflaţiei;
- Rata lunară a inflaţiei;
- Rata anuală a inflaţiei;
- Agregări speciale pentru diverse organisme interne şi internaţionale;
- IAPC pe structura COICOP.
În plus, se publică o serie de indici parțiali calculați prin excluderea din IPC a anumitor componente:
- Total IPC, cu excepția băuturilor alcoolice și tutun;
- Total IPC, cu excepția combustibililor;
- Total IPC, cu excepția produselor ale căror prețuri sunt reglementate;
- Total IPC, cu excepția legumelor, fructelor, oulelor, combustibililor și produselor ale căror prețuri sunt
reglementate1;
- Total IPC, cu excepția legumelor, fructelor, oulelor, combustibililor și produselor ale căror prețuri sunt
reglementate2, băuturi și tutun.
Datele referitoare la IAPC sunt publicate în Buletinul Statistic de Prețuri.
Diseminarea indicilor se realizează pe suport de hârtie sau electronic, conform termenelor stabilite
prin Programul de Activitate, astfel:
- Comunicat de presă, la 10-12 zile dupa sfârșitul lunii în cauză;
- Buletinul statistic de preţuri şi buletinul statistic lunar;
- Anual: “Anuarul Statistic al României”;
- Electronic pe site-ul INS: http://www.insse.ro;
- Electronic pe site-ul Eurostat: http://ec.europa.eu/eurostat/web/main;
- În baza de date Tempo - online:
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo2&lang=ro&context=40;
- Prin direcţia de cooperare internaţională, către organismele internaţionale.
1 Produse ale căror preţuri sunt reglementate: medicamente, energie electrică, gaze naturale, energie termică, transport C.F.R,
transport pe apă, poştă şi curier, servicii de eliberare carte identitate, permis auto, paşaport, apă, canal, salubritate, transport
urban în comun, chirii stabilite de administraţia locală.
2
Pentru a raspunde cu o mai mare acurateţe nevoilor de analiză a inflaţiei, începând cu luna septembrie 2014, grupa de fructe
include pe lângă fructele proaspete citricele şi alte fructe meridionale.
Cine este bogat şi cine
este sărac?
• World Development Report (Banca Internaţională
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – Banca
Mondială) utilizează următoarea clasificare a ţărilor
lumii (în funcţie de PNB/locuitor):
o ţări cu venit naţional ridicat: SUA, Canada, statele din
Europa Occidentală, Japonia, Coreea de Sud, Singapore,
Australia, Noua Zeelandă, Israel, ţări exportatoare de
petrol (Brunei, Kuweit, Qatar, E.A.U.) etc.;
o ţări cu venit naţional mediu: statele din America Latină
(exceptând Nicaragua, Honduras, Haiti şi Guyana), Africa
de Sud şi de Nord, majoritatea statelor din Orientul Mijlociu,
ţări din centrul şi estul Europei, Thailanda, Malaezia,
Indonezia şi Filipine;
o ţări cu venit naţional redus (PNB/locuitor < 1.000 USD):
China, India, Pakistan, Bangladesh, Birmania, Cambodgia,
Laos, Vietnam, statele cele mai sărace din cadrul fostei
URSS, Albania, Africa Centrală etc.
INTRODUCERE
ÎN ECONOMIA
INTERNAȚIONALĂ
 Economiile naţionale sunt legate între ele printr-un sistem complex de
relaţii:
• Instituţionale
1
• Comerciale
2
• Economice
3
• Financiare
4
 Circulaţia bunurilor, a forţei de muncă sau a capitalului este alimentată

de dorinţa identificării unor pieţe / oportunităţi ce permit o mai bună
valorificare a acestora.
CÂŞTIGURILE DIN COMERŢ
 Comerţul internaţional – componenta fundamentală, cea mai veche, a
relaţiilor economice dintre statele lumii.
 Participarea la comerţul internaţional – direct proporţională cu:

 potenţialul economic;
 nivelul de dezvoltare economică;
 competitivitatea produselor naţionale;
 strategiile de afaceri ale firmelor naţionale etc.
Participarea la exporturile mondiale a celor trei grupe de ţări, 1980-2010 (%)

Categoria de ţări 1980 1990 1995 2000 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Ţări capitaliste
66,34 72,39 69,93 65,72 63,11 60,36 58,82 58,39 56,40 56,40 54,15
dezvoltate
Ţări în curs de
29,46 24,20 27,71 31,88 33,82 36,18 37,42 37,68 39,02 39,78 41,78
dezvoltare
Ţări socialiste şi
4,20 3,41 2,35 2,40 3,07 3,46 3,76 3,93 4,59 3,83 4,07
în tranziţie
Sursa: UNCTAD, Handbook of Statistics 2011.
Tipologia țărilor incluse în
statisticile internaționale - I
• In functie de stadiul de dezvoltare și caracterul
emergent
- dezvoltate / developed countries (industrializate, cu
PIB/locuitor de regula de peste 12.000 dolariș niveluri
ridicate ale HDI- Human Development Index)
- în dezvoltare/ developing countries (mai putin
industrializate, cu PIB/loc intre 1000 si 12.000 dolari, cu
indexi scazti de dezvoltare umana)
- BRICS: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud
- LDC: Least Developed countries
- Economii în tranzitie/ economies in transition
Tipologia țărilor incluse în
statisticile internaționale - II
• World Development Report (Banca Internaţională
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – Banca
Mondială) utilizează următoarea clasificare a ţărilor
lumii (în funcţie de PNB/locuitor):
o ţări cu venit naţional ridicat: SUA, Canada, statele din
Europa Occidentală, Japonia, Coreea de Sud, Singapore,
Australia, Noua Zeelandă, Israel, ţări exportatoare de
petrol (Brunei, Kuweit, Qatar, E.A.U.) etc.;
o ţări cu venit naţional mediu: statele din America Latină
(exceptând Nicaragua, Honduras, Haiti şi Guyana), Africa
de Sud şi de Nord, majoritatea statelor din Orientul Mijlociu,
ţări din centrul şi estul Europei, Thailanda, Malaezia,
Indonezia şi Filipine;
o ţări cu venit naţional redus (PNB/locuitor < 1.000 USD):
China, India, Pakistan, Bangladesh, Birmania, Cambodgia,
Laos, Vietnam, statele cele mai sărace din cadrul fostei
URSS, Albania, Africa Centrală etc.
Comerț și creștere
economică
Structura comerțului în
dinamică
Țări dezvoltate vs. Țări în
dezvoltare - I
Țări dezvoltate vs. Țări în
dezvoltare - II
 Specializarea şi schimbul – surse ale bunăstării şi prosperităţii naţiunilor
Cost
marginal
Determinanţi ai schimbului
Beneficiu
marginal
 Economie deschisă – participantă la comerţul internaţional
 Economie închisă – izolată de aria comerţului internaţional
 În funcţie de nivelul protecţiei aplicate, gradul de deschidere spre exterior

variază:
Comerţ liber
Comerţ restricţionat
Câștigurile decurg din comerțul liber!
 Specializarea națiunilor - condiționată de competențele specifice și dotarea

cu resurse specializarea trebuie să se realizeze în acele produse ce
presupun cele mai reduse costuri de oportunitate.
 Specializare – urmărirea avantajului comparativ
 Orientarea spre comerțul exterior – determinată de avantajele obținute
 DOAR COMPANIILE fac comerț, NU statele sau regiunile!
 Companiile se vor specializa în producția acelor bunuri și servicii pentru care

dețin avantaje comparative.
Principalele surse ale câștigurilor din comerț:
1) Diferențe de cost (din diferențele privind dotarea cu resurse)

A. Când apare avantajul absolut?
 Atunci când o națiune/regiune poate obține un produs cu o cantitate mai

mică de resurse față de restul țărilor/regiunilor.
 Resursele vor fi alocate către acele bunuri pentru care se dețin avantaje
absolute.
 Pentru a înțelege motivul apariției specializării între națiuni, vom face apel la
un exemplu, cu două țări/regiuni (Uniunea Europeană și SUA) și două
produse (grâu și postav).
 UE poate produce la costuri mai mici postavul, iar SUA grâul. Ambele dispun
de două unități de muncă (forța de muncă – unicul factor de producție).
Modelul avantajului absolut a lui A. Smith
Tabelul 3. Câștiguri din specializarea cu avantaj absolut
Produse Grâu (kg.) Postav (kg.) Grâu (kg.) Postav (kg.)
b. Cantități care pot fi
produse prin transferul
Economii închise a. Cantități de grâu și postav care
unei unități de muncă
vs. economii pot fi produse cu o unitate de
înspre producția unde țara
deschise muncă în cele două țări
dispune de avantaj
comparativ
UE 5 10 - 20
SUA 10 6 20 -
Cu specializare conform
Total producții la Fără specializare
avantajului comparativ
nivel internațional
15 16 20 20
Adaptare după R. Lipsey
a) Situația în care economiile sunt închise, nu apelează la schimb.

b) Economii deschise, cu relații de schimb liber.
 Legea avantajului comparativ – fiecare țară se specializează în producția și

exportul bunurilor pe care le produce la un cost relativ (cost de oportunitate)
inferior celui înregistrat în alte țări.
B. Ce se întâmplă dacă țările nu dețin avantaj comparativ la nici un produs ?
 Revenind la același exemplu, atât grâul, cât și postavul sunt realizate de SUA
la costuri mai mari.
Modelul avantajului comparativ relativ a lui D. Ricardo
Tabelul 4. Câștiguri din specializarea cu avantaj relativ
a. Cantități de grâu și postav b. Cantități care pot fi
Economii închise care pot fi produse cu o produse prin transferul de
vs. economii unitate de muncă în cele două resurse în activitatea unde
deschise țări se deține avantaj
comparativ
UE 50 90 - 5 +9
SUA 10 6 + 10 - 6
avantajului comparativ relativ
15 16 +5 +9
 Legea avantajului comparativ relativ - fiecare țară se specializează în producția

bunurilor pentru care posedă cel mai mare avantaj comparativ relativ
(„superioritatea cea mai mare”), sau cel mai mic dezavantaj comparativ relativ
(„inferioritatea cea mai mică”).
Tabelul 5. Specializarea ca rezultat al costului de oportunitate
Costul de oportunitate în cazul Costul de oportunitate în cazul
avantajelor absolute avantajelor relative
grâu postav grâu postav
UE 2 unități postav 0,5 unități grâu 1,8 postav 0,55 unități grâu
0,6 unități 1,67 unități de 0,6 unități 1,67 unități de
SUA
postav grâu postav grâu
Specializare în
produsul pentru
UE în postav UE în postav
care costul de
SUA în grâu SUA în grâu
oportunitate este
mai mic
 Raţionând în termenii costului de oportunitate fiecare ţară se va specializa

în producţia acelor bunuri pentru care costul de oportunitate este cel mai mic.
C. Teoria dotării cu factori de producţie (Teoria H-O-S)
 Denumirea H-O-S vine de la numele autorilor acesteia: Heckscher, Ohlin şi

Samuelson.
 Recomandă specializarea unei economii în industrii pentru care există

factori de producție din abundență.
 Comerțul exterior apare ca un schimb de factori abundenți pentru factori

rari.
Capitalul Tehnologia Surse ale avantajului

uman comparativ
Avantaje dobândite
2). Diminuarea costurilor ca urmare a creșterii volumului producției
(ca rezultat al specializării).
 Economiile de scară – sursă a câștigurilor din comerț
 Economii de scară – diminuarea costurilor medii ca urmare a sporirii

producţiei
 Dezeconomii de scară – creşterea costurilor medii, ca urmare a sporirii

producţiei
 Forme ale specializării:

– inter-industrie (textile-maşini etc).
– intra-industrie (în interiorul acelorași industrii: textile-textile, maşini-maşini
etc).
LIBER SCHIMB SAU PROTECŢIONISM?
 Schimburile comerciale ale statelor se pot derula:
 în condiţii de comerţ liber;
 în condiţii de protecţie (stabilite de guvern).
 Protecţie la export – protecţia e aplicată de guvernul ţării exportatoare;
 Protecţie la import – protecţia e aplicată de guvernul ţării importatoare;
 Măsurile guvernelor de reglementare a comerțului internațional formează

politica comercială.
 Instrumente de protecţie utilizate de guvern se împart în 3 categorii:
 Bariere tarifare;
 Bariere netarifare;
 Instrumente promoționale.
 Taxa vamală – impozit indirect aplicat mărfurilor care trec frontiera vamală
 Motivaţia măsurilor protecţioniste:
 diversificarea producţiei naţionale;
 reducerea dependenţei de exterior a unor industrii importante;
 ocuparea forţei de muncă;
 interese legate de apărarea naţională;
 confruntarea cu unele condiţii speciale de criză;
 echilibrarea balanţei comerciale;
 protejarea unor grupuri specifice.
 Protecţia reduce avantajul comparativ, reorientează fluxurile
comerciale către state cu un protecţionism scăzut.
 Protecţia are un cost de oportunitate ridicat. Determină diminuarea
eficienţei în utilizarea resurselor, respectiv a bunăstării consumatorului.
 Protecţia poate oferi răgaz producătorilor să îşi îmbunătăţească

competitivitatea.
 Protecţia poate economisi resurse (contingente la export), poate susţine
IMM-urile şi stimula dezvoltarea tehnologică.
PREFERINŢA PENTRU SCHIMBURI REGIONALE.
SITUAŢIA U.E.
 Ţările manifestă preferinţa pentru schimbul intra-regional datorită:
 Dotării comparabile cu factori de producţie;
 Proximităţii geografice;
 Modelelor similare de consum;
 Funcţionării acordurilor regionale ce atestă liberul schimb.
Forme ale comerţului liber
1.) Acordurile de schimb preferenţial – implică o liberalizare parţială a
schimburilor comerciale prin reduceri reciproce ale taxelor vamale. Nu presupun
comerţul liber în plenitudinea valenţelor sale.
2.) Zonele de liber schimb – presupun eliminarea taxelor vamale şi a limitărilor
cantitative doar între ţările membre. Restricţiile comerciale se păstrează pentru
statele din afara acestora.
3.) Uniunile vamale – raportându-ne la prevederile aferente zonelor de liber
schimb, presupun adoptarea unor restricţii comerciale comune faţă de terţi,
printr-un tarif vamal comun.
4.) Pieţele comune – presupun libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, a forţei
de muncă şi a capitalurilor.
Principalele acorduri regionale
 NAFTA (Acordul Nord American de Liber Schimb - 1994) – cea mai mare
zonă de comerţ liber, compusă din SUA, Mexic şi Canada.
 MERCOSUR (Piaţa comună a Sudului – 1991) – este alcătuită din Brazilia,
Argentina, Paraguay, Uruguay, Venezuela și Bolivia (în curs de aderare).
 CEFTA (Acordul Central European de Liber Schimb) – vizează comerţul
liber între state din SE Europei care aspiră să adere la UE.
 APEC (Cooperarea Economică Asia-Pacific) – compusă din 21 de state de pe
coasta Oceanului Pacific. Deţine peste 45% din comerţul mondial cu produse
manufacturate.
 ASEAN (Asociaţia Naţiunilor Sud-Est Asiatice – 1967) – formată din
Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Filipine,
Singapore, Thailanda, Vietnam.
 UNIUNEA EUROPEANĂ – ce include în prezent 27 de state. Este una dintre
cele mai dezvoltate zone ale lumii, cu o populaţie de peste 500 milioane
locuitori, PIB total de peste 12.000 miliarde € şi un PIB mediu/loc. de 24.000
€.
Globalizare vs regionalizare (Birsan, 1999, cap.1)
• Liberalizarea in cadrul GATT/OMC: cresterea comertului
mondial (date privind comertul mondial cu bunuri)
• Cresterea rolului comertului cu servicii
• Fluxuri financiare internationale: “oficiale” (FMI, BM, BERD,
BEI, UE etc.) si private (FDI si operatiuni pe pietele
financiare internationale)
• Rolul companiilor multinationale
• Regionalizarea: variate forme. Atitudinea GATT/OMC
(expresii ale multilateralismului) fata de acordurile
regionale
• Integrarea regionala are loc in contextul globalizarii;
susține/blochează globalizarea
23
BALANŢA COMERCIALĂ ŞI DE BALANŢA DE PLĂŢI
EXTERNE
 Balanţa de plăţi externe – ansamblul încasărilor şi plăţilor determinate de
tranzacţiile reale şi financiare, dintr o perioadă dată, de regulă, un an, ale unei ţări
cu restul lumii.
 Componentele balanţei de plăţi:
 Balanţa comercială în sens restrâns (import şi export de mărfuri);

 Balanţa serviciilor;
 Balanţa veniturilor;
 Balanţa capitalului.
 Din perspectiva FMI, balanţa de plăţi ar trebui structurată astfel:

I. Balanţa contului curent, care include:
 Balanţa comercială - încasările din exporturi şi plăţile
pentru importuri de mărfuri corporale.
 Rata de acoperire - măsoară gradul de echilibru al schimburilor comerciale
 Statele au nevoie de o balanţă comercială echilibrată, însoţită de asigurarea
rezervei valutare necesară pentru garantarea convertibilităţii.
 Balanţa serviciilor - încasările şi plăţile rezultate din activităţile de
prestări de servicii în relaţiile cu străinătatea.
 Încasările din servicii reprezintă un export invizibil şi plăţile rezultate din
activităţile de prestări de servicii în relaţiile cu străinătatea, un import invizibil.
 Balanţa veniturilor - încasările şi plăţile cu titlu de venituri
 Balanţa transferurilor unilaterale - despăgubiri, donaţii şi ajutoare
publice sau private.
II. Balanţa contului de capital, care include:
 Balanţa mişcărilor de capital pe termen scurt - împrumuturile acordate
sau primite pe o perioadă de până la un an, inclusiv dobânzile aferente.
 Balanţa mişcărilor de capital pe termen lung - fluxurile de intrare şi ieşire
a capitalurilor sub formă de investiţii directe şi de portofoliu, exclusiv
creditele FMI.
 Balanţa rezervelor monetare internaţionale - mişcările care au loc în
rezervele valutare, aur, creanţe şi datorii în valută, inclusiv creditele FMI.
 Balanţa de plăţi externe poate fi:
 Activă – încasări > plăţi (permite reducerea datoriei externe, consolidarea
rezervelor valutare, consolidarea exportului de capital).
 Pasivă – încasări < plăţi (reduce bonitatea ţării în plan internaţional,
perturbă relaţiile externe).
 Echilibrată – încasări = plăţi.
 Dezechilibrul cel mai mare al unei balanţe de plăţi provine din dezechilibrul
schimburilor comerciale!
A. Factori interni care dezechilibrează BP:
 Diminuarea exporturilor;
 Scăderea calităţii producţiei destinate exportului;
 Expandarea iraţională a importurilor.
B. Factori externi care dezechilibrează BP:
 Creşterea preţurilor la import şi scăderea lor la export;
 Restricţii comerciale tarifare şi netarifare;
 Fluctuaţii ale cursului de schimb;
 Influenţa unor factori psihologici şi a mişcărilor speculative la bursă.
C. Măsuri de echilibrare a BP:
 Stimularea producţiei interne;

 Sprijinirea politicii de investiţii prin atragerea capitalurilor străine;
 Obţinerea de credite de la organisme financiar-valutare regionale şi
internaţionale;
 Emisiunea de obligaţiuni pe piaţa externă de capital;
 Vânzări de aur şi metale preţioase din rezerva naţională.
CURSUL DE SCHIMB VALUTAR
 Cursul de schimb – preţul unei unităţi monetare exprimat în altă monedă.
 Mecanismul cursurilor valutare – totalitatea regulilor, normelor,
instrumentelor şi acţiunilor care guvernează formarea şi mişcarea cursului
de schimb .
Directă: mărimea fixă este aceea a monedei
Cotarea naţionale (la Londra 1 liră sterlină = 0,8559 Euro).
(operaţiune prin Indirectă: Mărimea variabilă este aceea a
care se stabileşte
cursul de schimb).
echivalentului în moneda naţională (1$ SUA =
3,4088 lei).
 Curs oficial – stabilit de autoritatea monetară.

 Curs de piaţă – stabilite de piaţă.
 În funcţie de regimul de variaţie a cursurilor de schimb, cursurile valutare

pot fi fixe (extrem de rare), fluctuante (în interiorul unei bande de variaţie)
şi flexibile (care se formează liber pe pieţele valutare).
 Cursul de schimb de echilibru permite egalizarea cantităţilor oferite şi cerute
de valute.
Fig. 2. Cursul de schimb de echilibru
Cs, se vor scumpi importurile,

bunurile importate vor fi
substituite cu cele interne.
Cererea de valută şi cresc
exporturile, prin urmare, va
creşte implicit oferta de valută.
Curba ofertei de valută este
crescătoare.
Fig. 3. Efectul inflației asupra cursului de schimb
 O inflaţie mai slabă într-o economie

decât în alta se traduce printr-o
deplasare spre stânga a curbei cererii
de valută şi spre dreapta a curbei
ofertei, ceea ce va antrena scăderea
cursului de schimb.
 O inflaţie mai ridicată într-o

economie decât în alta se traduce
printr-o deplasare spre dreapta a
curbei cererii de valută şi spre stânga
a curbei ofertei, ceea ce va antrena
creşterea cursului de schimb.
 Pentru a calcula în mod corect repercusiunile cursului de schimb asupra
competitivităţii acelei economii, se utilizează conceptul de curs de schimb real.
unde:
Px Csr - cursul de schimb real;
C sr  C s Cs - cursul de schimb nominal;
P Px - preţurile produselor în străinătate;
P – prețurile produselor în ţară.
 Csr mare - mărfurile străine sunt relativ scumpe, mărfurile produse în ţară
sunt relativ ieftine, şi invers.
 Depreciere / Repreciere - scăderea / creşterea cursului de piaţă al unei

monede.
 Devalorizare / Revalorizare – scăderea / creşterea cursului oficial al unei

monede.
• Uniunea Europeană ca proces de
regionalizare
• Slide-urile următoare se vor folosi
DOAR CA DOCUMENTARE
SUPLIMENTARA
- Nu este material pentru
examen!!!!!!!!!!
Cazul UE: preferința
pentru schimb liber,
perspectiva teoretică
Liberalizarea comerțului și integrarea economică - IE
• IE:”..eliminarea frontierelor economice intre doua sau mai
multe economii”(Pelkmans, 1997, p.3);
• Frontiera economica: ceea ce impiedica libertatea
mobilitatii intre tari a bunurilor, serviciilor, fact. De prod.:
- instabilitatea politica;
- lipsa unor acorduri de liberalizare;
- politici protectioniste ale statelor;
- decalaje nationale sau regionale;
- absenta infrastructurii;
- slab acces la informatii;
- bariere naturale
• Remarca: ‘frontierele’(bariere) pot fi variate-politice,
economice, administrative si se refera la toate fluxurile
economice
Integrare economica: continuare concept
• Integrarea economica: procesul de intensificare
a fluxurilor economice ca urmare a inlaturarii
barierelor, a liberalizarii si armonizarii sau chiar a
elaborarii unor reglementari comune, fie in
context regional, fie in context mai larg, global
(M. Barsan);
• Important: liberalizare plus armonizare
• Comertul cu bunuri: integrare comercială (primul

pas în integrarea economică)
35
Liberul schimb și regimul
concurenței
• Barierele comerciale
- tarifare: taxe vamale
- Non-tarifare: contingente, standarde,
• Sursele distorsiunilor concurenței
- Ajutoarele publice (Art. 92 al Tratatului)
- Comportamentele firmelor (practici restrictive, abuz
de poziție dominantă): art.85, art. 86
- Diferențe legislative (sociale, standarde):
armonizare
- Fiscalitatea: armonizare
36
Efectele liberalizării
– modelul teoretic
• Concurenţă/restructurarea producţiei
• Specializare
• Efecte de creare şi deturnare de trafic
• Surplus al producătorului şi al consumatorului
• Efecte de venit
• Economii de scară, procese de învăţare
• Economii de localizare
• Creştere economică
• Integrarea pieţelor
37
Economii de scară: curba costurilor medii
Specializare și economii de scară
Efecte de învățare
Surplusul consumatorului și surplusul
producătorului
Procese de aglomerare
Integrarea piețelor și creșterea economică
Etape ale construcţiei europene
I. CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului) – 1951;

EURATOM (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) şi CEE
(Comunitatea Economică Europeană) – 1957
II. Actul Unic European (1987) – relansarea pieței interne
III. Tratatul de la Maastricht (1992) – propune realizarea unei uniuni

monetare pe baza unor criterii de convergenţă nominală. Intră în vigoare în
2002, prin adoptarea monedei unice europene, EURO.
IV. Tratatul de la Lisabona, 2009

Stadiile integrarii economice
(adaptat dupa Balassa, 1961)

• Stadii ale integrarii • Continut
• 1. Zona de comert liber • 1. eliminarea t.v. si a
(ZCL) cotelor intre participanti;
tarif extern propriu
• 2. Uniunea Vamala • 2. ZCL + tarif extern comun
(politica comerciala
comuna)
• 3. Piata Comuna • 3. UV + libera miscare a
factorilor de productie
• 4. Uniunea economica • 4. Piata Comuna + politici
de integrare armonizate
• 5. Uniune economica intr-o anumita masura
si monetara • 5. Uniune economica, o
singura politica monetara,
politici fiscale,
45 sociale
Premisele politice si economice ale integrarii
europene
• Miscarea pan-european (Richard N. Coudenhove-
Kalergi)
• Apel la reconciliere Franco-Germana (W. Churchill-
1946)
• Liga Europeana pentru Cooperare Economica
(Paul van Zeeland-1947)
• Planul Marshall(European Recovery
Programm:1948- 52)
• Organizatia pentru Cooperare Economica
European (OEEC, 1948, devenita OCDE in 1962)
• Uniunea Europei Occidentale (WEU, 1948, plus US,
Canada, Norvegia si Portugalia formeaza NATO in
1949 46
Primele doua tratate asupra integrarii economice
• Tratatul de la Paris (18 aprilie 1951)- prima
experienta de integrare a 6 tari vest-europene.
Forma integrarii: CECO - piata comuna pentru
carbune, minereu de fier si otel (eliminarea
contingentelor si a taxelor vamale; tarif extern
comun; Inalta Autoritate - organism supranational)
• Tratatul de la Roma (25 martie 1957) -aceleasi 6 tari.
Formele integrarii - CEE numita si Piata Comuna -
piata comuna pentru bunuri, servicii, capitaluri,
persoane; EURATOM - Comunitatea Europeana
pentru Energie Atomica (control comun asupra
productiei de energie atomica; problemele de
mediu)
47
Tratatul de la Roma
• Preambul: mentinerea si intarirea pacii si libertatii;
imbunatatirea cond. de munca si viata;
dezvoltarea armonioasa a regiunilor
• Obiective: dezv. continua, armonioasa, echilibrata
• Modalitati:
• - Crearea unei Comunitati Economice (Piata
Comuna: UV si libertate de miscare pentru bunuri,
serv., persoane, capital; Politici comune: PCC, PAC,
PT; Politici armonizate in alte domenii; Concurenta
nedistorsionata; Fond Social European si BEI);
• - Asocierea tarilor si teritoriilor de peste mari
48
Etape I – integrare prin criză
• Uniunea vamală : 1968 (evoluție 1-28 SM)
• Criza IE (”criza scaunul gol” și ”Compromisul de la
Luxemburg”, 1966) asociată crizei politice - eșecul
Planului Fouchet (1961, plan de uniune pol) ;
• Criza integrării comerciale (fragmentarea piețelor
prin măsuri non-tarifare), asociată crizei
economice (inflație, șomaj, creștere
redusă/negativă), șocurile petroliere 73/79 și
eșecul ”abordării tradiționale” (adoptarea de
directive unanim acceptate pvd. standardele)
• Eșecul integrării monetare (căderea sistemului
”Bretton Woods în 71/73” și eșecul planul Werner,
1971) 49
Etape – relansarea integrării
• 1985, Cartea Albă a Comisie (Programul pieței
unice), inclus în Actul Unic European, 1987
(măsuri de liberalizare a pieței bunurilor și a
factorilor): accent pe mobilitatea capitalului
(cele mai mari întârzieri, pregătirea unificării
monetare)
• 1989, Acordul Spațiului Unic European
(extinderea pieței unice: CEE + AELS)
• Extinderea spațiului de liberă circulație prin
asocierea țărilor din Europa Centrală și de Est
(deceniul 10, acordurile de asociere)
• 1992, Tratatul Unificării Monetare (2002)
50
O nouă criză
• 2008: criza economică (reforma sistemului de
guvernanţă economică)
• 2016: criza politică generată de BREXIT
• Perspective UE:
- Nucleul dur
- Europa variabilă
- Europa cercurilor concentrice
- Euroscleroza
Surse
• MODUL DE GÂNDIRE ECONOMIC,
Paul HEYNE, Peter BOETTKE, David PRYCHITKO
• Baldwin, R., Wyplosz, Ch. (2006), Economia Integrarii
Europene, Editura Economica, Bucuresti (obligatoriu
2.5., 6, 7, 13, 14, 15)
• Pelkmans, J. (2003), Integrare Europeana. Metode si
analiza economica, IER, Bucuresti (obligatoriu
capitolele 1, 2, 3, 4, 6, 10, 18)
• Materiale suport curs macroeconomie, G. C.
Pascariu, L. G. Maha
INTRODUCERE ÎN ECONOMIA INTERNAȚIONALĂ
Gabriela Carmen Pascariu, Liviu-George Maha
Sistemele economice naționale sunt corelate între ele printr-un ansamblu foarte
complex de relații instituționale, comerciale, economice, financiare etc. Bunurile circulă
dintr-o țară în alta ca rezultat al încercării comercianților de găsi cele mai bune piețe pentru
vânzare, forța de muncă și capitalul se deplasează în căutarea celor mai bune oportunități de
valorificare, guvernele suportă efectele reglementărilor adoptate de instituții supranaționale
(în cazul unor structuri de cooperare regională de tipul Uniunii Europene) sau internaționale
(spre exemplu, Organizația Mondială pentru Comerț, Fondul Monetar Internațional), bursele
de valori tranzacționează titluri ale companiilor din toate colțurile lumii. Rezultă că avem de-
a face cu o țesătură de relații dificil de surprins și analizat în câteva pagini. Totuși, vom
încerca în acest capitol să explicăm cum, de ce și cu ce efecte au loc schimburi între actori
din țări diferite și să oferim un tablou sintetic al contextului internațional actual în domeniul
economiei. Studenții vor afla și înțelege concepte noi, specifice sferei de analiză a relațiilor
economice internaționale, vor putea plasa modul de gândire economic dobândit până în
prezent într-un spațiu definit de economii deschise, integrate în economia globală.
Despre câștigurile din comerț

Comerţul internaţional constituie cea mai veche şi importantă componentă a relaţiilor
economice dintre naţiuni. Mai exact, pentru multă vreme, ceea ce numim astăzi economie
mondială s-a bazat doar pe comerţul între ţări. Şi în prezent, deşi conexiunile dintre ţări sunt
numeroase, depăşind categoria economicului, fluxurile comerciale sunt, încă, cel mai
important element prin valoarea, amploarea geografică şi varietatea structurală a tranzacţiilor.
(Işan, 2004, pp. 219-220) Tabelul următor reflectă evoluția fluxurilor comerciale
internaționale din ultimul deceniu, precum și modul în care statele dezvoltate ale lumii, dar și
unele în curs de dezvoltare, participă la realizarea acestora.
Tabel 1. Valoarea exporturilor și importurilor mondiale (miliarde USD)

Flux
2000 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
comercial
Total Importuri 6.529 7.621 9.306 10.607 12.200 14.033 16.229 12.478 15.145 17.997
mondial Exporturi 6.361 7.458 9.081 10.361 11.985 13.831 15.984 12.369 15.064 17.979
Țări Importuri 4.499 5.189 6.189 6.907 7.836 8.800 9.841 7.405 8.632 10.070
dezvoltate Exporturi 4.132 4.791 5.650 6.162 6.960 7.961 8.876 6.873 7.987 9.279
Importuri 1.259 1.303 1.525 1.735 1.918 2.020 2.169 1.605 1.969 2.265
SUA
Exporturi 781 724 818 907 1.038 1.162 1.301 1.056 1.277 1.480
Importuri 379 383 454 514 579 619 762 550 692 854
Japonia
Exporturi 479 471 565 594 646 714 782 580 769 822
Germania Importuri 495 604 715 780 922 1.055 1.186 926 1.056 1.255
1
Exporturi 550 751 909 977 1.122 1.323 1.451 1.120 1.261 1.475
Importuri 225 412 561 660 791 956 1.131 1.004 1.396 1.742
China
Exporturi 249 438 593 761 969 1.217 1.428 1.201 1.578 1.899
Importuri 58 50 66 77 95 126 182 133 191 214
Brazilia
Exporturi 55 73 96 118 137 160 197 152 201 256
Importuri 33 57 75 98 137 199 267 167 229 305
Rusia
Exporturi 103 133 181 241 301 351 467 301 397 516
Importuri 13 24 32 40 51 69 82 54 61 76
România
Exporturi 10 17 23 27 32 40 49 40 49 62
Sursa: 2011 International Trade Statistics Yearbook.
Participarea statelor lumii la comerţul internaţional este direct proporţională cu

potenţialul economic, nivelul de dezvoltare economică, competitivitatea internaţională a
produselor realizate de firmele autohtone, strategiile de afaceri ale acestora etc. Perioada
postbelică este marcată de supremaţia statelor dezvoltate în comerţul internaţional,
importanţa acestora fiind într-o continuă creştere. Deşi ponderea economiilor avansate în
producţia mondială a scăzut, ele şi-au consolidat poziţia în cadrul fluxurilor comerciale
internaţionale, situaţie evidenţiată şi de datele din tabelul următor:
Tabel 2. Participarea la exporturile mondiale a celor trei grupe de ţări, 1980-2010 (%)
Categoria de ţări 1980 1990 1995 2000 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Ţări capitaliste
66,34 72,39 69,93 65,72 63,11 60,36 58,82 58,39 56,40 56,40 54,15
dezvoltate
Ţări în curs de
29,46 24,20 27,71 31,88 33,82 36,18 37,42 37,68 39,02 39,78 41,78
dezvoltare
Ţări socialiste şi
4,20 3,41 2,35 2,40 3,07 3,46 3,76 3,93 4,59 3,83 4,07
în tranziţie
Sursa: UNCTAD, Handbook of Statistics 2011.
Comerțul între țări apare ca rezultat al deciziei agenților economici de a vinde,

respectiv de a cumpăra pe/de pe piețele externe. Ca să înțelegem de ce fac asta și ce obțin din
comerțul exterior nu avem altceva de făcut decât să ne reamintim ce doresc producătorii și ce
doresc consumatorii din participarea la schimb și să adaptăm modul de gândire la contextul
definit de relațiile externe.
Studenții au învățat în temele anterioare că decizia de participare la schimb se ia în
baza unei analize a costului marginal și a beneficiului marginal, că producătorii urmăresc
maximum de beneficiu economic, iar consumatorii maximum de bunăstare. Orientarea către
piețele externe nu este altceva decât consecința căutării celor mai bune oportunități pentru
realizarea obiectivelor urmărite. În tema Eficiență, schimb și avantaj comparativ, am aflat că
indivizii câștigă dacă se specializează și participă apoi la schimb pentru a obține bunurile de
care au nevoie. Altfel, dacă fiecare ar încerca să se bazeze pe autoconsum, adică să producă
tot ce are nevoie, ar trebui să ne limităm existența la cele mai elementare nevoi. Specializarea
și schimbul extern măresc, prin urmare, oportunitățile de obținere a bunăstării și de creștere a
prosperității pentru toți indivizii și implicit pentru națiuni.
2
Dar, pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie, în primul rând, ca reglementările
naționale în domeniul comerțului exterior (cele asociate politicilor comerciale) să permită
relații de schimb cu exteriorul. O economie care participă la comerțul internațional este o
economie deschisă, spre deosebire de economiile care nu participă și care se numesc
economii închise. În lumea contemporană, cu excepții ce țin de cazuri punctuale de embargou
(blocări ale exportului sau importului de mărfuri într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru
încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică),
toate economiile naționale sunt deschise. Dar aici apare o distincție cheie legată de gradul de
deschidere către exterior, în funcție de nivelul de protecție aplicat, practicile putând varia de
la un comerț liber, cu totală expunere față de concurența externă (aplicat așa cum vom vedea
mai jos în interiorul unor grupări regionale), la măsuri ridicate de protecție, care reduc
deschiderea unei economii către concurența externă. Practica generală în domeniul politicilor
comerciale este cea a protecției, cu tendință generală de reducere a nivelului mediu al
protecției la nivel mondial.
Ca să analizam câștigurile din comerț, noi vom presupune, însă, că avem economii
deschise, fără protecție, care, prin specializare și schimb, își pot obține toate bunurile
necesare.
La nivel individual, specializarea se realizează în baza competențelor pe care le are
fiecare. În cazul unei economii, specializarea este condiționată în primul rând de resursele de
care dispune aceasta. Dacă are mult lemn, va produce mobilă; dacă are teren agricol fertil, va
face agricultură; dacă are tehnologie, va produce aeronave. Un student atent ar putea, aici, să
întrebe însă de ce nu se identifică cel mai eficient produs (care consumă puține resurse și are
pe piață o cerere în creștere) și apoi să se achiziționeze resursele necesare din exterior, dacă
economiile sunt deschise, așa cum am susținut mai sus.
Să ne gândim, însă, ce ar presupune să cumperi din exterior. Spre exemplu, din
studiile de piață realizate, am identificat că în următorii ani va exista o cerere foarte dinamică
pentru autoturisme cu motoare pe bază de curent electric. Până la urmă nici nu e greu să
identificăm o astfel pe perspectivă a pieței, dacă suntem atenți la semnalele date de politicile
publice actuale și de presiunile la nivel internațional legate de nevoia de orientare spre
reducerea dependenței de petrol.
Dar constatăm că nu avem specialiștii necesari. Ca să-i pregătim, avem nevoie de
timp și de bani investiți în dezvoltarea capitalului uman, resurse pe care le luăm de la alte
producții. Costul de oportunitate riscă să fie ridicat și să depășească beneficiul marginal.
Dacă decidem să ”cumpărăm” resursa de capital uman necesară, ne putem întreba ce i-ar
putea determina pe specialiștii din Germania sau SUA să vină să lucreze în România, spre
exemplu, și pentru ce salariu? Care ar fi în acest caz costul economic? De asemenea,
achiziționarea unor bunuri intermediare din alte țări presupune studii de piață (ca să vezi de
unde cumperi, care e cel mai bun preț, unde riscurile de piață sunt mai mici), presupune
costuri de transport, dar și costuri de tranzacție mai mari. Nu în ultimul rând, achiziția externă
3
este supusă procesului de taxare vamală în economiile reale (cu excepția piețelor liberalizate
în cadrul proceselor de regionalizare, ca în cazul Uniunii Europene, așa cum vom vedea mai
jos).
Dacă luăm în calul toate acestea, vom vedea că, în căutarea eficienței economice, cel
mai avantajos este să te orientezi spre producerea bunurilor pe care știi să le faci cel mai bine
și pentru care dispui de resurse într-o măsură mai mare decât pentru alte producții, în așa fel
încât specializarea să se realizeze în acele produse unde se pot obține cele mai reduse
costuri de oportunitate. Evident, resursele pot ține de dotarea inițială sau pot fi dobândite,
neputând spune într-o lume de economii deschise și comerț la scară globală că producția unui
bun este domeniul exclusiv al uneia sau alteia dintre economii. Până la urmă, în termeni de
cost de oportunitate, prin politici publice poți obține orice resursă de care ai nevoie, dacă ai
cu ce s-o plătești; altfel spus, dacă știi să produci și să vinzi ceva eficient ca să obții
finanțarea necesară.
Într-un final, rezultă că orientarea pentru comerț în exterior este determinată de
identificarea de oportunități privind obținerea de avantaje din comerț ca rezultat al
specializării în produsele pentru care costurile de oportunitate sunt cele mai reduse. Din
această perspectivă ne interesează ce oferă complementar sau diferit piețele externe,
comparativ cu cele naționale (numite și domestice sau locale).
De reținut că, deși în limbajul de specialitate, implicit în explicațiile de mai jos, vom
spune că economiile sau regiunile se specializează, nu trebuie să uităm că nu economiile sau
regiunile fac comerț, ci companiile și că rezultatul ”specializării unei economii” este dat de
deciziile de afaceri ale companiilor din respectiva economie, posibil însă de influențat și prin
politici publice, nu doar prin informații transmise de piață.
Prin urmare, companiile dintr-o economie sau regiune se vor specializa, în baza
costului de oportunitate, în acele bunuri și servicii pe care le vor produce mai eficient decât
alte firme de pe piață (altfel spus, pentru care dețin avantaje comparative, pentru a fi
competitive și pentru a capta cererea), rezultând, de aici, specializarea economiei sau regiunii
din care companiile fac parte. Prin participarea la comerț, economiile vor obține în schimb
bunurile și serviciile pentru care nu pot dispune de avantaje comparative, prin importul
realizat tot de către firme. Baza comerțului internațional o constituie, prin urmare,
specializarea și schimbul (Begg ș.a., 1989, p. 391).
Din cele de mai sus rezultă că participarea la comerțul exterior este determinată de
posibilitatea de a obține beneficii suplimentare marginale, altfel spus de a obține câștiguri din
comerț (Lipsey, 1999). Ne vom concentra, în consecință, demersul explicativ al determinării
comerțului exterior pe explicarea surselor și formării câștigurilor din comerț.
Principale surse ale câștigurilor din comerț sunt:
1. Diferențe de cost ce rezultă din diferențele în dotarea cu resurse;
2. Obținerea de reduceri ale costurilor atunci când firmele își măresc output-
ul (scara de producție), ca rezultat al specializării.
4
1. Diferențe de cost ce rezultă din diferențele în dotarea cu resurse
Explicarea câștigurilor din comerț determinate de înzestrarea cu resurse a fost

realizată prin contribuția economiștilor clasici și neoclasici, cei mai reprezentativi autori fiind
A. Smith, D. Ricardo, Heckscher, Ohlin și Samuelson și având ca rezultat 3 modele teoretice
de analiză: teoria costurilor absolute (Smith), teoria costurilor relative (Ricardo), teoria
dotării cu factori de producție (H-O-S). Am mai vorbit despre câștigurile din comerț și
specializare în capitolul 2, unde am aflat de ce e mai avantajos pentru doamna Brown să se
specializeze în producerea berii brune, în timp ce pentru domnul Jones soluția optimă este
specializarea în producerea de bere blondă și cum specializarea și schimbul extind
posibilitățile de producție ale indivizilor. Am aflat tot atunci că specializarea este sinonimă
pentru ”urmărirea avantajului comparativ” și că are loc în baza ”legii avantajului
comparativ”, lege pe care, deși nu o definesc sau poate chiar nici nu au auzit de ea,
producătorii o aplică întotdeauna. Să vedem în continuare cum acționează legea avantajului
comparativ între economii naționale și cum ”câștigă” acestea din specializare și schimb.
A. Când apare avantajul absolut?

Avantajul absolut presupune cel mai simplu caz în care fiecare regiune/economie
deține un avantaj la producerea unor bunuri, înțelegând prin avantaj absolut capacitatea de a
obține un produs cu o cantitate mai mică de resurse (altfel spus, la un cost mai mic) sau, ceea
ce înseamnă același lucru, capacitatea de a obține cu o unitate de resurse o cantitate mai mare
dintr-un produs, comparativ cu celelalte regiuni/țări.
Diferențele de cost pot fi explicate prin dotarea diferită cu resurse naturale, capital
uman, tehnologie, luând în considerare legătura indirectă între disponibilitatea resurselor și
prețul acestora, diferențe care pot fi amplificate de reducerea costurilor de producție ce poate
rezulta din producția mai mare permisă de extinderea pieței și a scalei de producție și/sau
dobândirea de noi aptitudini (situație cunoscută ca ”proces de învățare”). Deoarece costul de
oportunitate ar fi prea ridicat dacă economia ar aloca resursele disponibile către producerea
tuturor bunurilor, rezultând pierderi potențiale de bunăstare și risipă de resurse, resursele vor
fi alocate către bunurile unde se deține avantaje absolute.
Pentru a înțelege mai ușor de ce apare specializarea între economii, să apelăm la un
exemplu simplificat, după modelul clasicilor englezi, cu două țări/regiuni (Uniunea
Europeană și SUA) și două produse (grâu și postav), prin asociere cu modelul clasic al
specializării internaționale de tip inter-industrii (spre deosebire, de exemplu, de specializarea
intra-industrie, în care economiile produc și schimbă între ele bunuri diferite în interiorul
acelorași industrii). Pentru a ne afla într-o situație de avantaj absolut, presupunem că Uniunea
Europeană (UE) poate produce la costuri mai mici postavul, în timp ce SUA grâul (avantaj
5
absolut reciproc), conform datelor din Tabelul 3, singurul factor de producție este munca și
fiecare țară dispune de două unități de muncă.
Dacă economiile ar fi închise (a), fiecare ar trebui să aloce câte o unitate de resurse
pentru fiecare din cele două producții. În acest fel, UE ar produce 5 unități de grâu și 10 de
postav, în timp ce SUA ar produce 10 unități de grâu și 6 de postav (cantități egale cu
cantitățile cerute din cele două bunuri, în cele două economii). Asta echivalează cu faptul că
grâul este produs cu 0,2 unități de muncă în UE și cu 0,1 unități în SUA, în timp ce postavul
are un cost de 0,1 unități de muncă în UE și 0,16 unități în SUA. Pe total economie
internațională se produc 15 unități de grâu și 16 de postav.
Dacă, însă, presupunem că economiile sunt deschise, adică pot participa la schimb, iar
schimbul este liber (b), fiecare dintre țări ar putea utiliza mai eficient resursele dacă s-ar
decide să aloce cele două unități de muncă pentru producția pe care o pot realiza mai ieftin
(pentru care dețin avantaj comparativ), respectiv, postavul în UE și grâul în SUA (așa cum
menționam mai sus). În acest caz, UE ar produce 20 de unități de postav și nici o unitate de
grâu (plătind cele 5 unități de grâu de care are nevoie cu 0,5 unități de muncă; fără
specializare, o costă 1 unitate de muncă ), în timp ce SUA ar produce 20 de unități de grâu și
nici o unitate de postav, plătind cele 6 unități de postav de care are nevoie cu 0,6 unități de
muncă în loc de 1 unitate. Ca rezultat al specializării, se produc cu 5 unități mai mult grâu și
cu 4 unități mai mult postav.
Tabelul 3. Câștiguri din specializarea cu avantaj absolut

b. Cantități care pot fi
produse prin transferul
Economii închise a. Cantități de grâu și postav care
unei unități de muncă
vs. economii pot fi produse cu o unitate de
înspre producția unde țara
deschise muncă în cele două țări
dispune de avantaj
comparativ
UE 5 10 - 20
SUA 10 6 20 -
avantajului comparativ
15 16 20 20
Legea avantajului comparativ aplicată schimbului internațional presupune, prin

urmare, că fiecare țară se specializează în producția și exportul bunurilor pe care le produc la
un cost relativ (cost de oportunitate) inferior celui al altor țări (Begg ș.a., p. 397).
Specializarea duce, așa cum arată exemplul nostru, la producerea de mai multe bunuri cu
aceleași resurse. Consumatorii au acces la un număr mai mare de unități de produs, cresc
oportunitățile de consum și crește bunăstarea.
6
B. Se pot obține câștiguri prin specializare dacă nu ai niciun avantaj absolut?
Ne punem, însă, întrebarea, în mod firesc, dacă aceste avantaje ar mai apărea în cazul
economiilor care nu dețin avantaj comparativ la nici un produs; altfel spus, în cazul în care
ambele produse (grâul și postavul din exemplul nostru) sunt realizate de una din economii (să
presupunem SUA) la costuri mai mari. Specializarea și participarea la schimb ar mai constitui
în acest caz o soluție? Răspunsul a fost dat de D. Ricardo, prin modelul avantajului
comparativ relativ (Tabelul 4).
Presupunem mai departe că o unitate de resurse din UE poate produce fie 50 unități de
grâu, fie 90 de unități de postav, în timp ce în SUA o unitate de resurse produce la fel ca în
exemplul precedent, 10 unități de grâu și 6 de postav. Este evident că UE are avantaj
comparativ la ambele produse, cu un raport de 5:1 pentru grâu și 15:1 pentru postav,
reflectând un avantaj comparativ mai mare la producerea postavului. În cazul SUA spunem
că au un dezavantaj comparativ mai mic la producerea grâului comparativ cu producerea
postavului.
Tabelul 4. Câștiguri din specializarea cu avantaj relativ

Produse Grâu (kg.) Postav (kg.) Grâu (kg.) Postav
(kg.)
a. Cantități de grâu și postav b. Cantități care pot fi
Economii închise care pot fi produse cu o produse prin transferul de
vs. economii unitate de muncă în cele două resurse în activitatea unde
deschise țări se deține avantaj
comparativ
UE 50 90 - 5 +9
SUA 10 6 + 10 - 6
avantajului comparativ relativ
15 16 +5 +9
Legea avantajului comparativ spune că, dacă o economie se specializează în producția

pentru care are un avantaj comparativ relativ mai mare (”superioritatea cea mai mare”) sau în
producția pentru care are dezavantajul comparativ cel mai mic (”inferioritatea cea mai
mică”), atunci se pot obține câștiguri din comerț și specializare pentru fiecare dintre
economii, iar producția mondială poate crește. Presupunem în cazul nostru că UE transferă,
prin urmare, 0,1 unități de resurse dinspre grâu spre postav, iar SUA transferă o resursă
dinspre postav spre grâu. Ca rezultat, se poate observa că se obțin sporuri de producție atât
pentru grâu, cât și pentru postav, concluzia fiind că, și în cazul avantajelor comparative
relative, este preferabilă specializarea.
Concluzii similare pot fi obținute și prin utilizarea în raționament a costului de
oportunitate, așa cum am învățat în capitolele anterioare. Deoarece fiecare producție are un
cost de oportunitate, este mai avantajos ca o economie să producă bunul pentru care costul de
7
oportunitate este cel mai mic. În cazul exemplelor anterioare, costul de oportunitate pentru
cele două economii și cele două produse sunt cele din tabelul 3.
Tabelul 5. Specializarea ca rezultat al costului de oportunitate

Costul de oportunitate în cazul Costul de oportunitate în cazul
avantajelor absolute avantajelor relative
grâu postav grâu postav
UE 2 unități postav 0,5 unități grâu 1,8 postav 0,55 unități grâu
0,6 unități 1,67 unități de 0,6 unități 1,67 unități de
SUA
postav grâu postav grâu
Specializare în
produsul pentru
UE în postav UE în postav
care costul de
SUA în grâu SUA în grâu
oportunitate este
mai mic
Se observă din tabelul de mai sus că, dacă UE se specializează în postav și SUA în
grâu, costurile de oportunitate sunt mai mici pentru ambele economii. Prin urmare,
concluziile sunt aceleași ca în cazul analizei prin costul comparativ.
C. Dezvoltarea analizei
Explicațiile oferite de Smith și Ricardo cu privire la avantajele specializării au fost
dezvoltate mai târziu, prin teoria cunoscută pe scurt ca teoria H-O-S, de la autorii acesteia
(Heckscher, Ohlin Samuelson) sau teoria dotării cu factori de producție. În esență, este tot o
teorie care are la bază principiul avantajului comparativ, deoarece recomandă specializarea
unei economii în industrii pentru care deține factori de producție din abundență, comerțul
exterior apărând ca un schimb de factori abundenți pentru factori rari. Evident, dacă se
dispune de factori relativ abundenți pentru realizarea unei producții, prețul acestora este mic,
ceea ce determină costuri relative mai mici și, prin urmare, avantaje comparative.
Sursele avantajului comparativ pot veni atât din resursele naturale, cât și din climat,
dar tot mai relevante pentru explicația actualelor fluxuri de comerț sunt tehnologia și capitalul
uman, respectiv așa numitele avantaje dobândite.
2. Obținerea de reduceri ale costurilor atunci când firmele își măresc outputul
(scara de producție), ca rezultat al specializării.
O altă sursă a câștigurile de comerț este dată de așa numitele economii de scară.
Pentru cea mai mare parte a proceselor economice, se verifică o evoluție sub forma curbei în
”U” pentru costurile medii. Asta înseamnă că, la începutul producției, costurile medii sunt
mai mari (este ușor de înțeles dacă ne gândim că investiția inițială și costurile fixe se
raportează la un număr redus de produse), pentru ca mai apoi, pe măsură ce producția crește,
8
costurile medii să scadă (se obțin economii de scară), ating un minim și apoi cresc (se obțin
dezeconomii de scară).
Evident, orice producător este interesat să producă la un cost mediu cât se poate de
redus, pentru a fi eficient și a obține profit. Dacă, însă, pe piața internă producătorul poate să
vândă doar o parte din producția care i-ar fi necesară pentru un cost mediu minim, el va căuta
oportunități de a vinde pe piețele externe. Așa apar fluxurile de comerț, variația costurilor
aducând câștiguri suplimentare specializării. În plus, economia reală a confirmat reduceri
suplimentare de costuri atunci când are loc specializarea și apar economiile de scară, ca
rezultat al unui ”proces de învățare”. Rezultă, prin urmare, că prin specializare și comerț
exterior economiile (în special cele mai mici) pot produce la niveluri suficient de ridicate
pentru a obține economii de scară, ceea ce le-ar fi imposibil în cazul unei economii închise.
Din cele de mai sus înțelegem că este preferabil ca economiile să se specializeze și să

participe la comerțul exterior pentru obținerea bunurilor necesare, rezultând o eficiență
sporită în utilizarea resurselor și sporuri de bunăstare pentru participanții la schimb.
Realitatea economică actuală confirmă că economiile se specializează atât ca efect al căutării
avantajului comparativ, cât și ca efect al economiilor de scară, forma predominantă de
specializare fiind cea intra-industrială. Aceasta înseamnă că economiile nu s-au specializat în
producții din industrii diferite, ca în cazul nostru de mai sus cu grâul și postavul (respectiv,
unele economii în agricultură, altele în textile, altele în mașini ș.a.m.d.), ci s-au specializat în
produse diferențiate într-un număr foarte larg de industrii, fluxurile de comerț exterior
realizându-se, în principal, în interiorul acelorași industrii (spre exemplu, textile-textile sau
mașini-mașini).
Liber schimb sau protecționism?

Participarea economiilor la comerțul exterior se poate face în condiții de comerț liber
(fără niciun fel de restricții aplicate importurilor sau exporturilor) sau în condiții de protecție.
Protecția poate fi aplicată atât de guvernul economiei emitente a fluxului de comerț (protecție
la export), cât și de guvernul economiei receptoare (protecție la import). Măsurile guvernelor
de reglementare a comerțului internațional formează politica comercială.
Ne interesează să știm de ce ar dori guvernele să determine adoptarea unor măsuri de
protecție și ce efecte ar putea avea ele asupra producției, comerțului, a eficienței economice, a
beneficiilor producătorilor sau consumatorilor. În esență, întrebarea cheie este dacă guvernele
ar trebui să permită comerțul liber sau ar trebui să protejeze producătorii locali.
În cazurile analizate mai sus, noi am presupus că există comerț liber. În aceste
condiții, producătorii dintr-o țară nu ar întâmpina nicio dificultate în a vinde în altă țară și nu
ar avea costuri suplimentare. Comerțul liber ar permite, în cazul ideal, maximizarea
producției la nivel global, maximum de eficiență în utilizarea resurselor și obținerea celui mai
mic preț pentru consumator. În realitate, lucrurile nu stau obligatoriu astfel. Dacă o economie
9
se specializează în producții pentru care cererea mondială este în scădere sau care are rate
mai mici de creștere este dezavantajată față de economia specializată în produse cu cerere în
creștere. Sau, dacă specializarea este în produse intensive în muncă, productivitatea și
veniturile vor fi mai mici decât în economiile specializate în produse intensive în capital, cu
perspective diferite privind creșterea și nivelul de trai. Este adevărat că teoriile care susțin
liberalismul argumentează că, în timp, dotarea cu factori devine convergentă prin liberul
schimb de bunuri și factori de producție și, în consecință, modelele de specializare și
nivelurile de dezvoltare se apropie, dar realitatea economică nu susține o astfel de evoluție,
mai ales în cazul în care economiile sunt diferite ca resurse și nivel de dezvoltare. În
economia Uniunii Europene, cazul cel mai apropiat de ceea ce ar presupune liberalizarea
totală a schimburilor între mai multe economii, liberul schimb a accentuat diferențele, factorii
de producție fiind întotdeauna atrași de zonele dezvoltate, unde oricum dotarea este
abundentă.
Guvernele tind, mai curând, să protejeze economia internă prin taxe vamale, limitări
cantitative, acordarea de ajutoare publice producție pentru export, adoptarea de standarde și
norme tehnice ridicate pentru importuri și lista ar putea continua, instrumentele de protecție
putând fi grupate în trei mari categorii: instrumente tarifare (cu acțiune indirectă asupra
fluxurilor de comerț exterior), netarifare (cu acțiune directă) și promoționale (de stimulare a
exportului).
Taxa vamală reprezintă un impozit indirect prelevat asupra mărfurilor care trec
frontiera vamală. Presupunem cazul unui importator de televizoare fabricate în Coreea de
Sud. Acesta achiziționează televizoarele cu 200 USD/buc., ceea ce face ca, în lipsa unei taxe
vamale, prețul la care este avantajos să vândă televizorul pe piața românească să fie de cel
puțin echivalentul în lei a 200 USD, plus eventualele cheltuieli de transport internațional (în
cazul în care producătorul coreean nu suportă el aceste costuri). Impunerea unei taxe vamale
de 20% la importul de televizoare din Coreea de Sud îl obligă pe importator să achite 40
USD, ceea ce face ca prețul la care ar fi dispus să vândă produsul pe piața românească să
crească la cel puțin echivalentul în lei a 240 USD/buc.
Argumentele unor măsuri protecționiste pot fi căutate în urmărirea unor obiective de
interes național (spre exemplu, diversificarea producției pentru creșterea posibilităților de
alegere disponibile consumatorilor, reducerea dependenței externe în industrii importante
pentru economia națională, ocuparea forței de muncă, confruntarea cu condiții speciale de
criză, interese legate de apărarea națională, dorința echilibrării balanței comerciale), dar și
interesul de protejare a unor grupuri specifice, așa cum am aflat în capitolul Concurența și
politica guvernamentală.
Dar protecția are un impact esențial în modificarea avantajelor comparative și a
raporturilor de schimb între producători, alterând regulile jocului, precum și în orientarea
fluxurilor de comerț. Vânzătorii vor căuta acele piețe unde taxele vamale sunt mai mici sau
10
restricțiile/constrângerile comerciale mai reduse, dacă nu vor putea beneficia de avantajele
liberului schimb, pentru a-i reduce costurile și valorifica avantajul comparativ.
Protecția are, de asemenea, un cost de oportunitate ridicat, concretizat, în principal, în
pierderile de eficiență în utilizarea resurselor și în pierderile de bunăstare pentru consumator.
Dacă luăm drept exemplu taxele vamale aplicate importurilor, acestea măresc prețurile
produselor de import și protejează producătorii interni. Dar aceștia, în limita oferită de
protecție, pot să-și acopere costuri neperformante, pot să mărească prețul și nu au niciun
interes să caute noi oportunități de afaceri (noi produse, noi tehnologii) care să contribuie la
dezvoltarea economică. Rezultă, de aici, o pierdere de potențial și o risipă de resurse dacă nu
judecăm în termeni de interes național. În plus, consumatorii vor avea acces la o piață mai
puțin diversificată, la produse cu prețuri mai mari și nu neapărat de o calitate mai bună, cu
reducerea posibilităților de alegere și a bunăstării obținute în piață.
Pe de altă parte, protecția economiei locale poate da timp producătorilor autohtoni
pentru a-și ameliora competitivitatea, poate economisi resurse (în cazul contingentelor la
export), poate susține firmele mici și mijlocii, poate stimula dezvoltarea tehnologică.
În comerțul internațional, tendința este de liberalizare a schimburilor (un rol important
îl are Organizația Mondială a Comerțului), deși practica generală în comerțul internațional
este cea a protecției, chiar în cazul celor mai performante economii. De exemplu, conform
ultimelor estimări ale OMC, nivelul mediu consolidat al taxelor vamale este de 1,7% în țările
dezvoltate și de 30,4% în țările în curs de dezvoltare. Excepție fac diferitele grupări
regionale, în interiorul cărora bunurile și chiar factorii de producție pot circula liber.
Preferința pentru schimburi regionale. Cazul specific al Uniunii

Europene
Conform datelor statistice furnizate de Organizația Mondială pentru Comerț, în 2011,
fluxurile predominante de comerț internațional au fost fluxuri derulate între țări din interiorul
aceleiași regiuni, numite fluxuri intra-regionale. Pe regiuni, acestea au reprezentat 71% în
Europa, 53% în Asia, 48% în America de Nord (cele 3 mari regiuni deținând 85% din
fluxurile totale de comerț internațional) și sub 50% pentru celelalte regiuni: 27% pentru
America Centrală și de Sud, 20% pentru Comunitatea Statelor Independente, 13% pentru
Africa și 9% pentru Orientul Mijlociu.
Rezultă, astfel, că țările manifestă o ”preferință” pentru schimburile cu țări din
aceeași regiune, aceasta fiind explicată prin factorii care determină fluxurile de comerț
exterior: dotare comparabilă cu factori de producție (majoritatea fluxurilor se derulează prin
specializare intra-industrie), distanțe de transport relativ reduse generând costuri mai mici de
comercializare a produselor, modele similare de consum (structura consumului indivizilor
fiind apropiată, fluxurile de comerț extern pot să se dezvolte ca rezultat al economiilor de
scară, în sensul că producătorii pot vinde pe piața externă ceea ce vând pe piața internă,
mărind scara producției fără costuri variabile suplimentare), funcționarea unor acorduri
11
regionale în cadrul cărora comerțul reciproc este liberalizat, dincolo de prevederile generale
incluse în acordurile de comerț încheiate prin negocierile multilaterale din cadrul OMC.
Preferința pentru schimburile la nivel regional este evidențiată și de datele din tabelul
următor:
Tabel 6. Piețe de export (2011)
Exporturi Importuri
Ţara de destinaţie Pondere în total Ţara de origine a Pondere în total
a exporturilor exporturi importurilor importuri
Canada 19,0% China 18,4%
UE 18,2% UE 16,6%
SUA Mexic 13,4% Canada 14,1%
China 7,0% Mexic 11,7%
Japonia 4,5% Japonia 5,9%
SUA 73,7% SUA 49,5%
UE 8,9% UE 11,7%
Canada China 3,8% China 10,8%
Japonia 2,4% Mexic 5,5%
Mexic 1,2% Japonia 2,9%
China 19,7% China 21,5%
SUA 15,5% UE 9,4%
Japonia UE 11,7% SUA 8,9%
Coreea de Sud 8,0% Australia 6,6%
Taiwan 6,2% Arabia Saudită 5,9%
UE 58,2% UE 54,8%
SUA 7,0% China 8,9%
Germania China 6,1% SUA 5,5%
Elveţia 4,5% Elveţia 4,2%
Federaţia Rusă 3,3% Federaţia Rusă 3,3%
UE 53,4% UE 51,3%
SUA 13,3% China 9,0%
Marea Britanie China 3,0% SUA 8,1%
India 1,8% Norvegia 6,0%
Elveţia 1,8% Japonia 2,1%
UE 71,1% UE 72,6%
Turcia 6,2% China 4,6%
România Federaţia Rusă 2,3% Kazahstan 4,2%
Ucraina 1,8% Federaţia Rusă 3,8%
SUA 1,8% Turcia 3,5%
Brazilia 20,7% Brazilia 28,4%
UE 16,9% UE 16,1%
Argentina China 7,4% China 15,1%
SUA 5,8% SUA 10,7%
Chile 5,1% Mexic 3,4%
Sursa: WTO.
Forme regionale de comerț liber
Comerțul intra-regional se poate organiza simplu, sub forma preferințelor comerciale
acordate partenerilor și a zonelor libere de comerț, sau prin formule mai complexe, în cadrul
unor uniuni vamale sau a unor piețe comune.
12
Acordurile de schimb preferențial, fără să presupună comerțul liber, conduc, totuși, la
procese importante de liberalizare a schimburilor externe prin reduceri ale taxelor vamale
reciproce. De altfel, cele mai multe dintre acordurile regionale actuale (în special din
America Latină și din Africa), chiar dacă și-au propus obiective mai ambițioase de tipul
comerțului liber sau chiar a piețelor interne, au reușit doar să dezvolte schimburi reciproce în
regim preferențial.
Zonele de liber schimb presupun eliminarea taxelor vamale și a limitărilor cantitative
între țările membre, cu păstrarea propriilor restricții comerciale față de terți; în cadrul zonelor
de comerț liber, un rol esențial revine stabilirii unor reguli de origine pentru a ști de unde
provine un produs, respectiv dintr-o țară membră și nu i se aplică taxe sau dintr-o țară terță și
i se aplică taxele specifice țării importatoare.
Prima zonă liberă de comerț constituită în perioada contemporană a fost AELS –
Asociația Europeană de Liber Schimb (1960), inițial între 7 țări (Marea Britanie, Suedia,
Norvegia, Danemarca, Elveţia, Austria şi Portugalia; ulterior au aderat Finlanda, Islanda şi
Liechtenstein) care nu au vrut să participe la proiectul pieței comune din cadrul Comunității
Economie Europene – CEE (a se vedea mai jos). Între timp, mai multe state s-au retras din
AELS și au aderat la Comunitățile europene (în prezent, Uniunea Europeană - UE), iar din
1994 între AELS și UE a fost creat un larg Spațiu Economic European (SEE), prin
constituirea unei piețe interne între toate statele membre ale celor două comunități, în baza
unui acord încheiat încă din 1984. Membrii actuali ai Asociației Europene a Liberului Schimb
sunt Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, celelalte state aderând pe parcurs la Uniunea
Europeană.
Uniunile vamale presupun, prin raportarea la zonele de comerț liber, și adoptarea unor
restricții comerciale comune față de terți printr-un tarif vamal comun. În acest caz, situația
este mai complicată, deoarece statele membre trebuie să adopte o politică comercială comună
(care nu e obligatoriu să fie potrivită în egală măsură pentru mediul economic din toate țările
membre și care presupune înființarea unor instituții de decizie cu caracter supranațional). Cea
mai amplă uniune vamală este cea a Uniunii Europene, alte uniuni vamale relevante pentru
regionalizarea comerțului internațional fiind MERCOSUR și Grupul Andin (a se vedea mai
jos).
Piețele comune presupun libera circulație a bunurilor, serviciilor și a factorilor de
producție (capital și muncă). Prima piață comună a fost realizată în cadrul Uniunii Europene
(1992). În prezent, funcționează tot ca piață internă Spațiul Economic European (așa cum
menționam mai sus), iar ca perspectivă se prefigurează Comunitatea Economică Eurasiatică,
în următorii ani, și UE împreună cu 16 state din vecinătatea sudică și cea estică incluse în
actuala Politică de Vecinătate, într-o perspectivă mai îndepărtată. Pentru a putea funcționa,
piețele interne au nevoie de politici comune (comerț, concurență) și de armonizarea unui
număr impresionant de politici naționale, ducând spre un proces de integrare aprofundată, cu
un nivel supra-național de decizie din ce în ce mai puternic. Ele deschid, astfel, calea către
13
uniunile economice și chiar către uniunile monetare ca formele cele mai complexe de grupări
regionale.
Principala întrebare cu privire la grupările comerciale regionale este dacă acestea sunt
o cale spre un liber schimb generalizat la scară mondială sau blochează evoluția spre liber
schimb promovată de procesul de globalizare. În esență, relevant este faptul că ele stimulează
comerțul exterior, deschiderea comercială a economiilor, chiar în cazul economiilor mai puțin
performante, antrenând importante procese de restructurare a economiilor pe principiile
avantajului comparativ și generând efecte de prosperitate și bunăstare. De reținut, însă, că
efectele favorabile nu se oferă de la sine, nu se obțin automat, ci depind de un ansamblu
foarte larg de factori, precum: modul în care se constituie acordurile, cum sunt aplicate, ce
țări participă, ce politici complementare se adoptă de către statele membre, ce relații se
stabilesc cu terții.
Principalele acorduri regionale
La nivel global s-au constituit, de-a lungul timpului, nenumărate grupări de
promovare a comerțului liber, bilateral sau multilateral, în toate părțile lumii (în prezent,
există aproape 300 de acorduri comerciale, din care 59% reprezintă acorduri de liber schimb),
cele mai relevante prin rezultatele obținute fiind: NAFTA, MERCOSUR, Grupul Andin
(ANDEAN), CEFTA, ASEAN, APEC (Forumul de Cooperare Asia-Pacific).
NAFTA – Acordul Nord American de Comerț Liber – reprezintă cea mai mare zonă
liberă de comerț, intrată în vigoare în 1994, între SUA, Mexic și Canada. NAFTA derulează
aproximativ 40% din fluxurile mondiale de export și 25% din cele de import, 54% din
exporturile grupării și 40% din importuri fiind fluxuri între statele membre. Economia
dominantă este SUA, care deține aproximativ 90% din PIB-ul grupării.
MERCOSUR – Piaţa comună a Sudului (a Conului de Sud) s-a constituit între
Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay, în 1991, țările membre derulând între ele o
pondere însemnată a fluxurilor de export și a celor de import. ANDEAN (Grupul Andin) s-a
constituit ca uniune vamală în 1969 cu participarea Chile, Boliviei, Columbiei, Ecuadorului și
Peru (Chile s-a retras în 1976). Aceste state derulează între ele însă doar 7% din fluxurile de
import și export, perspectiva de evoluție a procesului de regionalizare fiind cea de constituire
a unei largi zone de liber schimb între ANDEAN și MERCOSUR.
CEFTA – Acordul Central European de Liber Schimb – reprezintă un acord de
comerț liber între țări care s-au angajat pe drumul aderării la Uniunea Europeană, ele fiind
situate, în prezent, în Sud-Estul Europei (Albania, Bosnia-Herțegovina, Republica Moldova,
Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Croația, Serbia, Muntenegru și UNMIK pentru
Kosovo), derulând reciproc 12% din fluxurile de export și 10% din cele de export. Din
această grupare regională au mai făcut parte, de-a lungul timpului, și Polonia, Cehia,
Slovacia, Ungaria, Slovenia, România și Bulgaria, aceste țări devenind, între timp, membre
ale Uniunii Europene.
14
APEC – Cooperarea Economică Asia-Pacific (grupare constituită ca forum de
cooperare pentru promovarea comerțului liber) – include în prezent 21 de state membre (de
pe coasta Oceanului Pacific) și deține 45% din comerțul mondial cu produse manufacturate.
Comerțul in interiorul grupării reprezintă 71% din totalul fluxurilor de comerț ale statelor
membre și 72% din totalul fluxurilor de import, media taxelor vamale reciproce fiind de doar
5,5 % (față de 16,9%, spre exemplu, în 1989). Ca perspectivă, țările membre intenționează să
se constituie într-o zonă liberă de comerț.
ASEAN (Asociația Națiunilor Sud-Est Asiatice) s-a format în 1967 pentru a promova
comerțul liber între statele membre și include, în prezent, 10 țări – Brunei, Cambodgia,
Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Filipine, Singapore, Tailanda, Vietnam. Putem observa
că aceste țări derulează, între ele, peste un sfert din totalul fluxurilor de comerț exterior,
existând și perspective serioase de creștere în condițiile în care se va reuși constituirea unei
zone efective de comerț liber, până în 2015, cu participarea Chinei, Japoniei, Coreii de Sud,
Indiei, Australiei și Noii Zeelande.
Datele prezentate în tabelul următor evidențiază ponderea semnificativă pe care
comerțul intra-grup o deține în totalul comerțului exterior al membrilor principalelor grupări
regionale, subliniind gradul ridicat de integrare comercială în ceea ce privește piața unică
europeană și zona de liber schimb nord-americană.
Tabelul 7. Structura comerțului exterior al principalelor grupări regionale

Gruparea Destinaţia
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
regională exporturilor
Intra-trade 8,65% 8,95% 7,98% 7,75% 7,42% 7,44% 7,87% 7,08%
Comunitatea
Extra-trade 91,35% 91,05% 92,02% 92,25% 92,58% 92,56% 92,13% 92,92%
Andină
Total 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Intra-trade 25,56% 25,21% 24,75% 24,96% 25,46% 24,80% 25,31% 25,33%
ASEAN Extra-trade 74,44% 74,79% 75,25% 75,04% 74,54% 75,20% 74,69% 74,67%
Total 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Intra-trade 68,49% 67,77% 68,30% 68,09% 67,47% 66,67% 65,30% 64,68%
Uniunea
Extra-trade 31,51% 32,23% 31,70% 31,91% 32,53% 33,33% 34,70% 35,32%
Europeană
Total 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Intra-trade 12,64% 12,88% 13,56% 14,13% 14,94% 15,07% 15,67% 15,21%
MERCOSUR Extra-trade 87,36% 87,12% 86,44% 85,87% 85,06% 84,93% 84,33% 84,79%
Total 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Intra-trade 55,82% 55,77% 53,87% 51,34% 49,75% 47,92% 48,68% 48,29%
NAFTA Extra-trade 44,18% 44,23% 46,13% 48,66% 50,25% 52,08% 51,32% 51,71%
Total 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Sursa: WTO.
Cazul Uniunii Europene

Uniunea Europeană include, în prezent, 27 de țări din Europa: Franța, Germania,
Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg („cei 6” reprezentând țările fondatoare), la care s-au
adăugat Marea Britanie, Danemarca și Irlanda în 1973, Grecia în 1981, Spania și Portugalia
15
în 1986, Austria, Finlanda și Suedia în 1995, Malta, Cipru, Polonia, Republica Cehă,
Slovenia, Slovacia, Ungaria, Estonia, Lituania, Letonia în 2004 și România și Bulgaria în
2007. Altor 9 țări UE le-a deschis perspectiva aderării: Croația – care va adera la 1 iulie 2013,
Turcia, Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru, Serbia (cu statut de
țări candidate) și Albania, Bosnia-Herțegovina și Kosovo, țări potențial candidate.
Cu o populație de aproximativ 500 de milioane de locuitori (7% din populația lumii),
un PIB total de peste 12.000 miliarde euro (mai mare decât al SUA) și un PIB mediu pe
locuitor de 24.000 euro, Uniunea Europeană reprezintă una din cele mai dezvoltate zone
economice ale lumii, cu un important potențial de creștere și dezvoltare. UE participă, în
prezent, cu 20% atât la fluxurile de import, cât și la cele de export, peste 70% din comerț
derulându-se între statele membre, în timp ce principalii parteneri externi sunt SUA și China.
Debutul procesului de integrare a țărilor UE se plasează în deceniul 6 al secolului
trecut, având punctul de plecare în 3 tratate: un tratat pentru o comunitate europeană în
domeniul cărbunelui și a oțelului (CECO - 1951), o comunitate pentru energie atomică
(EURATOM - 1957) și o comunitate economică (CEE - 1957). Cele 3 comunități propuneau
integrarea piețelor și a politicilor țărilor membre în domenii specifice în cazul primelor două
și pe ansamblul economiei în cazul ultimului tratat. Cel mai important dintre tratate a fost cel
al comunității economice, statele membre propunându-și să constituie o piață comună pentru
a-și crea bazele prosperității economice și pentru a garanta un climat de pace și securitate pe
continent.
Pentru a atinge obiectivele stabilite au creat, în prima etapă, o uniune vamală, au
adoptat o politică agricolă comună, au elaborat un regim comun al concurenței și au
armonizat o serie de politici necesare funcționării pieței interne. Cu toate realizările primilor
ani, procesul de integrare propus nu a urmat, însă, calea stabilită prin tratatul Comunității
Economice Europene. Deceniul 9 găsea Comunitatea Europeană într-o criză majoră de
integrare, libertatea de circulație a serviciilor și a capitalurilor fiind departe de fi finalizată, în
timp ce pe piața bunurilor statele adoptau nenumărate bariere de protecție, altele decât taxele
vamale.
După 1987, odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European (prima revizuire
importantă a tratatului CEE), programul pieței interne a fost relansat, piața internă fiind
finalizată în 1992. Prin liberul schimb în domeniul bunurilor, serviciilor, capitalurilor și forței
de muncă, piața internă favorizează specializarea, competiția între actorii economici, inovarea
și dezvoltarea tehnologică, stimulează creșterea economică, având rolul cheie în realizarea
obiectivelor de integrare ale statelor membre. Deși își păstrează protecția față de terți, nivelul
protecției este relativ redus, spațiul economic european fiind unul dintre cele mai deschise
către concurența externă (aproximativ 4% pentru produsele industriale și 16% pentru cele
agricole), în mai mică măsură, însă, decât economia SUA, cu o rată medie a protecției pentru
produsele manufacturate de numai 3%.
16
În procesul de integrare europeană, complementar pieței interne, Tratatul de la
Maastricht (1992) a propus realizarea unei uniuni monetare, care a intrat în funcțiune în 2002
prin adoptarea EURO ca monedă unică pentru o parte din statele membre. Euro este folosită
în tranzacții de peste 60% din populația UE și ca monedă de rezervă valutară în proporție de
26% la nivel internațional, fiind a doua monedă de rezervă a lumii, după dolarul american.
În această evoluție către forma cea mai avansată de integrare economică, o uniune
economică și monetară, UE a dezvoltat un sistem de instituții supranaționale foarte puternic,
reglementările comune influențând, spre exemplu, peste 80% din mediul legislativ intern al
unei țări din spațiul euro. Pentru cea mai mare parte a politicilor, puterea de decizie se
împarte între UE și statele membre (agricultură, transporturi, mediu, politica socială, altele),
dar există și un număr important de domenii în care Uniunea are competențe exclusive
(deciziile privind uniunea vamală și cele patru libertăți de circulație din cadrul pieței interne,
politica comercială, politica monetară pentru țările din zona euro, conservarea resurselor
biologice ale mării, diferite acorduri internaționale). Astfel, UE reprezintă cea mai elaborată
formă de regionalizare economică, în care integrarea piețelor a fost însoțită de un amplu
proces de integrare a politicilor statelor membre, ducând spre constituirea unei organizații cu
pronunțat caracter supranațional, perspectiva fiind cea a unei uniuni politice. Este singura
experiență de acest tip la nivel internațional, în care un grup de economii au cunoscut un
nivel atât de puternic de liberalizare și de integrare, deși și alte acorduri regionale și-au
propus constituirea de uniuni economice și monetare (spre exemplu, Comunitatea Economică
și Monetară a Africii Centrale sau Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest).
Balanța comercială și de plăți externe

Participarea fiecărei ţări la fluxurile economice internaţionale îşi găseşte expresia, în
principal, în balanţa comercială şi în balanţa de plăţi externe. Ele reprezintă importante
instrumente de cunoaştere a nivelului şi structurii economiei mondiale, dar mai ales, a
eficienţei participării statelor la circuitul economic mondial. Balanţa de plăţi externe reflectă
sintetic ansamblul încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare, dintr-o
perioadă dată, de regulă, un an, ale unei ţări cu restul lumii. Într-o formă schematică, balanţa
de plăţi se compune din: balanţa comercială în sens restrâns (exportul şi importul de mărfuri),
balanţa serviciilor, balanţa veniturilor şi balanţa capitalului.
Balanţa comercială este un tablou statistico - economic în care se înscriu şi se
compară importul şi exportul de mărfuri ale unei ţari pe o perioadă de timp determinată, de
regulă, un an, reprezentând, totodată, componenta principală a balanţei de plăţi.
Până acum nu s-a reușit realizarea unei structuri a balanţei de plăţi unanim acceptate,
în încercarea de unificare internaţională a acestei proceduri, FMI elaborând, în mai multe
ediţii, un manual al balanței de plăți, în care se precizează ca înregistrarea tranzacţiilor
economice trebuie să se facă după principiul contabilităţii în partidă dublă, respectiv atât în
creditul, cât şi în debitul acesteia. Ţările membre ale FMI sunt obligate să întocmească
17
balanţele de plăţi anuale corespunzător formei preconizate de manual şi să le prezinte pentru
analiză şi integrare.
Schema preconizată de FMI cuprinde următoarele posturi:
I. Balanţa contului curent – include:
1. Balanţa comercială reflectă încasările din exporturi şi plăţile pentru importuri de
mărfuri corporale. Foarte importantă este prezentarea sa pe grupe de mărfuri, clasificate în
funcţie de gradul de prelucrare sau de ramura din care provin. Aceasta oferă posibilitatea
formulării de concluzii pertinente cu privire la raporturile de schimb pe ramuri economice şi
pe ansamblu. Pentru a măsura gradul de echilibru al schimburilor comerciale se determină
rata de acoperire, fie pe ansamblul balanţei comerciale, fie pentru un anumit produs:
Valoarea exporturil or
Rata de acoperire = ⋅ 100
Valoarea importuril or
Balanţa comercială reprezintă un indicator semnificativ, mai ales pentru ţările în curs
de dezvoltare, unde comerţul exterior are o importanţa mai mare, ele fiind, în special,
exportatoare de mărfuri, şi nu de capital. Pentru ţările dezvoltate, balanţa comercială nu mai
poate exprima corect starea economiei, întrucât ele sunt mari exportatoare de capital, iar
societăţile multinaţionale produc tot mai mult în alte ţări, producţie pe care o parte o vând
chiar în ţara de origine (se înregistrează ca import), iar o altă parte în alte ţări (ce apare ca
export al ţării gazdă).
Din punct de vedere al comerţului internaţional, este necesar ca, pe cât posibil, fiecare
stat să promoveze o politică de echilibrare a balanţei sale comerciale. O balanţă comercială
cronic deficitară face ca statul respectiv să folosească fonduri valutare din excedentele altor
posturi ale balanţei de plăţi. Faptul este destul de grav dacă plata importurilor se face din
credite atrase sau din rezerva oficială. O politică economică sănătoasă obligă orice stat să
depună eforturi pentru promovarea exportului de bunuri materiale cu un grad de prelucrare
cât mai ridicat. Și balanţa comercială cronic excedentară îşi are limitele ei. Nimeni nu
urmăreşte să exporte cât mai mult şi să importe cât mai puţin. O politică înţeleaptă este aceea
de a avea o balanţă comercială echilibrată, dar aceasta după ce, în prealabil, a fost realizată
rezerva valutară necesară pentru garantarea convertibilităţii, prin practicarea unei politici de
promovare intensă a exporturilor şi realizare a unor balanţe comerciale anuale active. Această
politică este necesară şi atunci când trebuie rambursată datoria externă datorată unor balanţe
comerciale deficitare anterioare.
2. Balanţa serviciilor cuprinde încasările şi plăţile rezultate din activităţile de prestări
de servicii în relaţiile cu străinătatea. Principalele posturi ale acestei balanţe cuprind încasări
şi plăţi provenind din: decontări ale caselor de expediţii şi transporturi, decontări legate de
turism şi activităţi de tranzit; decontări ale administraţiilor de poştă, telegraf, telefoane, telex,
radio şi televiziune; asigurarea şi reasigurarea mărfurilor, asistenţă tehnică, servicii; diverse
lucrări efectuate în străinătate de construcţii-montaj; servicii de depozitare a mărfurilor în
străinătate, comisioane plătite reprezentanţilor străini; prestaţii străine pentru promovarea
18
publicităţii; închirieri de vase maritime, nave aeriene şi alte mijloace de transport; închirieri
de utilaje etc. Încasările din aceste genuri de servicii reprezintă, în fapt, un export invizibil,
iar plăţile pentru serviciile străine, un import invizibil. Sunt ţări, care prin structura lor
economică şi prin poziţia lor geografică, folosesc pentru plata importului, în bună măsură,
venituri provenite din prestaţii de servicii externe, mai ales din turism, precum Grecia,
Spania, Turcia, Cipru etc. În cadrul comerţului internaţional invizibil, turismul deţine o
pondere de 20-30%;
3. Balanţa veniturilor reflectă încasările şi plăţile cu titlu de venituri, cum ar fi cele
rezultate din comerţul cu dreptul de proprietate industrială şi intelectuală, salariile repatriate
de emigranţi sau plătite specialiştilor străini, cheltuielile de întreţinere a reprezentanţelor
diplomatice, consulare, economice sau de altă natură, burse, succesiuni, pensii etc.;
4. Balanţa transferurilor unilaterale - sub forma despăgubirilor, donaţiilor şi
ajutoarelor publice sau private.
Tabelul următor prezintă balanța contului curent pentru România (2011 și 2012),
putând observa existența unui deficit comercial semnificativ de peste 7,3 miliarde euro pentru
bunuri și a unui excedent relativ modest pentru servicii. Tabloul este completat de un deficit
de aproape 2 miliarde euro în ceea ce privește balanța veniturilor și de un excedent consistent
de peste 3,3 miliarde euro al balanței transferurilor unilaterale.
Tabelul 8. Balanța contului curent a României (milioane euro)

2011 2012
CREDIT DEBIT NET CREDIT DEBIT NET
CONTUL CURENT (A+B+C) 59.517 65.455 -5.938 59.584 64.623 -5.039
A. Bunuri și servicii 52.527 59.596 -7.069 52.560 59.295 -6.735
a. Bunuri (exp.FOB-imp.FOB) 45.274 52.683 -7.409 45.043 52.356 -7.313
b. Servicii 7.253 6.913 340 7.517 6.939 578
- transport 2.227 1.344 883 2.251 1.325 926
- turism-călătorii 1.019 1.408 -389 1.128 1.424 -296
- alte servicii 4.007 4.161 -154 4.138 4.190 -52
B. Venituri 1.274 3.481 -2.207 1.349 3.016 -1.667
C. Transferuri curente 5.716 2.378 3.338 5.675 2.312 3.363
Sursa: BNR
II. Balanţa contului de capital – cuprinde intrările şi ieşirile de devize şi valute liber
convertibile legate de exporturile şi importurile de capital. Principalele sale capitole sunt:
1. Balanţa mişcărilor de capital pe termen scurt cuprinde împrumuturile acordate sau
primite pe o perioadă de până la un an, inclusiv dobânzile aferente;
2. Balanţa mişcărilor de capital pe termen lung - include fluxurile de intrare şi ieşire a
capitalurilor sub formă de investiţii directe şi de portofoliu, exclusiv creditele FMI;
3. Balanţa rezervelor monetare internaţionale cuprinde mişcările care au loc în
rezervele valutare, aur, creanţe şi datorii în valută, inclusiv creditele FMI.
19
Balanţa de plăţi a unei ţări poate fi: echilibrată (încasări = plăţi), activă (încasările
mai mari decât plăţile) sau pasivă (încasările sunt mai mici decât plăţile). Teoretic, o balanţă
de plăţi este întotdeauna echilibrată, întrucât eventualul excedent valutar este destinat fie
creşterii sau reconstituirii rezervelor valutare, fie promovării exportului de capital, de
împrumuturi etc. Eventualul deficit este acoperit fie prin rezervele valutare, fie prin atragerea
de fonduri străine pe calea creditului sau importului de capital. În fapt, noţiunea de
dezechilibru al balanţei de plăţi, deoseori utilizată, se referă la excedentele sau deficitele
diferitelor sale părţi componente, care, pe ansamblu, trebuie să se echilibreze. Dezechilibrul
cel mai mare al unei balanţe de plăţi provine din dezechilibrul schimburilor comerciale.
În condiţiile în care balanţa de plăţi externe a unei ţări are un sold activ, înseamnă, că
exportul său de mărfuri, serviciile făcute străinătăţii, titlurile de valori şi creditele restituite
acoperă obligaţiile de plată şi mai rămâne un excedent care permite reducerea datoriei
externe, consolidarea rezervelor valutare şi posibilităţi sporite pentru exportul de capital. Un
sold pasiv al balanţei are repercursiuni negative asupra puterii de plată în valută a ţării
respective, îi micşorează bonitatea pe plan internaţional şi, în general, perturbă relaţiile
internaţionale. La aceasta pot contribui atât factorii interni, cât şi cei externi. Dintre factorii
interni menţionăm: reducerea exportului determinată de anumite evenimente fortuite
(războaie, revoluţii, greve, revolte etc.), de calamităţi naturale sau scăderea sa deliberată
pentru a îndestula piaţa internă; scăderea calităţii producţiei destinate exportului; creşterea
neraţională a importului etc. Factorii externi au, de cele mai multe ori, un caracter
conjunctural, iar dintre aceştia menţionăm: creşterea preţurilor la import şi scăderea lor la
export, restricţiile comerciale tarifare şi netarifare, fluctuaţiile cursului de schimb valutar,
influenţa factorilor psihologici şi a mişcărilor speculative de bursă, care pot modifica cursul
de schimb al valutei naţionale, corelaţia dintre preţurile interne şi cele externe etc.
Echilibrarea balanţei de plăţi generale se obţine prin compensarea soldurilor active
din relaţia cu unele ţări, cu soldurile pasive din relaţia cu alte ţări. În cazul în care, în urma
acestei operaţiuni, rezultă un sold pasiv, balanţa de plăţi este deficitară. În aceste condiţii,
prin mărfurile exportate şi serviciile de tot felul pe care ţara respectivă le face străinătăţii, nu
se reuşeşte acoperirea obligaţiilor de plăţi scadente pentru mărfurile importate şi serviciile
primite din străinătate, precum şi pentru plata datoriei externe. Acoperirea acestui sold pasiv
va trebui să devină o preocupare de bază a politicii economice a ţării respective, care să fie
orientată spre stimularea producţiei interne în vederea valorificării superioare a resurselor
naţionale şi realizarea de produse complexe care să ducă la obţinerea unor preţuri mai mari la
export şi, prin aceasta, la creşterea veniturilor în valute convertibile.
La această orientare, care trebuie să devină prioritară, în vederea echilibrării balanţei
de plăți, se mai adaugă: sprijinirea politicii de investiţii prin atragerea de capitaluri străine;
obţinerea de credite de la organisme financiar-valutare regionale şi internaţionale; primirea de
ajutoare financiare sau în mărfuri; amânarea restiturii unor credite; emisiunea de obligaţiuni
pe piaţa externă de capital, amortizabile pe termen lung; şi, ca ultimă soluţie, vânzări de aur şi
20
metale preţioase din rezervele naţionale. Însă echilibrarea balanţei de plăţi externe pe calea
atragerii de credite străine înseamnă, în fapt, trecerea asupra viitorului a unei părţi din
sarcinile şi obligaţiile actuale. În condiţiile în care aceste credite nu servesc dezvoltării
economice şi, prin aceasta, stimulării producţiei naţionale pentru export, ele pot accentua şi
mai mult fenomenele de dezechilibre din economia respectivă.
Cursul de schimb valutar

Schimburile economice internaţionale implică utilizarea mai multor monede
naţionale, care sunt legate între ele prin intermediul preţurilor relative, denumite cursuri de
schimb. Cursul de schimb reprezintă preţul unei unităţi monetare exprimat în altă monedă.
Acesta reprezintă un important instrument al politicii economice prin care se poate influența
activitatea economică şi, mai ales, balanţa de plăţi a unei ţări, el mijlocind, de exemplu,
stabilirea raportului dintre indicatorii unei economii naţionale faţă de cei ai altor state sau faţă
de media mondială.
Totalitatea regulilor, normelor, instrumentelor şi acţiunilor care guvernează formarea
şi mişcarea cursului de schimb alcătuiesc mecanismul cursurilor valutare. Prin acesta se
asigură transferul capacităţii de cumpărare între monedele naţionale. Principala operaţiune în
cadrul acestui mecanism este cotarea, respectiv acea operaţiune prin care se stabileşte cursul
de schimb.
Cotarea poate fi indirectă şi directă. Cotarea indirectă este practicată în Marea
Britanie, Canada şi Australia. În acest caz mărimea fixă este aceea a monedei naţionale, ea
arătând câte unităţi monetare străine se obţin pentru o sumă fixă în moneda naţională. De
exemplu, la Londra 1 liră sterlină = 0,8559 Euro. Cotarea directă este dată pentru o unitate
sau 100 unităţi în moneda străină, transformate în sumă corespunzătoare în monedă naţională.
Mărimea variabilă este aceea a echivalentului în moneda naţională, el fiind cel care redă
modificarea cursului de schimb. De exemplu, pe piaţa valutară din România la 19 martie
2012, 1$ SUA = 3,4088 lei. Această cotare este practicată de majoritatea ţărilor. Figura
următoare prezintă evoluția cursului de schimb leu-euro și a celui leu-dolar american pentru
perioada 2005-2013, fiind luate în considerare mediile lunare ale valorilor zilnice ale fiecărui
curs de schimb.
21
Fig. 1. Evolutia cursului de schimb leu-euro si leu-dolar (medii lunare)
5.0000
4.5000
4.0000
3.5000
3.0000
lei
2.5000
2.0000
1.5000
1.0000
0.5000
0.0000
01.01.2005
01.05.2005
01.09.2005
01.01.2006
01.05.2006
01.09.2006
01.01.2007
01.05.2007
01.09.2007
01.01.2008
01.05.2008
01.09.2008
01.01.2009
01.05.2009
01.09.2009
01.01.2010
01.05.2010
01.09.2010
01.01.2011
01.05.2011
01.09.2011
01.01.2012
01.05.2012
01.09.2012
01.01.2013
data
Evolutia cursului leu-euro Evolutia cursului leu-dolar american
Sursa: BNR.
Cursurile valutare pot fi stabilite fie de stat, fie de piaţă. Cursul valutar stabilit de
autoritatea monetară pe cale unilaterală se numeşte curs oficial. Acesta poate fi curs valutar
paritar sau curs valutar convenţional. Cursul valutar paritar este stabilit pe baza parităţii
legale directe a monedelor în cauză. Această accepţiune a fost valabilă pentru perioadele
etalonului aur şi aur - devize, ce coincidea cu paritatea metalică. În prezent, ca urmare a
desfiinţării în practică a parităţilor metalice, nu se mai utilizează. Cursul valutar convenţional
este stabilit unilateral de autorităţile monetare naţionale în funcţie de diverşi factori
economici, politici, sociali şi instituţionali, interni şi externi. Cursurile de schimb stabilite de
piaţă de numesc cursuri de piaţă. Pe piaţă cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta în
funcţie de diverşi factori, dintre care cel mai reprezentativ este oferta şi cererea respectivelor
monede.
În funcţie de regimul de variaţie a cursurilor de schimb, adoptat în cadrul diferitelor
sisteme monetare, cursurile valutare pot fi fixe, fluctuante şi flexibile. Într-o economie de
piaţă există rareori cursuri de schimb fixe. În condiţiile sistemului monetar internaţional care
a fost aplicat între 1944 - 1971, cursul de schimb a avut un caracter fluctuant, admiţându-se o
mişcare limitată a acestuia faţă de paritate sau de cursul central (1%, iar între 1971 - 1973,
2,25%). Limitele de fluctuaţie erau denumite limite de intervenţie, deoarece respectarea lor
presupunea intervenţia pe piaţă a autorităţii monetare (în general banca centrală). Dacă
tendinţa cursului de schimb era de depăşire a uneia dintre limitele stabilite, autoritatea
monetară era obligată să pună în vânzare din rezerva oficială valuta prea solicitată sau invers,
să cumpere valuta prea mult oferită. Prin această intervenţie, echilibrul între cerere şi ofertă
era restabilit, iar cursul de schimb rămânea, pentru o perioadă, între limitele admise. După
1973, principalele monede cu largă circulaţie internaţiuonală au fost scoase din sistemul
22
cursurilor fluctuante şi au trecut la regimul cursurilor flexibile, prin care cursul de schimb se
formează liber pe pieţele valutare, în funcţie de cerere şi ofertă, mişcarea sa fiind teoretic
nelimitată, chiar dacă statele îşi rezervă dreptul de a interveni pe piaţă pentru a-l influenţa în
funcţie de interesele lor.
Graficul următor ilustrează mecanismul stabilirii cursurilor de schimb intr-un regim în
care acestea sunt flexibile. Pe abscisă se reprezintă cantitatea de valută cerută şi oferită iar pe
ordonată costul (preţul) valutei exprimat în unităţi monetare naţionale respectiv cursul de
schimb (Figura 2). Curba cererii de valută este descrescătoare. Cu cât preţul acesteia (cursul
de schimb) exprimat în monedă naţională creşte, cu atât importurile devin mai scumpe în
raport cu bunurile produse în ţară. Agenţii economici interni vor avea, în aceste condiţii,
tendinţa de a substitui bunurile importate cu produsele interne. Catitatea cerută de valută se
va diminua. În acelaşi timp, pentru agenţii economici străini produsele naţionale devin relativ
mai ieftine, ceea ce determină o sporire a exporturilor ţării respective şi, deci, a cantității
oferite de valută a acelei economii naţionale. Curba ofertei de valută este, deci, crescătoare.
Cursul de schimb de echilibru este cel ce permite egalizarea cantităţilor oferite şi cerute de
valute.
Fig. 2. Cursul de schimb de echilibru
Cu ajutorul graficului prezentat se poate studia efectul unei creşteri mai puternice a
preţurilor interne decât a celor externe, respectiv inflaţia este mai puternică în acea ţară decât
în alte ţări, asupra cursului de schimb. Întrucât produsele naţionale devin relativ mai scumpe,
agenţii economici naţionali vor avea tendinţa să apeleze într-o măsură tot mai mare la pieţele
externe, ceea ce va antrena creşterea importurilor, în timp ce agenţii economici străini vor
solcita tot mai puţin produsele naţionale, determinând diminuarea exporturilor. Curba cererii
de valută se va deplasa spre dreapta, în timp ce curba ofertei de valută se va mişca spre
stânga. În vederea restabilirii egalităţii între oferta şi cererea de valută, cursul de schimb va
creşte. Aceasta va permite reajustarea preţurilor interne astfel încât preţurile bunurilor,
serviciilor se vor apropia (Fig. 3). Invers, o inflaţie mai slabă într-o economie decât în alta se
traduce printr-o deplasare spre stânga a curbei cererii de valută şi spre dreapta a curbei
ofertei, ceea ce va antrena scăderea cursului de schimb.
23
Fig. 3. Efectul inflației asupra cursului de schimb
Pentru a calcula în mod corect repercusiunile cursului de schimb asupra

competitivităţii acelei economii, se utilizează conceptul de curs de schimb real, care ţine cont
de evoluţia posibilă a preţurilor produselor interne faţă de a celor din străinătate.
Px
C sr = C s
P
unde: Csr - cursul de schimb real; Cs - cursul de schimb nominal; Px - preţurile produselor în
străinătate; P – prețurile produselor în ţară. Dacă cursul de schimb real este mare, atunci
mărfurile străine sunt relativ ieftine, în timp ce mărfurile produse în ţară sunt relativ scumpe.
Invers, dacă respectivul curs este scăzut, marfurile străine sunt relativ scumpe iar cele
autohtone sunt ieftine.
Scăderea cursului de piaţă al unei monede reprezintă o depreciere a acesteia, după
cum creşterea valorii acesteia este denumită repreciere. Într-un regim în care statele stabilesc
cursuri oficiale, scăderea acestora poartă denumirea de devalorizare, iar creşterea lor
reprezintă o revalorizare.
În cadrul unui sistem în care cursurile de schimb sunt fixe, pe termen scurt o
devalorizare redă bunurile naţionale mai puţin scumpe în raport cu cele produse în străinătate.
Prin urmare, o parte mai mare a cererii interne se orientează spre produsele interne. În acelaşi
timp, pentru cumpărătorii străini, preţurile produselor ţării pentru care moneda s-a
devalorizat, se vor diminua. Ei vor decide să cumpere aceste produse în cantităţi din ce în ce
mai mari. Deci primul efect al unei devalorizări este creşterea exporturilor şi diminuarea
importurilor ţării care a decis devalorizarea. Această politică are rolul de a resorbi un deficit
al balanţei de plăţi. Însă, pe termen mediu şi lung, nu se pot neglija anumite efecte secundare
ale devalorizării. Chiar dacă ţara respectivă importă mai puţin, costul produselor importate, în
special al materiilor prime, creşte.
Firmele vor reacţiona la această creştere a costurilor sporind preţurile lor (inflaţie prin
cost). Acest efect inflaţionist este cu atât mai important cu cât ţara respectivă este mai mică şi
nu are posibilitatea să substituie, într-o cantitate mai mare, produsele importate cu cele
interne. Aceasta se accentuează dacă există în ţara respectivă un sistem de indexare automată
24
a salariilor în raport cu nivelul general al preţului. În acelaşi timp, pentru agenţii economici
străini preţul produselor importate din acea ţară se vor diminua. Aceasta va antrena scăderea
costurilor lor de producţie, ceea ce le va permite reducerea propriilor preţuri în vederea
menţinerii părţii lor din piaţă, temporar ameninţată.
Prin urmare, o ţară riscă să piardă destul de rapid avantajele pe care ea le obţine în
urma unei devalorizări. Atunci când se analizează efectul unei devalorizări, nu se pot neglija
următoarele aspecte: a) Chiar dacă prin prisma cantităţilor importurile unei economii se reduc
în urma devalorizării, aceasta nu înseamnă că ele se vor diminua şi valoric la fel. Pentru a se
întâmpla aceasta ar trebui ca importurile să scadă în cantitate în mod mai mult decât
proporţional decât creşterea preturilor lor; b) Pentru ca o devalorizare să se dovedească
eficace, trebuie ca să fie posibilă substituirea într-o mare măsură a bunurilor importate cu cele
interne, ceea ce este cu atăt mai dificil cu cât economia este mai mică; c) Pentru ca
devalorizarea să-şi atingă efectele sale pozitive, trebuie să antreneze o creştere importantă a
exporturilor, ceea ce impune ca cererea agenţilor economici străini pentru acele produse să nu
fie inelastică în raport cu preţurile lor.
Efectele unei revalorizări sunt simetrice celor ale unei devalorizări. Pe termen scurt, o
revalorizare antrenează o sporire a importurilor şi o diminuare a exporturilor, determinând
resorbirea unui eventual excedent al balanţei de plăţi. Cu toate acestea, pe termen mediu şi
lung, agenţii economici străini vor cumpăra mai scump produsele acelei ţări şi vor reduce
importurile lor.
ANEXĂ
REGLEMENTAREA MULTILATERALĂ A RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
În perioada postbelică, intensificarea raporturilor dintre ţări, globalizarea şi caracterul tot mai complex
al problemelor economiei mondiale au generat puternice presiuni spre instituţionalizarea şi reglementarea
multilaterală a relaţiilor economice internaţionale. Ca rezultat, în prezent, cadrul instituţional internaţional
cuprinde circa 350 de organizaţii guvernamentale şi peste 3.000 neguvernamentale, marea majoritate de profil
economic. Organizaţia economică internaţională este o formă de realizare a colaborării economice dintre ţări
într-un domeniu bine definit, având un cadru instituţional permanent, constituit pe baza unui acord, care
statuează principiile, procedurile de lucru, organele şi funcţiile lor, în vederea atingerii obiectivelor propuse.
(Pralea, 1999, p. 177)
ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ŞI COMERŢ – GATT

În perioada imediat postbelică, coordonarea eforturilor statelor pentru liberalizarea şi normalizarea
comerţului internaţional nu putea fi realizată în afara unui cadru instituţional multilateral, cu caracter permanent.
Astfel, Statele Unite propun, în 1945, instituirea unei Organizaţii Internaţionale a Comerţului. Propunerea a fost
preluată de Consiliul Economic şi Social al ONU, care a convocat în acest scop trei conferinţe succesive: la
Londra (octombrie 1946), la Geneva (august 1947) şi la Havana (noiembrie 1947 – martie 1948). Carta de la
25
Havana nu a putut intra în vigoare, deoarece chiar SUA, deşi era iniţiatoarea proiectului, nu a ratificat
documentul.
În aceste condiţii, tratatul de comerţ multilateral conceput cu caracter provizoriu, semnat la 30
octombrie 1947 la Geneva, intitulat General Agreement on Tariffs and Trade – GATT (Acordul General pentru
Tarife şi Comerţ) a continuat să funcţioneze. Adoptat ca un acord în formă simplificată, el nu presupunea
ratificarea de către ţările semnatare.
La început, GATT a avut un caracter restrâns atât ca participare (semnatarii iniţiali au fost doar 23 de
state ce deţineau 85% din comerţul mondial), cât şi ca problematică (erau vizate, în principal, concesiile tarifare
în domenii de interes pentru ţările dezvoltate). GATT nu a rămas, însă, un simplu tratat de comerţ. El a devenit,
ulterior, statutul unui organism instituţional cu aceeaşi denumire, cu o structură organizatorică proprie, care, deşi
conceput cu caracter de provizorat, avea să dureze 46 de ani.
Principiile esenţiale pe care s-a bazat, încă de la început, activitatea GATT vizează:
- nediscriminarea;
- reciprocitatea;
- liberalizarea prin reducerea taxelor vamale şi prohibirea barierelor netarifare;
- multilateralizarea schimburilor comerciale internaţionale.
ACORDUL GENERAL PENTRU COMERŢUL CU SERVICII – GATS

Adoptarea Acordului General privind Comerţul cu Servicii, abreviat GATS (General Agreement on
Trade in Services) a venit ca o consecinţă firească a ponderii importante, de peste 25%, pe care serviciile o
dobândiseră în totalul schimburilor comerciale internaţionale. Menirea lui era de a elimina vidul juridic din
domeniu, prin instaurarea unui cadru multilateral de principii, reguli şi discipline unanim acceptate şi respectate.
Acordul este aplicabil serviciilor internaţionale din toate sectoarele, cu excepţia celor „furnizate în exercitarea
puterii guvernamentale”, adică sunt exceptate acele servicii care nu sunt prestate pe o bază comercială şi nici în
concurenţă cu unul sau mai mulţi furnizori de servicii.
ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A COMERŢULUI – WTO

Statele participante au hotărât eliminarea situaţiei de provizorat a organismului instituţional (GATT),
prin crearea, în 1995, a Organizaţiei Mondiale a Comerţului – WTO (World Trade Organization), această
organizație fiind menită să asigure reglementarea multilaterală a relaţiilor comerciale dintre parteneri, creând
condiţii previzibile de desăşurare a schimburilor şi să promoveze în continuare negocierile pentru liberalizarea şi
multilateralizarea comerţului. În concordanţă cu acest obiectiv, funcţiile conferite în mod expres WTO se referă,
în principal, la:
- asigurarea unui forum pentru negocieri interguvernamentale privind relaţiile comerciale multilaterale;
- asigurarea cadrului pentru aplicarea rezultatelor negocierilor;
- administrarea mecanismului de coordonare a politicilor comerciale;
- administrarea şi facilitarea implementării acordurilor GATT;
- supravegherea aplicării regulilor de reglementare a diferendelor;
- promovarea coperării cât mai strânse cu FMI şi BIRD pentru asigurarea coerenţei politicii globale.
CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE – UNCTAD

Iniţiativa creării acestei organizaţii aparţine ONU, care, prin Hotărârea Adunării Generale din
decembrie 1962, a decis convocarea unei conferinţe pentru comerţ şi dezvoltare, care a şi avut loc în primăvara
anului 1964. La recomandarea ei, Adunarea Generală a ONU a adoptat, la 30 decembrie 1964, Rezoluţia prin
care s-a instituţionalizat Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare – UNCTAD (United Nations
Conference for Trade and Development), ca instituţie specializată și neautonomă a ONU, cu peste 160 de
membri.
26
Principalele direcţii ale reformei sistemului comercial internaţional promovate de UNCTAD vizează:
aşezarea comerţului internaţional pe baze şi principii noi, restructurarea comerţului cu produse de bază,
restructurarea comerţului cu produse manufacturate, impulsionarea relaţiilor comerciale dintre ţările cu sisteme
şi niveluri de dezvoltare diferite şi a schimburilor reciproce dintre ţările în curs de dezvoltare, reglementarea
comerţului invizibil (îndeosebi a transporturilor maritime, finanţării schimburilor comerciale, asigurărilor etc.), a
transferului de tehnologie, a fluxurilor de ajutor pentru dezvoltare etc.
FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL – FMI

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie internaţională creată în urma Conferinţei monetare şi
financiare din anul 1944 de la Bretton Woods (SUA), cu scopul facilitării cooperării valutar-financiare dintre
ţările membre. Ea a fost înfiinţată oficial pe 27 decembrie 1945, când 29 de ţări au semnat şi ratificat acordul de
la Bretton Woods, şi a început să funcţioneze la 1 martie 1947.
Așa cum consemnează și documentele de constituire, obiectivele FMI sunt: promovarea cooperării
internaţionale prin intermediul unei instituţii care oferă mecanisme de consultare şi de influenţă în relaţiile
valutar-financiare internaţionale; susţinerea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional,
dezvoltarea ramurilor productive din ţările membre şi ocuparea forţei de muncă; promovarea stabilităţii cursului
de schimb şi evitarea deprecierii monedelor în scopuri competitive; facilitarea realizării unui sistem multilateral
de plăţi privind tranzacţiile curente dintre ţările membre; asigurarea accesului ţărilor membre la resursele FMI,
în scopul eliminării deficitelor din balanţele de plăţi; sprijinirea statelor membre în reducerea dezechilibrelor
balanţelor de plăţi.
BANCA MONDIALĂ
Grupul Băncii Mondiale este format din:
- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)
- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID)
- Corporaţia Financiară Internaţională (CFI)
- Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA)
- Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privind Investiţiile (CISLI)
1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) își propune:

- sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării economiei statelor membre prin investiţii de capitaluri în scopuri
productiv, inclusiv reconstrucţia economiilor distruse de război, reconversia ramurilor productive la
nevoile de pace şi încurajarea dezvoltării ramurilor productive în ţările mai puţin dezvoltate;
- promovarea investiţiilor străine private pe calea acordării de garanţii sau a participării la credite şi alte
investiţii ale sectorului privat;
- susţinerea creşterii echilibrate pe termen lung a comerţului internaţional şi menţinerea echilibrului
balanţei de plăţi prin încurajarea investiţiilor internaţionale;
- coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de bancă cu împrumuturi din alte surse, în vederea
realizării cu prioritate a proiectelor de dezvoltare urgente şi eficiente în ţările membre;
- sprijinirea tranziţiei statelor de la economia de război la economia de pace.
Capitalul propriu al BIRD provine din contribuţiile statelor membre, peste 40% din capital provenind
de la şapte ţări dezvoltate (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Canada şi Italia). BIRD acordă
împrumuturi pe termen lung în vederea realizării unor programe de dezvoltare economică în ţările membre, care
sunt garantate de guvern, susținând diverse sectoare din economiile ţărilor membre, precum: agricultura,
politicile economice, electricitate, mediu, finanţe, petrol şi gaze, populaţie, sănătate, alimentaţie, managementul
sectorului public, protecţia socială, telecomunicaţii, transporturi, dezvoltare urbană etc.
27
2. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) a fost înfiinţată în 1960, ca agenţie
interguvernamentală, de către ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, în vederea creditării în condiţii avantajoase
a ţărilor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. Resursele financiare ale AID sunt constituite din:
subscripţiile iniţiale ale membrilor, subvenţii periodice furnizate de ţările membre dezvoltate, contribuţii
speciale sau voluntare, transfer de venituri nete de la BIRD, venituri din activitatea Agenţiei.
Creditele acordate de către AID au termene mari de rambursare, nu sunt purtătoare de dobânzi, dar
pentru sumele acordate se percep comisioane. Se urmăresc în prezent o serie de obiective prioritare: sprijinirea
luptei împotriva sărăciei prin ameliorarea serviciilor sanitare, lărgirea posibilităţilor de educare şi formare etc.;
protecţia mediului înconjurător prin gestiunea resurselor forestiere, eficienţa utilizării şi conservării energiei;
susţinerea politicilor macroeconomice şi sectoriale prin credite destinate producţiei, infrastructurii, investiţiilor.
3. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) şi-a început activitatea în 1956 cu scopul de a
promova dezvoltarea economică prin încurajarea extinderii întreprinderilor private în ţările membre, îndeosebi
în zonele mai puţin dezvoltate, fără garanţii guvernamentale. Acţionează în următoarele direcţii:
- acordă sprijin în vederea finanţării dezvoltării întreprinderilor particulare prin investiţii fără garantarea
rambursării de către guvern şi în cazul în care nu este disponibil capitalul privat;
- stimulează investiţiile proprii, participarea capitalului străin şi promovarea competiţiei în economia
naţională;
- acordă asistenţă tehnică în fundamentarea planurilor de afaceri, identificarea pieţelor produselor şi
mobilizarea fondurilor necesare invstiţiilor în sectorul privat;
- sprijină procesul de privatizare, prin investiţii şi asistenţă tehnică, şi urmăreşte impactul acesteia asupra
economiei ţărilor membre şi asupra mediului.
4. Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA) a fost înfiinţată în anul 1988 cu
scopul promovării investiţiilor de capital străin, a completării programelor naţionale şi regionale de garantare a
investiţiilor, a atenuării riscurilor necomerciale, a impulsionării fluxurilor de capital către ţările în curs de
dezvoltare şi a extinderii cooperării internaţionale. Astfel, în principal, Agenţia emite garanţii, inclusiv
coasigurare şi reasigurare, contra riscurilor necomerciale (riscul de transfer de valută, exproprierea şi măsurile
similare, război şi tulburări civile etc.) privind investiţiile într-o ţară membră, care vin din alte ţări membre.
5. Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privind Investiţiile (CISLI) oferă facilităţi
pentru soluţionarea, prin acord sau arbitraj, a litigiilor privind investiţiile care apar între ţările membre şi
reprezentanţi ai altor ţări membre, pe baza Convenţiei asupra rezolvării disputelor privind investiţiile (1966).
28
PIAŢA FINANCIARĂ
I. Scurtă prezentare
Privită la modul general, piaţa financiară sau piaţa capitalului cuprinde ansamblul
tranzacţiilor care au drept obiectiv mobilizarea şi plasarea fondurilor financiare disponibile
şi necesare, inclusiv reglementările şi instituţiile legate de derularea acestora
Fluctuaţiile violente ale ratelor de schimb, creşterile şi căderile pieţelor de valori
mobiliare, precum şi legendarele câştiguri obţinute de participanţii din cadrul acestora creează
deseori impresia că pieţele financiare sunt asemenea unor cazinouri fără o funcţie economică
reală. Aparte însă de a fi în umbră, pieţele activelor financiare îndeplinesc un rol economic-
cheie, acela de a asocia un preţ viitorului şi incertitudinii.
Pieţele financiare constituie locul de întâlnire a milioane de gospodării şi firme care
doresc să îşi transfere intertemporal resursele atât prin intermediul economiilor şi investiţiilor,
cât şi prin diversificarea portofoliului, adică prin transformarea resurselor dintr-o anumită
formă de active sau pasive în alta. Pentru aceasta, ele pot acţiona pe cont propriu sau indirect,
prin intermediari financiari. Aceştia dirijează resursele de la cei care economisesc către cei
care contractează împrumuturi sau către investitori; ei separă activitatea de economisire
(consumul amânat) de activitatea de investiţie (crearea de capacităţi fizice productive).
0 a doua funcţie a pieţelor financiare este aceea de a ajuta la gestionarea riscului. Din
cauză că viitorul este necunoscut, incertitudinea este inerentă atunci când ne referim la
economisiri şi investiţii. Când cumpărăm un activ de la cineva - de exemplu o acţiune într-o
companie, un cont la o bancă, sau un bon de trezorerie - trebuie să avem încredere că cel care
se împrumută este capabil de a-l returna, conform termenilor înţelegerii. Aceasta în schimb
presupune ca cel care contractează împrumutul să reuşească să obţină câştigurile prevăzute ca
rezultat al proiectelor finanţate cu banii noştri. Nici una dintre aceste etape nu poate fi
garantată în mod absolut. Aşa cum este posibil să ne protejăm împotriva costurilor generate
de accidentele de maşină, incendii, şomaj sau decese, prin intermediul asigurării, la fel putem
să ne protejăm şi împotriva incertitudinii financiare.
Pieţele financiare permit celor care economisesc să îşi reducă riscurile prin deţinerea
averii sub diferite forme. Apelând la diversificare, cei care economisesc vor putea reduce
riscul total pe care şi-l asumă, prin cumpărarea de active sub diverse forme. De asemenea,
diversificarea poate fi oferită de piaţă sub forma unor elemente compozite în cadrul unui
mixaj sau portofoliu, de active de risc de bază. Atunci când trebuie asumat un risc, pieţele
financiare oferă un preţ al acestuia, denumit primă de risc: rata dobânzii plătită pentru active
tinde să fie cu atât mai mare cu cât activele prezintă un grad mai mare de risc. Cei care
contractează împrumuturi au şi ei de câştigat de pe urma acestor pieţe: fiecare dintre ei,
considerat separat, ar prezenta un risc mare şi ar trebui să ofere câştiguri pe măsură pentru a-i
putea atrage pe investitorii prudenţi. Apelând la intermediari care îşi împart aceste riscuri, cei
care se împrumută plătesc în final rate mai mici ale dobânzilor.
II. Obiectul pieţei capitalului

Pe această piaţă circulă activele financiare. În noţiunea de active, în terminologia
economică, sunt cuprinse bunurile care au capacitatea să genereze venituri în viitor. Ele pot
imbrăca forma fizică, respectiv bunurile de capital fix (clădiri, echipamente, utilaje etc.),
suprafeţe de terenuri, stocurile şi rezervele materiale, bunurile de consum de folosinţă
indelungată etc. Veniturile generate de acestea diferă de la o categorie de active la alta:
capitalul fix - profitul; terenurile şi locuinţele - rente, chirii; bunurile de folosinţă indelungată
- serviciile de consum. În forma financiară activele constau din depozitele monetare şi
semimonetare şi hârtiile de valoare pe termen scurt şi lung.
Prin piaţa capitalului se asigură finanţarea suplimentară a activităţii economice, motiv
pentru care aceasta este denumită şi piaţa financiară. Sursele de finanţare a unei activităţi
economice pot fi proprii sau atrase. Cele proprii provin din activităţile anterioare (în principal,
partea din profit care se reinvesteşte, amortizarea capitalului fix, economiile personale,
moştenire). Sursele atrase sunt acelea care provin de la terţi şi pot fi directe sau indirecte.
Cele directe au drept sursă emiterea şi vânzarea de hârtii de valoare (in special acţiuni şi
obligaţiuni), iar cele indirecte se realizează prin intermediul creditelor mijlocite de instituţiile
financiare specializate şi prin valorificarea activelor financiare constituite sub forma
depozitelor monetare. Dacă la început procesul mobilizării capitalului şi al plasării lor avea
loc sub forma operaţiunilor obişnuite de depozit (depuneri în bănci şi acordarea de credite),
treptat, ca rezultat, pe de o parte, al nevoilor de capitaluri tot mai mari şi pe perioade de timp
mai lungi, iar pe de altă parte, al limitelor financiare ale unei singure bănci, mobilizarea lor a
inceput să se facă prin emisiunea de titluri de valoare, care va deveni preponderentă.
După orizontul de timp al valabilităţii lor, hârtiile de valoare se clasifică în: a) hârtii de
valoare pe termen scurt - prin care se fac plasamente pe perioade mai mici de un an (efecte
de comerţ, bonuri de tezaur, certificate de depozit); b) hârtii de valoare pe termen lung - prin
care se asigură plasamente pe perioade ce depăşesc un an. Dintre ultimele fac parte acţiunile
şi obligaţiunile şi ele formează obiectul principal al pieţei financiare întrucât în economia de
piaţă sunt titluri de valori foarte răspândite, principalele unităţi cu scop lucrativ funcţionând
ca societăţi pe acţiuni. Prin ele se asigură, în principal, suplimentarea resurselor financiare ale
acestora.
Acţiunea este un titlu de valoare care atestă dreptul de proprietate al celui ce o deţine
asupra unei părţi din capitalul firmei emitente. Constituirea de societăţi pe acţiuni ca şi
sporirea capitalului unei firme prin emisiunea de noi acţiuni sunt forme predominante de
mobilizare de fonduri disponibile pe piaţă. Valoarea înscrisă pe acţiune, deci valoarea
nominală, este parte a capitalului social. Pentru acest motiv, conform regulamentului de
funcţionare a pieţei financiare, acţiunea nu poate fi niciodată rambursată. Dacă deţinătorul său
vrea să intre în posesia banilor, el va trebuyi să o vândă pe piaţa titlurilor financiare la cursul
pieţei. Deţinătorul de acţiuni - acţionarul - se bucură de o serie de drepturi şi obligaţii care
sunt proporţionale cu aportul adus la capitalul social al firmei: anual deţinătorul de acţiuni
obţine o parte din profitul societăţii pe acţiuni numită divident ce este dependent de rezultatele
economico-financiare ale acesteia, motiv pentru care acţiunile sunt considerate titluri de valori
cu venit variabil; acţionarul participă prin vot la alegerea membrilor consiliului de
administraţie şi la adoptarea deciziilor de către adunarea generală a acţionarilor; are dreptul de
a fi informat asupra gestiunii şi situaţiei economico financiare a acelei societăţi; obţine o parte
din capitalul firmei în cazul când aceasta este lichidată; suportă, însă, şi o parte din pierderi
când se obţin rezultate necorespunzătoare.
Există mai multe tipuri de acţiuni: a) acţiuni nominative - care au înscrise numele
deţinătorului şi pot fi transmise numai prin transcrierea tranzacţiei într-un registru la
societatea emitentă; b) acţiuni la purtător - care nu au inscris pe ele numele posesorului,
dreptul de a uza de avantajele ce le conferă revenind celui ce le deţine, ele reprezentând
majoritatea covârşitoare a lor; c) acţiuni ordinare - când dividentul este dependent de
dimensiunile profitului societăţii; d) acţiuni privilegiate - cărora li se atribuie un divident fix.
După natura contribuţiei acţiunile pot fi: a) acţiuni în bani (sau în numerar) - care sunt
profitului sau altor surse, precum şi prin combinarea acestor modalităţi; b) acţiuni de aport -
proporţional cu valoarea acestora.
Obligaţiunea - este un titlu de valoare ce atestă angajarea unui împrumut pe termen
lung, emitentul (debitorul/angajându-se să- l ramburseze într-un timp determinat şi să
asigure pe toată perioada o dobăndă anuală certă - cuponul - indiferent de situaţia sa
economico-financiară. Garantând un venit anual ferm ele sunt numite titluri de valori cu
venit fix. Emitentul este obligat să plătească deţinătorului la scadenţă valoarea nominală a
obligaţiunii şi periodic (anual sau semestrial) până la scadenţă o dobândă fixă numită cuponul
obligaţiunii. Principalii emitenţi de obligaţiuni sunt statul, administraţia centrală şi locală
pentru acoperirea deficitelor bugetare, întreprinderile publice, băncile şi, ca excepţie, firmele
private pentru a finanţa lucrări importante de investiţii şi sporirea capitalului.
Ca şi acţiunile, obligaţiunile pot fi nominale, şi la purtator. Sub aspectul mărimii
dobânzii, ele pot fi: ordinare - pentru care în momentul emisiunii se stabileşte nivelul
dobânzii anuale; cu dobăndă variabilă pentru care deţinătorul obţine un venit variabil,
determinat de o dobândă fixă şi o marjă stabilită; convertibile - respectiv o combinaţie între o
obligaţiune şi o acţiune.
Pe piaţă bursieră, valoarea unei obligaţiuni (cursul) nu depinde de rezultatele activităţii
emitentului, ci de evoluţia ratei dobânzii. Prin urmare, toţi factorii ce influenţează rata
dobânzii pe piaţa monetară influenţează şi cursul obligaţiunii. Acesta se determină după
relaţia:
C
C0 
d'
unde: C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul); d' - rata dobânzii.
Exemplu : Marius deţine o obligaţiune care îi aduce un venit garantat de 150 u.m. În
150
condiţiile în care rata dobânzii este de 11%, cursul obligaţiunii este : C0  0,11  1363,63 .
Cu cât valoarea cuponului este mai mare, cu atât cursul obligaţiunii va creşte.
III. Structura funcţională a pieţei de capital
Dacă se are în vedere perioada de timp pentru care se solicită şi se oferă capitalul, piaţa
capitalului este formată din două componente:
1) Piaţa capitalului pe termen scurt - care cuprinde relaţiile ce se formează prin
atragerea şi plasarea fondurilor pe termen scurt, până la un an. Ea are un rol deosebit în
finanţarea pe termen scurt a activităţii economice şi este o piaţă interbancară prin care băncile
se împrumută între ele, realizând o funcţie de compensare a excedentului şi deficitului de
lichidităţi bancare. Tot această piaţă cuprinde şi operaţiunile cu activele financiare care au
scadenţe scurte (cambii, bilete la ordin, bonuri de tezaur, certificate de depozit etc.), precum şi
operaţiunile de scontare şi rescontare a titlurilor de credit, în vederea procurării unor fonduri
lichide înaintate de scadenţă.
2) Piaţă capitalului pe termen mijlociu şi lung - ce cuprinde relaţiile legate de atragerea
de fonduri pe termen mijlociu (1 - 7 ani) şi lung (peste 7 ani). La rândul său, ea este formată
din: piaţa financiară mobiliară (acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de valoare pe termen lung);
piaţa imprumuturilor pe gaj de titluri pe termen lung (lombardul) şi piaţa ipotecară*.
Piaţa titlurilor financiare pe termen lung se compune din piaţa primară şi cea secundară:
a) Piaţa primară - prin care se vând şi se cumpără titlurile financiare pe termen lung noi
emise. Emitenţii de titluri (vănzătorii) urmăresc obţinerea de capital bănesc iar posesorii de
economii (cumpărătorii) plasarea acestora pe termen lung. Preţul de vânzare al titlului - numit
curs - îl constituie valoarea nominală, respectiv suma înscrisă pe titlu şi este un preţ ferm.
Există şi anumite situaţii când preţul practicat la plasarea obligaţiunilor poate fi stabilit sub
valoarea nominală (sub parii), răscumpărarea urmănd să aibă loc la valoarea nominală (al
pari). Această operaţiune vizează mobilizarea rapidă a unor sume subscrise in favoarea unui
imprumut. Operaţiunile pe această piaţă se efectuează, în principal, prin intermediul băncilor,
care în schimbul unui comision convenit plasează noile titluri în vederea mobilizării de capital
în favoarea emitentului de titluri. Pe piaţa primară, emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare
aduce bani lichizi, bani care permit firmelor să-şi modernizeze şi sporească capitalul tehnic iar
statului finanţarea eventualului deficit bugetar.
b) Piaţa secundară - prin care au loc tranzacţii cu titluri emise anterior. Părţile
implicate sunt vănzătorii şi cumpărătorii de titluri financiare care efectuează tranzacţii prin
intermediul burselor de valori. Importanţa acestei pieţe este pusă în evidenţă tocmai prin rolul
şi funcţiile burselor de valori. Pe această piaţă preţul (cursul) titlurilor de valoare depinde de
numeroşi factori economici şi extra-economici, în principal de raportul dintre cererea şi oferta
de tiuluri. La răndul său aceasta depinde de mărimea veniturilor anterioare aduse de titluri şi
perspectivele de viitor, nivelul ratei dobănzii, conjunctura economică, rata inflaţiei, climatul
social şi politic intern şi internaţional.
Dacă General Motors are nevoie de fonduri pentru construirea unei hale noi va efectua o
emisiune de acţiuni pe piaţa primară. Pentru cumpărător aceste acţiuni reprezintă o investiţie
financiară, el putând ulterior să le tranzacţioneze pe piaţa secundară de capital.
această piaţă există, face ca aceste acţiuni să fie atractive, lucru care are ca urmare facilitarea
*
Ipoteca este un titlu de valoare care atestå cå o persoanå fizicå sau juridicå a primit de la o bancå
specializatå o sumå de bani pentru continuarea ori relansarea afacerilor, sau în alte scopuri, în schimbul
garantårii sumei respective cu o valoare imobiliarå (clådiri, terenuri).
investiţiilor real economice. Acţiunile nou emise care nu au piaţă secundară, nu au succes pe
piaţa primară de capital.
IV. Teoria pieţei eficiente de capital

O piaţă de capital eficientă este acea piaţă care procesează eficient infomaţii. Preţurile
acţiunilor la orice moment sunt bazate pe o corectă evaluare a tuturor informaţiilor
disponibile la acel moment. Într-o piaţă eficientă de capital, preţurile oglindesc pe deplin
informaţia disponibilă." . 1
O piaţă financiară în general se spune că este eficientă dacă preţurile de pe acea piaţă
reflectă în totalitate întreaga informaţie disponibilă şi care este relevantă pentru evaluarea
titlurilor cotate. Aceasta înseamnă că întreaga informaţie referitoare la emitentul titlurilor
trebuie să fie disponibilă pe piaţă astfel încât investitorii să poată avea acces la ea. Informaţia
se referă în principal la următoarele elemente: veniturile, dividendele, creditele, istorice,
prezente şi estimările viitoare ale acestora, ratele estimate de creştere, nivelul de risc al
emitentului. De asemenea sunt importante, cu relevanţă în tendinţele generale de evoluţie a
preţului titlurilor, informaţiile cu referire la situaţia economică a ramurii industriale în care
activează firma, abilitatea managementului şi chiar starea de sănătate a celui ce controlează
activitatea companiei.
Piaţa de capital, se spune că este eficientă dacă există informaţie disponibilă pe piaţă.
Aceasta înseamnă că informaţia cu referire la titlurile financiare de pe acea piaţă să fie
accesibilă participanţilor la piaţă la un cost relativ scăzut. În plus, preţul titlurilor negociabile
Aspectele eficienţei pieţei de capital
Eficienţa pieţei de capital se referă la două aspecte:
♦ eficienţă a alocării.
Eficienţa operaţională se referă la accesul ofertanţilor şi utilizatorilor de fonduri la

costuri de tranzacţii ieftine. Aceasta înseamnă ca intermediarii de pe piaţă să fie într-o strânsă
competiţie, astfel încât preţul serviciilor de intermediere pe piaţa de capital să fie minim.
Eficienţa de alocare se referă la relaţia între profit şi risc, şi anume presupune ca
preţurile să se stabilească astfel încât titlurile cu acelaşi nivel de risc să ofere acelaşi profit
1
Fama, Eugene,Random Walks Stock-Market Prices, The Journal of Business, Vol. 38, No. 1. (Jan., 1965), pp.
34-105.
estimat. Într-o piaţă cu eficienţă la alocare, economiile care în fond reprezintă resursa ofertei
de fonduri, sunt alocate prin investiţii într-un mod optim astfel încât participanţii la piaţă să
profite fiecare în parte. Pentru ca o piaţă să fie eficientă este necesar ca în mod continuu
preţurile să reflecte toate informaţiile relevante, astfel încât orice nouă informaţie trebuie să
fie integrată în preţul titlului, imediat şi corespunzător cu importanţa ei, atât ca mărime cât şi
ca sens. Aceasta înseamnă că atunci când apare o veste bună despre emitent cei ce nu deţin
titlul respectiv pot să-l cumpere la un preţ care să includă vestea bună.
Similar pe o piaţă eficientă dacă apare o informaţie nefavorabilă despre emitent,
deţinătorii de titluri ai emitentului pot să le vândă la preţul ce ţine cont (include) vestea
proastă. În general, asta înseamnă că investitorii nu pot să realizeze regulat venituri mai mari
decât media pieţei. În condiţii de piaţă eficientă, acest lucru se realizează în titluri de risc
foarte mare sau prin şansă.
V. Instituţiile pieţei de capital. Bursa de valori
Instituţiile principale ale pieţei capitalului sunt: comisia hârtiilor de valoare, casele de
brokeraj; piaţa OTC sau piaţa extrabursieră şi bursa de valori.
Comisia hârtiilor de valoare este o instituţie prin care autorităţile se implică în mod
indirect pe piaţa capitalului. Deoarece pe acestă piaţă se emit şi circulă valori mari sub forma
hârtiilor de valoare, există riscul lansării unor titluri financiare fără acoperire, cu toate
consecinţele ce pot decurge de aici. Pentru a se evita acest lucru, în ţările cu o economie de
piaţă, s-au creat instituţii centrale pentru atestarea acestor valori mobiliare prin: înregistrarea
lor şi confirmarea prospectelor de emisiune, atestarea şi urmărirea activităţii brokerilor şi a
caselor de brokeraj, controlul activităţii burselor de valori şi aprobarea înfiinţării de noi burse.
Casele de brokeraj au rolul de a asigura legătura dintre piaţa primară şi cea secundară şi
mai departe, pe piaţa secundară, între cei ce vând şi cei ce cumpără titluri de valoare. Instituţia
de brokeraj functionează pe trei nivele: brokerul (agentul de bursă) care este o persoană fizică
ce practică meseria de mijlocitor în circulaţia hârtiilor de valoare; asociaţiile de brokeri care
grupează aceste persoane fizice în funcţie de specializarea lor pe anumite categorii de hârtii de
valoare şi pe anumite firme ale căror titluri sunt cotate la bursă şi casa de brokeraj, respectiv
sediul în care brokerul intră în contact cu clienţii săi, primeşte ordinele de cumpărare şi
vânzare pe baza cărora acţionează apoi la bursa de valori. Casele de brokeraj au următoarele
funcţii: introducerea noilor titluri de valoare pe piaţa primară, efectuarea de tranzacţii pe piaţa
secundară a capitalului prin intermediul brokerilor, care acţionează în numele şi pe baza
dispoziţiilor primite de la posesorii titlurilor de valoare, efectuarea de tranzacţii pe cont
propriu (dealing), când ele operează cu titluri aflate în proprietatea lor, gestionarea
portofoliilor clienţilor şi, la cerere, păstrarea în custodie a hărtiilor de valoare, inclusiv
acordarea de consultaţii în probleme de investiţii financiare.
Piaţa OTC (Over The Counter Market) sau piaţa extrabursieră asigură circulaţia hârtiilor
de valoare care nu sunt cotate la bursa de valori. În cadrul acestei pieţe, în ţara noastră, un loc
special revine pieţei RASDAQ (Romanian Association Securitys Dealers Automatic
Quantification). Aceasta funcţionează după principiile bursei de valori, găzduind tranzacţiile
hârtiilor de valoare, în special a acţiunilor care nu sunt tranzacţionate pe piaţa bursieră.
Bursa de valori este principala instituţie de intermediere a vânzărilor şi cumpărărilor de
titluri financiare pe piaţa secundară. Ea funcţionează după reguli obligatorii care trebuie
respectate de către toţi agenţii economici. Bursele de valori sunt pieţe specializate unde se
negociază valute şi orice valori mobiliare sub formă de efecte comerciale, efecte publice sau
alte hârtii de valoare (de exemplu, acţiunile) şi metalele preţioase. Aceasta este o piaţă
organizată pentru titluri financiare, o piaţă de capital, componentă a aşa-numitei economii
simbolice (economia financiară). Bursele au apărut şi s-au dezvoltat în secolul al 18-lea, în
strânsă conexiune cu derularea revoluţiei industriale, ca urmare a necesităţii de formare a
capitalurilor prin imprumuturi pe termen lung şi au luat amploare odată cu extinderea
societăţilor comerciale pe acţiuni. Soluţia a fost identificată în emisiunea de hârtii de valoare.
Operaţiunile la bursele de valori s-au intensificat după primul război mondial, mai ales, în
cadrul ţărilor industrializate. SUA, Japonia, Marea Britanie reprezintă centre de referinţă la
nivel modial, deţinând circa 45% din capitalizarea bursieră mondială.
Obiectul de activitate al burselor de valori s-a diversificat. Tangenţial acţiunilor şi
obligaţiunilor emise de societăţile anonime şi de cele în comandită pe acţiuni, care deţin
ponderea majoritară, acestea vizează inclusiv tranzacţionarea unor hârtii de valoare precum:
cambii, obligaţiuni emise de stat, bonuri de tezaur, titluri de rentă, diverse alte efecte
comerciale şi efecte publice, valute, aur şi alte metale preţioase, bijuterii, perle şi pietre
preţioase. În general, pentru crearea unei burse de valori sunt necesare trei condiţii: existenţa
în zona respectivă sau în apropiere a unor societăţi anonime de mare anvergură; difuzarea
bursă.
Pe piaţa bursieră se întâlnesc, prin mijlocirea unor persoane autorizate (brokeri, jobberi),
cererea de titluri din partea celor care dispun de capital bănesc cu oferta de titluri din partea
deţinătorilor acestora. Cererea şi oferta se transmit prin ordinele de bursă în care se prevăd:
denumirea titlului (acţiuni ale societăţii X, obligaţiuni provenite din împrumutul Y etc.),
natura operaţiunii (vânzare, cumpărare), numărul de titluri, preferinţele de preţ, termenul
C
Nad 
D
Cd 'n
D
100
Exemplu: O obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, are în condiţiile unei rate a
dobânzii de 10% un curs (Cs) pe piaţa bursiera de:
D  100 10.000  100
Cs    100.000 lei
d 10
10.000  100
Cs   50.000 lei
20
Bursa este o instituţie foarte sensibilă la ceea ce se întâmplă în viaţa economică, socială
sau politică. Un simplu zvon cu privire la înrăutăţirea condiţiilor de producţie şi desfacere ale
unei societăţi atrage după sine scăderea cursului acţiunilor acesteia. Modificările de cursuri
devin mult mai puternice în cazul apariţiei unor evenimente neprevăzute, precum războaie,
revoluţii, catastrofe naturale etc. Deseori, acestea sunt influenţate şi de manevre necinstite,
regizate de principalii acţionari care se coalizează împotriva celor mici. De exemplu, primii
lansează zvonul ca o societate pe acţiuni intâmpină dificultăţi financiare. Micii acţionari
necunoscând realitatea vor urmări să-şi vândă acţiunile deţinute la firma respectivă. Drept
urmare, oferta de acţiuni creşte, cursul acestora scade, iar marii acţionari vor avea
posibilitatea să le cumpere la un preţ cu mult sub valoarea lor nominală. Atunci când se
dovedeşte că a fost un simplu zvon, situaţia firmei respective fiind cu totul alta, cererea pentru
acţiunile sale începe să crească, antrenând creşterea cursului acestora, moment în care marii
acţionari le vor vinde şi îşi vor însuşi profituri consistente.
preţul de bursă.
Operatiunile la vedere constau în cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu
sale. Operaţiunile la termen pot fi a la hausse şi a la baisse. La rândul lor, acestea sunt de
două categorii: ferme şi cu primă. Operaţiunile ferme presupun executarea contractului prin
cedarea efectivă a efectelor financiare şi achitarea preţurilor acestora la termenul convenit. În
cazul operaţiunilor la termen cu primă sau cu caracter opţional, unul dintre agenţi îşi rezervă
dreptul ca la scadenţă să opteze, în schimbul plăţii unei prime stabilite, între a renunţa la
contract, ori, în raport de "tipul" primei să se declare vânzător, cumpărător sau chiar să
dubleze ori să tripleze numărul titlurilor supuse tranzacţiei. Bursele de specialitate în
asemenea operaţiuni se numesc burse de opţiuni. Aceste operaţiuni pot fi clasificate în:
cumpăratorul a realizat un profit potenţial de 15 dolari pe titlu, fie acesta a scăzut la 90 dolari,
indiferentă poziţia; chiar dacă vinde sau reziliează contractul, pierderea este tot de 5 dolari
(prima depusă).
 Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme şi prin aceast la
PIAŢA FINANCIARĂ
PIAŢA FINANCIARĂ – MEDIU DE GESTIUNE A RISCULUI ŞI
COSTURILOR DE TRANZACŢIE
 Piaţa financiară (piaţa capitalului) - ansamblul tranzacţiilor care au

drept obiectiv mobilizarea şi plasarea fondurilor financiare disponibile şi
necesare, inclusiv reglementările şi instituţiile legate de derularea
acestora.
 Funcţiile pieţei financiare:

 colectarea de fonduri şi distribuirea lor diverselor entităţi publice şi
private cu nevoi de capital suplimentar, necesar
extinderii/desfăşurării activităţii întreprinse;
 gestionarea riscurilor şi a incertitudinii;
 diminuarea costurilor de tranzacţie cu ajutorul intermediarilor

financiari.
ACTIVELE TRANZACŢIONATE ÎN CADRUL PIEŢELOR
FINANCIARE
 Piaţa financiară - complex de pieţe pe care se mobilizează fonduri de până la

un an (pieţele monetare) şi pe care sunt mobilizate fonduri cu durată mai
mare de un an (pieţele de capital).
PIAŢA FINANCIARĂ
Pieţele monetare (< 1 an): Pieţele de capital (> 1 an):
moneda; credite
certificate de depozit, obligaţiuni
titluri de stat; acţiuni
credite pe termen scurt;
Active financiare, în terminologia economică, - bunuri care au
capacitatea de a genera venituri în viitor.
 Activele financiare îmbracă două forme:
a) formă fizică - bunurile de capital fix.
a) formă financiară - depozitele monetare şi semimonetare,

respectiv hârtiile de valoare pe termen scurt şi lung.
INSTRUMENTELE PIEŢEI FINANCIARE
 În funcţie de venitul pe care-l generează, instrumentele financiare pot fi
clasificate în instrumente de împrumut şi instrumente de schimb.
Instrumente de împrumut: Instrumente de schimb:
- depozitele / credite; - acţiunile;
- certificatele de trezorerie; - titluri emise de fonduri de

investiţii;
- obligaţiunile guvernamentale; - poliţe de asigurare;
- obligaţiunile companiilor private. - participaţii la fondurile de pensii.
- hârtiile comerciale - instrumente derivate.

CEREREA ŞI OFERTA DE TITLURI FINANCIARE PE
TERMEN LUNG
Cei care cumpără titluri:

indivizii;
diverse instituţii financiare: case
de asigurări, case de pensii, etc.
Cei care emit titlurile:

societăţile comerciale;
autoritatea guvernamentală
OFERTA DE TITLURI FINANCIARE PE TERMEN LUNG
 Se asigură prin emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni.
 Beneficii – obţinerea surselor de finanţare pe termen lung.

 Costuri:
 Riscul asociat finanţării (mai mare la obligaţiuni, faţă de acţiuni);
 Diminuarea profitului pe titlu emis, ca urmare a creşterii numărului
de acţionari.
 Sporirea titlurilor financiare emise pe termen lung prezintă un cost de

oportunitate.
 Atragerea de fonduri suplimentare presupune uneori sacrificarea profitului

per acţiune.
CEREREA DE TITLURI FINANCIARE PE TERMEN LUNG
 Motivaţia – obţinerea de câştiguri băneşti în viitor.
 Cumpărarea titlurilor financiare emise pe termen lung prezintă un cost de

oportunitate.
 Investind bani în aceste titluri individul sacrifică şansa obţinerii unui venit
viitor garantat de dobânda pe care ar obţine-o dacă ar depune banii la
bancă.
Avem 10.000 lei şi dispunem de două opţiuni:
Cumpărăm o obligaţiune cu
Depunem banii la bancă, la o rată a valoarea nominală de 12.000 lei, ce
dobânzii de 7%, pe o perioadă de 2 oferă un cupon de 2000 lei la preţul
ani. de 10.000 lei, cu scadenţa tot peste 2
ani.
A B
 Randament al titlului financiar - rata de actualizare pentru care preţul
titlului este egal cu valoarea prezentă a fluxului asociat de venituri viitoare.
 Actualizare - estimarea valorii prezente a unui venit viitor.
În cazul nostru, valoarea calculată a randamentului obligaţiunii este de 28,74% > 7%

(rata dobânzii asociată depozitului), prin urmare, achiziţia obligaţiunii este mai
rentabilă.
Factori care influenţează cererea de titluri:
Unde: Cp –câştigul potenţial, P1 - preţul actual al titlului financiar; P0 - preţul iniţial al

titlului financiar, C reprezintă cuponul, iar D – dividendul.
DIFERENŢA DINTRE ACŢIUNI ŞI OBLIGAŢIUNI
 Acţiunea – titlu de valoare care atestă dreptul de proprietate al celui ce o
deţine asupra unei părţi din capitalul firmei emitente.
 Dividend– partea din profitul unei societăţi pe acţiuni ce revine acţionarului,
proporţional cu cu aportul adus la capitalul social al firmei (venit variabil).
Au înscris numele deţinătorului şi
pot fi transmise unei alte persoane
doar prin transcrierea în registrul
societăţii emitente.
Posesorul este cel care dispune de

Dividendul depinde de dimensiunea
avantajele pe care acţiunea le
profitului societăţii.
conferă. Nu au înscris numele
posesorului.
 Obligaţiunea – titlu de valoare care atestă angajarea unui împrumut pe
termen lung, emitentul (debitorul/angajându-se să‑l ramburseze într‑un timp
determinat şi să asigure pe toată perioada o dobăndă anuală certă - cuponul -
indiferent de situaţia sa economico-financiară. .
 Cupon– venit anual ferm garantat de obligaţiuni (venit fix).
Ordinare Dobânda anuală e stabilită la

emisiune.
Posesorul primeşte un venit variabil
DUPĂ MĂRIMEA Cu dobândă determinat de o dobândă fixă şi o
DOBÂNZII variabilă marjă stabilită.
Convertibile O combinaţie între obligaţiune şi

acţiune.
 Cursul obligaţiunii – depinde de rata dobânzii.
C unde: C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul);

C0 
d' d' - rata dobânzii.
Exemplu:
BRD cumpără obligaţiuni emise de stat, iar o singură obligaţiune îi
aduce băncii un venit garantat de 150 lei. În condiţiile în care rata dobânzii
este de 10%, cursul obligaţiunii va fi egal cu:
150
C0   1500 Lei.
0,1
 Cu cât valoarea cuponului va fi mai mare şi cursul obligaţiunii va creşte.

COMPONENTELE PIEŢEI FINANCIARE
 Dacă se are în vedere perioada de timp pentru care se solicită şi se oferă
capitalul, piaţa financiară este formată din două componente
Piaţă interbancară Piaţă primară
Unde se
Loc de tranzacţionează
tranzacţionare a titlurile noi emise prin
activelor intermediul băncilor.
financiare pe
termen scurt
(cambii, bilete la
ordin, bonuri de
tezaur, certificate Piaţă secundară
de depozit) +
scontare şi re- Unde se tranzacţionează
scontare a titlurile emise anterior prin
titlurilor de credit intermediul burselor de valori
TEORIA PIEŢEI EFICIENTE DE CAPITAL
 Piaţă de capital eficientă - piaţă care procesează eficient infomaţii.
 Piaţă de capital eficientă – în care preţurile titlurilor financiare oglindesc pe

deplin informaţia disponibilă.
 Informaţiile – accesibile tuturor actanţilor pieţei.

INSTITUŢIILE PIEŢEI DE CAPITAL. BURSA DE
VALORI
Instituţiile principale ale pieţei capitalului sunt:
 comisia hârtiilor de valoare;
 casele de brokeraj;
 piaţa OTC sau piaţa extrabursieră;
 bursa de valori.
BURSA DE VALORI
 Bursele de valori - pieţe specializate unde se negociază valute şi orice

valori mobiliare sub formă de efecte comerciale, efecte publice sau alte hârtii
de valoare (de exemplu, acţiunile) şi metalele preţioase.
Condiții de apariție a unei burse de valori:

 Cererea și oferta de titluri – transmise prin ordine de bursă realizate de
persoane autorizate (brokeri sau jobberi).
 Confruntarea ordinelor de bursă – determină fixarea cursului (prețului de

tranzacție).
Operatiunile la vedere - cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu

livrarea şi achitarea la încheierea tranzacţiei, sau în cel mult două zile lucrătoare
de la aceasta, la cursul existent pe piaţă. În acest caz, momentul tranzacţiei
coincide cu cel al formării cursului şi execuţiei sale.
Operaţiunile la termen - cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu

livrarea şi achitarea lor la un termen stabilit şi la preţul convenit în momentul
încheierii tranzacţiei.
OPERAŢIUNILE LA TERMEN
 Operaţiuni cu primă simplă "a la hausse" ;
 Operaţiuni cu primă compusă "a la baisse";
 Operaţiuni cu prima dublă sau dublă opţiune;
 Operaţiuni facultative multiple.

FUNCŢIILE BURSEI DE VALORI
 Reprezintă o piaţă permanentă a hârtiilor de valoare;

 Se apropie cel mai mult de unele dintre cerinţele pieţei
cu concurenţă perfectă;
 Contribuie la formarea capitalului marilor firme;
 Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei
dintre firme şi prin aceasta la asanarea economiei de
unităţi falimentare sau cu rentabilitate redusă;
 Bursa de valori este un barometru extrem de sensibil al
stării economiei.
CAPITOLUL 17: ŞOMAJUL ȘI PIAȚA MUNCII
În capitolul 12 problema șomajului a fost abordată doar în contextul măsurării

performanței globale a sistemelor economice.
În acest capitol vom încerca să înțelegem mai bine în ce constă șomajul, ce mecanisme
și factori duc la neutilizarea unei părți considerabile a potențialului productiv al celui mai
important factor de producție, cum se măsoară dimensiunile șomajului, sub aspect cantitativ și
calitativ, sub ce forme se prezintă, care sunt consecințele manifestării lui pe multiple planuri,
cum s-ar putea diminua efectele sale nocive la nivel macroeconomic, dar și pe plan individual,
ce politici publice pot fi aplicate pentru restrângerea cauzelor profunde care întrețin și
amplifică periodic această boală a economiilor contemporane.
Ce este șomajul ?
În limbajul cotidian, în perioade de încetinire a activității economice, cuvântul

“șomaj” este folosit tot mai frecvent și, de foarte multe ori, cu o anumită temere, mai ales din
partea celor care își văd amenințat viitorului locului lor de muncă. Ce înseamnă șomaj ? Dacă
vom deschide un dicționar universal al limbii române, vom găsi că acest cuvânt desemnează
un “fenomen social care constă în persistența inactivitățíi forțate a unui fost salariat sau a
unei părți a foștilor salariați care nu mai găsesc de lucru din cauza situației economice
defavorabile” (Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române, Editura Litera, București,
2011, vol. 11, p.65) sau “fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice,
care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului
dintre cererea și oferta de forță de muncă” (Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu
Iordan – Al. Rosetti, Mic Dicționar Academic MDA, Mi-Z, Editura Univers Enciclopedic
Gold, București, 2010, p. 1114). Definițiile de mai sus nu dau imaginea completă a realității
descrise deoarece iau în considerare doar pe cei care au avut un loc de muncă. O parte
însemnată însă a șomerilor este reprezentată de cei care solicită pentru prima dată un loc de
muncă. Nu au mai fost angajați. Fie că au finalizat o anumită formă de pregătire și doresc să
se angajeze, fie că, dintr-un motiv sau altul, o anumită perioadă nu și-au dorit un loc de
muncă, iar acum vor să se angajeze.
Dar, așa cum rezultă din aceste definiții, într-adevăr, șomajul este în aceeași măsură un
fenomen economic și unul social. Economic fiindcă este generat și se manifestă în economie
și social deoarece consecințele sale cele mai dureroase se resimt pe planul existenței
milioanelor de oameni rămași fără sursa esențială a existenței lor materiale și, în ultimă
instanță, biologice, salariul câștigat la locul de muncă.
Șomajul apare și se măsoară pe piața muncii, fiind unul dintre indicatorii esențiali care
caracterizează funcționarea acesteia. De aceea, pentru a înțelege mai bine ce este șomajul, ar
fi util să facem cunoștință cu câteva aspecte ale mecanismului funcționării pieței muncii, mai
ales că despre ea încă nu s-a discutat până aici.
Ce este piața muncii ?
Desfăşurarea activităţii economice înseamnă, în esenţă, un continuu proces de

combinare a trei factori de producţie elementari: munca, natura şi capitalul. Combinarea are
loc la nivelul întreprinderii, sub coordonarea actorului esenţial al vieţii economice –
întreprinzătorul – al cărui rol a fost subliniat în urmă cu peste două secole de economistul
francez Jean Baptiste Say. Pentru a putea fi combinaţi, factorii de producţie trebuie să fie mai
întîi achiziţionaţi. Procurarea factorilor de producţie se realizează prin cumpărarea lor de pe
pieţe specializate : piaţa muncii, piaţa capitalului şi piaţa factorilor naturali.
1
Piaţa muncii poate fi definită ca « loc de întîlnire, în spaţiu şi timp, pe total şi pe
structură, a cererii de muncă cu oferta de muncă »1
Ea se află într-o relaţie de dependenţă, atât cu celelalte pieţe ale factorilor de
producţie, cât şi cu piaţa bunurilor şi serviciilor. Având ca obiect al tranzacţiilor factorul
muncă, piaţa muncii, prin structurarea şi funcţionarea sa, se detaşează de celelalte piețe prin
trăsături specifice :
- cea mai importantă este faptul că subiectul si obiectul acestei piețe se referă la om.
Omul – spunea Paul Samuelson când făcea referire la piața muncii – este mai mult decât o
marfă. Iar academicianul Mircea Malița, fost ministru al educației în deceniul 8 al secolului
trecut, autor al unui cunoscut raport către Clubul de la Roma, Orizontul fără limite al
învățării, afirma cu ocazia sărbatoririi sale la împlinirea vârstei de 86 de ani: “Piaţa muncii
este o noţiune care pe mine mă îngrozeşte. Să fie absolvent de facultate şi să fie tratat la
nivelul legumelor care se vând în piaţă, al castraveţilor. Ce sunt castraveţii? Ce sunt
absolvenţii ca să fie valorificaţi, controlaţi şi decişi de jocurile pieţii. Să fim serioşi, este o
glumă sinistră",
- piaţa muncii este segmentată şi nu unică şi atotcuprinzătoare la scara întregii
economii naţionale. Structurarea sa pe două sau mai multe subansamble face ca mobilitatea
forţei de muncă să fie foarte ridicată în interiorul fiecărui sector, dar mai redusă între ele,
datorită lipsei de omogenitate a condiţiilor de angajare şi remunerare.
- piaţa muncii este reglementată. În economia contemporană piaţa muncii nu mai este
perfect concurenţială, cum probabil nici nu a fost vreodată. Astăzi însă jocul între cererea şi
oferta de muncă are loc într-un cadru instituţional şi juridic bine definit, raporturile între
vânzători şi cumpărători fiind reglementate prin acte normative şi acorduri încheiate între
exponenţii intereselor angajaţilor, angajatorilor şi uneori şi ale puterii publice.
- Ca pe oricare altă piaţă, și aici se întîlnesc o mulţime de cumpărători şi vânzători.
Cumpărătorii sunt angajatorii, iar vânzătorii sunt lucrătorii. Ei realizează în permanenţă
tranzacţii cu serviciile de muncă, fiind influenţaţi de deciziile celorlalţi participanţi. Chiar
dacă unii dintre participanţi nu sunt activi în fiecare moment, adică nu se află în căutarea unor
noi angajaţi sau a unei noi slujbe, pe piaţă există în permanenţă mii de firme şi lucrători care
tranzacţionează.
- Dacă obiectul tranzacţiilor îl constituie servicii de muncă de înaltă calificare, ce nu
pot fi oferite decât de persoane cu pregătire superioară, cum ar fi, de exemplu, ingineri,
medici, informaticieni, aria de căutare şi întîlnire a cererii cu oferta se poate extinde la scara
întregii economii naţionale. Vorbim în acest caz de o piaţă a muncii naţională. Când
căutarea se poate limita pe plan local, cum este în cazul unor instalatori, mecanici auto sau
cameriste de hotel, avem de a face cu o piaţă a muncii locală.
- Segmentarea pieţei muncii îi conferă o anumită dualitate. Astfel, unele pieţe ale
muncii, în special cele în care vânzătorii de muncă, adică lucrătorii, sunt reprezentaţi de
sindicate, operează în baza unui set formal de reguli care guvernează parţial tranzacţiile
cumpărători - vânzători. Angajatorii sunt obligaţi ca, în cazul unor profesii sindicalizate, să
ţină seama de lista membrilor eligibili ai sindicatului respectiv. Alteori, unele acorduri
sindicate - management prevăd anumite reguli privind ordinea în care sunt angajaţi sau
concediaţi membrii de sindicat, procedurile de rezolvare a nemulţumirilor angajaţilor,
promovarea, sarcinile sau ritmul de muncă, sistemul de stimulente, care să asigure un
tratament just, echitabil, al tuturor. Un astfel de set formal de reguli şi proceduri care
constrîng relaţiile de angajare în interiorul firmei conferă caracter de piaţă internală a
1
Ion Ignat, Ion Pohoaţă, Gh. Luţac, Gabriela Pascariu, Economie Politică , ediţia a II-a, Editura Economică,
Bucureşti, 2002, p.255
2
muncii.2 Adesea însă tranzacţiile cu servicii de muncă se pot desfăşura şi în afara unor astfel
de reguli scrise, într-un sector al pieţei muncii în care slujbele pot fi stabile şi bine plătite sau,
dimpotrivă, instabile şi prost plătite. Se consideră că instabilitatea locurilor de muncă şi
nivelul scăzut al remunerării lor sunt atribute ale pieţei secundare a muncii. În contrast cu
acestea, pieţele muncii caracterizate prin niveluri relativ ridicate de remunerare şi stabilitate a
locurilor de muncă sunt pieţe primare ale muncii.
- Toate segmentele pieţei muncii – piaţa electroniştilor, piaţa constructorilor, zidarilor,
instalatorilor, piaţa şoferilor de taxi, a camionagiilor etc. – sunt interrelaţionate : participanţii,
atât lucrători cât şi angajatori, pot oricând să-şi schimbe intenţia, să facă tranzacţii pe oricare
altă piaţă.
Cererea de muncă şi determinanţii săi
Ca pe orice altă piaţă, şi pe piaţa muncii se întâlnesc cererea şi oferta de muncă.

Purtătorii cererii de muncă – angajatorii – cu purtătorii ofertei de muncă – lucrătorii.
Cererea de muncă reprezintă, conform modului de gândire economic expus încă în
capitolul 3, o relație între două variabile: salariul, ca preț al forței de muncă, pe de o parte, și,
pe de altă parte, cantitatea de muncă pe care angajatorii sunt dispuşi să o achiziţioneze la
diferite niveluri ale salariului, pentru a-şi desfăşura activitatea în indiferent care domeniu din
cadrul economiei naţionale, exprimându-se prin numărul de locuri de muncă oferite de ei.
Și această relație poate fi exprimată grafic printr-o curbă descrescătoare.
Angajatorii caută să achiziţioneze pe piaţa muncii cantităţi suplimentare de muncă în
măsura în care constată creşteri ale cantităților cerute pe piaţa bunurilor sau serviciilor care
constituie obiectul activităţii lor. De aceea, cererea de muncă este o cerere derivată din
cererea de pe piaţa bunurilor şi serviciilor.
Ce factori determină mărimea cererii de muncă ? Altfel spus : care sunt determinanţii
ei ? În primul rând, fiind o cerere derivată din cererea de bunuri, este evident că evoluţia
acesteia din urmă are un rol hotărîtor: în caz extrem, dispariţia cererii pentru un anumit bun pe
piaţa acestuia provoacă fără îndoială dispariţia cererii înseşi pentru forţa de muncă de
calificarea respectivă. De-a lungul timpului evoluţia modului de consum a determinat
dispariţia multor profesii. În al doilea rând, cantitatea cerută de forță de muncă este
influențată de dinamica salariului. Dacă mărimea salariului crește, de exemplu, vor fi două
efecte asupra cantității cerute de forță de muncă: pe de o parte, ar crește costul producerii
bunurilor fabricate, ceea ce ar duce la diminuarea ofertei lor pe piață, implicit a producției,
care ar avea ca efect reducerea cantității cerute de muncă, numit efect de scară (negativ); pe
de altă parte, crescând salariul, munca devine mai scumpă în raport cu celălalt factor de
producție – capitalul – ceea ce îl determină pe antreprenor s-o substituie într-o anumită
proporție permisă de tehnologie cu capital, reducându-se și din acest motiv cantitatea cerută
de muncă, ceea ce reprezintă, de această dată, efect de substituție (tot negativ). În al treilea
rând, cantitatea cerută de muncă este influențată și de dinamica prețului capitalului, celălalt
factor esențial al producției. Dacă prețul capitalului, de exemplu, ar crește, ca și în cazul
creșterii salariului, ar apărea un efect de scară (negativ), din același motiv, al creșterii costului
de producție care ar reduce oferta bunurilor fabricate, implicit producția lor și, în consecință,
necesarul de muncă. În același timp ar fi însă și un efect de substituție, de această dată
pozitiv, deoarece antreprenorul ar fi determinat să înlocuiască factorul capital, devenit mai
scump, cu munca, rămasă relativ mai ieftină.
Cererea de muncă şi, implicit, nivelul ocupării pot fi influenţate şi de alţi factori, cu
acţiune indirectă. Astfel, toţi factorii care stimulează cererea globală pot influenţa şi cererea
2
Ronald G. Ehrenberg, Robert S. Smith, Modern Labor Economics, Theory and Public Policy, Sixth Edition,
Addison – Wesley, New York, Amsterdam, 1996, p.26
3
de muncă. Creşterea investiţiilor, variația exporturilor și importurilor, implicarea guvernului
în economie prin demararea unor proiecte de lucrări publice sau de restructurare a unor ramuri
sau activităţi din economia naţională pot determina modificări esenţiale ale cererii de muncă,
în sensul creşterii ei, dar şi al scăderii.
Oferta de muncă şi determinanţii săi
A doua componentă esenţială a mecanismului funcţionării pieţei muncii este oferta de

muncă. Aceasta reprezintă relația economică între mărimea salariului, pe de o parte, și
cantitatea de muncă pe care populaţia activă , disponibilă de muncă, doreşte să o presteze la
diferite niveluri ale salariului, pe de altă parte, exprimându-se prin numărul de locuri de
muncă cerute.
Dimensiunea cantității de muncă oferite pe piața muncii este determinată, în esenţă,
de mărimea populaţiei care poate şi doreşte să muncească şi de numărul de ore pe care fiecare
individ le alocă din timpul său pentru muncă. Resursele de muncă reprezintă de fapt izvorul
care determină fluxul ofertei de muncă. Ele constituie partea cea mai numeroasă şi mai
importantă din populaţia totală a unei ţări, constituindu-se din ansamblul persoanelor care,
prin însuşirile lor biologice, fizice şi intelectuale, pot participa în mod direct şi permanent la o
activitate social economică utilă.3
Structura populaţiei în funcţie de participarea

sa la formarea ofertei de muncă
3
Daniela – Luminiţa Constantin şi colab. , Resursele umane în România. Mobilitatea teritorială., Editura ASE,
Bucureşti, 2002, p. 12
4
Dimensiunea resurselor de muncă se află sub influenţa a două categorii de factori :
- factori demografici , care se referă la natalitate, mortalitate, speranţa medie de viată,
fluxurile migratorii etc. ;
- factori social economici. De exemplu, limitele de vârstă ale resurselor de muncă
(atât cea inferioară cât şi, mai ales, cea superioară) sunt influenţate de nivelul de dezvoltare
economică, de legislaţia muncii din fiecare ţară şi în special de legislaţia privind pensionarea.
Structura populaţiei totale a unei ţări din punctul de vedere al participării sale la
realizarea ofertei de muncă se prezintă ca în figura de mai sus.
În determinarea resurselor de muncă totale (RMT) de care dispune o economie
naţională se iau în considerare următoarele variabile :
- populaţia în vârstă legală de muncă , reprezentată de persoanele cuprinse
între limita inferioară şi cea superioară a vârstei de angajare, aşa cum este stabilită în legislaţia
muncii din fiecare ţară, de regulă diferenţiat pe bărbaţi şi femei, mărime pe care o notăm cu
PVM ;
- populaţia activă în afara vârstei de muncă (PAVMA) , în care se includ tinerii
care muncesc sub limita inferioară a vârstei de muncă şi persoanele care mai muncesc după
vârsta de pensionare ;
- populaţia în vârstă de muncă aflată în incapacitate de muncă din cauza unor
boli profesionale, accidente de muncă etc. (PIM)
Rezultă că : RMT = PVM + PAVMA – PIM4
Pornind de la aceste variabile putem defini cel mai important factor al ofertei de
muncă, populaţia activă , care, din punct de vedere economic, furnizează forţa de muncă
disponibilă pentru producerea de bunuri şi servicii, fiind constituită din persoanele în vârstă
de muncă, disponibile pentru muncă, adică apte de a lucra. La rândul său, populaţia activă
cuprinde două componente :
- populaţia ocupată , care, statistic, este formată din ansamblul persoanelor în vârstă
legală de muncă, apte de muncă şi care, în perioada de referinţă, desfăşoară o activitate
economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră, fiind remunerate
sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii. Populaţia ocupată cuprinde salariaţii
civili, patronii, lucrătorii pe cont propriu, lucrătorii familiali, ucenicii şi stagiarii remuneraţi,
personalul militar.
- populaţia activă neocupată (şomerii ).
Conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii (BIM), şomerul este persoana aptă
de muncă în vârstă de 15 ani şi peste, care, în decursul perioadei de referinţă, îndeplineşte
concomitent următoarele condiţii:
1. nu are un loc de muncă din care să obţină un venit ;
2. este în căutarea unui loc de muncă ;
3. este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată, putînd începe lucrul oricând
în următoarele 15 zile.
Diferenţa între populaţia totală a unei ţări şi populaţia activă se numeşte populaţie
inactivă, în care se înclud populaţia casnică indiferent de vârstă, elevii şi studenţii care nu
exercită o activitate aducătoare de venit, pensionarii care nu mai lucrează pentru obţinerea
unui venit suplimentar, alte persoane asistate.
Conform informaţiior oferite de Rapoartele Comisiei Europene Employment in
Europe 2008 , dat publicităţii în octombrie 2008 , și Employment and Social Developments,
publicat în octombrie 2012, evoluţia acestor mărimi demoeconomice în perioada 1997 – 2011,
în România, este prezentată în tabelul de mai jos :
4
Ibidem
5
Tabelul nr. 1 Participarea populaţiei la forţa de muncă
în România 1997 – 2011
(mii persoane)
1997 1999 2001 2003 2004 2005 2006
Populaţia totală 22328 22346 22326 21686 21638 21609 21575
Populatia de 15-64 ani 15158 15189 15277 14933 14964 15021 15035
Populaţia activă 11756 11566 11151 9915 9957 9851 9562
Total populatie ocupată .... .... .... 9569 9410 9267 9526
Pop.ocup. de 15-64 ani 9912 9598 9529 8602 8635 8651 8838
Şomerii BIM 706 790 747 686 800 704 728
2007 2008 2009 2010 2011

Populația totală 21551 21517 21484 21447 21384
populația de 15-64 ani 15046 15042 15028 14999 14968
populația activă 9479 9823 9862 9774 9817
total populație ocupată 9643 9247 9181 9049 9087
populația ocupată de 15-64 ani 8843 8882 8805 8822 8750
șomeri BIM 641 576 681 725 730
Sursa : preluat şi prelucrat după raportul Employment in Europe 2008,p.266,

http://www.google.ro/search?hl=ro&q=employment+in+europe+2008&meta=&aq=0&oq=em
ployment+in+Europe și Employment and Social Developments in Europe 2012, p.426
Se constată că, în perioada 1997 – 2011, pe fondul unei diminuări constante a
populaţiei totale a României, cu 944 mii persoane (4,23 %), populaţia activă a scăzut cu 1939
mii persoane (16,49 %),iar populaţia ocupată de 15 – 64 ani a scăzut cu 1162 mii (11,72 %).
Cauzele acestor evoluții sunt multiple și merită a fi analizate.
În concluzie, oferta curentă de muncă este reprezentată de populaţia activă, din care o
parte ocupă locurile de muncă oferite de angajatori, transformându-se în populaţie ocupată, iar
restul rămâne neocupată, ca şomeri. Aceştia, împreună cu studenţii şi elevii apţi şi în vârstă de
muncă dar care nu lucrează, populaţia casnică în vârstă de muncă şi aptă de a lucra şi cu
militarii în termen, constituie, aşa cum se vede din figura de mai sus, rezervele de muncă.
Acestea pot accede oricând pe piaţa muncii, sporind dimensiunea ofertei de muncă.
Numărul de ore lucrate.
Numărul de ore lucrate de un individ într-o companie nu este de obicei la latitudinea

angajatului, ci este definit prin programul de lucru, iar la scara ramurii se stabileşte prin
acordurile încheiate pe baza unor negocieri complexe. Se lucrează 37, 40 sau chiar mai multe
ore pe săptămână. Aşa cum rezultă din tabelul nr. 2 de mai jos, cu puţine excepţii, numărul
mediu anual de ore-muncă prestate de un lucrător în ţări membre ale OCDE are tendinţa să
scadă, situându-se , la nivelul anului 2007, între 1392 ore în Olanda (ceea ce înseamnă 26,76
ore pe sătămână) şi 2305 ore (date disponibile pentru anul 2006) în Corea de Sud ( ceea ce
înseamnă 44,32 ore pe săptămână), cu 65,58% mai mult. Excepţiile sunt chiar Olanda, unde
în anul 2000 numărul mediu anual de ore muncă pe un lucrător era de 1372, diminuându-se
până la 1348 în anul 2002, pentru a crește apoi la 1392 ore în 2007, Austria (cu o creştere de
20 de ore în 2007 faţă de 2000) şi Belgia (cu o creştere de 12 ore muncă în acelaşi interval
de timp).
6
Tabelul nr. 2 :Numarul mediu anual de ore de munca pe lucrator intr-o serie de tari din
OCDE in perioada 2000 - 2007
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Ţara
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Australia 1 785 1 755 1 740 1 737 1 747 1 732 1 723 1 722
Austria 1 632 1 630 1 632 1 642 1 650 1 656 1 655 1 652
Belgia 1 554 1 577 1 579 1 575 1 549 1 565 1 571 1 566
Canada 1 768 1 762 1 744 1 734 1 753 1 738 1 738 1 736
Republica Cehă 2 092 2 000 1 980 1 972 1 986 2 002 1 997 1 985
Danemarca 1 581 1 587 1 579 1 577 1 579 1 564 1 574 ..
Finlanda 1 750 1 734 1 728 1 720 1 724 1 718 1 714 1 698
Franţa 1 591 1 578 1 536 1 531 1 558 1 550 1 568 1 561
Germania 1 473 1 458 1 445 1 439 1 442 1 435 1 433 1 433
Grecia 2 080 2 086 2 087 2 087 2 060 2 053 .. ..
Ungaria 2 061 2 019 2 026 1 997 1 996 1 994 1 989 1 986
Islanda 1 885 1 847 1 812 1 807 1 810 1 794 1 795 1 807
Irlanda 1 719 1 709 1 695 1 671 1 668 1 654 1 640 1 630
Italia 1 861 1 843 1 831 1 826 1 826 1 819 1 814 1 824
Japonia 1 821 1 809 1 798 1 799 1 787 1 775 1 784 1 785
Corea de Sud 2 520 2 506 2 465 2 434 2 394 2 354 2 305 ..
Luxembourg 1 662 1 646 1 634 1 630 1 586 1 570 1 604 1 542
Mexic 1 888 1 864 1 888 1 857 1 849 1 909 1 883 1 871
Olanda 1 372 1 372 1 348 1 363 1 362 1 375 1 391 1 392
Noua Zeelandă 1 830 1 817 1 817 1 813 1 827 1 810 1 787 1 771
Norvegia 1 455 1 429 1 414 1 399 1 417 1 420 1 408 1 411
Polonia 1 988 1 974 1 979 1 984 1 983 1 994 1 985 1 976
Portugalia 1 765 1 769 1 767 1 742 1 763 1 752 1 758 1 728
Republica Slovacă 1 811 1 799 1 746 1 673 1 708 1 741 1 749 ..
Spania 1 731 1 727 1 721 1 706 1 690 1 672 1 655 1 652
Suedia 1 574 1 527 1 534 1 559 1 575 1 607 1 576 1 562
Turcia .. .. .. .. 1 918 1 918 .. ..
Regatul Unit al Marii Britanii 1 711 1 714 1 696 1 677 1 672 1 676 1 669 1 670
Germania de Vest 1 451 1 439 1 428 1 422 1 426 1 419 1 418 1 419
Statele Unite ale Americii 1 832 1 811 1 807 1 797 1 799 1 795 1 797 1 794
sursa: http://stats.oecd.org/wbos/Index.aspx?DatasetCode=ANHRS
Timpul total de muncă de-a lungul unei vieţi este însă rezultatul deciziei fiecărui
individ. Oricine poate hotărî dacă îşi caută un loc de muncă sau mai multe concomitent, dacă
se angajează într-o slujbă full - time sau part-time, dacă îşi întrerupe timpul de muncă pentru
7
a-şi continua pregătirea profesională sau pentru a-şi lua o vacanţă mai îndelungată etc. Aceste
alegeri au devenit mai posibile pe măsură ce flexibilitatea programelor de lucru a sporit, iar
folosirea mijloacelor informatice s-a extins. În esenţă, ele vizează comportamentul individual
în actul de alegere între timp de lucru şi timp liber, pornind de la premiza că timpul total de
care dispune fiecare este dat. Acest comportament are ca rezultat o anumită configuraţie a
curbei ofertei individuale de muncă.
Aşa cum în teoria microeconomică a consumatorului acesta alegea un « coş » optimal,
format din cantităţi de două bunuri, X şi Y, în condiţiile restricţiei sale bugetare, tot aşa
ofertantul de muncă alege o combinaţie formată din timp liber şi din timp de muncă în
condițiile restricției definite de timpul său total disponibil. Orice oră de muncă prestată în plus
înseamnă o oră de timp liber sacrificată. Atât timp cât satisfacţia obținută din timp liber
sacrificată este compensată de plăcerea obţinută din consumul bunurilor şi serviciilor
achiziţionate cu ajutorul salariului pentru fiecare oră suplimentară de muncă, adică de
consumul salariului real, individul va substitui timpul liber cu timp de muncă, iar oferta sa
individuală de muncă se va mări. Avem de-a face aici cu un efect de substituţie pozitiv.
Pe măsură însă ce creşte salariul real pe ora de muncă suplimentară, costul de
oportunitate al fiecărei ore de timp liber sacrificate devine tot mai mare. Venitul mai mare îi
permite angajatului să achiziţioneze mai multe bunuri şi servicii, care îi asigură un nivel de
satisfacţie suficient de ridicat pentru a-l determina să nu-şi mai sporească insatisfacţia dată de
reducerea timpului liber în favoarea timpului de lucru în aceeaşi proporţie. Acesta este un
efect de venit negativ, care acţionează concomitent cu efectul de substituţie.
Fig.1.5. Curba individuală cotită a ofertei de muncă
După cum se observă în figura 1, atât timp cât salariul orar nu depăşeşte nivelul S3,
efectul de substituţie este mai mare decât efectul de venit, creşterea salariului generând o
creştere a cantității de muncă oferite. O majorare a salariului peste nivelul S3 (suficient de
ridicat), până la S4 permite salariatului să-şi asigure un standard de viaţă dorit cu mai puţine
8
ore lucrate şi mai mult timp liber. Efectul de venit domină efectul de substituţie, cantitatea
individuală de muncă oferită reducându-se la nivelul H2.
Iată cum teoria ofertei de muncă ne ajută să înţelegem tendinţele pe termen lung ale
participării la muncă. Chiar dacă timpul liber şi consumarea timpului în forme neremunerate
pot constitui factori importanţi ai bunăstării, nivelul înalt al civilizaţiei materiale şi spirituale
la care au ajuns unele state avansate nu a putut fi obţinut fără o participare susţinută a
populaţiei lor la muncă. De aceea este importantă scoaterea în evidenţă a efectelor stimulante
pentru muncă pe care le pot avea salariile ridicate, diferitele tipuri de impozite sau o serie de
politici de asigurare a anumitor niveluri ale venitului.
Oferta de muncă şi capitalul uman
Capitalul uman desemnează ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor, calificărilor,

abilităţilor şi aptitudinilor dobândite prin procesul de instruire şi formare, de la învăţământul
elementar la cel superior şi apoi în producţie, pe care individul le foloseşte în cursul
activităţii sale economice. Acest concept a fost introdus în literatura economică modernă
neoclasică de Iacob Mincer, prin articolul Investment in Human Capital and Personal Income
Distribution publicat în The Journal of Political Economy în 1958, dar lucrarea de referinţă
care a consacrat termenul este Human Capital. A Theoretical and Empirical Analysis, with
Special Reference to Education, publicată de Gary Becker în 1964
Educaţia elementară a populaţiei de vârstă şcolară, mai mică decât vârsta legală de
muncă, reprezintă o investiţie făcută de societate şi de părinţi, de familie, al cărei rezultat se
concretizează într-un stoc de capital uman elementar, de bază. Ea este opţiunea altora,
realizându-se în special pe baza resurselor părinţilor, într-un anumit mediu educaţional
cultural. Neafectând populaţia în vârstă de muncă, sub aspect cantitativ, dobândirea acestui
capital uman nu influenţează oferta de mucă. Peste vârsta de muncă, formarea capitalului
uman este o problemă de alegere individuală, între a pătrunde pe piaţa muncii, pentru a se
încadra în oferta de muncă, pe segmentul ei cu pregătire profesională inferioară, chiar de
muncă necalificată, prost remunerată, sau a continua studiile, a absolvi liceul, apoi şcoala
postliceală, colegiul, universitatea, studii postuniversitare de înaltă calificare, în speranţa că,
în viitor, va putea fi găsită o slujbă mult mai bine remunerată.
Opţiunile legate de acest subiect constituie o latură importantă a comportamentului
pieţei muncii. Teoria încearcă să răspundă la întrebarea de ce, în faţa aceluiaşi mediu, oamenii
fac alegeri diferite referitoare la deciziile privind investiţia în capitalul uman, cu consecinţe
asupra mărimii şi mai ales structurii ofertei de muncă. Aceste decizii sunt influenţate de
calităţi care diferă de la om la om : uşurinţa şi viteza cu care învaţă, aspiraţiile şi aşteptările
din viitor, accesul la resurse financiare. Cunoştinţele educaţionale şi averea părinţilor joacă un
rol important în dezvoltarea aptitudinilor cognitive de bază ale copilului şi în formarea
atitudinilor lui faţă de învăţare şi muncă. De aceea se poate afirma că diferenţele de
comportament în deciziile privind investiţia în capital uman pe care le iau lucrătorii
adolescenţi şi adulţii sunt influenţate de deciziile, valorile şi resursele altora în timpul
copilăriei fiecăruia.
Asemeni oricărei alte investiţii, o investiţie în capitalul uman presupune costuri
efectuate în prezent în speranţa că vor fi compensate de beneficiile suplimentare sub formă de
salarii mai mari, ce vor fi obţinute în viitor. Aceste costuri pentru suplimentarea capitalului
uman pot fi grupate pe trei mari categorii :
1. cheltuieli directe, constând în costurile participării la cursuri, la lecţii şi cheltuielile
cu achiziţionarea cărţilor sau altor materiale ;
2. veniturile pierdute, necâştigate, deoarece pe perioada acestei investiţii în capital
uman individul nu lucrează sau, în cel mai bun caz, nu lucrează în regim de full – time ;
9
3. pierderi psihice, deoarece învăţarea este adesea dificilă, obositoare şi stresantă.
Beneficiile viitoare aşteptate pentru a compensa aceste costuri se referă în primul rând
la un nivel mai înalt al venitului ce va putea fi obţinut, apoi la o creştere a satisfacţiei slujbei
care va fi ocupată, la o mai mare apreciere a celor din jur.
Presupunând că atât costurile cât şi beneficiile pot fi exprimate în formă bănească,
decizia de a face investiţia în capital uman va fi luată doar dacă valoarea prezentă (Vp) a
fluxului de beneficii viitoare (Bi) este mai mare decât costurile angajate în prezent (C). După
cum este cunoscut, valoarea prezentă a unui flux de venituri viitoare se determină prin relaţia :
B B2 Bn
Vp  1   ...  ,
1  d ' (1  d ' ) 2
(1  d ' ) n
unde Bi ( i = 1, 2, ....... n) sunt beneficiile aşteptate a fi obţinute în fiecare an i al vieţii active
viitoare ; d’ = o rată de actualizare, de regulă egală cu o rată aşteptată, anticipată a dobânzii.
Investiţia în capital uman nu are însă numai influenţe directe asupra ofertei de muncă.
Studiile empirice efectuate în Statele Unite pun în evidenţă faptul că există o strânsă corelaţie
statistică între educaţie şi starea de sănătate.5 La acelaşi nivel de venit, oamenii cu mai mulţi
ani de şcoală, mai educaţi au rate de mortalitate mai mici, mai puţine simptoame de boală
(tensiune arterială mai scăzută, un nivel mai scăzut al colesterolului etc.), o grijă mai mare
pentru propria sănătate, o mai mare preocupare pentru medicina preventivă. În general,
persoanele care investesc în capital uman au un comportament pe termen lung mai adecvat.
De aceea, la întrebarea finală « merită să fie realizată o investiţie în capital uman ? », o
persoană va răspunde în funcţie de relaţia între costul prezent al investiţiei şi valoarea
prezentă a câştigurilor viitoare generate de îmbunătăţirea capitalului uman. Merită dacă
valoarea prezentă a fluxului de câştiguri viitoare este mai mare decât costul investiţiei.
Realitatea confirmă o relaţie pozitivă între nivelul câştigurilor obţinute din muncă şi gradul de
pregătire profesională. Dacă răspunsul este afirmativ, oferta prezentă de muncă se reduce, dar
cea viitoare se va mări, atât în termeni cantitativi cât şi, mai ales, în expresie calitativă.
Care este răspunsul societăţii la aceeaşi întrebare ? În era competiţiei globale nici o
ţară nu-şi mai poate concepe destinul fără cunoaştere şi educaţie la cel mai înalt nivel permis
de resursele de care dispune. Se globalizează pieţele produselor şi serviciilor dar şi pieţele
muncii. Concurenţa între lucrători depăşeşte graniţele naţionale. Noile produse şi sisteme de
producţie întemeiate pe tehnologia informaţiei pretind angajaţi de înaltă competenţă, cu
cunoştinţe temeinice, dar şi cu mare capacitate de adaptare şi potenţial de a învăţa eficient.
După unele estimări, bogăţia totală a SUA era în 1990 de circa 421.000 $ US pe
persoană, din care 248.000 $ / persoană, adică 59%, era sub forma capitalului uman. Capitalul
uman pe persoană era de 155.000 $ US în Canada, 315.000 $ US în Germania şi 458.000 $
US în Japonia. Investiţiile în capital uman sunt o componentă foarte importantă a bogăţiei. Se
estimează că 64% din bogăţia mondială pe persoană reprezintă capital uman. 6
În esenţă, pentru societate, investiţia în capital uman este profitabilă atunci când sporul
de productivitate a muncii, în expresie valorică, depăşeşte costul suportat care, şi în acest caz,
include costurile directe angajate de societate împreună cu pierderea de produs naţional
aferentă celor implicaţi în acest proces. SUA de exemplu, alocă pentru educaţia elementară şi
secundară resurse la un nivel mai ridicat dar destul de apropiat de cel al altor ţări dezvoltate.
Sumele alocate pe student sunt însă cele mai mari, iar în ceea ce priveşte ponderea
persoanelor de vârstă cuprinsă între 25 şi 44 ani, care şi-au completat studiile universitare,
nivelul este de două ori mai mare decât în oricare altă ţară europeană dezvoltată. Cu circa 8
procente din produsul său intern brut alocat acoperirii costurilor directe ale educaţiei formale
(elementare, secundare şi colegiu), la care se adaugă 4-5 procente din PIB reprezentând
5
Ronald G. Ehrenberg, Robert S. Smith, op. cit., p. 294
6
Ronald G. Ehrenberg, Robert S. Smith, op. cit., p. 287.
10
câştigurile pierdute aferente persoanelor în vârstă de muncă aflate în procesul de şcolarizare
(în special studenţii), SUA alocă o parte substanţială din resursele sale disponibile investiţiilor
în capital uman.
Oferta de muncă şi mobilitatea populaţiei
Oamenii îşi pot schimba domiciliul pentru multe motive : familiale, de sănătate,
politice, de plecare la studii sau, cel mai adesea, din motive economice. Motivele economice
se referă îndeosebi la posibilitatea de a munci pentru a obţine un câştig superior celui din
locul de origine sau de a găsi o ocupaţie mai potrivită pentru pregătirea, înclinaţiile şi
dorinţele individului. De aceea, în cadrul mobilităţii populaţiei un loc important îl ocupă
mobilitatea forţei de muncă. Aceasta este o mobilitate geografică , cunoscută sub numele
de migraţie a forţei de muncă.
Pe piaţa muncii ne întîlnim însă şi cu mobilitatea ocupaţională a forţei de muncă,
atunci când lucrătorii îşi schimbă locul de muncă, ocupaţia sau chiar profesia. Ea se poate
prezenta ca mobilitate între firme sau mobilitate între ramuri, fără schimbarea domiciliului.
Dacă piaţa muncii ar fi perfect concurenţială, mobilitatea ocupaţională ar fi şi ea
deplină, ceea ce ar avea ca efect deplasări permanente ale factorului muncă în funcţie de
nivelul mai convenabil al salariului sau de condiţiile mai bune de muncă. Aceasta ar
presupune transparenţa perfectă a pieţei, omogenitatea perfectă a angajaţilor. În realitate însă
piaţa muncii nu este perfect concurenţială. Ea este segmentată după criterii ocupaţionale,
profesionale, astfel încât se poate afirma că lucrătorii aparţin unor grupuri neconcurente,
adică unor categorii distincte de persoane care nu concurează unele cu altele pentru locurile
de muncă unde se cer calităţi şi înclinaţii speciale. 7
În aceste condiţii, mobilitatea ocupaţională presupune trecerea dintr-o astfel de
categorie în alta, ceea ce s-ar putea realiza doar pe baza unor costuri legate de recalificare. Ea
se realizează, pentru un lucrător raţional, doar atunci când avantajul obţinut dintr-o astfel de
schimbare acoperă costurile mobilităţii, inclusiv pe cele ale informării. Oportunitatea acestei
decizii poate fi analizată ca în cazul investiţiei în capital uman. Efectul acestui tip de
mobilitate asupra ofertei de muncă ar fi majorarea acesteia în sectorul unde are loc afluxul de
forţă de muncă şi diminuarea ei în sectorul din care pleacă.
Mobilitatea geografică sau teritorială a forţei de muncă numită şi migraţie
reprezintă un proces spaţial de adaptare a forţei de muncă la cererea sistemului
productiv, realizat fie sub forma schimbării domiciliului, a apropierii acestuia de locul
de muncă (migraţie definitivă), fie prin păstrarea domiciliului şi deplasarea la locul de
muncă (migraţie pendulatorie sau navetism). 8
Ea îmbracă mai multe forme:
 în funcţie de mediul din care fac parte localităţile între care se produce acest
proces există migraţie rural-urban, urban-rural, rural-rural sau urban-urban.
 În funcţie de durată, există migraţie definitivă, cu schimbarea totală sau
parţială a domiciliului, şi migraţia temporară, neînsoţită de schimbarea
domiciliului stabil al migrantului.
 La rândul ei, migraţia temporară, în funcţie de durata şi scopul deplasării,
poate îmbrăca următoarele forme:
7
Philip Hardwick, John Langmead, Bahadur Khan, Introducere în economia politică modernă, Editura
Polirom, Iaşi, 2002, p.369
8
Daniela – Luminiţa Constantin şi colab., op. cit., p.16
11
- migraţie zilnică, denumită şi navetism, care este o mişcare pendulatorie a
populaţiei, o deplasare a populaţiei dintr-o localitate în alta, de la domiciliu la
sediul locului de muncă;
- migraţie sezonieră, întâlnită îndeosebi în agricultură ;
- migraţie de week-end sau migraţie turistică.
Dacă migraţia temporară acoperă o durată mai îndelungată şi necesită aprobarea
organelor administrative locale de destinaţie, devine mişcare migratorie flotantă.
 În funcţie de teritoriul pe care se desfăşoară acest fenomen, migraţia poate fi :
- internă, când fluxurile migraţioniste se desfăşoară în interiorul graniţelor,
între regiuni aparţinând aceleiaşi ţări, putându+se preyenta, la rândul săi, ca
migraţie interregională, interjudeţeanî sau intraregională, respectiv intrajudeţeană;
- internaţională, când are loc între ţări.
Migraţia forţei de muncă se prezintă sub forma unor fluxuri de persoane care, atunci
când părăsesc un anumit spaţiu se numesc emigrare , iar atunci când sosesc la o anumită
destinaţie se numesc imigrare. Acelaşi teritoriu poate fi concomitent zonă de emigrare şi
zonă de imigrare.
Oferta de muncă totală a zonei va creşte (dacă numărul imigranţilor este mai mare
decât cel al emigranţilor), se va diminua (în situaţia inversă) sau va rămâne neschimbată
cantitativ (când cele două fluxuri sunt egale).
Efectele migraţiei sunt însă mult mai complexe decât simpla schimbare cantitativă a
ofertei de muncă. Migraţia afectează nu numai numărul, ci şi structura populaţiei, pe vârste,
sexe, profesii, nivel de pregătire, evoluţia unor fenomene demografice şi chiar a modelelor
comportamentale de pe piaţa muncii.
Prin migraţia internă a forţei de muncă se realizează o relativă echilibrare a
dimensiunilor forţei de muncă (număr, structură de ocupare şi distribuire teritorială) cu
mărimea sistemului productiv, a cererii de muncă, pe structura sa profesională şi teritorială.
Cu cât mobilitatea forţei de muncă este mai mare, cu atât sporeşte şi capacitatea de absorbţie a
persoanelor disponibilizate în procesele de restructurare şi modernizare a sistemului
productiv. Permiţînd valorificarea oportunităţilor de ocupare dintr-o zonă de către oferta de
muncă disponibilă în altă zonă, migraţia forţei de muncă favorizează o folosire mai eficientă a
factorului muncă la scara economiei naţionale, aducându-şi o contribuţie reală la creşterea
venitului naţional la un nivel mai apropiat de cel potenţial.
O analiză specială o merită consecinţele migraţiei internaţionale. Ele sunt deosebit de
complexe şi contradictorii. Pe de o parte, pentru o ţară cu un nivel scăzut de dezvoltare
economică, emigrarea de regulă depăşeşte imigrarea, rezultând astfel un sold migrator negativ
care, pe termen lung, afectează potenţialul demografic naţional. Pericolul se accentuează
atunci când creşte ponderea emigraţiei definitive. Cercetarea structurii emigranţilor, pe vârste,
pe profesii şi nivel de pregătire, scoate în evidenţă faptul că o pondere importantă o deţine
segmentul cel mai dinamic, mai flexibil, mai uşor adaptabil, mai productiv al forţei de
muncă : persoane în vârstă de 25 – 45 ani, cu pregătire superioară, apţi să înfrunte
necunoscutul şi să-şi deschidă noi orizonturi. Acestea reprezintă o pierdere adesea
irecuperabilă din potenţialul productiv al economiei naţionale, din capitalul său uman.
Pe de altă parte, mai ales atunci când economia se află într-o situaţie de subocupare
provocată în mare măsură de restructurări masive ale aparatului productiv, când gradul de
ocupare se reduce pe seama creşterii şomajului, când sistemul de asistenţă socială se află în
criză, emigraţia internaţională poate constitui o supapă binefăcătoare de reducere a presiunii şi
dezechilibrului pe piaţa muncii. Veniturile repatriate de emigranţi pot constitui o sursă
importantă de refacere a echilibrului balanţei de plăţi şi, în acelaşi timp, un factor de stimulare
a cererii globale pentru impulsionarea activităţii economice.În măsura în care sunt cheltuite
pentru achiziţionarea unor bunuri produse în ţară, aceste venituri contribuie şi la crearea de
12
noi locuri de muncă sau la menţinerea celor existente. În plus, când emigraţia externă este
temporară, reîntoarcerea, după o anumită perioadă de timp, a celor plecaţi la muncă în
străinătate înseamnă aport important de un nou comportament în muncă, de disciplină, de noi
deprinderi, abilităţi, calificări, cunoştinţe în utilizarea unor tehnologii de înalt nivel tehnic,
adică de capital uman, care poate contribui apoi la dezvoltarea activităţilor economice
naţionale.
Toate aceste avantaje şi dezavantaje ale migraţiei forţei de muncă, indiferent de
formele ei, pot fi cuantificate la nivel macroeconomic, dar şi la nivelul individului, al celui
care ia în final decizia de a emigra sau nu.
Migraţia presupune însă şi un cost, atât pentru individ cât şi pentru societate. Pentru
individ costul este atât monetar, fizic, cât şi psihic. În costul individual se includ cheltuielile
directe legate de deplasare, de informare în legătură cu oportunităţile existente în zona ţintă,
de instalare, cât şi consumul psihic dat de efortul de adaptare, de stresul înfruntării
necunoscutului, de sentimentul înstrăinării, al îndepărtării de familie, de prieteni etc. Decizia
de a emigra este luată doar atunci când, în baza aprecierilor sale subiective, individul ajunge
la concluzia că beneficiile emigrării, actualizate, depăşesc într-o anumită proporţie costurile
ei.
Indicatori de caracterizare a pieţei muncii
Din confruntarea cererii şi ofertei de forţă de muncă, pe total şi în structură, rezultă un

anumit nivel de ocupare a forţei de muncă şi de şomaj, la nivel global şi pe componente.
Indicatorii folosiţi pentru a caracteriza potenţialul unei pieţe a muncii sunt exprimaţi în
mărime absolută şî în mărime relativă, care permite efectuarea unor comparaţii între diferite
pieţe, de acelaşi nivel sau de niveluri diferite (de exemplu, între o piaţă regională a muncii şi
piaţa naţională a muncii căreia îi aparţine).
Indicatorii exprimaţi în mărime absolută au fost prezentaţi în paragraful « Oferta de
muncă şi resursele de muncă » : populaţia activă, populaţia ocupată şi şomerii (populaţia
activă neocupată). În mărime relativă ei se exprimă ca rate :
- rata de activitate (sau de participare la forţa de muncă) reprezintă raportul
procentual dintre populaţia activă şi populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste. Ea exprimă
de fapt rata de participare a populaţiei cu această vârstă la formarea forţei de muncă.
- rata de ocupare reprezintă raportul procentual dintre populaţia ocupată şi populaţia
totală în vârstă de 15 ani şi peste. Cum populaţia activă este constituită din populaţia ocupată
şi şomeri, este evident că rata de activitate este mai mare decât rata de ocupare (se raportează
la aceeaşi mărime – populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste – în primul caz populaţia
activă, iar în al doilea caz populaţia ocupată, mai mică decât populaţia activă).
- rata şomajului BIM reprezintă raportul procentual între numărul şomerilor BIM şi
populaţia activă sau un raport procentual între numărul șomerilor (la numărător) și suma
numărului șomerilor și populației ocupate (la numitor). Este de subliniat că, dacă rata de
activitate şi rata de ocupare se determină raportând populaţia activă, respectiv, populaţia
ocupată la populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste, rata şomajului are la numitor o altă
mărime (populaţia activă). De aceea nu se poate determina rata şomajului scăzând din rata de
activitatet rata ocupării aşa cum am fi tentaţi să o facem.
Este uşor de constatat că între rata şomajului şi celelalte două rate (rata de activitate şi
rata ocupării) există o strânsă interdependenţă. Când creşte rata ocupării rata şomajului scade
(nu cu acelaşi procent). Când creşte rata de activitate, rata şomajului are tendinţa să scadă
dacă nu cumva sporul de populaţie activă ajunge într-o proporţie mai mare în rândul şomerilor
decât în cel al populaţiei ocupate.
13
- rata şomajului , aşa cum se calculează de către Institutul Naţional de Statistică din
ţara noastră, reprezintă raportul procentual dintre numărul şomerilor înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă şi populaţia activă civilă (şomeri plus populaţie ocupată
civilă). Populaţia ocupată civilă , conform metodologiei balanţei forţei de muncă, include
toate persoanele care, în anul de referinţă, au desfăşurat o activitate economico-socială
aducătoare de venit, cu excepţia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora
(personalul MapN, MAI, SRI, militari în termen), a salariaţilor organizaţiilor politice şi
obşteşti şi a deţinuţilor.
În baza prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă, şomerii înregistraţi sunt persoanele care îndeplinesc în
mod cumulativ condiţiile :
a). Sunt în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimul 16 ani şi până la
îndeplinirea condiţiilor de pensionare ;
b). Starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice le fac apte pentru prestarea unei
munci ;
c). Nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate
potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de somaj ce li s-ar cuveni potrivit legii ;
d). Sunt disponibile să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi
locuri de muncă ;
e). Sunt înregistrate la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt
furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege.
La nivelul UE 27 evoluția indicatorilor de caracterizare a pieții muncii este prezentată
in tabelul de mai jos, preluat din raportul Comisiei Europene intitulat Employment and Social
Developments in Europe 2012
2001 2005 2008 2009 2010 2011
1. Populatia totală (000) 477 860 484 409 490 665 492 290 493 709 495 147
2. Populatia in varsta de 15-64 ani 320 968 326 331 330 447 330 935 331 177 331 416
3. Populația ocupată(000) 212 941 218 267 227 990 223 946 222 752 223 291
4. Populatia ocupată in vârstă de 15-64 ani 200 792 207 048 217 402 213 526 212 395 213 027
5. Rata ocupării (% din populația de 15-64 ani) 62.6 63.4 65.8 64.5 64.1 64.3
13. Ocuparea in Servicii (% din total ocupare) 66.8 68.9 69.9 70.9 71.5 71.8
14. Ocuparea in industrie (% din total ocupare) 26.5 25.1 24.7 23.8 23.1 22.9
15. Ocuparea in Agricultură (% din total ocupare) 6.8 6.1 5.4 5.4 5.4 5.3
16. Rata de activitate (% din populația de 15-64 ani) 68.6 69.7 70.8 70.9 71.0 71.2
20. Șomaj total (000) 19 263 20 900 16 828 21 513 23 140 23 221
21. Rata șomajului (% din forța de muncă de 15+) 8.6 9.0 7.1 9.0 9.7 9.7
22. Rata șomaj tineri(% din forța de muncă de 15-24) 17.2 18.8 15.8 20.1 21.1 21.4
23. Rata șom. de lungă durată (%din forța de muncă) 3.9 4.1 2.6 3.0 3.9 4.1
24. Rata șomaj tineri (% din populația de 15-24 ani) 8.1 8.2 6.9 8.7 9.0 9.1
Se constată că, în timp ce populația totală a UE a crescut în ultimul deceniu cu 3,62 %,

iar populația în vârstă de 15-64 de ani cu 3,25 %, populația ocupată a crescut în perioada
2001-2008 cu 7,07 %, pentru a scădea apoi, în perioada 2008-2011 cu 2,06 %. Numărul
șomerilor s-a redus în perioada de creștere economică 2001-2008 cu 12,64 %, pentru a crește
în următorii 3 ani de criză cu 37,99 %.
În România, indicatorii de caracterizare a pieței muncii se prezintă în tabelul de mai
jos, preluat din același raport al Comisiei Europene. Se constată că și populația totală și cea în
vârstă de 15-64 de ani s-a redus cu 4,22 %, respectiv cu 2,02 %. Populația ocupată în vârstă
de 15-64 de ani s-a redus în 2005 față de 2001 cu 9,21 %, pentru a crește apoi, pînă în 2008,
cu 2,67 % și a se diminua în următorii trei ani de criză cu 1,48% față de nivelul cel mai
ridicat, din anul 2008. Criza a deteriorat majoritatea celorlalți indicatori
14
2001 2005 2007 2008 2009 2010 2011
1. Populatia totală (000) 22 326 21 609 21 551 21 517 21 484 21 447 21 384
2. Populatia in varsta de 15-64 ani 15 277 15 021 15 046 15 042 15 028 14 999 14 968
3. Populația ocupată(000 : : : : 9 181 9 049 9 087
4. Populatia ocupată in vârstă de 15-64 ani 9 529 8 651 8 843 8 882 8 805 8 822 8 750
5. Rata ocupării (% din populația de 15-64 ani) 62.4 57.6 58.8 59.0 58.6 58.8 58.5
9. Ocuparea in Servicii (% din total ocupare) : : : : 40.1 39.7 39.2
10. Ocuparea in industrie (% din total ocupare) : : : : 29.8 28.2 28.3
11. Ocuparea in Agricultură (% din total ocupare) : : : : 30.1 32.1 32.6
12. Rata de activitate (% din populația de 15-64 ani) 67.3 62.3 63.0 62.9 63.1 63.6 63.3
16. Șomaj total (000) 747 704 641 576 681 725 730
17. Rata șomajului (% din forța de muncă de 15+) 6.6 7.2 6.4 5.8 6.9 7.3 7.4
18. Rata șomaj tineri(% din forța de muncă de 15-24) 17.6 19.7 20.1 18.6 20.8 22.1 23.7
19. Rata șom. de lungă durată (% din forța de muncă) 3.2 4.0 3.2 2.4 2.2 2.5 3.1
20. Rata șomaj tineri (% din populația de 15-24 ani) 7.5 6.3 6.1 5.7 6.4 6.9 7.4
Pentru o analiză a pieţei muncii nu ne putem limita doar la aceşti indicatori. Prezintă un
deosebit interes indicatorii de structură (structura pe vârste, pe nivel de pregătire, pe profesii,
pe activităţi ale economiei naţionale etc.) , indicatorii de persistenţă a unor fenomene cum este
şomajul etc.
Şomajul şi consecinţele lui
După o prezentare succintă a mecanismului funcţionării pieţei muncii, să aruncăm o

scurtă privire, de la nivel macroeconomic, asupra celui mai grav dezechilibru al ei – şomajul –
pentru a-l caracteriza, a-i înţelege cauzele şi formele de manifestare şi a prezenta câteva din
căile posibile pentru limitarea şi diminuarea lui. El apare, se formează pe trei căi esențiale:
- pierderea locurilor de muncă de către cei angajați, altfel spus, reducerea cantității de
muncă cerute pe piața muncii, urmare a restrângerii activității economice dintr-o
multitudine de motive, printre care cel mai adesea este diminuarea cererii pe piața
bunurilor și serviciilor (ne amintim că cererea de muncă este derivată din aceasta).
- părăsirea voluntară a locului de muncă din diferite motive (de exemplu, pentru a
căuta un job mai bine plătit sau mai adecvat pregătirii sau pretențiilor angajatului) și
intrarea în rândul șomerilor până la reangajare.
- creșterea cantității de muncă oferite pe piața muncii prin intrarea în categoria
populației active, aflate în căutarea unui loc de muncă, a tinerilor absolvenți ai unor
cursuri de formare sau a altor persoane aparținând rezervei de muncă (de exemplu
personalul casnic), căreia nu i se găsește un număr corespunzător de locuri de muncă
Dincolo de definiţiile cu caracter tehnic date (cum este şi cea aparţinând Biroului
Internaţional al Muncii prezentată mai sus), din perspectiva pieţei muncii şomajul este o
ofertă excedentară de forţa de muncă. Forţa de muncă nu este însă o marfă ca oricare alta.
Chiar şi dacă o marfă oarecare este produsă într-o cantitate excedentară, peste cererea pieţei
pentru ea, consecinţele sunt negative pentru producător şi, implicit, pentru societate :
neputând-o vinde, nu se recuperează cheltuielile efectuate cu fabricarea ei, nu se poate relua
procesul de producţie măcar la scara anterioară, gradul de utilizare a capacităţilor de producţie
scade, o parte din factorii productivi sunt disponibilizaţi.
Cu mult mai gravă este problema în cazul ofertei excedentare de forţă de muncă,
fiindcă în spatele acestei sintagme neutre se află oamenii cu multiplele lor nevoi, dar şi cu
numeroasele lor eforturi pe care le-au făcut de-a lungul vieţii pentru a fi apţi să constituie
această « ofertă de muncă ». Şomajul reprezintă probabil fenomenul economic cel mai
îngrijorător, atât pentru fiecare individ care-i poate cădea victimă, cât şi pentru politicienii
responsabili de gestionarea echilibrelor macroeconomice. El afectează zeci de milioane de
15
oameni aflaţi în deplinătatea aptitudinilor de muncă. Există peste 48 de milioane de şomeri în
ţările membre ale OCDE şi se apreciază că încă 15 milioane au renunţat să mai caute un loc
de muncă sau au acceptat fără voia lor o slujbă cu normă redusă.
Consecinţele şomajului constau la nivelul economiei naţionale în producţia potenţială
aferentă resurselor de muncă ale şomerilor irosită pentru totdeauna, iar la nivelul fiecărui
individ afectat de acest flagel în deteriorarea condiţiei lui materiale, familiale, psihice, în
deziluzia neputinţei încadrării într-o activitate utilă, care înseamnă o gravă deteriorare a înseşi
condiţiei lui umane. «Pierderea cumulativă a producţiei Regatului Unit în cei trei ani 1991 –
1993 a fost de 70 miliarde £ (la preţurile din 1990) ; aceasta înseamnă cca. 1200 £ pentru
fiecare membru al forţei de muncă. Într-o lume a rarităţii, cu multe nevoi nesatisfăcute,
această pierdere este importantă. Ea reprezintă bunuri şi servicii care ar fi putut fi produse, dar
sunt pierdute pentru totdeauna. »1 . Iată de ce şomajul contează. În general el reduce producţia
şi venitul total. El creşte inegalitatea, întrucât şomerii pierd mai mult decât cei angajaţi.
Şomajul erodează capitalul uman. Şi, în final, implică şi costuri psihice. Oamenii simt nevoia
să fie utili. Deşi prin şomaj creşte timpul liber, valoarea acestuia este de departe anulată de
durerea respingerii. 9
Caracteristici ale şomajului
Studiile efectuate asupra modului de manifestare a şomajului permit să fie puse în

evidenţă o serie de caracteristici :
- şomajul oscilează de la o ţară la alta, chiar şi în interiorul unor spaţii integrate cum
este Uniunea Europeană. Astfel, în februatie 2013, în Austria rata șomajului era de 4,8%, în
Germania 5,4%, Lituania 5,5%, Olanda 6,2%, Malta 6,6, iar România 6,7%, în timp ce, la
polul opus, în Grecia era 26,4%, Spania 26,3%, Portugalia 17,5%, iar Slovacia 14,6%, pe total
UE ajungând la 10,9%. Mai îngrijorător pentru toți este faptul că în prognoza de toamnă 2012
a Comisiei Europene rata șomajului se menține la 10,9 % pentru 2013 și 10,7 % pentru 2014.
- şomajul oscilează de-a lungul timpului în aceeaşi ţară, odată cu fazele ciclului
economic. În acest sens avem exemple concludente dacă am compara datele de mai sus cu
cele din 2008, când economia UE “duduia”, se afla în faza ascendentă a ciclului economic:
Austria 3,8%, Lituania 4,3%, Olanda 3,1%, Spania 8,3%, Portugalia 8,5 %, iar Slovacia 9,6%,
în timp ce la nivel de UE rata șomajului era de 7,1%.
- şomajul afectează într-o proporţie mai mare categoria lucrătorilor necalificaţi, care
este de patru, cinci ori mai expusă decât cei calificaţi. Circa 75% din bărbaţii şomeri sunt
lucrători manuali, necalificaţi.
- tinerii sunt mai afectaţi de şomaj decât adulţii. În UE rata şomajului tinerilor
(populaţia de 15 – 24 ani ) a oscilat în anii 1997 – 2007 între 19,6 % în 2001 şi 14,7 %, în
timp ce în Spania ea s-a situat , în aceeaşi perioadă, între 36,4 % şi 18,2 %. De altfel, şi rata
ocupării la populaţia de 25 – 54 ani a fost aproape dublă faţă de cea a populaţiei de 15 – 24
ani în aceeaşi perioadă, 1997 – 2007 ( a oscilat între 25,3 % şi 39,1 % la tineri de 15 – 24 ani
şi între 62,1 % şi 76,8 % la populaţia de 25 – 54 ani). Odată cu declanșarea crizei, mai mult de
unu din cinci tineri cu vârsta între 15-24 ani nu au loc de muncă. În Spania, rata șomajului la
persoanele de 15-24 de ani era de 37,8 % în 2009, 41,6 % în 2010 și 46,4 % în 2011. Un
motiv în plus de îngrijorare este că aproximativ 8 milioane de de tineri sub 25 de ani din
Uniunea Europeană nu lucrează și nici nu urmează studii sau cursuri de formare. În trimestrul
al 3-lea din 2012, peste 7 % din tinerii activi nu aveau un loc de muncă de mai mult de un an.
1
Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, op. cit., p. 880.
9
Ibidem, p. 881.
16
- de asemenea, în majoritatea ţărilor membre ale UE, şomajul este mai ridicat la femei
decât la bărbaţi, cu câteva excepţii (În anul 2007 : Estonia, Irlanda, Marea Britanie, Letonia şi
Romania)
- şomajul din UE, comparativ cu cel SUA , se mai caracterizează printr-o rată mult
mai ridicată a şomajului de lungă durată. Dacă în SUA acesta reprezintă doar cca. 10% din
şomajul total, în UE rata şomajului de lungă durată se situează la aproape jumătate din
şomajul total.
- o ultimă caracteristică se referă la faptul că majoritatea şomerilor nu ajung în această
situaţie ca urmare a părăsirii voluntare a locului de muncă, ci a evoluţiei economice. În
consecinţă, şomajul este preponderent involuntar şi nu voluntar cum apărea în abordarea
teoriei neoclasice.
Formele şomajului
Şomajului i se pot identifica mai multe forme în funcţie de o serie de criterii care ţin
fie de caracteristicile personale (cum ar fi vârsta, sexul, nivelul de instruire, etnia, rasa etc.),
fie de ocupaţie, de durata şomajului, de intensitatea lui sau de cauzele care l-au generat.
O primă distincție făcută în literatura de specialitate este între șomajul voluntar și cel
involuntar. Astfel, potrivit teoriei neoclasice, șomajul ar fi doar voluntar, datorat faptului că
posesorii brațelor de muncă refuză să ocupe locurile de muncă la salariile care se formează pe
piața muncii, nemulțumiți de nivelul lor prea scăzut. Potrivit reprezentării grafice de mai jos,
lor le-ar conveni nivelul marcat prin S 1 , la care oferta de muncă ar fi N 0 , dar pentru care
cererea de muncă din partea potențialilor angajatori nu ar fi, în primul rând din rațiuni de
rentabilitate, decât nivelul N D . Diferența dintre cantitatea de muncă oferită (segmentul ON 0 )
și cantitatea de muncă cerută la salariul S 1 (segmentul ON D ) reprezintă șomaj voluntar
(marcat în figură cu acolada).
Dacă posesorii brațelor de muncă ar fi acceptat să se angajeze la așa-zisul salariu de

echilibru, S 2 , cantitatea cerută de muncă ar fi fost ON e , egală cu cantitatea de muncă oferită
și nu s-ar mai fi înregistrat șomaj. John Maynard Keynes a arătat însă că există persoane
dispuse să se angajeze la orice nivel de salariu, copleșite de imposibilitatea obținerii unui
nivel minim de venit necesar supraviețuirii familiilor lor, dar nu găsesc locuri de muncă.
17
Acesta ar fi șomaj involuntar, generat de cauze și factori neimputabili posesorului brațelor de
muncă: insuficiența cererii agregate într-o fază descendentă a ciclului economic, modificări
structurale majore în economie ca urmare a progresului tehnologic etc.
Se înregistrează şi se discută pe seama şomajului tinerilor , mai expuşi acestui
fenomen, şomajului feminin, şomajului diplomelor, şomajului unor populaţii minoritare,
şomajului « negrilor » comparativ cu cel al « albilor » etc.
În perioada de restructurare a mineritului s-a vorbit şi de şomajul minerilor. Deja s-a
amintit la caracteristicile şomajului de şomajul pe termen lung. Acesta definește situația celor
care rămân fără loc de muncă pe o perioadă mai mare de un an. Este evident pericolul ca
asemenea persoane să-și piardă din abilități sau calificare, intâmpinând dificultăți majore în
reintegrarea în muncă. Desigur, există şi şomaj pe termen scurt, mai puțin preocupant
comparativ cu cel pe termen lung.
În funcţie de intensitatea şomajului poate exista şomaj total sau şomaj parţial. Primul
înseamnă pierderea totală a locului de muncă, în timp ce al doilea înseamnă diminuarea
timpului de muncă şi reducerea corespunzătoare a salariului.
Se foloseşte şi noţiunea de şomaj deghizat, pentru a desemna acea situaţie specifică
ţărilor slab dezvoltate când oamenilor li se oferă un loc de muncă de eficienţă foarte redusă,
prost remunerat, creînd doar aparenţa ocupării. De îndată ce o asemenea activitate ajunge să
se confrunte cu exigenţele pieţei concurenţiale, şomajul deghizat se transformă în şomaj
efectiv. Dacă avem în vedere faptul că 45,08 % din populaţia ocupată a României se situa în
anul 2006 în mediul rural, în activităţi preponderent sezoniere, cu mare risipă de forţă de
muncă, ne dăm seama că rata scăzută a şomajului din ţara noastră are o explicaţie şi în
şomajul deghizat din mediul rural.
Alteori se foloseşte noţiunea de şomaj aparent pentru a desemna acele persoane
rămase fără loc de muncă, dar care ies practic din forţa de muncă, din populaţia activă,
dedicându-se activităţilor casnice, creşterii copiilor etc. Oricând însă asemenea persoane (în
special femei) se pot reîntoarce pe piaţa muncii, îngroşînd numărul celor care solicită o slujbă,
șomajul aparent transformându-se astfel în șomaj efectiv.
Dacă ne reîntoarcem însă la definiţia legală a şomerilor, de mare importanţă practică
deoarece serveşte la acordarea indemnizaţiei de şomaj şi la raportarea statistică a
fenomenului, caracteristica definitorie este că şomerul caută un loc de muncă, adică el a depus
o cerere în acest sens şi este înscris la Oficiul de Muncă. În acest context formele şomajului
amintite mai sus îşi pierd relevanţa, dar cunoașterea lor este utilă pentru a înțelege sursele
apariției șomajului.
Formele de şomaj care prezintă o mai mare importanţă teoretică şi practică sunt
şomajul fricţional, şomajul structural şi şomajul ciclic.
Într-o economie dinamică numeroşi oameni caută noi oportunităţi de angajare, pentru
o ocupaţie mai atractivă, condiţii mai bune de lucru şi, desigur, un salariu mai motivant. Din
momentul în care şi-au părăsit locul de muncă anterior până la ocuparea celui nou, persoana
respectivă este fără slujbă, devine şomer. Această formă de şomaj se numeşte şomaj
fricţional şi corespunde mişcării normale a forţei de muncă. Mărimea sa este influenţată de
comportamentul specific al anumitor categorii de persoane (mai ales cele tinere), de calitatea
capitalului uman, dar şi de dinamismul însuşi al pieţei muncii, al economiei, de ritmul
apariţiei unor noi activităţi, unor noi oportunităţi de angajare.
În acelaşi timp economia se află într-un proces continuu de restructurare, de adaptare a
producţiei la modificările cererii. De aceea va exista mereu o neconcordanţă între
caracteristicile forţei de muncă şi caracteristicile locurilor de muncă disponibile. Altfel spus,
18
va exista o neconcordanţă între structura ofertei de muncă şi structura cererii de muncă.
De exemplu, modificarea modului de consum determină schimbări în structura cererii de
bunuri şi servicii. Cererea de muncă, fiind o cerere derivată din cererea de produse, se va
modifica şi ea, pretinzând anumite caracteristici ale forţei de muncă şi în special calificări
pentru care oferta de muncă nu este pregătită să le asigure, la momentul şi locul unde sunt
necesare. Această formă de şomaj, generată de neconcordanţa între caracteristicile cererii de
muncă şi cele ale ofertei de muncă, chiar şi în condiţiile unui echilibru între cererea globală şi
oferta globală de muncă, poartă denumirea de şomaj structural.
Şomajul fricţional şi structural care există atunci când venitul naţional se află la
nivelul său potenţial reprezintă aşa numitul şomaj normal sau şomaj de echilibru, căruia îi
corespunde o rată naturală a şomajului, denumită prin termenul generic de NAIRU, un
acronim de la « non-accelerating –inflation rate of unemployment » (rata de şomaj care nu
duce la o accelerare a inflaţiei). Nivelul său diferă în timp şi spaţiu. Estimările efectuate arată
că în perioada de stabilitate şi şomaj redus a anilor 1950 şi 1960 rata naturală a şomajului se
situa la cca. 2%, în timp ce, odată cu creşterea şomajului şi instabilităţii economiei din anii
1970 – 1980, ea a ajuns la 5 – 6% şi chiar la 8% spre finele acestei perioade.
În aceste condiţii, ocuparea deplină a forţei de muncă nu mai coincide cu rata zero a
şomajului curent, ci este luată în considerare rata reală a şomajului, determinată prin
scăderea ratei naturale a şomajului din rata curentă a şomajului. Dacă rata curentă a
şomajului este mai mică decât NAIRU , există o situaţie de supraocupare a forţei de
muncă. Forţele cererii vor exercita presiuni asupra salariilor, determinându-le să crească mai
repede decât productivitatea şi generând astfel tensiuni inflaţioniste. Când rata curentă a
şomajului este mai mare decât NAIRU există o situaţie de subocupare a forţei de muncă,
de şomaj real, când o cerere mai mică de forţă de muncă faţă de oferta existentă face ca
salariile să crească mai lent decât productivitatea sau chiar să scadă. Doar atunci când rata
curentă a şomajului este egală cu NAIRU se poate spune că există o situaţie de ocupare
deplină a forţei de muncă, un echilibru pe piaţa muncii, când nu se mai exercită presiuni
asupra salariilor nici în sus şi nici în jos. Deci, în situaţia de ocupare deplină a forţei de muncă
există doar şomaj fricţional şi şomaj structural.
Când nu există ocupare deplină înseamnă că apar şi alte forme de şomaj. O astfel de
altă formă este legată de evoluţia ciclică a economiei, de ciclul economic cu fazele sale
ascendente şi descendente. Când economia se află în recesiune, cererea globală se
diminuează, activitatea economică se reduce, nivelul produsului intern brut real sau venitului
național creat devine inferior produsului intern brut sau venitului național potențial (care s-ar
fi obținut în condițiile utilizării depline a tuturor resurselor productive disponibile), iar
şomajul creşte cu mult peste ceea ce reprezintă şomaj fricţional sau structural.
Acest şomaj datorat faptului că cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta
potenţială se numeşte şomaj ciclic (sau şomaj datorat insuficienţei cererii). Ca urmare a
insuficienței cererii, producţia reală devine mai mică decât producţia potenţială, înregistrându-
se un decalaj recesionist. Nivelul şomajului ciclic poate fi determinat ca diferenţă între
numărul de persoane care ar putea fi angajate în condiţiile venitului naţional potenţial şi
numărul de persoane angajate curent. Când şomajul ciclic este zero, tot şomajul existent este
fricţional şi / sau structural , numit în literatura economică şi şomaj de echilibru. Relația
negativă între rata șomajului și nivelul producției poartă numele de legea lui Okun, după
numele lui Arthur Okun, care a identificat-o la începutul anilor 1960. Cu ajutorul ei se poate
urmări evoluția șomajului pe parcursul ciclului economic. Conform acestei “legi”, o scădere
cu circa două procente a PIB-ului efectiv, real, în raport cu PIB-ul potențial, are drept efect o
creștere a ratei șomajului cu un procent sau, altfel exprimat, unui procent de decalaj PIB îi
corespunde o rată a șomajului de 0,5 procente.
19
O versiune modernă a legii lui Okun poate fi redată prin relația:
Rata șomajului = Rata naturală a șomajului – (0,5 X Decalajul PIB), unde
decalajul PIB este egal cu PIB real – PIB potential
Dacă, de exemplu, rata naturală a șomajului ar fi de 5,2 %, iar PIB–ul creat în
economie reprezintă doar 98 % din outputul potențial, decalajul PIB-ului ar fi de -2 %. Într-un
asemenea caz, prin legea lui Okun s-ar putea prezice o rată a șomajului de 5,2% - 0,5 X (-2) =
6,2 %
Trebuie menționat că acest coeficient 0,5 procent din legea lui Okun este doar o
estimare, pe baza unor realități de la un moment dat. El se poate modifica, dar rămâne,
oricum, subunitar, deoarece creșterea într-o anumită proporție a producției nu este însoțită
de o diminuare în aceeași măsură a șomajului. Angajatorii pot mări producția fără a crea noi
locuri de muncă, ci folosind mai deplin factorii de producție disponibili sau solicitând
angajaților existenți acceptarea prelungirii timpului de muncă pentru a răspunde creșterii
cantității cerute pe piață10.
Astăzi, în condiţiile crizei globale care se manifestă şi printr-o comprimare vizibilă a
cererii, se foloseşte şi noţiunea de şomaj tehnic, pentru a desemna situaţia în care angajaţii
îşi încetează lucrul pentru o perioadă determinată, din cauza lipsei de comenzi, fiind
remuneraţi cu o anumită cotă procentuală din salariul obţinut anterior.
Majoritatea încercărilor de a explica şomajul ciclic vizează maniera în care se
determină mărimea salariilor şi se iau deciziile de angajare. În conformitate cu concepţia
neoclasică a echilibrului pe pieţe concurenţiale, atunci când cererea de muncă se reduce ca
efect al intrării economiei în recesiune, menţinerea echilibrului s-ar putea realiza prin
diminuarea preţului, adică a salariilor. În realitate însă, nivelul salariilor nu se schimbă de
fiecare dată când se modifică cererea sau oferta de muncă. Schimbarea preţurilor şi salariilor
ca răspuns la fiecare modificare minoră a cererii ar fi o activitate costisitoare şi care consumă
timp. De aceea, firmele consideră că este mai avantajos să-şi menţină listele de preţuri
(meniul) pe o perioadă mai îndelungată. Acţionând pe pieţe cu concurenţă imperfectă, în
condiţiile menţinerii neschimbate a preţurilor, firmele îşi reglează situaţia financiară prin
modificarea volumului producţiei şi numărului de salariaţi. Consecinţa unui astfel de
comportament colectiv al firmelor constă în faptul că producţia şi ocuparea vor reacţiona la
modificări ale cererii agregate. În plus, rigiditatea salariilor nominale este determinată şi de
faptul că nivelul lor este stabilit prin contractele de muncă pe perioade de timp mai
îndelungate, de un an şi chiar mai mult. În aceste condiţii orice şoc al cererii poate genera
creşteri ale şomajului.
Relaţiile între patroni şi salariaţi sunt pe termen lung,iar salariile sunt mai puţin
sensibile la fluctuaţiile curente ale activităţii economice.
Reducerea şomajului
Având în vedere consecinţele nefaste, atât pentru fiecare individ cât şi pentru societate
în ansamblul său, reducerea şomajului este o preocupare majoră a guvernelor dar şi o grijă
esenţială a celor mai mulţi oameni, pentru care găsirea unui loc de muncă sau menținerea
celui existent reprezintă un motiv de stres cotidian.
Şomajul este, în ultimă instanţă, un eşec răsunător al pieţei, deși cauzele sale sunt
multiple și greu imputabile unuia sau altuia dintre factori. De aceea remedierea lui implică
intervenţia inevitabilă a guvernului. Soluţia cea mai evidentă, pornind de la cauza profundă a
şomajului, constă în stimularea cererii agregate prin intermediul politicii economice.
10
Paul Krugman, Robin Wells, Economics, Worth Publishers, New-York, 2006, p. 779
20
Numeroase sunt mijloacele realizării acestui obiectiv şi, în primul rând, stimularea
investiţiilor. Atât a investiţiilor private, prin măsuri de politică fiscală sau monetară, cât şi a
investiţiilor publice. Sprijinirea cererii agregate poate fi realizată și prin încurajarea
consumului, la fel, atât al celui privat, cât și al celui public, guvernamental. Creșterea
exporturilor ar fi și ea o locomotivă de relansare a activităților economice generatoare de noi
locuri de muncă. Marja de acţiune pe asemenea direcţii este însă limitată de o serie de
constrângeri bugetare și de potenţialul economiei naţionale. Dacă nivelul activităţii
economice, al venitului naţional de echilibru, este apropiat de nivelul venitului naţional
potenţial, o amplificare a vieţii economice ar determina pericolul derapajului inflaţionist.
În acest caz apare dilema inflație-șomaj, care a constituit și rămâne încă o problemă
preocupantă pentru economiști și arhitecții politicilor publice. Pornind de la constatarea făcută
de economistul britanic de origine neozeelandeză A.W.Phillips, pe baza cercetării unor ample
serii de date din perioada 1861-1957, că există o relație inversă între rata inflației și rata
șomajului, în esență, dilema se rezumă la întrebarea: ne propunem să obținem pace socială
reducând șomajul prin acceptarea inflației, fie ea chiar și la o rată acceptabilă, sau apărăm
stabilitatea prețurilor, reducem inflația, prin acceptarea costului social, economic și chiar
politic al unui șomaj mai ridicat ? Există păreri, întemeiate într-o oarecare măsură pe o idee a
lui J.M.Keynes, mai ales în condițiile actualei crize de proporții nemaicunoscute după al
doilea război modial, că printr-o emisiune suplimentară de monedă, care ar putea duce la o
inflație controlabilă, s-ar putea da acel impuls de care are nevoie economia pentru a-și reporni
motoarele pe calea unei creșteri economice creatoare de noi locuri de muncă, reducându-se
astfel șomajul. Altfel spus, mai bine acceptăm inflația pentru a scăpa de șomaj sau pentru a-l
diminua. Pe termen scurt s-ar putea să constatăm că acest raționament este corect. Pe
termen mediu însă numeroase țări care au încercat această metodă s-au ales și cu inflație și
cu șomaj. În varianta sa originală, Phillips constatase relația de dependență inversă între rata
șomajului și rata de creștere a salariilor nominale, dar în economia postbelică salariile
nominale au dobândit o rigiditate majoră la orice tendință de reducere. Mai ales în condițiile
economiei românești, caracterizate printr-un scăzut nivel al eficienței economice și printr-o
inflație mai ridicată decât în restul statelor U.E., calea reducerii șomajului este o creștere
economică însoțită concomitent de crearea de noi locuri de muncă și de ridicarea eficienței
folosirii muncii, pe fondul continuării eforturilor de diminuare a inflației până la o rată
apropiată de media zonei euro, de peste două ori mai mică.
Pe termen lung, având în vedere ponderea ridicată a șomajului structural, o cale
importantă de creștere a ocupării și de evitare a creșterii șomajului este o implicare mai
profundă a sistemului educațional în asigurarea unei pregătiri mai adecvate a tinerei
generații la noile exigențe ale unei economii dinamice, care să mărească mobilitatea forței de
muncă și să dea pe piața muncii o ofertă de muncă apropiată structural de cererea de muncă.
O altă cale posibilă de reducere a şomajului vizează modificarea politicii de
protecţie socială printr-un accent mai mare pus pe măsurile active, de recalificare a şomerilor
şi de sprijinire a lor pentru o reîntoarcere mai rapidă pe piaţa forţei de muncă. Aceasta
presupune şi o reformă a sistemului de ajutoare, astfel încât indemnizaţia de şomaj să nu
reducă motivaţia şomerului de a căuta urgent un nou loc de muncă.
Cercetând cauzele perpetuării şi amplificării şomajului, constatând că printre ele se
numără şi rigiditatea salariilor nominale sau reale, a altor condiţii impuse prin negocieri cu
sindicate puternice sau chiar prin lege, se ajunge la concluzia că este necesară şi o reformă a
pieţelor forţei de muncă. O astfel de reformă, greu de înfăptuit deoarece atentează la
privilegiile unor parteneri sociali importanţi, ar avea ca obiect o mai mare fluidizare a pieţei
muncii, înlăturarea unor rigidităţi astfel încât capacitatea de adaptare la şocuri să fie mai
promptă . Într-un asemenea context intervine conceptul de flexicuritate, care definește o
situație de compromis între flexibilitate și securitate a muncii, fiind introdus prin Cartea verde
21
(Green Paper) publicată de Comisia Europeană în noiembrie 1986, privind modernizarea
legislației muncii pentru a face față provocărilor secolului XXI, legate de răspunsul la dilema
europeană a menținerii și creșterii competitivității întreprinderilor fără a sacrifica modelul
social european.
Oricum, având în vedere gradul încă scăzut de acoperire a nevoilor oamenilor, marile
discrepanţe de venit, de standard de viaţă, potenţialul enorm al factorului uman, încă
insuficient folosit, la nivelul fiecărui stat, dar şi la scară internaţională, se urmăreşte nu numai
o reducere cât mai mult posibilă a şomajului, ci şi o creştere a gradului de participare a
populaţiei la forţa de muncă. În acest sens Consiliul European de la Lisabona din anul 2000 a
stabilit ca obiectiv global al politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă din Uniunea
Europeană aducerea ratei ocupării la un nivel cât mai apropiat de 70% până în anul 2010,
pentru ocuparea feminină pragul fiind stabilit la 60% (în 2008, pentru UE 27 aceste niveluri
erau de 65,8 %, respectiv, 58,9 %, criza din următoarea perioadă compromițând realizarea
acestor obiective). Aceasta însemna că între 2002 şi 2010 în UE ar fi fost necesară crearea a
15 milioane noi locuri de muncă, în condiţiile în care în primul deceniu al noului mileniu
numărul persoanelor active a mai crescut cu peste 10 milioane. În vederea realizării acestui
obiectiv, Consiliul European de la Barcelona recomanda ca statele membre să înlăture
barierele din calea participării femeilor pe piaţa muncii, degrevându-le în primul rând de grija
creşterii copiilor. Pentru aceasta, până în 2010 se prevedea crearea unor structuri de îngrijire
pentru cel puţin 90% din copii având între 3 ani şi vârsta de şcolarizare obligatorie şi pentru
cel puţin 33% din copii mai mici de trei ani.
Încheierea primului deceniu al mileniului trei în condițiile vitregi ale unei crize
economice de o amploare nemaicunoscută în perioada postbelică, în cursul căreia s-au anihilat
efectele aplicării politicilor publice circumscrise Strategiei de la Lisabona, a determinat
Comisia Europeană să adopte în martie 2010 “O strategie europeană pentru o creștere
inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii“, denumită Europa 2020, dintre ale cărei cinci
obiective măsurabile pe prim plan se situează ocuparea forței de muncă.
Rezumat
1. Şomajul ca ofertă excedentară de forţă de muncă este dezechilibrul macroeconomic

cu cele mai nocive efecte asupra individului (deteriorarea condiţiei lui materiale, familiale,
psihice, deziluzia neputinţei încadrării într-o activitate utilă care înseamnă o gravă deteriorare
a înseşi condiţiei lui umane) dar şi asupra întregii economii (pierderea de bunuri şi servicii
care ar fi putut fi produse dar sunt pierdute pentru totdeauna).
2. Printre caracteristicile şomajului se înscriu : oscilează de la o ţară la alta, afectează
într-o proporţie mai mare lucrătorii necalificaţi, tinerii şi femeile ; are un caracter
preponderent involuntar ;
3. Şomajul îmbracă numeroase forme, în funcţie de diferite criterii (vârstă, sex, nivel
de instruire, etnie, rasă etc.), dar cele mai importante sunt şomajul fricţional, structural şi
ciclic.
4. Şomajul fricţional şi cel structural reprezintă şomajul normal, natural, de echilibru,
căruia îi corespunde o rată naturală a şomajului, denumită NAIRU, la care se poate asigura un
venit naţional la un nivel apropiat de venitul naţional potenţial.
5. Situaţia de ocupare deplină, de supraocupare sau de subocupare a forţei de muncă se
determină luând în considerare nivelul NAIRU. Când rata şomajului curent este inferioar ratei
naturale a şomajului există o situaţie de supraocupare a forţei de muncă şi se înregistrează
tensiuni inflaţioniste, în situaţia inversă există o situaţie de subocupare care generează decalaj
recesionist, iar atunci când rata şomajului curent este egală cu NAIRU, avem de-a face cu o
situatie de ocupare deplină a forţei de muncă.
22
6. Şomajul ciclic sau şomajul datorat insuficienţei cererii apare când economia se află
în recesiune, iar cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta potenţială.
Majoritatea încercărilor de a explica acest tip de şomaj au în vedere rigidităţile de pe piaţa
muncii şi în special rigidităţile salariilor. Relația dintre rata șomajului și evoluția producției
este pusă în evidență de legea lui Okun.
7. Reducerea şomajului presupune intervenţia guvernului prin măsuri de politică
economică prin care să se realizeze stimularea cererii agregate, prin modificarea politicii de
protecţie socială în favoarea politicilor active şi prin reforma pieţelor forţei de muncă.
8. Problema ocupării forței de muncă este o prioritate și pentru structurile Uniunii
Europene, care îi acordă o importanță cuvenită în Strategia Europa 2020 și în alte măsuri de
orientare a politicilor publice ale statelor membre
23
CAP. 17 ȘOMAJUL ȘI PIAȚA
MUNCII
FEAA, UAIC Iaşi
Prof. ……………………
OBIECTIVE
 Ce este șomajul ?
 Piața muncii și particularitățile sale
 Cererea de muncă și determinanții săi
 Oferta de muncă și determinanții săi
 Indicatori de caracterizare a pieței muncii
 Șomajul și consecințele lui
 Caracteristici ale șomajului
 Formele somajului
 Reducerea șomajului
Ce este șomajul ?
 “fenomen social care constă în persistența inactivitățíi
forțate a unui fost salariat sau a unei părți a fo știlor
salariați care nu mai găsesc de lucru din cauza situa ției
economice defavorabile” (Dicționar Universal Ilustrat
al Limbii Române)
 “fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile
economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați
rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea
și oferta de forță de muncă” (Mic Dicționar Academic
MDA)
 Comentariu și completare
 Apare și se măsoară pe piața muncii

Piața muncii și particularitățile
sale
 Ce este piața muncii ?
 Particularități
- subiectul și obiectul acestei piețe se referă la om

- este segmentată, cu mobilitate mare pe sector
- este reglementată
- pe ea se întâlnesc angajatorii cu lucrătorii
- piață a muncii națională și locală
- dualitatea pieței muncii: piețe primare – secundare
- segmentele pieței muncii sunt interrelaționate
Cererea de muncă și
determinanții săi
 Ce este cererea de muncă, prin ce se exprimă?
 Cererea de muncă = cerere derivată
 Determinanți cantității cerute de muncă:
- cererea de bunuri
- dinamica salariului: efect de scară, de substit.
- cantitatea de capital și dinamica prețului
acestuia: efect de scară, efecte de substituție
- alți factori, cu acțiune indirectă:
- care influențează cererea globală (de exemplu,
creșterea veniturilor reale, reducerea impozitelor,
reducerea ratei dobânzii etc)
- creșterea investițiilor
- variația exporturilor și importurilor
- implicarea guvernului in economie
Oferta și determinanții săi (1)
 Ce este oferta de muncă și cum se exprimă ?
 Resursele de muncă – vezi schema pe slide-ul
următor RMT = PVM + PAVMA – PIM
 Populația activă = Pop.ocupată + Șomerii
 Populația inactivă = Pop.totală – Pop.activă
Vezi slide-ul cu participarea populației la forța de
muncă în România 1997-2011
În concluzie:
oferta curentă de muncă = pop. activă
Pop. Activă = pop.ocupată + șomeri
Populația totală și structura sa
Participarea populaţiei la forţa de muncă
în România 1997 – 2011 (mil. persoane)
 1997 1999 2001 2003 2004 2005 2006
 Pop.totală 22,3 22,3 22,3 21,6 21,6 21,6 21,57
 Pop.de 15-64 ani 15,16 15,19 15,28 14,93 14,96 15,02 15,03
Populaţia activă 11,76 11,56 11,15 9,9 9,9 9,8 9,56
Total pop.ocupată............ 9,56 9,94 10,93 9,53
Pop.ocup.15-64 9,9 9,6 9,5 8,6 8,63 8,65 8,8
Şomerii BIM 0,706 0,79 0,74 0,68 0,80 0.70 0,73
 2007 2008 2009 2010 2011

Populația totală 21,55 21,52 21,48 21,44 21,38
pop.15-64 ani 15,05 15,04 15,03 15,0 14,97
populația activă 9,48 9,8 9,86 9,77 9,82
total pop. ocupată 9,64 9,25 9,18 9,05 9,09
pop. ocup.15-64 ani 8,84 8,88 8,81 8,82 8,75
șomeri BIM 0,641 0,576 0,681 0,725 0,730
- Numărul de ore lucrate
 Oferta de muncă şi capitalul uman
 Oferta de muncă şi mobilitatea populaţiei
- mobilitate geografică
- mobilitatea ocupaţională
Migrația forței de muncă
- emigrare vs imigrare
- efecte asupra pieței muncii
- avantaje șe dezavantaje
” Indicatori de caracterizare a pieţei
muncii
 - rata de activitate (sau de participare la forţa de muncă)
reprezintă raportul procentual dintre populaţia activă şi
populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste
 - rata de ocupare reprezintă raportul procentual dintre
populaţia ocupată şi populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste
 - rata şomajului BIM reprezintă raportul procentual între
numărul şomerilor BIM şi populaţia activă sau un raport
procentual între numărul șomerilor (la numărător) și suma
numărului șomerilor și populației ocupate (la numitor).
 - rata şomajului , aşa cum se calculează de către Institutul
Naţional de Statistică din ţara noastră, reprezintă raportul
procentual dintre numărul şomerilor înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă şi populaţia activă civilă
(şomeri plus populaţie ocupată civilă).
 Populaţia ocupată civilă , conform metodologiei balanţei forţei
de muncă, include toate persoanele care, în anul de referinţă, au
desfăşurat o activitate economico-socială aducătoare de venit, cu
excepţia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora
(personalul MapN, MAI, SRI, militari în termen), a salariaţilor
organizaţiilor politice şi obşteşti şi a deţinuţilor.
Șomerii înregistrați, conform legii
 În baza prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
muncă, şomerii înregistraţi sunt persoanele care
îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile :
a). Sunt în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de
minimul 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de
pensionare ;
b). Starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice le fac
apte pentru prestarea unei munci ;
c). Nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează
din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici
decât indemnizaţia de somaj ce li s-ar cuveni potrivit legii ;
d). Sunt disponibile să înceapă lucrul în perioada imediat
următoare dacă s-ar găsi locuri de muncă ;
e). Sunt înregistrate la Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare,
care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege.
Indicatori de caracterizare a pieții
muncii in UE
 2001 2008 2009 2011
1.Populatia totală (000) 477 860 490 665 492 290
495 147 2.Pop.15-64 ani 320 968 330 447 330 935
331 416 3.Populația ocupată(000) 212 941 227 990 223 946
223 291 4.Pop.ocup.15-64 ani 200 792 217 402 213 526
213 027 5.Rata ocup.(% pop.15-64 ani) 62.6 65.8 64.5
64.3 6.Rata ocup.(% pop.15-24 ani) 37.5 37.4 35.0
33.6 7.Rata ocup.(% pop.25-54 ani) 76.2 79.5 78.0
77.6 8.Rata ocup.(% pop.55-64 ani) 37.7 45.6 46.0
47.4 9.Ocup.Servicii (%total ocup.) 66.8 69.9 70.9
71.8 10.Ocup.in ind. (%total ocup.) 26.5 24.7 23.8
22.9 11.Ocup.in Agr.(%total ocup.) 6.8 5.4 5.4
5.3 12.Rata activ.(%pop.15-64 ani) 68.6 70.8 70.9 71.2
13.Rata activ.(%pop.15-24 ani) 45.6 44.3 43.7 42.7
16.Șomaj total (000) 19 263 16 828 21 513 23 221
17.Rata șom.(% forța de m.15+) 8.6 7.1 9.0 9.7
18.Rata șom. tineri(% din 15-24) 17.2 15.8 20.1 21.4
19.R.șom.l.durată (% f. muncă) 3.9 2.6 3.0 4.1
20.R.șom.tineri (% pop.15-24 ani) 8.1 6.9 8.7 9.1
Indicatori de caracterizare a pieții
muncii in Romania
 2001 2008 2009 2010 2011
1.Populatia totală (000) 22 326 21 517 21 484 21 447 21 384
2.Pop.15-64 ani 15 277 15 042 15 028 14 999 14 968
3.Pop.ocup.(000) …… ……. 9 181 9 049 9 087
4.Pop.ocup.15-64 ani 9 529 8 882 8 805 8 822 8 750
5.R.ocup.(%pop.15-64 ani) 62.4 59.0 58.6 58.8 58.5
6.R.ocup.(%pop.15-24 ani) 32.6 24.8 24.5 24.3 23.8
7.R.ocup.(%pop.25-54 ani) 76.6 74.4 73.7 74.4 74.1
8.R.ocup.(%pop.55-64 ani) 48.2 43.1 42.6 41.1 40.0
9.Ocup.Servicii (% tot.ocup.) … … 40.1 39.7 39.2
10.Ocup.in ind.(% tot.ocup.) …. … 29.8 28.2 28.3
11.Ocup.in Agr.(%tot.ocup.) ….. …. 30.1 32.1 32.6
12.R.activ.(%pop.15-64 ani) 67.3 62.9 63.1 63.6 63.3
13.R.activ.(%pop.15-24 ani) 40.0 30.4 30.9 31.2 31.1
14.R.activ.(%pop.25-54 ani) 81.6 78.3 78.5 79.5 79.1
15.R.activ.(%pop.55-64 ani) 48.7 44.2 43.9 42.5 41.5
16.Șomaj total (000) 747 576 681 725 730
17.R.șom.(% din forța m.15+) 6.6 5.8 6.9 7.3 7.4
18.R.ș.tineri(% din f.m.15-24) 17.6 18.6 20.8 22.1 23.7
19.R.ș.l.durată (% din f.m.) 3.2 2.4 2.2 2.5 3.1
20.R.ș.tineri (% din pop.15-24) 7.5 5.7 6.4 6.9 7.4
Căile formării șomajului
1. Pierderea locurilor de muncă de către cei
angajați (reducerea cantității de muncă cerute
pe piața muncii),
2. Părăsirea voluntară a locului de muncă din
diferite motive
3. Creșterea cantității de muncă oferite pe
piața muncii prin intrarea în categoria
populației active, aflate în căutarea unui loc de
muncă, a tinerilor absolvenți ai unor cursuri de
formare sau a altor persoane aparținând
rezervei de muncă
Șomajul și consecințele sale
 din perspectiva pieţei muncii şomajul este o
ofertă excedentară de forţa de muncă.
 Oferta excedentară pe piața muncii este
mult mai gravă decât pe oricare altă piață.
De ce ?
 48 de milioane de şomeri în ţările membre
ale OCDE şi se apreciază că încă 15
milioane au renunţat să mai caute un loc de
muncă sau au acceptat fără voia lor o slujbă
cu normă redusă.
Consecinţele şomajului
 la nivelul economiei naţionale:
-Producţia potenţială aferentă resurselor de muncă ale
şomerilor irosită pentru totdeauna,
-Costurile financiare ale protecției sociale a șomerilor
-Creşte inegalitatea, întrucât şomerii pierd mai mult decât
cei angajaţi
 la nivelul fiecărui individ afectat de acest flagel:
- Deteriorarea condiţiei lui materiale, familiale, psihice,

- Deziluzia neputinţei încadrării într-o activitate utilă, care
înseamnă o gravă deteriorare a înseşi condiţiei lui umane.
Caracteristici ale şomajului
 şomajul oscilează de la o ţară la alta, chiar şi în interiorul unor
spaţii integrate cum este Uniunea Europeană. (februatie 2013:
Austria (4,8%), Germania (5,4%), Lituania (5,5%), Olanda (6,2%) şi Malta
(6,6%), România (6,7%) ; la polul opus: Grecia
(26,4%),Spania(26,3%),Portugalia (17,5%), Slovacia (14,6%)).
 şomajul oscilează de-a lungul timpului în aceeaşi ţară, odată cu
fazele ciclului economic. Comparați datele de mai sus cu cele din 2008, când
economia UE “duduia”, se afla în faza ascendentă a ciclului economic: Austria 3,8%,
Lituania 4,3%, Olanda 3,1%, Spania 8,3%, Portugalia 8,5 %, iar Slovacia 9,6%,
în timp ce la nivel de UE rata șomajului era de 7,1%
 şomajul afectează într-o proporţie mai mare categoria lucrătorilor
necalificaţi, care este de patru, cinci ori mai expusă decât cei
calificaţi
 tinerii sunt mai afectaţi de şomaj decât adulţii
 în majoritatea ţărilor membre ale UE, şomajul este mai ridicat la
femei decât la bărbaţi,
 şomajul din UE, comparativ cu cel SUA , se mai caracterizează
printr-o rată mult mai ridicată a şomajului de lungă durată
 şomajul este preponderent involuntar şi nu voluntar cum apărea
în abordarea teoriei neoclasice.
Formele şomajului (1)
 șomajul voluntar și
cel involuntar
 şomajului tinerilor
 şomajului feminin,
 şomajului diplomelor
 şomajul pe termen lung
 şomaj total sau şomaj parţial
 şomaj deghizat
 şomaj aparent
 Şomaj tehnic
Şomajul fricţional şi
 şomajul fricţional structural care există
atunci când venitul
naţional se află la nivelul
său potenţial reprezintă
aşa numitul şomaj
normal sau şomaj de
echilibru, căruia îi
corespunde o rată
naturală a şomajului,
 şomajul structural denumită prin termenul
generic de NAIRU (rata
de şomaj care nu duce la o
accelerare a inflaţiei)
Definirea situației de ocupare
deplină a forței de muncă
( Prin folosirea ratei reale a șomajului (RRȘ)
RRȘ = Rata curentă a șomajului (RCȘ) – NAIRU)
Ocupare de plină
(Rata curentă a șomajului = rata naturală)
Supraocupare
(Rata curentă a șomajului < rata naturală)
Subocupare
(Rata curentă a șomajului > rata naturală)
Deci, în situaţia de ocupare deplină a forţei de muncă

există doar şomaj fricţional şi şomaj structural
Formele șomajului(4)
Șomaj ciclic
 Când economia se află în recesiune
 Nivelul venitului național creat devine inferior venitului
național potențial (care s-ar fi obținut în condițiile utilizării
depline a tuturor resurselor productive disponibile)
 Cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta
potenţială
 Producţia reală devine mai mică decât producţia potenţială
→ un decalaj recesionist.
 Nivelul şomajului ciclic poate fi determinat ca diferenţă
între numărul de persoane care ar putea fi angajate în
condiţiile venitului naţional potenţial şi numărul de
persoane angajate curent.
 Când şomajul ciclic este zero, tot şomajul existent este
fricţional şi / sau structural , numit în literatura economică
şi şomaj de echilibru
 Cum s-ar putea explica șomajul ciclic ? (reacția firmelor la
slaba flexibilitate a salariilor nominale în condiții de criză)
“Legea” lui Okun
 Relația negativă între rata șomajului și nivelul
producției (al PIB-ului)
 unui procent de decalaj PIB (diferența între PIB-ul
real și cel potențial) îi corespunde o rată a șomajului
de 0,5 procente.
 R.șom.=R. Nat.a șom.–(0,5 X Decalajul PIB),
(Dacă, de ex., r.n.ș.=5,2 %, iar PIB–ul creat =98 %

din PIB-ul pot., decalajul PIB-ului ar fi de -2 %.
→ o r.curentă a șom. de 5,2% - 0,5 X (-2) = 6,2 %)
 Caracterul estimativ al coeficientului 0,5
 Încercări de explicare a șomajului ciclic

Reducerea şomajului
 reducerea lui implică intervenţia inevitabilă a guvernului ?
 stimularea cererii agregate prin politica economică:
- stimularea investiţiilor, publice și private
- cresterea consumului, privat și public
- creșterea exporturilor
 Pericolul derapajului inflaționist
 Dilema inflație - șomaj
 Pe termen lung, o implicare mai profundă a sistemului
educațional în asigurarea unei pregătiri mai
adecvate a tinerei generații
 modificarea politicii de protecţie socială
 o reformă a pieţelor forţei de muncă – flexicuritate
 Strategii ale ocupării forței de muncă:
- Strategia de la Lisabona, EUROPA 2020, Str.naționale
The Economic Organization of a P.O.W. Camp
by
R.A. Radford
From Economica , November, 1945
INTRODUCTION
After allowance has been made for abnormal circumstances, the social
institutions, ideas and habits of groups in the outside world are to be found reflected
in a Prisoner of War Camp. It is an unusual but a vital society. Camp Organization
and politics are matters of real concern to the inmates, as affecting their present and
perhaps their future existences. Nor does this indicate any loss of proportion. No one
pretends that camp matters are of any but local importance or of more than transient
interest, but their importance there is great. They bulk large in a world of narrow
horizons and it is suggested that any distortion of values lies rather in the
minimization than in the exaggeration of their importance. Human affairs are
essentially practical matters and the measure of immediate effect on the lives of those
directly concerned in them is to a large extent the criterion of their importance at that
time and place. A prisoner can hold strong views on such subjects as whether or not
all tinned meats shall be issued to individuals cold or be centrally cooked, without
losing sight of the significance of the Atlantic Charter.
One aspect of social organization is to be found in economic activity and this,

along with other manifestations of a group existence, is to be found in any P.O.W.
camp. True, a prisoner is not dependent on his exertions for the provision of the
necessaries, or even the luxuries of life, but through his economic activity, the
exchange of goods and services, his standard of material comfort is considerably
enhanced. And this is a serious matter to the prisoner: he is not "playing at shops"
even though the small scale of the transactions and the simple expression of comfort
and wants in terms of cigarettes and jam, razor blades and writing paper, make the
urgency of those needs difficult to appreciate, even by an ex-prisoner of some three
months' standing.
Nevertheless, it cannot be too strongly emphasized that economic activities do

not bulk so large in prison society as they do in the larger world. There can be little
production; as has been said the prisoner is independent of his exertions for the
provision of the necessities and luxuries of life; the emphasis lies in exchange and the
media of exchange. A prison camp is not to be compared with the seething crowd of
higglers in a street market, any more than it is to be compared with the economic
inertia of a family dinner table.
Naturally then, entertainment, academic and literary interests, games and

discussions of the "other world" bulk larger in everyday life than they do in the life of
more normal societies. But it would be wrong to underestimate the importance of
economic activity. Everyone receives a roughly equal share of essentials; it is by trade
that individual preferences are given expression and comfort increased. All at some
time, and most people regularly, make exchanges of one sort or another.
1
Although a P.O.W. camp provides a living example of a simple economy
which might be used as an alternative to the Robinson Crusoe economy beloved by
the text-books, and its simplicity renders the demonstration of certain economic
hypotheses both amusing and instructive, it is suggeste d that the principal significance
is sociological. True, there is interest in observing the growth of economic institutions
and customs in a brand new society, small and simple enough to prevent detail from
obscuring the basic pattern and disequilibrium from obscuring the working of the
system. But the essential interest lies in the universality and the spontaneity of this
economic life; it came into existence not by conscious imitation but as a response to
the immediate needs and circumstances. Any similarity between prison organization
and outside organization arises from similar stimuli evoking similar responses.
The following is as brief an account of the essential data as may render the
narrative intelligible. The camps of which the writer had experience were Oflags and
consequently the economy was not complicated by payments for work by the
detaining power. They consisted normally of between 1,200 and 2,500 people, housed
in a number of separate but intercommunicating bungalows, one company of 200 or
so to a building. Each company formed a group within the main organization and
inside the company the room and the messing syndicate, a voluntary and spontaneous
group who fed together, formed the constituent units.
Between individuals there was active tra ding in all consumer goods and in
some services. Most trading was for food against cigarettes or other foodstuffs, but
cigarettes rose from the status of a normal commodity to that of currency. RMk.s
existed but had no circulation save for gambling debts, as few articles could be
purchased with them from the canteen.
Our supplies consisted of rations provided by the detaining power and

(principally) the contents of Red Cross food parcels - tinned milk, jam, butter,
biscuits, bully, chocolate, sugar, etc., and cigarettes. So far the supplies to each person
were equal and regular. Private parcels of clothing, toilet requisites and cigarettes
were also received, and here equality ceased owing to the different numbers
dispatched and the vagaries of the post. All these articles were the subject of trade and
exchange.
THE DEVELOPMENT AND ORGANIZATION OF THE MARKET
Very soon after capture people realized that it was both undesirable and
unnecessary, in view of the limited size and the equality of supplies, to give away or
to accept gifts of cigarettes or food. "Goodwill" developed into trading as a more
equitable means of maximizing individual satisfaction.
We reached a transit camp in Italy about a fortnight after capture and received
¼ of a Red Cross food parcel each a week later. At once exchanges, already
established, multiplied in volume. Starting with simple direct barter, such as a non-
smoker giving a smoker friend his cigarette issue in exchange for a chocolate ration,
more complex exchanges soon became an accepted custom. Stories circulated of a
padre who started off round the camp with a tin of cheese and five cigarettes and
returned to his bed with a complete parcel in addition to his original cheese and
cigarettes; the market was not yet perfect. Within a week or two, as the volume of
2
trade grew, rough scales of exchange values came into existence. Sikhs, who had at
first exchanged tinned beef for practically any other foodstuff, began to insist on jam
and margarine. It was realized that a tin of jam was worth l/2 lb. of margarine plus
something else; that a cigarette issue was worth several chocolate issues, and a tin of
diced carrots was worth practically nothing.
In this camp we did not visit other bungalows very much and prices varied
from place to place; hence the germ of truth in the story of the itinerant priest. By the
end of a month, when we reached our permanent camp, there was a lively trade in all
commodities and their relative values were well known, and expressed not in terms of
one another - one didn't quote bully in terms of sugar - but in terms of cigarettes. The
cigarette became the standard of value. In the permanent camp people started by
wandering through the bungalows calling their offers - "cheese for seven" (cigarettes)
and the hours after parcel issue were Bedlam. The inconveniences of this system soon
led to its replacement by an Exchange and Mart notice board in every bungalow,
where under the headings "name," "room number," "wanted" and "offered" sales and
wants were advertised. When a deal went through, it was crossed off the board. The
public and semi permanent records of transactions led to cigarette prices being well
known and thus tending to equality throughout the camp, although there were always
opportunities for an astute trader to make a profit from arbitrage. With this
development everyone, including non-smokers, was willing to sell for cigarettes,
using them to buy at another time and place. Cigarettes became the normal currency,
though, of course, barter was never extinguished.
The unity of the market and the prevalence of a single price varied directly
with the general level of organization and comfort in the camp. A transit camp was
always chaotic and uncomfortable: people were overcrowded, no one knew where
anyone else was living, and few took the trouble to find out. Organization was too
slender to include an Exchange and Mart board, and private advertisements were the
most that appeared. Consequently a transit camp was not one market but many. The
price of a tin of salmon is known to have varied by two cigarettes in 20 between one
end of a hut and the other. Despite a high level of organization in Italy, the market
was maculated in this manner at the first transit camp we reached after our removal to
Germany in the autumn of 1943. In this camp - Stalag VIIA at Moosburg in Bavaria -
there were up to 50,000 prisoners of all nationalities. French, Russians, Italians and
Jugo-Slavs were free to move about within the camp: British and Americans were
confined to their compounds, although a few cigarettes given to a sentry would
always procure permission for one or two men to visit other compounds. The people
who first visited the highly organized French trading center, with its stalls and known
prices, found coffee extract - relatively cheap among the tea-drinking English -
commanding a fancy price in biscuits or cigarettes, and some enterprising people
made small fortunes that way. (Incidentally we found out later that much of the coffee
went "over the wire" and sold for phenomenal prices at black market cafes in Munich:
some of the French prisoners were said to have made substantial sums in RMk.s. This
was one of the few occasions on which our normally closed economy came into
contact with other economic worlds.
Eventually public opinion grew hostile to these monopoly profits - not

everyone could make contact with the French - and trading with them was put on a
regulated basis. Each group of beds was given a quota of articles to offer and the
3
transaction was carried out by accredited representatives from the British compound,
with monopoly rights. The same method was used for trading with sentries elsewhere,
as in this trade secrecy and reasonable prices had a peculiar importance, but as is ever
the case with regulated compa nies, the interloper proved too strong.
The permanent camps in Germany saw the highest level of commercial

organization. In addition to the Exchange and Mart notice boards, a shop was
organized as a public utility, controlled by representatives of the Senior British
Officer, on a no profit basis. People left their surplus clothing, toilet requisites and
food there until they were sold at a fixed price in cigarettes. Only sales in cigarettes
were accepted - there was no barter - and there was no higgling. For food at least there
were standard prices: clothing is less homogeneous and the price was decided around
a norm by the seller and the shop manager in agreement; shirts would average say 80,
ranging from 60 to 120 according to quality and age. Of food, the shop carried small
stocks for convenience; the capital was provided by a loan from the bulk store of Red
Cross cigarettes and repaid by a small commission taken on the first transactions.
Thus the cigarette attained its fullest currency status, and the market was almost
completely unified.
It is thus to be seen that a market came into existence without labor or

production. The B.R.C.S. may be considered as "Nature" of the text-book, and the
articles of trade - food, clothing and cigarettes - as free gifts - land or manna. Despite
this, and despite a roughly equal distribution of resources, a market came into
spontaneous operation, and prices were fixed by the operation of supply and demand.
It is difficult to reconcile this fact with the labor theory of value.
Actually there was an embryo labor market. Even when cigarettes were not
scarce, there was usually some unlucky person willing to perform services for them.
Laundrymen advertised at two cigarettes a garment. Battle-dress was scrubbed and
pressed and a pair of trousers lent for the interim period for twelve. A good pastel
portrait cost thirty or a tin of "Kam." Odd tailoring and other jobs similarly had their
prices.
There were also entrepreneurial services. There was a coffee stall owner who
sold tea, coffee or cocoa at two cigarettes a cup, buying his raw materials at market
prices and hiring labor to gather fuel and to stoke; he actually enjoyed the services of
a chartered accountant at one stage. After a period of great prosperity he overreached
himself and failed disastrously for several hundred cigarettes. Such large -scale private
enterprise was rare but several middlemen or professional traders existed. The padre
in Italy, or the men at Moosburg who opened trading relations with the French, are
examples: the more subdivided the market, the less perfect the advertisement of
prices, and the less stable the prices, the greater was the scope for these operators.
One man capitalized his knowledge of Urdu by buying meat from the Sikhs and
selling butte r and jam in return: as his operations became better known more and
more people entered this trade, prices in the Indian Wing approximated more nearly to
those elsewhere, though to the end a "contact" among the Indians was valuable, as
linguistic difficulties pre-vented the trade from being quite free. Some were specialists
in the Indian trade, the food, clothing or even the watch trade. Middlemen traded on
their own account or on commission. Price rings and agreements were suspected and
the traders certainly co-operated. Nor did they welcome newcomers. Unfortunately
4
the writer knows little of the workings of these people: public opinion was hostile and
the professionals were usually of a retiring disposition.
One trader in food and cigarettes, operating in a period of dearth, enjoyed a

high reputation. His capital, carefully saved, was originally about 50 cigarettes, with
which he bought rations on issue days and held them until the price rose just before
the next issue. He also picked up a little by arbitrage; several times a day he visited
every Exchange or Mart notice board and took advantage of every discrepancy
between prices of goods offered and wanted. His knowledge of prices, markets and
names of those who had received cigarette parcels was phenomena l. By these means
he kept himself smoking steadily - his profits - while his capital remained intact.
Sugar was issued on Saturday. About Tuesday two of us used to visit Sam and
make a deal; as old customers he would advance as much of the price as he could
spare then, and entered the transaction in a book. On Saturday morning he left cocoa
tins on our beds for the ration, and picked them up on Saturday afternoon. We were
hoping for a calendar at Christmas, but Sam failed too. He was left holding a big
black treacle issue when the price fell, and in this weakened state was unable to
withstand an unexpected arrival of parcels and the consequent price fluctuations. He
paid in full, but from his capital. The next Tuesday, when I paid my usual visit he was
out of business.
Credit entered into many, perhaps into most, transactions, in one form or
another. Sam paid in advance as a rule for his purchases of future deliveries of sugar,
but many buyers asked for credit, whether the commodity was sold spot or future.
Naturally prices varied according to the terms of sale. A treacle ration might be
advertised for four cigarettes now or five next week. And in the future market "bread
now" was a vastly different thing from "bread Thursday.” Bread was issued on
Thursday and Monday, four and three days' rations respectively, and by Wednesday
and Sunday night it had risen at least one cigarette per ration, from seven to eight, by
supper time. One man always saved a ration to sell then at the peak price: his offer of
"bread now" stood out on the board among a number of "bread Monday's" fetching
one or two less, or not selling at all - and he always smoked on Sunday night.
THE CIGARETTE CURRENCY
Although cigarettes as currency exhibited certain peculiarities, they performed

all the functions of a metallic currency as a unit of account, as a measure of value and
as a store of value, and shared most of its characteristics. They were homogeneous,
reasonably durable, and of convenient size for the smallest or, in packets, for the
largest transactions. Incidentally they could be clipped or sweated by rolling them
between the fingers so that tobacco fell out.
Cigarettes were also subject to the working of Gresham’s Law. Certain brands
were more popular than others as smokes, but for currency purposes a cigarette was a
cigarette. Consequently buyers used the poorer qualities and the Shop rarely saw the
more popular brands: cigarettes such as Churchman's No. I were rarely used for
trading. At one time cigarettes hand-rolled from pipe tobacco began to circulate. Pipe
tobacco was issued in lieu of cigarettes by the Red Cross at a rate of 25 cigarettes to
the ounce and this rate was standard in exchanges, but an ounce would produce 30
5
home-made cigarettes. Naturally people with machine-made cigarettes broke them
down and re-rolled the tobacco, and the real cigarette virtually disappeared from the
market. Hand-rolled cigarettes were not homogeneous and prices could no longer be
quoted in them with safety: each cigarette was examined before it was accepted and
thin ones were rejected, or extra demanded as a make-weight. For a time we suffered
all the inconveniences of a debased currency.
Machine-made cigarettes were always universally acceptable, both for what

they would buy and for themselves. It was this intrinsic value which gave rise to their
principal disadvantage as currency, a disadvantage which exists, but to a far smaller
extent, in the case of metallic currency; that is, a strong demand for non-monetary
purposes. Consequently our ec onomy was repeatedly subject to deflation and to
periods of monetary stringency. While the Red Cross issue of 50 or 25 cigarettes per
man per week came in regularly and while there were fair stocks held, the cigarette
currency suited its purpose admirably. But when the issue was interrupted, stocks
soon ran out, prices fell, trading declined in volume and became increasingly a matter
of barter. This deflationary tendency was periodically offset by the sudden injection
of new currency. Private cigarette parcels arrived in a trickle throughout the year, but
the big numbers came in quarterly when the Red Cross received its allocation of
transport. Several hundred thousand cigarettes might arrive in the space of a fortnight.
Prices soared, and then began to fall, slowly at first but with increasing rapidity as
stocks ran out, until the next big delivery. Most of our economic troubles could be
attributed to this fundamental instability.
PRICE MOVEMENTS
Many factors affected prices, the strongest and most noticeable being the
periodical currency inflation and deflation described in the last paragraphs. The
periodicity of this price cycle depended on cigarette and, to a far lesser extent, on food
deliveries. At one time in the early days, before any private parcels had arrived and
when there were no individual stocks, the weekly issue of cigarettes and food parcels
occurred on a Monday. The non-monetary demand for cigarettes was great, and less
elastic than the demand for food: consequently prices fluctuated weekly, falling
towards Sunday night and rising sharply on Monday morning. Later, when many
people held reserves, the weekly issue had no such effect, being too small a
proportion of the total available. Credit allowed people with no reserves to meet their
non--monetary demand over the weekend.
The general price level was affected by other factors. An influx of new
prisoners, proverbially hungry, raised it. Heavy air raids in the vicinity of the camp
probably increased the non-monetary demand for cigarettes and accentuated deflation.
Good and bad war news certainly had its effect, and the general waves of optimism
and pessimism which swept the camp were reflected in prices. Before breakfast one
morning in March of this year, a rumor of the arrival of parcels and cigarettes was
circulated. Within ten minutes I sold a treacle ration, for four cigarettes (hitherto
offered in vain for three), and many similar deals went through. By 10 o'clock the
rumor was denied, and treacle that day found no more buyers even at two c igarettes.
More interesting than changes in the general price level were changes in the
price structure. Changes in the supply of a commodity, in the German ration scale or
6
in the make-up of Red Cross parcels, would raise the price of one commodity relative
to others. Tins of oatmeal, once a rare and much sought after luxury in the parcels,
became a commonplace in 1943, and the price fell. In hot weather the demand for
cocoa fell, and that for soap rose. A new recipe would be reflected in the price level:
the discovery that raisins and sugar could be turned into an alcoholic liquor of
remarkable potency reacted permanently on the dried fruit market. The invention of
electric immersion heaters run off the power points made tea, a drug on the market in
Italy, a certain seller in Germany.
In August, 1944, the supplies of parcels and cigarettes were both halved. Since
both sides of the equation were changed in the same degree, changes in prices were
not anticipated. But this was not the case: the non-monetary demand for cigarettes
was less elastic than the demand for food, and food prices fell a little. More important
however were the changes in the price structure. German margarine and jam, hitherto
valueless owing to adequate supplies of Canadian butter and marmalade, acquired a
new value. Chocolate, popular and a certain seller, and sugar, fell. Bread rose; several
standing contracts of bread for cigarettes were broken, especially when the bread
ration was reduced a few weeks later.
In February, 1945, the German soldier who drove the ration wagon was found
to be willing to exchange loaves of bread at the rate of one loaf for a bar of chocolate.
Those in the know began selling bread and buying chocolate, by then almost
unsaleable in a period of serious deflation. Bread, at about 40, fell slightly; chocolate
rose from 15; the supply of bread was not enough for the two commodities to reach
parity, but the tendency was unmistakable.
The substitution of German margarine for Canadian butter when parcels were
halved naturally affected their relative values, margarine appreciating at the expense
of butter. Similarly, two brands of dried milk, hitherto differing in quality and
therefore in price by five cigarettes a tin, came together in price as the wider
substitution of the cheaper raised its relative value.
Enough has been cited to show that any change in conditions affected both the
general price level and the price structure. It was this latter phenomenon which
wrecked our planned economy.
PAPER CURRENCY - BULLY MARKS
Around D-Day, food and cigarettes were plentiful, business was brisk and the
camp in an optimistic mood. Consequently the Entertainments Committee felt the
moment opportune to launch a restaurant, where food and hot drinks were sold while
a band and variety turns performed. Earlier experiments, both public and private, had
pointed the way and the scheme was a great success. Food was bought at market
prices to provide the meals and the small profits were devoted to a reserve fund and
used to bribe Germans to provide grease-paints and other necessities for the camp
theatre. Originally meals were sold for cigarettes but this meant that the whole scheme
was vulnerable to the periodic deflationary waves, and furthermore heavy smokers
were unlikely to attend much. The whole success of the scheme depended on an
adequate amount of food being offered for sale in the normal manner.
7
To increase and facilitate trade, and to stimulate supplies and customers
therefore, and secondarily to avoid the worst effects of deflation when it should come,
a paper currency was organized by the Restaurant and the Shop. The Shop bought
food on behalf of the Restaurant with paper notes and the paper was accepted equally
with the cigarettes in the Restaurant or Shop, and passed back to the Shop to purchase
more food. The Shop acted as a bank of issue. The paper money was baked 100
percent by food; hence its name, the Bully Mark. The BMk. was backed 100 per cent
by food: there could be no over issues, as is permissible with a normal bank of issue,
since the eventual dispersal of the camp and consequent redemption of all BMk.s was
anticipated in the near future.
Originally one BMk. was worth one cigarette and for a short time both
circulated freely inside and outside the Restaurant. Prices were quoted in BNlk.s and
cigarettes with equal freedom - and for a short time the BMk. showed signs of
replacing the cigarette as currency. The BMk. was tied to food; but not to cigarettes:
as it was issued against food, say 45 for a tin of milk and so on, any reduction in the
BMk. prices of food would have meant that there were unbacked BMk.s in
circulation. But the price of both food and BMk.s could and did fluctuate with the
supply of cigarettes.
While the Restaurant flourished, the scheme was a success: the Restaurant
bought heavily, all foods were saleable and prices were stable.
In August parcels and cigarettes were halved and the Camp was bombed. The
Restaurant closed for a short while and sales of food became difficult. Even when the
Restaurant reopened, the food and cigarette shortage became increasingly acute and
people were unwilling to convert such valuable goods into paper and to hold them for
luxuries like snacks and tea. Less of the right kinds of food for the Restaurant were
sold, and the Shop became glutted with dried fruit, chocolate, sugar, etc., which the
Restaurant could not buy. The price level and the price structure changed. The BMk.
fell to four-fifths of a cigarette and eventually farther still, and it became unacceptable
save in the Restaurant. There was a flight from the BMk., no longer convertible into
cigarettes or popular foods. The cigarette re-established itself.
But the BMk. was sound! The Restaurant closed in the New Year with a
progressive food shortage and the long evenings without lights due to intensified
Allied air raids, and BMk.s could only be spent in the Coffee Bar - relict of the
Restaurant - or on the few unpopular foods in the Shop, the owners of which were
prepared to accept them. In the end all holders of BMk.s were paid in full, in cups of
coffee or in prunes. People who had bought BMk.s for cigarettes or valuable jam or
biscuits in their heyday were aggrieved that they should have stood the loss involved
by their restricted choice, but they suffered no actual loss of market value.
PRICE FIXING
Along with this scheme came a determined attempt at a planned economy, at

price fixing. The Medical Officer had long been anxious to control food sales, for fear
of some people selling too much, to the detriment of their health. The deflationary
waves and their effects on prices were inconvenient to all and would be dangerous to
the Restaurant which had to carry stocks. Furthermore, unless the BMk. was
8
convertible into cigarettes at about par it had little chance of gaining confidence and
of succeeding as a currency. As has been explained, the BMk. was tied to food but
could not be tied to cigarettes, which fluctuated in value. Hence, while BMk. prices of
food were fixed for all time, cigarette prices of food and BMk.s varied.
The Shop, backed by the Senior British Officer, was now in a position to
enforce price control both inside and outside its walls. Hitherto a standard price had
been fixed for food left for sale in the shop, and prices outside were roughly in
conformity with this scale, which was recommended as a "guide" to sellers, but
fluctuated a good deal around it. Sales in the Shop at recommended prices were apt to
be slow though a good price might be obtained: sales outside could be made more
quickly at lower prices. (If sales outside were to be at higher prices, goods were
withdrawn from the Shop until the recommended price rose: but the recommended
price was sluggish and could not follow the market closely by reason of its very
purpose, which was stability.) The Exchange and Mart notice boards came under the
control of the Shop: advertisements which exceeded a 5 percent departure from the
recommended scale were liable to be crossed out by authority: unauthorized sales
were discouraged by authority and also by public opinion, strongly in favor of a just
and stable price. (Recommended prices were fixed partly from market data, partly on
the advice of the M.O.)
At first the recommended scale was a success: the Restaurant, a big buyer,
kept prices stable around this level: opinion and the 5 percent tolerance helped. But
when the price level fell with the August cuts and the price structure changed, the
recommended scale was too rigid. Unchanged at first, as no deflation was expected,
the sale was tardily lowered, but the prices of goods on the new scale remained in the
same relation to one another, owing to the BMk., while on the market the price
structure had changed. And the modifying influence of the Restaurant had gone. The
scale was moved up and down several times, slowly following the inflationary and
deflationary waves, but it was rarely adjusted to changes in the price structure. More
and more advertisements were crossed off the board, and black market sales at
unauthorized prices increased: eventually public opinion turned against the
recommended scale and authority gave up the struggle. In the last few weeks, with
unparalleled deflation, prices fell with alarming rapidity, no scales existed, and supply
and demand, alone and unmellowed, determined prices.
PUBLIC OPINION
Public opinion on the subject of trading was vocal if confused and changeable,
and generalizations as to its direction are difficult and dangerous. A tiny minority held
that all trading was undesirable as it engendered an unsavory atmosphere; occasional
frauds and sharp practices were cited as proof. Certain forms of trading were more
generally condemned; trade with the Germans was criticized by many. Red Cross
toilet articles, which were in short supply and only issued in cases of actual need,
were excluded from trade by law and opinion working in unshakable harmony. At one
time, when there had been several cases of malnutrition reported among the more
devoted smokers, no trade in German rations was permitted, as the victims became an
additional burden on the depleted food reserves of the Hospital. But while certain
activities were condemned as anti-social, trade itself was practiced, and its utility
appreciated, by almost everyone in the camp.
9
More interesting was opinion on middlemen and prices. Taken as a whole,
opinion was hostile to the middleman. His function, and his hard work in bringing
buyer and seller together, were ignored; profits were not regarded as a reward for
labor, but as the result of sharp practices. Despite the fact that his very existence was
proof to the contrary, the middleman was held to be redundant in view of the
existence of an official Shop and the Exchange and Mart. Appreciation only came his
way when he was willing to advance the price of a sugar ration, or to buy goods spot
and carry them against a future sale. In these cases the element of risk was obvious to
all, and the convenience of the service was felt to merit some reward. Particularly
unpopular was the middleman with an element of monopoly, the man who contacted
the ration wagon driver, or the man who utilized his knowledge of Urdu. And
middlemen as a group were blamed for reducing prices. Opinion notwithstanding,
most people dealt with a middleman, whether consciously or unconsciously, at some
time or another.
There was a strong feeling that everything had its "just price" in cigarettes.
While the assessment of the just price, which incidentally varied between camps, was
impossible of explanation, this price was nevertheless pretty closely known. It can
best be defined as the price usually fetched by an article in good times when cigarettes
were plentiful. The "just price" changed slowly; it was unaffected by short-term
variations in supply, and while opinion might be resigned to departures from the "just
price," a strong feeling of resentment persisted. A more satisfactory definition of the
"just price" is impossible. Everyone knew what it was, though no one could explain
why it should be so.
As soon as prices began to fall with a cigarette shortage, a clamor arose,

particularly against those who held reserves and who bought at reduced prices. Sellers
at cut prices were criticized and their activities referred to as the black market. In
every period of dearth the explosive question of "should non-smokers receive a
cigarette ration?" was discussed to profitless length. Unfortunately, it was the non-
smoker, or the light smoker with his reserves, along with the hated middleman, who
weathered the storm most easily.
The popularity of the price-fixing scheme, and such success as it enjoyed,

were undoubtedly the result of this body of opinion. On several occasions the fall of
prices was delayed by the general support given to the recommended scale. The onset
of deflation was marked by a period of sluggish trade; prices stayed up but no one
bought. Then prices fell on the black market, and the volume of trade revived in that
quarter. Even when the recommended scale was revised, the volume of trade in the
Shop would remain low. Opinion was always overruled by the hard facts of the
market.
Curious arguments were advanced to justify price fixing. The recommended

prices were in some way related to the calorific values of the foods offered: hence
some were overvalued and never sold at these prices. One argument ran as follows:
not everyone has private cigarette parcels: thus, when prices were high and trade good
in the summer of 1944, only the lucky rich could buy. This was unfair to the man with
few cigarettes. When prices fell in the following winter, prices should be pegged high
so that the rich, who had enjoyed life in the summer, should put many cigarettes into
circulation. The fact that those who sold to the rich in the summer had also enjoyed
10
life then, and the fact that in the winter there was always someone willing to sell at
low prices were ignored. Such arguments were hotly debated each night after the
approach of Allied Aircraft extinguished all lights at 8 p.m. But prices moved with the
supply of cigarettes, and refused to stay fixed in accordance with a theory of ethics.
CONCLUSION
The economic organization described was both elaborate and smooth-working

in the summer of 1944. Then came the August cuts and deflation. Prices fell, rallied
with deliveries of cigarette parcels in September and December, and fell again. In
January 1945, supplies of Red Cross cigarettes ran out: and prices slumped still
further: in February the supplies of food parcels were exhausted and the depression
became a blizzard. Food, itself scarce, was almost given away in order to meet the
non-monetary demand for cigarettes. Laundries ceased to operate, or worked for
pounds or RMk.s: food and cigarettes sold for fancy prices in pounds, hitherto
unheard of. The Restaurant was a memory and the BMk. a joke. The Shop was empty
and the Exc hange and Mart notices were full of unaccepted offers for cigarettes.
Barter increased in volume, becoming a larger proportion of a smaller volume of
trade. This, the first serious and prolonged food shortage in the writer's experience,
caused the price structure to change again, partly because German rations were not
easily divisible. A margarine ration gradually sank in value until it exchanged directly
for a treacle ration. Sugar slumped sadly. Only bread retained its value. Several
thousand cigarettes, the capital of the Shop, were distributed without any noticeable
effect. A few fractional parcel and cigarette issues, such as one-sixth of a parcel and
twelve cigarettes each, led to momentary price recoveries and feverish trade,
especially when they coincided with good news from the Western front, but the
general position remained unaltered.
By April, 1945, chaos had replaced order in the economic sphere: sales were
difficult, prices lacked stability. Economics has been defined as the science of
distributing limited means among unlimited and competing ends. On 12th April, with
the arrival of elements of the 30th US. Infantry Division, the ushering in of an age of
plenty demonstrated the hypothesis that with infinite means economic organization
and activity would be redundant, as every want could be satisfied without effort.
11
1. Se constituie un depozit inițial D0 în valoare de 5.000 RON. Care este dimensiunea
monedei nou create în condițiile unei RRO de 20%?
M = D0 * 1/20% = 5.000 * 5=25.000 RON
1.1 Ce se întâmplă dacă r crește cu 5%?

M’ = D0 * 1/25% = 5.000 * 4 = 20.000 RON
1.2 Dar dacă se reduce cu 15%?

M’’ = D0 * 1/5% = 5.000 * 20 = 100.000 RON
2. Un individ extrage din contul curent 1.000 RON, pe care îi păstrează în numerar. Ce
se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
3. Un individ folosește 10.000 RON din contul curent pentru a constitui un depozit la
termen, cu scadența de 2 ani. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
4. Un investitor cumpără acțiuni la firma X, în valoare de 10.000 RON, folosind banii

din contul curent. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
5. Un investitor desființează un depozit în valoare de 15.000 RON înainte de termenul

de scadență și cumpără titluri financiare. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
6. Un investitor vinde titlurile financiare din portofoliu, în valoare de 20.000 RON,

creează un depozit la termen în valoare de 17.500 RON și diferența o păstrează în
numerar. Ce se întâmplă cu M1? Dar cu M2?
7. Banca Naționala a României cumpără obligațiuni de pe piața financiară internă în

valoare de 10 mil. Ron. Ce se întâmplă cu Masa Monetară, cu M1 și M2? Dar cu
rata dobânzii?
8. Banca Naționala a României vinde obligațiuni publice pe piața financiară internă în

valoare de 5 mil. Ron. Ce se întâmplă cu Masa Monetară, cu M1 și M2? Dar cu rata
dobânzii?
9. Dacă BNR crește rata de scont de la 10% la 15%

c. Rata dobânzii scade cu 5%
d. Rata dobânzii crește cu cel puțin 5%
f. Unele bănci dau faliment iar deținătorii de depozite la termen pierd banii
10. Dacă BNR reduce rata de scont de la 10% la 5%

c. Rata dobânzii scade cu cel mult 5%
d. Rata dobânzii crește cu 5%
11. O banca atrage de la populație depozite in valoare de 350 miliarde u.m. la o rata a
dobânzii de 10% si oferă agenților economici credite in valoare de 500 miliarde
u.m. la o rata a dobânzii de 15%. Cheltuielile de funcționare ale băncii sunt de 20
miliarde u.m. Rata impozitului pe profit este 8%. Care este profitul admis al băncii?
a. 19.6
b. 18,4
c. 21,2
d. 16,8
Rezolvare:
12. O banca a atras de la populație depozite in valoare de 600 miliarde u.m. la o rata a
dobânzii de 22% si creditează agenții economici cu 850 miliarde u.m. la o rata a
dobânzii de 36%. Daca cheltuielile de funcționare ale băncii sunt de 43 miliarde
u.m. si impozitul pe profit este 14%, care a fost profitul admis al băncii?
a. 112,66
b. 112,6
c. 114,88
d. 114,8
Rezolvare:

1. Băncile comerciale creează bani acordând credite. Bancherii nu consideră că activitățile lor
„creează” bani, însă acesta este efectul creditării. Este important ca dumneavoastră, care studiați
economia, să înțelegeți exact de ce pot face acest lucru și de ce banii nu sunt creați prin activitatea
de creditare a altor instituții.
a) Ce avantaj dețin băncile comerciale, care le permite să creeze bani atunci când acordă
credite? Alte instituții, cum ar fi companiile de credit de consum nu au acest avantaj și nu
pot crea bani. Ce au băncile, însă aceste alte instituții, nu?
b) V-ar plăcea să le puteți acorda prietenilor credite după bunul plac, creând banii pe care îi
împrumutați? V-ați putea ajuta prietenii, v-ar crește popularitatea și chiar ați putea câștiga
ceva dobândă dacă v-ați descurca bine. Care este secretul?
c) Să presupunem că toată lumea din oraș vă cunoaște semnătura și are încredere deplină
în dumneavoastră. Dacă un prieten vă roagă să-i împrumutați 100 de lei, nu trebuie decât
să scrieți un bilet: „Îi voi plăti 100 de lei posesorului acestui bilet”, să îl semnați și să i-l dați
prietenului. Prietenul poate folosi biletul drept bani? Comerciantul care primește biletul
îl va putea da rest altui client la o bancnotă de 200 de lei? Ați reușit să creați bani? Ce
diferență este între această situație și cazul în care un cec scris de dumneavoastră circulă
din mână în mână fără a fi depus la bancă?
d) Masa monetară în sens restrâns, M1, este formată din bancnote, conturi curente și cecuri
de călătorie. Toate acestea sunt pasive (datorii) ale unor instituții financiare de încredere.
Ce trebuie să facă o persoană sau o instituție pentru a putea crea bani?
2. Capacitatea băncii centrale de a modifica masa monetară M11 a națiunii poate fi privită prin
prisma efectelor asupra rezervelor excedentare la nivelul întregului sistem bancar. Pe scurt, tot
ceea ce mărește rezervele excedentare, mărește și masa monetară, iar tot ceea ce reduce
rezervele excedentare, reduce și masa monetară. Ținând cont de aceste considerente, ce s-ar
întâmpla cu rezervele excedentare din sistemul bancar și cu masa monetară M1 dacă banca
centrală:
a) Reduce rata rezervei obligatorii;
b) Mărește rata rezervei obligatorii;
c) Cumpără titluri de valoare emise de guvern pe scară largă;
d) Vinde titluri de valoare emise de guvern pe scară largă.
1
În cazul României, B.N.R. furnizează periodic informații privind principalii indicatori monetari. A se vedea:
https://www.bnr.ro/page.aspx?prid=17496
Câteva aspecte referitoare la bani și sistemul bancar actual
1. Mecanismele monetare evoluează în societate chiar și în lipsa asistenței sau a

autorizării guvernelor. Povestirea lui R.A. Radford referitoare la evoluția și utilizarea banilor
în circumstanțe deosebit de dificile indică puterea stimulentelor care operează pentru a crea
un sistem monetar oriunde oamenii se așteaptă sa câștige prin comerțul extensiv.
Ineficienta barterului devine rapid evidenta și toata lumea începe sa caute un lucru pe care
ceilalți ar fi dispuși să îl accepte ca mijloc de schimb.
2. Statul se află adesea într-o poziție bună pentru a crea sau a supraveghea crearea
banilor în societate și, în acest sens, autoritățile dispun de stimulente puternice. Susținerea
banilor de către obiecte cu valoare intrinsecă ar putea face ca unele forme de bani să devină
acceptabile. În plus, estimările indivizilor referitoare la faptul că un anumit tip de bani nu se
va devaloriza crește disponibilitatea oamenilor de a-i accepta. Dar condiția necesara și
suficienta este acceptarea generală.
3. Astăzi, modalitatea de bază prin care oferta de bani crește (creare de bani
suplimentari) este reprezentată de împrumuturile oferite de băncile comerciale. Extinderea
capacitații de producție înseamnă extinderea venitului, dar fluxul veniturilor nu este același
lucru cu stocul de bani. În plus, acțiunea de economisire contribuie la menținerea avuției în
posesia celui care economisește și nu la transferul acesteia către altă persoana în cadrul
schimbului de bunuri. Băncile centrale emit cantitate suplimentară de moneda și retrag
moneda din circulație ca răspuns la preferința indivizilor de a deține monedă față de alte
forme de bani.
4. În cadrul sistemul actual al rezervelor fracționare obligatorii, fiecare unitate
monetară ce se acumulează în sistemul bancar comercial, permite sistemului să își extindă
împrumuturile cu mai mult de o unitate monetară. Băncile pot avea acorda împrumuturi egale
cu un multiplu al rezervelor lor obligatorii.
5. Atunci Banca Centrală cumpără obligațiuni de la populație plătește pentru ea
emițând un instrument de plată (de exemplu un CEC). Atunci când vânzătorul obligațiunii
depune cecul la o bancă comercială și aceasta direcționează cecul Băncii Centrale, Banca
Centrală creditează contul de rezerve al băncii cu suma înscrisă pe cec. Vânzătorul dispune de
acei bani suplimentari sub forma de depozit bancar și banca comercială, sub un sistem
fracționar de rezerve, deține rezerve în exces cu ajutorul cărora poate acorda împrumuturi și
își poate extinde mai departe oferta de bani.
6. Astăzi, funcția fundamentală a cerințelor privind rezervele este de a stabili
anumite limite asupra abilității băncilor de a aduna stocuri de bani prin extinderea creditării
suplimentare. Asigurarea a depozitelor împiedică retragerile masive din partea deponenților.
Acum, și băncile centrale acceptă responsabilitatea menținerii lichidității bancare. Acestea pot
și vor pune la dispoziția băncilor suficiente bancnote din rezervele proprii pentru a răspunde
corespunzător la orice cerere de moneda din partea deponenților.
Banii și sistemul monetar
Necesitatea banilor pentru facilitarea schimburilor
Închipuiți-vă o economie în care nu există un mijloc de schimb general acceptat, oamenii ar trebui
în aceste cazuri să se bazeze pe troc – schimbul unui bun sau serviciu pe un alt bun sau serviciu – pentru
a obține ceea ce își doresc. O economie care funcționează astfel ar avea mari probleme în alocarea
eficientă a resurselor. Într-o astfel de economie comerțul ar trebui să se bazeze pe o dublă coincidența a
dorințelor – adică o persoană să aibă bunul pe care cealaltă și-l dorește.
Fluxul banilor într-o economie nu facilitează doar schimburile ci și producția deoarece îi permite
fiecărui dintre noi să se specializeze într-un domeniu și deci să conducă la sporirea nivelului de trai.
Ce sunt banii?
Foarte multă lume confundă banii cu avuția, însă banii nu reprezintă doar avuția, după cum nici
avuția nu reprezintă întotdeauna bani. Economiștii folosesc acest termen într-un mod mai specific și
anume, banii sunt un set de active pe care oamenii le folosesc de obicei pentru a cumpăra bunuri și
servicii de la alți oameni. Banii includ doar acele tipuri de avuție pe care vânzătorii sunt dispuși în mod
obișnuit să le accepte în schimbul bunurilor și serviciilor oferite (o acțiune la o companie deși reprezintă
avuție nu reprezintă bani).
Funcțiile banilor
3 funcții:
- Mijloc de schimb (un obiect pe care cumpărătorii îl dau vânzătorilor când vor să cumpere
ceva)
- Etalon al valorii (etalonul pe care oameni îl folosesc pentru a afișa prețurile și a înregistra
datoriile)
- Mijloc de stocare a valorii (un obiect prin care oamenii pot să transfere puterea de
cumpărare din prezent în viitor)
Lichiditatea – ușurința cu care un activ poate fi convertit în mijlocul de schimb obișnuit al unei
economii, iar deoarece banii sunt mijlocul de schimb obișnuit, sunt cele mai lichide active.
Deși bani sunt un mijloc de stocare a valorii sunt departe de a fi perfecți (atunci când prețurile
cresc aceștia își pierd puterea de cumpărare)
Tipuri de bani:
Când banii iau forma unei mărfi cu valoare intrinsecă aceștia sunt denumiți bani marfă. Exemplu
aurul, care are și valoare intrinsecă se folosește atât în industrie cât și pentru a face bijuterii. Țigările
folosite de prizonieri în lagăre în timpul celui de al doilea Război Mondial.
Banii fiat (fiat money) – banii fiat sunt acei bani recunoscuți prin decret guvernamental, banii fiat
depind într-o mare măsură de așteptările oamenilor și de convențiile sociale.
Banii într-o economie:
Măsurarea cantității de bani aflată într-o economie; ce ar trebui să includă?
1. Numerarul în circulație, cel mai lichid activ – bancnotele și monedele aflate în mâinile populației.
2. Depozitele la vedere, - soldurile conturilor bancare pe care deponenți le pot accesa la cerere prin
scrierea unui cec
De ce cardurile de credit nu sunt bani – pentru că acestea nu sunt o metodă de plată ci o metodă
de amânare a plății. Când cumpărați ceva cu cardul de credit banca plătește în locul vostru suma pe care
ulterior urmează să o restituiți (probabil cu dobânda aferentă) băncii. Există o mare diferență între
cardurile de credit și cardurile de debit, acestea din urmă retrag automat din contul bancar suma pe care
o achitați, în acest sens cardurile de debit seamănă mai mult cu un cec decât cu un card de credit. Legătura
directă a cardurilor de debit cu contul bancar le include pe acestea în măsurarea cantității de bani dintr-o
economie.
Agregate monetare: M0, M1, M2
M1=numerar + disponibilități ”la vedere”
M2=M1+depunei bancare la termen si depozite de economii
Sistemul monetar: Banca centrală + Băncile comerciale
Băncile comerciale
Rolul fundamental al băncilor comerciale este acela de a asigura intermedierea bancara, de a pune
in legătură - pe baze comerciale - persoanele fizice si juridice care se afla in căutare de fonduri, cu cele
care caută sa-si plaseze fondurile bănești temporar disponibile.
Banca Centrală
Banca Centrală este o instituție încredințată cu supravegherea sistemului bancar și reglarea

cantității de bani dintr-o economie. În orice economie care folosește bani fiat, cum este și economia
României trebuie să existe o instituție reglementatoare, aceasta este BNR-ul în cazul nostru.
O bancă centrală are în principal 2 activități de îndeplinit:
În primul rând să supravegheze sistemul bancar și să funcționeze ca bancă a băncilor. Banca

centrală împrumută băncile comerciale atunci când acestea doresc să se împrumute. Atunci când
băncile comerciale se găsesc într-o situație de lipsă de lichidități banca centrală funcționează ca
împrumutător de ultimă instanță – pentru a menține stabilitatea întregului sistem bancar.
În al doilea rând o bancă centrală trebuie să controleze cantitatea de bani pusă la dispoziție
economiei, cantitate denumită și ofertă de bani. Deciziile luate de decidenți de politică privitoare la oferta
de bani formează politica monetară.
Instrumente de control ale Băncii Centrale
1. Rezervele obligatorii. Rezervele Minime Obligatorii (RMO) - sunt reprezentate de

disponibilități bănești ale instituțiilor de credit, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise
la Banca Națională a României). Banca centrală poate influența oferta de bani prin schimbarea
ratei rezervelor influențând astfel și multiplicatorul monetar. O creștere a ratei rezervelor se
traduce prin mai puține fonduri disponibile pentru acordarea de credite de către sistemul bancar
lucru care conduce la descreșterea multiplicatorului monetar și la descreșterea ofertei de
bani.
2. Rata dobânzii în operațiunile cu băncile comerciale. Banca centrală poate de asemenea să
crească cantitatea rezervelor din economie împrumutând celelalte bănci. Băncile împrumută de
la banca centrală când simt că nu au destule rezerve, când nu pot satisface altfel cerințele
reglementatorilor, când se confruntă cu retrageri masive din partea deponenților sau când
pur și simplu vor să acorde mai multe credite.
3. Operațiuni pe piața deschisă (open market) Cumpărarea sau vânzarea de obligațiuni
guvernamentale de către banca centrală. În cazul cumpărări o parte din suma de bani ajunge sub
formă de numerar în circulație în mâinile populației, iar o parte sub formă de depozite la vedere
în sistemul bancar.
Cazul simplu al unei rezerve bancare de 100%
Să ne imaginăm o lume simplă în care moneda aflată în circulație este singura formă de
bani. Acum să presupunem că cineva deschide o bancă, (Prima Bancă Comercială). Această bancă este o
instituție care doar acceptă depozite însă nu acordă credite (scopul ei este acela de a da
deponenților un loc singur în care să își depoziteze banii). Depozitele pe care banca le primește însă și nu
le dă mai departe cu împrumut se numesc rezerve. În această economie imaginară toate depozitele
sunt ținute ca rezerve, deci sistemul este unul cu rezerve bancare 100%. Putem reprezenta această
situație printr-un T.
Prima Bancă Comercială (PBC)
Active Pasive
Înainte ca Prima Bancă Comercială să se deschidă toată oferta de bani era constituită din moneda
în circulație cei 100$ pe care populația îi deține. Odată cu depunerea lor la PBC oferta de bani este formată
din depozitele la vedere (100$). Dacă banca deține toate depozitele în rezerve, atunci aceasta nu
influențează oferta de bani.
Crearea de bani prin sistemul bancar cu rezerve fracționare

Sistem bancar cu rezerve fracționare – un sistem bancar în care băncile dețin doar o fracție din depozite
sub formă de rezerve. Fracția de depozite pe care băncile o dețin ca rezervă se numește rata rezervelor.
Continuând exemplul cu PBC, presupunem că aceasta își revizuiește politica referitoare la

rezervele de 100%. De ce să nu acorde credite și să obțină un profit de pe urma dobânzii? Familile își
cumpără case, firmele construiesc fabrici, studenții își plătesc studiile, cu toți ar fi firiciți dacă plătind
dobânda își pot satisface unele nevoi urgente. PBC ar trebui totuși să păstreze sub formă de rezerve o
anumită sumă astfel încât dacă cei care au depozite doresc să își retragă banii, suma să le poată fi pusă la
dispoziție. Dar dacă fluxul noilor depozite este aproximativ același cu cel al retragerilor, atunci PBC are
nevoie doar de o fracție din depozite pentru a putea acoperi aceste cerințe. Deci va adopta un sistem
numit sistem bancar cu rezerve fracționare. Rata rezervelor este determinată de o combinație între
politica bănci și reglementările impuse de banca centrală. BNR stabilește un cuantum minim al rezervelor
numite rezerve minime obligatorii. Băncile pot deține rezerve peste rezervele minime obligatorii pentru
a se asigura că nu vor avea probleme de lichiditate pe termen scurt.
Să presupunem în continuare că rata rezervelor este de 1/10 sau 10%. Asta înseamnă că banca
reține 10% sub formă de rezerve iar pe restul le dă mai departe sub formă de credite.
Să ne uităm iarăși la bilanțul băncii.
PCB
Active Pasive
Credite 90$
În continuare PCB are pasive în valoare de 100$ deoarece acordarea de credite nu îi schimbă
obligațiile față de deponenți. Dar acum banca are 2 tipuri de active: are 10$ sub formă de rezerve și 90$
sub formă de credite ( pentru bancă creditele acordate sunt active deoarece oamenii care iau creditele
sunt obligați să le dea înapoi). În total, activele PCB sunt în continuare egale cu pasivele.
Însă ce se întâmplă acum cu oferta de bani? Deponenții au în continuare 100 $ în depozite la

vedere însă creditele acordate de bancă le-au sporit moneda aflată în circulație cu 90$. Deci, atunci când
băncile rețin doar o fracție din depozite sub formă de rezerve, acestea creează bani.
La o primă vedere crearea de bani într-un sistem bancar cu rezerve fracționare pare prea bună să
fie adevărată, pare că banca creează bani din nimic. Pentru a demitiza procesul trebuie să înțelegem că
banca creează bani nu avuție, deoarece creditele deși le permit celor care le contactează să cumpere
bunuri și servici le creează în același timp o datorie față de bancă deci un pasiv, deci creditele nu îi fac mai
bogați. Cu alte cuvinte atunci când banca creează bani, deci un activ, creează și contrapartida acestuia,
adică un pasiv. La sfârșitul procesului de creare a banilor, economia este mult mai lichidă în sensul că
există mai mult mijloc de schimb, însă aceasta nu este mai bogată decât era înainte.
Multiplicatorul monetar
Crearea de bani nu se oprește la PBC. Presupunem că cel care împrumută cei 90 $ de la PBC
cumpără un bun cu ei iar vânzătorul acelui bun depozitează suma primită la A Doua Bancă Comercială.
Cum ar arăta bilanțul acesteia?
A Doua Bancă Comercială (DCB)
Active Pasive
Credite 81$
Menținând rata rezervelor la 10% DBC păstrează 9 $ din active sub formă de rezerve iar restul de
90% adică cei 81 $ îi acordă sub formă de credite, deci DBC creează un surplus de numerar aflat în circulație
de 81 $. Procesul poate continua, o A Treia Bancă Comercială (TBC) la care se constituie un depozit de 81
$ păstrează 8,1 $ sub formă de rezerve (10% din cei 81 $ depozitați) iar restul de 72,9 $ îi acordă sub formă
de credite.
Procesul se tot repetă, iar de fiecare dată când bani sunt depozitați a o altă bancă, mai mulți bani
se creează prin acordarea de credite.
Cât de mulți bani sunt creați în cele din urmă în această economie?
Depozitul original = 100$
Credite acordate de PBC = 90$ [= 0.9 x 100$(total depozite – rezervele de 10%)]
Credite acordate de DBC = 81$ [=0.9 x 90$]
Credite acordate de TBC = 72,9$ [= 0.9 x 81$]
Oferta totală de bani = 1000 $
Chiar dacă procesul acesta poate continua la infinit, nu creează o cantitate infinită de bani. Dacă
veți adăuga în mod laborios toate secvențele următoare din exemplul dat veți descoperi că 100$ rezerve
(PBC) generează 1000$ bani.
Multiplicatorul monetar reprezintă cantitatea de bani pe care sistemul bancar o poate genera cu
fiecare dolar din rezerve.
Ce determină multiplicatorul monetar? Răspunsul este foarte simplu: Multiplicatorul monetar

este reciproca ratei rezervelor. Dacă R este rata rezervelor tuturor băncilor din economie, atunci fiecare
dolar din rezerve generează 1/R dolari. În exemplul nostru R = 10%, deci multiplicatorul monetar este
1/10% = 10. Deci, cu cât rata rezervelor (R) este mai mare, adică cu cât o bancă acordă mai puține credite
din depozitele atrase, cu atât multiplicatorul monetar este mai mic.
Aplicații:
1. Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este 100% cu cât va fi egal multiplicatorul
monedei scripturale?
2. O bancă deține 250 mil $ în depozite și păstrează o rata a rezervelor de 10%.
a) Desenați bilanțul băncii
b) Presupuneți că cel mai mare deponent retrage 10 mil $ din contul său. Dacă banca
decide să își mențină rata rezervelor prin reducerea creditelor, arătați noul bilanț!
3. Dacă economia din țara minunilor este formată din 2000 de bancnote cu o valoare de 1$ fiecare.
a) Dacă populația își păstrează toți bani sub formă de numerar, care este cantitatea
banilor din economie?
b) Dacă populația își păstrează toți bani sub formă de depozite la vedere cu o rată a
rezervelor de 100%, care este cantitatea de bani din economie?
c) Dacă populația își păstrează toți bani sub formă de depozite la vedere iar rata rezervelor
este de 10%, care este cantitatea de bani din economie?
4. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. Suma maximă de monedă scripturală creată
de sistemul bancar ca urmare a unui depozit inițial de 2 miliarde u.m este:
a) 20 mld. U.m., b) 10 mld, c) 8 mld, d) 5 mld, e) 2 mld.
R: ∆M = M0* k
Unde, ∆M = sporul de monedă, M0 = masa monetară inițială, depozitul inițial;
k = multiplicatorul creditului = 1/r, r= rata rezervelor obligatorii.
∆M = 2 mld/0,2 = 10 mld u.m
5. Masa monetara reprezintă la un moment dat 5000 mld. u.m. Numerarul reprezintă 20% din
mărimea masei monetare. Care dintre următoarele consecințe este posibila in cazul constituirii
unor depozite bancare de 100 mld. u.m.:
a) masa monetara creste cu 100 mld. u.m.;
b) masa monetara scade cu 100 mld. u.m.;
c) numerarul scade cu 10%;
d) numerarul creste cu 10%;
e) banii de cont cresc cu 10%.
6. Dacă retrageți 500 lei dintr-un cont de economii:
a. M1 și M2 cresc
7. Dacă aveți 1.000 lei sub formă de numerar și îi depuneți la bancă într-un cont de economii:
a. M1 și M2 cresc
EX1
(%) 4 creștere
3 6
A 20 115 15 23 3
B 10 110 10 11 1
C 30 120 20 36 6
D 40 125 25 50 10
Total 100 x x 120 20
EX2
(%) creștere
A 10 110 10 11 1
B 25 120 20 30 5
C 25 120 20 30 5
D 40 140 40 56 16
Total 100 x x 127 27
EX3
(%) de creștere
A 20 120 20 24 4
B 10 130 30 13 3
C 20 150 50 30 10
D 50 112 12 56 6
Total 100 x x 123 23
I. RATA INFLATIEI
Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100

Exemplu:
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie, februarie si martie este 5%. Care va fi rata inflatiei
pentru primele 3 luni ale anului?
Rez:
2. Daca rata inflatiei lunara este 5% => Nivelul pretului la finalul lunii ianuarie va fi
X(1+0,05) =>
4. La inceputul lunii martie nivelul preturilor este X(1+0,05)(1+0,05). Daca rata deflatie
este 5% in luna martie => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05)
(1+0,05)
De rezolvat
1. În luna ianuarie rata deflație a fost de 4,2%; în luna februarie rata inflatiei a fost de
1,15%; iar în martie avem inflatie de 4,5%. Care a fost rata inflației pe cele 3 luni?
Ip = (1-0,042)(1+0,0115)(1+0,045) = 1,0126
Ri = (Ip – 1) x 100 = (1,0126 - 1) x 100 = 1,26%
2. ian – Ri 5%
feb – Rd 2%
martie – Rd 2,11%
aprilie – Ri 0,53%
Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

Ri = (Ip-1) x 100% = 1,27 %

(%) creștere
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
1 2 3 4 5 6
 Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

 Aplicatii IAPC

(%) creștere
A 15 110 10 16,5 1,5
B 20 140 40 28 8
C 25 120 20 30 5
D 40 170 70 68 28
Total 100 x X 142,5 42,5
C4= C3-100
C5 = C2 x C3 => C3 = C5 / C2
C6 = C2 x C4
C6 = C5 – C2
 EXTRA
EX1
(%) 4 creștere
3 6
A
B 10 1
C 20 6
D 25 10
Total 20
EX2

(%) creștere
A 10 110
B 25 20
C 120 5
D 40
Total
EX3
(%) de creștere
A 20 120
B 30 13
C 50
D 50 6
Total 123
Inflația

1
2
Sensul inflației
de bani.
3

4
monedă.
5
6
7
8
Efectele inflației
9
10
11
12
13
14
Inflația sau expansiunea monetară descurajează conduita chibzuită, economisirea și
stimulează comportamentul anti-economic, necugetat; ea stimulează consumul excesiv și
15
16
17
situații.
ocazie.
18
Măsurarea inflației
Economiștii au obiceiul de a aprecia ritmul de creștere a prețurilor prin intermediul

ratei inflației.
Ri = (Ip - 1) x 100
unde, Ri = rata inflației, iar Ip = indicele prețurilor.
Printre indicii de pret folosiți in măsurarea inflației se numără:
• Indicele prețurilor bunurilor de consum – IPBC, care
măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor
utilizate de către populație.
• IPPI – Indicele prețurilor producției industriale, care exprimă evoluția sau schimbările
medii ale prețurilor produselor fabricate si livrate de producătorii interni, practicate efectiv, în
primul stadiu al comercializării acestora.
• IPAM – Indicele prețurilor cu amănuntul, care măsoară modificarea prețurilor la mărfurile
• ICC – Indicele costului construcțiilor, care măsoară modificarea prețurilor în construcții
• IPPA – Indicele prețurilor produselor agroalimentare, care măsoară evoluția prețurilor
produselor agro-alimentare pe «piața țărănească. Se utilizează atât distinct, cât si în
determinarea IPBC;
• Indicele deflator al PIB, care așa cum s-a văzut, este raportul între PIB nominal (în prețuri
Pentru măsurarea inflaţiei în UE se foloseşte Indicele armonizat al preţurilor de
consum (IAPC), bazat pe un coş de bunuri şi servicii reprezentative din fiecare ţară. Este
Coșul IAPC cuprinde 12 categorii de produse și servicii, care, la nivelul zonei euro, în
anul 2009, aveau următoarele ponderi:
1. Alimente și băuturi nealcoolice (15,6 %)
2, Restaurante și hoteluri (9,4 %)
3. Bunuri și servicii diverse (8,5 %)
4. Sănătate (4,2 %)
5. Recreație și cultură (9,7 %)
6. Mobilier,echipament casnic și întreținerea de rutină a casei (7,1 %)
7. Îmbrăcăminte și încălțăminte (6,8 %)
8. Întreținerea locuinței, apă, energie electrică, gaze și alți combustibili (15,6 %)
9. Educație (1,0 %)
10. Alcool și tutun (3,7 %)
11. Transporturi (15,1 %)
12. Comunicații (3,2 %)
Desigur, suma acestor ponderi ar trebui să fie 100 (întregul).
Cum se determină rata inflației plecând de la acest coș ? Pe baza observațiilor
efectuate în numeroase locuri, asupra a mii de bunuri și servicii, se stabilesc mai întâi indicii
medii de creștere a prețurilor pe fiecare categorie, apoi se adună acești indici înmulțiți cu
ponderea fiecăruia în cosul reprezentativ, rezultând astfel IAPC. Pentru a detemina rata
inflației, se scade din acest indice 100, așa cum s-a precizat și mai sus.
Putem calcula rata inflației plecând de la ratele de creștere a prețurilor pe fiecare
categorie, înmulțindu-le cu aceleași ponderi și apoi însumându-le. Aceasta este o metodă și
mai convenabilă, deoarece putem observa direct cât din rata inflației este imputabilă fiecărei
categorii de bunuri sau servicii din coș.
19
Pentru a înțelege mai bine metoda de determinare a ratei inflației cu ajutorul IAPC, să
urmărim în continuare un exemplu. Pentru simplificare, vom nominaliza doar trei categorii
din coșul reprezentativ, pe cele cu ponderile mai mari, pe care le vom nota cu A;B;C; restul
(D) incluzându-le în “altele”. Rata inflației va fi determinată prin cele două variante de calcul
Ponderea Indicele de Rata de Calculul ratei Calculul ratei

(%) creștere a creștere a inflației pe baza inflației pe bază
prețurilor prețurilor IAPC de rată de creștere
(%) (%)
1 2 3 4 5 6
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
Rata inflației este 26%. Cea rezultată pe ultimul rând din coloana 6, unde se observă
direct, uitându-ne pe verticală, că 6 procente sunt imputabile creșterii prețurilor la categoria
A, 10 procente provin din categoria B, 4 procente din categoria C, iar alte 6 procente sunt
datorate creșterii prețurilor la alte bunuri și servicii, incluse pe rândul D. Sau determinată prin
scăderea din IAPC (ultimul rând al coloanei 5) a bazei 100. 126 – 100 = 26 (%).
Atenție! Tabelul a fost dat aici pentru a vedea calculele. În aplicatiile pe care le veți
rezolva, textul cu informațiile disponibile din exemplul de mai sus ar putea fi: Calculați rata
inflației, știind că la bunurile A, care dețin o pondere de 30 % în coșul reprezentativ de
consum, prețurile au crescut cu 20 %, la bunurile B, care dețin ponderea de 20 %, indicele de
creștere a prețurilor a fost de 150 %, la bunurile C, care dețin ponderea de 10 %, prețurile au
crescut cu 40 %, iar la celelalte bunuri și servicii, indicele de creștere a prețurilor a fost de
15%. Pentru a rezolva, v-ați putea folosi de un tabel în care însă să nu aveți decât coloanele
1,2,3 și 5 sau 1,2,4 și 6, în funcție de varianta de calcul pentru care optați. Aveți grijă să nu
încurcați indicele de creștere cu rata creșterii.
Dacă rata lunară a inflației s-ar determina calculându-se cu cât este mai mare nivelul
prețurilor la sfârșitul lunii față de cel de la începutul ei, trecerea de la rata lunară la rata
anuală, semestrială sau trimestrială este asemănătoare cu calculul dobânzii compuse. De
exemplu, rata lunară a inflației pe primele trei luni ale anului a fost de 4 %. Care este rata
inflației pe primul trimestru ? Raționamentul este următorul: la începutul anului, nivelul
prețului era “x”. La sfârșitul lui ianuarie era x + 0,04x = x(1+0,04). La sfârșitul lui februarie
era x(1+0,04) + 0,04x(1+0,04) = x(1+0,04)(1+0,04) = x(1+0,04) 2 . La sfârșitul lui martie,
nivelul prețului ar fi x(1+0,04) 3 . Indicele de creștere a prețului pe primele trei luni este
20
raportul procentual dintre x(1+0,04) 3 și “x”, adică (1+0,04) 3 *100. Rata inflației pe primele
trei luni va fi (1+0,04) 3 *100 – 100 = 1,124864*100 – 100 = 12,4864 %.
La aceeași rată lunară a inflației, de 4 %, rata semestrială ar fi
(1+0,04) 6 * 100 – 100 = 26,53 %, iar rata anuală a inflației ar fi
(1+0,04) 12 * 100 – 100 = 60,10 %.
Dacă în luna ianuarie prețurile au crescut cu 5 %, in februarie au crescut cu 2 %, iar în
lunba martie rata lunară a inflației a fost de 3 %, în primele trei luni ale anului prețurile au
crescut cu (1+0,05)(1+0,02)(1+0,03)*100 – 100 = 110,313 – 100 = 10,313 %. Adică rata
inflației pe primul trimestru a fost de 10,313 %.
21
1. Inflația:
a. apare în condiții de troc
b. este creată de comercianți
c. determină o proastă alocare a resurselor
d. constituie o consecință a creșterii prețurilor materiilor prime
2. Inflația este generată de:

a. șeicii arabi, care scumpesc petrolul
b. banca centrală, care injectează prea mulți bani în economie
c. sindicate, care îi obligă pe patroni să plătească salarii mai mari
d. vânzători, care ridică prețurile pentru a obține mai mult profit
3. Inflația generează efecte negative deoarece:

a. banii intră uniform și predictibil în sistemul economic
b. însemnele monetare proaspăt tipărit se propagă neuniform și impredictibil în
economie
c. indivizii preferă să dețină lichiditate
d. dorința de profit excesiv al ofertanților determină creșterea generalizată a
prețurilor
4. Inflația:
a. stimulează economia pe termen lung
b. permite o mai bună alocare a resurselor rare
c. îi dezavantajează pe primii posesori ai banilor proaspăt tipăriți
d. îi induce în eroare pe antreprenori

a. politica de stabilire a prețurilor de către vânzătorii bunurilor finale
b. dorința întreprinzătorilor de a-și maximiza profiturile
c. reducerea artificială a ratei dobânzii de către autoritățile monetare
d. fixarea unor prețuri prea ridicate prin politica guvernamentale
a. generează un boom economic pe termen lung
b. stimulează economia pe termen lung
c. conduce la creșterea generalizată a prețurilor
d. stimulează economisirea
a. descurajează economisirea
b. inhibă consumul pe termen scurt
c. permite o mai bună alocare a resurselor rare
d. stimulează dezvoltarea pe termen lung a tuturor sectoarelor economice
8. Expansiunea monetară transferă putere de cumpărare:

a. de la guvern la investitorii privați
b. de la banca centrală la consumatori
c. de la producători la consumatori
d. de la ultimii utilizatorii ai ”banilor ieftini” la sectorul public și sistemul bancar
9. Pe termen lung, expansiunea monetară:

a. Determină creșterea productivității sistemului economic
b. Asigură o stabilitate rezonabilă a prețurilor
c. Stimulează rentabilitatea investițiilor
d. Determină scăderea puterii de cumpărare a unității monetare
10. Reducerea ritmului expansiunii monetare determină:

a. scăderea ratei dobânzii
b. abandonarea unor proiecte investiționale începute
c. creșteri salariale
d. creșterea consumului
11. Creșterea ritmului expansiunii monetare determină:

a. creșterea temporară a ratei șomajului
b. o criză economică pe termen scurt
c. un boom economic pe termen lung
d. un consum excesiv pe termen scurt
12. Pe termen scurt, o politică anti-inflaționistă adecvată:

a. generează un boom economic
b. încurajează ”alungirea” proiectelor de investiții începute
c. conduce la scăderea consumului
d. reduce rata șomajului
13. Pe termen lung, inflația:

a. îi avantajează pe producători, deoarece aceștia își cresc vânzările
b. avantajează guvernul, deoarece acesta își finanțează deficitul bugetar prin
impozit
c. îi avantajează pe investitori, deoarece ei își dezvoltă activitatea cu dobânzi
scăzute
d. încurajează consumatorii, deoarece la permite să consume mai mult prin credite
ieftine




naţionale;
21. În 2017, 2018 și 2019, rata anuală a inflației a fost de 5%. În aceste condiții, rata
inflației pe cei trei ani a fost de:
a. 15.7%
b. 15%
c. 115.7%
d. 11.57%
REZ: (1+0.05)* (1+0.05)* (1+0.05) = 1,1576, R i=15,76%
22. În lunile octombrie, noiembrie și decembrie, rata lunară a inflației a fost de 10%. În
aceste condiții, rata inflației pe cele trei luni a fost de:
a. 133.1%
b. 30%
c. 33.1%
d. 13.31%
REZ: (1+0.10)* (1+0.10)* (1+0.10) = 1,331, Ri=33,10%
inflației a fost:
a. 60%
b. 30%
c. 22.5%
d. 12.5%
REZ: 45*0.2+40*0.3+15 (calculat prin diferența 100-45-40)*0.1 = 22,5, R i=22.5%
inflației a fost:
a. 50%
b. 25%
c. 15%
d. 16%
REZ: 40*0.10+30*0.2+30 (calculat prin diferența 100-40-30)*0.2 = 16, R i=16%
25. Dacă nivelul inflației se apreciază prin rata creșterii costului vieții calculată pe baza
unui coș de consum format din alimente, cu o pondere de 40% și o rată a creșterii
prețurilor de 30%, bunuri industriale, cu o pondere de 35% și un indice general de
creștere a prețurilor de 120% și servicii, cu o rată de creștere a prețurilor de 14%,
atunci Rata inflației este de:
a. 39,5%
b. 22,5%
c. 54,66%
d. 21,33%
REZ:
Indicele de Calculul
Pondere (%) creștere a Rata de creștere Ratei inflației pe baza
COS DE CONSUM Calculul IAPC
prețurilor a prețurilor (%) Ratei de creștere a
(%) prețurilor
COL.1 COL.2 COL.3 COL.4 COL.5 COL6.
A (alimente) 40 =30+100=130 30 =40*130%=52 =52-40=12
B (bunuri
35 120 20 =35*120%=42 =42-35=7
industriale)
=100-40-35=
C (servicii) 114 14 =25*114%=28,5 =28,5-25=3,5
25
=52+42+28,5=122, =12+7+3,5=22,5
Total 100 x x
5 (122,5-100)
26. Să presupunem că produsul intern brut din anul t 1 este constituit doar din trei
categorii de bunuri finale ale căror preturi au evoluat conform tabelului alăturat:

În anul În anul t1
t0
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12

a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
∑ q i1 Pi 1 15.000∗70+ 3.000∗25+ 400∗12

i=1
REZ: I GP= In cazul nostru, I GP= ,
n
15.000∗40+3.000∗20+ 400∗10
∑ qi 1 P i 0
i=1
1.129.800
I GP= =1,7015
664.000
Ri = 70,15%
de bunuri finale ale căror prețuri au evoluat conform tabelului de mai jos:
Denumirea Cantitatea Prețul unitar
bunurilor În anul În anul t1
t0
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100

a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
∑ q i1 Pi 1 25.000∗30+ 8.000∗8+ 1000∗100

i=1
REZ: REZ: I GP= In cazul nostru, I GP= ,
n
25.000∗20+ 8.000∗5+1.000∗80
∑ qi 1 P i 0
i=1
914.000
I GP= =1,4742
620.000
Ri = 47,42%
PIAŢA FINANCIARĂ
Într-un capitol anterior discutam despre faptul că inflaţia generează incertitudine.

Dincolo de imposibilitatea de a previziona valoarea viitoare a banilor, dimensiunile
incertitudinii sunt greu de prins în tuşe fixe. Aceasta reprezintă o constantă a activităţii
economice plasate în cadranul pieţei, generatoare de pierderi, dar şi de câştiguri. Speculatorii,
spre exemplu, prin prisma informaţiilor de care dispun, manipulează semnalele pieţei în
folosul propriilor interese şi, rareori, se confruntă cu pierderi. Modul acestora de a privi
incertitudinea se raportează la atitudinea faţă de risc, implicit asumarea acestuia, atunci
când avantajele urmărite depăşesc costurile.
Motivaţia câştigului este omniprezentă, ceea ce face ca fiecare dintre noi să se afle în
postura speculatorului la un anumit moment dat. Imaginaţi-vă situaţia în care am primi suma
de 1000 $, împrumutată acum ceva timp unui prieten, într-o perioadă în care cursul dolarului
american ar fi în scădere. În acest caz, este lesne de înţeles că, din dorinţa de a obţine cât mai
mulţi lei, vom aştepta un curs de schimb favorabil. Peste o săptămână, cotaţia dolarului creşte
în raportul cu leul, de la 3,28 lei/1$ la 3,42 lei/1$. Dacă am fi realizat conversia în lei la
momentul primirii banilor, am fi obţinut 3.280 lei. Schimbându-i la o săptămână distanţă, am
obţinut 3.420, aşadar un câştig de 140 lei. Acesta poate fi considerat o recompensă pentru
aşteptarea noastră, sau un câştig generat de adeverirea aşteptărilor de creştere a
cursului dolarului. În cazul în care cursul ar fi scăzut şi mai mult, aveam la îndemână două
opţiuni, fie aşteptam un raport de schimb mai bun, fie schimbam banii şi ne asumam
pierderea.
1. Piaţa financiară – mediu de gestiune a riscului şi costurilor de tranzacţie
În momentul în care schimbul valutelor sau chiar a valorilor mobiliare se pretează la

sume semnificative, admitem faptul că potenţialul câştig creşte în proporţii similare cu
riscul. Cu toate acestea, persoanele care realizează astfel de tranzacţii nu sunt puţine, iar
câştigurile obţinute depăşesc, de cele mai multe ori, imaginaţia umană. Într-un asemenea
context, se impune încadrarea unor asemenea tranzacţii în perimetrul unor aranjamente
instituţionale bine delimitate, care să asigure buna desfăşurare a acestora, precum şi
transparenţa necesară, mijlocind raportul dintre cerere şi ofertă. Un astfel de mediu este
reprezentat de piaţa financiară. Privită la modul general, piaţa financiară, sau piaţa
capitalului, cuprinde ansamblul tranzacţiilor care au drept obiectiv mobilizarea şi plasarea
fondurilor financiare disponibile şi necesare, inclusiv reglementările şi instituţiile legate de
derularea acestora.
Piaţa capitalului mai poartă denumirea de piaţă financiară, întrucât aceasta asigură
finanţarea suplimentară a activităţii economice. Fluctuaţiile violente ale ratelor de schimb,
creşterile şi căderile pieţelor de valori mobiliare, precum şi legendarele câştiguri obţinute de
participanţii din cadrul acestora, creează deseori impresia că pieţele financiare sunt asemenea
unor cazinouri fără o funcţie economică reală. Aparte însă de a fi în umbră, pieţele activelor
financiare îndeplinesc un rol economic-cheie, acela de a asocia un preţ viitorului şi
incertitudinii.
Piaţa financiară poate fi privită drept loc de întâlnire a milioane de gospodării şi
firme care doresc să realizeze un transfer inter-temporal de resurse. Unii pot opta pentru
realizarea de economii, alţii pentru investiţii, etc. Astfel de operaţiuni se pot realiza fie pe
cont propriu fie cu sprijinul unor intermediari care au rolul de a oferi consultanţa necesară şi
de a limita, pe această cale, nivelul costurilor de tranzacţie. Aşa cum am învăţat în capitolele
anterioare, intermediarii, prin prisma informaţiilor de care dispun, au rolul de a reduce
costurile impuse de tranzacţionarea unui anumit bun, prin urmare, ideea rămâne validă,
inclusiv în momentul în care obiectul schimbului este reprezentat de bani sau alte valori
mobiliare, cum ar fi: acţiuni, obligaţiuni, etc. În acest caz, aici, sprijinul vine din partea
intermediarilor financiari. Ei sunt cei care dirijează resursele de la cei care economisesc,
către cei care au nevoie de împrumuturi sau chiar către investitori. Cu alte cuvinte,
intermediarii financiari separă activitatea de economisire (consumul amânat) de activitatea
de investiţie (crearea de capacităţi fizice productive).
Variabila incertitudine devine inerentă inclusiv atunci când avem în vedere
procesele de economisire şi investiţii. Pe de o parte, în momentul în care achiziţionăm un
activ, cum ar fi o acţiune de la o companie, sau deschidem un cont la o bancă, pornim de la
încrederea că respectiva entitate va avea posibilitatea de a plăti dividendele, în cazul
acţiunii, sau dobânda aferentă, în cazul depozitului deschis, conform înţelegerii. Pe de altă
parte, există încrederea că entitatea care beneficiază de banii noştri, respectiv compania sau
banca, vor avea capacitatea de a obţine câştigurile prevăzute. În ciuda acestor premise, nici
una din cele două etape nu beneficiază de certitudine absolută, însă, un atu al pieţelor
financiare este acela că, ele contribuie la o mai bună gestionare a riscului, şi, prin urmare a
incertitudinii. Aşa cum este posibil să ne protejăm împotriva costurilor generate de
accidentele de maşină, incendii, şomaj sau decese, prin intermediul asigurărilor, la fel putem
să ne protejăm şi împotriva incertitudinii financiare. Cum se produce acest efect? Prin
intermediul diversificării activelor.
Indivizii care economisesc îşi pot reduce riscurile prin deţinerea averii sub forma
diverselor active. De asemenea, diversificarea poate fi oferită de piaţă sub forma unor
elemente compozite în cadrul unui mixaj sau portofoliu, de active de risc de bază. Atunci
când trebuie asumat un risc, pieţele financiare oferă un preţ al acestuia, denumit primă de
risc, conform căreia rata dobânzii plătită pentru active tinde să fie cu atât mai mare, cu cât
acestea prezintă un grad mai mare de risc. Cei care contractează împrumuturi au şi ei de
câştigat de pe urma acestor pieţe: fiecare dintre ei, considerat separat, ar prezenta un risc mare
şi ar trebui să ofere câştiguri pe măsură pentru a-i putea atrage pe investitorii prudenţi.
Apelând la intermediari care îşi împart aceste riscuri, cei care se împrumută plătesc în
final rate mai mici ale dobânzilor.
2. Activele tranzacţionate în cadrul pieţelor financiare
Pentru a înţelege modul de funcţionare a pieţelor financiare, ne vom focaliza atenţia

asupra elementelor care fac obiectul schimbului din cadrul acestora şi vom poposi, pentru
început, asupra noţiunii de active. Din punct de vedere economic, în categoria activelor
încadrăm acele bunuri care au capacitatea de a genera venituri în viitor. Rememorând
tipologia veniturilor prezentată în capitolul 7, respectiv: profit, chirie, rentă, etc, putem
nominaliza o parte dintre aceste active, respectiv capitalul fix (care generează profitul),
terenurile sau chiar clădirile, dacă avem în vedere chiria sau renta, implicit bunurile de
folosinţă îndelungată, dacă ne raportăm la serviciile de consum. Odată lămurită această
chestiune, să trecem la bunurile tranzacţionate în cadrul pieţei financiare.
După cum însăşi titulatura pieţei sugerează, avem de a face cu aşa numitele active
financiare. Ele generează, deopotrivă, venituri în viitor, însă, se subînţelege, de natură
financiară, prin urmare încadrăm aici depozitele în bani (monetare) şi semi-monetare,
respectiv hârtiile de valoare de termen scurt, prin care se fac plasamente pe perioade mai
mici de un an (efecte de comerţ, bonuri de tezaur, certificate de depozit) şi hârtii de valoare
pe termen lung, prin care se asigură plasamente pe perioade ce depăşesc un an (acţiuni şi
obligaţiuni). Acestea din urmă ilustrează cele mai răspândite titluri de valori existente pe
piaţă.
Firmele emit şi vând titluri de valoare în momentul în care au nevoie de resurse. Să
luam exemplul unei companii, cum ar fi Antibiotice Iaşi. Atunci când firma are nevoie de
surse financiare suplimentare pentru a-şi finanţa investiţia într-o nouă tehnologie în valoare
de 50.000 € are la dispoziţie două opţiuni: utilizează o parte din propriul profit, pe care îl
reinvesteşte în achiziţia cu pricina. Observăm că, în acest caz, investiţia este finanţată din
resurse proprii. Dacă aceşti bani nu sunt disponibili, se va face apel la opţiunea secundă,
aceea de a atrage fondurile necesare, pe cale directă, sau indirectă, de la terţe persoane.
Astfel, compania poate să emită acţiuni, cu o anumită valoare nominală înscrisă pe aceasta şi
îşi va spori astfel capitalul social prin vânzarea lor.
Dacă avem în vedere activitatea statului sau a administraţiilor centrale, a
întreprinderilor publice, etc. unde apar nevoi stringente de resurse financiare pentru a finanţa
lucrări publice de amploare, acoperirea deficitelor bugetare, etc., lucrurile urmează aceeaşi
logică. Prima opţiune este reprezentată de utilizarea resurselor proprii, iar în cazul în care
ele sunt insuficiente sau lipsesc cu desăvârşire, se recurge la varianta secundă, emisiunea
titlurilor de valoare, de această dată, a obligaţiunilor. Prin emiterea de obligaţiuni primăria
municipiului Iaşi, spre exemplu, se angajează să contracteze un împrumut pe termen lung de
la o bancă comercială. Să presupunem că valoarea împrumutului este de 5 milioane €, iar
durata acestuia este de 10 ani. În această situaţie, primăria se află în postura de debitor
(datornic) şi se va angaja ca suma de 5 milioane € să fie rambursată băncii în intervalul de
timp stabilit şi să asigure pe toată această perioadă o dobândă anuală fixă, indiferent de
situaţia sa economico-financiară, ce poartă numele de cupon. Atât situaţia companiei
Antibiotice, cât şi a primăriei ieşene reprezintă exemple de finanţare prin surse atrase în mod
direct. Există însă şi cazuri în care sursele de finanţare pot fi accesate şi pe cale indirectă,
prin intermediul creditelor mijlocite de instituţiile financiare specializate şi prin valorificarea
depozitelor monetare.
3. Cererea şi oferta de titluri financiare pe termen lung
Aşa cum am văzut anterior, activele financiare oferă posesorului avantajul de a obţine
venituri viitoare. Dacă cei care emit astfel de titluri financiare, respectiv societăţile
comerciale, sau autoritatea guvernamentală, reprezintă purtătorii ofertei, ne interesează să
descoperim care sunt reprezentanţii cererii. Ca orice decizie adoptată, achiziţia titlurilor
financiare trebuie tratată în termeni de costuri şi beneficii, aşadar în termenii costurilor de
oportunitate. Privind lucrurile din perspectiva ofertanţilor,acestea tind să fie destul de clare.
Care este motivaţia lor de a emite acţiuni sau obligaţiuni? Fără îndoială, am răspunde,
obţinerea de noi surse financiare pe termen lung, necesare pentru finanţarea investiţiilor.
Astfel, prin emisiunea acţiunilor şi obligaţiunilor se va asigura oferta hârtiilor de valoare pe
termen lung. Emisiunea acestor titluri financiare aduce avantaje semnificative, prin prisma
resurselor atrase, însă, implică şi costuri pe măsură. Avem, astfel, în vedere riscul asociat
finanţării, respectiv diminuarea profitului pe titlu emis. Pe de o parte, obligaţiunile prezintă
un nivel al riscului mult mai ridicat faţă de acţiuni, întrucât cuponul lor trebuie plătit
indiferent de situaţia economico-financiară a firmei. Pe de altă parte, şi acţiunile prezintă un
dezavantaj, acela al diminuării profitului pe acţiune, ca urmare a creşterii numărului de
acţionari.
Observăm, aşadar, faptul că sporirea ofertei de titluri financiare pe termen lung
implică un cost de oportunitate, în momentul în care se omite dimensiunea raportului dintre
emisiunea de titluri financiare cu venit fix si venit variabil. Pentru atragerea unor fonduri
suplimentare semnificative se ajunge, uneori, la sacrificarea unei părţi din profitul ce revine
pe fiecare acţiune. Aceasta reprezintă o problemă majoră pentru societăţile comerciale, în
contextul în care se urmăreşte maximizarea profitului aferent fiecărui titlu financiar şi
asumarea unui risc minim asociat finanţării.
Odată delimitate aspectele care definesc oferta titlurilor financiare pe termen lung, să
clarificăm componentele cererii. Cine sunt purtătorii cererii? În primul rând indivizii, apoi
diversele instituţii financiare, cum ar fi: societăţile de asigurare, casele de pensii, etc. Aşa cum
ofertanţii urmăresc atragerea de noi resurse financiare, reprezentanţii cererii cumpără astfel de
titluri din dorinţa de a obţine câştiguri băneşti în viitor.
Achiziţionarea titlurilor financiare presupune un cost de oportunitate. Cumpărând
acţiuni sau obligaţiuni în valoare de 10.000 lei, individul sacrifică şansa obţinerii unui venit
viitor garantat de dobânda pe care ar obţine-o dacă ar depune banii la bancă. Cu alte cuvinte,
randamentul titlurilor financiare (câştigurile pe care acestea le generează în viitor) trebuie
să fie mai mare decât rata dobânzii practicată la depozite, pentru ca investiţia în hârtiile de
valoare să fie rentabilă.
Să presupunem că deţinem 10.000 lei şi avem două opţiuni: prima ar fi să depunem
banii într-un depozit, cu o scadenţă de doi ani, la o rată a dobânzii oferită de bancă de 7%. A
doua opţiune ar fi să achiziţionăm o obligaţiune a cărei valoare nominală este de 12.000 lei, ce
oferă un cupon de 2.000 lei, termenul de scadenţă fiind, de asemenea de doi ani. Preţul pe care
îl plătim pentru a cumpăra obligaţiunea este de 10.000 lei, prin urmare, ne propunem să
identificăm randamentul titlului de valoare pentru a face, mai apoi, comparaţia cu rata
dobânzii. În mod cert, dacă, randamentul obţinut este mai mare de 7%, achiziţia obligaţiunii
va fi mai eficientă decât depunerea banilor la bancă. Dacă, din contră, randamentul va fi mai
mic de 7%, depunerea banilor într-un depozit va aduce un câştig suplimentar. În condiţiile în
care rata dobânzii este de mărime egală cu randamentul obligaţiunii, indiferent de decizia pe
care o vom lua, ambele opţiuni aduc venituri egale.
Randamentul obligaţiunii se obţine din relaţia de egalitate a preţului obligaţiunii cu
valoarea prezentă a fluxului asociat de venituri viitoare. Estimarea valorii prezente a unui
venit viitor reprezintă actualizarea respectivului venit. Pentru aceasta vom ţine cont de faptul
că, venitul asociat, cuponul, rămâne acelaşi până la scadenţă, respectiv 2.000 lei. La finalul
perioadei, emitentul obligaţiunii ne va plăti o sumă egală cu valoarea nominală plus cuponul.
Relaţia de calcul a randamentului este:
C C C O C
P    ....  , sau e  , pentru serii infinite.
1  e (1  e) 2
(1  e) n
P
Conform problemei, formula devine:
2.000 2.000  12.000
10.000   , care conduce la e = 28,74%.
1 e (1  e) 2
Dat fiind faptul că randamentul obligaţiunii este de 28,74% > 7% (rata dobânzii oferită de
bancă), deducem că investiţia în hârtia de valoare este mult mai rentabilă.
Dincolo de randamentul titlurilor financiare, există şi alte criterii care influenţează
cererea lor, cum ar fi:
a) Câştigul potenţial al titlurilor financiare, aşadar, un câştig suplimentar cuponului, în
cazul obligaţiunilor, sau dividendului, în cazul acţiunilor, care rezultă din creşterea cursului
pentru aceste hârtii de valoare. Formula de calcul a câştigului potenţial este următoarea:
P1  P0 C  ( P1  P0 )
Cp  e  , adică C p  în cazul obligaţiunii noastre.
P0 P0
financiar, iar C reprezintă cuponul. Dacă am fi tranzacţionat acţiuni, cuponul era înlocuit de
dividend. Astfel, dacă preţul obligaţiunii ar creşte de la 10.000 lei la 11.200 lei, câştigul
nostru potenţial pe care l-am obţine dacă vindem obligaţiunea va fi egal cu
2000  (11.200  10.000)
Cp  = 0,32, adică 32%.
10.000
b) Riscul investiţiilor hârtiilor de valoare, ca rezultat al incertitudinii pe care o
presupune anticiparea fluxurilor de venituri viitoare. Aşa cum am subliniat anterior,
obligaţiunile sunt mai puţin riscante faţă de acţiuni, întrucât ele oferă un venit fix. Dintre
acestea, cele mai certe sunt obligaţiunile guvernamentale. În cazul acestora, riscul este unul cu
atât mai mare, cu cât termenul de scadenţă este mai îndepărtat.
c) Lichiditatea titlurilor financiare pe termen lung – care vizează posibilitatea vânzării
lor rapide, în condiţiile unor costuri de tranzacţie minime. Aceasta depinde de nivelul de
dezvoltare a instituţiilor pieţei financiare; titlurile care se tranzacţionează la bursă beneficiază
de o lichiditate sporită. Plasamentul ideal pentru orice posesor este acela care oferă siguranţă
deplină, un risc de plasare cât mai mic, o rentabilitate înaltă însoţită de câştiguri potenţiale
semnificative şi lichiditate sporită.
4. Diferenţa dintre acţiuni şi obligaţiuni
Deşi ambele sunt titluri de valoare, a căror emisiune constituie cea mai importanată
formă de finanţare, condiţiile pe care acestea le implică trasează o linie de demarcaţie netă
între acţiuni şi obligaţiuni. Să poposim asupra acţiunilor. Aşa cum am văzut şi în exemplul
anterior, pentru ca o companie să poată atrage surse de finanţare prin emisiunea unor astfel de
titluri de valoare, o primă condiţie este ca respectiva firmă să fie constituită ca societate pe
acţiuni. Deducem de aici că un S.R.L. nu ar putea niciodată să recurgă la această cale, a
emiterii de acţiuni, pentru a se finanţa. În cazul nostru, firma Antibiotice S.A. răspunde
acestui prim criteriu. În acest caz, voi, în calitate de studenţi, dacă veţi cumpăra un anumit
număr din acţiunile companiei, veţi dobândi contra-cost o anumită valoare. Suma pe care o
plătiţi pentru a cumpăra un număr de 500 de acţiuni va fi egală cu 500* valoarea nominală a
fiecărei acţiuni (valoarea care este înscrisă pe fiecare acţiune). În cazul Antibiotice S.A., în
care acţiunile au o valoare nominală de 100 Ron, veţi achita 500*100 lei, adică 50000 lei.
Odată cumpărate, aceste acţiuni vă conferă dreptul de proprietate asupra unei părţi din
capitalul firmei, direct proporţional cu aportul adus la capitalul social al firmei, adică cei 50
de lei.
Aşa cum am învăţat, drepturile de proprietate constituie o „regulă a jocului” ce stabileşte atât
privilegii, cât şi responsabilităţi. În acest caz, dreptul de proprietate pe care ni-l oferă posesia
acţiunilor constă în:
 Dreptul la o parte din profitul societăţii (dividendul), aşadar un venit variabil ce
depinde de rezultatele economico-financiare ale firmei;
 Dreptul de a participa la vot la alegerea consiliului de administraţie, respectiv
adoptarea deciziilor de către adunarea generală a asociaţilor;
 Dreptul de a fi informat asupra gestiunii şi situaţiei economico-financiare;
 Dreptul de a obţine o parte din capitalul firmei, dacă aceasta este lichidată;
 Obligaţia de a suporta inclusiv pierderile, atunci când firma obţine rezultate
necorespunzătoare.
Varietatea acţiunilor poate fi ilustrată grafic, conform figurii nr. 1
Au înscris numele deţinătorului şi pot fi

transmise unei alte persoane doar prin
transcrierea în registrul societăţii
emitente.
Dividendul depinde de dimensiunea Posesorul este cel care dispune de

profitului societăţii. avantajele pe care acţiunea le conferă.
Nu au înscris numele posesorului.
Figura nr. 1 Tipologia acţiunilor
După natura contribuţiei, acţiunile pot fi: acţiuni în bani (sau în numerar) - care sunt
profitului sau altor surse, precum şi prin combinarea acestor modalităţi; acţiuni de aport -
proporţional cu valoarea acestora. Conform regulamentului de funcţionare a pieţei financiare,
acţiunea nu poate fi niciodată rambursată. În calitate de posesori a celor 500 de acţiuni, dacă
doriţi să intraţi în posesia banilor, nu le puteţi revinde companiei care le-a emis, respectiv
Antibiotice S.A, ci va trebui să le vindeţi pe piaţa financiară, la cursul pieţei. În acest context,
vom sesiza din nou latura speculativă a caracterului uman, întrucât vom căuta să le vindem la
un preţ mai mare decât valoarea lor nominală, pentru a obţine un câştig.
Spre deosebire de acţiuni, obligaţiunile reprezintă titluri de valoare care nu pot fi
emise de oricine. De regulă, entităţile care apelează la emisiunea obligaţiunilor pentru a
atrage resurse financiare sunt: statul, administraţia centrală şi locală pentru acoperirea
deficitelor bugetare, întreprinderile publice, băncile şi, ca excepţie, firmele private pentru a
finanţa lucrări importante de investiţii şi sporirea capitalului. Plecând de la acelaşi exemplu al
primăriei Iaşi, dacă aceasta se va împrumuta prin emisiunea de obligaţiuni în valoare de 5
milioane €, care vor fi achiziţionate de o bancă comercială, aceasta va trebui să garanteze
băncii un venit garantat fix (cuponul), indiferent de situaţia economico-financiară. Din acest
punct de vedere, admitem o altă diferenţă dintre acţiuni şi obligaţiuni, aceea că, obligaţiunile
garantează un venit fix, pe când acţiunile aduc un venit variabil. Similar acţiunilor, şi
obligaţiunile se bucură de o clasificare destul de variată, ce poate fi vizualizată în figura nr.2,
după cum urmează:
Ordinare Dobânda anuală e stabilită la emisiune.
Cu dobândă Posesorul primeşte un venit variabil

DUPĂ MĂRIMEA variabilă determinat de o dobândă fixă şi o marjă
DOBÂNZII stabilită.
Convertibile O combinaţie între obligaţiune şi acţiune.
Figura nr.2. Tipologia obligaţiunilor
În momentul în care banca se decide să tranzacţioneze obligaţiunile pe piaţa bursieră,

valoarea fiecărui titlu (cursul obligaţiunii) nu mai depinde de rezultatele activităţii
emitentului, a primăriei ieşene, ci de evoluţia ratei dobânzii. Cu alte cuvinte, cursul
obligaţiunii va fi influenţat de toţi acei factori care influenţează rata dobânzii pe piaţa
monetară. Cursul obligaţiunii poate fi determinat după relaţia:
C
C0  , unde:
d'
C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul); d' - rata dobânzii.
Să presupunem că BRD este banca ce cumpără obligaţiunile în cauză, iar o singură
obligaţiune îi aduce băncii un venit garantat de 150 lei. În condiţiile în care rata dobânzii este
150
de 10%, cursul obligaţiunii este: C0   1500 lei.
0,1
5. Componentele pieţei financiare
Menţionam la debutul capitolului faptul că activele financiare care se tranzacţionează la

nivelul pieţei financiare cuprind atât hârtii de valoare pe termen scurt, cât şi cele pe termen
lung. În mod inevitabil, cele două dimensiuni nu pot fi suprapuse, întrucât ar exista riscul
apariţiei haosului. Din acest punct de vedere, se realizează structurarea pieţei financiare în
două componente dominante: piaţa capitalului pe termen scurt, respectiv piaţa capitalului pe
termen mijlociu şi lung, linia de demarcaţie fiind furnizată de factorul timp.
În prima componentă includem relaţiile care se formează prin atragerea şi plasarea
fondurilor pe termen scurt, de până la un an. Ea are un rol deosebit în finanţarea pe termen
scurt a activităţii economice. Este o piaţă interbancară prin care băncile se împrumută între
ele, realizând o funcţie de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi bancare. Tot
această piaţă cuprinde şi operaţiunile cu activele financiare care au scadenţe scurte (cambii,
bilete la ordin, bonuri de tezaur, certificate de depozit etc.), precum şi operaţiunile de scontare
şi re-scontare a titlurilor de credit, în vederea procurării unor fonduri lichide înaintate de
scadenţă. În componenta secundă includem acele relaţii care vizează atragerea de fonduri pe
termen mijlociu (1 - 7 ani) şi lung (peste 7 ani). La rândul său, ea este formată din: piaţa
financiară mobiliară (acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de valoare pe termen lung); piaţa
împrumuturilor pe gaj de titluri pe termen lung (lombardul) şi piaţa ipotecară*.
Dacă avem în vedere titlurile pe termen lung noi emise, cum ar fi acţiuni sau
obligaţiuni, ele vor fi plasate pe aşa numita piaţă primară, la un preţ de vânzare care poartă
numele de curs. Pe de o parte, emitenţii doresc să mobilizeze resurse, iar pe de altă parte, cei
care achiziţionează respectivele titluri doresc să le plaseze pe termen lung. Preţul de vânzare
nu trebuie să coincidă neapărat cu valoarea nominală a titlului în cauză. Dacă primăria
municipiului Iaşi are nevoie urgentă de o anumită sumă de bani, aceasta poate opta să vândă
obligaţiunile emise sub valoarea lor nominală (sub parii), urmând ca răscumpărarea lor să aibă
* Ipotecaeste un titlu de valoare care ateståcå o persoanåfizicåsaujuridicå a primit de la o bancåspecializatå o sumå de

banipentrucontinuareaorirelansareaafacerilor, sauînaltescopuri, înschimbulgarantåriisumei respective cu o valoareimobiliarå (clådiri,
terenuri).
loc la valoarea nominală (al parii). Este important de menţionat că băncile sunt cele care
mijlocesc de cele mai multe ori operaţiunile pe această piaţă primară. Ele sunt cele care, în
schimbul unui comision convenit plasează noile titluri în favoarea emitentului. Prin
tranzacţionarea acestor hârtii de valoare emitentul obţine bani lichizi, fapt pentru care, firmele
au avantajul de a-şi finanţa proiectele de investiţii, iar statul pe acela de a finanţa deficitul
bugetar.
Dacă, avem în vedere tranzacţionarea unor titluri de valoare emise anterior, ele vor fi
plasate pe piaţa financiară secundară. Aici, tranzacţiile sunt intermediate de bursele de
valori. Cursul hârtiilor de valoare este puternic influenţat de această dată de raportul cerere-
ofertă. Raţionând în termeni de cerere şi ofertă, ajungem la concluzia că şi aceste coordonate
majore sunt, la rândul lor influenţate de veniturile anterioare generate de respectivele titluri,
respectiv perspectivele viitoare, nivelul ratei dobânzii, rata inflaţiei, conjunctura economică,
inclusiv aspecte care ţin de climatul social sau politic, intern şi internaţional.
Dacă General Motors are nevoie de fonduri pentru construirea unei hale noi va
efectua o emisiune de acţiuni pe piaţa primară. Pentru cumpărător, aceste acţiuni reprezintă o
investiţie financiară, el putând ulterior să le tranzacţioneze pe piaţa secundară de capital.
această piaţă există, face ca acţiunile să fie atractive, facilitând investiţiile real
economice. Deducem de aici că acţiunile nou emise care nu au atractivitate pe piaţa
secundară, nu pot avea succes pe piaţa primară de capital.
6. Teoria pieţei eficiente de capital
Trăim într-o lume dominată de asimetria informaţională, fapt pentru care, de foarte
multe ori, eficienţa se rezumă la procesarea eficientă a informaţiilor disponibile. Dacă
avem în vedere piaţa de capital, semnalele primordiale, informaţiile, sunt codificate în
preţurile titlurilor de valoare1. Cu alte cuvinte, o piaţă de capital eficientă impune ca
preţurile practicate să reflecte în totalitate întreaga informaţie disponibilă, relevantă, de
altfel, pentru evaluarea titlurilor cotate. Aceasta înseamnă că întreaga informaţie
referitoare la emitentul titlurilor trebuie să fie disponibilă pe piaţă, astfel încât investitorii să
poată avea acces la ea. Se au în vedere elemente, precum: veniturile, dividendele, creditele
1Fama, Eugene,RandomWalksStock-MarketPrices, The Journal of Business, Vol. 38, No. 1. (Jan., 1965), p. 34-
105.
istorice, prezente şi estimările viitoare ale acestora, ratele estimate de creştere, nivelul de risc
al emitentului, etc. De asemenea sunt importante, cu relevanţă în tendinţele generale de
evoluţie a preţului titlurilor, informaţiile cu referire la situaţia economică a ramurii industriale
în care activează firma, abilitatea managementului şi chiar starea de sănătate a celui ce
controlează activitatea companiei. Informaţia cu referire la titlurile financiare de pe piaţă
trebuie să fie accesibilă actanţilor săi la un cost relativ scăzut, iar preţul titlurilor negociabile
♦ eficienţa alocării.
Prima categorie, cea a eficienţei operaţionale, are în vedere accesul ofertanţilor şi
utilizatorilor de fonduri la costuri de tranzacţii mici. Acest lucru presupune ca
intermediarii existenţi să fie într-o strânsă competiţie, astfel încât preţul serviciilor de
intermediere pe piaţa de capital să fie minim. Legat de criteriu secund, acela al eficienţei de
alocare, acesta se referă la relaţia dintre profit şi risc şi presupune ca preţurile să se
stabilească astfel încât titlurile cu acelaşi nivel de risc să ofere acelaşi profit estimat. Într-
o piaţă cu eficienţă la alocare, economiile care reprezintă, în fond, resursa ofertei de fonduri,
sunt alocate prin investiţii într-un mod optim, astfel încât participanţii la piaţă să profite
fiecare în parte.
Pentru ca o piaţă să fie eficientă este necesar ca preţurile să reflecte toate informaţiile
relevante, în mod continuu, astfel încât orice nouă informaţie să fie integrată în preţul titlului
imediat şi corespunzător cu importanţa ei, atât ca mărime cât şi ca sens. Aceasta înseamnă că
atunci când apare o veste bună despre emitent, cei ce nu deţin titlul respectiv pot să-l cumpere
la un preţ mai mare, alimentat de previziunile pozitive. Similar, în momentul în care pe o piaţă
eficientă apar informaţii nefavorabile despre emitent, deţinătorii de titluri au libertatea de a le
vinde la un curs diminuat, cauzat de panica instalată în urma veştii proaste. În general, asta
înseamnă că investitorii nu pot să realizeze regulat venituri mai mari decât media pieţei. În
condiţii de piaţă eficientă, acest lucru se realizează prin titluri cu risc foarte mare sau prin
şansă.
7. Bursa de valori
Bursa de valori este principala instituţie de intermediere a vânzărilor şi cumpărărilor

de titluri financiare pe piaţa secundară. Ea funcţionează după „reguli ale jocului” obligatorii
pentru toţi agenţii economici. Bursele de valori sunt pieţe specializate unde se negociază
valute şi orice valori mobiliare sub formă de efecte comerciale, efecte publice sau alte hârtii
de valoare, acţiuni, etc., inclusiv metale preţioase. Aceasta este o piaţă organizată pentru
titluri financiare, o piaţă de capital, componentă a aşa-numitei economii simbolice (economia
financiară). Bursele au apărut şi s-au dezvoltat în secolul al 18-lea, în strânsă conexiune cu
derularea revoluţiei industriale, ca urmare a necesităţii de formare a capitalurilor prin
împrumuturi pe termen lung şi au luat amploare odată cu extinderea societăţilor comerciale pe
acţiuni. Soluţia a fost identificată în emisiunea de hârtii de valoare. Operaţiunile la bursele de
valori s-au intensificat după primul război mondial, mai ales, în cadrul ţărilor industrializate.
SUA, Japonia, Marea Britanie reprezintă centre de referinţă la nivel mondial, deţinând circa
75% din capitalizarea bursieră mondială. Obiectul de activitate al burselor de valori s-a
diversificat. Tangenţial acţiunilor şi obligaţiunilor emise de societăţile anonime şi de cele în
comandită pe acţiuni, care deţin ponderea majoritară, acestea vizează inclusiv tranzacţionarea
unor hârtii de valoare precum: cambii, obligaţiuni emise de stat, bonuri de tezaur, titluri de
rentă, diverse alte efecte comerciale şi efecte publice, valute, aur şi alte metale preţioase,
bijuterii, perle şi pietre preţioase.
În general, pentru crearea unei burse de valori sunt necesare trei condiţii: existenţa în
zona respectivă sau în apropiere a unor societăţi anonime de mare anvergură; difuzarea
bursă.
Pe piaţa bursieră se întâlnesc, prin mijlocirea unor persoane autorizate (brokeri,
jobberi), cererea de titluri din partea celor care dispun de capital bănesc cu oferta de titluri din
partea deţinătorilor acestora. Cererea şi oferta se transmit prin ordinele de bursă în care se
prevăd: denumirea titlului (acţiuni ale societăţii X, obligaţiuni provenite din împrumutul Y
etc.), natura operaţiunii (vânzare, cumpărare), numărul de titluri, preferinţele de preţ, termenul
C
Nad 
D
Cd 'n
D
100
Dacă am deţine o obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, în condiţiile unei rate a
dobânzii de 10%, cursul său (Cs) pe piaţa bursiera va fi:
D  100 10.000  100
Cs    100.000 lei
d 10
10.000  100
Cs   50.000 lei
20
După cum se poate observa, bursa este o instituţie foarte sensibilă la ceea ce se
întâmplă în viaţa economică, socială sau politică. Un simplu zvon cu privire la înrăutăţirea
condiţiilor de producţie şi desfacere ale unei societăţi atrage după sine scăderea cursului
acţiunilor acesteia. Modificările de cursuri devin mult mai puternice în cazul apariţiei unor
evenimente neprevăzute, precum războaie, revoluţii, catastrofe naturale etc. Deseori, acestea
sunt influenţate şi de manevre necinstite, regizate de principalii acţionari care se coalizează
împotriva celor mici. De exemplu, primii lansează zvonul ca o societate pe acţiuni întâmpină
dificultăţi financiare. Micii acţionari necunoscând realitatea vor urmări să-şi vândă acţiunile
deţinute la firma respectivă. Drept urmare, oferta de acţiuni creşte, cursul acestora scade, iar
marii acţionari vor avea posibilitatea să le cumpere la un preţ cu mult sub valoarea lor
nominală. Atunci când se dovedeşte că a fost un simplu zvon, situaţia firmei respective fiind
cu totul alta, cererea pentru acţiunile sale începe să crească, antrenând creşterea cursului
acestora, moment în care marii acţionari le vor vinde şi îşi vor însuşi profituri consistente.
preţul de bursă.
Operațiunile la vedere constau în cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu
sale. Operaţiunile la termen pot fi a la hausse şi a la baisse..
Diferenţa constă în perspectivele diferite ale investitorilor în ceea ce priveşte evoluţia
cursului. În cazul operaţiunilor a la hausse operatorul cumpără titluri la un curs redus sperând
la o creştere a acestuia până la scadenţă. În al doilea caz investitorul vinde, anticipând o
reducere a preţurilor pe piaţă în momentul executării contractului.
La rândul lor, acestea sunt de două categorii: ferme şi cu primă. Operaţiunile ferme
presupun executarea contractului prin cedarea efectivă a efectelor financiare şi achitarea
preţurilor acestora la termenul convenit. În cazul operaţiunilor la termen cu primă sau cu
caracter opţional, unul dintre agenţi îşi rezervă dreptul ca la scadenţă să opteze, în schimbul
plăţii unei prime stabilite, între a renunţa la contract, ori, în raport de "tipul" primei să se
declare vânzător, cumpărător sau chiar să dubleze ori să tripleze numărul titlurilor supuse
tranzacţiei. Bursele de specialitate în asemenea operaţiuni se numesc burse de opţiuni.
Aceste operaţiuni pot fi clasificate în:
cumpărătorul a realizat un profit potenţial de 15 dolari pe titlu, fie acesta a scăzut la 90 dolari,
indiferentă poziţia; chiar dacă vinde sau reziliază contractul, pierderea este tot de 5 dolari
(prima depusă).
 Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme şi prin aceasta la
Alte instituţii semnificative ale pieţei capitalului sunt: comisia hârtiilor de valoare,
casele de brokeraj; piaţa OTC sau piaţa extrabursieră.Comisia hârtiilor de valoare este o
instituţie prin care autorităţile se implică în mod indirect pe piaţa capitalului. Deoarece pe
acestă piaţă se emit şi circulă valori mari sub forma hârtiilor de valoare, există riscul lansării
unor titluri financiare fără acoperire, cu toate consecinţele ce pot decurge de aici. Pentru a se
evita acest lucru, în ţările cu o economie de piaţă, s-au creat instituţii centrale pentru atestarea
acestor valori mobiliare prin: înregistrarea lor şi confirmarea prospectelor de emisiune,
atestarea şi urmărirea activităţii brokerilor şi a caselor de brokeraj, controlul activităţii
burselor de valori şi aprobarea înfiinţării de noi burse.Casele de brokeraj au rolul de a asigura
legătura dintre piaţa primară şi cea secundară şi mai departe, pe piaţa secundară, între cei ce
vând şi cei ce cumpără titluri de valoare. Instituţia de brokeraj funcționează pe trei nivele:
brokerul (agentul de bursă) care este o persoană fizică ce practică meseria de mijlocitor în
circulaţia hârtiilor de valoare; asociaţiile de brokeri care grupează aceste persoane fizice în
funcţie de specializarea lor pe anumite categorii de hârtii de valoare şi pe anumite firme ale
căror titluri sunt cotate la bursă şi casa de brokeraj, respectiv sediul în care brokerul intră în
contact cu clienţii săi, primeşte ordinele de cumpărare şi vânzare pe baza cărora acţionează
apoi la bursa de valori. Casele de brokeraj au următoarele funcţii: introducerea noilor titluri de
valoare pe piaţa primară, efectuarea de tranzacţii pe piaţa secundară a capitalului prin
intermediul brokerilor, care acţionează în numele şi pe baza dispoziţiilor primite de la
posesorii titlurilor de valoare, efectuarea de tranzacţii pe cont propriu (dealing), când ele
operează cu titluri aflate în proprietatea lor, gestionarea portofoliilor clienţilor şi, la cerere,
păstrarea în custodie a hârtiilor de valoare, inclusiv acordarea de consultaţii în probleme de
investiţii financiare.
Piaţa OTC (Over The Counter Market) sau piaţa extrabursieră asigură circulaţia
hârtiilor de valoare care nu sunt cotate la bursa de valori. În cadrul acestei pieţe, în ţara
noastră, un loc special revine pieţei RASDAQ (Romanian Association SecuritysDealers
Automatic Quantification). Aceasta funcţionează după principiile bursei de valori, găzduind
tranzacţiile hârtiilor de valoare, în special a acţiunilor care nu sunt tranzacţionate pe piaţa
bursieră.
Piața financiară
B. existenta unui drept de proprietate
2. Din perspectiva unui posesor de resurse financiare, achizitionarea unei obligatiuni

C. Asigura un venit anual cert
D. Garanteaza dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul firmei emitente.

B. Este locul in care se tranzactioneaza, prin intermediul bancilor, titluri de valoare emise
anterior.
C. Presupune tranzactii realizate prin intermediul burselor de valori
4. Pe piaţa financiară primară:

A. se tranzacţionează titluri de valoare pe termen lung noi emise
B. se tranzacţionează titluri de valoare pe termen lung emise anterior.
C. se tranzacţionează titluri de valoare pe termen lung prin intermediul bursei de
valori.
5. Pe piata bursiera, oferta de titluri:

A. este singura care determina nivelul si evolutia cursului.
B. provine din partea detinatorilor de tiluri
C. se transmite prin ordinele de bursa.
D. provine din partea celor care dispun de capital banesc.
6. Lichiditatea titlurilor financiare pe termen lung:

A. este influentata de raportul cerere-oferta de pe piata.
B. nu este o caracteristica dorita de investitori.
C. este de preferat sa fie cat mai scazuta.
D. vizeaza vanzarea lor rapida, la costuri de tranzactie minime.
Aplicatii:
I. Cursul obligațiunii
C
C0 =
d'
unde: C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul); d' - rata dobânzii
anuală.
II. Randamentul obligaţiunii

C C C +O C
P = + + .... + n , sau e = , pentru serii infinite.
1 + e (1 + e) 2
(1 + e) P
III. Câştigul potenţial al titlurilor financiare

P1 − P0 C + ( P1 − P0 )
Cp = e + , adică C p = .
P0 P0
financiar, iar C reprezintă cuponul. Dacă am fi avut tranzacţionat acţiuni, cuponul era înlocuit de
dividend.
IV. Rentabilitatea achiziţionării unei acţiuni se obţine prin determinarea indicatorului

numărul ani dividend (Nad)
C
Nad = , unde C este prețul, iar D este dividendul
D
Creşterea sa reduce cererea pentru titluri şi determină micşorarea cursului acestora pe piaţa
bursieră şi invers. Mărimea dobânzii (D) depinde de mărimea capitalului avansat (C), rata dobânzii
(d') şi perioada pentru care se acordă împrumutul (n):
Cd 'n
D=
100
Dacă am deţine o obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, în condiţiile unei rate a dobânzii
de 10%, cursul său (Cs) pe piaţa bursiera va fi:
D  100 10.000  100
Cs = = = 100.000 lei
d 10
➢ O persoană achiziționează 50 de obligațiuni cu o valoare nominală de 1 000 000 lei

fiecare, cu scadența peste 5 ani. Venitul fix anual (cupon) adus de fiecare obligațiune
corespunde unei rate a dobânzii de 25%. Care este venitul total încasat de persoana
respectivă?
Rezolvare:
1. CO= C/d` => C = Co * d` = 1 000 000 * 0,25 = 250 000 lei

2. Venitul total = C * nr. de obligatiuni * nr. de ani = 250 000 * 50 * 5 = 62 500 000 lei
Cd 'n
Atentie putem folosi formula: D = * nr. de obligatiuni
100
D = 1 000 000 * 25 * 5 * 50 / 100 = 62 500 000
Profit (câștig net) = VT – CT = 62 500 000 – (1000 000 * 50) = 12 500 000
➢ Venitul anual adus de o obligatiune este de 60 000 lei, ceea ce corespunde unei rate anuale
dobanzii s-ar reduce cu 25% (din valoarea ratei dobânzii)?
Rezolvare:
1. d1 = d0 – 0.25 * d0 = 0.75 * 20% = 15%

2. Co = C / d1 = 60 000 / 0.15 = 400 000 lei/ obligatiune
➢ Un posesor de economii cumpara de pe piata financiara primara 40 de obligatiuni la
valoarea lor nominala de 2 000 000 lei/buc., purtatoare ale unui venit anual fix de 600 000
lei fiecare, cu scadenta peste 5 ani. Dupa un an de zile, cand pe piata monetara rata
dobanzii este 20%, cele 40 de obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total obtinut?
Rezolvare:
1. C1 = C/d = 600 000 / 0.20 = 3 000 000 lei/obligatiune

2. Castigul fix dupa un an = C * 40 = 600 000 * 40 = 24 000 000
3. C1 – C0 = 3 000 000 – 2 000 000 = 1 000 000 lei/obligatiune
4. Castigul din diferenta de curs = (C1 – C0) * 40 = 40 000 000
5. Castig total (ProfitTotal) = 64 000 000 lei
➢ Un operator de bursă cumpără 2000 de acţiuni X la 200 lei/bucată şi vinde 3000 acţiuni Y
la 400 lei/bucată, ambele pe bază de contracte cu scadenţă la 6 luni. În momentul
450 lei/bucată. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni:
Rezolvare:
În calitate de cumpărător, în operațiunile la termen, operatorul mizează pe creșterea cursului, astfel

că, pentru acțiunile X, deoarece așteptările lui s-au confirmat, câștigă
2000 * (250 – 200) = 100 000 lei
În calitate de vânzător, în operațiunile la termen, operatorul mizează, dimpotrivă, pe reducerea

cursului, astfel că, pentru acțiunile Y, deoarece cursul a crescut, înregistrează o pierdere de 3000
* (C0 – C1) = 3000 * (400 -450) = -150 000 lei. Pe total operațiuni se va înregistra o pierdere de
100 000 + (-150 000) = -50 000 lei. (PIERDERE DE 50 000 LEI)
➢ Un jucator la bursa incheie un contract de vanzare la termen a 2 000 de actiuni, la pretul

de 50 lei/actiune,cu scadenta peste 3 luni, achitand si o prima de 2 lei /actiune.
castiga 10 000 lei;
pierde 4 000 lei;
castiga 6 000 lei;
castiga 10 000 lei;
Rezolvare:
Este cunoscut ca in operatiunile la termen vanzatorul este un jucator „a la baisse”, adica

mizeaza pe scaderea cursului pana la scadenta fata de nivelul prevazut in contract. Pentru a-si
diminua pierderea in cazul cand realitatea nu confirma asteptarea sa, prin contract se poate stipula
si practicarea unei prime, care permite jucatorului sa nu mai execute contractul daca a crescut
cursul, pierzand numai prima achitata.
In cazul de fata,
varianta a) nu este corecta, deoarece cursul a crescut, contrar asteptarilor

jucatorului, astfel incat acesta nu castiga;
varianta b) este corecta, deoarece, intr-adevar, cursul crescand, vanzatorul prefera

sa piarda doar prima achitata, de 2 X 2 000 = 4 000 lei;
Rezolvare:
1. C1 = C0 * 1.1= 50 * 1,1 = 55
2. Profit = (C0 – C1) * 2000 = (50 - 55) *2000 = -10 000 (PIERDERE)
3. Dar pentru ca a platit prima va alege sa rezilieze contractul. Pierderea = Valoarea primei *
2000 = 2 * 2000 = 4000 lei
varianta c) este corecta, deoarece cursul a scazut cu 10 % din 50 lei, deci cu 5 lei, ceea ce i-a adus
jucatorului un castig de 2 000 X 5 = 10 000 lei, din care se scade prima achitata, de
2000 X 2 = 4.000 lei, rezultand castigul de 6.000 lei;

varianta d) este incorecta, avand in vedere rationamentul de la varianta c)
➢ Aflati ce castig aduc 5 obligatiuni a caror valoare nominala este 2 000 de lei/buc., iar rata
anuala a dobanzii este de 25%.
Rezolvare:
1. Co = C/d
2. C= Co * d = 2000 * 0,25 = 500 lei
3. CT = 500 * nr obligatiuni = 2500 lei
sau
1. D = CURSUL * d * n / 100 = 2000 * 25 * 1 / 100 = 500
2. DT = 500 * nr obligatiuni = 2500lei
➢ Un speculator „a la hausse” (cel cumpără ieftin pentru a vinde mai scump) castiga (are
profit) 1 milion de lei ca urmare a unei tranzactii la termen cu 1000 de actiuni. Care este
valoarea initiala a unei actiuni daca la scadenta pe piata financiara cursul unei actiuni
este de 4000 de lei?
Rezolvare:
„a la hausse” – anticipam o crestere a cursul sau a pretului titlului (cumpar ieftin pentru
a vinde scump) (C1 – C0)
„a la baisse” – anticipez scaderea cursului (vinde scump pentru a cumpara ieftin) (C0 –
C1)
1. (C1 – C0) * 1000 = 1 000 000 LEI
2. C1 – C0 = 1000000 / 1000 = 1000 LEI
3. 4000 – C0 = 1000
4. C0 = 4000 – 1000 = 3000
➢ Un operator de bursă cumpără 1000 de acţiuni X la 4000 lei/bucată şi vinde 2200 acţiuni
Y la 5000 lei/bucată, ambele pe bază de contracte cu scadenţă la 6 luni. În momentul
5500 lei/bucată. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni?
Rezolvare:
1. Pentru acțiunile X operatorul este un speculator „a la hausse”. Dacă prețul lor la scadență
este 4.500 lei/bucată (față de prețul inițial de 4.000 lei/bucată), înseamnă că s-a înregistrat
un câștig de (4.500 lei – 4.000 lei)*1.000 bucăți = 500.000 lei.
2. Pentru acțiunile Y operatorul este un speculator „ a la baisse”. Dacă prețul lor la scadență
este de 5.500 lei/bucată (față de prețul inițial de 5.500 lei/bucată), înseamnă că s-a
înregistrat o pierdere de (5.500 lei – 5.000 lei)*2.200 bucăți = 1.100.000 lei.
3. Pe ansamblu se înregistrează o pierdere de 1.100.000 lei – 500.000 lei = 600.000 lei
➢ În urma unei operațiuni cu primă, un client cumpără 150 de acțiuni la preț de 200 de lei
fiecare plus o primă de 30 de lei, cu scadența peste 3 luni. Ce rezultat va avea operațiunea
pentru client, daca la scadență:
a) prețul crește la 230 de lei?
b) prețul crește la 280 de lei?
c) pretul scade la 150 lei?
Rezolvare:
1. Clientul este un speculator „ a la hausse”. El va înregistra câștiguri dacă prețul
acțiunilor crește la termenul scadent. Indiferent de evoluția prețului, el trebuie să achite
prima de 30 lei/acțiune = 150 acțiuni * 30 lei/acțiune = 4.500 lei.
2. a) dacă prețul crește la 230 lei/acțiune, câștigul clientului va fi (230 lei – 200 lei) * 150
acțiuni = 4.500 lei. În acest caz, rezultatul operațiunii va fi nul: 4.500 lei – 4.500 lei =
0 lei.
3. b) dacă prețul crește la 280 lei/acțiune, câștigul clientului va fi (280 lei – 200 lei) * 150
acțiuni = 12.000 lei. În acest caz, rezultatul operațiunii va fi pozitiv: 12.000 lei – 4.500
lei = 7.500 lei.
4. c) dacă prețul scade la 150 lei/acțiune, pierderea clientului va fi (200 lei – 150 lei) *
150 acțiuni = 4.500 lei. În acest caz, clientul va opta pentru neexecutarea contractului,
plătind doar valoarea primei de 4.500 lei (pierdere).
1. In anul 2010, populația totală a U.E. era de 493.709 mii, populația în vârstă de 15-64 ani
era de 331.177 mii, populația ocupată în vârstă de 15-64 de ani era de 212.395 mii, rata de
activitate a populației de 15-64 ani era de 71,0 %, numărul total al șomerilor era de 23.140
mii, iar rata șomajului ca procent din forța de muncă în vârstă de 15 ani și peste era de 9,7%.
Atunci:
a) Populația activă (forța de muncă) în vârstă de 15 – 64 ani era de 225.136 mii;

b) Forța de muncă în vârstă de 15 ani și peste era de 238.557 mii;
c) Rata ocupării populației de 15 – 64 ani era de 64,13 %;
d) Numărul șomerilor în vârstă de 15 – 64 de ani era de 22.741 mii persoane.
Rezolvare
a) Dacă populația în vârstă de 15-64 de ani era de 331.177 mii persoane, iar rata de
activitate a populației de 15 – 64 de ani era de 71,0 %, populația activă de 15 – 64 ani
este 331.177 mii * 71,0 % = 235.136 mii.
b) Dacă rata șomajului, ca procent din forța de muncă (populația activă) în vârstă de 15
ani și peste, era de 9,7 %, iar șomajul total era de 23.140 mii persoane, înseamnă că
.activa x100  Forța de muncă de 15 ani și peste = 2.314.000 / 9,7 = 238.557 mii
9,7 = pop23140
c) Dacă populația în vârstă de 15 – 64 ani era de 331.177 mii, iar populația ocupată în
vârstă de 15 – 64 de ani era de 212.395 mii, rata ocupării populației de 15 – 64 ani era
de 212.395 x 100 / 331 177 = 64,13 %
d) Numărul șomerilor în vârstă de 15 – 64 de ani = Populația activă de 15 – 64 ani, de

235.136 mii (determinată la punctul a) de mai sus) – Populația ocupată în vârstă de 15
– 64 de ani, de 212.395 mii = 22.741 mii persoane
2. Populația totală a unei țări este de 40 de milioane. Dintre aceștia: 14 milioane sunt
pensionari, iar 6 milioane sunt copii. Din restul rămas: 3 milioane nu au loc de muncă, iar
din aceștia 500 000 au renunțat la a mai căuta un job, iar încă 100 000 emigrează. Aflați
populația activă, populația ocupată și rata șomajului.
Rezolvare
PA = 40.000.000 – 6.000.000 – 14.000.000 – 100.000 – 500.000  PA = 19.400.000 locuitori

Ns = 3.000.000 – 500.000 – 100.000  Ns = 2.400.000
𝑁 2.400.000
Rs = 𝑃𝐴𝑠 × 100  Rs = 19.400.000 ×100  Rs = 12,37%
este de 540 miliarde unități monetare (u.m.) față de un venit național potențial de 600
miliarde u.m., conform legii lui Okun, rata estimată a șomajului este de:
a) 8,55%; c) 6,55%;
b) 7,05%; d) 9,80 %.
1
Rezolvare
• Rata estimată a șomajului = Rata naturală a șomajului – (0,5 * Decalajul PIB)

• Decalajul PIB este egal cu P.I.B. real – P.I.B. potențial
• PIB potențial reprezintă 100 % (maxim ce se poate obține folosind din plin toate
resursele de care dispune economia)
• PIB real reprezintă PIB–ul efectiv creat, exprimat ca procent din cel potențial.
Astfel:
540
PIB-ul real, ca procent din PIB-ul potențial, este: 600 ∗ 100 = 90%
Atunci, rata estimată a șomajului = 4,8 – [0,5 * (90 – 100)] = 4,8 + 5 = 9,8 %.
este de 285 miliarde unități monetare (u.m.)., PIB-ul potențial care corespunde unei rate a
șomajului curentă de 5,7% este:
a) 5.700 mld.
b) 317 mld.
c) 300 mld.
d) 570 mld.
Rezolvare
Rata curentă a șomajului (5,7%) = Rata naturală a șomajului (3,2%) – (0,5 din decalajul PIB).
Astfel, (0,5 * decalajul PIB) = 5,7% - 3,2% = 2,5% => Decalajul PIB = 2,5% / 0,5 = 5%.
PIB potențial – PIB efectiv = Decalajul PIB (%) => PIB potențial (100%) – 285 mld = 5% =>
PIB efectiv = 95% din PIB efectiv => PIB potențial = 285/0.95 = 300 mld.
5. Populația totală a unei țări este de 20 de milioane de locuitori, iar populația activă este
de 8 milioane. Produsul intern brut pe cap de locuitor este 10.000 $. Știind că rata șomajului
este 10%, care este valoarea adăugată medie de populația ocupată?
a) 31.200 $.
b) 8.000 $.
c) 22.222,22 $.
d) 27.777,77 $.
2
Rezolvare
𝑁𝑈𝑀𝐴𝑅𝑈𝐿 𝑆𝑂𝑀𝐸𝑅𝐼𝐿𝑂𝑅 𝑁𝑈𝑀𝐴𝑅𝑈𝐿 𝑆𝑂𝑀𝐸𝑅𝐼𝐿𝑂𝑅

R șomajului = ∗ 100 , 10% = => Numărul șomerilor = 800.000
𝑃𝑂𝑃𝑈𝐿𝐴𝑇𝐼𝐴 𝐴𝐶𝑇𝐼𝑉𝐴 8.000.000
Numărul șomerilor + Persoanele ocupate = Populația activă => Populația Ocupată = 7.200.000
𝑃𝐼𝐵
= PIB/cap.locuitor => PIB total = 10.000 $ * 20.000.000 = 200.000.000.000
𝑃𝑂𝑃𝑈𝐿𝐴𝑇𝐼𝐴 𝑇𝑂𝑇𝐴𝐿𝐴
𝑃𝐼𝐵 200.000.000.000
PIB (Valoarea adăugată medie) pe populația ocupată = = =
𝑃𝑂𝑃𝑈𝐿𝐴𝑇𝐼𝐴 𝑂𝐶𝑈𝑃𝐴𝑇𝐴 7.200.000
27.777,77 $
3
ŞOMAJUL
 Este un fenomen economic (deoarece este cauzat de crizele şi recesiunile economice, fiind un decalaj între cererea şi oferta de
muncă, fapt ce face ca parte din salariaţi să rămână fără locuri de muncă) şi un fenomen social (deoarece generează consecinţe care
se resimt în plan social).
 Şomajul – un indicator esenţial al pieţei muncii.
 Piaţa muncii – locul unde se întâlneşte cererea de muncă (ce vine din partea angajatorilor) cu oferta de muncă (ce vine din partea
persoanelor dornice sa se angajeze). Aceasta furnizează un prim factor de producţie – munca. În mod similar, piata capitalului oferă
capitalul, ca factor de producţie, iar piaţa factorilor naturali – resursele naturale.
 Piaţa muncii depinde atât de celelalte pieţe ale factorilor de producţie (capital, resurse naturale), cât şi de piaţa bunurilor
şi serviciilor.
TRĂSĂTURI ALE PIEŢEI MUNCII:

 Este centrată pe OM – el este subiectul şi obiectul său de activitate.
 Este segmentată – pentru fiecare sector din economia naţională există condiţii diferite de angajare şi remunerare.
 Este reglementată – există un cadru institutţional şi juridic bine definit, care reglementează relaţia dintre angajat şi angajator (de
ex.: contracte, acte normative, acorduri, etc).
 Mijloceşte întâlnirea dintre numeroşi cumpărători (angajatori) şi vânzători (muncitori). Tranzacţiile de pe piaţa muncii vizează
serviciile de muncă.
Există o piaţă a muncii naţională (aria de întâlnire a cererii cu oferta de muncă se extinde la nivel naţional) sau o piaţă a muncii
locală.
CEREREA DE MUNCĂ ŞI DETERMINANŢII SĂI:
!! Purtătorii cererii de muncă (cine cere forţă de muncă) – angajatorii.

!! Purtătorii ofertei de muncă (cine oferă forţă de muncă) – lucrătorii.
Salariul
(preţul forţei Curba cererii de muncă – o curbă descrescătoare!!! (Cu cât preţul forţei
de muncă) de muncă este mai mare, cu atât angajatorii vor achiziţiona o cantitate mai
redusă din acest factor).
Curba cererii de muncă
Cererea de muncă depinde de 2 factori:
a) Salariul – preţul forţei de muncă;

b) Cantitatea de muncă pe care angajatorii sunt dispuşi să o
cumpere la diferite niveluri ale salariului.
Cantitatea de muncă (pe care angajatorii sunt dispuşi să o cumpere)
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CEREREA DE MUNCĂ:

1) Evoluţia cererii pentru bunuri şi servicii – daca cererea pentru un bun X creşte, se vor creea noi locuri de muncă necesare pentru
producerea respectivului bun şi invers.
2) Dinamica salariului - O creştere a salariului determină 2 efecte:
a. Efectul de scară – negativ: Creşterea salariului determină, pentru producător, creşterea costului de producţie pentru bunul în
cauză şi, prin urmare, reducerea cantităţii oferite din acel bun → scade cantitatea cerută de muncă din partea angajatorului, a
producătorului → apare un EFECT DE SCARĂ care este NEGATIV pentru că se reduce numărul locurilor de muncă.
b. Efectul de substituţie - tot negativ: creşterea salariului determină o creştere a costului muncii care va depăşi costul capitalului
→ adică forţa de muncă va fi substituită de tehnologie → va scădea cantitatea cerută de muncă din partea angajatorilor → se
reduce numărul locurilor de muncă oferite.
3) Dinamica preţului capitalului – o creştere a preţului capitalului determină, de asemenea, două efecte:
a. Efectul de scară – negativ pentru că va creşte costul de producţie şi scade, astfel, cantitatea oferită din bunul respectiv, prin
urmare va scădea inclusiv cererea de muncă pentru activitatea respectivă.
b. Efectul de substituţie - pozitiv deoarece preţul capitalului mai mare va determina producătorii să înlocuiască capitalul cu
factorul forţă de muncă → creşte cererea de muncă şi se vor creea noi locuri de muncă.
4) Alţi factori cu acţiune indirectă – totalitatea factorilor care influenţează cererea şi oferta globală, precum:
 Creşterea investiţiilor;
 Variaţia exporturilor sau a importurilor;
 Programe de restructurare a sectoarelor economice naţionale iniţiate de către guvern, etc
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ OFERTA DE MUNCĂ:

 Oferta de muncă - se exprimă prin numărul locurilor de muncă solicitate de către posesorii forţei de muncă, a lucrătorilor, care
doresc să se angajeze.
 Oferta de muncă – reprezintă relaţia economică dintre salariu (ca preţ al muncii) şi cantitatea de muncă pe care populaţia activă
(aptă şi disponibilă) este dispusă să o presteze la diferite niveluri ale salariului.
 Dimensiunea resurselor de muncă depinde de factorii demografici (natalitate, mortalitate, speranţa de viaţă), precum şi de factori
economico-sociali (dezvoltare economică, legislaţia muncii privind vârsta de pensionare, etc).
OFERTA DE MUNCĂ CAPITALUL UMAN ŞI MOBILITATEA POPULAŢIEI:
 Capitalul uman = ansamblu de cunoştinţe, deprinderi, aptitudini, abilităţi pe care un individ le dobândeşte în procesul de educare-
formare.
 Mobilitatea forţei de muncă = migraţia forţei de muncă în plan geografic.
o Mobilitate geografică = forţa de muncă schimbă aria geografică;
o Mobilitate ocupaţională = forţa de muncă schimbă profesia, fără a schimba şi domiciliul.
 Emigrare = fenomen specific statelor slab dezvoltate (tinerii pleacă în căutarea unui viitor mai bun).
 Şomerii înregistraţi:
o Sunt persoane apte de muncă din punct de vedere medical şi legal de a munci;
o Nu au un loc de muncă, însă se află în căutarea unuia;
o Sunt disponibili să înceapă lucrul în perioada imediat următoare;
o Sunt persoane înregistrate la ANOFM (Agenţia Naţională a Ocupării Forţei de Muncă)
ŞOMAJUL ŞI CONSECINŢELE LUI:
 Şomajul rezultă din 3 căi esenţiale:

o Pierderea locurilor de muncă de către cei angajaţi;
o Părăsirea voluntară a locului de muncă şi intrarea în rândul şomerilor;
o Creşte cantitatea de muncă oferită pe piaţa muncii.
 Din perspectiva pieţei muncii, şomajul = o ofertă excedentară a locurilor de muncă.
 Şomajul:
o Reduce producţia şi venitul total;
o Creşte inegalitatea (şomerii pierd mai mult decât cei angajaţi);
o Erodează capitalul uman;
o Implică costuri psihice (oamenii nu se mai simt utili);
o Prin şomaj creşte timpul liber;
o Oscilează în timp şi spaţiu;
o Afectează într-o proporţie mai mare muncitorii necalificaţi;
o Tinerii sunt mai afectaţi de şomaj decât adulţii.
 Forme ale şomajului:
o Voluntar sau involuntar;
o Şomajul tinerilor, diplomelor, unei populaţii minoritare;
o Şomajul pe termen lung = persoane care rămân fără loc de muncă pe o perioadă mai mare de 1 an;
o În funcţie de intensitatea lui, poate fi:
 Total = pierderea totală a locului de muncă;
 Parţial = reducerea timpului de muncă şi reducerea corespunzătoare a salariului;
o Şomaj deghizat = specific statelor slab dezvoltate, când oamenilor li se oferă un loc de muncă de o eficienţă foarte redusă,
prost remunerată ce creează o ocupare aparentă a forţei de muncă;
o Şomaj aparent = persoane care au rămas fără loc de muncă, ce părăsesc populaţia activă şi se dedică activităţii casnice.
Este aparent pentru că acele persoane se pot întoarce oricând în câmpul muncii.
o Şomaj fricţional = corespunzător mobilităţii normale a forţei de muncă. Presupune părăsirea locului de muncă pentru
căutarea unuia mai bine plătit.
o Şomaj structural = atunci când economia se află într-un proces de restructurare continuă, de adaptare a producţiei la
modificările cererii.
o Şomaj ciclic = cauzat de insuficienţa cererii. Se restrange productia si parte din angajati sunt disponibilizaţi.
 LEGEA LUI OKUN = există o relaţie negativă între rata şomajului şi nivelul producţiei.
 Rata şomajului = Rata naturală a şomajului – (0.5 * decalaj PIB). Unde Decalaj PIB = PIB real –PIB Potential. (VEZI
IMAGINILE DE MAI SUS).
POPULATIA TOTALA
POPULATIA APTA
(cu varsta peste 15 ani, POPULATIA INAPTA
apta fizic si legal)
POPULATIA ACTIVA POPULATIA INACTIVA

(apta si disponibila) (apta si indisponibila)
SOMERI
POPULATIA OCUPATA (inclusiv rezervele de
munca (elevi, studenti,
militari, casnici etc.)
Indicatori specifici pieței muncii:
1. Rata de activitate (sau de participare la forță de muncă)
Raportul procentual dintre populația activă și populația totală în vârstă de 15 ani şi peste
𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑨𝑪𝑻𝑰𝑽𝑨
R activitate = 𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑻𝑶𝑻𝑨𝑳𝑨 ∗ 𝟏𝟎𝟎
2. Rata de ocupare
Raportul procentual dintre populația ocupată și populația totală în vârstă de 15 ani şi peste
𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑶𝑪𝑼𝑷𝑨𝑻𝑨
R ocupare = 𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑻𝑶𝑻𝑨𝑳𝑨 ∗ 𝟏𝟎𝟎
3. Rata șomajului (Institutul National de Statistică)
Reprezintă raportul procentual dintre numărul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă și populația activă civilă
(șomeri plus populație ocupată civilă)
𝑵𝑼𝑴𝑨𝑹𝑼𝑳 𝑺𝑶𝑴𝑬𝑹𝑰𝑳𝑶𝑹
R șomajului = 𝑷𝑶𝑷𝑼𝑳𝑨𝑻𝑰𝑨 𝑨𝑪𝑻𝑰𝑽𝑨 ∗ 𝟏𝟎𝟎
(𝒄𝒊𝒗𝒊𝒍𝒂)
4. Populația ocupată civilă include toate persoanele care au desfășurat o activitate economico-socială aducătoare de venit, cu excepția cadrelor
militare și a persoanelor asimilate acestora (personalul MapN, MAI, SRI, militari în termen), a salariaților organizațiilor politice și obștești și a
deținuților.
LEGEA LUI OKUN:
Rata șomajului = Rata naturală a șomajului – (0,5 * Decalajul P.I.B.)
Rata naturală a șomajului = NAIRU (Non-Accelerating–Inflation Rate of Unemployment)
Exemplu:
• Rata naturală a șomajului = NAIRU = 5 %

• P.I.B.–ul realizat = 98 % din P.I.B.-ul potențial
o de aici rezultă că decalajul P.I.B.-ului este de – 2 %
▪ Rata șomajului = rata naturală a șomajului (NAIRU = 5%) – 0,5 * (–2), adică 5% + 1% = 6 %.
1)Daca toata productia ar fi compusa din produse realizate la comanda?
-recesiunile ar fi mult mai slabe ca intensitate
2)Politica keynesiana?
-a presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
3)Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara?
-prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a excedentului si
deficitului de lichiditati bancare
4)Detinatorul de actiuni are dreptul?
-de a obtine divident
5)Populatia totașa aunei tari este de 22.mil , din care 2.5mil sunt pensionari si 3mil sunt copii sub 15
ani .Stiind ca 1,5mil persoane apte de munca nu au loc de munca, iar dintre acestia 300de miirenunta
la cautarea unui loc de munca, iar 50 de mii emigreaza?
-numarul somerilor este 1,2 mil.
6)Operatiunile cu prima simpla a la hausse?
-ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea contractului, in functie
de situatia existenta la termenul de scadenta
7)Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de ?
-scaderea ratei dobanzii
8)Expansiunea monetara?
-conduce la cresterea generalizata a preturilor
9)Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand?
-bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite
10)Echilibrul monetar reprezinta?
-un echilibru intre cererea si oferta de moneda
11)Politicile anti-inflationiste?
-nu sunt avantajoase pentru guverne,limitand finantarea cheltuielilor guvernamentale
12)Caracterul preponderent negativ al inflatiei deriva din?
-distorsionarea preturilor relative

13)Marea criza din 1929-1933 a fost determinata de ?
-cresterea productie
14)Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia monetara este?
-o crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comerciale
15)Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada nedeterminata

este limitata de ?
-abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
16)Care din urmatoarele afirmatii este adeverata ?
-pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea resurselor , este preferabil
ca economiile sa se specializeze si sa participe la schimb
17)Venitul anual adus de o obligatiune este de 500 lei , ceea ce corespunde unei rate anuale a
dobanzii de 15%.Care va fi cursul obligatiunii pe piata financiara secundara daca rata dobanzii se
reduce la 10%?
-Rezolvare C=500/0,1=5000 lei
18)Functionarea economiei depinde de ?
-capacitatea indivizilor de a asigura cooperarea
19)Institutia care poate acorda credit bancilor poarta denumirea de ?
-Banca centrala
20)Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita un credit ?
-M1 scade dar M2 nu se modifica
21)Rata somajului reprezinta raportul procentual intre ?
-populatia somera si populatia active
22)Detinatorul de actiuni are dreptul ?
-de a obtine dividend
23)In lunile ianuarie,februarie si martie , rata lunara a inflatiei a fost de 2%.In aceste conditii, rata
inflatiei pe cele trei luni a fost de ?
-Rezolvare:Ri=(1+2%)LA PUTEREA A 3-EA x100-100=6,12%
24)Procesele politice democratice stimuleaza politicile publice ?
-care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate pe termen scurt
25)Reducerea ratei dobanzii pe piata monetara determina ?
-cresterea cursului titlurilor de valoare
26)Tranzactiile derulate la nivelul pietii muncii ?
-vizeaza serviciul de munca si sunt supuse cadrului juridic si institutional bine……
27)Piata muncii se diferentiaza de celelalte piete prin ?
-nivelul de reglementare characteristic
28)Participarea unei tari la comertul mondial ?
-depinde direct proportional atat de potentialul economic ,cat si de competivitatea international
29)Expansiunea creditelor determinate de Banca Centrala ?
-are ca rezultat o capacitate de “digestie” a investitiilor mai mica decat “ingestie”…….
30)Care din urmatoarele institutii creaza banii din economia romaneasca ?
-Banca nationala a Romaniei
31)Politicile fiscal si monetare expansioniste vor determina pe termen scurt ?
-Cresterea PIB-ului real si a gradului de ocupare
32)Oferta curenta de munca este reprezentate de ?
-Populatia active
33)Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata problema somajului ?
-interventia statului in economie , orientate catre stimularea cererii aggregate
34)Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate ?
-veniturile repatriate ale emigrantilor pot contribuii la crearea de noi locuri de munca, daca acestea
sunt utilizate pentru a achizitiona bunuri din productia interna a tarii
35)Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de probleme de coordonare

asociate ?
-inflatie
36)Pe o piata financiara eficienta ?
-preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continu, astfel incat orice noua
informative sa fie integrate in pretul titlului
37)Cand Banca Centrala vinde obligatiuni , atunci ?

-rata dobanzii scade
38)Pe termen scurt, expansiunea monetara ?
-conduce la “alungirea” proiectelor investitionale
39)Istoria banilor arata ca multe ssocietati au ales metale precum cuprul , argintul , aurul , fiindca
erau ?
-rare
40)Printre cauzele care pot genera somajul se inscriu ?
-sporirea cantitatii de munca cerute pe piata muncii
41)Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand ?
-rata curenta a somajului este eglala cu rata natural a somajului
42)Cursul de schimb real ?
-este utilizat pentru a calcula correct repercursiunea ……..
43)Printre efectele negative ale inflatiei regasim ?
-reducerea puterii de cumparare a banilor
44)Dupa conceptia lui Marx si Engels capitalismul esueaza datorita ?
-contradictiile sale interne
45)Balanta comerciala ?
-reflecta situatie comertului exterior cu marfuri ale unei tari pe o perioada de timp determinate
46)In perioada de recesiune oamenii prefer ?
-Sa detina mai multi bani in numerar
47)Cresterea marimii salariului ?
-are un efect scara pozitiv asupra cantitatii cerute de forta de munca
48)Una din cauzele crizei economice o reprezinta ?
- consumul exagerat din anii de boom economic , incurajat de ……..
49)Cererea de munca ?
-depinde de pretul fortei de munca si cantitate de munca …..
50)Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni , atunci ?

-bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si ……
51)Care din urmatoarele afirmatii este adevarata ?
-se pot obtine castiguri din comert si daca nu exista avantaje absolute….
52)In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933 ?
-bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
53)Bancile comerciale creeaza bani ?
-acordand imprumuturi
54)Protectionismul ?
-modifica raportul de schimb si avantajele comparative
55) Cand efectul de venit domina efectul de substitutie ?
-curba ofertei individuale de munca se reduce ……..
56)Piata financiara mobiliara este o componenta a ?
-pietei capitalului pe termen mijlociu si lung
57)Politicile monetare si fiscal expansioniste ?
-sunt atragatoare pentru alegatori
58)Bursele de valori ?
-se apropie cel mai multde unele dintre cerintele pietei ……….
59) Capitalul real?
-este format din bunuri material , mijloace banesti si efecte financiare
60)Politica anti-inflationista presupune ?
-abandonul expansiunii monetare
61)Privita in modul general , piata financiara sau piata capitalului , presupune?
-cuprinde ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurile financiare
disponibile
62)Somajul este considerat drept un esec al pietei , pentru diminuarea lui putem enumera
urmatoarele masuri ?
-stimularea investitiilor , publice si generale deopotriva

63)Echilibrul monetary determina stabilitatea ?
-puterii de cumparare
64)Inflatia reprezinta ?
-o politica deliberate a autoritatilor monetare
65)Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa ?
-sa consume mai mult decat au economisit
66)Mai ales in perioadele de razboi , guvernele sunt nevoite sa suplimenteze cantitatea de moneda ,
aceasta masura are drept consecinta ?
-aparitia inflatiei
67)Somajul frictional ?
-apare prin initiative persoanelor de a parasi locul de munca , cu scopul de a gasi un altul , mai bine
platit
68)Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata ?
-cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile in dezvoltare
69)In sistemul formelor regionale de comert liber ?
-pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor , serviciilor si a factorilor de productie , in

conditiile unei monede unice
70)Banca comerciala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin ?
-diminuarea ratei rezervelor obligatorii
71)Rata solicitata a rezervelor ?
-functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
72)Cursul valutar conventional ?
-este stability de autoritatile monetare nationale in functie de diveri factori economici ,politici, sociali
si institutionali
73)In timpul Marii crize din anii 1930 in SUA ?
-volumul de moneda aflat in circulatie a scazut
74) Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani ?
-acceptabilitatea
75)Lectia pe care a predate-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost aceea ca ?
-bugetele trebuie sa fie echilibrate in fiecare an
76)Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in vedere ?
-volumul serviciilor de munca tranzactionate , de inalta calificare , ce nu pot fi oferite …….
77) Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impuse o decizie
favorabila de cumparare in urmatoarele situatii ?
-nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii
78)Realitatea atesta existent unei neconcordante permanente intre structura cererii si ofertei de
munca.Aceasta poate fi explicate pe baza ?
-divergentelor de interese intre lucratori , care doresc salarii mai mari si angajatori care urmaresc
obtinerea unei cantitati mai mari de munca , la un anumit nivel al salariului.
79)Legea lui Okun spune ca ?
-intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportional
-reduce rata dobanzii de pe piata monetara
81) Echilibrul monetar presupune ?
-egalitatea dintre cererea si oferta de moneda
82) Inflatia ii avantajeaza pe ?
-primi beneficiari a sporului monetar
83) Alternativa la politicile fiscal si monetare discretionare este data de ?
-politica bazata pe angajamente ferme fata de norme legislative existente
84)Eficenta pietei de capital vizeaza ?
-atat eficienta operationala , cat si eficienta alocarii
85)In perioada electorala politicienii vor prefer acele politici care produc ?
-beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
86)La baza sirului de erori care au dus la criza din anii 1930 au stat ?
-politicile monetare expansionist din anii 1920

1) Un amendament constitutional care solicita un buget federal anual echilibrat:
A. ar impiedica Congresul si pe presedinte sa manipuleze economia in scopuri

politice
B. le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii
destabilizatoare privind bugetul
C. se sprijina pe credinta eronata de superioritate a constitutiilor fata de vointa
poporului
D. probabil ca nu va putea fi aplicat, deoarece Congresul este liber sa ignore
Constitutia atunci cand doreste sa o faca
2) Daca toata productia ar fi compusa din produse realizate la comanda:
A. Recesiunile ar fi mult mai slabe ca intensitate

B. Recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate
C. Ar exista in economie mai multa incertitudine
D. Populatia ar fi mult mai bogata
3) Intarzierile „sincronizate" care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele
intarzieri dintre:
A. aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme

B. recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
C. actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind
cheltuielile si productia
D. toate variantele de mai sus
4) Echilibrul monetar determina stabilitatea:
A. ratei somajului
B. cantitatii de bunuri si servicii produse
C. locurilor de munca
D. puterii de cumparare
5) Somajul frictional:
A. ilustreaza o trasatura specifica migratiei pendulatorii

B. corespunde caracterului ciclic al activitatii economice
C. este determinat de aparitia unor frictiuni intre angajat si angajator
D. apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a
identifica un altul, mai bine platit
6) Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal neprelucrat
era:
A. gradul mai mare de atractivitate al monedelor

B. acela ca monedele purtau sigiliul statului
C. acela ca monedele aveau valoare pentru colectionari
D. acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut de
monede
7) Care din urmatoarele intrebari este falsa?
A. prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara,

deoarece producerea pentru export determina costuri suplimentare
B. economiile pot castiga din specializare si comert, chiar daca nu detin avantaje
comparative absolute, dar se specializeaza in industriile pentru care exista
dezavantajele comparative cele mai mici
C. prin specializare si comert exterior firmele pot obtine economii pe scara
D. este de preferat ca economiile sa se specializeze in industrii pentru care detin
factori de productie abundenti
8) Echilibrul monetar reprezinta :
A. Un echilibru intre volumul depozitelor si cel al creditelor

B. Un echilibru intre cererea si oferta de bani,actiuni si obligatiuni
C. Un echilibru intre volumul creditelor acordate si numarul celor restituite
D. Un echilibru intre cererea si oferta de moneda
9) Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care plateste
producatorului coreean un pret de 250 USD/buc. Presupunem ca producatorul coreean
asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului, in timp ce taxa vamala pe care
Marea Britanie o aplica importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In
conditiile in care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile de
distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul
englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline a:
A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD
10) Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei sau a autorizarii
guvernelor, pentru ca:
A. in absenta banilor, dobanda nu poate fi incasata
B. doar atunci cand bunurile au valoare monetara este posibila estimarea avutiei
totale a societatii
C. societatile din toata lumea au devenit subiectul „spiritului capitalismului”
D. utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin intermediul
comertului
11) Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor informatii
relevante in timpul pe care politicile fiscale sau monetare il au la dispozitie pentru a avea
efecte complete asupra cheltuielilor private si deciziilor de productie?
A. date neadecvate
B. computere insuficient de performante
C. lipsa interesului pentru aceasta problema
D. faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de
putine informatii sunt puse la dispozitia publicului
12) Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada

nedeterminata este limitata de:
A. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea contstanta a garantiilor

sale
B. Numarul creditelor pe care le acorda
C. Numarul oamenilor pe care il poate convinge sa depuna bani in conturi de economii
D. Numarul filialelor pe care le opereaza intr-o anumita zona
13) Legea lui Okun spune ca:
A. exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri

B. rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
C. intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
D. exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
14) Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat detinute
anterior de catre populatie:
A. diminueaza rezervele bancilor comerciale

B. nu are niciun efect asupra rezervelor bancilor comerciale
C. mareste rezervele bancilor comerciale
D. reduce datoria nationala
15) Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea bani
prin:
A. limite maxime pe care statul le stabileste pentru fiecare banca

B. limite maxime pe care statul le stabileste pentru sistemul bancar in ansamblu
C. cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
D. rata inflatiei la nivelul natiunii in ansamblu
16) O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al cererii pentru:
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor
17) Institutia care poate acorda credit bancilor poarta denumirea de:
A. Banca Centrala
B. Agentie guvernamentala
C. Institutie financiara de incredere
D. Guvern
18) Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci este aceea de:
A. a le constrange capacitatea de a crea bani

B. a mentine increderea deponentilor
C. a impiedica o prabusire a pietei valorilor
D. a proteja proprietarii bancilor impotriva falimentului
19) Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in medie la:
A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
20) Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile membre este
denumita:
A. rata de discount
B. rata fondurilor federale
C. rata primara
D. rata de trezorerie
21) Banii:
A. sunt autorizati de guvern, care controleaza societatea

B. sunt sustinuti de bunuri care au o valoare intrinseca
C. e de asteptat sa-si mentina o valoare constanta in viitor
D. reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
22) Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul recesiunii
lungi si profunde din anii 1929-1933:
A. au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale

B. au dovedit ca sistemul monetar era independent de economia reala
C. au fost in intregime rezultatul si nu cauza recesiunii
D. ar fi avut un efect nesemnificativ asupra economiei, daca populatia nu s-ar fi
panicat
23) Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de acord
asupra rolului adecvat al statului in economie este:
A. ar trebui ca deficitele bugetare sa fie interzise printr-un amendament

constitutional?
B. ar trebui ca Bancii Centrale sa ii fie solicitata mentinerea unei rate stabile
de crestere in cadrul bazei monetare?
C. ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie folosit
impotriva posesorilor puterii pe piata?
D. cat de bine functioneaza pietele?
24) În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie
reprezinta doar 96,8% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata
a somajului este de:
A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%
25) Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de
consum format din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 25%), bunuri industriale
(cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare
a fost de 6%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 109% si
rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, calculati rata inflatiei.
A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%
26) In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii
rata infaltiei pe cele trei luni a fost de:
A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%
27) Cantitatea de bani oferita de autoritatile monetare:
A. va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie

B. este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o
detina
C. este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o
detina
D. toate variantele de mai sus sunt adevarate
28) Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele Unite, cel
mai convingator este probabil acela ca:
A. i-ar saraci pe producatorii de aur

B. ar face mai dificila estimarea preturilor viitoare
C. argintul este un metal preferat in Statele Unite
D. Statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange politicile
29) Ce inteleg autorii prin sintagma „boom artificial si nesustenabil"?
A. extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza

cresterea investitiilor in afaceri neprofitabile
B. nivelul ridicat al economiilor a contribuit la reducerea ratelor dobanzii, la
cresterea investitiilor si astfel la alimentarea unei expansiuni economice
nesustenabile
C. deciziile nechibzuite, independente de extinderea creditarii, au condus la
fluctuatii necontrolabile ale economiei; uneori, aceste asteptari au condus la
„avanturi” care ulterior s-au transformat in „nereusite”
D. prin reducerea taxelor, statul a furnizat „prea multi bani sistemului
economic”, ceea ce a determinat un avant nesustenabil
30) Inflatia reprezinta:
A. o consecinta a cresterii generalizate a preturilor

B. un stimulent pe termen lung al activitatii economice
C. o politica deliberata a autoritatilor monetare
D. un efect al functionarii defectuoase al pietei libere
31) Autorii sustin ca principala cauza a Marii crize economice a fost:
A. extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de

politica monetara reductionista, care au facut inevitabila criza
B. prabusirea bursei a avut un efect negativ, efect ce s-a propagat in
intreaga economie
C. nu au existat suficiente cheltuieli guvernamentale in 1929
D. absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva incetinirii
economice; de aceea, o rata a somajului de 25% nu ar fi trebuit sa
reprezinte o surpriza
32) Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda se numea:
A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca
33) Bancile comerciale creeaza bani:
A. imprumutand de la deponenti
B. facand imprumuturi
C. tiparind bancnote
D. prin toate metodele descrise mai sus
34) In sistemul formelor regionale de comert liber:
A. pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de

productie, in conditiile unei monede unice
B. zonele libere de comert presupun reduceri semnificative ale taxelor vamale
reciproce
C. pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de
productie – capital si munca
D. uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a capitalurilor
35) In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata
inflatiei pe cele trei luni a fost de:
A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%
36) Bancilor comerciale li se permite sa creeze bani pentru ca:
A. publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri

B. Constitutia Statelor Unite le garanteaza aceasta putere
C. sunt autorizate sa faca acest lucru de catre Banca Centrala
D. nu sunt reglementate efectiv de guvernele federale sau de stat
37) Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost
aceea ca:
A. deficitele nu sunt bune pentru economie

B. deficitele sunt bune pentru economie
C. bugetele trebuie sa fie echilibrate in fiecare an
38) Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in contracararea unui
declin economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si excesive pentru
ca:
A. o mare parte din bani se afla in mainile consumatorilor si de aceea nu poate fi

cuantificata in mod precis
B. intotdeauna declinurile economice au o importanta componenta psihologica
C. sistemul bancilor comerciale profita de pe urma declinurilor, dar nu si a
expansiunilor
D. Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea
cu imprumut din rezervele lor
39) Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca care
nu dispune de rezerve excedentare confera bancii care il primeste responsabilitati
suplimentare:
A. dar nu si active aditionale

B. dar nu si rezerve aditionale
C. dar nu si rezerve excedentare
D. si rezerve excedentare
40) Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia monetara este:
A. O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile

comerciale
B. Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul castigat
C. Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
D. Extindrea capacitatii de productie,pentru ca productia este in mod simultan si venit
41) Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile comerciale:
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad
C. M2 creste, dar M1 nu se modifica
D. M1 scade, dar M2 nu se modifica
42) Profitul potential al bancii este dat de diferenta dintre:
A. dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile de

economii ale clientilor
B. sumele totale depuse si rezervele obligatorii
C. dobanzile incasate si totalitatea cheltuielilor bancii
D. credite si depozite
43) Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata?
A. participarea unei tari la comertul mondial este invers proportionala cu

potentialul economic si direct proportionala cu competitivitatea
B. ca tendinta, valoarea exporturilor Romaniei este in scadere, ca urmare a
pierderilor de competitivitate
C. ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul
exporturilor mondiale, este in scadere
D. cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile in dezvoltare
44) Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni de la populatie, atunci banca:
A. reduce rezervele sistemului bancar comercial

B. reduce oferta de bani
C. mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
D. are efect de atragere a avutiei si astfel de a retrage banii din sectorul privat
45) Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale, daca ati
putea:
A. construi sau achizitiona o masina de tiparit suficient de performanta

B. transforma metalele in monede
C. obtine o autorizatie din partea guvernului pentru infiintarea unei institutii de
emitere a banilor
D. convinge oamenii sa utilizeze banii creati de voi ca mijloc de schimb
46) In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro, in timp
ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta comerciala prezinta o
rata de acoperire de:
A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%
47) In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia
in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion reunta
la cautarea unui loc de munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
A. numarul somerilor este de 630.000 de persoane

B. populatia ocupata este de 9.370.000 de persoane
C. numarul somerilor este de 1 milion de persoane
D. populatia activa este de 10 milioane de persoane
48) Operatiunile cu prima simpla „a la hausse"
A. Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea

contractului in functie de situatia existenta la termenul de scadenta
B. Obliga cumparatotul la executarea contractului la scadenta
C. Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea
contractului,in functie de situatia existenta la termenul de scadenta
49) Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la rand, fara
a se confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru
deoarece guvernul federal:
A. cheltuieste banii intr-un mod mai intelept

B. are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea
mijloace cu care sa achite datoriile
C. isi utilizeaza deficitele doar pentru a mentine ridicate productia si gradul de
ocupare a populatiei
D. poate demonstra potentialilor creditori probabilitatea surplusurilor viitoare
50) Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
A. diminuarea cerintelor privind rezervele legale

B. extinderea creditelor pentru bancile comerciale
C. achizitionarea de obligatiuni de la stat
D. oricare din metodele enumerate mai sus
51) Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite, este acela
ca:
A. astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani
aflata in circulatie
B. aurul este durabil, divizibil si implicit valoros
C. alte tari nu ar economisi in dolari daca acestia nu ar fi convertibili in aur
D. restul lumii utilizeaza deja acest etalon
52) Capitalul real:
A. este acelasi lucru cu capitalul fictiv

B. isi modifica valoarea in procesul operatiunilor de bursa
C. este format din bunuri materiale, mijloace banesti si efecte financiare
D. se valorifica in procesul de productie
53) Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in Statele Unite este reprezentat
de:
A. monedele rare
B. bancnotele din rezervele federale
C. depozitele verificabile
D. depozitele de economii
54) Cand Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci:

C. M1 creste
D. rata dobanzii creste
55) Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la
termen cum variaza agregatele monetare?
A. M1 si M2 scad
B. M2 creste dar M1 nu se modifica
C. M1 si M2 cresc
D. M1 scade cu 5000 iar M2 nu se modifica
56) Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar si
cantitatea de rezerve monetare ceruta de populatie:
A. nu au nicio legatura una cu alta

B. sunt intotdeauna si in mod necesar egale
C. este posibil sa difere in mod substantial
D. nu vor fi niciodata egale, pentru ca oamenii doresc intotdeauna mai multi bani
decat au
57) Politicile economice de stat reflecta foarte clar:
A. interesul public
B. interesele majoritatii
C. interesele celor aflati la putere
D. interesul privind stabilitatea pretului si ocuparea completa
58) Politicile anti-inflationiste
A. Determina scaderea puterii de cumparare a monedei

B. Nu sunt avantajoase pentru guvernare, limitand finantarea cheltuielilor
guvernamentale
C. Sunt imbinate cu politici bugetare expansionist
D. Sunt favorabile clasei politice,fiind un set de masuri foarte populare
59) Care dintre urmatoarele institutii creaza banii din economia romaneasca?
A. Guvernul
B. Bancile
C. Firmele de brokeraj
D. Banca Nationala a Romaniei
60) Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite acestui sistem
sa creeze:
A. haos
B. mai putin de un dolar sub forma de bani noi
C. exact un dolar sub forma de bani noi
D. mai mult de un dolar sub forma de bani noi
61) Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o
probabilitate mica de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca:
A. s-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor

agregate
B. de obicei, politica monetara anuleaza efectele politicii fiscale
C. procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie
aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale
D. cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt intotdeauna prin definitie egale cu
productia si venitul total
62) Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera
urmatoarele masuri:
A. stimularea investitiilor, publice si private deopotriva

B. incurajarea economisirii
C. non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se autoregla
D. descurajarea consumului public, respectiv privat
63) Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente pentru a
impiedica falsificarea lor si:
A. acceptati de catre stat la plata texelor

B. sustinuti de garantii ale statului
C. promiteau sa plateasca o suma anume de monede metalice la cerere
D. utilizati pe scara larga in comertul international
64) Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si cantitatea de
bani pe care le-o pune la dispozitie Banca Centrala:
A. afecteaza nivelul mediu al preturilor banilor, dar nu afecteaza productia reala

B. pot fi usor evitate daca Banca Centrala este dispusa sa isi ajusteze politica monetara
pentru a indeplini dorintele populatiei
C. incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii
astfel incat sa poata genera instabilitate economica
D. se corecteaza rapid de la sine pe masura ce oamenii afla ca ceea ce isi doresc nu
poate fi obtinut
65) Politica anti-inflationista presupune:
A. reducerea ratei dobanzii

B. posibilitatea finantarii deficitelor bugetare la costuri reduse
C. cresterea cheltuielilor guvernamentale
D. abandonarea expansiunii monetare
66) Marea criza din 1929-1933 a fost determinata de:
A. Scaderea gradului de ocupare

B. Cresterea volumului de credite acordate
C. Reducerea volumului de credite acordate
D. Cresterea productiei
67) Bancile comerciale extind creditele acordate clientilor prin:
A. scaderea cantitatii de moneda din casele lor de bani

B. acordarea de imprumuturi din rezervele in exces
C. acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de tranzactionare ale
altor deponenti
D. acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de economii ale altor
deponenti
68) O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca preturile
vor scadea demonstreaza existenta unei cereri ridicate de:
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila
69) Detinatorul de actiuni are dreptul:
A. De a obtine o dobanda anuala

B. De a obtine un venit sigur
C. De a obtine devident
70) Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile
pentru inflatie, exista un acord general asupra faptului ca:
A. un control al ratei de crestere a stocului de bani este cea mai buna modalitate de a
stabiliza rata de crestere a PIB
B. o rata excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie
C. o rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza deflatie
D. o rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza recesiune
71) Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in
conditiile in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale,
dar:
A. bancile comerciale doresc sa creasca numarul imprumuturilor acordate

B. cererea de bani a populatiei a crescut
C. populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
D. oricare sau toate variantele de mai sus sunt corecte
72) Conceptul de „cerere de bani" se refera la cantitatea de bani pe care oamenii o doresc:
A. sa o consume
B. sa o detina
C. sa o achizitioneze
D. sa o utilizeze
73) Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in vedere:
A. tipul intreprinderilor angajatoare, de interes national sau local
B. tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot
fi oferite decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare
mai redusa, ce pot fi oferite de persoane disponibile pe plan local, cum
ar fi instalatori, mecanici auto, zidari, etc.
C. aria de extindere a pietei, la scara economiei nationale sau a unei
localitati
D. locul unde se face angajarea, in capitala tarii sau in provincie
74) Recesiunile se produc atunci cand:
A. toata productia este compusa din bunuri omogene

B. sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti
C. sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
D. sunt interpretare gresit semnalele date de pret
75) Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze cantitatea de
moneda. Aceasta masura are drept consecinte:
A. cresterea valorii banilor

B. aparitia inflatiei
C. cresterea increderii populatiei in disponibilitatea limitata a banilor
D. aparitia deflatiei
76) Alternativa la utilizarea banilor ca mijloc de schimb este:
A. utilizarea depozitelor verificabile

B. utilizarea monedei
C. utilizarea depozitelor verificabile sau a monedei
D. Barterul
77) Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste este prin:
A. extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod simultan si

venit
B. emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
C. economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul castigat
D. o crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile
comerciale
78) Cand Banca Centrala vinde obligatiuni, atunci:
A. banii respectivi sunt scosi din circulatia economica
B. rata dobanzii scade
C. M1 creste
D. creste oferta de bani
79) Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care voteaza intr-o
democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale:
A. acestea vor fi reduse cu cantitatea pe care ei o prefera

B. acestea vor fi reduse, dar cu mai putin decat ei prefera
C. este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil
din punct de vedere politic
D. de fapt, acestea vor fi marite
80) O crestere a cererii de bani din partea populatiei sugereaza ca:
A. oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante
medii mai mari in conturile lor bancare
B. oamenii doresc sa isi mareasca venitul fara sa lucreze ore suplimentare
C. pretul banilor a crescut
D. oamenii sunt dispusi sa renunte la timpul liber pentru a obtine venit suplimentar
81) Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele
excedentare ale bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani este:
A. utilizarea amenintarilor si a coercitiei

B. modificarea ratei de discount
C. modificarea cerintelor privind rezervele legale
D. achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni
82) Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa:
A. sa economiseasca in vederea unui consum viitor

B. sa consume mai mult decat au economisit
C. sa isi procure bunurile dorite la preturi scazute
D. contribuie la acumulare de capital
83) Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un computer
cum variaza agregatele monetare?
A. M1 si M2 cresc
B. M1 creste si M2 ramane neschimbat
C. M2 creste dar M1 nu se modifica
D. nici M1, nici M2 nu se modifica
84) Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont de credit intr-
un cont de economii:
A. M1 si M2 cresc
B. nici M1, nici M2 nu se modifica
C. M2 ramane neschimbat dar M1 nu se modifica
D. M2 ramane neschimbat dar M1 scade
85) Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un anumit procent din
depozitele lor:
A. acestea ar putea inchiria mai multe din cutiilor lor securizate

B. acestea ar risca insolventa prin extinderea excesiva a imprumuturilor
C. depunatorii lor nu si-ar putea obtine fondurile atunci cand doresc
D. autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea
stocului de bani
86) Expansiunea monetara:
A. Stimuleaza economia pe termen lung

B. Genereaza un boom economic pe termen lung
C. Stimuleaza economisirea
D. conduce la cresterea generalizata a preturilor
87) Rata solicitata a rezervelor:
A. functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de

banci
B. impiedica retragerile masive operate de catre deponentii care se tem ca
aceasta nu dispune de active suficiente pentru a egala garantiile lor
C. nu are o semnificatie speciala, pentru ca bancilor nu li se cere sa isi
justifice garantiile la cererea deponentilor
D. este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca baza de
referinta aurul si care le cerea bancilor sa pastreze rezerve in aur
88) In perioada electorala se va opta pentru:
A. politici contractioniste, intrucat stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIB-ului

real
B. politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile pe
termen scurt
C. politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile
pe termen scurt
D. politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula
productia
89) Procesele politice democratice stimuleaza politicile publice:
A. Care pe termen lung reduc costurile ,in mare parte ascunse,suportate de cei
neorganizati si prost informati
B. Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate
pe termen lung
C. Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate
pe termen scurt
D. Care pe termen scurt antreneaza costuri ,in mare parte ascunse ,suportate de cei
90) Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita un
credit?
A. M2 scade dar M1 nu se modifica

B. M1 si M2 scad
C. M1 scade dar M2 nu se modifica
D. M1 si M2 cresc
91) Termenul „politica fiscala" inseamna:
A. politica reala sau fizica, opusa politicii monetare

B. manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala
C. finantare deficitara
D. controlul direct asupra preturilor relative si a salariilor
92) O „recesiune" poate fi cel mai bine perceputa ca:
A. o criza cauzata de un colaps al preturilor actiunilor

B. o perioada de scadere a preturilor medii
C. o incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere economica
D. orice reducere a ratei de crestere a PIB
93) In „Manifestul Partidului Comunist" din 1848, Marx si Engels au descris „crizele
comerciale" sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca:
A. toata lumea stia ce le-a cauzat si nimeni nu facea nimic pentru a le opri
B. guvernele ar fi putut foarte usor sa le impiedice, daca si-ar fi stabilit acest
obiectiv
C. sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
D. ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite controlul
asupra sistemului economic
94) Daca masa monetara creste prea mult, urmarea cea mai probabila va fi:
A. scaderea preturilor
B. marirea taxelor
C. inflatia
D. micsorarea impozitelor
95) Banii:

C. e de asteptat sa isi mentina o valoare constanta in viitor
96) Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg aceasta
actiune este:
A. rata dobanzii
B. puterea asupra altora
C. flexibilitatea care insoteste lichiditatea
D. un mod de viata mai luxos
97) Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt
pensionari si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000 persoane apte de munca,
nu au loc de munca, iar dintre acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si
50.000 emigreaza atunci:
A. Numarul somerilor este de 1.200.000

B. Populatia ocupata este de 15.000.000
C. Populatia activa este de 16.500.000
D. Rata somajului este de 6,9%
98) Rata somajului reprezinta raportul procentual intre:
A. Populatia somera si polulatia ocupata

B. Populatia somera si intreaga populatie a tarii
C. Populatia active si populatia somera
D. Populatia somera si populatia activa
cantitatea de bani reala detinuta de populatie:
A. ar putea fi ocazional inegale

B. vor fi egale doar printr-o coincidenta rara
C. sunt egale doar atunci cand economia se afla in echilibru
D. sunt intotdeauna si in mod necesar egale
A. diminuarea creditelor pentru bancile comerciale

B. achizitionarea de obligatiuni de la stat
C. vanzarea de obligatiuni de la stat
D. cresterea cerintelor privind rezervele obligatorii
101) Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara:
A. Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a

excedentului si deficitului de lichiditati bancare
B. Ce nu cuprinde si operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de credit
C. Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care ao scadente lungi
102) Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda coarda" (grabind
lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera
ca:
A. bancile centrale nu pot controla rezervele bancilor pe perioada recesiunii

B. bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea
lor legala pe parcursul recesiunii
C. bancile comerciale ar risipi banii in timpul recesiunii imprumutandu-i firmelor
care apoi ar da faliment
D. bancile centrale nu ar putea influenta ratele dobanzii in timpul recesiunii
103) O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei fiecare, cu
scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de fiecare obligatiune corespunde
unei rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani:
A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei
104) Banii si venitul difera prin faptul ca banii sunt:
A. un mijloc necesar care faciliteaza obtinerea venitului
B. un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade
de timp
C. un flux de-a lungul unei perioade de timp, in timp ce venitul reprezinta un stoc la
un moment dat
D. o forma a venitului, dar nu singura forma posibila
105) Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de
impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de cheltuieli aprobate
anterior de catre Congres ori de cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca
cererea agregata este neadecvata, politica fiscala ar deveni:
A. o mult mai eficienta insotitoare a politicii monetare

B. un mult mai eficient instrument de stabilizare
C. un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului alegerilor
D. o mult mai eficienta arma impotriva inflatiei
106) Privita la modul general, piata financiara sau piata capitalului, cuprinde:
A. tranzactii numai cu obligatiuni

B. ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurilor
financiare disponibile si necesare, inclusiv reglementarile si institutiile legate de
derularea acestora
C. tranzactii numai cu actiuni
107) Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor
produce:
A. beneficii si costuri pe termen lung

B. beneficii pe termen lung si costuri pe termen scurt
C. beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
D. beneficii si costuri pe termen scurt
108) Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand:
A. Creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare
de noi credite
B. Bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite
C. Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a creditelor
existente
109) Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani?
A. usurinta de a fi transportat
B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta
110) Recesiunea este cel mai bine definita ca o perioada care:
A. procentul populatiei active in campul muncii scade

B. apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
C. nivelul preturilor scade
D. viteza productiei de bunuri produse spre a fi vandute altora scade
111) O politica fiscala contraciclica va produce:
A. extinderea expansiunilor si recesiunilor

B. deficite atunci cand scade PIB
C. deficite atunci cand creste PIB
112) Expansiunea monetara transfera putere de cumparare:
A. de la ultimii utilizatori ai „banilor ieftini” la sectorul public si sistemul bancar

B. de la banca centrala la consumatori
C. de la producatori la consumatori
D. de la guvern la investitori privati
113) Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe
perioada nedeterminata?
A. abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a

garantiilor sale
B. numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa imprumute de la ea
C. numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa depuna bani in conturi de
economii
D. numarul filialelor pe care le opereaza intr-o anumita zona
114) Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale au o
probabilitate mica de a fi niste tehnici eficiente de stabilizare pentru ca:
A. s-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor agregate
115) Conform manualului, capitalismul global:
A. este un sistem economic si politic

B. in prezent este sprijinit chiar si de fostii sustinatori ai socialismului si ai
planificarii centralizate
C. a aratat foarte clar in criza financiara curenta ca nu va functiona in absenta
controlului de stat asupra fluxurilor de capital
D. a triumfat in anii 1980, dar a esuat in anii 1990
116) Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor Unite,
productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929 dupa ce au intrat
in perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
A. 2 ani mai tarziu

B. 5 ani mai tarziu
C. 10 ani mai tarziu
D. dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial
117) Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura cererii si
ofertei de munca. Aceasta poate fi explicata pe baza:
A. divergentelor de interese intre lucratori, care doresc salarii mai mari, si

angajatori, care urmaresc obtinerea unei cantitati mai mari de munca, la un
anumit nivel al salariului
B. incapatanarii oamenilor
C. faptului ca piata muncii este segmentata
D. procesului de restructurare permanent pe care il cunoaste economia
118) Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la nivelul
economiei, cantitatea de bani aflata in circulatie, se lovesc de o sarcina dificila:
A. deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care contracareaza

initiativele Bancii Comerciale
B. deoarece la nivel general se asteapta ca Banca Centrala sa atinga alte obiective,
care s-ar putea afla in conflict
C. deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a
ofertei de bani la un moment dat
D. deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca Centrala
ar trebui sa le utilizeze pentru a-si atinge obiectivele
E. din toate motivele enumerate mai sus
119) Detinerea de rezerve de bani:
A. este risipitoare pentru ca ii priveaza pe altii de venit

B. nu implica niciun cost, deci oamenii nu o vor desfasura
C. este posibil sa implice un cost pentru oamenii care decid sa o faca
D. ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul platit
120) Banii furnizeaza servicii pentru oameni:
A. doar atunci cand produc dobanda

B. doar atunci cand sunt cheltuiti
C. doar atunci cand sunt economisiti
D. doar atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti
121) Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de bani pentru
ca:
A. toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri valorificabile

B. statul a decretat ca ele reprezinta banii
C. sunt amortizabile in aur
D. sunt amortizabile in argint
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad
D. M1 scade dar M2 nu se modifica
123) In timpul Marii Crize din anii 1930 in SUA:
A. volumul de moneda aflat in circulatie a scazut

B. multe administratii locale au ordonat bancilor sa-si desfasoare activitatile
specifice
C. volumul de moneda aflat in circulatie a crescut
124) Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/sau
monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea inflatie,
ele trebuie sa fie capabile sa influenteze:
A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
C. nivelul preturilor
D. PIB-ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt
125) Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita controlul
asupra sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata dobanzii la care:
A. bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele

B. bancile comerciale pot imprumuta de la Banca Centrala
C. firmele cu un grad ridicat de bonitate imprumuta de la bancile comerciale
D. imprumuta bani guvernul Statelor Unite
126) Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de:
A. Rezerva minima obligatorie

B. Scaderea ratei dobanzii
C. Scaderea ratei inflatiei
D. Limitele maxime impuse de catre stat
127) Fiecare dolar adunat la rezervele totale ale sistemului comercial bancar:
A. obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu 1$

B. permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu 1$
C. obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu mai mult de 1$
D. permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
128) Politica keynesiana:
A. A avut repercusiuni negative asupra economiei pe termen scurt

B. Reducerea cheltuielilor publice
C. A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
D. Cresterea impozitelor pentru a spori veniturile fiscale peste nivelul cheltuielilor
guvernamentale
129) Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si aurul
ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale:
A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
D. erau transportabile
E. erau rare
F. indeplineau toate conditiile mentionate mai sus
130) In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933 cu aproximativ:
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%
131) Caracterul preponderant negativ al inflatiei deriva din:
A. Cresterea preferintei pentru economisire a polulatiei
B. Scumpirea creditelor acordate de banci
C. Austeritatea politicilor guvernamentale
D. Distorsionarea preturilor relative
132) Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de catre:
A. comercianti
B. banci
C. bursele de valori
D. agentii guvernamentale
133) Cursul valutar conventional:
A. este stabilit in mod liber pe piata

B. este similar paritatii metalice
C. este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de diversi
factori economici, politici, sociali si institutionali, interni si externi
D. se bazeaza pe continutul in metal pretios al monedelor respective
134) Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are ca scop controlul
fluctuatiilor nedorite ale productiei si venitului prin schimbarea:
A. ratei de crestere a stocului de bani

B. ratelor dobanzii
C. cheltuielilor si taxelor de stat
D. profiturilor estimate
135) O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in

conditiile in care alte variabile raman constante, determina o crestere:
A. a (cantitatii de) moneda, dar nu si pentru M1

B. pentru M1, dar nu si pentru M2
C. pentru M2, dar nu si pentru M1
D. atat pentru M1, cat si pentru M2
136) Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor de bani
este reprezentata de:
A. operatiunile privind lichiditatea

B. operatiunile pe piata libera
C. operatiunile de discount
D. operatiunile privind rata dobanzilor
137) Evolutia activitatii bursiere, reflectata de indicele de bursa, poate sa arate:
A. o directie descendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bear market)

B. o directie ascendenta (o piata „sub semnul ursului” sau bear market)
C. o directie ascendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bull market)
138) Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala:
A. nu genereaza un „boom” artificial

B. are la baza cresterea economiilor reale
C. creste rata dobanzii de pe piata monetara
D. reduce rata dobanzii de pe piata monetara
139) Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate daca se vrea ca
managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt
intarzierile dintre:
A. inceputul unei probleme si recunoasterea acelei probleme

140) Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/bucata si
vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe baza de contracte
cu scadenta la 6 luni. In momentul executarii contractului, cursul actiunilor Antibiotice
S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400
lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni:
A. inregistreaza o pierdere de 95.000 lei

B. inregistreaza o pierdere de 70.000 lei
C. castiga 70.000 lei
D. castiga 95.000 lei
141) Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o decizie
favorabila de cumparare in urmatoarele situatii:
A. crearea unui depozit bancar ar aduce venituri mai mari decat castigul previzionat
al titlurilor financiare
B. nivelul randamentului este mai mic decat rata dobanzii (e<d')
C. nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii (e>d')
142) Ceea ce utilizam astazi ca „mijloc de schimb" este format in intregime din:
A. depozite bancare care pot fi transferate prin scrierea unui cec

B. bancnote
C. articole care au valoare intrinseca pentru ca au fost certificate de catre stat

D. obligatiile institutiilor de incredere


politice


poporului


intarzieri dintre:




A. ratei somajului



6) Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal
neprelucrat era:

D. acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut
de monede




asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului, in timp ce taxa vamala pe
care Marea Britanie o aplica importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de
20%. In conditiile in care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile
de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul minim la care
comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire
sterline a:

A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD



totale a societatii
comertului
relevante in timpul pe care politicile fiscale sau monetare il au la dispozitie pentru a
avea efecte complete asupra cheltuielilor private si deciziilor de productie?

A. date neadecvate



A. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea contstanta a

garantiilor sale
C. Numarul oamenilor pe care il poate convinge sa depuna bani in conturi de

economii



prin:



A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor


A. Banca Centrala
D. Guvern

18) Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci este aceea
de:



A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:

A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:



panicat
23) Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de
acord asupra rolului adecvat al statului in economie este:


constitutional?
B. ar trebui ca Bancii Centrale sa ii fie solicitata mentinerea unei rate

stabile de crestere in cadrul bazei monetare?
C. ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie

folosit impotriva posesorilor puterii pe piata?


A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%

(cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor
alimentare a fost de 6%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de
109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, calculati rata inflatiei.

A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%

26) In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste
conditii rata infaltiei pe cele trei luni a fost de:

A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%




detina

detina





nesustenabile







intreaga economie

A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca






reciproce

D. uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a
capitalurilor

A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%



aceea ca:


declin economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si excesive
pentru ca:



expansiunilor
suplimentare:




comerciale
D. Extindrea capacitatii de productie,pentru ca productia este in mod simultan si
venit

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad









putea:

emitere a banilor


A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%










ca:



52) Capitalul real:


de:

A. monedele rare



C. M1 creste


A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc


decat au

A. interesul public



guvernamentale


A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:

A. haos



agregate
C. procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa
fie aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale
urmatoarele masuri:





B. pot fi usor evitate daca Banca Centrala este dispusa sa isi ajusteze politica

monetara pentru a indeplini dorintele populatiei

poate fi obtinut






altor deponenti

deponenti

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila





dar:



A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze





localitati






D. Barterul



venit
comerciale

C. M1 creste

C. este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este

posibil din punct de vedere politic



excedentare ale bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani
este:




83) Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un
computer cum variaza agregatele monetare?

A. M1 si M2 cresc


A. M1 si M2 cresc
depozitele lor:

D. autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze

cresterea stocului de bani




banci






real

termen scurt

pe termen scurt
productia



pe termen lung

pe termen scurt
D. Care pe termen scurt antreneaza costuri ,in mare parte ascunse ,suportate de
cei neorganizati si prost informati

credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc







obiectiv
D. ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite
controlul asupra sistemului economic

B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:


actiune este:

A. rata dobanzii

pensionari si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000 persoane apte de
munca, nu au loc de munca, iar dintre acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc de
munca si 50.000 emigreaza atunci:











ca:




103) O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei fiecare,
cu scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de fiecare obligatiune
corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul incasat de persoana
respectiva in 3 ani:

A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei


B. un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei

perioade de timp

un moment dat



derularea acestora

produce:




de noi credite
existente

B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta








garantiilor sale

economii








A. 2 ani mai tarziu
B. 5 ani mai tarziu







D. deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca

Centrala ar trebui sa le utilizeze pentru a-si atinge obiectivele





ca:



A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



specifice


A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
125) Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita
controlul asupra sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata dobanzii la
care:







guvernamentale

A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
130) In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933 cu
aproximativ:

A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%



A. comercianti
B. banci





B. ratelor dobanzii














141) Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o
decizie favorabila de cumparare in urmatoarele situatii:

A. crearea unui depozit bancar ar aduce venituri mai mari decat castigul
previzionat al titlurilor financiare


B. bancnote

GRILE MACROECONOMIE:
 FUNCTIONAREA ECONOMIEI DEPINDE DE:

Capacitatea indivizilor de a asigura cooperarea
 CAND BANCA CENTRALA VINDE OBLIGATIUNI, ATUNCI:

Rata dobanzii creste
 CAND BANCA CENTRALA CUMPARA OBLIGATIUNI, ATUNCI:

Rezervele bancilor comerciale cresc cu suma respectiva
 DACA BANCA CENTRALA CUMPARA OBLIGATIUNI DE LA POPULATIE, ATUNCI

BANCA:
Mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
 PE TERMEN SCURT, EXPANSIUNEA MONETARA:

Il determina pe angajator sa recurga la concedieri
 DETINATORUL DE ACTIUNE ARE DREPTUL:

De a obtine divident
 MAREA CRIZA DIN 1929-1933 A FOST DETERMINATA DE:

Cresterea productiei
 MODALITATEA DE BAZA PRIN CARE SE REALIZEAZA CREATIA MONETARA ESTE:

Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
 CAPACITATEA UNEI BANCI NEREGLEMENTATE DE A CONTINUA SA CREEZE BANI PE

PERIOADA NEDETERMINATA ESTE LIMATATA DE:
Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
 INFLATIA:
Distorsioneaza sistemul preturilor relative
 PE O PIATA FINANCIARA EFICIENTA:

Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu, astfel incat orice noua
informatie sa fie integrata in pretul titlului
 EXCESUL DE OFERTA FATA DE CEREREA DE MONEDA CONDUCE LA O SERIE DE
PROBLEME DE COORDONARE ASOCIATE:
Inflatiei
 EXPANSIUNEA MONETARA:
Conduce la cresterea generalizata a preturilor
 DIN CE SUNT ALCATUITE, APROAPE EXCLUSIV, MIJLOACELE DE SCHIMB DE ASTAZI ?

Promisiuni de plata
 EFICIENTA PIETEI DE CAPITAL VIZEAZA:

Atat eficienta operationala cat si eficienta alocarii
 IN PERIOADA ELECTORALA POLITICIENII VOR PREFERA ACELE POLITICI CARE

PRODUC:
Beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
 BANCA CENTRALA POATE MARI REZERVELE EXCEDENTARE ALE BANCILOR

COMERCIALE PRIN:
Diminuarea ratei rezervelor obligatorii
 DACA UN CLIENT AL UNEI BANCI OARECARE ARE UN CARD DE CREDIT CU CARE

CUMPARA UN COMPUTER:
M1 creste si m2 ramane neschimbat
 ECHILIBRUL MONETAR PRESUPUNE:

Egalitatea dintre cererea si oferta de moneda
 REDUCEREA RATEI DOBANZII PE PIATA MONETARA DETERMINA:

Nu are nici o influenta asura cursului titlurilor de valoare
 PIATA MUNCII SE DIFERENTIAZA DE CELELALTE PIETE PRIN:

Nivelul de reglementare caracteristic
 INSTITUTIA CARE POATE ACORDA CREDIT BANCILOR POARTA DENUMIREA DE:

Banca centrala
 CUM VARIAZA AGREGATELE MONETARE ATUNCI CAND UN CLIENT AL UNEI BANCI

OARECARE ACHITA UN CREDIT ?
M1 scade dar M2 nu se modifica
 POLITICA KEYNESIANA
A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
 DACA TOATA PRODUCTIA AR FI COMPUSA DIN PRODUSELE REALIZATE LA

COMANDA
Recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate
 LA BAZA SIRULUI DE ERORI CARE AU DUS LA CRIZA DIN ANII 10-30 AU STAT:
Politicile monetare expansioniste din anii 1920
 ALTERNATIVA LA POLITICILE FISCALE SI MONETARE DISCRETIONARE ESTE DATA
DE:
Absenta politicilor
 IN URMA ANALIZEI FACUTE IN CONTEXTUAL MARII CRIZE DIN ANII 1929-1933,

KEYNES SUSTINEA FAPTUL CA:
Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an fiscal;
 UNA DINTRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE O REPREZINTA:

Consumul exagerat din anii de boom economic, incurajat de ratele reduse ale dobanzii.
 BANCILE CARE VOR SA-SI MAXIMIZEZE PROFITURILE SUNT NEVOITE SA:

Pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la dobanzi mari si nevoia de a pastra
increderea populatiei in capacitatea de rambursare a depozitelor
 INTR-O SOCIETATE CU ECONOMIE DE PIATA PRODUCTIA PENTRU UN PRODUS SE

DESFASOARA:
Anticipat fata de cerere
 UN FACTOR EXTREM DE IMPORTANT PENTRU CURSUL OBLIGATIUNILOR ESTE RATA

DOBANZII DEOARECE;
Cresterea sa reduce cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului acestora pe piata bursiera
 POLITICA ANTI-INFLATIONISTA ADECVATA PRESUPUNE:

Reducerea ritmului expansiunii monetare;
 PRIN PROGRAMUL SAU KEYNES PROPUNEA:

politica fiscal pentru a corecta recesiunile;
 POLITICA FISCAL CONTRACICLICA PRESUPUNE:

O reducere a incasarilor fiscal cand scade Pib-ul
 DUPA CONCEPTIA LUI MARX SI ENGELS CAPITALISMUL ESUEAZA DATORITA:

Contradictiilor sale interne
 PRIN POLITICILE EXPANSIONIST SE OBTIN:

Aspect pozitive pe termen scurt
 POLITICILE MONETARE SI FISCALE EXPANSIONISTE:

Sunt atragatoare pt alegatori;
 IN PERIOADELE DE RECESIUNE OAMENII PREFERA:

Sa detina mai multi bani in numerar;
 INFLATIA PERMITE UNUI NUMAR MARE DE INDIVIZI SA:
Sa consume mai mult decat au economisit;
 HARTIA CARE PROMITEA PLATA CATRE TITULAR A UNEI CANTITATI SPECIFIC DE

MONEDA SE NUMEA:
bilet de banca.
 POLITICA FISCAL CONTRACICLICA VA PRODUCE:
Deficite atunci cand scade PIB
 OPERATIUNILE PE PIATA FINANCIARA PRIMARA SUNT MIJLOCITE DE CELE MAI

MULTE ORI DE CATRE:
banci
 EXPANSIUNEA CREDITELOR DETERMINATE DE BANCA CENTRALA

Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
 CAPITALUL REAL:
Se valorifica in procesul de productie
 INFLATIA REPREZINTA:
O politica deliberata a autoritatilor monetare
 RECESIUNILE SE PRODUC ATUNCI CAND

Sunt interpretare gresit semnalele date de pret
 CARE ESTE CARACTERISTICA ESENTIALA A UNUI BUN UTILIZAT CA BANI ?

Acceptabilitatea
 CANTITATEA DE BANI OFERITA DE AUTORITATILE MONETARE:

Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
Este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
Toate variantele de mai sus sunt adevarate
Va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
 CANTITATEA DE BANI OFERITA POPULATIEI DE CATRE AUTORITATILE MONETARE SI

SISTEMUL BANCAR SI CANTITATEA DE BANI REALA DETINUTA DE POPULATIE:
Sunt intotdeauna si in mod necesar egale
 CONFORM TEXTULUI, PRINCIPALA INTREBARE CARE II IMPARTE PE CEI CARE NU SE

POT PUNE DE ACORD ASUPRA ROLULUI ADECVAT AL STATULUI IN ECONOMIE ESTE:
Cat de bine functioneaza pietele?
 POLITICILE ANTI-INFLATIONISTE
Nu sunt avantajoase pentru guvernare, limitand finantarea cheltuielilor guvernamentale
 UN COMERCIANT ENGLEZ IMPORTA IMPRIMANTE DIN COREEA DE SUD, PENTRU

CARE PLATESTE PRODUCATORULUI COREEAN UN PRET DE 250 USD/BUC.
PRESUPUNEM CA PRODUCATORUL COREEAN ASIGURA LIVRAREA PRODUSELOR
PANA LA SEDIUL IMPORTATORULUI, IN TIMP CE TAXA VAMALA PE CARE MAREA
BRITANIE O APLICA IMPORTURILOR DE IMPRIMANTE DIN COREEA DE SUD ESTE DE
20%. IN CONDITIILE IN CARE ECHIVALENTUL IN LIRE STERLINE A 50 USD/BUC
ACOPERA CHELTUIELILE DE DISTRIBUTIE A PRODUSULUI PE PIATA, PUTEM APRECIA
CA PRETUL MINIM LA CARE COMERCIANTUL ENGLEZ AR FI DISPUS SA VANDA O
IMPRIMANTA ESTE EGAL CU ECHIVALENTUL IN LIRE STERLINE A:
350 USD
 CARACTERUL PREPONDERENT NEGATIV AL INFLATIEI DERIVA DIN:
Distorsionarea preturilor relative
 DETINEREA DE REZERVE DE BANI:

Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul platit
 MASA MONETARA TOTALA AFLATA IN CIRCULATIE CRESTE ATUNCI CAND:

Bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite
 BANII SI VENITUL DIFERA PRIN FAPTUL CA BANII SUNT:

Un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade de
timp

COMERCIALE PRIN:
Diminuarea cerintelor privind rezervele legale
Achizitionarea de obligatiuni de la stat
Oricare din metodele enumerate mai sus
Extinderea creditelor pentru bancile comerciale
 CANTITATEA DE BANI OFERITA POPULATIEI DE CATRE AUTORITATILE MONETARE SI

SISTEMUL BANCAR SI CANTITATEA DE REZERVE MONETARE CERUTA DE
POPULATIE:
Este posibil sa difere in mod substantial
 POLITICILE ECONOMICE DE STAT REFLECTA FOARTE CLAR:

interesele celor aflati la putere
 TERMENUL „POLITICA FISCALA" INSEAMNA:

Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala
 DACA MASA MONETARA CRESTE PREA MULT, URMAREA CEA MAI PROBABILA VA FI:
Inflatia
 SA PRESUPUNEM CA PUTEM APRECIA NIVELUL INFLATIEI DINTR-O TARA PE SAMA

UNUI COS DE CONSUM FORMAT DIN BUNURI ALIMENTARE (CU O PONDERE IN COS
DE 25%), BUNURI INDUSTRIALE (CU O PONDERE DE 35%) SI SERVICII. STIIND CA RATA
CRESTERII PRETURILOR BUNURILOR ALIMENTARE A FOST DE 6%, INDICELE DE
CRESTERE A PRETURILOR BUNURILOR INDUSTRIALE A FOST DE 109% SI RATA DE
CRESTERE A TARIFELOR PENTRU SERVICII A FOST DE 3%, CALCULATI RATA
INFLATIEI.
5.8%
 RECESIUNEA ESTE CEL MAI BINE DEFINITA CA O PERIOADA CARE:

Apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
 DACA UN CLIENT RETRAGE 5000 EURO DINTR-UN CONT LA VEDERE SI II DEPUNE

INTR-UN CONT LA TERMEN CUM VARIAZA AGREGATELE MONETARE?
M1 scade cu 5000 iar M2 nu se modifica
 EXPANSIUNEA MONETARA TRANSFERA PUTERE DE CUMPARARE:
De la ultimii utilizatori ai „banilor ieftini” la sectorul public si sistemul bancar
 MANAGEMENTUL CERERII AGREGATE PRIN INTERMEDIUL POLITICII FISCALE ARE CA

SCOP CONTROLUL FLUCTUATIILOR NEDORITE ALE PRODUCTIEI SI VENITULUI PRIN
SCHIMBAREA:
Cheltuielilor si taxelor de stat
 CONDITIA APLICATA DE CATRE BANCA CENTRALA TEHNICII ZILNICE DE CONTROL A

STOCURILOR DE BANI ESTE REPREZENTATA DE:
Operatiunile pe piata libera
 PIATA CAPITALULUI PE TERMEN SCURT ESTE O PIATA INTERBANCARA:

Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a
 ACHIZITIONAREA DE CATRE BANCILE REZERVEI FEDERALE A UNOR OBLIGATIUNI

DE STAT DETINUTE ANTERIOR DE CATRE POPULATIE:
Mareste rezervele bancilor comerciale
 DACA AGENTIILE GUVERNULUI FEDERAL AU PERMISIUNEA DE A UTILIZA POLITICA

FISCALA SI/SAU MONETARA PENTRU A ASIGURA NIVELURI RIDICATE ALE
PRODUCTIEI SI OCUPARII FARA A CREA INFLATIE, ELE TREBUIE SA FIE CAPABILE SA
INFLUENTEZE:
PIB-ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt
 DETINATORUL DE ACTIUNI ARE DREPTUL:

De a obtine devident
 MODUL DE GANDIRE ECONOMIC PREVIZIONEAZA CA DACA MAJORITATEA CELOR

CARE VOTEAZA INTR-O DEMOCRATIE VOR SA FIE REDUSE CHELTUIELILE
GUVERNAMENTALE TOTALE:
Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil din
punct de vedere politic
 PROCESELE POLITICE DEMOCRATICE STIMULEAZA POLITICILE PUBLICE:

Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate pe termen
scurt
 IN STATELE UNITE, PRODUCTIA SI VENITUL REAL AU SCAZUT IN PERIOADA 1923-1933

CU APROXIMATIV:
30%
 TEHNICA FUNDAMENTALA UTILIZATA DE BANCA CENTRALA PENTRU A MODIFICA

REZERVELE EXCEDENTARE ALE BANCILOR COMERCIALE IN VEDEREA
CONTROLULUI CRESTERII STOCULUI DE BANI ESTE:
Achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni
 FUNCTIONARII REZERVEI FEDERALE, INSARCINATI CU RESPONSABILITATEA DE A
REGLA, LA NIVELUL ECONOMIEI, CANTITATEA DE BANI AFLATA IN CIRCULATIE, SE
LOVESC DE O SARCINA DIFICILA:
A. Deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca Centrala ar trebui sa le
utilizeze pentru a-si atinge obiectivele
B. Deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei de bani la un
moment dat
C. Deoarece la nivel general se asteapta ca Banca Centrala sa atinga alte obiective, care s-ar putea afla in
conflict
D. Din toate motivele enumerate mai susDeoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care
contracareaza initiativele Bancii Comerciale
 IN PERIOADA ELECTORALA SE VA OPTA PENTRU:

Politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula
productia
 ISTORIA BANILOR ARATA CA MULTE SOCIETATI AU ALES METALE PRECUM CUPRUL,

ARGINTUL SI AURUL CA MIJLOC PREFERAT DE SCHIMB PENTRU CA ACESTE METALE:
Erau durabile
Erau transportabile
Erau atractive
Erau rare
Indeplineau toate conditiile mentionate mai sus
Erau divizibile
!!!!! Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,argintul si aurul ca mijloc
preferat de schimb pentru ca aceste metale erau:
RARE
 DACA PRESEDINTELE STATELOR UNITE AR AVEA AUTORITATEA LEGALA DE A

MODIFICA RATELE DE IMPOZITARE IN CADRUL ANUMITOR LIMITE SAU DE A INITIA
PREVIZIUNI DE CHELTUIELI APROBATE ANTERIOR DE CATRE CONGRES ORI DE CATE
ORI EL SAU CONSILIERII LUI AR AJUNGE LA CONCLUZIA CA CEREREA AGREGATA
ESTE NEADECVATA, POLITICA FISCALA AR DEVENI
Un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului alegerilor
 CAND BANCA CENTRALA VINDE OBLIGATIUNI, ATUNCI:

Banii respectivi sunt scosi din circulatia economica
 IN „MANIFESTUL PARTIDULUI COMUNIST" DIN 1848, MARX SI ENGELS AU DESCRIS

„CRIZELE COMERCIALE" SAU RECESIUNILE CA PE O ABSURDITATE PENTRU CA:
Sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
 DACA NU LI SE SOLICITA PRIN LEGE BANCILOR SA DETINA REZERVE EGALE CU UN

ANUMIT PROCENT DIN DEPOZITELE LOR:
Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea stocului
de bani
 DESI EXISTA MULTE DEZACORDURI IN RANDUL ECONOMISTILOR REFERITOR LA

CAUZELE SI REMEDIILE PENTRU INFLATIE, EXISTA UN ACORD GENERAL ASUPRA
FAPTULUI CA:
O rata excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie
 UNII ECONOMISTI SUSTIN CA POLITICA MONETARA ESTE MAI PUTIN EFICACE IN

CONTRACARAREA UNUI DECLIN ECONOMIC DECAT IN CONTRACARAREA UNEI
EXPANSIUNI ECONOMICE RAPIDE SI EXCESIVE PENTRU CA:
Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea cu
imprumut din rezervele lor
 CE INTELEG AUTORII PRIN SINTAGMA „BOOM ARTIFICIAL SI NESUSTENABIL"?

Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza cresterea
investitiilor in afaceri neprofitabile
 PRIVITA LA MODUL GENERAL, PIATA FINANCIARA SAU PIATA CAPITALULUI,

CUPRINDE:
Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurilor
derularea acestora
 IN LUNA MARTIE, APRILIE SI MAI, RATA LUNARA A INFLATIEI A FOST DE 4%. IN

ACESTE CONDITII, RATA INFLATIEI PE CELE TREI LUNI A FOST DE:
12,4%
 EXPANSIUNEA CREDITELOR DETERMINATA DE BANCA CENTRALA:

 IN TIMPUL MARII CRIZE DIN ANII 1930 IN SUA:

Volumul de moneda aflat in circulatie a scazut
 AUTORII SUSTIN CA PRINCIPALA CAUZA A MARII CRIZE ECONOMICE A FOST

Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica monetara
reductionista, care au facut inevitabila criza
 CONFORM STATISTICILOR OFICIALE PRIVIND VENITUL SI PRODUSUL NATIONAL AL

STATELOR UNITE, PRODUCTIA SI VENITUL REAL NU AU REUSIT SA ATINGA DIN NOU
NIVELUL DIN 1929 DUPA CE AU INTRAT IN PERIOADA DE RECESIUNE (DUPA ANUL
1929), DECAT:
10 ani mai tarziu
 CARE DINTRE URMATOARELE ESTE CEL MAI SERIOS OBSTACOL PENTRU OBTINEREA
UNOR INFORMATII RELEVANTE IN TIMPUL PE CARE POLITICILE FISCALE SAU
MONETARE IL AU LA DISPOZITIE PENTRU A AVEA EFECTE COMPLETE ASUPRA
CHELTUIELILOR PRIVATE SI DECIZIILOR DE PRODUCTIE?
Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de putine
informatii sunt puse la dispozitia publicului
 AFIRMATIA CA AUTORITATILE MONETARE NU AR FACE DECAT SA „INTINDA

COARDA" (GRABIND LUCRURILE) DACA AR INCERCA SA ANULEZE RECESIUNEA PRIN
EXTINDEREA STOCULUI DE BANI SUGERA CA:
Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea lor
legala pe parcursul recesiunii
 O CRESTERE A CERERII DE BANI DIN PARTEA POPULATIEI SUGEREAZA CA:
Oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante medii
mai mari in conturile lor bancare
 ATUNCI CAND PUBLICUL DEPUNE BANI IN CONTURILE DE ECONOMII IN BANCILE

COMERCIALE:
M1 scade, dar M2 nu se modifica
 PROFITUL POTENTIAL AL BANCII ESTE DAT DE DIFERENTA DINTRE:

Dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile de
 MAI ALES IN PERIOADELE DE RAZBOI, GUVERNELE SUNT TENTATE SA

SUPLIMENTEZE CANTITATEA DE MONEDA. ACEASTA MASURA ARE DREPT
CONSECINTE:
Aparitia inflatiei
 BANCILE COMERCIALE EXTIND CREDITELE ACORDATE CLIENTILOR PRIN:

Acordarea de imprumuturi din rezervele in exces
 DIFERENTELE DINTRE CANTITATEA DE BANI PE CARE POPULATIA DORESTE SA O

DETINA SI CANTITATEA DE BANI PE CARE LE-O PUNE LA DISPOZITIE BANCA
CENTRALA
Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii astfel
incat sa poata genera instabilitate economica
 DACA UN CLIENT AL UNEI BANCI OARECARE TRANSFERA 1000 DE DOLARI DINTR-UN

CONT DE CREDIT INTR-UN CONT DE ECONOMII:
M2 ramane neschimbat dar M1 scade
 UN DOLAR DIN NOILE REZERVE EXCEDENTARE FURNIZATE SISTEMULUI BANCAR

PERMITE ACESTUI SISTEM SA CREEZE:
Mai mult de un dolar sub forma de bani noi
 RATA DOBANZII PE CARE BANCA CENTRALA O VIZEAZA IN INCERCARILE SALE DE A

EXERCITA CONTROLUL ASUPRA SISTEMULUI MONETAR, RATA FONDURILOR
FEDERALE, ESTE RATA DOBANZII LA CARE:
Bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele
 SCHIMBARI ALE RATELOR DE IMPOZITARE SAU ALE CHELTUIELILOR

GUVERNAMENTALE AU O PROBABILITATE MICA DE A REPREZENTA TEHNICI DE
STABILIZARE EFICIENTE PENTRU CA:
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate
este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale
 IN LUNILE IANUARIE, FEBRUARIE SI MARTIE, RATA LUANARA A INFLATIEI A FOST

DE 2%. IN ACESTE CONDITII RATA INFALTIEI PE CELE TREI LUNI A FOST DE:
6,12%
 BANCA CENTRALA POATE MARI REZERVELE EXCEDENTARE ALE BANCILOR
COMERCIALE PRIN:
Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
 TRANZACTIILE DERULATE LA NIVELUL PIETEI MUNCII:

Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadrui cadru juridic si institutional bine ...
 PROTECTIONISMUL:
Modifica raportul de schimb si avantajele comparative;
 IN FUNCTIE DE DURATA MOBILITATII GEOGRAFICE A FORTEI DE MUNCA, ACESTEA

POT FI
Migratie definitiva;
 JOBBERUL:
Stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe panourile bursei, pe baza
ordinelor transmise de brokeri;
 BALANTA COMERCIALA:
Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale;
 CURSUL DE SCHIMB REAL:

Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de schimb asupra competitivitatii unei
economii;
SOMAJ:
1. PRINTRE CAUZELE CARE POT GENERA SOMAJUL SE INSCRIU:
Parasirea voluntara a locului de munca
2. OPERATIUNILE CU PRIMA SIMPLA " A LA HAUSSE":

Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea contractului. In functie de
situatia existenta la termenul de scadenta.
3. RATA SOMAJULUI REPREZINTA RAPORTUL PROCENTUAL INTRE:

Populatia somera si populatia activa
4. CARE DINTRE URMATOARELE MASURI POT FI CONSIDERATE DREPT APTE SA COMBATA

PROBLEMA SOMAJULUI
Interventia statului in economie, orientata catre stimularea cererii agregate
5. OFERTA CURENTA DE MUNCA ESTE REPREZENTATA DE:

Populatia ocupata minus somerii
6. SITUATIA DE OCUPARE DEPLINA A FORTEI DE MUNCA EXISTA ATUNCI CAND:

Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului
7. UNIUNEA EUROPEANA:
Este in prezent atat o uniune vamala cat si o piata interna
8. PURTATORII CERERII DE MUNCA SUNT:

Persoana care se afla in cautarea unui loc de munca
9. OPERATIUNILE CU PRIMA COMPUSA " A LA BAISSE":

Ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea contractului
10. LEGEA LUI OKUN SPUNE CA

Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
1. Un dolar depus in sistemul bancar permite bancilor comerciale sa extinda masa monetara cu:
Mai mult de 1 dolar
2. Daca aveti 1.000 lei sub forma de numerar si ii depuneti la banca intr-un cont de economii:
M1 scade si M2 nu se modifica
3. Relaxarea conditiilor de creditare permite:

Cresterea masei monetare
4. Daca luati un credit bancar de 10.000lei :

M1 si M2 cresc
5. Cresterea ratei rezervei obligatorii are ca efect:

Restrangerea masei monetare
6. Achizitionarea de obligatiuni guvernamentale de catre Banca Centrala are ca efect:

7. Cresterea ratei dobanzii de referinta (ratei de scont) de catre Banca Centrala are ca efect:
8. La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de 100 milioane de dolari trebuie
sa detina efectiv:
15 milioane de dolari
9. Recesiunile conduc la :
Incetiniri neintentionate ale ritmului de crestere economica
10. Recesiunile sunt rezultatul:

Unui sir de greseli comise de participantii la activitatea economica
11. Daca retrageti 500 lei dintr-un cont de economii:

M1 creste si M2 nu se modifica
12. La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de 100 milioane de dolari poate
acorda credite in valoare de:
I. Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de:
Rezerva minima obligatorie
II. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?

Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea resurselor este de
preferat ca economia sa se specializeze si sa participe la schimb
III. Deprecierea reprezinta

caderea cursului de piata a nuei monede
IV. Printre efectele negative ale inflatiei regasim

Scumpirea creditelor acordate de banci
V. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.9%, rata estimata a somajului este de
8.4%,iar PIB-ul creat intr-o economie reprezinta 570 mld u.m. PIB-ul potential conform legii lui
OKUN este de:
560 mld u.m
VI. Inflatia:
Determina o proasta alocare a resurselor
VII. Echilibrul moetar determina stabilirea

Puterii de cumparare
VIII. Acumularea capitalului a avut importante contributii la cresterea economica prin:

Facilitarea specializarii extensive
Indeplinirea tuturor celor mentionate
Multiplicarea puterii muncii
Raspandirea inovatiilor tehnologice in bunuri de capital
IX. Cea mai importanta diferenta dintre stat si alte institutii sociale este ca
Poseda un drept exclusiv si recunoscut de constrangere si coercitie
X. Costurile de tranzactie fac mai dificila reducerea externalitatilor deoarece

Exclud posibilitatea cooperarii voluntare ce are la baza eficienta economica
XI. Dilema detinutului este un concept care ne ajuta sa intelegem de ce:

Uneori, comportamentul social nu produce rezultatele pe care intreaga societate le doreste
XII. Economistii utilizeaza PIB pentru a determina:

Performanta economica a unei tari in timp
XIII. Externalitatile nu ar exista daca:

Costurile de tranzactie ar fi zero
XIV. In teoria economica,calatorul clandestin(free rider) este cineva care:

Poate obtine beneficii fara sa plateasca pentru ele si nici nu este nevoit sa contribuie la costuri
XV. Interesul de a fi realesi ii incurajeaza pe politicieni sa spriine politicile care:

Confera beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
XVI. Intr-o economie nationala venitul natioanl este egal cu 20.000 u.m.,profiturile nedistribuite de
societatile comerciale reprezinta 5.000 u.m., impozitele asupra acestor profituri nedistribuite
reprezinta 1.000 u.m., cotizatiile platite de catre societatile comerciale pentru asigurari sociale
reprezinta 3.000 u.m., iar indemnizatiile pentru somaj,ajutoare ,burse etc. insumeaza 2.000 u.m.
Daca transferurile nete catre restul lumii reprezinta 3.000 u.m. iar impozitele directe se ridica la
500 u.m. atunci:
Venitul personal disponibil este egal cu 12.500 u.m.
XVII. Lucratorii americani ai filialei Ford de la Craiova contribuie,prin productia pe care o realizeaza,
la cresterea :
PIB-ului Romaniei
XVIII. Negocierea si cooperarea sunt mai eficace in reducerea externalitatilor atunci cand:
Drepturile de propietate sunt clar definite si aplicate
XIX. Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altor depinde exclusiv de:
Niciuna din variantele de mai sus
Diferite inzestrari cu resurse naturale
Hotararea istorica a unor tari bogate de a fi independente economic
Raportul dintre populatie si terenul disponibil
XX. Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de catre:
Banci
XXI. Daca PIB exprimat in preturile pietei este de 200.000 u.m., impozitele indirecte sunt de 10.000
um,subventiile de exploatare sunt de 15.000 um., veniturile primite de la restul lumii sunt de
20.000 um. iar cele varsate restului lumii sunt de 15.000u.m. PNB exprimat in preturile factorilor
este:
195.000um
XXII. PIB exprimat in preturile factorilor este egal cu 1.000um.Impozitele indirecte nete reprezinta
300um.Consumul de capital fix este egal cu 400um.In aceste conditii,venitul national exprimat in
preturile pietei este:
900 um.
XXIII. O societate poate inbunatati calitatea mediului la costul cel mai mic atunci cand poluarea este
redusa de catre
Firmele care detin avantaje comparativ in reducerea poluarii
XXIV. Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala:

1. Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un computer cum
variaza agregatele monetare?
Nici M1, nici M2 nu se modifica
2. În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie reprezinta doar
96,8% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
7,8%
3. Cursul valutar conventional:
Este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de diversi factori economici,
politici, sociali si institutionali, interni si externi
4. Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci este aceea de:
A le constrange capacitatea de a crea bani
5. Conform manualului, capitalismul global:

Este un sistem economic si politic
6. Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal neprelucrat era:
Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut de monede
7. Banii furnizeaza servicii pentru oameni:

Doar atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti
8. In „Manifestul Partidului Comunist" din 1848, Marx si Engels au descris „crizele comerciale" sau
recesiunile ca pe o absurditate pentru ca:
9. Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura cererii si ofertei de munca.
Aceasta poate fi explicata pe baza:
Procesului de restructurare permanent pe care il cunoaste economia
10. Daca masa monetara creste prea mult, urmarea cea mai probabila va fi:
Inflatia
11. Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt pensionari si 3.000.000
sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000 persoane apte de munca, nu au loc de munca, iar dintre acestia
300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza atunci:
Populatia ocupata este de 15.000.000
12. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii rata infaltiei
pe cele trei luni a fost de
6.12%
13. Conceptul de „cerere de bani" se refera la cantitatea de bani pe care oamenii o doresc:
Sa o detina
14. Banii:
Reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
15. Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile membre este denumita:
Rata de discount
16. Alternativa la utilizarea banilor ca mijloc de schimb este:

Barterul
17. Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in Statele Unite este reprezentat de:
Depozitele verificabile
18. O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al cererii pentru:
Venit
19. Politica anti-inflationista presupune:

Abandonarea expansiunii monetare
20. Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate daca se vrea ca managementul cererii
agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre:
Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia

Recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
Toate variantele de mai sus
Inceputul unei probleme si recunoasterea acelei probleme
21. Bancile comerciale creeaza bani:

Facand imprumuturi
22. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in vedere:
ipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot fi oferite decat de persoane
cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot fi oferite de persoane disponibile pe
plan local, cum ar fi instalatori, mecanici auto, zidari, etc.
23. Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste este prin:
O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comerciale
24. Somajul frictional:

Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a identifica un altul,
mai bine platit
25. Rata solicitata a rezervelor:

Functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
26. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care plateste producatorului coreean
un pret de 250 USD/buc. Presupunem ca producatorul coreean asigura livrarea produselor pana la sediul
importatorului, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica importurilor de imprimante din
Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc acopera
cheltuielile de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul englez
ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline a:
350 USD
27. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg aceasta actiune este:
Flexibilitatea care insoteste lichiditatea
28. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor produce:
29. Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/bucata si vinde 700 actiuni
Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In momentul
executarii contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al actiunilor
Banca Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni:
Castiga 95.000 lei
30. Care din urmatoarele intrebari este falsa?

Prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara, deoarece producerea
pentru export determina costuri suplimentare
31. Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la rand, fara a se confrunta cu
riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul federal:
Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea mijloace cu
care sa achite datoriile
32. Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale, daca ati putea:
Convinge oamenii sa utilizeze banii creati de voi ca mijloc de schimb
33. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost aceea ca:
Deficitele sunt bune pentru economie
34. Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o decizie favorabila de
cumparare in urmatoarele situatii:
Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii (e>d'
35. Care dintre urmatoarele institutii creaza banii din economia romaneasca?
Banca Nationala a Romaniei
36. Institutia care poate acorda credit bancilor poarta denumirea de:
Banca Centrala
37. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul recesiunii lungi si profunde
din anii 1929-1933:
Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale
38. In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro, in timp ce valoarea
totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de:
Rata de acoperire = (Exp/Imp)*100= 7.200/9.000*100= 80%
80%
39. O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in conditiile in care alte
variabile raman constante, determina o crestere:
Atat pentru M1, cat si pentru M2
40. Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite, este acela ca:
Astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani aflata in circulatie
41. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea bani prin
Cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
42. Bancile comerciale extind creditele acordate clientilor prin:

43. Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de bani pentru ca:
Toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri valorificabile
44. Intarzierile „sincronizate" care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca managementul cererii
agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele intarzieri dintre:
Aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme
45. Ceea ce utilizam astazi ca „mijloc de schimb" este format in intregime din:
Obligatiile institutiilor de incredere
46. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia in afara varstei de
munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion reunta la cautarea unui loc de munca, iar rata
somajului este de 7%, atunci:
Numarul somerilor este de 630.000 de persoane
47. Bancilor comerciale li se permite sa creeze bani pentru ca:

Publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
48. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera urmatoarele masuri:
Stimularea investitiilor, publice si private deopotriva
49. Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale au o probabilitate

mica de a fi niste tehnici eficiente de stabilizare pentru ca:
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este
prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale
50. Evolutia activitatii bursiere, reflectata de indicele de bursa, poate sa arate:

O directie ascendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bull market)
51. Cantitatea de bani oferita de autoritatile monetare:

a) Va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
b) Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
c) Este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
52. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele Unite, cel mai convingator
este probabil acela ca:
Statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange politicile
53. Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in medie la:
19%
54. Fiecare dolar adunat la rezervele totale ale sistemului comercial bancar:
Permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
55. Un amendament constitutional care solicita un buget federal anual echilibrat:

Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii destabilizatoare privind
bugetul
56. In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata inflatiei pe cele
trei luni a fost de:
12,4%
57. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de consum format din
bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 25%), bunuri industriale (cu o pondere de 35%) si servicii.
Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 6%, indicele de crestere a preturilor
bunurilor industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, calculati
rata inflatiei.
5.8%
58. In sistemul formelor regionale de comert liber:

Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de productie –
capital si munca
59. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in conditiile in care
managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale, dar:
Cererea de bani a populatiei a crescut
Bancile comerciale doresc sa creasca numarul imprumuturilor acordate
Oricare sau toate variantele de mai sus sunt corecte
Populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
60. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca preturile vor scadea
demonstreaza existenta unei cereri ridicate de:
Bani
61. Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente pentru a impiedica falsificarea
lor si:
Promiteau sa plateasca o suma anume de monede metalice la cerere
62. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca care nu dispune de
rezerve excedentare confera bancii care il primeste responsabilitati suplimentare:
Si rezerve excedentare
63. Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei sau a autorizarii guvernelor,
pentru ca:
Utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin intermediul comertului
64. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei fiecare, cu scadenta peste 3
ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care
este cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani:
30.000 lei
65. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata?

Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor mondiale, este
in scadere
PROBLEME CURS:
A. Balanta de plati a unei tari evidentiaza, in anul 2018, incasari de 14.500 mld euro si plti de 18.350
mld. euro. In aceste conditii, balanta de plati a tarii respective prezinta, pentru anul 2018:
a. un excedent de 2.650 mld. euro
b. un deficid de 2.650 mld. euro
c. un excedent de 3.850 mld. euro
d. un deficid de 3.850 mld. euro
SOLDUL BALANTEI COMERCIALE = INCASARI – PLATI

SOLDUL ESTE MAI MARE DECAT 0= UN EXCEDENT
DACA SOLDUL ESTE MAI MIC DECAT 0 AVEM UN DEFICID
DACA SOLDUL ESTE EGAL CU 0, AVEM SITUATIE DE ECHILIBRU
SOLDUL = 14.500-18.350= -3.850 mld euro

B. In conditiile in care, in anul 2019, importurile unei tari au fost de 7.000 mld. euro, in timp ce vaoarea
exporturilor a fost de 8.500 mld. euro, balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de
a. 82,85%
b. 120,67%
c. 70%
d. 58%
RATA DE ACOPERIRE( ptr balanta comerciala)= VALOAREA EXPORTURILOR/ VALLOAREA

IMPORTURILOR *100
5.800/7.000*100=0,8285*100= 82,85%
C. Un comerciant englez importa imprimante din Japonia, pentru care plateste producatorului japonez un
pret de 330 USD/buc. Presupunem ca producatorul japonez asigura livrarea produselor pana la sediul
imprtatorului, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica pentru importurile de
imprimante din Japonia este de 20%. In conditiile in care echivalentul iin lire sterline a 8- USD.buc
acoperea cheltuielile de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul minim la care
comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline a:
a. 440 USD
b. 360 USD
c. 380 USD
d. 140 USD
PRETUL MINIM TREBUIE SA ACOPERE COSTURILE COMERCIANTULUI CAR

IMPORTA
=300+20%*300+80= 300+60+80= 440 USD
D. Un comercian roman importa aparate de fotografiat din Japonia, pentru care plateste producatorului
japonez un pret de 300 USD/buc. Presupunem ca producatorul japonez asigura livrarea produselor
pana la sediul importatorului, in timp ce taxa vamala pe care statul roman o aplica importurilor de
televizoare din Japonia este de 25%. In conditiile in care echivalentul in lei a 100 USD/ buc acopera
cheltuielile de distributie a produsului pe piata romaneasca, putem aprecia ca pretul minim la care
comerciantul roman ar fi dispus sa vanda un aparat de fotografiat este egal cu echivalentul in lei a:
a. 325 USD
b. 375 USD
c. 475 USD
d. 500 USD
300+ (25%*300)+100 = 300+ 75+100= 475
E. O persoana achizitioneaza 50 obligatiuni cu o valoare nominal de 1.000.000 lei fiecare, cu scadenta
peste 5 ani. Venitul fix anual adus de fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 25%.
Care este venitul total incasat de persoana respectiva ?
CUPONUL ESTE VENITUL FIX ADUS DE FIECARE OBLIGAȚIUNE

CURSUL OBLIGAȚIUNI = CUPON/ RATA DOBÂNZII
CUPONUL= VALOAREA NOMINALA (ADICĂ CURSUL) * RATA DOBÂNZII = 1.00.000*25%
Cuponul este 250.000 lei/ obigațiune/ un an

Venitul total= 250.000* nr obligațiuni* N.r ai= 250.000*50*5= 62.500.000 lei
F. O obligatiune ce aduce un venit anula de 300 lei are un curs de 1.500 lei. Ce rata a dobanzii
corespunde acestei situatii ?
CURSUL OBLIAGATIUNII= CUPON/ RATA DOBANZII

RATA DOBANZII= CUPONUL/ CURSUL OBLIGAȚIUNII
300/1500= 0,2 adică 20% (Rata dobanzii)
G. Un posesor de economii cumpara de pe piata financiara primara 40 de obligatiuni la valoarea

nominala de 2.000.000 lei/actiune, purtatoare a unui venit fix anual de 600.000 lei fiecare, scadenta
peste 5 ani. Dupa un an de zile, cand pe piata monetara rata dobanzii la depuneri este de 20%, cele 40
obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total obtinut?
1.000.000 lei
Investitorul castiga din cupon si din diferenta de curs
Castigul din cupon este 600.000/ pe bigațiune* 40*1 an= 24.000.000
!!!!!! Daca le vinde după 3 ani- inmultim cu 3
Castigul din diferenta de curs- se determina noul curs al obligațiunii:
CURSUL OBLIGAȚIUNII = CUPON/ RATA DOBANZII = 600.000 / 20%= 3.000.0000
Castigul pe o obligatiune este de 3.000.000- 2.000.000= 1.000.000
Castig din vanzarea a 40 de obligațiuniii= 1.000.000* 40= 40.000.000
Castig total de 64.000.000
H. Venitul anual adus de o obligatiune este de 60.000 u.m ceea ce corespunde unei rate anuale a dobanzii
de 20%. Care va fi cursul obligatiunii pe piata financiara secundara daca rata dobanzii se reduce cu
25% ?
CURSUL OBLIGATIUNII= CUPON/ RATA DOBANZII
Se determina noul nivel al ratei dobanzii

NOTAM CU D1= RATA ACTUALĂ A DOBANZII, D0= RATA INTIALA A DOBANZII
D1= D0- 25%*D0= 75%*DO= 75%*20%= 0,15=== 15%
100%-25%== D1= 75%

Cursul obligatiunii= 60.000/ 15%= 400.000 lei. Obligațiune
I. Un operator de bursa cumpara 1.000 actiuni X la 40.000 lei/actiune si vinde 2.200 actiuni Y la 50.000
lei/actiune, ambele pe baza de contracte cu scadenta de 6 luni. In momentul executarii contractului
cursul actiunii X este de 45.000 lei/bucata, iar a actiunii Y este de 55.000 lei/bucata. Care va fi
rezultatul pe ansamblu a acestor operatiuni?
Cumpara 1.000 actiuni X 40.000lei/ act.................. ...... la executarea contractului 45.000

lei.actiuni
OPERAȚIUNE A LA HAUSSE REUSITA (A CUMPARAT IEFTIN SI ARE POSIBILITATEA DE

A VINDE MAI SCUMP)
Castigul= (45.000-40.000)*1.000= 5.000.000
Vinde 2.200actiuni Y la 50.000lei/actiuni............la executarea cntractuui 55.000 lei/ act

Operațiunie a la baise (nereusită)
Pierde -(55.000-50.000)*2.200= -11.000
Rezulat total: 5.000.0000-11.000.000 === -6.000.000
J. Un client cumpara 10.000 actiuni la pretul de 1.100 u.m. actiune plus o prima de 50 u.m./actiune cu
scadenta peste 3 luni.
a. Daca la scadenta pretul actiunilor creste la 1.300 u.m, cumparatorul realizeaza un profit de
2.000.000 u.m
b. Daca la scadenta pretul actiunilor scade la 1.000 u.m., cumparatorul renunta la contract
pentru a minimiza piederea.
c. Daca la scadenta pretul actiunilor creste la 1.2000 u.m, cumparatorul realizeaza un profit de
500.000 u.m
d. Daca la scadenta pretul actiunilor ramane acelasi renuntarea la contract este mult mai
avantajoasa decat executarea lui
Pretul cu prima este 1.100+50= 1.150

a) Profitul= (1.300-1.150)*10.000= 150*10.000= 1.500.000
b) Prețul scade la 1.000 renuntă la contract și pierde nu tot contractul ci doar prima adica 50*10.000=
500.000
c) Pretul= 1.200, castiga= (1.200-1.150)*10.000
varianta corecta
d) pretul ar fi 1.100, daca executa contracul pierde (1.150-1.100)*10.000= 500.000
Daca nu executapierde doar prima adica 50*10.000= 500.000
1. Populatia totală a unei țări este de 40 milioane locuitori și este structurată astfel : 6 milioane sunt
copii, 14 milioane sunt pensionari, 3 milioane nu au loc de muncă, iar dintre aceștia 500 000 au
renunțat la căutarea unui loc de muncă și 100 000 emigrează. Să se determine populația activă,
Numărul șomerilor, Rata șomajului.
Populatia activa = 40 milioane – 6 milioane – 14 milioane – 500 000 – 100 000 = 19 400 000
Numar someri = 3 milioane – 500 000 – 100 000 = 2 400 000 someri
Rata somajului = (Numar someri/Populatia activa) x 100 = (2 400 000 /19 400 000) x 100 = 12,37%
2. Rata naturală a șomajului este de 5,2%, iar PIB creat în economie reprezintă 98% din PIB-ul
potențial. Să se determine rata estimată a șomajului, conform Legii lui Okun.
Rata estimata a somajului = Rata naturala a somajului – (0,5 x Decalajul PIB)

Decalajul PIB = PIB real (creat) – PIB potential
Rata estimata a somajului = 5,2% - 0,5 x (98% - 100%) = 5,2% - 0,5 x (-2%) = 5,2% + 1 % = 6,2%
3. In condițiile în care rata naturală a șomajului este de 4,3%, PIB creat în economie reprezintă 980
mld dolari față de un PIB potențial de 1000 mld. dolari, care este rata estimata a șomajului
conform legii lui Okun?
Rata estimata a somajului = rata naturala a somajului – 0,5 x Decalajul PIB

Rata estimata a somajului = rata naturala a somajului – 0,5 x [(PIB creat – PIB potential)/PIB potential) x
100] = 4,3% - 0,5 x (-20/1000 x 100) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 4,3 +1 = 5,3%
SAU
Cat anume reprezinta PIB-ul creat din PIB-ul potential?
(980/1000 )x 100 = 0,98 x 100 = 98%
Rata estimata = 4,3% - 0,5 x (98% - 100%) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 5,3%
4. Rata naturală a șomajului este de 5,7%, rata estimată a șomajului este de 8%, iar PIB creat în
economie este de 550 mld dolari. Conform legii lui Okun, care este valoarea PIB-ului potențial?
100]
8 = 5,7 – 0,5 x [(550 – PIB potential)/PIB potential) x 100]
PIB potential = 576,52 dolari
SAU
8 = 5,7 – 0,5 X DECALAJUL
Decalajul PIB = (5,7-8)/0,5 = - 4,6%
PIB creat reprezinta 100 – 4,6 = 95,4 % din PIB potential
95,4 % x PIB potential = 550
PIB potential = 550/95,4% = 576,52 mld dolari
1. Populatia totală a unei țări este de 40 milioane locuitori și este structurată astfel : 6
milioane sunt copii, 14 milioane sunt pensionari, 3 milioane nu au loc de muncă, iar
dintre aceștia 500 000 au renunțat la căutarea unui loc de muncă și 100 000 emigrează. Să
se determine populația activă, Numărul șomerilor, Rata șomajului.
POP ACTIVA = 40 MILIOANE- 6 MILIOANE – 14 MILIOAN – 19.400.000

NUMARUL DE SOMERI= 3 MILIOANE – 500.000 – 100.000 = 2.400.000 SOMERI
RATA SOMAJULUI = (NUMARUL SOMERI/ POPULATIA ACTIVA)*100
= (2.400.000 / 19.400.000)*100
= 12,37%
2. O țară cu o populație de 20 milioane locuitori are o populație activă de 8 milioane

locuitori. Produsul intern brut pe cap de locuitor realizat în această țară este de 10 000
dolari. Știind că rata șomajului este de 10%, să se calculeze care este valoarea medie
adăugată de populația ocupată a acestei țări (PIB/populatia ocupata = ? sau PIB pe
angajat).
PIB= PIB pe locuitor* nr de locuitori
PIB= 10.000*20.000.000= 200 de milioane $
POP ocupată= Pop activă- nr de șomeri
Rata șomajului= (nr șomeri/Popoulația activă)*100
10%= Nr de șomeri/ 8.000.000 (nu mai pune *100 ptr ca se gaseste la rata
somajului) sau:
10= nr șomeri/8.00.000*100
Nr șomeri= 10%*8.000.000 == 800.000
POP ocupată= 8.000.000+ 800.000 == 7.200.000
PIB/Populație ocupată = 200.000 milioane/7,2 milioane == 27.777,7$
3. Rata naturală a șomajului este de 5,2%, iar PIB creat în economie reprezintă 98% din
PIB-ul potențial. Să se determine rata estimată a șomajului, conform Legii lui Okun.
Rata estimată a șomajului= Rata naturală a șomajuli –(0,5* Decalajul PIB)
Decalajul PIB= PIB real(creat)- PIB ptențial
RATA estimată a șomajului=5,2%- 0,5*(98%-100) == 5,2%-0,5*(-2%) ==
5,2%+1 == 6,2%
4. In condițiile în care rata naturală a șomajului este de 4,3%, PIB creat în economie
reprezintă 980 mld dolari față de un PIB potențial de 1000 mld. dolari, care este rata
estimata a șomajului conform legii lui Okun?

Decalajul PIB=( PIB real(creat)- PIB potențial )/PIB potențial*100= (980-
1000)/1.000*100= -20/1.000*100
Rata estimată a șomajului = 4,3%- 0,5* -2%= 4,3%+1= 5,3%
SAU:
Cât anume rep PIB creat din PIB potențial?
(980/100)*100= 0,98*100= 98%
Rata estimată = 4,3%-0,5(98%-100%)= 4,3%-0,5*(-2)= 4,3%+1= 5,3%
5. Rata naturală a șomajului este de 5,7%, rata estimată a șomajului este de 8%, iar PIB
creat în economie este de 550 mld dolari. Conform legii lui Okun, care este valoarea PIB-
ului potențial?
Decalajul PIB=( PIB real(creat)- PIB potențial )/PIB potențial*100
8%=5,7% -0,5*(PIB creat-PIB potențial) *100
PIB potențial= 576,52$
SAU:
8=5,7-0,5*Decalajul
Decalajul PIB= (8,7-8)/0,5= -4,6%
PIB creat= 100-4,6= 95,4% din PIB potențial
95,4%*PIB potențial = 550
PIB potențial= 550/95,4%= 576,52 mld dolari
1. In lunile martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 8%. In aceste
conditii, rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%
Rata inflatiei = I p 1/ 0−100 = Indicele preturilor -100

Rata inflatiei=(1+i)n x 100−100 , unde i= rata lunara a inflatiei
2. Daca in luna ianuarie preturile au crescut cu 5 %, in februarie au crescut cu 2

%, in luna martie rata lunara a inflatiei a fost de 3 %, iar in luna aprilie rata
lunara a inflatiei a fost de 7 %, rata inflatiei in primele patru luni ale anului a
fost de:
a. 118,03%
b. 17%
c. 4,25%
d. 18,03%
3. Daca nivelul inflatiei se apreciaza prin rata cresterii costului vietii calculata pe
baza unui cos de consum format din: alimente, cu pondere de 50% si o rata a
cresterii preturilor de 8%, bunuri industriale, cu pondere de 25% si un indice
general de crestere a preturilor de 105% si servicii, cu o rata a cresterii
preturilor de 5%, rata inflatiei este:
a. 18%
b. 6%
c. 6,5%
d. 106,5%
4. Sa presupunem ca produsul intern brut din anul t1 este constituit doar din trei
categorii de bunuri finale – A, B si C. Cantitatile produse din fiecare bun sunt
urmatoarele: A- 500 bucati, B- 300 bucati, C – 200 bucati. Preturile acesturi
bunuri au crescut de la momentul t0 la momentul t1 dupa cum urmeaza: pretul
bunului A a crescut de la 30 la 50 u.m, pretul bunului B a crescut de la 50 la 80
u.m, iar pretul bunului C a crescut de la 70 la 90 u.m. In aceste conditii, rata
inflatiei este de :
a. 1,52%
b. 152,27%
c. 52,27%
d. 65,67%
I p 1/ 0=
∑ q 0 x p1 x 100 sau I p 1/ 0=
∑ q 1 x p1 x 100
∑ q0 x p0 ∑ q0 x p0
In lunile ianuarie , februarie și martie , rata lunara a inflatiei a fost de 8%. In aceste
conditii rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
a. 24%
b. 25,97%
C. 26,82%
d. 27%
II. Daca nivelul inflatiei se apreciaza prin rata creșterii costului vietii calculata pe
baza unui coș de consum format din: alimcnte , cu pondere de 40% și o rata a
creșterii preturilor de 30% , bunuri industriale , cu pondere de 35% și un indice
general de creștere a preturilor de 120% și se rvicii , cu o rata a creșteri i preiuri lor
de 14%. Rata inflatiei este:
a. 39,5%
b. 22,5%
C. 54 , 66%
d. 21, 33%
III. Sa presupunem ca produsul intern brut din anul ti este constitutit doar din trei
categorii de bunuri finale ale caror preturi au evoluat conform tabelului alaturat:
CATEGORIA CANTITATEA PRET UNITAR
IN ANUL t0 IN ANUL t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
Rata inflatiei este:
a. 50 , 25%
b. 70 , 15%
C. 58 , 15%
d . 170 , 15%
CAP 17:
1. Rata naturala a somajului=5,2 %,
PIB–ul creat =98 % din PIB-ul potențial.
Decalajul PIB-ului ar fi de -2 %.
RATA CURENTA A SOMAJULUI: 5,2% - 0,5 X (-2) = 6,2 %
2. Populatia totala= 40 milioane locuitori

- 6 milioane sunt copii
- 14 milioane sunt pensionari
- 3 milioane nu au loc de munca din care 500 000 au reuntat la cautarea unui
- loc de munca si
- 100 000 emigreaza.
pop activa=?
numarul somerilor=?
rata somajului=?
POPULATIA ACTIVA= POP TOTALA – COPII- PENSIOANARII-
PERSOANELE CARE AU RENUNTA LA LOC DE MUNCA- CEI CARE
EMIGREAZA
Pop activa= 40MIL -6MIL -14MIL -500.000-100.000 === 19.400.000
Numarul somerilor= 3.000.000-500.000-100.000 === 2.400.000
Rata somajului =(numarul somerilor/ populatia acyiva)*100 ===
(2.400.000/19.4000.000)*100 =12,37%
1. Rata somajului =7,7%

Rata naturala a somajului 2,7%
PIB potențial= 400 miliarde $
PIB real =?
Decalajul PIB = (PIB real- PIB potential)/PIB potential *100

= PIB real-400 mlrd)/400mlr*100
100=(PIB REAL-400)/4
RATA SOMAJULUI= rata naturala a somajului -0.5*(PIB real-400)/4
7.7% =2.7%- 0.5 (PIBreal-400)/4
5%= (-0.5PIB REAL+200)/4
20= -0.5*pib real +200
Pib real= (200-20)/0.5
PIB REAL =360
2. Rata naturala a somajului =4,8%

PIB creat in economie= 540 miliarde u.m
Fata de un Venit national potential 6 sute miliarde u.m
Calculati rata estimata a somajului conform legii lui okun.

Declajul PIB= (540-600)/600*100 == -10
Rata somajului = 4.8%-(0.5%*(-10)
Rata somajului = 4.8- (-5)
Rata somajului= 9.8%
1. Somajul deghizat desemneaza acea situatie in care:

a. cererea globala este insuficienta pentru a absorbi oferta potentiala
b. cerereaglobala este insuficienta pentru a abosrbi oferta potentiala
c. oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost remunerata,
creand doar aparenta ocuparii
d. apare o neconcordanta intre structura ofertei de munca si structura cererii de munca
2. Rata soamjului reprezinta raportul procentual intre:

a. numarul somerilor si populatia activa
b. populatia apta si numarul somerilor
c. numarul somerilor si populatia ocupata
d. populatia activa sii numarul smerilor
3. Oferta totala de munca dintr-o tara va creste daca:

a. Numarul emigrantilor il va depasi pe cel al imigratilor
b. creste marimea indemnizatiei de somaj
c. numarul migrantilor il va depasi pe cel al emigranatilor
d. niveul salariilor scade
4. Atat timp cat sacrificarea satisfactiei obtinute din folosirea timpului liber este compensata cu
placerea obtinuta din consumul bunurilor si serviciilor achizitionate cu ajutorul salariului pentru
fiecare ora suplimentara de munca:
a. Individul va substitui timpul liber cu timpul de munca, rezultand un efect de substitutie
pozitiv
b. Individul va substitui timpul liber cu timpul de munca, rezultand un efect de venit substitutie
pozitiv
c. Individul va substitui timpul liber cu timpuul de munca, rezultand un efect de venit negativ
d. Individul va substitui timpul liber cu timpuul de munca, rezultand un efect de substituie
negativ
a. Stimularea cererii de catre stat poate combate problema somajului
b. Intr-o tara cu nivel scazut de dezvoltare, imigrarea depaseste emigrarea
c. Migratia nu presupune nici un cost pentru persoana care emigreaza
d. Interventia statului in economie, prin politici de descurajare a exporturilor, poate repreenta
o metoda de combatere a somajului
Fara raspuns
1. Un comerciant romanimporta din China frigidere la un pret de 300$/buc. Taxa vamala pe care statul
roman o percepe pentru frigidere din China este de 30%. In conditiile in care producatorul chinez
asigura transportul produselor pentru un cost de 20%/buc, pretul minim la care comerciantul roman
va vinde frigiderele va fi echivalentul in lei a:
a. 390$
b. 410$
c. 300$
d. 301$
300+30%*300+20= 300+90+20= 410$

2. Balanta de plati a Statelor Unite ale Americii arata ca in 2017 au fost incasari de 20.500 miliarde $ si
plati de 30.000 miiarde $. In aceste conditii, balanta de plati a SUA arata:
a. un excedent de 9.500 mld $
b. un excedent de 31.000 mld $
c. un deficid de 9.500 mld $
d. un deficid de 31.000 mld $
Incasari- Plati= 20.500-30.00= -9.500

Daca in 2015 importurile Romaniei au fost de 400 mld. euro, in timp ce exporturile au fost de 160 mld.
euro, balanta commerciala prezinta o rata de acoperire de:
a. 240%
b. 80%
c. 40%
d. 25%
Rata de acopeprire= 160/400*100= 40%C.
3. Rata naturala a somajului e de 5,41%

PIB real 97%*pib potential
Rata somajului conform legii lui okun
Decalajul Pib= Pib real- PIB nominal= 97-100= -3

Rata șomajului= -0,5*decalajul PIB= 0,5-0,5*(-3)= 5,4-(-1,5)= 5
4. rata naturala a somajului este de %

Pib ul creat in economie rep. 96,8% din Pib-ul potențial
Calculati rata somajului conform lgii lui okun
Decalajul PIB = PIBr- PIBp= 97-100 = -3
Rs= Rns – 0,5* decalajul PIB = 5,4 – 0,5* (-3) = 5,4 – (-1,5) = 5,4 + 1,5 = 6,9
Rs = 6 - 0,5* (96,8-100) = 6 - 0,5 * (-3,2) = 6 – (-1,6) = 6+1,6 = 7,6%
5. 7.6% Rn
Pib real= 720 miliarde euro
Pib potențial= 800 miliarde euro
Calculati rata somajuli conform legii ui okun
Decalaj PIB = (720-800)/800*100 = -80/800*100 = -10

Rs = 7,6-0,5*(-10) = 7,6- (-5) = 7,6+5= 12,6%
sau:
720 ...........X
800............100
x = 90%
Decalaj PIB = 90-100 = -10
4) Rata naturala a somajului= 4.5%

Rata somajului= 17%
PIB real= 300 milioane euro
Calculati PIB-ul potential
Rs= Rns – 0,5* decalaj PIB

17 = 4,5 -0,5*decalaj PIB
0,5*decalaj PIB= 4,5-17
0,5*decalaj PIB= -12,5
decalaj PIB = 12,5/0,5
decalaj PIB= -25
1. RECESIUNILE SE PRODUC ATUNCI CAND
SUNT INTERPRETATE CORECT SEMNALELE PIETEI DAR
PRODUCATORII SUNT NEMULTUMITI
1. Functionarea economiei depinde de:
-Capacitatea indivizilor de a asigura cooperarea
2. Cresterea marimii salariului:
-are un effect de scara negative asupra cantitatii cerute de forta de munca
3. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea bani prin:
-cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
5. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii, rata
inflatiei va fi de:
- 6,1%
6. Bursele de valori
-Se apropie cel mai mult de unele dintre cerintele pietei cu concurenta perfecta
7. Printre efectelle negative ale inflatiei regasim:
-scumpirea creditelor acordate de banci
8. In conditiile in care rata naturala a asomajului este de 5,9%, rata estimate a somajului este de 8,4%,
iar PIB-ul creat in economie reprezinta 570miliarde unitati monetare, PIB-ul potential, conform legii lui
Okun, este de:
-560 miliarde u.m.
9. Pe piata butsiera cererea de titluri
-provine din partea celor care dispun de capital banesc
10. Detinatorul de actiuni (actionarul) se bucura de o serie de drepturi cum ar fi:
-dreptul la o parte din profitul societatii (dividentul)
11. Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si aurul ca mijloc
-rare
12. Depunerea unei sume de 100 milioane de dolari intr-un cont current in conditiile unei rate a
rezervelor obligatorii de 25% va determina aparita:
-cresterea masei monetare cu 100 de milioane dolari
13. O politica fiscal contraciclica presupune:
-o crestere a incasarilor fiscal in perioadele de recensiune
14. In cadrul unei operatiuni cu prima simpla, un client cumpara 200 actiuni la pretul de 250 lei fiecare
plus o prima de 100 de lei cu scadenta peste doua luni.
-?
15. Uniunea Europeana
-desi are numeroase domenii in care decide prin institutiile proprii, supranationale, in nici un domeniu
nu are competente exclusive
16. Inflatia actioneaza ca un impozit deoarece
-Se produce un transfer al puterii de cumparare intre primul si ultimul utilizzator al insemnelor
monetare
17. Balanta comerciala
-reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii
18. Balanta de plati a Ungariei evidentiaza, in anul 2012, incasari de 11.400 mild EUR si plati de 12.650
mild EUR. In aceste conditii, balanta de plati a Ungariei prezinta, pentru 2012:
-un deficit de 1250 mild EUR
19.Piata financiara mobiliara este o component a :
20. Politicile monetare si fiscale expansionist:
21. Cursul de schimb real
-este utilizat pentru a calcula correct repercursiunile cursului de schimb asupra competitivitatii unei
economii.
22. Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand:
-rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului
23.Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci:
-bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si pot acorda mai multe credite
24.Cand efectul de venit domina efectul de substitutie in comportamentul salariatului:
-curba ofertei individuale de munca se repliaza spre stanga
25. In perioadele de recensiune oamenii:
-prefera sa detina mai multi bani in numerar
26. Comertul international
-este specific economiilor deschise
27.Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand;
-bancile creeaza moneda prin acordarea de noi credite
28.Operatiunile cu prima simpla”a la hausse”
-ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea contractului in functie de
termenul de scadenta
29.Expansiunea monetara:
30. In conditiile in care in anul 2012, exporturile Republicii Moldovei au fost de 4000 mld EUR, in timp ce
importurile au fost de 4.400 mld EUR, balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de :
-90,91%
31. Politicile fiscal si monetare expansionist vor determina, pe termen scurt:
-cresterea PIB ului real si a gradului de ocupare
32. Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata?
-bursele devalori reduc concurenta dintre firme
33. Inflatia:
-distorsioneaza sistemul preturilor relative
34. Specializarea internationla si schimbul:
-Ofera posibilitatea obtinerii de castiguri ca rezultat al economiilor de scara
35. Banca Centrala poate mai rezervele excenentare ale bancilor comerciale prin:
36. Pe piata muncii, raporturile dintre vanzatori si cumparatori:
-sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor,
angajatorilor si uneori ale puterii publice
-Banca Centrala
38. Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita un credit?
-M1 si M2 scad
39. Rata jomajului reprezinta raportul procentual intre:
40. Politicile anti-inflationiste:
-nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuielilor guvernamentale
41. Banii
-reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
42. Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de:
-scaderea rezervei obligatorii (rezerva minima obligatorie)
43. Atunci când publicul depune bani în conturile de economii în băncile comerciale:
44. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum format
din bunuri alimentare (cu o pondere de 20%), bunuri industrial ( cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind
ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de crestere a preturilor bunurilor
industrial a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculate rata inflatiei:
-5%
45. Prin programul sau Keynes propunea:
-o politica fiscal pentru a corecta recensiunile (“cheltuirea imprumuturilor”)
46. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?
-protectia fata de produsele realizate in strainatate poate avea si efecte pozitive asupra economiei,
dar costul de oportunitate este ridicat
47. Operatiunile cu prima compusa „a la baisse”:
-ofera posibilitatea vanzatorului de a alege intre executarea sau rezilierea contractului, in functie de
evolutia cursului
48. Echilibru monetar determina:
-stabilitatea preturilor
49. Politicile fiscale si monetare contractioniste:
-vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decat vor determina modificarea
nivelului preturilor
50. Distinctia facuta intre piata muncii nationla si cea locala are in vedere:
-tipul serviciilor de munca tranzactionale, de inalta clificare, ce nu pot fi oferite decat de perdonaje cu
pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot fi oferite de persoane de pan local, cum ar fi
instalatorii, mecanicii auto, zidar, etc
51. In timpul Marii Crize din anii 1930 in SUA:
-volumul de meneda aflat in circulatie a crescut
-Este stsbilit unilateral de autoritatile monetare nationale in funcyie de diversi factori economici,
politici, sociali si institutionali, interni si extern
53. Să presupunem că putem calcula rata inflației dintr-o țară pe baza unui coș de consum
format din bunuri alimentare cu o pondere de 25% în coșul de consum, bunuri industriale cu o
pondere de 35% și servicii. Stiind că rata de creștere a prețurilor pentru bunuri alimentare este
de 6%, indicele de creștere a prețurilor pentru bunuri industriale este de 109% și rata de
creștere a prețurilor este de 3% pentru servicii., calculate rata inflatiei:
-5,8%
54. Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o decizie
-nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii (e>d’)
55.Rata solicitata a rezervelor:

-fucntioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
56. Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze cantitatea de
moneda. Aceasta masura are drept consecinta:
-aparitia inflatiei
57.Capitalul real :
-se valorifica in procesul de productie
58.Inflatia reprezinta:
-o pilotica deliberata a autoritatilor monetare
-pietele libere de comert presupun reduceri semnificative ale taxelor vamale reciproce
60.Somajul este considerat drept esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera urmatoarele
masuri:
-stimularea investitiilor publice si private deopotriva

61. Daca unclient retrage 5000E dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la termen cum variaza
agregatele monetare?
-M1 scade cu 5000E iar M2 nu se modifica
62. In perioada electorala se va opta pentru:
-politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile pe termen scurt.
63. Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura cererii si ofertei de
munca. Aceasta poate fi explicata pe baza:
-procesului de restructurare permanent pe care ii cunoaste economia
64. In conditiile in care , in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9000 mld Eur, in timp ce valoarea
totala a exporturilor a fost de 7.200 mld Eur, balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de:
-80%
65. Un comerciant de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi 200 lei/buc si vinde 700 actiuni
Banca Transilvaniei S.A. la 500 lei/buc, ambele pe baza de contract cu scadenta la 6 luni. In momentul
executarii contractului, cursul actiunilor Antibiotice Iasi este de 250 leibuc, iar al actiunilor BT S.A. este
400 lei/buc. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni.
-castiga 95.000 lei
66. Expansiunea monetara:
67. Masa monetara totala aflata in circutaltie creste atunci cand:
68. In functie de durata mobilitatii geografice a fortei de munca aceasta poate fi:
-migratie internationala
69. Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada
nedeterminata:
-capacitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
70. Purtatorii cererii de munca sunt:
-angajatoii
71. Jobberul
-stabuleste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscribe pe panourile bursei, pe
baza ordinelor transmise de brokeri
72. Majoritatea covarsitoare a schimburilor, din punct de vedere monetar, se desfasoara:

-prin intermediul conturilor curente si cecuri sau bilete la ordin
73.Dividentul reprezinta
-partea din profitul unei societati pe actiuni
74. Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunciaceasta:
-mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
75. Recesiunile se produc atunci cand:
-sunt interpretate gresit semnalele date de pret
76. Echilibrul monetar determina stabilitatea:
77. Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani?
Acceptabilitatea
78. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei fiecare, cu scadenta
peste 3 ani. Venitul fix anual(cuponul) adus de fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de
20%. Care este cuponul incasat de persoana respesctiva in 3 ani:
-30.000 lei
79.In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie reprezinta doar
96,8% din venitul national potential, conform legii lui OKUN, rata estimata a somajului este de:
-7,8%
80.Expansiunea monetara transfera puterea de cumparare:
-de la banca centraka la consumatori
81.Politica anti-inflationista presupune
-abandonarea expansiunii monetare
82. Banca Centrala poate mari rezervele excendentare ale bancilor comerciale prin:
-achizitionarea de obligatiuni de la stat
83. Somajul frictional
-apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a indentifica un altul, mai
bine platit.
-cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile dezvoltate
85. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia in afara
varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion renunta la cautarea unui loc de
munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
-numarul somerilor este de 630.000
86.Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa:
-sa se economiseasca in vederea unui consum?
-sa consume mai mult decat au economisit?
87. Privita in modul general, piata financiara sau piata capitalului, cuprinde:
-ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si planificarea fondurilor financiare

disponibile si necesare, inclusive reglementarile si institutiile legate de derularea acestora
-prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara, deoarece producerea
oentru export determina costuri suplimentare
89. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care plateste producatorului
coreean un pret de 250 usd/buc. Presupunem ca producatorul coreean asigura livrarea produselor pana
la sediul importatorului, im timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica importurilor de
imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in care echivalentul in lire sterline a 50 usd/buc
acopera cheltuielile de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul minim la care
comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egala cu echivalentul in lire sterline a :
90.Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specific de moneda se nume:
-bilet de banca
91. O politica fiscal contraciclica va produce:

-deficite atunci cand scade PIB
92. Lectia pe care a predate-o analiza Keynesiana dupa Marea Crisa din anul 1930 a fost aceea ca:
-deficitele sunt bune pentru economie
93. Operatiunine pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori catre:
-banci
94. Expansiunea creditelor determinate de Banca Centrala:

-Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
95. Legea lui Okun spune ca :

-exista o relatie negative intre rata somajului si nivelul de productie
96. Operatiunile pe piata financiara secundara sunt mijlocite de cele mai multe ori de….
-buresele de valori
97.Cei mai vechi bani din gartie erau emisi de banca, tipariti de ornamente pentru…….
-promiteau sa plateasxca o suma anume de monede metalice la cerere
98. Reprecierea reprezinta:

-cresterea cursului de piata al unei monede
99. Masa monetara totala aflata in circulatie scade atunci cand:

-creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare…..
100. Pe piata bursiera oferta de titluri :

-provine dein partea detinatorilor titlurilor
101. Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci....
-a le constrange capacitatea de a crea bani
102. In perioadele de rencensiune, ca masura de precautie:

-populatia cauta modalitati de a-si mari lichiditatile
103. Pe opiata financiara eficienta:

-preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu, astfel orice noua
informatie .... preturile titlului
104. Instituia care poate acorda credit bancilor parta denumirea de:
-Banca Centrala
105.Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?

-Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea resurselor, este preferabil
ca economi(stii sa se) specialeizeze si sa participe la schimb
106.Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?

-veniturile pe care emigrantii le repartiazapot contribui, pe termen scurt, la stimularea cererii globale,
in conditiile .... economisite.
107. Deprecierea reprezinta:

-scaderea cursului de piata a l unei monede
108.Caracterul preponderat negativ al inflatiei deriva din:

109. Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara:

deficitului
110. Echilibrul moetar reprezinta:
-un echilibru intre cerere si oferta de moneda
111. Politice anti-inflationiste:

112. Populatia totala a unei tari este de 22 milioane persoane, din care 2.500.000 sunt pensionari si
3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000 persoane apte de munca nu au lic de munca, iar
dintre acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza, atunci:
-populatia ocupata este de 15.000.000
113. Situatia de ocupare deplina a fosrtei de munca exista atunci cand:

114.Pe termen scurt expansiunea monetara:

-conduce la „alungirea” proiectelor investitionale
115. Una dintre cauzele criszei economice o reprezinta:

-lipsa de reglementare a pietelor
116. In urma analizei facute in contextul Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes sustinea faptul ca:
-Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an fiscal
117. Bancile care vor sa-si maximizeze profiturile sunt nevoite sa:
-pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la dobanzi mai mari si nevoia de
a pastra increderea populatiei in capacitatea de rambursare a depozitelor
118. Intr-o societate cu economie de piata, productia pentru un produs se desfasoara:

-anticipat fata de cerere?
119.Cand Banca Centrala vinde obligatiuni, atunci:

-rata dobanzii creste
120. Un comerciant american importa ciocolata Belgiana, pentru care plateste producatorului un pret de
30 usd/kg. Presupunem ca producatorul belgian asigura livrarea produselor pana la sediul
importatorului, in timp ce taxa va,ala pe care SUA o aplica importurilor de ciocolata Belgiana este de
60%. In conditiile in care suma de 10 usd/kg acopera cheltuielile de distributie a produsului pe piata
americana, putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul american ar fi dispus sa vanda ciocolata
este egal cu :
-58 USD
121.Protectionismul:
122. Populatia totala a unei tari este de 50 milioane locuitori, cea activa este de 25 milioane persoane,
dintre care populatia ocupata reprezinta 18 milioane de persoane, iar rata inaptilor este de 30%. In
aceste conditii:
-rata somajului este de 28%
123. Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata dobanzii, deoarece:
-cresterea sa reduce cererea pentru titluri si determina micsorarea cursului acestora pe piata bursiera
124. Prin cauzele care pot genera somajul se inscriu:

125. Tranzactiile derulate la nivelul pietei muncii

-vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadru juridic si institutional
126. Cursul unei obligatiuni este influentat de:

-rata dobanzii
127. In lunile ianuarie, februarie si martie rata lunara a inflatiei a fost de 5% in aceste conditii rata
inflatiei va fi de :
-15,76%
128. Rata arttificiala redusa a dobanzii:

-permite finantarea la costuri relativ reduse a deficitelor guvernamentale
129. Balanta de plati a Bulgariei evidentiaza, in 2012, incasari de 10.000 mld EUR si palti de 9.950 mld
EUR. In aceste conditii balanta de plati a Bulgariei prezinta, pentru anul 2012:
-un excedent de 50 mld EUR.
130.Cotarea directa:
- este dată pentru o unitate sau 100 unităţi în moneda străină, transformate în sumă corespunzătoare
în monedă naţională.

-tarile in dezvoltare detin cea mai mare pondere comertului international
132. Emigrarea:
-Poat fi considerata benefica, in momentul in care economian se sfla in situatie de subocupare, dat
fiind faptul ca aceasta poate contribui la diminuarea presiunii si dezechilibrului pe piata muncii
133. Populatia unei tari, de 50 milioane de locuitorii, este structurata astfel:8 mil sunt copiii<15 ani,12
mil sunt peste varsta de munca de 65 ani, 21 mil reprezinta populatia ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar
2,7 mil sunt de varsta legala de munca, apti de munca, solicita dar nu au loc de munca. In aceste conditii:
-rata somajului este de 11,39%
134.Pe piata financiara se efectueaza tranzactii cu:

-actiuni si obligatiuni
135.Marea criza din anii 1930 a fost mai grava si mai indelungata in :
-SUA
136. In conditiile in care rata naturala a asomajului este de 5,4%, iar PIB-ul creat in economie reprezinta
97% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimate a somajului este de:
-6,9%
137. Inflatia este generate de:

-banca central, care injecteaza prea multi bani in economie
138. Sursa inflatiei se gaseste in:

-reducerea artificiala a ratei dobanzii de catra autoritatile monetare
139. . Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum format
-4,9%
140.Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de probleme de coordonare

asociate:
-Inflatiei
141. O consecinta a recesiunii este aceea ca:

-se va inregistra o incetinire neintentionata a ritmului de crestere economica
142. Convingerea ca banii trebuie sa aiba o justificare pentry a avea valoare ridica intrebarea ce anume
sa aiba in spatele justificarii pentru a oferi aceasta valoare. Care afirmatie din urmatoarele nu este
adevarata?
-faptul ca banii sunt acceptati in tranzactii ca mijloc de schimb le asigura valoarea
143. Atata timp cat individul prefera castigurile salariale suplimentare timpului liber, atunci:
-?
144. Cand rata dobanzii scazuta in mod artificial incepe sa creasca, oamenii de afaceri constata:
-ca inregistreaza costuri si pierderi economice mari
GRILE MACRO
1) Banca comerciala li se perimite:
a) In economie nu sunt suficienti banii emisi de catre bancile centrale
b) Cetatenii sunt dispusi sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
c) Le este garantata aceasta posibilitate de catre sistemullegislativ
d) Sunt autorizate in acest sens de catre Bancile Centrale
2) Tarile sarace din zilele noastre pot beneficia cu adevarat de avantajul ramanerii in urma atat
timp cat:
a) La nivel intern nu este sufficient de dezvoltat sistemul de coruptie,asemeni tarilor bogate
b) Populatia autohtone,oricum obisnuita cu saracia ,are o structura inferioara a nevoilor in
raport cu tarile mai bogate
c) Pot aplica din lectiile invatate din cele mai recente eforturi ale altor tari mai bogate
d) Sunt eligibile pentru asistenta financiara din partea guvernelor straine sau a agentilor
internationali
3) Completati spatiile libere ________________are ca effect_______:
a) Inflatia,stagnarea
b) Deflatia,scaderea
c) Inflatia,scaderea
d) Deflatia,cresterea
e) Dezinflatia,cresterea
4) Pentru a mari capitalul din tarile sarace este utilizat deseori ajutorul estern pe care il ofera
diferite state sau agenti internationali. Totusi ,adesea,aceasta nu este cea mai buna metoda
deoarece.
a) Ajutorul este adesea distribuit dupa criterii mai degraba politice decat economice
b) De multe ori ajutoarele sunt mai scumpe fata de imprumuturile de pe pietele financiare
c) Ajutorul ii avantajeaza doar pe donatori si de acestea va fi oferit doar in anumite conditii pe care
statele care il primesc trebuie sa le indeplineasca
d) Nimeni nu are de castigat de pe urma asistentei care este data si nu primita
e) De obicei strainii nu cunosc in detaliu situatia locala ca sa demensioneze corect ajutorul
5) Inflatia nu ar aparea in conditiile in care totalitatea schimburilor economice ar avea loc prin
intermediul:
a) Banilor de hartie/plastic
b) Bancilor comerciale
c) Banilor din metale pretioase
d) Niciuna dintre variante nu este corecta
e) Toate variantele sunt corecte
f) Tranzactiilor online
g) Trocului
6) Prin politicile expansionist se obtin:
a) Astpectele positive pe termen lung
b) Nici una dintre variante nu este corecta
c) Toate variantele sunt corecte
d) Aspectele negative pe termen scurt
e) Aspect positive pe termen scurt
a) Barterul
b) Utilizarea depozitelor verificabile sau a monedei
c) Utilizarea monedei
d) Utilizarea depozitelor verificabile
e) Utilizarea monedelor facute exclusive din metal pretios
8) Cresterea economica nesemnificativa inregistrata in Africa subsahariana, exclusand tarile din
Africa de Sud, pare in realitate sa fie rezultatul:
a) Lipsei de unitate si a razboaielor civile
b) Absentei interesului tarilor dezvoltate de a investi in zona
c) Tuturor factorilor enumeratii
d) Unei clime si a unui relief nefavorabile
e) Lipsei unor guverne stabilite si oneste,care sa actionize cu competenta
9) La o rata a rezervelor obligatorii de 12%, o banca comerciala cu conturi curente de 200 milioane
de dolari, trebuie sa detina efectiv:
a) 200 milioane de dolari
b) 176 milioane de dolari
c) 24 milioane de dolari
d) 224 milioane de dolari
e) 112 milioane de dolari
1. Atunci cand utilizam pentru a compara PIB-ul per capita la nivel international, dolarul american,
imaginea furnizata este deseori eronata deoarece:
-oamenii din diverse tari nu sunt familiarizati cu dolarii americani
2. Politica anti-inflationista:
-presupune cresterea nivelului dobanzilor, ceea ce va conduce la scumpirea creditelor
3. Principala functie a rezervelor care sunt solicitate pentru a fi pastrate de catre banci este aceea
de:
-a se constrange capacitatea de a crea bani
4. Daca in lunile ianuarie, februarie si martie rata medie a inflatiei a fost de 7%, iar in urmatoarele
trei luni (aprilie, mai si iunie) aceasta fluctueaza, luand valori de 11% (aprilie) si 15% (iunie) iar in
luna mai preturile au scazut cu 10%, care din urmatoarele variante este corecta:
-indicele de crestere a preturilor a fost in primele 4 luni de 1,32
5. Bancile comerciale creaza bani:
-facand imprumuturi
6. Printre efectele fenomenului inflationist ne putem aminti:
-pe termen scurt scade gradul de prosperitate al natiunii

7. Daca intr-o economie, rata rezervelor obligatorii este de 5%, iar o banca comerciala isi creste
depozitele cu 100 RON, atunci masa monetara:
-nu se modifica
8. Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altora in conditiile economiei

contemporane s-a dovedit a depinde in exclusivitate de:
-inzestrarea diferita cu resurse naturale
9. Oricare dintre noi am putea sa cream bani prin aceiasi metoda pe care o folosesc bancile
comerciale daca :
-am reusi sa convingem oamenii sa foloseasca banii creati ca mijloc de schimb
10. Daca retrageti de la un bancomat 100 lei din contul dumneavoastra de economii, atunci:
-M1 creste si M2 nu se modifica
-Mai mult de 1 dolar
-M1 scade si M2 nu se modifica
-Cresterea masei monetare
-M1 si M2 cresc
-Restrangerea masei monetare
18. La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de 100 milioane de dolari
trebuie sa detina efectiv:
-15 milioane de dolari
-Incetiniri neintentionate ale ritmului de crestere economica

-Unui sir de greseli comise de participantii la activitatea economica
poate acorda credite in valoare de:
1. In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933 cu aproximativ
c. 30%
2. Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul retional al Statelor Unite, productia si
venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929 dupa ce au intrat in perioada de recesiune
(dupa anul 1929) decat
c. 10 ani mai tarziu
3. Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajunge in medie la
c. 19%
4. In Manifestul Partidului Comunist, din 1848, Marx si Engels au descris ,,crizele comerciale" sau
recesiunile ca pe o absurditate pantru ca
c. sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
5. O ,,recesiune'' poate fi cel mai bine perceputa ca
c. o incetinire neintetionata si perturbare a ratei de crestere economica
6. Autorii sustin ca principala cauza a Marii crize economice a fost
a. extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica monetara

7. Falimentele pe scara larga inregistrata de barcile din Statele Unite in timpul recesiunii lungi si
profunde din anii 1929-1933
a. au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale
8. Ce inteleg autorii prin sintagma ,,boom artificial si nesuportabil"?
a. extinderea crediatrii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza cresterea investitiilor in

afaceri neprofitabile
9. Conceptul de ,,cerere de bani" se refara la cantitatea de bani pe care oamenii doresc
b. sa o detina
10. Banii si venitul difera prin faptul ca banii sunt
b. un stoc la un moment dat in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei prioade de timp
11. O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al cererii pentru
a. venit
12. O persoana care decide sa amane achizitiile de mobila noua pentru a vedea daca preturile vor
scadea demonstreaza existenta unei cereri ridicate de
b. bani
13. Banii furnizeaza servicii pentru oameni
d. atat atunci cand sunt cheltuiti cast si atunci cand sunt economisiti
14. Detinerea de rezerve de bani
d. ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul platii
15. Principalul avantaj pe care detinera de bani il furnizeaza persoanelor care aleg aceasta
actiune este
c. flexibilitatea care isoteste lichiditatea
16. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar si
cantitatea de bani reala detinuta de popualtie
d. sunt intotdeauna si in mod necesar egale
17. Cantiatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar si
cantitatea de rezerve monetare ceruta de populatie
c. este posibila sa difere in mod substantial
18. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita controlul asupra
sistemului monetar rata fondurilor federale este rata dobanzii la care
a. bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele
19. Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in contracararea unui declin
economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si excesive pentru ca
d. Banca Centrala poate mari rezervele bancare dar nu poate obliga bancile sa dea cu imprumut din
rezervele lor
20. Afirmatia ca autoritatile nu ar face decat sa ,,intinda coarda" (grabind lucrurile daca ar incerca sa
anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera ca
b. bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea lor legala pe
parcursul recesiunii
21. Termenul ,,politica" fiscala inseamnca

b. manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala
22. Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are ca scop controlul
fluctualitatiilor nedorite ale productiei si venitului prin schimbarea
c. cheltuielilor si taxelor de stat
23. Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate daca se vrea ca managementul
cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre
a. venitul unei probleme si recunoasterea acelei probleme
b. recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
c. actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia
d. toate variantele de mai sus
24. Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor informatii relevante
in timpul pe care politicile fiscale sau monetare il au la dispozitie pentru a avea efecte complete
asupra cheltuielilor private si deciziilor de productie?
d. faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de putine informatii
sunt puse la dipozitia publicului
25. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o probalitate mica
de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca
c. procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este
26. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de la impozitare
in cadrul anumitor limite sau de a initia preveziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres
ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea agreagata este neadecvata, politica fiscala
ar deveni
c. un mult mai efiecient instrument pentru influentarea rezultatului alegerilor
27. Politicile economice de stat reflecta foarte clar
c. interesele celor aflati la putere
28. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor produce
c. beneficii pe termen scrut si costuri pe termen lung
29. Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care voteaza intr-o
democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale
c. este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil din punct de
vedere politic
30. Guvernul federal poate functiona avand deficite foate mari mai multi ani la rand, fara a se
confrunta cu riscul falimentului in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul
federal
b. are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea mijloace cu care sa
achite datoriile
31. Un amendament constiturional care solicita un buget federal anual echilibrat
b. le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii destabilizatoare
privind bugetul
32. Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de acord asupra
rololului adecvat al statului in economie este
d. cat de bine functioneaza pietele?
33. Conform manualului, capitalismul global
a. este un sistem economic si politic
1. Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei sau a autorizarii

guvernelor, pt ca:
-utilizarea banilor le permite oamenilor sa isi mareasca avutia prin intermediul comertului
2. Banii:
3. Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste, este prin:
-o crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comericiale
-permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
5. Daca Banca Centrala compara obligatiuni de la populatie, atunci banca:
- mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
- functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acodrate de banci
- publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
- facand imprumuturi
9. Ati putea creea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale, daca ati putea:
- convinge oamenii sa utilizeze banii creati de voi ca mijloc de schimb
nedeterminata:
- abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
11. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitatea in capacitatea lor de a crea bani prin:
- cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
- a le constrange capacitatea de a crea bani
13. Cel mai bun argument pt restabilirea etalonului in aur, in SUA , este acela ca
- astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani aflata in circulatie
14. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur a statelor unite, cel mai
convingator este probabil acela ca:
-statul ar putea foarte usor anula etLonul in aur oricand i- ar constrange politicos
15. O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in conditiile in
care alte variante raman constante, determina o crestere:
- atata pentru M1 cat si pt M2
16. Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile comerciale:
-acordarea de imprumuturi din rezervele de exces
18. Banca centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
-diminuarea cerintelor privind rezervele legale
- extinderea creditelor pt bancile comerciale
-achizitioanarea de obligatiuni de la stat
- oricarea dintre metodele enumerate mai sus
19. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre alta banca care nu dispune
de rezerve excedentare confera bancii care il primeste responsabilitati suplimentare:
- si rezerve excedentare
20. Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite acestui sistem sa
creeze:
-mai mult de un dolar sub forma de bani noi
21. Rata dobanzii pe care Bancile Federale o incaseaza de la bancile membre este denumita:
-rata de discount
22. Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in SUA este:
-depozitele verificabile
-barterul
24. Ceea ce utilizam astazi ca „mijloc de schimb” este format in intregime din
- obligatiile institutiilor de incredere
-toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri valorificabile
26. Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente pentru a impiedica
falsificarea lor si :
- promiteau sa plateasca o suma de monede metalice la cerere
27. Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal neprelucrat
era:
- acela ca era mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut de monede
preferat de schimb pt ca eceste metale:
-erau atractive
-erau divizile
-erau durabile
-erau transportabile
-erau rare
-indeplineau toate conditiile mentionate mai sus
29. Tehnica utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele excedentare ale bancilor
comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani este:
-achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni

30. Achizitionarea de catre bancile rezervei federale a unor obligatiuni de stat detinute anetrior de
catre populatie:
- mareste rezervele bancilor comerciale
31. Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control al stocurilor de bani este
reprezentata de:
- operatiuni pe piata libera
32. Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un anumit procent din
depozitele lor:
- autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea stocului de bani
33. Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la nivelul economiei,

cantitatea de bani aflata in circulatie, se lovesc de o sarcina dificila:
- deoarece bancile si populatia se comporta intr o maniera care contracareaza initiativele bancii
centrale
- deoarece la nivel general se asteapta ca banca cebtrala sa atinga alte obiective care s ar putea afla
in conflict
-deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei de bani la un
moment dat
- deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care banca centrLa ar trebui saa le
utilizeze pt a si atinge obiectivele
- din toate motivele enunerate mai sus
34. Desi exista multe dezarcorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile pt inflatie
exista un acord general asupra faptului ca
- o rata excesiviva de crestede a stocului national de bani va cauza inflatie
35. Recesiunea este cel mai binedefinita ca o perioada in care
- apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
36. O crestere a cererii de bani di partea populatiei sugereaza ca:
- oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante medii mai mari
in conturile lor bancare
37. Cantitatatea de bani oferita de autoritatile monetare
- va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
- este posbil sa fie maj mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
- este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
- toate variantele sunt adevarate
38. Diferntele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si camtitatea de bani
pe care le o pune la dispozitie banca centrala
- incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii astfel incat sa
poata genera instabilitatea economica
39. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in conditiile
in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale, dar
- bancile comerciale doresc sa creasca nr imprumuturilor acordate
- cererea de bani a populatiei a crescut
- populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
- toate raspunsurile sunt corecte
40. Intarzierile „ sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele intarzieri dintre :
- aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme
-recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
- actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia
- toate variantele de mai sus sunt corecte
41. Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale au o

probabilitate mica de a fi niste tehnici eficiente de stabilizare pt ca
- procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuieleile modificate trebuie sa fie aprobate
esteprea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale
42. Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/ sah monetara pt a
asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa
influenteze
- PIB ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt.

• 1.
Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei sau a
autorizarii guvernelor, pentru ca:
o A.
In absenta banilor, dobanda nu poate fi incasata
o B.
Doar atunci cand bunurile au valoare monetara este posibila estimarea avutiei
totale a societatii
o C.
Societatile din toata lumea au devenit subiectul „spiritului capitalismului”
o D.
Utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin intermediul

comertului
• 2.
Banii:
o A.
Sunt autorizati de guvern, care controleaza societatea
o B.
Sunt sustinuti de bunuri care au o valoare intrinseca
o C.
E de asteptat sa-si mentina o valoare constanta in viitor
o D.
• 3.
Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste este prin:
o A.
Extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod simultan si

venit
o B.
o C.
Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul castigat
o D.
crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile

comerciale
• 4.
Fiecare dolar adunat la rezervele totale ale sistemului comercial bancar:
o A.
Obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu 1$
o B.
Permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu 1$
o C.
Obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu mai mult de 1$
o D.
• 5.
Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni de la populatie, atunci banca:
o A.
Reduce rezervele sistemului bancar comercial
o B.
Reduce oferta de bani

o C.
o D.
Are efect de atragere a avutiei si astfel de a retrage banii din sectorul privat
• 6.
Rata solicitata a rezervelor:
o A.
o B.
Impiedica retragerile masive operate de catre deponentii care se tem ca aceasta

nu dispune de active suficiente pentru a egala garantiile lor
o C.
Nu are o semnificatie speciala, pentru ca bancilor nu li se cere sa isi justifice

garantiile la cererea deponentilor
o D.
Este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca baza de referinta aurul
si care le cerea bancilor sa pastreze rezerve in aur
• 7.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul
si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale:
o A.
Erau atractive
o B.
Erau divizibile
o C.
Erau durabile
o D.
Erau transportabile
o E.
Erau rare
o F.
• 8.
Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din
metal neprelucrat era:
o A.
Gradul mai mare de atractivitate al monedelor
o B.
Acela ca monedele purtau sigiliul statului
o C.
Acela ca monedele aveau valoare pentru colectionari
o D.
Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut
de monede
• 9.
Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente
pentru a impiedica falsificarea lor si:
o A.
Acceptati de catre stat la plata texelor
o B.
Sustinuti de garantii ale statului
o C.

o D.
Utilizati pe scara larga in comertul international
• 10.
Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de
bani pentru ca:
o A.
o B.
Statul a decretat ca ele reprezinta banii
o C.
Sunt amortizabile in aur
o D.
Sunt amortizabile in argint
• 11.
Ceea ce utilizam astazi ca „mijloc de schimb” este format in intregime din:
o A.
Depozite bancare care pot fi transferate prin scrierea unui cec
o B.
Bancnote
o C.
Articole care au valoare intrinseca pentru ca au fost certificate de catre stat
o D.
• 12.
Alternativa la utilizarea banilor ca mijloc de schimb este:
o A.
Utilizarea depozitelor verificabile
o B.
Utilizarea monedei
o C.
Utilizarea depozitelor verificabile sau a monedei
o D.
Barterul
• 13.
Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in Statele Unite este
reprezentat de:
o A.
Monedele rare
o B.
Bancnotele din rezervele federale
o C.
o D.
Depozitele de economii
• 14.
Bancilor comerciale li se permite sa creeze bani pentru ca:
o A.
o B.
Constitutia Statelor Unite le garanteaza aceasta putere

o C.
Sunt autorizate sa faca acest lucru de catre Banca Centrala
o D.
Nu sunt reglementate efectiv de guvernele federale sau de stat
• 15.
Bancile comerciale creeaza bani:
o A.
Imprumutand de la deponenti
o B.
Facand imprumuturi
o C.
Tiparind bancnote
o D.
Prin toate metodele descrise mai sus
• 16.
Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale,
daca ati putea:
o A.
Construi sau achizitiona o masina de tiparit suficient de performanta
o B.
Transforma metalele in monede
o C.
Obtine o autorizatie din partea guvernului pentru infiintarea unei institutii de

emitere a banilor
o D.
• 17.
Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze
bani pe perioada nedeterminata?
o A.
Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a

garantiilor sale
o B.
Numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa imprumute de la ea
o C.
Numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa depuna bani in conturi de

economii
o D.
Numarul filialelor pe care le opereaza intr-o anumita zona
• 18.
Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a
crea bani prin:
o A.
Limite maxime pe care statul le stabileste pentru fiecare banca
o B.
Limite maxime pe care statul le stabileste pentru sistemul bancar in ansamblu
o C.
o D.
Rata inflatiei la nivelul natiunii in ansamblu
• 19.
Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci
este aceea de:
o A.
o B.
A mentine increderea deponentilor
o C.
A impiedica o prabusire a pietei valorilor
o D.
A proteja proprietarii bancilor impotriva falimentului
• 20.
Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite,
este acela ca:
o A.
Astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani

o B.
Aurul este durabil, divizibil si implicit valoros
o C.
Alte tari nu ar economisi in dolari daca acestia nu ar fi convertibili in aur
o D.
Restul lumii utilizeaza deja acest etalon
• 21.
Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele
Unite, cel mai convingator este probabil acela ca:
o A.
I-ar saraci pe producatorii de aur
o B.
Ar face mai dificila estimarea preturilor viitoare
o C.
Argintul este un metal preferat in Statele Unite
o D.
• 22.
O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale,
in conditiile in care alte variabile raman constante, determina o crestere:
o A.
A (cantitatii de) moneda, dar nu si pentru M1
o B.
Pentru M1, dar nu si pentru M2
o C.
o D.
• 23.
Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile
comerciale:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 si M2 scad
o C.
M2 creste, dar M1 nu se modifica
o D.
• 24.
Bancile comerciale extind creditele acordate clientilor prin:
o A.
Scaderea cantitatii de moneda din casele lor de bani
o B.
o C.
Acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de tranzactionare ale

altor deponenti
o D.
Acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de economii ale altor

deponenti
• 25.
Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale
prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 26.
Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta
banca care nu dispune de rezerve excedentare confera bancii care il primeste
responsabilitati suplimentare:
o A.
Dar nu si active aditionale
o B.
Dar nu si rezerve aditionale
o C.
Dar nu si rezerve excedentare
o D.
• 27.
Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite
acestui sistem sa creeze:
o A.
Haos
o B.
Mai putin de un dolar sub forma de bani noi
o C.
Exact un dolar sub forma de bani noi
o D.
• 28.
Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile
membre este denumita:
o A.
Rata de discount
o B.
Rata fondurilor federale
o C.
Rata primara
o D.
Rata de trezorerie
• 29.
Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele
excedentare ale bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de
bani este:
o A.
Utilizarea amenintarilor si a coercitiei
o B.
Modificarea ratei de discount
o C.
Modificarea cerintelor privind rezervele legale
o D.
• 30.
Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat
detinute anterior de catre populatie:
o A.
Diminueaza rezervele bancilor comerciale
o B.
Nu are niciun efect asupra rezervelor bancilor comerciale
o C.
o D.
Reduce datoria nationala
• 31.
Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor
de bani este reprezentata de:
o A.
Operatiunile privind lichiditatea
o B.
o C.
Operatiunile de discount
o D.
Operatiunile privind rata dobanzilor
• 32.
Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un anumit
procent din depozitele lor:
o A.
Acestea ar putea inchiria mai multe din cutiilor lor securizate
o B.
Acestea ar risca insolventa prin extinderea excesiva a imprumuturilor

o C.
Depunatorii lor nu si-ar putea obtine fondurile atunci cand doresc
o D.
Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea

stocului de bani
• 33.
Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la
nivelul economiei, cantitatea de bani aflata in circulatie, se lovesc de o sarcina
dificila:
o A.
Deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care contracareaza

o B.
Deoarece la nivel general se asteapta ca Banca Centrala sa atinga alte

obiective, care s-ar putea afla in conflict
o C.
Deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a

o D.
Deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca

o E.
Din toate motivele enumerate mai sus
• 34.
Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si
remediile pentru inflatie, exista un acord general asupra faptului ca:
o A.
Un control al ratei de crestere a stocului de bani este cea mai buna modalitate de
a stabiliza rata de crestere a PIB
o B.
o C.
O rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza deflatie
o D.
O rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza recesiune
• 35.
Recesiunea este cel mai bine definita ca o perioada care:
o A.
Procentul populatiei active in campul muncii scade
o B.
o C.
Nivelul preturilor scade
o D.
Viteza productiei de bunuri produse spre a fi vandute altora scade
• 36.
O crestere a cererii de bani din partea populatiei sugereaza ca:
o A.
Oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze

balante medii mai mari in conturile lor bancare
o B.
Oamenii doresc sa isi mareasca venitul fara sa lucreze ore suplimentare
o C.
Pretul banilor a crescut

o D.
Oamenii sunt dispusi sa renunte la timpul liber pentru a obtine venit suplimentar
• 37.
Cantitatea de bani oferita de autoritatile monetare:
o A.
o B.
Este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o
detina
o C.
Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o
detina
o D.
• 38.
Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si
cantitatea de bani pe care le-o pune la dispozitie Banca Centrala:
o A.
Afecteaza nivelul mediu al preturilor banilor, dar nu afecteaza productia reala
o B.
Pot fi usor evitate daca Banca Centrala este dispusa sa isi ajusteze politica
o C.
Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii

o D.
Se corecteaza rapid de la sine pe masura ce oamenii afla ca ceea ce isi doresc

nu poate fi obtinut
• 39.
Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii
monetare in conditiile in care managerii politicilor monetare ar dori sa
mareasca cheltuielile totale, dar:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 40.
Intarzierile „sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este
necesar ca managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare
eficienta sunt acele intarzieri dintre:
o A.
o B.
o C.
Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind

o D.
• 41.
Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor
guvernamentale au o probabilitate mica de a fi niste tehnici eficiente de
stabilizare pentru ca:
o A.
S-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor

agregate
o B.
De obicei, politica monetara anuleaza efectele politicii fiscale
o C.
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie
o D.
Cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt intotdeauna prin definitie egale cu

• 42.
Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala
si/sau monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara
a crea inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa influenteze:
o A.
PIB-ul nominal
o B.
PIB-ul real
o C.
Nivelul preturilor
o D.
• 43.
In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933 cu
aproximativ:
o A.
10%
o B.
20%
o C.
30%
o D.
50%
• 44.
Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in
medie la:
o A.
9%
o B.
13%
o C.
19%
o D.
30%
• 45.
Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor
Unite, productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929
dupa ce au intrat in perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
o A.
2 ani mai tarziu
o B.
5 ani mai tarziu
o C.
10 ani mai tarziu
o D.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial
• 46.
In „Manifestul Partidului Comunist” din 1848, Marx si Engels au descris
„crizele comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca:
o A.
Toata lumea stia ce le-a cauzat si nimeni nu facea nimic pentru a le opri
o B.
Guvernele ar fi putut foarte usor sa le impiedice, daca si-ar fi stabilit acest

obiectiv
o C.
o D.
Ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite controlul

• 47.
O „recesiune” poate fi cel mai bine perceputa ca:
o A.
O criza cauzata de un colaps al preturilor actiunilor
o B.
O perioada de scadere a preturilor medii

o C.
O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere economica
o D.
Orice reducere a ratei de crestere a PIB
• 48.
Autorii sustin ca principala cauza a Marii crize economice a fost:
o A.
Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica

monetara reductionista, care au facut inevitabila criza
o B.
Prabusirea bursei a avut un efect negativ, efect ce s-a propagat in intreaga

economie
o C.
Nu au existat suficiente cheltuieli guvernamentale in 1929
o D.
Absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva incetinirii economice;

de aceea, o rata a somajului de 25% nu ar fi trebuit sa reprezinte o surpriza
• 49.
Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul
recesiunii lungi si profunde din anii 1929-1933:
o A.
o B.
Au dovedit ca sistemul monetar era independent de economia reala
o C.
Au fost in intregime rezultatul si nu cauza recesiunii
o D.
Ar fi avut un efect nesemnificativ asupra economiei, daca populatia nu s-ar fi
panicat
• 50.
Ce inteleg autorii prin sintagma „boom artificial si nesustenabil”?
o A.
Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza

o B.
Nivelul ridicat al economiilor a contribuit la reducerea ratelor dobanzii, la

nesustenabile
o C.
Deciziile nechibzuite, independente de extinderea creditarii, au condus la

o D.
Prin reducerea taxelor, statul a furnizat „prea multi bani sistemului economic”,
ceea ce a determinat un avant nesustenabil
• 51.
Conceptul de „cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe care oamenii
o doresc:
o A.
Sa o consume
o B.
Sa o detina
o C.
Sa o achizitioneze
o D.
Sa o utilizeze
• 52.
Banii si venitul difera prin faptul ca banii sunt:
o A.
Un mijloc necesar care faciliteaza obtinerea venitului
o B.
Un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei
perioade de timp
o C.
Un flux de-a lungul unei perioade de timp, in timp ce venitul reprezinta un stoc la
un moment dat
o D.
O forma a venitului, dar nu singura forma posibila
• 53.
O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al
cererii pentru:
o A.
Venit
o B.
Bani
o C.
Bani si venit
o D.
Valoarea banilor
• 54.
O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea
daca preturile vor scadea demonstreaza existenta unei cereri ridicate de:
o A.
Venit
o B.
Bani
o C.
Bani si venit
o D.
Mobila
• 55.
Banii furnizeaza servicii pentru oameni:
o A.
Doar atunci cand produc dobanda
o B.
Doar atunci cand sunt cheltuiti
o C.
Doar atunci cand sunt economisiti
o D.
• 56.
Detinerea de rezerve de bani:
o A.
Este risipitoare pentru ca ii priveaza pe altii de venit
o B.
Nu implica niciun cost, deci oamenii nu o vor desfasura

o C.
Este posibil sa implice un cost pentru oamenii care decid sa o faca
o D.
• 57.
Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care
aleg aceasta actiune este:
o A.
Rata dobanzii
o B.
Puterea asupra altora
o C.
o D.
Un mod de viata mai luxos
• 58.
Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul
bancar si cantitatea de bani reala detinuta de populatie:
o A.
Ar putea fi ocazional inegale
o B.
Vor fi egale doar printr-o coincidenta rara
o C.
Sunt egale doar atunci cand economia se afla in echilibru
o D.
• 59.
bancar si cantitatea de rezerve monetare ceruta de populatie:
o A.
Nu au nicio legatura una cu alta
o B.
o C.
o D.
Nu vor fi niciodata egale, pentru ca oamenii doresc intotdeauna mai multi bani
decat au
• 60.
Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a
exercita controlul asupra sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata
dobanzii la care:
o A.
o B.
Bancile comerciale pot imprumuta de la Banca Centrala
o C.
Firmele cu un grad ridicat de bonitate imprumuta de la bancile comerciale
o D.
Imprumuta bani guvernul Statelor Unite
• 61.
Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in
contracararea unui declin economic decat in contracararea unei expansiuni
economice rapide si excesive pentru ca:
o A.
O mare parte din bani se afla in mainile consumatorilor si de aceea nu poate fi

o B.
Intotdeauna declinurile economice au o importanta componenta psihologica
o C.
Sistemul bancilor comerciale profita de pe urma declinurilor, dar nu si a

expansiunilor
o D.
Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa
dea cu imprumut din rezervele lor
• 62.
Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda coarda” (grabind
lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de
bani sugera ca:
o A.
Bancile centrale nu pot controla rezervele bancilor pe perioada recesiunii
o B.
Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea

o C.
Bancile comerciale ar risipi banii in timpul recesiunii imprumutandu-i firmelor care

apoi ar da faliment
o D.
Bancile centrale nu ar putea influenta ratele dobanzii in timpul recesiunii
• 63.
Termenul „politica fiscala” inseamna:
o A.
Politica reala sau fizica, opusa politicii monetare
o B.
o C.
Finantare deficitara
o D.
Controlul direct asupra preturilor relative si a salariilor
• 64.
Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are ca scop
controlul fluctuatiilor nedorite ale productiei si venitului prin schimbarea:
o A.
Ratei de crestere a stocului de bani
o B.
Ratelor dobanzii
o C.
o D.
Profiturilor estimate
• 65.
Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate daca se vrea ca
managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace
sunt intarzierile dintre:
o A.

o B.
o C.

o D.
• 66.
Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor
informatii relevante in timpul pe care politicile fiscale sau monetare il au la
dispozitie pentru a avea efecte complete asupra cheltuielilor private si
deciziilor de productie?
o A.
Date neadecvate
o B.
Computere insuficient de performante
o C.
Lipsa interesului pentru aceasta problema
o D.
Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de

• 67.
Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o
o A.

agregate
o B.
o C.
o D.

• 68.
Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica
ratele de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de
cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori de cate ori el sau consilierii lui
ar ajunge la concluzia ca cererea agregata este neadecvata, politica fiscala ar
deveni:
o A.
O mult mai eficienta insotitoare a politicii monetare
o B.
Un mult mai eficient instrument de stabilizare
o C.
o D.
O mult mai eficienta arma impotriva inflatiei
• 69.
Politicile economice de stat reflecta foarte clar:
o A.
Interesul public
o B.
Interesele majoritatii
o C.
Interesele celor aflati la putere
o D.
Interesul privind stabilitatea pretului si ocuparea completa
• 70.
Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care
vor produce:
o A.
Beneficii si costuri pe termen lung
o B.
Beneficii pe termen lung si costuri pe termen scurt
o C.
o D.
Beneficii si costuri pe termen scurt
• 71.
Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care
voteaza intr-o democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale:
o A.
Acestea vor fi reduse cu cantitatea pe care ei o prefera
o B.
Acestea vor fi reduse, dar cu mai putin decat ei prefera
o C.
Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este
o D.
De fapt, acestea vor fi marite
• 72.
Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la
rand, fara a se confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu
poate face acest lucru deoarece guvernul federal:
o A.
Cheltuieste banii intr-un mod mai intelept
o B.
Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea

o C.
Isi utilizeaza deficitele doar pentru a mentine ridicate productia si gradul de

o D.
Poate demonstra potentialilor creditori probabilitatea surplusurilor viitoare
• 73.
Un amendament constitutional care solicita un buget federal anual echilibrat:
o A.
Ar impiedica Congresul si pe presedinte sa manipuleze economia in scopuri

politice
o B.
Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii

o C.
Se sprijina pe credinta eronata de superioritate a constitutiilor fata de vointa

poporului
o D.
Probabil ca nu va putea fi aplicat, deoarece Congresul este liber sa ignore

• 74.
Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot
pune de acord asupra rolului adecvat al statului in economie este:
o A.
Ar trebui ca deficitele bugetare sa fie interzise printr-un amendament

constitutional?
o B.
Ar trebui ca Bancii Centrale sa ii fie solicitata mentinerea unei rate stabile de

crestere in cadrul bazei monetare?
o C.
Ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie folosit impotriva

posesorilor puterii pe piata?
o D.
• 75.
Conform manualului, capitalismul global:
o A.
o B.
In prezent este sprijinit chiar si de fostii sustinatori ai socialismului si ai planificarii

centralizate
o C.
A aratat foarte clar in criza financiara curenta ca nu va functiona in absenta

o D.
A triumfat in anii 1980, dar a esuat in anii 1990
• 76.
Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in vedere:
o A.
Tipul intreprinderilor angajatoare, de interes national sau local
o B.
Tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot fi oferite

decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot fi
oferite de persoane disponibile pe plan local, cum ar fi instalatori, mecanici auto,
zidari, etc.
o C.
Aria de extindere a pietei, la scara economiei nationale sau a unei localitati
o D.
Locul unde se face angajarea, in capitala tarii sau in provincie
• 77.
In timpul Marii Crize din anii 1930 in SUA:
o A.
o B.
Multe administratii locale au ordonat bancilor sa-si desfasoare activitatile

specifice
o C.
Volumul de moneda aflat in circulatie a crescut
• 78.
Cursul valutar conventional:
o A.
Este stabilit in mod liber pe piata
o B.
Este similar paritatii metalice

o C.
Este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de diversi

o D.
Se bazeaza pe continutul in metal pretios al monedelor respective
• 79.
Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos
de consum format din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 25%), bunuri
industriale (cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor
bunurilor alimentare a fost de 6%, indicele de crestere a preturilor bunurilor
industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost
de 3%, calculati rata inflatiei.
o A.
105,85%
o B.
6%
o C.
58%
o D.
5.8%
• 80.
Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune
o decizie favorabila de cumparare in urmatoarele situatii:
o A.
Crearea unui depozit bancar ar aduce venituri mai mari decat castigul previzionat
o B.
Nivelul randamentului este mai mic decat rata dobanzii (e<d')

o C.
• 81.
Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze
cantitatea de moneda. Aceasta masura are drept consecinte:
o A.
Cresterea valorii banilor
o B.
Aparitia inflatiei
o C.
Cresterea increderii populatiei in disponibilitatea limitata a banilor
o D.
Aparitia deflatiei
• 82.
Capitalul real:
o A.
Este acelasi lucru cu capitalul fictiv
o B.
Isi modifica valoarea in procesul operatiunilor de bursa
o C.
Este format din bunuri materiale, mijloace banesti si efecte financiare
o D.
• 83.
Inflatia reprezinta:
o A.
O consecinta a cresterii generalizate a preturilor
o B.
Un stimulent pe termen lung al activitatii economice
o C.
o D.
Un efect al functionarii defectuoase al pietei libere
• 84.
Evolutia activitatii bursiere, reflectata de indicele de bursa, poate sa arate:
o A.
O directie descendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bear market)
o B.
O directie ascendenta (o piata „sub semnul ursului” sau bear market)
o C.
• 85.
In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care
populatia in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia
apta, 1 milion reunta la cautarea unui loc de munca, iar rata somajului este de
7%, atunci:
o A.
o B.
Populatia ocupata este de 9.370.000 de persoane
o C.
Numarul somerilor este de 1 milion de persoane
o D.
Populatia activa este de 10 milioane de persoane
• 86.
Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa:
o A.
Sa economiseasca in vederea unui consum viitor
o B.
Sa consume mai mult decat au economisit
o C.
Sa isi procure bunurile dorite la preturi scazute
o D.
Contribuie la acumulare de capital
• 87.
Privita la modul general, piata financiara sau piata capitalului, cuprinde:
o A.
Tranzactii numai cu obligatiuni
o B.

derularea acestora
o C.
Tranzactii numai cu actiuni
• 88.
Care din urmatoarele intrebari este falsa?
o A.
Prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara,
o B.
Economiile pot castiga din specializare si comert, chiar daca nu detin avantaje
o C.
Prin specializare si comert exterior firmele pot obtine economii pe scara
o D.
Este de preferat ca economiile sa se specializeze in industrii pentru care detin

• 89.
Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care
plateste producatorului coreean un pret de 250 USD/buc. Presupunem ca
producatorul coreean asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului,
in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica importurilor de
imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in care echivalentul
in lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile de distributie a produsului pe
piata, putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul englez ar fi dispus
sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline a:
o A.
360 USD
o B.
250 USD
o C.
350 USD
o D.
160 USD
• 90.
Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda se
numea:
o A.
Nota de hartie
o B.
Card de credit
o C.
Nota de metal
o D.
Bilet la banca
• 91.
O politica fiscala contraciclica va produce:
o A.
Extinderea expansiunilor si recesiunilor
o B.
o C.
Deficite atunci cand creste PIB
• 92.
Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930
a fost aceea ca:
o A.
Deficitele nu sunt bune pentru economie
o B.

o C.
Bugetele trebuie sa fie echilibrate in fiecare an
• 93.
Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de
catre:
o A.
Comercianti
o B.
Banci
o C.
Bursele de valori
o D.
Agentii guvernamentale
• 94.
Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala:
o A.
Nu genereaza un „boom” artificial
o B.
Are la baza cresterea economiilor reale
o C.
Creste rata dobanzii de pe piata monetara
o D.
• 95.
Legea lui Okun spune ca:
o A.
Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri
o B.
Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
o C.
Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
o D.
• 96.
Recesiunile se produc atunci cand:
o A.
Toata productia este compusa din bunuri omogene
o B.
Sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti
o C.
Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
o D.
• 97.
Echilibrul monetar determina stabilitatea:
o A.
Ratei somajului
o B.
Cantitatii de bunuri si servicii produse

o C.
Locurilor de munca
o D.
• 98.
Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani?
o A.
Usurinta de a fi transportat
o B.
Acceptabilitatea
o C.
Perisabilitatea
o D.
Abundenta
• 99.
O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei
fiecare, cu scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de fiecare
obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul
incasat de persoana respectiva in 3 ani:
o A.
25.000 lei
o B.
32.500 lei
o C.
30.000 lei
o D.
3.000 lei
• 100.
În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in
economie reprezinta doar 96,8% din venitul national potential, conform legii lui
Okun, rata estimata a somajului este de:
o A.
4,6%
o B.
6,4%
o C.
6,8%
o D.
7,8%
• 101.
Expansiunea monetara transfera putere de cumparare:
o A.
o B.
De la banca centrala la consumatori
o C.
De la producatori la consumatori
o D.
De la guvern la investitori privati
• 102.
Politica anti-inflationista presupune:
o A.
Reducerea ratei dobanzii
o B.
Posibilitatea finantarii deficitelor bugetare la costuri reduse
o C.
Cresterea cheltuielilor guvernamentale
o D.
• 103.
prin:
o A.
o B.
o C.
Vanzarea de obligatiuni de la stat
o D.
Cresterea cerintelor privind rezervele obligatorii
• 104.
Somajul frictional:
o A.
Ilustreaza o trasatura specifica migratiei pendulatorii
o B.
Corespunde caracterului ciclic al activitatii economice

o C.
Este determinat de aparitia unor frictiuni intre angajat si angajator
o D.
Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a

• 105.
Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata?
o A.
Participarea unei tari la comertul mondial este invers proportionala cu potentialul

economic si direct proportionala cu competitivitatea
o B.
Ca tendinta, valoarea exporturilor Romaniei este in scadere, ca urmare a

o C.
Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor

mondiale, este in scadere
o D.
Cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile in dezvoltare
• 106.
In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste
o A.
12,4%
o B.
8%
o C.
4%
o D.
124%
• 107.
In sistemul formelor regionale de comert liber:
o A.
Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de

o B.
Zonele libere de comert presupun reduceri semnificative ale taxelor vamale

reciproce
o C.

o D.
Uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a capitalurilor
• 108.
Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem
enumera urmatoarele masuri:
o A.
o B.
Incurajarea economisirii
o C.
Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se autoregla
o D.
Descurajarea consumului public, respectiv privat

• 109.
Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un
cont la termen cum variaza agregatele monetare?
o A.
M1 si M2 scad
o B.
M2 creste dar M1 nu se modifica
o C.
M1 si M2 cresc
o D.
• 110.
In perioada electorala se va opta pentru:
o A.
Politici contractioniste, intrucat stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIB-ului

real
o B.
Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile pe

termen scurt
o C.
Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile

pe termen scurt
o D.
productia
• 111.
Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura
cererii si ofertei de munca. Aceasta poate fi explicata pe baza:
o A.
Divergentelor de interese intre lucratori, care doresc salarii mai mari, si

o B.
Incapatanarii oamenilor
o C.
Faptului ca piata muncii este segmentata
o D.
• 112.
In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld.
euro, in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro,
balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de:
o A.
90%
o B.
72%
o C.
128,57%
o D.
80%
• 113.
Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200
lei/bucata si vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata,
ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In momentul executarii
contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al
actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe
ansamblul acestor operatiuni:
o A.
Inregistreaza o pierdere de 95.000 lei
o B.
o C.
Castiga 70.000 lei
o D.
Castiga 95.000 lei
• 114.
Institutia care poate acorda credit bancilor poarta denumirea de:
o A.
Banca Centrala
o B.
Agentie guvernamentala
o C.
Institutie financiara de incredere
o D.
Guvern
• 115.
Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare
achita un credit?
o A.
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
M1 si M2 cresc
• 116.
Rata somajului reprezinta raportul procentual intre:
o A.
Populatia somera si polulatia ocupata
o B.
Populatia somera si intreaga populatie a tarii
o C.
Populatia active si populatia somera
o D.
• 117.
Politicile anti-inflationiste
o A.
Determina scaderea puterii de cumparare a monedei
o B.
Nu sunt avantajoase pentru guvernare, limitand finantarea cheltuielilor

guvernamentale
o C.
Sunt imbinate cu politici bugetare expansionist
o D.
Sunt favorabile clasei politice,fiind un set de masuri foarte populare

• 118.
Caracterul preponderant negativ al inflatiei deriva din:
o A.
Cresterea preferintei pentru economisire a polulatiei
o B.
o C.
Austeritatea politicilor guvernamentale
o D.
• 119.
Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000
sunt pensionari si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000
persoane apte de munca, nu au loc de munca, iar dintre acestia 300.000
renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza atunci:
o A.
Numarul somerilor este de 1.200.000
o B.
o C.
Populatia activa este de 16.500.000
o D.
Rata somajului este de 6,9%
• 120.
Operatiunile cu prima simpla „a la hausse”
o A.
Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea
o B.
Obliga cumparatotul la executarea contractului la scadenta
o C.
Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea

• 121.
Expansiunea monetara:
o A.
Stimuleaza economia pe termen lung
o B.
Genereaza un boom economic pe termen lung
o C.
Stimuleaza economisirea
o D.
• 122.
Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de:
o A.
o B.
Scaderea ratei dobanzii
o C.
Scaderea ratei inflatiei
o D.
Limitele maxime impuse de catre stat
• 123.
Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand:
o A.
Creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare
de noi credite
o B.
o C.
Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a creditelor
existente
• 124.
Echilibrul monetar reprezinta :
o A.
Un echilibru intre volumul depozitelor si cel al creditelor
o B.
Un echilibru intre cererea si oferta de bani,actiuni si obligatiuni
o C.
Un echilibru intre volumul creditelor acordate si numarul celor restituite
o D.
Un echilibru intre cererea si oferta de moneda
• 125.
Daca toata productia ar fi compusa din produse realizate la comanda:
o A.
Recesiunile ar fi mult mai slabe ca intensitate
o B.
o C.
Ar exista in economie mai multa incertitudine
o D.
Populatia ar fi mult mai bogata
• 126.
Politica keynesiana:
o A.
A avut repercusiuni negative asupra economiei pe termen scurt
o B.
Reducerea cheltuielilor publice
o C.
o D.
Cresterea impozitelor pentru a spori veniturile fiscale peste nivelul cheltuielilor

guvernamentale
• 127.
Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara:
o A.

o B.
Ce nu cuprinde si operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de credit
o C.
Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care ao scadente lungi

• 128.
Detinatorul de actiuni are dreptul:
o A.
De a obtine o dobanda anuala
o B.
De a obtine un venit sigur
o C.
• 129.
In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In
aceste conditii rata infaltiei pe cele trei luni a fost de:
o A.
8%
o B.
6%
o C.
6.12%
o D.
106%
• 130.
Procesele politice democratice stimuleaza politicile publice:
o A.
Care pe termen lung reduc costurile ,in mare parte ascunse,suportate de cei
o B.
Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate pe
termen lung
o C.
termen scurt
o D.
Care pe termen scurt antreneaza costuri ,in mare parte ascunse ,suportate de
• 131.
Marea criza din 1929-1933 a fost determinata de:
o A.
Scaderea gradului de ocupare
o B.
Cresterea volumului de credite acordate
o C.
Reducerea volumului de credite acordate
o D.
• 132.
Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia monetara este:
o A.
O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile

comerciale
o B.
o C.

o D.
Extindrea capacitatii de productie,pentru ca productia este in mod simultan si

venit
• 133.
Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe
perioada nedeterminata este limitata de:
o A.
Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea contstanta a

garantiilor sale
o B.
Numarul creditelor pe care le acorda
o C.
Numarul oamenilor pe care il poate convinge sa depuna bani in conturi de

economii
o D.
• 134.
Banii:
o A.
o B.
o C.
E de asteptat sa isi mentina o valoare constanta in viitor
o D.

• 135.
comerciale:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
• 136.
Care dintre urmatoarele institutii creaza banii din economia romaneasca?
o A.
Guvernul
o B.
Bancile
o C.
Firmele de brokeraj
o D.
• 137.
Cand Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci:
o A.

o B.
o C.
M1 creste
o D.
• 138.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara
un computer cum variaza agregatele monetare?
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 creste si M2 ramane neschimbat
o C.
o D.
• 139.
Daca masa monetara creste prea mult, urmarea cea mai probabila va fi:
o A.
Scaderea preturilor
o B.
Marirea taxelor
o C.
Inflatia
o D.
Micsorarea impozitelor
• 140.
Cand Banca Centrala vinde obligatiuni, atunci:
o A.
o B.
Rata dobanzii scade
o C.
M1 creste
o D.
Creste oferta de bani
• 141.
Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont de
credit intr-un cont de economii:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
M2 ramane neschimbat dar M1 nu se modifica
o D.
• 142.
Profitul potential al bancii este dat de diferenta dintre:
o A.

o B.
Sumele totale depuse si rezervele obligatorii
o C.
Dobanzile incasate si totalitatea cheltuielilor bancii
o D.
Credite si depozite
l . In lunile ianuarie, februarie și martie, rata lunară a inflației a fost de 8%. În aceste condiții, rata inflației
pe cele trei luni a fost de:
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%
2. Dacă nivelul inflației se apreciază prin rata creșterii costului vieții calculată pe baza unui coș de consum
format din: alimente, cu pondere de 40% și o rată a creșterii prețurilor de 30%, bunuri industriale, cu
pondere de 35% și un indice general de creștere a prețurilor de 120% și servicii, cu o rată a creșterii
prețurilor de 14%. Rata inflației este:
a. 39,5%
b. 22,5%
c. 54,66%
d. 21,33%
3. Să presupunem că produsul intern brut din anul tl este constitutit doar din trei categorii de bunuri finale
ale căror prețuri au evoluat conform tabelului alăturat:
Prețul unitar
Categoria Cantitatea
in anul to in anul tl
15 000 40 70
3 000 20 25
c 400 10 12
a. 50,25%
b. 70,15%
c. 58,15%
d.
4. Politica anti-inflaționistă presupune:
a. Abandonarea expansiunii monetare
b. Reducerea ratei dobânzii
c. Creșterea cheltuielilor guvernamentale
d. Posibilitatea finanțării deficitelor bugetare la costuri reduse
5. Inflația reprezintă:
a. Un efect al funcționării defectuoase a pieței libere
b. O consecință a creșterii generalizate a prețurilor
c. O politică deliberată a autorităților monetare
d. Un stimulent pe termen lung al activității economice
a. Fixarea unor prețuri prea ridicate de către guvern
b. Dorința antreprenorilor de a-și maximiza profiturile
c. Politica eronată de stabilire a prețurilor de către vânzători
d. Reducerea artificială a ratei dobânzii de către autoritățile monetare
TRUE/FALSE
Valoarea adaugata neta reprezintã valoarea adaugata bruta plus amortizarea capitalului
fix. F
Produsul intern brut (PIB) exprimã valoarea totala a bunurilor finale produse de agentii
economici autohtoni si straini pe teritoriul tãrii, în decursul unui orizont de timp, de obicei
un an. F
Produsul national brut (PNB) exprima valoarea productiei finale brute obtinute de agentii
economici nationali care isi defasoara activitatea pe teritoriul tarii. F
Produsul National Net este denumit si Venit National atunci cand este evaluat la preturile
factorilor. A
In calculul indicatorilor macroeconomici atributul “national” are in vedere apartenenta
statalã a agentilor economici, indiferent dacã ei isi desfãsoarã activitatea în propria tarã sau
în alte tãri. A
Consumul de capital fix (CCF) este inclus în Produsul National Net (PNN): F
Indicatorii macroeconomici se calculeaza numai dupa metoda produsului final. F
Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la intreg la
parte. A
Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) nu sunt incluse in preturile pietei. F
Consumul intermediar este inclus in Produsul Intern Brut. F
Consumul intermediar este inclus in Produsul Global Brut. A
Investitia neta este inclusa în Produsul Intern Brut. F
PIB poate fi egal cu PNB. A
PNN (produsul national net) nu este in nici un caz egal cu VN (venitul national). F
PIB nominal reprezinta exprimarea in preturi curente a valorii bunurilor si serviciilor produse
intr-o perioada data. F
Produsul Intern Brut real exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente. F
Din punct de vedere teoretic, PIB si PNB in termeni reali nu pot fi niciodata mai mari decat in
termeni nominali. F
Volumul amortizarilor serveste la inlocuirea capitalului fix si nu la cresterea economica. A
Progresul tehnic este un factor indirect al cresterii economice. F
Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza latura calitativa a
progresului tehnic. F
Cresterea economica implica un echilibru permanent intre cerere si oferta. A
Cresterea economica este determinata doar de productia de bunuri si servicii si nicidecum
de formele de circulatie, de repartitie sau de consum. F
Cresterea economica zero reflecta situatia în care rezultatele economice raman constante. F
Tipul extensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la sporirea PNB. F
Tipul intensiv de crestere este specific tarilor avansate economic. A
Progresul economic reprezinta un efect, in timp, al cresterii si dezvoltarii economice. A
Nivelul scazut al veniturilor si agravarea problemei datoriei externe sunt trasaturi ale tarilor
subdezvoltate. A
Subdezvoltarea este o etapa necesara in calea spre progres economic si social al unei tari. A
Subdezvoltarea nu are nimic in comun cu numarul si cresterea populatiei. F
Subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma si de aceea el nu poate fi
evidentiat prin comparatie cu tarile dezvoltate. F
Subdezvoltarea este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere economica. F
Strategiile de eliminare a subdezvoltarii se pregatesc mai ales de tarile dezvoltate si de
organismele internationale. A
Este corectã relatia: V = C - E . F
Investitiile brute insumeaza resursele inainte de a fi corectate cu influenta preturilor. F
Rata consumului ia intotdeauna valori pozitive si subunitare. A
Este corecta relatia: c + e = 1 . A
Este corectã relatia: c’ + e’ = 1 . A
Inclinatiile marginale spre consum si spre economisire au intotdeauna valori supraunitare. F
Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient supraunitar. A
Multiplicatorul investitiilor este determinat numai de sporul investitiilor. F
Multiplicatorul investitiilor se aplica si in cazul reducerii volumului investitiilor. F
Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului nu are nici un rol in
cresterea economica. F
Fluctuatiile sezoniere ale activitatii economice sunt determinate de factori sau evenimente
neprevazute. F
Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic. F
Ciclicitatea este determinata numai de cauze si factori infrastructurali si structurali. F
Interventia factorilor manageriali ajuta doar la eliminarea recesiunii. F
Ciclul economic nu este doar un fenomen unidimensional. A
Ciclurile Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri. A
Ciclurile Kondratieff se mai numesc si cicluri decenale. F
Amplitudinea ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre doua
puncte succesive de contractie sau de relansare. F
Investitiile indeplinesc un rol minor in mecanismul ciclicitatii economice. F
Economia de piata regleaza singura ciclurile economice, fara nici o interventie a institutiilor
statului. F
Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de piata. F
Somajul nu poate fi masurat si delimitat cu precizie de populatia ocupata si de populatia
inactiva. A
Orice crestere a pretului inseamna inflatie. F
Inflatia este starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta. F
Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata. F
Inflatia se masoara in forma absoluta ca masa monetara. A
Indicele Preturilor de Consum (IPC) are aceeasi valoare ca Indicele General al Preturilor
(IGP). F
Inflatia este generata in exclusivitate de dinamismul intotdeauna mai mare al ofertei decat
al cererii de bunuri. F
Combaterea inflatiei se impune a se realiza prin interzicerea emisiunii de moneda
suplimentara. A
Unul dintre rolurile statului in economie este de a elabora programe macroeconomice sau
planuri de dezvoltare. A
Veniturile bugetare au doua resurse principale: fiscale si nefiscale. A
Taxa pe Valoarea Adaugata este un impozit direct. F
Impozitul pe dividende este un impozit indirect. F
În conceptia clasica politica financiara a unui guvern trebuie judecata dupa rezultatele
obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat. F
Serviciul datoriei inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor aferente. A
Veniturile bugetare din impozite nu depind de performantele economice. F
Impozitele directe sunt acele impozite care sunt cuprinse in preturile marfurilor. F
Economia de piata genereaza somaj si saracie dar nu creaza bunastare, aceasta fiind
realizata prin interventia statului. F
Protectia sociala realizata de stat asigura decisiv eficienta economiei de piata. A
Rolul statului in economie se realizeaza numai prin protectia sociala a populatiei. F
Institutiile statului sunt principalele instrumente de lupta impotriva coruptiei. A
Veniturile bugetare se alcatuiesc in totalitate din resurse fiscale. F
Politica bugetara este incompatibila cu deficitul bugetar. A
Datoria publica rezulta din imprumuturile interne contractate si se masoara ca raport intre
împrumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie. F
Serviciul datoriei publice consta numai in rambursarea imprumutului. F
Multiplicatorul bugetar poate imbraca in practica o singura forma. F
Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea statului de
a finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi. A
Perceperea impozitelor se realizeaza numai sub doua forme: impozite directe si impozite
indirecte. A
Planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea mai eficienta a
economiei de piata. F
Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al satisfacerii
nevoilor economice ale unui individ sau ale unei colectivitati.DIF: mediu REF: sinteze 48, curs
127 A
Inegalitatea veniturilor nu are nimic comun cu meritele si echitatea sociala. F
Discriminarea de catre patroni constituie o cauza obiectiva a inegalitatii veniturilor.DIF: usor
REF: sinteze 47, curs 116 F
Cu cat venitul minim garantat este mai ridicat cu atat se stimuleaza mai puternic
performantele economice ale firmelor. F
Calitatea vietii are o sfera de cuprindere mai larga decat nivelul de trai.DIF: usor REF: sinteze
48, curs 127 A
Stilul de viata nu are nici o tangenta cu modul de viata. F
Puterea de cumparare a monedei este cantitatea de bunuri si servicii care poate fi
cumparata cu o unitate monetara. A
Stabilitatea macroeconomica asigura, impreuna cu un cadru legislativ adecvat, credibilitatea
climatului de afaceri. A
Unul dintre obiectivele interventiei statului in economie il constituie diminuarea somajului si
inflatiei. A
Posibilitatea comparatiilor internationale este un avantaj al utilizarii exprimãrii PIB la
Paritatea Puterii de Cumparare (PPC). A
Intre PIB/locuitor si indicele dezvoltarii umane exista o diferenta semnificativa. A
Tãrile cu un nivel ridicat al dezvoltãrii umane au valori ale Indicatorului Dezvoltãrii Umane
cuprinse in intervalul ( 0,8 - 1 ). A
Filiala straina este o firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51% din
actiuni, ceea ce ii permite sa controleze managementul sau organele de supervizare a
societatii. F

ADEVARAT/FALS
1. Valoarea adaugata neta reprezinta valoarea adaugata bruta plus amortizarea capitalului
fix.-F
2. Produsul intern brut (PIB) exprima valoarea totala a bunurilor finale produse de agentii
economici autohtoni si straini pe teritoriul tarii, în decursul unui orizont de timp, de obicei
un an.-F
3. Produsul national brut (PNB) exprima valoarea productiei finale brute obtinute de agentii
economici nationali care isi defasoara activitatea pe teritoriul tarii.-F
4. Produsul National Net este denumit si Venit National atunci cand este evaluat la preturile
factorilor.-A
5. In calculul indicatorilor macroeconomici atributul “national” are in vedere apartenenta
statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea în propria tara sau
în alte tari.- A
6. Consumul de capital fix (CCF) este inclus în Produsul National Net (PNN):- F
7. Indicatorii macroeconomici se calculeaza numai dupa metoda produsului final.- F
8. Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la intreg la
parte.-A
9. Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) nu sunt incluse in preturile pietei.-F
10. Consumul intermediar este inclus in Produsul Intern Brut. -F
11. Consumul intermediar este inclus in Produsul Global Brut.- A
12. Investitia neta este inclusa în Produsul Intern Brut.- F
13. PIB poate fi egal cu PNB.- A
14. PNN (produsul national net) nu este in nici un caz egal cu VN (venitul national).- F
15. PIB nominal reprezinta exprimarea in preturi curente a valorii bunurilor si serviciilor
produse intr-o perioada data.- F
16. Produsul Intern Brut real exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente.- F
17. Din punct de vedere teoretic, PIB si PNB in termeni reali nu pot fi niciodata mai mari
decat in termeni nominali.- F
18. Volumul valoric al amortizarilor serveste la inlocuirea capitalului fix si nu la cresterea
economica.- A
19. Progresul tehnic este un factor indirect al cresterii economice.- F
20. Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza exclusiv latura calitativa
a progresului tehnic.- F
21. Cresterea economica implica un echilibru permanent intre cerere si oferta.- A
22. Cresterea economica este determinata doar de productia de bunuri si servicii si
nicidecum de formele de circulatie, de repartitie sau de consum.- F
23. Cresterea economica zero reflecta situatia în care rezultatele economice raman
constante.- A
24. Tipul extensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la sporirea PNB.- F
25. Tipul intensiv de crestere este specific tarilor avansate economic.- A
26. Progresul economic reprezinta un efect, in timp, al cresterii si dezvoltarii economice.- A
27. Nivelul scazut al veniturilor si agravarea problemei datoriei externe sunt trasaturi ale
tarilor subdezvoltate.- A
28. Subdezvoltarea este o etapa necesara in calea spre progres economic si social al unei
tari.- F
29. Subdezvoltarea nu are nimic in comun cu numarul si cresterea populatiei.- A
30. Subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma si de aceea el nu poate
fi evidentiat prin comparatie cu tarile dezvoltate.- F
31. Subdezvoltarea este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere economica.-
F
32. Strategiile de eliminare a subdezvoltarii se pregatesc mai ales de tarile dezvoltate si de
organismele internationale.- A
33. Este corecta relatia: V = C - E . F
34. Investitiile brute insumeaza resursele inainte de a fi corectate cu influenta preturilor.- F
35. Rata consumului ia intotdeauna valori pozitive si subunitare.- A
36. Este corecta relatia: c + e = 1 .- A
37. Este corecta relatia: c’ + e’ = 1 .- A
38. Inclinatiile marginale spre consum si spre economisire au intotdeauna valori
supraunitare. -A
39. Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient supraunitar.- A
40. Multiplicatorul investitiilor este determinat numai de sporul investitiilor.- F
41. Multiplicatorul investitiilor se aplica si in cazul reducerii volumului investitiilor.- F
42. Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului nu are nici un rol
in cresterea economica.- F
43. Fluctuatiile sezoniere ale activitatii economice sunt determinate de factori sau
evenimente neprevazute.- F
44. Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic.-
F
45. Ciclicitatea este determinata numai de cauze si factori infrastructurali si structurali.- F
46. Interventia factorilor manageriali ajuta doar la eliminarea recesiunii.- F
47. Ciclul economic nu este doar un fenomen unidimensional.- A
48. Ciclurile Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri.- A
49. Ciclurile Kondratieff se mai numesc si cicluri decenale.- F
50. Amplitudinea ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre doua
puncte succesive de contractie sau de relansare.- F
51. Investitiile indeplinesc un rol minor in mecanismul ciclicitatii economice.- F
52. Economia de piata regleaza singura ciclurile economice, fara nici o interventie a
institutiilor statului.- F
53. Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de piata.- F
54. Somajul nu poate fi masurat si delimitat cu precizie de populatia ocupata si de populatia
inactiva.- A
55. Orice crestere a pretului inseamna inflatie.- F
56. Inflatia este starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta.- A
57. Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata.- F
58. Inflatia se masoara in forma absoluta ca masa monetara.- F
59. Indicele Preturilor de Consum (IPC) are intotdeauna aceeasi valoare ca Indicele General
al Preturilor (IGP).- F
60. Inflatia este generata in exclusivitate de dinamismul intotdeauna mai mare al ofertei
decat a cererii de bunuri.- F
61. Combaterea inflatiei se impune a se realiza prin interzicerea emisiunii de moneda
suplimentara.- A
62. Unul dintre rolurile statului in economie este de a elabora programe macroeconomice
sau planuri de dezvoltare.- A
63. Veniturile bugetare au doua resurse principale: fiscale si nefiscale.- A
64. Taxa pe Valoarea Adaugata este un impozit direct.- F
65. Impozitul pe dividende este un impozit indirect.- F
66. În conceptia clasica politica financiara a unui guvern trebuie judecata dupa rezultatele
obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat.- A
67. Serviciul datoriei inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor
aferente.- A
68. Veniturile bugetare din impozite nu depind de performantele economice.- F
69. Impozitele directe sunt acele impozite care sunt cuprinse in preturile marfurilor.- F
70. Economia de piata genereaza somaj si saracie dar nu creaza bunastare, aceasta fiind
realizata prin interventia statului.- F
71. Protectia sociala realizata de stat asigura decisiv eficienta economiei de piata.- A
72. Rolul statului in economie se realizeaza numai prin protectia sociala a populatiei.- F
73. Institutiile statului sunt principalele instrumente de lupta impotriva coruptiei.- A
74. Veniturile bugetare se alcatuiesc in totalitate din resurse fiscale.- F
75. Politica bugetara este incompatibila cu deficitul bugetar.- A
76. Datoria publica rezulta din imprumuturile interne contractate si se masoara ca raport
intre imprumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie.- F
77. Serviciul datoriei publice consta numai in rambursarea imprumutului.- F
78. Multiplicatorul bugetar poate imbraca in practica o singura forma.- F
79. Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea statului
de a finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi.- A
80. Perceperea impozitelor se realizeaza numai sub doua forme: impozite directe si impozite
indirecte.- A
81. Planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea mai eficienta a
economiei de piata.- F
82. Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al satisfacerii
127- A
83. Inegalitatea veniturilor nu are nimic comun cu meritele si echitatea sociala.- F
84. Discriminarea de catre patroni constituie o cauza obiectiva a inegalitatii veniturilor. DIF:
usor REF: sinteze 47, curs 116- F
85. Cu cat venitul minim garantat este mai ridicat cu atat se stimuleaza mai puternic
performantele economice ale firmelor.- F
86. Calitatea vietii are o sfera de cuprindere mai larga decat nivelul de trai.DIF: usor REF:
sinteze 48, curs 127- A
87. Stilul de viata nu are nici o tangenta cu modul de viata.- F
88. Puterea de cumparare a monedei este cantitatea de bunuri si servicii care poate fi
cumparata cu o unitate monetara.- A
89. Stabilitatea macroeconomica asigura, impreuna cu un cadru legislativ adecvat,
credibilitatea climatului de afaceri.- A
90. Unul dintre obiectivele interventiei statului in economie il constituie diminuarea
somajului si inflatiei.- A
91. Posibilitatea comparatiilor internationale este un avantaj al utilizarii exprimarii PIB la
Paritatea Puterii de Cumparare (PPC).-A
92. Intre PIB/locuitor si indicele dezvoltarii umane exista o diferenta semnificativa.- A
93. Tarile cu un nivel ridicat al dezvoltarii umane au valori ale Indicatorului Dezvoltarii
Umane cuprinse in intervalul ( 0,8 - 1 ). A
94. Filiala straina este o firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51%
din actiuni, ceea ce ii permite sa controleze managementul sau organele de supervizare a
societatii.- F
ALEGERE
1. In calculul indicatorilor macroeconomici, atributul “national” se refera la:
b. apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea
in propria tara sau in alte tari;
2. Componenta comuna a indicatorilor macroeconomici PGB, PIB si PNN este:
d. investitia neta.
3. Daca soldul obtinut in urma compararii valorii productiei finale brute a agentilor
nationali,care isi desfasoara activitatea in strainatate, cu valoarea productiei finale brute a
agentilor straini, care isi desfasoara activitatea in tara, este negativ, atunci inseamna ca:
c. PNB este mai mic decat PIB;
4. Deflatorul PIB este un instrument de masura a:
a. cresterii economice;
5. Produsul dintre deflatorul PIB si PIB real reprezinta:
b. PIB nominal;
6. PIB nominal exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale:
b. in preturi curente;
7. Daca PGB = 1,25 x PIB = 10.000, IN = investitiile nete, iar investitiile brute (IB) reprezinta
30% din PIB, atunci:
b. CI = 2000
8. Intr-o economie PIB este de 100.000 mld. u.m. Daca ponderea consumului final privat in
PIB este de 65%, a investitiilor brute de 15%, iar a consumului final public de 10%, atunci
exporturile nete vor avea o pondere in PIB de:c. 10%
9. Tipul intensiv de crestere economica este caracteristic acelor economii nationale care:
c. sunt capabile sa genereze si sa absoarba pe scara larga progresul tehnic;
10. In cazul in care o tara are Indicatorul Dezvoltarii Umane cuprins in intervalul 0,5 - 0,8, se
considera ca este o tara:
b. mediu dezvoltata;
11. Principiul multiplicatorului investitiilor exprima interactiunea care se formeaza intre:
c. cresterea venitului si cresterea investitiilor;
12. In cazul in care inclinatia marginala spre consum este 80%, inclinatia marginala spre
economii este:
b. 20%
13. In cazul in care inclinatia marginala spre economii este 0,2, multiplicatorul investitiilor
este:
a. 5
14. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui J. M. Keynes, atunci cand venitul disponibil
creste, consumul, de regula:
a. scade;
15. Investitiile realizate din fondul de amortizare se numesc:
c. investitii de inlocuire;
16. Care dintre relatiile de mai jos este adevarata:
c. PIB = PGB - CI
17. Punctul de relansare este punctul in care:
b. factorii ce concura la incurajarea cresterii economice preiau dominatia asupra factorilor
ce franeaza cresterea economica;
18. John Maynard Keynes recomanda in conditii de recesiune, pentru politica fiscala:
d. reducerea impozitelor.
19. In cazul creditelor contractate anterior, inflatia:
b. avantajeaza pe debitori;
20. Rata somajului se determina ca raport intre:
c. numarul de someri si populatia activa;
21. Somajul este un dezechilibru macroeconomic care apare atunci cand cererea de munca
(Cl) si oferta de munca (Ol) se afla în relatia:
c. Ol < Cl
22. Cresterea cheltuielilor de productie independent de cererea agregata constituie o cauza
a:
c. inflatiei prin costuri;
23. Curba Phillips evidentiaza:
a. o relatie inversa intre rata inflatiei si rata somajului;
24. Inflatia are ca efect:
a. stimularea inclinatiei spre consum;
25. In 2004 in Romania Indicele Preturilor de Consum (IPC) a fost de 111,9%. Aceasta
semnifica faptul ca:
b. rata inflatiei a fost de 11,9%;
26. Anul 2000 2001 2002 2003 2004Rata inflatiei(%)45,7 34,5 22,5 15,3 11,9Sursa: Raport de
Monitorizare Romania 2005, CE, p. 93Considerând datele din tabelul de mai sus, in perioada
2000 - 2004, in România a fost:-tabel
c. inflatie galopanta
27. Interventia statului in economie trebuie sa urmareasca:
d. functionarea eficienta a ansamblului economic;
28. In totalul veniturilor bugetare ale statului cea mai mare pondere o au:
d. incasarile din impozite si taxe;
29. Guvernul poate sa contracareze recesiunea economica prin politica bugetara, recurgand
la:
b. scaderea cheltuielilor publice;
30. Gradul de indatorare a unei tari se evidentiaza prin:
d. raportul dintre marimea datoriei publice si PIB;
31. Datoria publica nu semnifica:
a. preluarea de catre stat a finantarii cheltuielilor de protectie sociala;
32. Rata optima de presiune fiscala este:
a. acel prag de impunere care asigura maximul incasarilor fiscale;
33. Scaderea nivelului de impunere fiscala are efecte pozitive atunci cand :
b. asigura cresterea accentuata a veniturilor impozabile;
34. Programarea macroeconomica in cadrul economiei de piata nu poate fi:
c. imperativa;
35. In conditiile actuale planificarea macroeconomica:
d. are o determinare obiectiva.
36. Nu este o cauza obiectiva a inegalitatii veniturilor:
c. varsta;
37. Protectia sociala:
c. este asigurata atat de catre stat cat si de agentii economici privati;
38. Masurarea puterii de cumparare a venitului nominal se face prin intermediul:
d. coeficientului puterii de cumparare;
39. Dupa mai bine de 15 ani de tranzitie putem afirma ca Romania este o tara:
c. in curs de dezvoltare;
40. Privatizarea are drept obiectiv:
b. eficientizarea activitatii intreprinderilor privatizate;
41. Economiile tertializate sunt:
d. economiile in care ponderea serviciilor in PIB este majoritara.
42. Investitiile de capital "de portofoliu" reprezinta:
c. capitaluri speculative (“fierbinti”) afllate in cautare de plasamente avantajoase pe
perioade scurte de timp;
43. Economia mondiala s-a constituit pe masura maturizarii premiselor necesare:
b. marile descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea constituirii
diviziunii mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de transporturi;
44. Structurile componente esentiale ale economiei mondiale sunt:
c. economiile nationale, diviziunea mondiala a muncii si relatiile economice
internationale, dreptul international si institutiile economice mondiale;
45. Aproximati numarul actual al statelor nationale:
d. circa 200.
46. Analiza caracteristicilor economiilor nationale se realizeaza prin utilizarea criteriilor:
d. nivelul dezvoltarii economice, structurile de ramura ale economiilor nationale,
potentialul economic, gradul de participare la relatiile economice internationale.
47. Avantajul absolut reprezinta
c. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunurile cu costurile cele
mai scazute fata de cele ale altor producatori;
48. Avantajul relativ este :
d. surplusul de profit incasat de un producator sau comerciant care are costuri de
oportunitate mai reduse decat cele ale concurentilor.
49. Diviziunea mondiala a muncii reprezinta:
a. specializarea economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor bunuri si
servicii;
50. Criteriile principale de clasificare a economiilor statelor lumii in diferite grupe sunt:
c. nivelul dezvoltarii economice, potentialul economic, structurile sectoriale ale
economiilor nationale, participarea la relatiile economice internationale;
51. Decalajul economic absolut semnifica:
c. diferenta cantitativa, masurata in cifre absolute intre nivelurile economice a diferitelor
grupe de tari ori tari ale lumii;
52. Decalajul economic relativ exprima:
c. diferenta calitativa, masurata procentual intre ponderile detinute de diferite tari si
grupe de tari in indicatorii economici mondiali;
53. Decalajul tehnologic exprima:
a. starea calitativa diferita a aparatului si metodelor de productie, a inzestrarii tehnologice
a muncii in diferite tari si grupe de tari;
54. Indicele dezvoltarii umane (HDI) se construieste prin agregarea urmatorilor indicatori:
b. durata medie de viata, PIB-ul pe locuitor calculat in functie de paritatea puterii de
cumparare, nivelul de instruire al populatiei;
55. Economia mondiala ca economie deschisa se caracterizeaza prin:
b. capacitatea de a genera progres tehnic in conditiile lipsei oricarei constrangeri asupra
principiului eficientei activitatii economice;
56. Circuitul economic mondial este:
c. totalitatea fluxurilor economice internationale;
57. Ordinea economica mondiala inseamna:
a. normele juridice,legislative si institutiile care reglementeaza relatiile economice
internationale;
58. Scenariu al dezvoltarii economice mondiale inseamna: c. un model explicativ-explorativ
al evolutiei economiei mondiale sub impactul factorilor subiectivi, al deciziei, asupra
dinamicii vietii economice mondiale;
59. Dezvoltarea unipolara a economiei mondiale semnifica:
a. modelarea procesului dezvoltarii mondiale a ordinii economice mondiale de catre o
superputere potrivit propriilor ei interese;
60. Dezvoltarea multipolara a economiei mondiale:
b. afirma probabilitatea existentei nu doar a unui singur centru mondial de putere, ci a
doua sau mai multer centre aflate in competitie pentru conducerea lumii;
61. Fondul Monetar International si Banca Mondiala reprezinta:
b. institutii specializate ale ONU;
62. Integrarea economica semnifica:
d. proces contemporan de creare, pe baza interdependentelor dintre economiile nationale
a unor entitati comune in care are loc miscarea libera a marfurilor, capitalurilor si
persoanelor, unificarea treptata a politicilor economice si de aparare.
63. In etapa actuala, globalizarea economica inseamna:
d. treapta superioara a interdependentelor economice internationale, crearea unor
entitati economice comune pentru tarile din diferite zone geografice, miscarea libera a
marfurilor,capitalurilor si persoanelor, un proces de unificare a politicilor economice.
64. In 2004 in România, valoarea exporturilor a fost de 18.935 mil. EUR, în timp ce valoarea
importurilor a fost de 26.281 mil. EUR. In acesta situatie, România a avut:
b. deficit comercial de 7.346 mil. EUR
65. Din punct de vedere al potentialului economic, Romania poate fi apreciata drept:
c. o tara cu potential economic mijlociu spre mic;
RASPUNS NUMERIC
1. In situatia in care PGB este 200000, consumul intermediar reprezinta 25% din PGB, iar
amortizarea este cu 50% mai mare decat consumul intermediar, sa se determine
PIN. 75.000
2. Ce valoare are PIB real, stiind ca PIB nominal este 20 000 u.m. si deflatorul acestuia este
egal cu 10. 2.000
3. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,6, determinati multiplicatorul
investitiilor. 2,5
4. Daca economiile cresc de la 320 la 350um,iar venitul creste de la 500 la
600um,determinati inclinatia marginala spre consum. 0,7
5. Daca inclinatia marginala spre economii este 0,4, iar sporul consumului este de 1200
u.m.,determinati sporul economiilor. 800
6. Populatia totala a unei tari este de 20 milioane persoane din care 8 milioane reprezinta
populatie ocupata iar 2 milioane sunt someri. Cate procente reprezinta rata somajului? .20%
7. Populatia ocupata a unei tari este de 950000 persoane iar rata somajului in aceasta tara
este de 5%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. 1.000.000
8. Statul efectueaza cheltuieli publice, sub forma de investitii, in valoare de 15 miliarde
unitati monetare. Sa se calculeze sporul de venituri ce se va obtine, stiind ca multiplicatorul
cheltuielilor bugetare este 2. 30
9. In conditiile in care veniturile nominale cresc cu 20% iar preturile scad cu 20% sa se
calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. 50%
10. Stiind ca in t1, totalul impozitelor a crescut cu 25%, fata de t0, cand erau de 80 de
miliarde u.m., iar veniturile totale erau, in t1, de 600 miliarde u.m., adica de 1,2 ori mai mari
fata de perioada anterioara, sa se calculeze cate procente este rata marginala de impunere
fiscala. 20%
11. Datoria publica a unei tari este, in t1, de 40 mld. u.m., jumatate din cat reprezenta in
t0.Stiind ca in t1 PIB-ul este de 400 mld. unitati monetare, cu 25% mai mult decat in t0, sa se
calculeze cate procente era gradul de indatorare a tarii respective in t0. (Nu folositi semne
de punctuatie sau diacritice. 25%
12. Pentru un export de marfa, o firma romaneasca a achitat 880 RON, pretul marfii la
producator, plus 20 RON costul transportului pana la bordul vasului de transport in portul
Constanta,incasand pentru exportul respectiv 300 euro. Cat este cursul de revenire la
export? 3
13. O firma efectueaza un import de marfa in valoare de 200 euro. Taxele vamale sunt de
100 RON iar marfa se vinde pe piata romaneasca cu 700 RON. Care este cursul de revenire la
import? 3
COMPLETARE
1. Produsul Intern Brut exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si
serviciilor finale produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si
straini, intr-o anumita perioada de timp,de regula 1 an.
2. Produsul National Net exprima valoarea productiei finale nete de bunuri si servicii
obtinute de catre agentii economici autohtoni, evaluata in preturile pietei, atat in interiorul
tarii respective, cat si din activitatea desfasurata in alte tari.
3. Produsul Intern Brut real reflecta modificarea productiei in economie, prin exprimarea
tuturor bunurilor si serviciilor finale produse in diferite perioade de timp in preturile unui an
de referinta, numite preturi constante sau preturi comparabile.
4. Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa dintre cererea
si oferta agregate in cadrul pietei bunurilor si serviciilor, muncii, monetare, a capitalului,
care are la baza o alocare si folosire rationala a resurselor, o functionare normala a
structurilor in interdependenta lor.
5. Excesul de cerere pe piata bunurilor si excesul de oferta pe piata muncii reprezinta o
forma a dezechilibrului economic, numita absorţie.
6. Venitul national este produsul national net evaluat la preturile factorilor de productie.
7. Dezvoltarea durabila reprezinta acea forma de dezvoltare economica in cadrul careia se
urmareste ca satisfacerea cerintelor prezente de consum sa nu prejudicieze pe cele ale
generatiilor viitoare.
8. Ecodezvoltarea reprezinta cresterea economica in stransa corelatie cu respectarea legilor
mediului inconjurator.
9. Distrugerea creativă inseamna eliminarea unui produs de catre un produs superior, a
unor echipamente de productie de catre altele, superioare, a unor procese de productie
depasite tehnologic de catre altele, cu randamente mai mari etc.
10. Diferentele cantitative in dezvoltarea economica intre tarile in curs de dezvoltare si cele
mai slab dezvoltate, pe de-o parte, si tarile dezvoltate, pe de alta parte, se
numesc decalaje economice.
11. Decalajele economice relative exprima diferenta, masurata sub forma de raport sau de
procente, intre partea detinuta de tarile dezvoltate si partea detinuta de tarile in curs de
dezvoltare in diferiti indicatori sintetici mondiali.
12. Clasificarea tarilor in functie de nivelul de dezvoltare se poate face pe baza
criteriilor demografic, economic si sociologic.
13. Veniturile formate in procesul repartitiei secundare ( redistribuirii ) se numesc venituri
de transfer.
14. Acceleratorul investitiilor arata cu cat cresc investitiile in urma unei cresteri anumite
a consumului.
15. Teoriile exogene incearca sa explice formarea ciclului economic prin factori exteriori
procesului economic propriu-zis.
16. Fluctuatiile sezoniere sunt determinate de factori naturali si sociali si au loc cu o anumita
regularitate, de la un an la altul, fiind previzibile.
17. Printre factorii cauzali ai ciclicitatii economice se numara si factorii de reglementare, aici
intrand interventiile statului in economie, prin parghii si mecanisme economice.
18. Perioada închisă a ciclului economic reprezinta intervalul de timp masurat intre doua
puncte de contractie.
19. Ciclicitatea constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul
careia alterneaza perioade de crestere sustinuta cu perioade de incetinire a cresterii, de
stagnare sau chiar declin economic.
20. Atenuarea presiunii somajului si cresterea gradului de ocupare se pot realiza numai prin
sporirea volumului si eficientei investiţiilor.
21. Deflaţia este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe
termen lung, oferta de bunuri si servicii este mai mare decat cererea, avand loc scaderea
preturilor.
22. Slumpflaţia reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic,
productia nationala scade, iar inflatia se manifesta cu intensitate ridicata.
23. Stagflaţia caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara sa
se micsoreze, accentuandu-se dezechilibrul dintre cerere si oferta si fenomenul inflatiei.
24. Inflatia importată apare ca urmare a sporirii preturilor marfurilor provenite din exterior
care duce la cresterea costurilor si a preturilor bunurilor economice produse in interior.
25. Consecintele inflatiei asupra populatiei si asupra economiei sunt cunoscute si sub
denumirea de cost al inflatiei.
26. Analiza eficientei implicarii statului prin masuri de reglementare necesita cunoasterea
nu numai a rezultatelor obtinute, ci si a costurilor interventiei guvernamentale.
27. Politica bugetara exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, caile
si mijloacele de mobilizare a acestora.
28. Bugetul de stat se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt prevazute si
autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului.
29. Multiplicatorii bugetari reprezinta efecte ale politicii de relansare bugetara.
30. Datoria publica inseamna împrunuturile interne si externe contractate de catre stat.
31. Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un
ansamblu de masuri si actiuni privind rolul impozitelor si taxelor in sistemul veniturilor
bugetare.
32. Rata marginala de impozitare reprezinta raportul dintre cresterea impozitelor si
cresterea veniturilor.
33. Impozitele directe sunt acelea care se suporta nemijlocit de cei care le platesc.
34. Curba lui Laffer reprezinta curba descrisa de rata de presiune fiscala.
35. Rata optima de presiune fiscala constituie acel prag de impunere pana la care si dincolo
de care incasarile fiscale sunt mai slabe.
36. Inegalitatea veniturilor este o consecinta naturala a functionarii pieţei.
37. Curba Lorenz reprezinta instrumentul economic prin care se masoara inegalitatea
veniturilor in societate.
38. Un concept mai larg decat nivelul de trai, cuprinzand pe langa aspectele cantitative si
dimensiuni calitative, este calitatea vietii.
39. Modul de viata reprezinta forma colectiva in care sunt valorificate conditiile privind
calitatea vietii si poate fi consumerist, echilibrat si ascetic.
40. Indicele venitului real este egal cu raportul dintre indicele venitului nominal si
indicele preţurilor.
41. Liberalizarea economica presupune desfiintarea controlului autoritatilor asupra
productiei si preturilor si asigurarea rolului predominant al pietei in functionarea economiei.
42. Tranziţia la economia de piata presupune elaborarea unui model propriu intemeiat pe
cunoasterea aprofundata a realitatilor din tara noastra, a experientei si modelelor de
economie de piata existente in tarile dezvoltate, preluandu-se de la acestea numai acele
elemente care se pot aplica cu succes.
43. Veniturile din societate trebuie distribuite conform functiei de utilitate marginala.
44. Diviziunea mondiala a muncii exprima procesul obiectiv de specializare a economiilor
nationale in productia si comercializarea diferitelor bunuri si servicii pe piata mondiala.
45. Dezvoltarea unipolara a economiei mondiale inseamna modelarea procesului dezvoltarii,
a ordinii economice mondiale de catre o superputere economica, potrivit propriilor
interese.
46. Din punct de vedere al capacitatii (fortei) economice, Statele Unite ale Americii
reprezinta o superputere mondiala.
47. Compania transnaţională este o organizatie economica care isi desfasoara activitatea
intr-un numar mai mare de tari si detine cel putin 25% din activele sale in strainatate.
48. Investitiile in active financiare ce nu dau posesorului drept de control legal sunt numite
investitii de portofoliu.
49. Investitiile externe directe reprezinta achizitii de active fixe sau investitii de capital ale
nerezidentilor in urma carora se obtine controlul asupra afacerilor la care participa.
50. Mondializarea (globalizarea) activitatilor economice ar putea fi definita ca un proces
care, ajuns in faza sa finala, ar insemna adminstrarea lumii de catre forte transnationale, ca
pe o unitate economica integrată.
51. Economia mondiala reprezinta un sistem de agenti ai vietii economice – economii
nationale, uniuni economice zonale, regionale si trans nationale, companii publice si private,
persoane fizice rezidente in diferite tari ale lumii intre care se dezvolta ample relatii
economice, tehnologice, comerciale,financiare, monetare etc. - institutiile care
reglementeaza si monitorizeaza functionarea structurilor componente si a sistemului
economic mondial in ansamblul lui.
POTRIVIRE
Corelati urmatoarele tipuri de crestere economica cu definitiile corespunzatoare:
2.a. tipul extensiv de crestere economica;
1.b. tipul intensiv de crestere economica;
3.c. tipul intermediar de crestere economica.
1. se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor calitative ale factorilor directi
la
formarea sporului de PNB;
2. se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor cantitative ale factorilor
directi la
3. se caracterizeaza prin contributii aproximativ egale ale laturilor cantitative si calitative ale
factorilor directi la formarea sporului de PNB;
Corelati urmatoarele forme de crestere economica cu definitiile urmatoare:
5.a. crestere economica pozitiva;
4.b. crestere economica zero;
8.c. crestere economica negativa;
6.d. crestere economica neinflationista;
7.e. crestere economica inflationista.
4. reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice si populatia totala sporesc in acelasi
ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant;
5. este cresterea economica propriu - zisa;
6. reflecta situatia in care rata de crestere economica este mai mare decat rata inflatiei;
7. reflecta situatia in care rata de crestere economica este mai mica decat rata inflatiei;
8. reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere,
mentinandu-se sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, cu compromisuri
acceptabile pe
planul eficientei economice si a nivelului de trai.
Corelati urmatoarele strategii de dezvoltare a tarilor ramase in urma economic cu defintiile
urmatoare:
11.a. strategia “dezvoltare spre interior”;
9.b. strategia “dezvoltare spre exterior”;
10.c. strategia “dezvoltare endogena”.
9. strategie ce urmareste accelerarea procesului dezvoltarii prin relatii economice
internationale, in scopul obtinerii a cat mai multe mijloace de plata internationale;
10. strategie ce considera dezvoltarea drept un proces complex, care integreaza toate
sferele productiei sociale, toate ramurile de baza ale economiei, industria si agricultura;
11. strategie ce pune in centrul procesului dezvoltarii accelerarea cresterii economice,
sporirea VN, pe care le identifica cu progresul economic si social general.
Potriviti ciclurile de mai jos cu definitiile corespunzatoare:
14.a. cicluri Kitchin;
12.b. cicluri Juglar;
13.c. cicluri Kondratieff.
12. au o durata de circa 10 ani si se mai numesc si cicluri decenale sau de afaceri;
13. au o durata de circa 50 de ani si se mai numesc si cicluri lungi;
14. au o durata de circa 40 de luni si se mai numesc si cicluri ale stocurilor.
Potriviti tipurile de somaj de mai jos cu definitiile corespunzatoare:
17.a. este generat de evolutia ciclului economic;
18.b. este efectul restrangerii activitatii economice in unele ramuri sau sectoare, sub efectul
unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni si internationali;
15.c. deriva din reconversiunea unor activitati economice, din restructurarile de ramura si
subramura impuse de progresul tehnic;
16.d. este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod de organizare a
productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca;
19.e. este legat de restrangerea activitatii economice in anumite anotimpuri ale anului.
15. structural;
16. tehnologic;
17. ciclic;
18. conjunctural;
19. sezonier.
Alegeti definitia corespunzatoare tipului de executie bugetara
22.a. in cazul in care cheltuielile depasesc veniturile realizate;
20.b. atunci cand veniturile sunt egale cu cheltuielile prevazute;
21.c. cand veniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile.
20. echilibrata;
21. excedentara;
22. deficitara.
Alegeti definitia corespunzatoare tipului de multiplicator:
25.a. exprima influenta pe care o are asupra productiei marirea egala si simultana a
veniturilor si cheltuielilor statului;
23.b. reflecta cresterea productiei si a veniturilor prin diminuarea impozitelor, fara ca
tabloul cheltuielilor bugetare sa fie modificat;
24.c. exprima cresterea productiei si a veniturilor prin marirea cheltuielilor publice fara ca
volumul impozitelor sa se modifice.
23. multiplicatorul fiscal;
24. multiplicatorul cheltuielilor publice;
25. multiplicatorul bugetului echilibrat.

ADEVARAT SI FALS

1. Prin adaugarea amortizarii capitalului fix la valoarea adaugata bruta se obtine valoarea
adaugata neta.

RASPUNS:F

un an.

RASPUNS:T

economici nationali care isi defasoara activitatea pe teritoriul tarii.

RASPUNS:F

4. Venitul National, atunci cand este evaluat la preturile pietei, este denumit si Produsul
National Net.

RASPUNS:F

5. Atunci cand calculam indicatorii macroeconomici, atributul “national” are in vedere
apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea în
propria tara sau în alte tari.

RASPUNS:T

6. Produsul National Net (PNN) include si consumul de capital fix (CCF):

RASPUNS:F

7. Exista o singura metoda de calcul a indicatorilor macroeconomici, si anume metoda
produsului final.

RASPUNS:F

8. Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la parte la
intreg.

RASPUNS:F

9. Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) sunt incluse in preturile pietei.

RASPUNS:T

10. Schimbarea cantitatii de bunuri si servicii produse, cat si modificarea pretului acestora
influenteaza marimea PNB.

RASPUNS:T

11. Consumul intermediar nu este inclus in Produsul Intern Brut.

RASPUNS:T

12. Consumul intermediar nu este inclus in Produsul Global Brut.

RASPUNS:F

13. Investitia neta nu este inclusa în Produsul Intern Brut.

RASPUNS:F

14. PNB nu poate fi egal cu PIB.

RASPUNS:F

15. Atunci cand PIB=PNB, investitiile brute sunt egale cu investitiile nete.

RASPUNS:F

16. In cazul in care PIB=PNB, atunci consumul intermediar este egal cu amortizarea.

RASPUNS:F

17. VN (venitul national) nu este in nici un caz egal cu PNN (produsul national net).

RASPUNS:F

18. Bunurile si serviciile evidentiate in conturile nationale sunt evaluate la preturile
producatorilor si ale pietei.

RASPUNS:T

19. PIB nominal reprezinta exprimarea in preturi constante a valorii bunurilor si serviciilor
produse intr-o perioada data.

RASPUNS:F

20. Produsul Intern Brut nominal exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente.

RASPUNS:T

21. Niciodata PIB si PNB in termeni reali nu pot fi mai mari decat in termeni nominali.

RASPUNS:F

22. Amortizarilor servesc doar la inlocuirea capitalului fix, nu si la cresterea economica.

RASPUNS:F

23. Progresul tehnic este un factor direct al cresterii economice.

RASPUNS:T

24. Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza exclusiv latura
cantitativa a progresului tehnic.

RASPUNS:T

25. Pentru a putea avea cresterea economica trebuie sa existe un echilibru permanent intre
cerere si oferta.

RASPUNS:F

nicidecum de formele de circulatie, de repartitie sau de consum.

RASPUNS:F

27. Factorul material al cresterii economice este reprezentat de resursele naturale atrase în
productie si de echipamentul tehnic de productie.

RASPUNS:T

28. In situatia în care rezultatele economice raman constante este vorba despre crestere
economica zero.

RASPUNS:F

29. Cresterea economica negativa reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice pe
locuitor scad, mentinandu-se totusi sub control o serie de corelatii fundamentale de
echilibru, cu compromisuri acceptabile pe planul eficientei economice si al nivelului de trai.

RASPUNS:T

30. Tipul intensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la sporirea PNB.

RASPUNS:T

31. Tipul extensiv de crestere este specific tarilor avansate economic.

RASPUNS:F

32. Forma de dezvoltare economica in cadrul careia se urmareste ca satisfacerea cerintelor
prezente de consum sa compromita sau sa prejudicieze pe cele ale generatiilor viitoare
reprezinta dezvoltarea durabila.

RASPUNS:F

33. Ecodezvoltarea sau dezvoltarea ecologica reprezinta cresterea economica in stransa
corelatie si interconditionare cu legile mediului ambiant, ale echilibrului ecologic.

RASPUNS:T

34. Progresul economic reprezinta un efect, in timp, al cresterii si dezvoltarii economice.

RASPUNS:T

35. Printre trasaturile tarilor subdezvoltate se numara nivelul scazut al veniturilor si
agravarea problemei datoriei externe.

RASPUNS:T

36. Una din trasaturile a economiilor tarilor in curs de dezvoltare o constituie coexistenta
mai multor tipuri de economie.

RASPUNS:T

tari.

RASPUNS:F

38. Subdezvoltarea nu are nimic in comun cu numarul si cresterea populatiei.

RASPUNS:F

39. Deoarece subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma, el nu poate fi
evidentiat prin comparatie cu tarile dezvoltate.

RASPUNS:F

40. Subdezvoltarea nu este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere
economica.

RASPUNS:T

41. In ceea ce priveste auzele externe ale subdezvoltarii, acestea se refera la o multitudine
de conditii, factori, mecanisme economice care au obstructionat dezvoltarea tarilor
respective.

RASPUNS:T

42. Pentru calculul Indicatorului Dezvoltarii Umane se utilizeaza urmatoarele componente:
durata medie a vietii; gradul de alfabetizare si numarul mediu de ani de scolarizare;
Pib/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumparare.

RASPUNS:T

43. Pregatirea strategiile de eliminare a subdezvoltarii se face mai ales de tarile dezvoltate si
de organismele internationale.

RASPUNS:F

44. Inlaturarea subdezvoltarii se poate realiza prin intensificarea eforturilor tarilor in curs de
dezvoltare, eforturi dublate de sprijinul efectiv si eficient al tarilor dezvoltate.

RASPUNS:T

45. Strategia de „dezvoltare spre interior” pune în centrul procesului dezvoltării accelerarea
cresterii economice, sporirea venitului national, pe care le identifică cu progresul economic
si social general.

RASPUNS:T

46. Strategia “dezvoltare spre exterior” pune in centrul procesului dezvoltarii accelerarea
cresterii economice, sporirea venitului national, pe care le identifica cu progresul economic
si social general.

RASPUNS:F

47. In procesul repartitiei primare se formeaza veniturile fundamentale :salariul, profitul si
renta.

RASPUNS:F

48. Este corecta relatia: V = E + C .

RASPUNS:T

49. Investitiile brute insumeaza resursele inainte de a fi corectate cu influenta preturilor.

RASPUNS:F

50. Intotdeauna rata consumului ia valori pozitive si supraunitare.

RASPUNS:F

51. Este corecta relatia: c + e = 1 .

RASPUNS:T

52. Este corecta relatia: c’ + e’ = 0 .

RASPUNS:F

53. Inclinatiile marginale spre consum si spre economisire au intotdeauna valori subunitare.

RASPUNS:T

54. Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient subunitar.

RASPUNS:F

55. Modificarea investitiilor este singurul factor ce determina marimea multiplicatorului
investitiilor.

RASPUNS:F

56. Multiplicatorul investitiilor nu se aplica si in cazul reducerii volumului investitiilor.

RASPUNS:F

57. Efectele investitiilor depind atat de volumul, cat si de eficacitatea cu care sunt realizate.

RASPUNS:T

58. Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului are un rol in
cresterea economica.

RASPUNS:T

59. Fluctuatiile sezoniere ale activitatii economice nu sunt determinate de factori sau
evenimente neprevazute.

RASPUNS:T

60. Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic.

RASPUNS:F

61. Ciclicitatea nu este determinata doar de cauze si factori infrastructurali si structurali.

RASPUNS:T

62. Interventia factorilor manageriali ajuta doar la eliminarea recesiunii.

RASPUNS:F

63. Ciclul economic este un fenomen unidimensional.

RASPUNS:F

64. Ciclurile decenale sau Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri.

RASPUNS:T

65. Ciclurile Kondratieff se mai numesc si cicluri seculare.

RASPUNS:T

66. Ciclul Kitchin nu este o forma particulara a ciclului Hanau.

RASPUNS:T

67. Abaterea de trend a ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre
doua puncte succesive de contractie sau de relansare.

RASPUNS:T

68. Amplitudinea ciclului economic se calculează astfel:

unde: PIBc = PIB in punctul de contractie
PIBr = PIB in punctul de relansare

RASPUNS:T

69. Se poate masura perioada ciclului economic fie intre doua puncte de contractie, fie intre
doua puncte de relansare.

RASPUNS:T

70. Investitiile indeplinesc un rol major in mecanismul ciclicitatii economice.

RASPUNS:T

71. Nu este necesara deloc interventia statului in economie deoarece economia de piata
regleaza singura ciclurile economice.

RASPUNS:F

72. Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de piata.

RASPUNS:F

73. Pe termen scurt, introducerea progresul tehnic nu genereaza somaj.

RASPUNS:F

74. O cauza a cresterii somajului o reprezinta ieftinirea creditului.

RASPUNS:F

75. Masurarea somajului presupune estimarea nivelului si structurii lui.

RASPUNS:F

76. Politicile de combatere a somajului se impart in politici active si politici pasive.

RASPUNS:T

77. Politicile active se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari
un anumit venit.

RASPUNS:F

78. Politicile pasive de diminuare a somajului constau in măsuri care sa contribuie la
(re)integrarea somerilor in diferite activitati si prevenirea somajului in randul celor ocupati.

RASPUNS:F

79. Nu orice crestere a pretului inseamna inflatie.

RASPUNS:T

80. Starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta se numeste
inflatie.

RASPUNS:F

81. Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata.

RASPUNS:F

82. In forma absoluta, inflatia se masoara ca masa monetara.

RASPUNS:F

83. Intotdeauna Indicele Preturilor de Consum (IPC) are aceeasi valoare cu Indicele General
al Preturilor (IGP).

RASPUNS:F

decat al cererii de bunuri.

RASPUNS:F

85. Pentru a combate inflatia se impune interzicerea emisiunii de moneda suplimentara.

RASPUNS:F

86. Scopul indexarii pensiilor si salariilor este sa acopere, total sau partial, efectele inflatiei,
prin compensarea cresterii preturilor si a scaderii puterii de cumparare a banilor.

RASPUNS:T

87. Printre rolurile statului in economie se numara si acela de a elabora programe
macroeconomice sau planuri de dezvoltare.

RASPUNS:T

88. Exista 2 tipuri de venituri bugetare: fiscale si nefiscale.

RASPUNS:T

89. Taxa pe Valoarea Adaugata este un impozit indirect.

RASPUNS:T

90. Impozitul pe dividende este un impozit direct.

RASPUNS:T

91. Potrivit economistilor scolii clasice, politica financiara a unui guvern trebuie judecata
dupa rezultatele obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat.

RASPUNS:F

92. Politica anticriza de relansare (GO) se aplica in conditii de boom economic.

RASPUNS:F

93. Serviciul datoriei nu inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor
aferente.

RASPUNS:F

94. Veniturile bugetare din impozite depind de performantele economice.

RASPUNS:T

95. Impozitele directe sunt acele impozite care sunt cuprinse in preturile marfurilor.

RASPUNS:F

realizata prin interventia statului.

RASPUNS:F

97. Eficienta economiei de piata este asigurata decisiv de protectia sociala realizata de catre
stat.

RASPUNS:F

98. Rolul statului in economie se realizeaza numai prin protectia sociala a populatiei.

RASPUNS:F

99. Principalele instrumente de lupta impotriva coruptiei sunt institutiile statului.

RASPUNS:T

100. Veniturile bugetare se alcatuiesc in totalitate din resurse fiscale si nefiscale.

RASPUNS:T

101. Politica bugetara este incompatibila cu deficitul bugetar.

RASPUNS:F

102. Politica fiscala scade inclinatia spre consum cand ea are drept efect o repartitie mai
echitabila a veniturilor tarii intre familii, prin impozitarea progresiva a veniturilor mari si
redistribuirea unor sume de bani in favoarea familiilor cu venituri reduse.

RASPUNS:F

103. In faza de boom economic se recomanda ca politica bugetara anticiclica, majorarea
ratei dobanzii pe piata monetara.

RASPUNS:F

104. Politica anticriza de rigoare este aplicata in doua etape:
etapa 1: se reechilibreaza bugetul
etapa 2: se reduce nivelul ratei dobanzii

RASPUNS:T

intre imprumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie.

RASPUNS:F

106. Serviciul datoriei publice consta numai in rambursarea imprumutului.

RASPUNS:F

107. Exista o singura forma de multiplicator bugetar.

RASPUNS:F

108. Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea
statului de a finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi.

RASPUNS:F

109. Perceperea impozitelor se realizeaza numai sub doua forme: impozite directe si
impozite indirecte.

RASPUNS:T

110. Este exclusa planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea
mai eficienta a economiei de piata.

RASPUNS:F

111. Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al
satisfacerii nevoilor economice ale unui individ sau ale unei colectivitati.

RASPUNS:T

112. Nu exista nici o legatura intre inegalitatea veniturilor si meritele si echitatea sociala.

RASPUNS:F

113. O cauza subiectiva a inegalitatii veniturilor o constituie discriminarea de catre patroni.

RASPUNS:T

performantele economice ale firmelor.

RASPUNS:F

115. Calitatea vietii are o sfera de cuprindere mai restransa decat nivelul de trai.

RASPUNS:F

116. Modul de viata nu are nici o tangenta cu stilull de viata.

RASPUNS:F

cumparata cu o unitate monetara.

RASPUNS:T

credibilitatea climatului de afaceri.

RASPUNS:T

119. Diminuarea somajului si inflatiei constituie unul dintre obiectivele interventiei statului
in economie.

RASPUNS:T

Paritatea Puterii de Cumparare (PPC).

RASPUNS:T

121. Intre PIB/locuitor si indicele dezvoltarii umane nu exista o diferenta semnificativa.

RASPUNS:F

Umane cuprinse in intervalul ( 0,5 - 0,8 ).

RASPUNS:F

123. O firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51% din actiuni, ceea ce
ii permite sa controleze managementul sau organele de supervizare a societatii reprezinta o
filiala straina.

RASPUNS:F

COMPLETARI

amortizarea este cu 50% mai mare decat consumul intermediar, sa se determine PIN. (Nu
folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de
numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se
virgula acolo unde este cazul. )

RASPUNS:150000

2. Ce valoare are PIB real, stiind ca PIB nominal este 500000 u.m. si deflatorul acestuia este
egal cu 10. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar
sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati,
utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )

RASPUNS:50000

3. Stiind ca exportul este de 4000 miliarde u.m., PIB = 10.000 miliarde u.m. si importul este
1000 miliarde u.m., cate procente este ponderea exportului net in PIB? (Nu folositi semne
de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara
unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo
unde este cazul. )

RASPUNS:30

4. Indicele de crestere a PIB nominal pe locuitor este de 150%, iar deflatorul PIB este 120%.
Sa se calculeze rata reală de crestere economica. (Nu folositi semne de punctuatie sau
diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau
procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )

RASPUNS:25

5. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,8 sa se determin multiplicatorul
investitiilor. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:5

6. Daca economiile cresc de la 310 la 350 u.m., iar venitul creste de la 800 la 900 u.m.,
determinati inclinatia marginala spre consum. (Nu folositi semne de punctuatie sau

RASPUNS:0,6

7. Daca inclinatia marginala spre economii este 0,2, iar sporul consumului este de 2000 u.m.,
determinati sporul economiilor. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va
completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara
separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )

RASPUNS: 500

8. Stiind ca multiplicatorul investitiilor este 5, determinati inclinatia marginala spre
economii. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:0,2

consum. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:0,8

10. Diferenta dintre un venit in T1 si un venit in T0 este 200 u.m., iar suma acestor venituri
este 800 u.m. Daca in T0, consumul reprezinta 60% din venit, cate u.m. sunt economiile in
T0? (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub
forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati,

RASPUNS:120

11. Populatia activa este de 8 milioane persoane iar rata somajului este 10%. Calculati
numarul somerilor (in milioane persoane). (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice.
Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente,
fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )

RASPUNS:
0,8
800000

12. In 2008 rata somajului a fost 10%, iar in 2009 a crescut cu 20%. Cate procente reprezinta
rata somajului in 2009. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa
raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator
pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )

RASPUNS:12

populatie ocupata iar 1 milion sunt someri. Cate procente reprezinta rata somajului? (Nu

RASPUNS:10

14. Populatia ocupata a unei tari este de 1800000 persoane iar rata somajului in aceasta
tara este de 10%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. (Nu folositi semne de
punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati
de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde
este cazul. )

RASPUNS:2000000

15. Stiind ca rata dobanzii nominale este 13%, iar rata inflatiei este 8%, calculati rata
dobanzii reale(in procente). (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa

RASPUNS:5

cheltuielilor bugetare este 3. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va

RASPUNS:60

calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. (Nu folositi semne de punctuatie sau

RASPUNS:100

fiscala. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub

RASPUNS:30

19. Datoria publica a unei tari este, in t1, de 25 mld. u.m., jumatate din cat reprezenta in t0.
Stiind ca in t1 PIB-ul este de 600 mld. unitati monetare, cu 20% mai mult decat in t0, sa se
unde este cazul. )

RASPUNS:10

Constanta, incasand pentru exportul respectiv 300 euro. Cat este cursul de revenire la
export? (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub

RASPUNS:4

import? (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:4

COMPLETARI

1. Produsul Intern Brut exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ________
produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita
perioada de timp, de regula 1 an.

RASPUNS:finale

obtinute de catre agentii economici _________, evaluata in preturile pietei, atat in interiorul

RASPUNS:
nationali
autohtoni

de referinta, numite preturi ________ sau preturi constante.

RASPUNS:comparabile

4. Produsul Intern Net este intotdeauna mai _____________ decat Produsul Intern Brut.

RASPUNS:mic

5. Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa dintre _______ si
oferta agregate in cadrul pietei bunurilor si serviciilor, muncii, monetare, a capitalului, care
are la baza o alocare si folosire rationala a resurselor, o functionare normala a structurilor in
interdependenta lor.

RASPUNS:cererea

forma a dezechilibrului economic, numita _________.

RASPUNS:absorbtie

7. Venitul national este produsul national ______ evaluat la preturile factorilor de productie.

RASPUNS:net

generatiilor ________.

RASPUNS:
viitoare
urmatoare

9. ____________ reprezinta cresterea economica in stransa corelatie cu respectarea legilor

RASPUNS:ecodezvoltarea

10. Distrugerea __________ inseamna eliminarea unui produs de catre un produs superior,
a unor echipamente de productie de catre altele, superioare, a unor procese de productie

RASPUNS:creativa

mai slab dezvoltate, pe de-o parte, si tarile dezvoltate, pe de alta parte, se numesc
_________ economice.

RASPUNS:decalaje

12. Decalajele economice _________ exprima diferenta, masurata sub forma de raport sau
de procente, intre partea detinuta de tarile dezvoltate si partea detinuta de tarile in curs de

RASPUNS:relative

13. Clasificarea tarilor in functie de nivelul de dezvoltare se poate face pe baza criteriilor
demografic, __________ si sociologic.

RASPUNS:economic

14. Veniturile formate in procesul repartitiei secundare (redistribuirii) se numesc venituri de
_________.

RASPUNS:transfer

15. Investitiile realizate din fondul de amortizare se numesc investitii de_______________ .

RASPUNS:inlocuire

16. Acceleratorul investitiilor arata cu cat cresc ___________ in urma unei cresteri anumite
a consumului.

RASPUNS:
investitiile
investitii

17. Teoriile __________ incearca sa explice formarea ciclului economic prin factori exteriori

RASPUNS:exogene

18. Fluctuatiile __________ sunt determinate de factori naturali si sociali si au loc cu o
anumita regularitate, de la un an la altul, fiind previzibile.

RASPUNS:sezoniere

19. Printre factorii cauzali ai ciclicitatii economice se numara si factorii de _________, aici

RASPUNS:reglementare

20. Faza de ____________ a ciclului economic este faza de scadere a variabilelor economice
care cuantifica procesul economic. Ea este un rezultat imediat al scaderii cererii agregate, si
se propaga întotdeauna de la nivelul macroeconomic spre cel microeconomic.

RASPUNS: recesiune

21. Perioada inchisa a ciclului economic reprezinta intervalul de timp masurat intre doua
puncte de ___________.

RASPUNS:contractie

22. ____________ constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul

RASPUNS:
ciclicitatea
ciclicitate

23. Politica _____________ reprezinta ansamblul masurilor intreprinse de catre stat, prin
care se urmareste corectarea evolutiilor ciclice excesive ale activitatii economice si
atenuarea efectelor nefavorabile care decurg din acestea.

RASPUNS:
anticriza
anticiclica

24. Politica de ______________ reprezinta ansamblul masurilor ce se aplica in fazele de
incetinire sau recesiune economica si are drept scop sustinerea activitatii economice,
stimuland investitiile, consumul, creditul etc.

RASPUNS:relansare

25. In perioada de expansiune economica, Keynes recomanda ______________ impozitelor.

RASPUNS:
cresterea
marirea

26. Somajul este o stare de dezechilibru pe piata muncii , in cadrul careia exista un
__________ de oferta de munca fata de cererea de munca.

RASPUNS:
excedent
exces
plus

27. Conform teoriei lui Keynes cauza somajului involuntar o constituie_____________
salariului.

RASPUNS:
rigiditatea
inflexibilitatea

28. Somajul ciclic este generat de evolutia ________ economic

RASPUNS:
ciclului
ciclu

29. Somajul ___________ este efectul restrangerii activitatii economice in unele ramuri sau
sectoare, sub efectul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni si
internationali.

RASPUNS:conjunctural

30. Somajul ____________ deriva din reconversiunea unor activitati economice, din
restructurarile de ramura si subramura impuse de progresul tehnic.

RASPUNS:structural

31. Somajul ________ cuprinde persoanele care refuza locurile de munca oferite, care se
transfera de la un loc de munca la altul din diferite motive personale.

RASPUNS:voluntar

32. Somajul _________ este legat de restrangerea activitatii economice in anumite
anotimpuri ale anului.

RASPUNS:sezonier

33. Somajul ___________ este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod
de organizare a productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca.

RASPUNS:tehnologic

34. In functie de __________ somajului se poate distinge somajul total, partial si deghizat.

RASPUNS:intensitatea

sporirea volumului si eficientei ___________.

RASPUNS:investitiilor

36. _______ este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe
preturilor.

RASPUNS:
deflatia
deflatie

37. ___________ reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic,

RASPUNS:slumpflatia

38. _________ caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara sa

RASPUNS:
stagflatia
stagflatie

39. Inflatia _______ apare ca urmare a sporirii preturilor marfurilor provenite din exterior

RASPUNS:
importata
importate

denumirea de _____ al inflatiei.

RASPUNS:
cost
costul

nu numai a rezultatelor obtinute, ci si a __________ interventiei guvernamentale.

RASPUNS:
costurilor
costului

42. Politica bugetara exprima conceptia si actiunile statului privind _________ bugetare,
caile si mijloacele de mobilizare a acestora.

RASPUNS:veniturile

43. ___________ de ______ se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt
prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului.

RASPUNS:
Bugetul stat
Bugetul de stat
Buget stat
Buget de stat

44. Multiplicatorii bugetari reprezinta efecte ale politicii de ____________ bugetara.

RASPUNS:relansare

45. Datoria publica inseamna ____________ interne si externe contractate de catre stat.

RASPUNS:imprumuturile

ansamblu de masuri si actiuni privind rolul __________ si taxelor in sistemul veniturilor
bugetare.

RASPUNS:impozitelor

47. Rata marginala de impozitare reprezinta raportul dintre cresterea __________ si

RASPUNS:impozitelor

48. Impozitele ________ sunt acelea care se suporta nemijlocit de cei care le platesc.

RASPUNS:directe

49. Curba lui _________ reprezinta curba descrisa de rata de presiune fiscala.

RASPUNS:Laffer

de care incasarile fiscale sunt mai ________.

RASPUNS:
slabe
reduse
mici

51. Inegalitatea veniturilor este o consecinta naturala a functionarii _________.

RASPUNS:pietei

52. Curba _______ reprezinta instrumentul economic prin care se masoara inegalitatea

RASPUNS:Lorenz

53. Un concept mai larg decat ______ de trai, cuprinzand pe langa aspectele cantitative si

RASPUNS:
nivelul
nivel

calitatea vietii si poate fi __________, echilibrat si ascetic.

RASPUNS:consumerist

55. Indicele venitului real este egal cu raportul dintre indicele venitului ________ si indicele
preturilor.

RASPUNS:nominal

56. ___________ economica presupune desfiintarea controlului autoritatilor asupra

RASPUNS:
Liberalizarea
liberalizarea

57. _____________ la economia de piata presupune elaborarea unui model propriu
intemeiat pe cunoasterea aprofundata a realitatilor din tara noastra, a experientei si
modelelor de economie de piata existente in tarile dezvoltate, preluandu-se de la acestea
numai acele elemente care se pot aplica cu succes.

RASPUNS:Tranzitia

58. Veniturile din societate trebuie distribuite conform functiei de ____________ marginala.

RASPUNS:utilitate

59. Diviziunea mondiala a muncii exprima procesul obiectiv de ______________ a
economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor bunuri si servicii pe piata
mondiala.

RASPUNS:specializare

60. Dezvoltarea __________ a economiei mondiale inseamna modelarea procesului
dezvoltarii, a ordinii economice mondiale de catre o superputere economica, potrivit
propriilor interese.

RASPUNS:unipolara

reprezinta o ___________ mondiala.

RASPUNS:superputere

62. Compania ____________ este o organizatie economica care isi desfasoara activitatea

RASPUNS:transnationala

investitii de __________.

RASPUNS:portofoliu

64. Investitiile externe ______ reprezinta achizitii de active fixe sau investitii de capital ale

RASPUNS:
directe
directa

pe o unitate economica __________.

RASPUNS:integrata

66. Economia mondiala reprezinta un _____________ de agenti ai vietii economice -
economii nationale, uniuni economice zonale, regionale si trans nationale, companii publice
si private, persoane fizice rezidente in diferite tari ale lumii intre care se dezvolta ample
relatii economice, tehnologice, comerciale, financiare, monetare etc. - institutiile care

RASPUNS:
sistem
agregat
ansamblu

RASPUNS MULTIPLU

a. productia sau venitul creat si consumat de catre agentii economici care isi
desfasoara activitatea in interiorul tarii respective
b. apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara
activitatea in propria tara sau in alte tari
c. includerea consumului de capital fix in calculul productiei finale
d. eliminarea consumului de capital fix din calculul productiei finale

RASPUNS:B

a. consumul intermediar
b. amortizarea
c. investitia bruta
d. investitia neta

RASPUNS:D

3. Daca soldul obtinut in urma compararii valorii productiei finale brute a agentilor nationali,
care isi desfasoara activitatea in strainatate, cu valoarea productiei finale brute a agentilor
straini, care isi desfasoara activitatea in tara, este negativ, atunci inseamna ca:
a. PNN este egal cu PIN
b. PNB este egal cu PIB
c. PNB este mai mic decat PIB
d. PNN este mai mare decat PIN

RASPUNS:C

b. dezvoltarii economice;
c. inflatiei;
d. somajului.

RASPUNS:C

a. rata inflatiei
b. PIB nominal
c. indicele preturilor
d. produsul national brut

RASPUNS:B

a. in preturi constante
b. in preturi curente
c. in preturi comparabile
d. la PPC (Paritatea Puterii de Cumparare)

RASPUNS:B

7. Veniturile realizate de catre cetatenii romani care lucreaza in Italia sunt incluse in:
a. PIB al Romaniei si PNB al Italiei
b. PNB al Romaniei si PIB al Italiei
c. PIN al Romaniei si PNN al Italiei
d. PNN al Romaniei si PNB al Italiei

RASPUNS:B PNN=PNB-A=

8. Se presupun urmatoarele: PNB = 3000 . Consumul personal = 2400. Consumul public =
100. Consumul de capital fix = 150. Marimea PNN este:
a. 2900
b. 2850
c. 600
d. 350

RASPUNS:B PNN=PNB-A=3000-150=2850

a. PIB = 9000
b. CI = 2000
c. IN = 2000
d. IB = 3000

RASPUNS:B

10. Pentru economia unei tari, formarea bruta a capitalului fix, cheltuielile pentru consum,
exportul net si modificarea stocurilor formeaza:
a. cererea globala
b. investitiile brute
c. Venitul National
d. Produsul Intern Net

RASPUNS:A

exporturile nete vor avea o pondere in PIB de:
a. 35%
b. 15%
c. 10%
d. 5%

RASPUNS:C

a. PGB = PNB + CI
b. CI = PIB - PNB
c. PIB = PGB - CI
d. PNN = PIB - A

RASPUNS:C

a. sunt inzestrate cu resurse naturale abundente
b. inregistreaza o rata redusa a somajului
c. sunt capabile sa genereze si sa absoarba pe scara larga progresul tehnic
d. inregistreaza o rata redusa a inflatiei

RASPUNS:C

a. cu un nivel ridicat al dezvoltarii umane
b. mediu dezvoltata
c. slab dezvoltata
d. nu se poate determina nivelul dezvoltarii in acest caz

RASPUNS:B

a. cresterea venitului si cresterea consumului
b. cresterea consumului si cresterea economiilor
c. cresterea venitului si cresterea investitiilor
d. cresterea economiilor si cresterea investiilor

RASPUNS:C

economii este:
a. 100%
b. 20%
c. 80%
d. 0

RASPUNS:B

este:
a. 5
b. 2
c. 10
d. 20

RASPUNS:A

18. Rata consumului are o tendinta de reducere atunci cand:
a. venitul creste
b. venitul scade
c. venitul ramane constant
d. rata economiilor scade

RASPUNS:A

19. La o inclinatie marginala spre consum egala cu 0,8, cresterea investitiilor pentru a
asigura o sporire a veniturilor cu 500 u.m va fi:
a. 200
b. 150
c. 1000
d. 100

RASPUNS:D c’=dC/dV Þ dC=dV*c’=500*0.8=400
V=C+I Þ I=V-C=500-400=100

a. scade
b. creste, dar intr-o proportie mai mare decat a venitului
c. creste, dar intr-o proportie mai mica decat a venitului
d. ramane constant

RASPUNS:C

a. investitii brute
b. investitii nete
c. investitii de inlocuire
d. investitii de portofoliu

RASPUNS:C

a. cresc variabilele care cuantifica procesul economic
b. factorii ce concura la incurajarea cresterii economice preiau dominatia asupra
factorilor ce franeaza cresterea economica
c. factorii ce concura la franarea variabilelor economice preiau dominatia asupra
factorilor ce incurajeaza cresterea economica
d. predomina elementele perturbatorii ale ciclicitatii

RASPUNS:B

23. In faza de expansiune se inregistreaza :
a. stagnarea vanzarilor
b. cresterea falimentelor
c. cresterea vanzarilor
d. reducerea salariilor

RASPUNS:C

24. In faza de recesiune, ca politica fiscala anticiclica, se recomanda:
a. cresterea fiscalitatii
b. reducerea ratei dobanzii
c. reducerea fiscalitatii
d. un control riguros asupra masei monetare

RASPUNS:B

a. sporirea impozitelor
b. scumpirea creditului
c. cresterea masei monetare
d. reducerea impozitelor

RASPUNS:D

26. Sunt considerati factori cauzali ai ciclicitatii economice:
a. perturbatiile naturale
b. perturbatiile sociale
c. factorii de infrastructura
d. perturbatiile intraciclice

RASPUNS:C

a. populatia totala si populatia ocupata
b. numarul de someri si populatia totala
c. numarul de someri si populatia activa
d. numarul de someri si populatia ocupata

RASPUNS:C

a. Ol = Cl
b. Ol > Cl
c. Ol < Cl
d. Ol - Cl = 0

RASPUNS:B

29. Printre cauzele care conduc la aparitia somajului nu se numara:
a. productivitatea muncii ridicate
b. cresterea inclinatiei spre economisire
c. scumpirea creditului
d. criza economica

RASPUNS:B

30. Printre conditiile stabilite Biroul International al Muncii pentru definirea somerului nu se
numara:
a. sa fie inregistrat la Oficiul Fortei de Munca
b. varsta peste 15 ani
c. este apt de munca
d. este disponibil pentru o munca salariala sau nesalariala

RASPUNS:A

31. Indemnizatia de somaj este o forma a :
a. salariului colectiv
b. salariului social
c. salariului de baza
d. salariului nominal

RASPUNS:B

32. Printre politicile active nu se numara:
a. formarea profesionala
b. medierea muncii
c. incurajarea investitiilor
d. ajutorul de somaj

RASPUNS:D

a:
a. inflatiei prin structuri
b. inflatiei importate
c. inflatiei prin costuri
d. inflatiei prin moneda

RASPUNS:C

a. o relatie inversa intre rata inflatiei si rata somajului
b. o relatie directa intre rata inflatiei si rata somajului
c. o relatie inversa intre rata inflatiei si rata dobanzii
d. o relatie directa intre rata inflatiei si rata dobanzii

RASPUNS:A

a. stimularea inclinatiei spre consum
b. stimularea inclinatiei spre economii pe termen mediu
c. stimularea inclinatiei spre economii pe termen lung
d. stimularea inclinatiei spre economii pe termen scurt

RASPUNS:A

36.
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Rata inflatiei 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 8,6 4,9 6,6 6,3
Sursa: BNR

Considerând datele din tabelul de mai sus, in perioada 2000 - 2004, in România a fost:
a. inflatie moderata
b. inflatie linistita
d. hiperinflatie

RASPUNS:C

a. avantajeaza pe creditori
b. avantajeaza pe debitori
c. nu avantajeaza nici creditorii si nici debitorii
d. avantajeaza atat creditorii cat si debitorii

RASPUNS:B

38. In conditiile manifestarii inflatiei debitorii sunt avantajati datorita:
a. unei rate a dobanzii inferioare ratei inflatiei
b. rate a dobanzii superioare ratei inflatiei
c. unui indice al preturilor superior ratei inflatiei
d. unui indice al preturilor subunitar

RASPUNS:A

a. rata de crestere economica reala a fost de 6,3%
b. rata inflatiei a fost de 6.3%
c. rata somajului a fost de 6,3%
d. Indicele General al Preturilor a fost tot 106,3%

RASPUNS:B

40. Daca preturile cresc cu 1200%:
a. Ip = 1200%
b. preturile cresc de 13 ori
c. Ri = 1100%
d. Ri = 1300%

RASPUNS:B

41. Daca preturile se dubleaza, valoarea banilor:
a. se dubleaza
b. scade cu 50%
c. creste de 2 ori
d. creste cu 100%

RASPUNS:B

a. cresterea salariilor
b. planificarea imperativa
c. asigurarea unor venituri cat mai mari la bugetul de stat
d. functionarea eficienta a ansamblului economic

RASPUNS:D

43. Instrumentele politicii monetare si de credit sunt:
a. impozitele
b. cererea
c. rata dobanzii
d. cheltuielile publice

RASPUNS:C

a. cotizatiile pentru asigurarile sociale
b. varsamintele din beneficiul intreprinderilor de stat
c. imprumuturile de la organismele financiare internationale
d. incasarile din impozite si taxe

RASPUNS:D

la:
a. marirea cheltuielilor publice
b. scaderea cheltuielilor publice
c. cresterea impozitelor
d. sporirea fondurilor economisite

RASPUNS:A

a. soldul anual al balantei de plati
b. ponderea imprumuturilor externe in acoperirea deficitului bugetar
c. serviciul datoriei publice
d. raportul dintre marimea datoriei publice si PIB

RASPUNS:D

a. preluarea de catre stat a finantarii cheltuielilor de protectie sociala
b. recurgerea statului la imprumuturi interne
c. indatorarea externa a statului, in perioada respectiva
d. indatorarea interna a statului

RASPUNS:A

48. Datoria publica poate constitui o alternativa mai buna in politica financiara atunci cand:
a. duce la reduceri fiscale si la comprimarea cheltuielilor publice
b. gradul de indatorare duce la distorsiuni in functionarea economiei
c. scuteste economia de impozitare excesiva
d. este acoperita din imprumuturi externe

RASPUNS:C

a. acel prag de impunere care asigura maximul incasarilor fiscale
b. o constructie teoretica, imposibil de atins in realitate
c. stabilita de catre guvern
d. acel prag de impunere fiscala ce multumeste pe toti agentii economici

RASPUNS:A

a. conduce la deficite bugetare
b. asigura cresterea accentuata a veniturilor impozabile
c. stimuleaza disponibilizarile
d. duce la o scadere a cheltuielilor publice pentru obiective sociale

RASPUNS:B

a. indicativa
b. informala
c. imperativa
d. incitativa

RASPUNS:C

a. are o determinare subiectiva
b. este un element perturbator al activitatii econommice
c. este interzisa de organismele financiare internationale
d. are o determinare obiectiva

RASPUNS:D

a. gradul de instruire
b. averea mostenita
c. varsta
d. norocul

RASPUNS:C

a. se asigura numai de catre stat
b. se adreseaza intregii populatii
c. este asigurata atat de catre stat cat si de agentii economici privati
d. este specifica numai perioadei de tranzitie

RASPUNS:C

a. salariului mediu
b. ratei inflatiei
c. cursului de schimb valutar
d. coeficientului puterii de cumparare

RASPUNS:D

56. Dupa 20 de ani de tranzitie putem afirma ca Romania este o tara:
a. dezvoltata
b. mediu dezvoltata
c. in curs de dezvoltare
d. puternic dezvoltata

RASPUNS:C

a. imbogatirea rapida a unui numar redus de oameni de afaceri
b. eficientizarea activitatii intreprinderilor privatizate
c. eliminarea completa a interventiei statului in economie
d. indeplinirea unor conditii impuse de organismele internationale

RASPUNS:B

a. o tara cu potential economic ridicat
b. o tara cu potential economic scazut
c. o tara cu potential economic mijlociu spre mic
d. o tara fara nici un potential economic

RASPUNS:C

a. economiile bazate preponderent pe dezvoltarea agriculturii
b. economiile a caror crestere economica e bazata pe exporturi
c. economiile bazate preponderent pe dezvoltarea sectoarelor industriale
d. economiile in care ponderea serviciilor in PIB este majoritara

RASPUNS:D

a. plasamente de capital pentru obtinerea pachetului de actiuni de control
b. plasamente “greenfield”
perioade scurte de timp
d. plasamente de capital pe termen lung

RASPUNS:C

a. aparitia unor mari superputeri economice capabile sa unifice economiiile statelor
nationale
b. marile descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea
constituirii diviziunii mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de
transporturi
c. aparitia unei puternice nazuinte de colaborare internationala intre statele lumii,
promovate de conducatorii lor luminati
d. interesul tarilor mici de a fi protejate de cele puternice si interesul puterilor
economice de a-si subordona tarile mai slabe economic

RASPUNS:B

a. statele lumii, comertul si turismul international
b. companiile transnationale si relatiile economice dintre ele
internationale, dreptul international si institutiile economice mondiale
d. stiinta si tehnologia avansate, relatiile interumane, dezvoltarea informaticii si
aparitia Internetului

RASPUNS:C

a. circa 100
b. circa 400
c. circa 175
d. circa 200

RASPUNS:D

a. suprafata tarii si marimea populatiei
b. gradul dotarii cu resurse naturale si capacitatea de exploatare a acestora
c. nivelul atins in dezvoltarea si utilizarea stiintei si tehnicii
potentialul economic, gradul de participare la relatiile economice internationale

RASPUNS:D

a. castigul realizat de un agent economic care detine ponderea cea mai mare in
totalul productiei si desfacerii pe piata unui produs
b. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunuri de calitate
superioara
c. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunurile cu costurile
cele mai scazute fata de cele ale altor producatori
d. castigul total realizat dintr-o afacere economica

RASPUNS:C

a. castigul suplimentar realizat de un agent economic care intra primul pe piata
b. plusul de castig realizat la vanzarea unei marfi de calitate superioara
c. castigul realizat de un producator care are costurile de productie mai mici decat
cele ale concurentilor
oportunitate mai reduse decat cele ale concurentilor

RASPUNS:D

a. specializarea economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor
bunuri si servicii
b. raporturile de putere economica intre diferitele regiuni si tari ale lumii
c. impartirea tarilor lumii in tari bogate si tari sarace
d. impartirea economiilor nationale in debitoare si creditoare

RASPUNS:A

a. rapiditatea dezvoltarii lor economice si marimea populatiei
b. dotarea lor cu resurse naturale si conditii climaterice favorabile dezvoltarii
economiilor nationale, participarea la relatiile economice internationale
d. nivelul inzestrarii tehnologice, gradul de cultura al populatiei, locul si rolul in
relatiile economice multilaterale

RASPUNS:C

a. deosebiri intre structurile de ramura ale economiilor nationale
b. diferentele absolute intre tari in dotarea cu factori de productie
c. diferenta cantitativa, masurata in cifre absolute intre nivelurile economice a
diferitelor grupe de tari ori tari ale lumii
d. diferentele absolute intre ritmurile dezvoltarii economice ale tarilor dezvoltate si
al tarilor in curs de dezvoltare

RASPUNS:C

a. diferenta cantitativa intre produsul total si pe locuitor al tarilor in curs de
dezvoltare si cel al tarilor dezvoltate
b. deosebirile dintre nivelurile de trai ale locuitorilor tarilor sarace si ai celor bogate
grupe de tari in indicatorii economici mondiali
d. diferentele calitative intre tari in ce priveste marimea populatiei, suprafata, gradul
de participare la relatiile economice internationale

RASPUNS:C

a. starea calitativa diferita a aparatului si metodelor de productie, a inzestrarii
tehnologice a muncii in diferite tari si grupe de tari
b. diferentele calitative intre produsul pe locuitor al tarilor in curs de dezvoltare si cel
al tarilor dezvoltate
c. diferentele dintre nivelurile de calificare profesionala a fortei de munca in tarile in
curs de dezvoltare si cele dezvoltate
d. diferentele dintre tari in ce priveste dotarea lor cu factori de productie

RASPUNS:A

a. ritmul cresterii economice, nivelul de cultura al populatiei, rata de crestere
demografica
cumparare, nivelul de instruire al populatiei
c. ponderea populatiei bogate in totalul populatiei, ponderea elevilor in totalul
populatiei de varsta scolara, dinamica raportului dintre indicele natalitatii si cel al
mortalitatii
d. consumul alimentar pe locuitor, ponderea cheltuielilor pentru instructie si
educatie in bugetul familiei, numarul de elevi si studenti la 100000 de locuitori

RASPUNS:B

a. existenta in cadrul sau a numeroase structuri si interdependente
b. capacitatea de a genera progres tehnic in conditiile lipsei oricarei constrangeri
asupra principiului eficientei activitatii economice
c. libertatea oricarei persoane de a initia legaturi de afaceri cu alte persoane
d. dezvoltarea in ritmuri rapide a productiei si comertului mondial

RASPUNS:B

a. totalitatea retelelor de transport terestru, aerian si maritim din lume
b. totalitatea fluxurilor internationale de turisti
c. totalitatea fluxurilor economice internationale
d. totalitatea fazelor parcurse de materia prima pana la produsul final

RASPUNS:C

internationale
b. raporturile de putere existente intre economiile nationale ale statelor lumii
c. raporturile dintre normele juridice , legislative suprastatale si cele nationale
d. modurile in care se structureaza raporturile intre tarile bogate si cele sarace

RASPUNS:A

76. Scenariu al dezvoltarii economice mondiale inseamna:
a. un model determinist bazat pe factori obiectivi ai dezvoltarii economice mondiale
b. o ipoteza abstracta privind directiile evolutiei economiei mondiale
c. un model explicativ-explorativ al evolutiei economiei mondiale sub impactul
factorilor subiectivi, al deciziei, asupra dinamicii vietii economice mondiale
d. o constructie logico-matematica privind evolutia economiei mondiale

RASPUNS:C

a. modelarea procesului dezvoltarii mondiale a ordinii economice mondiale de catre
o superputere potrivit propriilor ei interese
b. evolutia economiei mondiale spre atingerea obiectivului fundamental - ridicarea
nivelului de viata a tuturor cetatenilor lumii
c. miscarea economiei mondiale sub impactul decisiv al progresului tehnico-stiitific
d. formarea unei economiii mondiale omogene, nediferentiate si fara decalaje
economice majore

RASPUNS:A

a. defineste evolutia diferentiata, neomogena a regiunilor si tarilor lumii
b. afirma probabilitatea existentei nu doar a unui singur centru mondial de putere, ci
a doua sau mai multor centre aflate in competitie pentru conducerea lumii
c. defineste evolutia economiei mondiale pentru a realiza concomitent obiective
economice, sociale si ecologice corespunzatoare
d. afirma posibilitatea existentei in viitor a mai multor economii mondiale

RASPUNS:B

a. institutii ale Uniunii Europene
b. institutii specializate ale ONU
c. institutii independente fata de orice organisme internationale ori nationale
d. institutii internationale de binefacere

RASPUNS:B

a. absenta discriminarilor din raporturile economice dintre tari
b. liberalizarea schimburilor economice internationale
c. unificarea tuturor economiilor nationale si disparitia statelor nationale
d. proces contemporan de creare, pe baza interdependentelor dintre economiile
nationale a unor entitati comune in care are loc miscarea libera a marfurilor,
capitalurilor si persoanelor, unificarea treptata a politicilor economice si de
aparare

RASPUNS:D

a. constituirea unei singure piete mondiale pentru toate marfurile si serviciile
b. renuntarea de catre state la suveranitatea nationala in schimbul participarii la
relatiile economice internationale
c. completa liberalizare a comertului international
entitati economice comune pentru tarile din diferite zone geografice, miscarea
libera a marfurilor, capitalurilor si persoanelor, un proces de unificare a politicilor
economice

RASPUNS:D

82. In 2006 in Romania, valoarea exporturilor a fost de 25.850 mil. EUR, în timp ce valoarea
importurilor a fost de 40.746 mil. EUR. In acesta situatie, Romania a avut:
a. excedent comercial de 14.896 mil. EUR
c. balanta comerciala echilibrata
d. nu se poate determina tipul balantei comerciale

RASPUNS:B

Adevarat/Fals
1) Acordarea de imprumuturi solicitantilor care intrunesc conditiile de bonitate financiara

este principala functie activa a bancilor.
A
2) Bancile comerciale contribuie la crearea masei monetara.

F
3) Daca Banca Centrala tipareste mai multi bani, atunci valoarea banilor creste.
F
4) Atunci cand Banca Centrala creste cota rezervelor obligatorii, masa monetara creste fata
de o perioada anterioara.
F
5) Intreprinderile de stat pot sa emita bonuri de tezaur.

F
6) Bonurile de tezaur emise de Ministerul Finantelor nu sunt negociabile la bursa.

F
7) Actiunea la purtator este un titlu de credit cu venit variabil.

F
8) Obligatiunea este un titlu de valoare rambursabil la scadenta.

A
9) Un plasament financiar oportun asigura un randament superior ratei dobanzii de pe piata

A

10) Costul de oportunitate reprezinta costul tuturor alternativelor la care se renunta, atunci
cand se face o alegere intre mai multe variante posibile, in alocarea resurselor;
F

Subiecte cu variante multiple de raspuns
1) La o rata nominala a dobanzii de 15% si o rata anticipata a inflatiei de 10%, rata reala a
dobanzii este
a. 25%; c. 5%;

b. 10%; d. 15%.
C
2) Daca o Banca Comerciala vinde 400.000 Euro la un curs de 4 RON/Euro:
a. masa monetara creste cu 1.600.000 RON;

b. masa monetara scade cu 1.600.000 RON;
c. masa monetara scade cu 400.000 RON;
d. masa monetara creste cu 400.000 RON.
B
3) Ce modificari apar in componentele unei mase monetare de 500 mil. RON, din care 30%
reprezinta numerar, in cazul in care se creaza un depozit bancar de 10 mil. RON:
a. numerarul creste cu 10 mil. RON iar moneda scripturala scade cu 10 mil. RON;
b. numerarul va fi de 140 mil. RON iar moneda scripturala de 360 mil. RON;
c. numerarul va fi de 150 mil. RON iar moneda scripturala de 350 mil. RON;
d. numerarul va fi de 200 mil. RON iar moneda scripturala de 300 mil. RON.
B
4) Care din urmatoarele mijloace de circulatie si de plata nu sunt incluse in al doilea agregat
monetar (M2):
a. monedele divizionare;
b. depunerile pe termen scurt in conturi bancare;
c. bonurile de casa ale unor organisme nationale de credit;
d. devizele.
D
5) Printre instrumentele politicii monetare nu se numara:
a. taxa rescontului:
b. taxa pe valoare adaugata;
c. cumpararile si vanzarile de titluri pe piata deschisa;
d. variatiile cotelor obligatorii de rezerva.
B
6) In cadrul pietei monetare au loc operatiuni privind:
a. emiterea de titluri de proprietate;

b. finantarea agentilor economici;
c. cumpararea si vanzarea bunurilor in rate;
d. cumpararea si vanzarea de actiuni.
B
7) Se afla in raport invers proportional:
a. masa monetara si nivelul preturilor;

b. salariul nominal si salariul real;
c. rata dobanzii si oferta de moneda;
d. rata dobanzii si cererea de credite.
D
8) Intre agentii economici A si B se incheie un contract de vanzare-cumparare a 100 de

titluri la un curs de 1000 RON / titlu. Daca la scadenta cursul creste cu 10 % , care din
cei doi castiga si ce suma ?
a. cumparatorul, 10.000 RON;

b. vanzatorul, 10.000 RON;
c. cumparatorul, 100.000 RON;
d. vanzatorul, 100.000 RON.
A
9) Negocierea actiunilor:
a. nu este posibila pe piata secundara;

b. se realizeaza pe piata primara;
c. este posibila doar daca unul din cei implicati in operatiune detine pachetul actiunilor de
control;
d. se practica in cadrul bursei de valori.
D
10) Actionarii sunt:
a. proprietari ai unei parti din capitalul societatii care a emis actiunile;

b. creditori ai societatii care a emis actiunile;
c. agenti de schimb care actioneaza in numele clientilor;
d. brokeri specialisti.
A
11) In principiu, este mai riscanta:
a. emisiunea de obligatiuni;
b. emisiunea de actiuni;
c. riscurile sunt egale in cazul emisiunilor de actiuni si obligatiuni;
d. nu exista riscuri in cazul emisiunilor de actiuni si obligatiuni.
A
12) In cazul unei operatiuni bursiere la termen, in urma cresterii cursului actiunilor castiga:
a. vanzatorul actiunilor;
b. cumparatorul actiunilor;
c. firma care a emis actiunile;
d. atat vanzatorul cat si cumparatorul actiunilor.
B
13) Care din urmatoarele afirmatii se dovedeste a fi adevarata:
a. pe termen scurt, costul fix este intotdeauna mai mare decat costul variabil
b. costul total este mai mare decat costul variabil
c. costul variabil este obligatoriu mai mic decat costul fix
d. pe termen scurt, costul total poate fi egal cu costul variabil, cand firma inregistreaza cost
fix
B
14) Masa monetara este de 10.000 mld. u.m., din care 20% il constituie numerarul. In
aceste conditii, consecinta constituirii unui depozit bancar de 400 mld. u.m. va fi:
a. scaderea cu 2000 mld. u.m. a masei monetare

b. scaderea cu 5% a numerarului
c. cresterea cu 5% a puterii de cumparare a banilor
d. cresterea cu 5% a banilor de cont
D
15) Daca, pe piata factorilor de productie, pretul materiei prime “piele” creste, atunci pe
piata pantofilor de piele este de asteptat ca:
a. pretul de echilibru sa creasca, iar cantitatea de echilibru sa scada

b. pretul de echilibru si cantitatea de echilibru sa creasca, deopotriva
c. pretul de echilibru sa scada, iar cantitatea de echilibru sa creasca
d. pretul de echilibru si cantitatea de echilibru sa scada, deopotriva
A

MICROECONOMIE PARTIAL 1

TRUE/FALSE

1. Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor.
A

2. Daca resursele ar fi nelimitate, costul de oportunitate ar fi egal cu zero.
A

3. Microeconomia reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale.
F

4. Banii indeplinesc functia de mijloc de schimb atunci cand marfurile se achita in momentul
livrarii lor.
A

5. Elasticitatea ofertei in raport de pret reprezinta sensibilitatea ofertei la modificarile
pretului bunului.
A

6. Bunurile economice au un caracter nelimitat.
F

7. Serviciile sunt incluse in sectorul secundar al activitatii economice.
F

8. Oferta este o functie crescatoare fata de pret.
A

9. Trasarea frontierei posibilitatilor de productie se intemeiaza pe conceptele de raritate,
alegere si cost de oportunitate.
F

10. Costul de oportunitate reprezinta costul tuturor alternativelor la care se renunta atunci
cand se face o alegere.
F

11. Rata marginala de substitutie a bunului Y prin bunul X este egala cu raportul invers al
utilitatilor marginale inregistrate prin consumul unor unitati suplimentare din cele doua
bunuri.
F

12. La punctul de optim al consumatorului raportul preturilor este egal cu raportul invers al
utilitatilor marginale.
F

13. Extinderea si contractia ofertei se manifesta sub influenta altor cauze decat cele legate
de evolutia pretului.
A

14. Nevoia de calculator si nevoia de imprimanta sunt considerate nevoi complementare.
A

15. Curba care ilustreaza problema raritatii si reflecta combinarile a doua bunuri care pot fi
produse cu un volum dat de resurse poarta denumirea de curba productiei.
F

16. Teoria economica este o stiinta economica functionala.
F

17. Fluxurile de bunuri de consum de la firme la menaje constituie un exemplu de flux
economic real.
A

18. Paradoxul ofertei poate fi exemplificat prin produsele perisabile.
A

19. O modificare a cantităţii oferite pe piaţă poate fi cauzată de o modificare a venitului.
A

20. Macroeconomia este acea ramură a economiei care studiază comportamentul
entităţilor individuale în cadrul economiei.
ANS: F PTS: 1

21. Cererea de mărfuri reprezintă nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii care se satisfac
prin intermediul pieţei, adică prin vânzare cumpărare.
ANS: T PTS: 1

22. Teoria economica este o stiinta a deciziilor sociale.
ANS: T PTS: 1

23. Economia pozitiva incearca sa explice lumea asa cum este.
ANS: T PTS: 1

MULTIPLE CHOICE

1. În functie de caracterul tridimensional al fiintei umane, nevoile pot fi clasificate:
a. nevoi primare, sociale, secundare;
b. nevoi fiziologice, sociale, rationale;
c. nevoi fiziologice, sociale, secundare;
d. nevoi primare, sociale, complexe.
ANS: B PTS: 1

2. Curba care ilustreaza problema raritatii resurselor si reflecta combinarile a doua bunuri
care pot fi produse cu un volum dat de resurse poarta denumirea de:
a. curba productiei;
b. curba costului de productie;
c. curba posibilitatilor de productie;
d. curba venitului.
ANS: C PTS: 1

3. Rata retragerilor studentilor din invatamantul superior scade in timpul unei recesiuni
deoarece:
a. costul de oportunitate al continuarii facultatii este redus;
b. costul de oportunitate al continuarii facultatii este ridicat;
c. costul de oportunitate al continuarii facultatii este nul;
d. nu trebuie luat in calcul costul de oportunitate in aceasta situatie.
ANS: A PTS: 1

4. Economia politica este o stiinta economica:
a. fundamentala;
b. de ramura;
c. functionala;
d. de granita.
ANS: A PTS: 1

5. Un producator detine un avantaj comparativ ( relativ ) intr-o activitate, daca realizeaza
bunul:
a. cu cel mai mic cost de productie in raport cu ceilalti producatori;
b. cu cel mai mic cost de oportunitate in raport cu ceilalti producatori;
c. cu cel mai mic consum de resurse in raport cu ceilalti producatori;
d. cu cel mai mare pret de vanzare in raport cu ceilalti producatori.
ANS: B PTS: 1

6. Modelul economiei sociale de piata, caracterizata prin atentia deosebita acordata
protectiei mediului, dezvoltarii adecvate a educatiei, ocrotirii sanatatii, asigurarii locurilor de
munca si infaptuirii unor programe guvernamentale de protectie sociala, este caracteristic
pentru:
a. SUA;
b. Italia;
c. Germania si tarile nordice;
d. Japonia.
ANS: C PTS: 1

7. Bunurile de stricta necesitate pentru consumatori au, de regula, o cerere in functie de
pret:
a. elastica;
b. inelastica;
c. unitara;
d. perfect elastica.
ANS: B PTS: 1

8. In situatia in care pretul unui bun creste de la 600 u.m. la 800 u.m. iar oferta creste de la
50 bucati la 100 bucati, oferta este:
a. elastica;
b. inelastica;
c. cu elasticitate unitara;
ANS: A PTS: 1

9. In punctul de saturatie (satietate):
a. utilitatea totala este maxima;
b. utilitatea marginala este maxima;
c. utilitatea totala este nula;
d. utilitatea totala este minima.
ANS: A PTS: 1

10. Ecuatia dreptei bugetului este:
a. B = Xpx + Ypy;
b. B = Xpy+Ypx;
c. Y = px/pyX +B/py;
d. B = Xpx-Ypy.
ANS: A PTS: 1

11. Optimul consumatorului se realizeaza la o combinare de bunuri si servicii in consum
care, la nivelul bugetului de care dispune si al preturilor existente, ii asigura:
a. o cheltuiala minima;
b. minimum de satisfactie (utlitate);
c. maximum de satisfactie (utilitate);
d. mentinerea constanta a utilitatii.
ANS: C PTS: 1

12. Rata marginala de substitutie a bunului y cu bunul x, reprezinta cantitatea din bunul x
care este necesara pentru a inlocui o unitate din bunul y, astfel incat:
a. utilitatea totala sa fie maxima;
b. utilitatea totala sa fie minima;
c. utilitatea totala sa fie nula;
d. utilitatea totala sa fie constanta.
ANS: D PTS: 1

13. In general, relatia dintre nevoi (N) si resurse (R) este de urmatoarea forma:
a. N < R
b. N > R
c. N = R
d. nu se poate stabili o asemenea relatie
ANS: B PTS: 1

14. In cazul in care pretul unicului substituent al bunului X a scazut, in mod normal:
a. va scadea cererea pentru substituent
b. va scadea cererea pentru bunul X
c. va creste oferta pentru substituent
d. va creste oferta pentru bunul X
ANS: B PTS: 1

15. Pe masura ce se inregistreaza cresterea cantitatii consumate din bunul economic X, se
observa ca:
a. utilitatea marginala creste, in timp ce utilitatea totala descreste
b. utilitatea individuala descreste in timp ce utilitatea marginala creste
c. utilitatea totala creste, in timp ce utilitatea marginala descreste
d. utilitatea marginala si utilitatea individuala cresc
ANS: C PTS: 1

16. Cand oferta creste, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
c. pretul creste, cantitatea scade
d. pretul scade, cantitatea creste
ANS: D PTS: 1

17. Cand oferta scade, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: C PTS: 1

18. Cand cererea scade, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: B PTS: 1

19. Cand cererea creste, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: A PTS: 1

20.
1. Modelul economiei de piaţă direcţionat spre consum este caracteristic pentru:
a. S.U.A;
b. Europa de Vest;
c. Japonia
d. Franţa
ANS: A PTS: 1

21. Legea ofertei arata ca, in conditiile in care alti factori sunt constanti:
a. pretul si veniturile sunt direct proportionale;
b. venitul si oferta sunt direct proportionale;
c. pretul si cantitatea oferita sunt direct proportionale;
d. pretul si cantitatea oferita sunt invers proportionale;
ANS: C PTS: 1

NUMERIC RESPONSE

1. Un consumator cu un buget disponibil de 6 milioane de lei poate cumpara 3 bunuri X sau
12 bunuri Y. În cazul in care se decide sa cumpere bunul X, determinati cate bunuri Y
reprezinta costul de oportunitate al unei unitati din bunul X.
ANS: 4

2. Calculati coeficientul de elasticitate a cererii in raport de pret, in cazul in care pretul unui
bun scade cu 10%, iar cantitatea ceruta din acel bun creste cu 30%.
ANS: 3

3. Coeficientul elasticitatii incrucisate a doua produse substituibile (berea si vinul) este 2.
Precizati cu cate procente se modifica cantitatea de bere ceruta daca pretul vinului creste cu
25%.
ANS: 50

bun creste de la 100 la 150 u.m. iar cantitatea ceruta din acel bun scade de la 400 la 300
buc.
ANS: 0,5

5. In cazul in care coeficientul de elasticitate a ofertei in raport de pret este 2, iar pretul
bunului scade de la 200 la 150 u.m., cu cat va scadea cantitatea oferita din acel bun stiind ca
initial a fost de 500 buc.?
ANS: 250

6. Cu cate procente ar fi necesar sa creasca pretul pentru o crestere a ofertei cu 30%, in
situatia in care coeficientul elasticitatii ofertei in raport de pret este egal cu 1.
ANS: 30

7. Stiind ca functia cererii in raport de pret este: C(px) = 40 - 2px, iar functia ofertei in raport
de pret este O(px) = 10 + px, sa se calculeze pretul de echilibru.
ANS: 10

8. Dependenta cererii si ofertei pentru bunul “A” in raport cu pretul unitar al acestuia (PA)
se exprima prin functiile: CA = 70 - 2PA si OA = 10 +PA. Sa se determine pretul de echilibru
pentru acest bun.
ANS: 20

9. Fie datele din tabelul urmator:
(unde Qx = cantitatea consmata din bunul X, Utx = utilitatea totala si Umx = utilitatea
marginala)
Qx 1 2
Utx 30 ?
Umx 30 10
Cu ce valoare a Utx completati tabelul?
ANS: 40

10. In tabelul urmator sunt prezentate evolutia cererii si ofertei pentru un anumit bun la
diferite valori ale pretului acestuia. Cat este pretul de echilibru?
Pret unitar (mii lei) Cantitate ceruta (buc.) Cantitate oferita (buc.)
5 20 12
6 18 14
7 17 15
8 16 16
9 14 18
10 12 21
ANS: 8

diferite valori ale pretului acestuia. Calculati excedentul de oferta la nivelul pretului de 10
mii de lei.
5 20 12
6 18 14
7 17 15
8 16 16
9 14 18
10 12 21
ANS: 9

12.
Stabiliţi câştigul realizat în urma specializării pentru bunul Y, în cazul a 2 producători A, B,
care dispun de resurse identice sub aspect cantitativ şi calitativ, pe baza cărora pot obţine
bunurile economice X şi Y după cum urmează:
A: 2x sau 6y
B: 4x sau 2y
ANS: 2

COMPLETION

1. Nevoile umane reprezinta ________ materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de mediu
ecologic etc, ale vietii si activitatii oamenilor.
ANS: cerinte ; trebuinte ( doar una din ele )

2. Nevoile oamenilor constientizate, devenite mobiluri ale acestora, reprezinta
____________ economice.
ANS: interese ; interesele ( doar una din ele )

3. Totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de bunuri materiale si
servicii destinate satisfacerii nevoilor reprezinta ____________ economice.
ANS: resurse ; resursele ( doar una din ele )

4. Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii umane, in cadrul
careia, prin alocarea si folosirea resurselor economice, au loc procese de productie,
circulatie, distributie si _________ de bunuri materiale si servicii, in vederea satisfacerii
trebuintelor.
ANS: consum ; consumul ( doar una din ele )

5. Componenta esentiala a activitatii economice o reprezinta _________.
ANS: productia ; productie ( doar una din ele )

6. __________________ reprezinta activitatea economica la nivelul intreprinderii.
ANS: Microeconomia ; Microeconomie ( doar una din ele )

7. __________________ reprezinta activitatea economica la nivel de ramura economica si
zona economica.
ANS: Mezoeconomia ; Mezoeconomie ( doar una din ele )

8. __________________ reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale.
ANS: Macroeconomia ; Macroeconomie ( doar una din ele )

9. __________________ reprezinta ansamblul economiilor nationale in interdependenta lor.
ANS: Mondoeconomia ; Mondoeconomie ( doar una din ele )

10. Activitatea din ramura constructiilor se incadreaza in sectorul ___________ .
ANS: secundar

11. Activitatea din ramurile piscicultura si apicultura se incadreaza in sectorul ___________ .
ANS: primar

12. Activitatea din servicii se incadreaza in sectorul _____________ .
ANS: tertiar

13. Activitatile legate de informatica se incadreaza in sectorul _____________ .
ANS: cuaternar

14. Piata exprima relatiile economice dintre oameni, dintre agentii economici, ce se
desfasoara intr-un anumit spatiu, in cadrul carora se confrunta cererea cu oferta de marfuri,
se formeaza ________, au loc negocieri si acte de vanzare - cumparare, in conditii de
concurenta.
ANS: preturile

15. Cererea se afla in raport ________ proportional fata de pret: cand pretul creste,
cantitatea ceruta scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumparare se micsoreaza,
si invers, cand pretul scade, cantitatea ceruta creste.
ANS: invers

16. Cererea _______ exprima exceptiile de la legea cererii, adica situatiile in care cererea de
marfuri evolueaza in acelasi sens cu pretul.
ANS: atipica

17. Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii destinata vanzarii, pe _______, la un
moment dat.
ANS: piata

18. Echilibrul pietei reflecta situatia in care cantitatile oferite si cele cerute sunt ______, la
pretul pietei.
ANS: egale

19. Utilitatea economica reprezinta __________ pe care o resimte o persoana ca urmare a
consumului unei cantitati determinate dintr-un bun, in anumite conditii de timp si spatiu.
ANS: satisfactia ; placerea ( doar una din ele )

20. Teoria utilitatii __________ presupune atasarea unor valori numerice care descriu
utilitatea.
ANS: cardinale ; cardinala ( doar una din ele )

21. Legea formulata de Gossen arata ca atunci cand cantitatea consumata dintr-un bun
creste, utilitatea ___________ a bunului respectiv tinde sa se diminueze, pana in punctul de
saturatie cand devine nula.
ANS: marginala

22. Teoria utilitatii ___________ considera ca nu este necesara masurarea precisa a utilitatii
si ca este suficienta doar o ordonare a utilitatilor.
ANS: ordinale ; ordinala ( doar una din ele )

23. Conditia matematica a optimului unui consumator care are de ales intre doua bunuri
este ca raportul utilitatilor marginale sa fie egal cu raportul _____________ celor doua
bunuri.
ANS: preturilor

24. Conform teoriei utilitatii cardinale, fiecarei unitati consumate dintr-un bun i se poate
atasa un __________ ca masura a utilitatii.
ANS: numar ; cardinal ( doar una din ele )

25. La preturi situate peste pretul de echilibru se manifesta ________ de oferta si o presiune
de reducere asupra pretului.

ANS: exces ; excesul ; excedent ; excedentul ( doar una din ele )

26. Efectul Giffen este o situatie de cerere ________.
ANS: atipica

27. Economia ___________ incearca sa explice cum ar trebui sa fie lumea.
ANS: normativa

PARTIAL 2

Adevarat/Fals

1. Firmele produc numai bunuri materiale. F

2. Resursele economice sunt factori de productie. A

3. Pamantul este un factor de productie originar. A

4. Pamantul este factor de productie neregenerabil F

5. Zapada artificiala de pe o partie de ski nu constituie factor de produtie. F

6. Procesul consumarii capitalului fix se manifesta prin fenomenul uzurii. A

7. Banii devin capital tehnic daca sunt depusi in conturile bancare. F

8. Capitalul circulant include masinile si utilajele. F

9. Cel mai adesea functia de productie este o relatie de tipul Q = f(K,L). A

10. Productia totala este maxima pentru acea cantitate din factorul de productie variabil
care corespunde egalitatii dintre productivitatea marginala si productivitatea medie. A

11. Daca pentru realizarea unui bun este necesara utilizarea mai multor factori de productie
dintre care, pentru unul se adauga progresiv o cantitate constanta, in timp ce cantitatile
celorlalti factori nu se modifica, produsul marginal al factorului variabil creste pana la un
punct, apoi descreste. A

12. Atunci cand curba productivitatii medii se afla deasupra curbei productivitatii marginale,
productia totala scade. F

13. Productivitatea medie este minima atunci cand este egala cu productivitatea
marginala. F

14. Coeficientul marginal al capitalului se determina prin formula:

unde: k - coeficientul marginal al capitalului

K – capitalul F

Q - volumul productiei

15. Productivitatea medie a capitalului se determina cu formula de calcul:

unde: W- productivitatea medie a capitalului A

Q- productia

K - capitalul

16. Productivitatea marginala a capitalului se calculeaza cu formula:

unde:

W - productivitatea marginala a capitalului A

k - coeficientul marginal al capitalului

17. Randamentele de scara crescatoare si descrescatoare se explica prin fenomenele
interne scarii: economii si pierderi. A

18. Costul implicit este insusi costul contabil. F

19. Costul explicit este insusi costul contabil. A

20. Costul economic este un concept mai larg decat costul contabil. A

21. Marimea costului este diferita de la un produs la altul, in functie de specificul fiecaruia si
de consumul de factori pe care il solicita. A

22. Costul fix reprezinta cheltuiala care se face chiar daca nu se produce nimic. A

23. CMT = CMF + CMV A

24.

unde: CMV = cost mediu variabil F

CF = cost fix

Q = productia

25.

unde:

CMV = cost mediu variabil A

CV = cost variabil

Q = productia

26.

Unde: Cmg = cost marginal A

CV = cost variabil

Q = productia

27. CT = CTM x Q

unde:

CT = cost total

CTM = cost total mediu A

Q = productia

28. CT = CVM x Q

unde:

CT = cost total

CVM = cost variabil mediu F

Q = productia

29. Valorile costului variabil mediu si costului total mediu sunt minime atunci cand sunt
egale cu valoarea costului marginal. A

30. Daca productia unei firme este egala cu zero, atunci costul fix mediu si costul variabil
mediu sunt egale. F

31. Pe termen lung, cresterea productivitatii muncii actioneaza in sensul opus tendintei
generale de evolutie a salariului nominal. F

32. Concurenta realizeaza o selectie a producatorilor, eliminandu-i pe cei ineficienti. A

33. Existenta concurentei este motivul pentru care agentii economici cauta sa fie cat mai
eficienti si competitivi pe piata. A

34. Pe piata cu concurenta perfecta, redistribuirea resurselor societatii este o functie a
pretului. A

35. Diversitatea produselor este o trasatura a pietei cu concurenta perfecta. F

36. Pe termen lung, intrarea de noi firme pe piata monopolistica, se va produce atata timp
cat vor exista oportunitati de profit. A

37. Comportamentul unei firme oligopoliste este unul strategic, fiecare competitor fiind
nevoit sa tina seama de deciziile celorlalti. A

38. Firmele care actioneaza pe o piata de oligopol nu pot influenta nici pretul si nici
cantitatea vanduta deoarece au putere economica foarte redusa. F

39. Piata autoturismelor este o piata de oligopol. A

40. Cererea de munca este egala cu nevoia de munca existenta in economie. F

41. Nivelul salariului si cererea de munca se afla in raport invers proportional. A

42. Un agent economic va face angajari numai daca va avea un cost marginal al muncii mai
mare sau egal cu venitul marginal al muncii. F

43. Piata muncii este o piata omogena. F

44. Piata muncii este o piata derivata. A

45. Cererea de munca se exprima prin numarul de locuri de munca existente sau prin oferta
de locuri de munca. A

46. Intre cererea de munca si nevoia de munca exista o relatie de la parte la intreg. A

47. Intre marimea duratei muncii si cea a timpului liber este o relatie inversa. A

48. Cererea si oferta de munca sunt structurate pe domenii de activitate rezultate din
diviziunea sociala a muncii. A

49. Cererea de munca este influentata de costul marginal al muncii. A

50. Oferta de munca se exprima prin numarul locurilor de munca. F

51. Oferta de munca totala este influentata de marimea salariului. A

52. Marimea ofertei de munca nu este conditionata de marimea, dinamica si structura
populatiei. F

53. Mobilitatea perfecta este o trasatura a ofertei de munca. F

54. Populatia totala a unei tari se identifica cu oferta de munca. F

55. Intre marimea duratei muncii si cea a timpului liber exista o relatie pozitiva. F

56. Costul de oportunitate reprezinta costul tuturor alternativelor la care se renunta, atunci
cand se face o alegere intre mai multe variante posibile, in alocarea resurselor; F

VARIANTE MULTIPLE DE RASPUNS

1. Capitalul - factor de productie se refera la:

a. creditele contractate la banci;
b. bunuri destinate producerii altor bunuri sau servicii;
c. investitiile unei firme;
d. bunuri economice destinate tranzactiilor pe piata.

B

2. In capitalul fix al unei firme industriale nu intra:

a. cladirile sectiilor de productie; c. magaziile si depozitele;
b. masinile si utilajele; d. materiale si semifabricate.

D

3. Consumul de capital fix se include in costul de productie:

a. sub forma uzurii fizice a acestuia;
b. sub forma uzurii fizice si morale a acestuia;
c. proportional cu productia obtinuta;
d. prin amortizare.

D

4.Expresia monetara a uzurii capitalului fix este exprimata de:

a. cifra de afaceri; c. uzura fizica;
b. amortizare; d. uzura morala.

B

5.Expresia baneasca a uzurii capitalului fix este:

a. costul total;
b. cheltuiala cu capitalul circulant;
c. amortizarea;
d. cifra de afaceri.

6.Clasificarea elementelor capitalului tehnic in capital fix si capital circulant are la baza si
criteriul:

a. modalitatii de achizitionare; c. duratei de amortizare;
b. tipului uzurii; d. modului in care se consuma.

7.Obiectivul principal al producatorului este:

a. obtinerea de castiguri legale;
b. inregistrarea de profit mediu;
c. maximizarea profitului;
d. minimizarea pierderilor.

8.La baza combinarii factorilor de productie nu sta:

a. diviziunea muncii; c. complementaritatea; ?
b. adaptabilitatea; d. substituibilitatea.

9.Combinarea factorilor de productie se reprezinta grafic prin:

a. curba posibilitatilor de productie; c. curba de indiferenta;
b. curba isocuantei (isoproductiei); d. curba de isoutilitate.

10.Functia de productie exprima legatura obiectiva existenta intre:

a. cost si profit;
b. factorii de productie folositi si rezultatele obtinute;
c. cantitatea si calitatea factorilor de productie folositi;
d. profitul brut si profitul net.

11.O activitate economica eficienta inseamna:

a. a satisface nevoi mai putine cu resurse mai ieftine;
b. a satisface nevoile cu resursele pe care societatea le produce;
c. a satisface nevoi mai multe cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine;
d. a spori permanent cantitatea resurselor atrase si utilizate.

12.Cand productivitatea medie a muncii este egala cu cea marginala, atunci productivitatea
medie este:

a. minima; c. descrescatoare;
b. maxima; d. crescatoare.
13. Productivitatea muncii creste pe masura ce:

a. se asimileaza noi factori de productie;
b. scad cantitatile din alti factori de productie utilizati;
c. factorul munca utilizat sporeste cantitativ;
14.Productia a 3000 de bunuri necesita 60 de salariati. Angajarea a inca 20 de salariati
determina un spor de productie de 1000 de bunuri. Cat este productivitatea marginala a
muncii?

a. 16,4;
b. 56;
c. 75;
d. 50.
15.Rolul concurentei este:

a. satisfacerea mai buna a trebuintelor consumatorului, fara sacrificarea
intereselor producatorului;
b. asigurarea cooperarii intre producatori;
c. cresterea preturilor factorilor de productie;
d. favorizarea vanzatorilor.
16.Pretul are rolul de:
a. stimulare a economisirii;
b. informare;
c. diminuare a risipei;
d. indicator al nivelului de trai.
17.Atomicitatea pietei se caracterizeaza prin faptul ca

a. pe piata exista un numar egal de vanzatori si cumparatori;
b. deciziile proprii ale fiecarui agent al cererii si ofertei exercita un efect semnificativ
asupra cererii, ofertei si pretului;
c. pe piata exista numerosi agenti ai cererii si ofertei, fiecare avand o forta
economica redusa;
d. se deruleaza un volum redus de tranzactii de vanzare si cumparare.
18.Ce tip de piata se caracterizeaza prin atomicitatea cererii si ofertei, prin lipsa de
omogenitate a produselor si posibilitatea unei satisfaceri bune a cererii?

a. piata cu concurenta monopolistica;
b. oligopolul;
c. oligopsonul;
d. monopolul.
19. In situatia monopsonului
a. putem vorbi de atomicitatea cererii;
b. exista un singur producator;
c. exista un singur cumparator;
d. preturile sunt stabilite de catre stat.

20. Carui tip de piata ii este caracteristica vanzarea de produse diferentiate de catre un
numar mare de producatori:

a. pietei cu concurenta imperfecta in general;
b. pietei cu concurenta neloiala;
c. pietei cu concurenta monopolistica;
d. oligopolului.

21.In situatia de monopol:

a. functioneaza atomicitatea cererii;
b. producatorul dicteaza pretul;
c. producatorul dicteaza pretul si cantitatea cumparata;

22.Conditia esentiala ca nevoia de munca sa fie considerata cerere de munca este
considerata:

a. plata prin salariu;
b. aparitia de noi intreprinderi;
c. existenta concurentei;
d. existenta ofertei de munca.

SUBIECTE DE TIPUL COMPLETARE

Capitalul ________ reprezinta acea parte a capitalului care se consuma integral intr-un
singur ciclu de fabricatie si se inlocuieste dupa fiecare ciclu de productie.

Uzura _______ reprezinta deprecierea treptata a masinilor, echipamentelor, instalatiilor ca
urmare a folosirii lor in activitatea economica sau a actiunii factorilor naturali.

Functia de productie exprima relatia dintre factorii de productie si _________.

Combinarea factorilor de productie se analizeaza pe termen scurt si pe termen _____.

_____________ reprezinta posibilitatea de asociere a unei fractiuni dintr-un factor cu o
cantitate din alt factor.

________________ reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale
factorilor de productie ce participa la producerea unui anumit bun economic.

____________ reprezinta posibilitatea de a inlocui o cantitate dintr-un factor de productie
printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al
productiei.

Randamentele de scara crescatoare si descrescatoare se explica prin ________ si pierderi
interne ale scarii.
Productivitatea exprima ________ combinarii factorilor de productie cu scopul obtinerii
maximului de efecte utile cu minimum de eforturi.
_____________ muncii exprima eficienta cu care este consumat factorul munca.
SUBIECTE CU RASPUNS NUMERIC
1.Cu cate procente creste productivitatea medie a muncii daca productia creste cu 500% iar
numarul salariatilor cu 200%? 100
2.Cate u.m. (unitati monetare) este costul fix, daca costul total la nivelul productiei “zero”
este 90 u.m.? 90
3.La o firma pretul de vanzare al produselor este de 60 RON/bucata, costul fix global este
de 900 RON si costul variabil mediu este 30 RON. Care este nivelul productiei la pragul de
rentabilitate? 30

4.Fie urmatoarea situatie a fortei de munca in Romania intr-un anumit an: 50 %

Populatia Populatia in Populatia Populatia Populatia Someri
totala varsta de activa ocupata ocupata inregistrati
munca (15- civila (la sfarsitul
65 ani) anului)
TOTAL 22000000 17000000 12000000 6000000 5000000 600000
Care este gradul de ocupare (in procente)?

5.Valoarea ramasa de amortizat a unui echipament de productie, dupa 4 ani de utilizare,
este de 20 mil u.m. Care a fost valoarea initiala a produsului in situatia in care a mai ramas
doar un an de plata pentru amortizare. 100 mil

1. Un consumator cu un buget disponibil de 2 mii RON poate cumpara 4 bunuri X sau 12
bunuri Y. În cazul in care se decide sa cumpere bunul X, determinati cate bunuri Y reprezinta
costul de oportunitate al unei unitati din bunul X.
ANS: 3

2. Calculati coeficientul de elasticitate a cererii in raport de pret, in cazul in care pretul
unui bun scade cu 40%, iar cantitatea ceruta din acel bun creste cu 20%.
ANS: 0,5

30%.
ANS: 90

unui bun creste de la 200 la 300 u.m. iar cantitatea ceruta din acel bun scade de la 500 la
400 buc.
ANS: 0,4

5. In cazul in care coeficientul de elasticitate a ofertei in raport de pret este 0,5, iar
pretul bunului creste de la 400 la 600 u.m., cu cat va creste cantitatea oferita din acel bun
stiind ca initial a fost de 800 buc.?
ANS: 200

ANS: 40

7. Stiind ca functia cererii in raport de pret este: C(px) = 60 - px, iar functia ofertei in
raport de pret este O(px)= 20 + px, sa se calculeze cantitatea de echilibru.
ANS: 40

8. Cu cate procente creste productivitatea medie a muncii daca productia creste cu
500% iar numarul salariatilor cu 200%?
ANS: 100

9. Cate u.m. (unitati monetare) este costul fix, daca costul total la nivelul productiei
“zero” este 90 u.m.?
ANS: 90

10. La o firma pretul de vanzare al produselor este de 60 RON/bucata, costul fix global
este de 900 RON si costul variabil mediu este 30 RON. Care este nivelul productiei la pragul
de rentabilitate?
ANS: 30

11. Dependenta cererii si ofertei pentru bunul “A” in raport cu pretul unitar al acestuia
(PA) se exprima prin functiile: C(PA) = 60 - 3PA si O(PA) = 10 +2PA. Sa se determine pretul de
echilibru pentru acest bun.
ANS: 10

12. In perioada T0 salariul nominal era de 300 RON. Cat trebuie sa fie salariul nominal
pentru ca salariul real sa creasca cu 40%, in conditiile sporirii preturilor cu 20%?
ANS: 504

13. Un teren genereaza o renta anuala in valoare de 100 u.m. (unitati monetare), iar
nivelul ratei dobanzii bancare este de 20%. Cate u.m. reprezinta pretul acestui teren?
ANS: 500

14. O banca acorda un credit de 3000 RON cu o rata a dobanzii de 15% pe termen de 3
luni.Ce valoare are dobanda incasata de banca?
ANS: 112,5

15. Cuponul unei obligatiuni este de 500 RON, iar rata anuala a dobanzii este 25%.
Determinati cat reprezinta cursul obligatiunii.
ANS: 2000

16. Cantitatea ceruta si pretul pentru bunul X evolueaza astfel:

Saptamana Cantitate ceruta (buc.) Pret unitar (u.m.)
T0 80 10
T1 100 8
Determinati coeficientul de elasticitate a cererii în functie de pret.
ANS: 1,25

17. Referitor la activitatea unei intreprinderi se dau urmatoarele date:

Productie (buc.) 0 6 10
Cost Total (u.m.) 100 700 1200
In cazul productiei de 10 buc., determinati costul variabil mediu.
ANS: 110

marginala)

Qx 1 2
Utx 40 ?
Umx 40 20
ANS: 60

19. Costurile fixe ale unei firme sunt CF=200 RON., iar cele variabile medii sunt CVM=40
RON. Stiind ca firma vinde o unitate de produs cu pretul de 50 RON care este nivelul
productiei de la pragul de rentabilitate?
ANS: 20

20. Fie urmatoarea situatie a fortei de munca in Romania intr-un anumit an:

65 ani) anului)
TOTAL 22000000 17000000 12000000 6000000 5000000 600000
ANS: 50

21. Daca profitul creste cu 40% iar costurile scad cu 30%, cu cate procente creste rata
profitului raportata la cost?
ANS: 100

Pret unitar (RON) Cantitate ceruta (buc.) Cantitate oferita (buc.)
5 30 21
6 28 22
7 26 24
8 25 25
9 23 28
10 21 31
ANS: 8

diferite valori ale pretului acestuia. Cat este cantitatea de echilibru?
5 30 21
6 28 22
7 26 24
8 25 25
9 23 28
10 21 31
ANS: 25

diferite valori ale pretului acestuia. Calculati deficitul de oferta la nivelul pretului de 11 RON.
10 25 16
11 23 18
12 22 21
13 20 20
14 18 23
15 17 26
ANS: 5

RON.
10 25 16
11 23 18
12 22 21
13 20 20
14 18 23
15 17 26
ANS: 5

26. O firma are 200 de salariati si realizeaza 4000 de produse. Cati salariati ar fi nevoie sa
mai angajeze firma pentru a-si tripla productia in conditiile cresterii productivitatii medii a
muncii cu 50%?
ANS: 200

27. Daca o firma realizeaza o productivitate medie a muncii de 2000 produse/salariat, sa
se deteremine productivitatea marginala a muncii, in cazul sporirii cu 60% a productiei si cu
30% a numarului de salariati.
ANS: 4000

28. Valoarea ramasa de amortizat a unui echipament de productie, dupa 4 ani de
utilizare, este de 20 mil u.m. Care a fost valoarea initiala a produsului in situatia in care a
mai ramas doar un an de plata pentru amortizare.
ANS: 100

29. Productivitatea medie a capitalului la momentul T a fost de 2000 de bucati. In
perioada T -T productia totala a crescut cu 30%, iar volumul capitalului cu 20%. Sa se
determine productivitatea marginala a capitalului.
ANS: 3000

30. Proprietarul unei suprafete de teren agricol decide sa vanda. Ce pret pretinde el, daca
arenda anuala este de 500 u.m., iar rata dobanzii este de 25%?
ANS: 2000

31. Determinati cantitatea de produse care asigura realizarea unui profit anual de 30
milioane u.m., in cazul in care firma inregistreaza un cost fix global de 200 milioane u.m., un
cost variabil mediu de 150000 u.m./produs, si vinde produsele la un pret unitar de 250000
u.m.
ANS: 2300

32. In perioada t0-t1 masa monetara creste cu 20%, fiind initial de 50000 mld.u.m.. In
conditiile mentinerii vitezei de rotatie a banilor la 2 rotatii pe an, sa se calculeze cate
miliarde reprezinta variatia absoluta a valorii bunurilor economice de pe piata .
ANS: 20000

33. In momentul t0 numerarul era de 5000 RON iar masa monetara scripturala reprezenta
80% din masa monetara. Sa se calculeze masa monetara scripturala in momentul t1 stiind ca
s-a constituit un depozit bancar de 1000 RON.
ANS: 21000

34. Se dau urmatoarele date privind activitatea unei intreprinderi:
Productie (unitati) 0 5 7 10
Cost total (u.m.) 20.000 30.000 40.000 50.000
In cazul productiei de 10 unitati calculati costul variabil mediu.
ANS: 3000

35. Sa se calculeze pretul unei obligatiuni cu un randament de 20%, al carei cupon anual
este de 100 RON.
ANS: 500

36. Sa se calculeze cu cate procente se modifica CFM in conditiile in care volumul
productiei scade cu 20%, caeteris paribus.
ANS: 25

37. Calculati cu cate procente se modifica masa monetara stiind ca preturile cresc in
medie cu 20%, volumul bunurilor si serviciilor supuse tranzactiilor creste cu 10% iar viteza de
circulatie a monedei ramane constanta.
ANS: 32

38. In luna mai, productia inregistrata de o firma este de 3000 bucati. Fata de luna aprilie,
numarul salariatilor a crescut cu 20, devenind 70, iar productia s-a dublat. Calculati
productivitatea marginala a muncii.
ANS: 75

39. In anul 2006, o firma produce 500 bucati din bunul X, la un cost total de productie de
2500 RON. Costurile fixe reprezinta 20% din costul total. In anul 2007, productia creste cu
100 bucati, iar costul de productie devine 3800 RON. Sa se determine costul variabil in 2007.
ANS: 3300

40. Ce suma trebuie depusa in prezent la banca daca se doreste ca peste 2 ani, in
conditiile unei rate a dobanzii anuale de 20% suma finala obtinuta sa fie 14400 RON?
ANS: 10000

41. La o anumita firma, productivitatea medie a muncii se dubleaza, iar productia se
tripleaza. Sa se determine cu cate procente se modifica numarul de salariati.
ANS: 50

42. In perioada t0-t1, pretul si cererea pentru un anumit bun au inregistrat urmatoarea
evolutie:
Indicatori T0 T1
Pretul pe bucata (u.m.) 1000 2000
Cererea (buc) 30 10
Sa se determine cate u.m. reprezinta variatia absoluta a cheltuielilor cumparatorilor.
ANS: 10000

43. Dacă salariul nominal nu s-a modificat iar preţurile au crescut cu 300%, sa se
determine cu cate procente se modifica salariul real.
ANS: 75

ADEVARAT/FALS
Acordarea de imprumuturi solicitantilor care intrunesc conditiile de bonitate financiara este
principala functie activa a bancilor. (A)
Actiunea efectului de substitutie este concordanta cu cea a efectului de venit in cazul
tuturor bunurilor pentru care se verifica legea generala a cererii. (F)
Atunci cand curba productivitatii medii se afla deasupra curbei productivitatii marginale,
productia totala scade. (F)
Banii indeplinesc functia de mijloc de schimb atunci cand marfurile se achita in momentul
livrarii lor. (A)
Bancile comerciale contribuie la crearea masei monetara. (A)
Bunurile economice au un caracter nelimitat. (F)
Cresterea profitului unitar se afla in relatie direct proportionala cu pretul unitar. (A)
Cererea de munca este egala cu nevoia de munca existenta in economie. (F)
Cererea de munca este influentata de costul marginal al muncii. (A)
Costul de oportunitate reprezinta costul unei alternative la care se renunta in favoarea
alteia. (A)
Comportamentul unei firme oligopoliste este unul strategic, fiecare competitor fiind nevoit
sa tina seama de deciziile celorlalti. (A)
Cel mai adesea functia de productie este o relatie de tipul Q = f(K,L). (A)
Costul implicit este insusi costul contabil. (F)
Costul explicit este insusi costul contabil. (A)
Costul economic este un concept mai larg decat costul contabil. (A)
Consumul intermediar este inclus in Produsul Global Brut. (A)
Cand ritmul mediu anual de crestere a preturilor este de pana la 6% avem de-a face cu
inflatie taratoare. (F)
Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic. (F)
Ciclurile Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri. (A)
CMT = CMF + CMV (A)
Daca resursele ar fi nelimitate, costul de oportunitate ar fi egal cu zero. (A)
Diversitatea produselor este o trasatura a pietei cu concurenta perfecta. (A)
Daca productia unei firme este egala cu zero, atunci costul fix mediu si costul variabil mediu
sunt egale. (F)
termeni nominali. (A)
Efectul de venit nul in cazul bunurilor de lux, foarte scumpe nu constituie o situatie de
cerere atipica. (F)
Elasticitatea ofertei in raport de pret reprezinta sensibilitatea ofertei la modificarile pretului
bunului. (A)
Existenta concurentei este motivul pentru care agentii economici cauta sa fie cat mai
eficienti si competitivi pe piata. (A)
Extinderea si contractia ofertei se manifesta sub influenta altor cauze decat cele legate de
evolutia pretului. (F)
Economia Politica este o stiinta economica functionala. (F)
Este corecta relatia: V = C – E. (F)
Este corecta relatia: c + e = 1. (A)
Firmele produc numai bunuri materiale. (F)
Fluxurile de bunuri de consum de la firme la menaje constituie un exemplu de flux economic
real.(A)
Fluxurilor de munca de la populatie la intreprinderi le corespund din directie opusa fluxurile
monetare de plati reprezentand salariile pentru munca depusa. (A)
neprevazute. (F)
In conditiile unei anumite marje de profit, marimea costului exercita presiune asupra
pretului. (A)
Intre cererea de munca si nevoia de munca exista o relatie de la parte la intreg. (A)
Intre marimea duratei muncii si cea a timpului liber este o relatie inversa. (A)
In cazul bunurilor inferioare exista o relatie inversa intre modificarea pretului si modificarea
cantitatii cerute din aceste bunuri. (A)
Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la intreg la parte.
(F)
Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) nu sunt incluse in preturile pietei. (F)
Inflatia prin costuri nu implica neaparat cresterea preturilor. (F)
în alte tãri.(A)
Intreprinderile de stat pot sa emita bonuri de tezaur. (F)
Microeconomia reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale. (F)
Majoritatea tranzactiilor bilaterale de piata sunt formate din doua fluxuri economice: un flux
real, si un flux monetar. (A)
Mobilitatea perfecta este o trasatura a ofertei de munca. (F)
Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient supraunitar. (A)
Marimea costului este diferita de la un produs la altul, in functie de specificul fiecaruia si de
consumul de factori pe care il solicita. (A)
Nivelul salariului si cererea de munca se afla in raport invers proportional. (F)
Nevoia de calculator si nevoia de imprimanta sunt considerate nevoi complementare. (A)
O crestere a ratei dobanzii va duce la scaderea pretului terenurilor. (A)
Oferta este o functie crescatoare fata de pret. (A)
Oferta de munca se exprima prin numarul locurilor de munca. (A)
O tara oarecare poate sa fie, concomitent, si debitor si creditor. (A)
Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor. (A)
Pe termen lung, cresterea productivitatii muncii actioneaza in sensul opus tendintei
generale de evolutie a salariului nominal (F)
Perioada cuprinsa intre momentul primirii creditului si inceperea restituirii lui se numeste
perioada de gratie. (A)
Procesul consumarii capitalului fix se manifestã prin fenomenul uzurii. (A)
Piata muncii este o piata omogena. (F)
Piata muncii este o piata derivata. (A)
Pe masura ce se renunta din ce in ce mai mult la producerea unui bun este posibil sa se
produca mai mult dintr-un alt bun(A)
Paradoxul ofertei poate fi exemplificat orin produsele perisabile. (A)
Perioada inchisa a ciclului economic este perioada dintre 2 contractii al ciclului economic.
(A)
Perioada deschisa a ciclului economic este perioada dintre 2 contractii al ciclului economic.
(F)
Produsul Intern Brut real exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente. (A)
intr-o perioada data. (F)
Resursele economice sunt factori de productie. (F)
Rata consumului ia intotdeauna valori pozitive si subunitare. (A)
Rata somajului este un indicator absolut. (F)
Serviciile sunt incluse in sectorul secundar al activitatii economice. (F)
Spunem ca rata dobanzii este real pozitiva atunci cand este mai mare decat rata inflatiei. (F)
Spunem ca rata dobanzii este real negativa atunci cand este mai mare decat rata inflatiei.
(F)
Trasarea frontierei posibilitatilor de productie se intemeiaza pe conceptele de raritate,
alegere si cost de oportunitate. (A)
Tipul intensiv de crestere este specific tarilor avansate economic. (A)
Valorile costului variabil mediu si costului total mediu sunt minime atunci cand sunt egale cu
valoarea costului marginal(A)
Un agent economic va face angajari numai dacã costul marginal al muncii este mai mare sau
egalcu venitul marginal al muncii. (F)
MULTIPLE CHOICE
Atomicitatea pietei se caracterizeaza prin faptul ca- pe piata exista numerosi agenti ai cererii
si ofertei, fiecare avand o forta economica redusa;
Actionarii sunt:-proprietari ai unei parti din capitalul societatii care a emis actiunile;
Atunci când costul variabil total ramane constant iar cantitatea produsa creste, costul
variabil mediu:-creste, apoi scade pânã la zero
Avantajul relativ este :-surplusul de profit incasat de un producator sau comerciant care are
costuri de oportunitate mai reduse decat cele ale concurentilor.
Avantajul absolut reprezinta-castigul realizat de agentul economic care produce si desface
bunurile cu costurile cele mai scazute fata de cele ale altor producatori;
Aproximati numarul actual al statelor nationale:-circa 200
Anul 2000 2001 2002 2003 2004Rata inflatiei(%)45,7 34,5 22,5 15,3 11,9Considerând datele
din tabelul de mai sus, in perioada 2000 - 2004, in România a fost:-inflatie galopantã
Bunurile de stricta necesitate pentru consumatori au, de regula, o cerere in functie de pret:-
inelastica;
Curba care ilustreaza problema raritatii resurselor si reflecta combinarile a doua bunuri care
pot fi produse cu un volum dat de resurse poarta denumirea de:-curba posibilitatilor de
productie;
Care dintre urmatorii economisti sunt considerati reprezentanti ai scolii clasice engleze:-
Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill;
Care din caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii ca factor de productie:-factor
derivat;
Capitalul - factor de productie se refera la:-bunuri destinate producerii altor bunuri sau
servicii;
Costul mediu scade atunci cand:-dinamica productivitatii muncii o devanseaza pe cea a
salariului mediu;
Costul mediu nu depinde de:-veniturile consumatorilor.
Conditia esentiala ca nevoia de munca sa fie considerata cerere de munca este considerata:-
plata prin salariu;
Casele de schimb valutar efectueaza numai operatiuni:-la vedere;
Ce tip de piata se caracterizeazã prin atomicitatea cererii si ofertei, prin lipsa de
omogenitate a produselor si posibilitatea unei satisfaceri bune a cererii:-monopol
Carui tip de piata ii este caracteristica vanzarea de produse diferentiate de catre un numar
mare de producatori:-pietei cu concurenta monopolistica
Cand pretul unei marfi este la un moment dat de 100 u.m. si ajunge la 230 u.m., inseamna
ca:-a crescut cu 130%
Consumul de capital fix se include in costul de productie:-prin amortizare
Cand oferta creste, pretul si cantitatea de echilibru:-pretul scade, cantitatea creste
Cand oferta scade, pretul si cantitatea de echilibru:-pretul creste, cantitatea scade
Cand cererea scade, pretul si cantitatea de echilibru:-scad
Cand cererea creste, pretul si cantitatea de echilibru:-cresc
Cresterea cheltuielilor de productie independent de cererea agregata constituie o cauza a :-
inflatiei prin costuri;
Daca productia creste iar costul marginal este crescator si superior costului variabil mediu:-
costul variabil mediu creste.
Dupa scaderea impozitului pe profit si a altor taxe din profitul brut, ramane:-profitul net
Daca salariul nominal scade si salariul real creste inseamna ca preturile de consum:-au
scazut mai mult decat a scazut salariul nominal
Economia mondiala s-a constituit pe masura maturizarii premiselor necesare:-marile
descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea constituirii diviziunii
mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de transporturi;
Existenta tensiunii nevoi-resurse il determina pe individ:-sa aleaga in conditiile
constrangerilor existente.
Expresia baneasca a uzurii capitalului fix este:-amortizarea
Economia politica este o stiinta economica:-fundamentala;
Functia de productie exprima legatura obiectiva existenta intre:-factorii de productie folositi
si rezultatele obtinute;
In cazul creditelor contractate anterior, inflatia:-avantajeaza pe debitori;
În functie de caracterul tridimensional al fiintei umane, nevoile pot fi clasificate:-nevoi
fiziologice, sociale, rationale;
In situatia in care pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1200 u.m. iar oferta creste de la
100 bucati la 130 bucati, oferta este:-elastica;
În principiu, este mai riscanta:-emisiunea de obligatiuni;
In cazul unei operatiuni bursiere la termen, in urma cresterii cursului actiunilor castiga:-
cumparatorul actiunilor;
In situatia monopsonului:-exista un singur cumparator
In general, relatia dintre nevoi (N) si resurse (R) este de urmatoarea forma:-N > R
In costurile variabile nu sunt incluse cheltuielile cu:-salariile personalului administrativ
In cazul in care pretul unicului substituent al bunului X a scazut, in mod normal:-va scadea
cererea pentru substituent
Inflatia are ca efect:-stimularea inclinatiei spre consum;
Modelul economiei sociale de piata, caracterizata prin atentia deosebita acordata protectiei
mediului, dezvoltarii adecvate a educatiei, ocrotirii sanatatii, asigurarii locurilor de munca si
infaptuirii unor programe guvernamentale de protectie sociala, este caracteristic pentru:-
Germania si tarile nordice;
Obiectivul principal al producatorului este:-maximizarea profitului
O activitate economica eficienta inseamna:-a satisface nevoi mai multe cu aceleasi resurse
sau cu resurse mai putine
Pretul are rolul de:-informare;
Profitul reprezinta:-motivatia obiectiva a posesorilor capitalurilor pentru a le pune in

functiune.
Printre instrumentele politicii monetare nu se numara:-taxa pe valoare adaugata;
Printre particularitatile pietei muncii nu se numara:-este mai putin reglementata decat
celelalte piete;
Printre factorii principali care influenteaza oferta de munca pe termen scurt nu se numara:-
programele de investitii.
Profitul anual si viteza de rotatie a capitalului (exprimata prin numarul de rotatii) sunt in
relatie:-directa
Rata retragerilor studentilor din invatamantul superior scade in timpul unei recesiuni
deoarece:-costul de oportunitate al continuarii facultatii este redus;
Rolul concurentei este:-satisfacerea mai buna a trebuintelor consumatorului, fara
sacrificarea intereselor producatorului;
Renta este o consecinta a:-deficitului de oferta in raport cu cererea unor factori de
productie.
Sa se determine costul fix mediu stiind ca productia obtinuta (Q) este de 100 de bucati iar
costul fix global (CF) este de 10 000 u.m.:-100 u.m.
Sa se determine costul variabil mediu stiind ca productia obtinutã (Q) este de 200 de bucati
iar costul variabil global (CV) este de 20 000 u.m.:-100 u.m.
Se afla in raport invers proportional:-rata dobanzii si cererea de credite.
Substituirea factorului munca in anumite proportii cu factorul capital va genera, pe termen
scurt:-nu are nici o influenta.
Somajul este un dezechilibru macroeconomic care apare atunci cand cererea de munca (Cl)
si oferta de muncã (Ol) se afla în relatia:-Ol > Cl
Un producator detine un avantaj comparativ ( relativ ) intr-o activitate, daca realizeaza
bunul:-cu cel mai mic cost de oportunitate in raport cu ceilalti producatori;
NUMERIC RESPONSE
bun scade cu 10%, iar cantitatea ceruta din acel bun creste cu 20%. ( 2 )
buc. ( 0,5 )
situatia in care coeficientul elasticitatii ofertei in raport de pret este egal cu 1. ( 30 )
7. Cu cate procente creste productivitatea medie a muncii daca productia creste cu 200% iar
numarul salariatilor cu 150%? (20)
8. Cate u.m. (unitati monetare) este costul fix, daca costul total la nivelul productiei “zero”
este 70 u.m.? ( 70 )
12. Cuponul unei obligatiuni este de 8000 u.m. (unitati monetare), iar rata anuala a dobanzii
este 20%.Determinati cate u.m. reprezinta cursul obligatiunii. ( 40.000 )
14. Costurile fixe ale unei firme sunt CF=150 u.m., iar cele variabile medii sunt CVM=30 u.m.
Stiind ca firma vinde o unitate de produs cu pretul de 45 u.m. care este nivelul productiei de
la care firma incepe sa obtina profit? ( 10 )
egal cu 10. ( 2.000 )
profitului
raportata la cost? ( +50% )
determinati inclinatia marginala spre consum. ( 0,7 )
22. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,6, determinati multiplicatorul investitiilor. (
2,5 )
bunului
scade de la 200 la 150 u.m., cu cat va scadea cantitatea oferite din acel bun stiind ca initial a
fost
de 500 buc.? ( 250 )
diferite valori ale pretului acestuia. Cat este pretul de echilibru? ( 8 )
5 20 12 ; 6 18 14 ; 7 17 15 ; 8 16 16 ; 9 14 18 ; 10 12 21
diferite valoriale pretului acestuia. Cat este cantitatea de echilibru? ( 16 )
5 20 12 ; 6 18 14 ; 7 17 15 ; 8 16 16 ; 9 14 18 ; 10 12 21
mii de lei. (9)
5 20 12 ; 6 18 14 ; 7 17 15 ; 8 16 16 ; 9 14 18 ; 10 12 21
calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. ( +50% )
9. La o firma pretul de vanzare al produselor este de 5.000 lei/bucata, costul fix global este
de
20.000 lei si costul variabil mediu este 4000 lei. Care este nivelul productiei la pragul de
rentabilitate ? ( 20 )
11. O banca acorda un credit de 1000 u.m. (unitati monetare) cu o rata a dobanzii de 10% pe
termen de 3 luni.Cate u.m. reprezinta dobanda incasata de banca? ( 25 )
19. Populatia activa disponibila reprezinta 10 milioane de persoane, iar numarul somerilor
este de 2 milioane persoane. Cate procente reprezinta rata somajului? ( 20 )
13. Referitor la activitatea unei intreprinderi se dau urmatoarele date:Productie (buc.) 0 7
10 Cost Total (u.m.) 200 1100 1500 In cazul productiei de 10 buc., determinati costul variabil
mediu. ( 130 )
de pret este O(px) = 10 + px, sa se calculeze pretul de echilibru. ( 10 )
reprezinta costul de oportunitate al unei unitati din bunul X. ( 2 )
10. Un teren genereaza o renta anuala in valoare de 100 u.m. (unitati monetare), iar nivelul
ratei
dobanzii bancare este de 10%. Cate u.m. este pretul acestui teren? ( 1.000 )
COMPLETION
circulatie, distributie si „consumul” de bunuri materiale si servicii, in vederea satisfacerii
trebuintelor.
10. Activitatea din ramura constructiilor se incadreaza in sectorul „secundar” .
11. Activitatea din ramurile piscicultura si apicultura se incadreaza in sectorul „primar” .
12. Activitatea din servicii se incadreaza in sectorul „tertiar” .
13. Activitatile legate de informatica se incadreaza in sectorul „cuaternar” .
14. Autorul lucrarii de referinta din anul 1936: “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a
dobanzii si a banilor” a fost John Maynard „Keynes”.
46. „Bursa” de valori este o institutie infiintata pe baza de lege si supravegheata de stat, ce
are ca scop incheierea de tranzactii cu titluri de valoare anterior emise, dar poate mijloci si
tranzactii cu valute si metale pretioase.
5. Componenta esentiala a activitatii economice o reprezinta „productia”.
18. Cererea se afla in raport „invers” proportional fata de pret: cand pretul creste, cantitatea
ceruta scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumparare se micsoreaza, si invers,
cand pretul scade, cantitatea ceruta creste.
19. Cererea „atipica” exprima exceptiile de la legea cererii, adica situatiile in care cererea de
22. Cand cantitatea oferita scade, presupunand cererea constanta, curba ofertei se
deplaseaza spre stanga si pretul de echilibru „creste”.
23. „Capitalul” este factorul de productie derivat.
26. Combinarea factorilor de productie se analizeaza pe termen scurt si pe termen „lung”.
30. Costul explicit este insusi costul „contabil”.
29. Costul de productie exprima, in forma baneasca, totalitatea cheltuielilor efectuate si
suportate de agentii economici pentru producerea si „desfacerea” de bunuri materiale si
servicii. singur ciclu de fabricatie si se inlocuieste dupa fiecare ciclu de productie.
44. Capitalul „fix” reprezinta acea parte a capitalului care participa la mai multe cicluri de
productie, consumandu-se treptat si inlocuindu-se la intervale mai mari de timp.
45. Capitalul „circulant” reprezinta acea parte a capitalului care se consuma integral intr-un
serviciile existente.
50. Cererea „agregata sau globala” exprima ansamblul cererii din partea tuturor
cumparatorilor la toate bunurile si
55. „Ciclicitatea” constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul
38. „Dobanda” reprezinta suma de bani platita pentru dreptul de folosinta temporara a unei
sume de bani imprumutata.
58. „Deflatia” este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe
termen
lung, oferta de bunuri si servicii este mai mare decat cererea, avand loc scaderea preturilor.
47. Diferenta intre venitul total si costul de productie reprezinta „masa” profitului.
15. Economia de piata se caracterizeaza prin mai multe trasaturi printre care si aceea ca
„concurenta” este regulatorul principal.
21. Echilibrul pietei reflecta situatia in care cantitatile oferite si cele cerute sunt „egale”, la
pretul pietei.
34. Efectul de „substitutie” consta in reducerea timpului liber si cresterea corespunzatoare
a
timpului destinat muncii.
51. Efectul Giffen este o situatie de cerere „atipica”.
35. Efectul de „venit” consta in micsorarea timpului destinat muncii si sporirea,
corespunzatoare a timpului liber.
25. Functia de productie exprima relatia dintre factorii de productie si „rezultate”.
6. „Microeconomia” reprezinta activitatea economica la nivelul intreprinderii.
7. „Mezoeconomia” reprezinta activitatea economica la nivel de ramura economica si zona
economica.
8. „Macroeconomia” reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale.
9. „Mondoeconomia” reprezinta ansamblul economiilor nationale in interdependenta lor.
49. Masa „monetara” este constituita din totalitatea instrumentelor necesare circuitului
bunurilor
economice si platilor la un moment dat.
1. Nevoile umane reprezinta „cerinte” materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de mediu
2. Nevoile oamenilor constientizate, devenite mobiluri ale acestora, reprezinta „interese”
economice.
20. Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii destinata vanzarii, pe „piata”, la un
moment dat.
39. Obligatiunile „ipotecare” sunt titluri de valoare, emise de banci, cu scopul acordarii de
imprumuturi agentilor economici, care le garanteaza cu terenuri sau imobile.
se formeaza „preturile”, au loc negocieri si acte de vanzare - cumparare, in conditii de
concurenta.
28. Productivitatea exprima „eficienta” combinarii factorilor de productie cu scopul
obtinerii
maximului de efecte utile cu minimum de eforturi. impozitele si taxele suportate direct din
profit.
31. Pretul este expresia „baneasca” a valorii unei marfi.
32. Populatia disponibila „activa” este reprezentata de populatia ocupata si de cei care
cauta un loc de munca.
33. Salariul este un venit pentru angajat si un cost pentru „angajator”.
36. Profitul „net” reprezinta partea din profitul brut care ramane dupa ce au fost deduse
dobanda la capitalul propriu, salariul ca recompensa pentru activitatea depusa, arenda si
chiria pentru terenul si cladirea care ii apartin intreprinzatorului,
41. Piata „secundara” a capitalului include totalitatea tranzactiilor efectuate cu titlurile de
valoare emise si plasate anterior.
40. Piata „primara” a capitalului cuprinde totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta
titlurile de valoare nou emise.
48. Piata de tip „monopson” este piata caracterizata prin existenta unui singur cumparator
si a
numerosi vanzatori.
27. Randamentele de scara crescatoare si descrescatoare se explica prin „economii” si
pierderi
interne ale scarii.
57. Rata dobanzii este raportul procentual intre masa dobanzii si capitalul „imprumutat” .
43. Ratele anuale scadente ale imprumutului extern si dobanda anuala reprezinta „serviciul”
datoriei externe.
37. Renta reprezinta plata pentru folosirea unei resurse economice nesubstituibile, a carei
oferta este „insuficienta” in raport cu cererea, constituind un venit pentru posesorul
acesteia.
53. „Sumflatia” reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic,
productia
nationala scade, iar inflatia se manifesta cu intensitate ridicata.
54. Somajul „ciclic” este forma de somaj generata de evolutia ciclului economic.
56. „Stagflatia” caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara
sa se
micsoreze, accentuandu-se dezechilibrul dintre cerere si oferta si fenomenul inflatiei.
servicii
destinate satisfacerii nevoilor reprezinta „resurse” economice.
16. Totalitatea fluxurilor economice reale si monetare formeaza „circuitul” economic.
42. Valutele ce se pot preschimba liber cu alte valute, fara restrictii vizand sumele solicitate,
scopul pentru care sunt solicitate si persoanele care doresc sa efectueze schimbul se
numesc valute„convertibile”.
52. Veniturile fundamentale sunt: salariul, profitul, dobanda si „renta” .
24. Uzura „fizica” reprezinta deprecierea treptata a masinilor, echipamentelor, instalatiilor
ca urmare a folosirii lor in activitatea economica sau a actiunii factorilor naturali.
MATCHING
Corelati tipul cererii cu valoarea coeficientului de elasticitate a cererii in raport de pret
( Ecp ):
a. Ecp < 1; cerere inelastica (A)
b. Ecp = 0; cerere perfect inelastica (B)
c. Ecp = 1; cerere cu elasticitate unitara (C)
d. Ecp > 1 cerere elastica (D)
e. Ecp cerere perfect elastica (E)
Alegeti tipul de oferta corespunzator definitiei urmatoare:
a. individuala; oferta dintr-un bun din partea unui producator; (A)
b. totala; . intreaga cantitate dintr-un bun pe care producatorii o ofera spre vanzare. (B)
c. agregata. . toate bunurile si serviciile, din tara respectiva, destinate pietei, exprimate in
bani; (C)
Alegeti tipul ofertei potrivit definitiei urmatoare:
a. elastica; variatia ofertei este mai mare decat variatia pretului; (A)
b. cu elasticitate unitara; . variatia ofertei este egala cu variatia pretului; (B)
c. inelastica; modificarea ofertei este mai mica decat modificarea pretului; (C
d. perfect elastica; un nivel dat al pretului cantitatea oferita creste continuu, tinzand spre
infinit. (D)
e. perfect inelastica. la orice variatie a pretului oferta nu se modifica; (E)
Alegeti definitia corespunzatoare tipului de piata mentionat:
a. numar relativ mic de producatori si multi consumatori; piata oligopolista (A)
b. un singur producator si multi cumparatori; piata monopolista (B)
c. doi producatori si multi cumparatori; piata duopolista (C)
d. numerosi producatori si un singur cumparator; piata de tip monopson (D)
e. multi producatori si cativa cumparatori. piata de tip oligopson (E)
Alegeti definitia pentru tipul de salariu mentionat:
a. remuneratia primita de salariat, corespunzatoare salariului net si sumele pentru
concediul
legal, eventual si al 13 -lea salariu. salariul direct (A)
b. cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu salariul nominal, la un anumit
nivel al preturilor; salariul real (B)
c. salariul din care s-au scazut impozitul si alte retineri prevazute de lege; salariul net (C)
d. salariul fixat prin lege, in urma negocierilor sindicate-guvern; salariul minim garantat (D)
e. acele venituri care completeaza salariul nominal si care provin de la bugetul de stat sus
forma alocatiei pentru copii sau a altor ajutoare sociale; salariul social (E)
f. salariul atribuit tuturor angajatilor unei firme cand rezultatele economice ale acesteia
sunt deosebit de bune; salariul colectiv (F)
a. tipul extensiv de crestere economica; . se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor cantitative ale factorilor directi la formarea sporului de PNB (A)
b. tipul intensiv de crestere economica; se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la formarea sporului de PNB (B)
c. tipul intermediar de crestere economica; se caracterizeaza prin contributia preponderenta
a laturilor cantitative ale factorilor directi la formarea sporului de PNB (C)
Alegeti definitia corespunzatoare indicatorului macroeconomic de mai jos:
a. exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor economice destinate consumului final, care
sunt obtinute in interiorul tarii, de catre agentii economici in decurs de un an ;produsul
intern brut (A
b. exprima valoarea adaugata neta a bunurilor economice destinate consumului final, care
sunt obtinute in interiorul tarii, de catre agentii economici in decurs de un an; produsul
national net (B)
c. exprima valoarea productiei finale brute obtinute de catre agentii economici nationali
care isi desfasoara activitatea atat in tara cat si in strainatate; produsul national brut (C)
d. exprima valoarea productiei finale nete obtinute de catre agentii economici nationali
careisi desfasoara activitatea atat in tara cat si in strainatate; produsul intern net (D)31.

A) productia sau venitul creat si consumat de catre agentii economici care isi desfasoara
activitatea in interiorul tarii respective
B) apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea in
propria tara sau in alte tari
C) includerea consumului de capital fix in calculul productiei finale
D) eliminarea consumului de capital fix din calculul productiei finale
Răspuns corect: B

A) consumul intermediar
B) amortizarea
C) investitia bruta
D) investitia neta
Răspuns corect: D
A) PNN este egal cu PIN
B) PNB este egal cu PIB
C) PNB este mai mic decat PIB
D) PNN este mai mare decat PIN
Răspuns corect: C

A) cresterii economice;
B) dezvoltarii economice;
C) inflatiei;
D) somajului.
Răspuns corect: C

A) rata inflatiei
B) PIB nominal
C) indicele preturilor
D) produsul national brut
Răspuns corect: B

A) in preturi constante
B) in preturi curente
C) in preturi comparabile
D) la PPC (Paritatea Puterii de Cumparare)
Răspuns corect: B
A) PIB al Romaniei si PNB al Italiei
B) PNB al Romaniei si PIB al Italiei
C) PIN al Romaniei si PNN al Italiei
D) PNN al Romaniei si PNB al Italiei
Răspuns corect: B
A) 2900
B) 2850
C) 600
D) 350
Răspuns corect: B
A) PIB = 9000
B) CI = 2000
C) IN = 2000
D) IB = 3000
Răspuns corect: B
A) cererea globala
B) investitiile brute
C) Venitul National
D) Produsul Intern Net
Răspuns corect: A

Adevarat-Fals

Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de
piata. Fals

inactiva.Adevarat

Pe termen scurt, progresul tehnic este generator de somaj.Adevarat

Ieftinirea creditului duce la cresterea somajului. Fals

Masurarea somajului presupune doar estimarea nivelului si structurii lui. Fals

Politicile de combatere a somajului se impart in politici active si politici pasive. Adevarat

Politicile active se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari
un anumit venit. Fals

Politicile active de diminuare a somajului constau in măsuri care să contribuie la
(re)integrarea somerilor în diferite activităti si prevenirea somajului în rândul celor
ocupati. Adevarat

Orice crestere a pretului inseamna inflatie. Fals

Inflatia este starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta. Fals

Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata. Fals

Inflatia se masoara in forma absoluta ca masa monetara. Fals

Indicele Preturilor de Consum (IPC) are intotdeauna aceeasi valoare ca Indicele General al
Preturilor (IGP). Fals

Inflatia este generata in exclusivitate de dinamismul intotdeauna mai mare al ofertei
decat al cererii de bunuri.Fals

suplimentara Adevarat

Scopul indexarii este sa acopere, total sau partial, efectele inflatiei, prin compensarea
cresterii preturilor si a scaderii puterii de cumparare a banilor. Adevarat

Unul dintre obiectivele interventiei statului in economie il constituie diminuarea somajului
si inflatiei.Adevarat

Stagflatia reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic, productia
nationala scade, iar inflatia se manifesta cu intensitate ridicata. Fals

De-a lungul curbei Phillips, cand rata inflatiei creste, rata somajului scade. Adevarat

Stagflatia caracterizeaza situatia in care nivelul preturilor si rata somajului cresc. Fals

Productivitatea muncii ridicate conduce la aparitia somajului. Adevarat

Grile cu variante multiple de răspuns

In cazul creditelor contractate anterior, inflatia:
a. avantajeaza pe creditori;
c. nu avantajeaza nici creditorii si nici debitorii;
d. avantajeaza atat creditorii cat si debitorii.

Rata somajului se determina ca raport intre:
a. populatia totala si populatia ocupata;
b. numarul de someri si populatia totala;
d. numarul de someri si populatia ocupata.

Somajul este un dezechilibru macroeconomic care apare atunci cand cererea de munca
a. Ol = Cl
b. Ol > Cl
c. Ol < Cl
d. Ol - Cl = 0

Printre conditiile stabilite Biroul International al Muncii pentru definirea somerului nu se
numara:

Printre cauzele care conduc la aparitia somajului nu se numara:
d. criza economica

Printre politicile active nu se numara:
b. medierea muncii

Indemnizatia de somaj este o forma a :

Cresterea cheltuielilor de productie independent de cererea agregata constituie o cauza
a:
a. inflatiei prin structuri;
b. inflatiei importate;
d. inflatiei prin moneda.

Curba Phillips evidentiaza:
b. o relatie directa intre rata inflatiei si rata somajului;
c. o relatie inversa intre rata inflatiei si rata dobanzii;
d. o relatie directa intre rata inflatiei si rata dobanzii.

Inflatia are ca efect:
b. stimularea inclinatiei spre economii pe termen mediu;
c. stimularea inclinatiei spre economii pe termen lung;
d. stimularea inclinatiei spre economii pe termen scurt.

Daca preturile se dubleaza, valoarea banilor:
a. se dubleaza
b. scade cu 50%
c. creste de 2 ori
d. creste cu 100%

In conditiile manifestarii inflatiei debitorii sunt avantajati datorita:

In 2004 in Romania Indicele Preturilor de Consum (IPC) a fost de 111,9%. Aceasta
a. rata de crestere economica reala a fost de 11,9%;
c. rata somajului a fost de 11,9%;
d. Indicele General al Preturilor a fost tot 111,9%.

Anul 2000 2001 2002 2003 2004
Rata inflatiei 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9
(%)
Sursa: Raport de Monitorizare Romania 2005, CE, p. 93

Considerând datele din tabelul de mai sus, in perioada 2000 - 2004, in Romania a fost:
d. hiperinflatie

Daca preturile cresc cu 1200%:
a. Ip = 1200%
b. preturile cresc de 13 ori: P1= P0 + 1200/100*P0 =( 100*P0+1200*P0)/100=
1300*P0/100 = 13 *P0(adica cresc de treisprezece ori)
c. Ri = 1100%
d. Ri = 1300%

Procentul admis al nivelului şomajului într-o ţară cu economie de piaţă , cu ocupare
deplină, este:
a. maxim 5-6%
b. 0%
c. maxim 1-2%
d. maxim 8-9%

Probleme

1. Populatia apta de munca este de 8 milioane persoane: rata somajului este 10%.
Calculati numarul somerilor (in milioane persoane). R= 0,8

Rezolvare- Rata somajului= numar someri/populatia apta de munca*100
Numar someri= Rata somajului * populatia apta de munca/100= 10 * 8/100=
0,8

2. In 2008 rata somajului a fost 10%, iar in 2009 a crescut cu 20%. Cate procente
reprezinta rata somajului in 2009. R=12

Rezolvare- Rata somajului in 2008= Rs0 = 10/100 = 0.1
- Rata somajului in 2009 = Rs1 = Rs0 + Rs0*20/100 = 0.1+0.1*0.2=0.12 = 12 %

3. Populatia totala a unei tari este de 20 milioane persoane din care 8 milioane
reprezinta populatie ocupata iar 2 milioane sunt someri. Cate procente reprezinta rata
somajului? R=20

Rezolvare- Rata somajului = numar de someri/populatia activa*100 = numar
someri/(populatia ocupata+nr.someri)*100
Rata somajului = 2 mil/(8 mil+2 mil)*100 = 2 mil/10 mil * 100 = 2/10*100 = 20 %

4. Populatia ocupata a unei tari este de 950000 persoane iar rata somajului in
aceasta tara este de 5%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. R=100000

Rezolvare – POPULATIA ACTIVA = POPULATIA OCUPATA + NUMAR SOMERI
Rata somajului = numar de someri/populatia activa*100 = numar someri/(populatia
ocupata+nr.someri)*100
100*numar someri/populatia ocupata+ numar someri = 5
100*numar someri = 5* populatia ocupata + 5*numar someri
100*numar someri – 5*numar someri = 5*populatia ocupata
95*numar someri= 5*950.000
Numar someri = 4.750.000/95 = 50.000
Populatia activa = 950.000+50.000= 100.000

5.Stiind ca rata dobanzii nominale este 15%, iar rata inflatiei este 9%, calculati rata
dobanzii reale(in procente). R=6

Rezolvare : Dobanda reala = Dobanda nominala – Rata inflatiei = 15-9= 6 %

6.In conditiile in care veniturile nominale cresc cu 20% iar preturile scad cu 20% sa se
calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. R=50

Rezolvare : Venitul real(VR) = Venitul nominal(VN)/Preturi(P)
VR0= (VN0/ P0)
VR1 = VR1/P1 = (VN0+20/100*VN0)/ (P0 – 20/100*P0) = 1.2*VN0/0.8*P0 = 1.5
*(VN0/P0)
VR1-VR0 = 1.5-1 = 0.5 deci creste cu 50 %

7.Numarul de someri este 3 milioane si populaia ocupata este de 9 milioane. Cate
procente reprezinta rata somajului? R=25

Rezolvare : Rata somajului = numar de someri/populatia activa*100 = numar
Rata somajului= 3 mil/ (9 mil+ 3 mil) * 100 =0.25*100 = 25 %

8.Populatia activa disponibila este de 8 milioane persoane iar rata somajului este
10%. Calculati numarul somerilor (in milioane persoane). R=0,8

Rezolvare : Rata somajului= numar someri/populatia activa*100
Numar someri= Rata somajului * populatia activa/100= 10 * 8/100= 0,8

dobanzii reale (in procente). R=7

10.Populaţia totală a unei ţări este de 15 mil. cetăţeni, din care 8 mil. sunt apţi de muncă.
Populaţia ocupată reprezintă 6 mil. persoane. Din populaţia neocupată 3/4 caută un loc
de muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat.
Determinaţi:
a.Gradul de ocupare a forţei de muncă; R=40
Rezolvare: Gradul de ocupare = Populatia ocupata/ Populatia totala = 6/15 = 0.4 = 40 %
b.Rata şomajului real. R=25
Rezolvare: Rata somajului = Numar de someri/ Populatia activa * 100
Rata somajului= Populatia apta de munca(activa)-Populatia ocupata/Populatia activa =
8-6/8*100= 25 %

*POPULATIA TOTALA= POPULATIA ACTIVA + POPULATIA INACTIVA*
*POPULATIA ACTIVA= Suma indivizilor unei societati care fiind la varsta apta de munca si
capabili sa o faca,
au sau doresc sa aiba un loc de munca remunerate.
Din punct de vedere economic (sau forţa de muncă) cuprinde toate persoanele de 15 ani
şi peste, care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii
în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii – deci putem sa o
denumim si populatie apta de munca.
*POPULATIA ACTIVA(APTA DE MUNCA)= POPULATIE OCUPATA + SOMERI*

*POPULATIA OCUPATA= Toate persoanele de 15 ani si peste care in decursul unei
perioade au desfasurat o
activitate economica sau sociala producatoare de bunuri si servicii
si se aflau in una
din urmatoarele situatii:-aveau loc de munca si primeau un
salariu sau remuneratie
in bani sau in natura, aveau loc de munca salariat, dar in perioada
de referinta erau
absenti pastrand legatura formala cu locul de munca, aveau un
loc de munca nesalariat
iar in perioada de referinta erau prezente la lucru si exercitau o
activitate lucrative
aducatoare de venit, desfasurau activitati economice
independente.
Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o
activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în
perioada de referinţă (o săptămână), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii,
plată în natură sau alte beneficii.

*SOMERI*
Şomeri conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei
de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă,
- sunt disponibile să înceapă lucrul , dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
În această categorie de populaţie sunt incluse, de asemenea:
- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la
lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară
perioadei de referinţă;
- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi,
pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile
să înceapă lucrul.

Şomeri înregistraţi – persoane apte de muncă, în vîrstă aptă de muncă, care nu au un loc
de muncă, un venit legal şi sînt înregistrate la oficiile forţei de muncă ca persoane în
cãutare de lucru şi care dau dovadă că doresc să se încadreze în muncă.

Rata şomajului: raportul dintre numărul şomerilor definiţi conform criteriilor Biroului
Internaţional al Muncii (BIM) şi populaţia activă totală, exprimat procentual.
*RATA SOMAJULUI*= NUMARUL DE SOMERI/POPULATIA ACTIVA * 100

*POPULATIA INACTIVA= din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele,
indiferent de vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de
referinţă.

Populaţia economic inactivă include următoarele categorii de populaţie:
elevi sau studenţi;
pensionari (de toate categoriile);
casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie);
persoane întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri
(chirii, dobânzi, rente etc.);
persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (această
categorie de populaţie convenţional este atribuită la populaţia economic inactivă).

*GRADUL DE OCUPARE* = POPULATIA OCUPATA/POPULATIA TOTALA *100

*VENITUL NOMINAL* = VENIT REAL/PRETURI
1. Politica keynesiana:
- a presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern;
2. Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un anumit

- autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea

stocului de bani;
3. Marea criza din 1929-1933 a fost determinata de:
- cresterea productiei;
4. Inflatia reprezinta:
- o politica deliberata a autoritatilor monetare;
5. Echilibrul monetar reprezinta:
- un echilibru intre cererea si oferta de moneda;
- ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor

mondiale, este in scadere;
7. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care plateste
producatorului coreean un pret de 250 USD/buc. Presupunem ca producatorul
coreean asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului, in timp ce taxa
vamala pe care Marea Britanie o aplica importurilor de imprimante din Coreea de
Sud este de 20%. In conditiile in care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc
acopera cheltuielile de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul
minim la care comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu
echivalentul in lire sterline a:
- 350 USD
- sunt interpretate gresit semnalele date de pret;
9. Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si
aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale:
- erau transportabile;
- erau durabile;
- erau rare;
- erau divizibile;
- erau atractive;
10. Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei sau a

- utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin intermediul

comertului;
11. Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in SUA ajungea in medie la:
- 19%;
12. Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda se
numea:
- bilet de banca;
- rezerva minima obligatorie;
14. Rata somajului reprezinta raportul procentual intre:
- populatia somera si populatia activa;

15. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul
- este posibil sa difere in mod substantial;
16. Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite
- mai mult de un dolar sub forma de bani noi;
17. Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada

- abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor

sale;
- M1 scade dar M2 nu se modifica;
19. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda coarda" (grabind

lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani
sugera ca:
- bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea lor
legala pe parcursul recesiunii;
20. Banii:
- reprezinta un mijloc de schimb general acceptat;
21. Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate daca se vrea ca

- recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia;
- actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile

si productia;
- inceputul unei probleme si recunoasterea acelei probleme.
- Banca Centrala;
23. Expasiunea creditelor determinata de Banca Centrala:
- reduce rata dobanzii de pe piata monetara;
24. Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si

- o rata excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie;
25. Privita la modul general, piata financiara sau piata capitalului, cuprinde:
- ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurilor

derularea acestora;
26. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta
- si rezerve excedentare;
27. O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in

- atat pentru M1, cat si pentru M2;
28. In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii,
rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
- 12,4%
29. În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in
economie reprezinta doar 96,8% din venitul national potential, conform legii lui Okun,
rata estimata a somajului este de:
- 7.8%
30. In „Manifestul Partidului Comunist" din 1848, Marx si Engels au descris „crizele
- sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive;
31. Autorii sustin ca principala cauza a Marii crize economice a fost:
- extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica

monetara reductionista, care au facut inevitabila criza;
32. Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite, este
acela ca:
- astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani aflata

in circulatie;
33. Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale

au o probabilitate mica de a fi niste tehnici eficiente de stabilizare pentru ca:
- procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie
aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale;
34. Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la

dificila:
- deoaree la nivel general se asteapta ca Banca Centrala sa atinga alte obiective,

care s-ar putea afla in conflict;
- deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca Centrala

ar trebui sa le utilizeze pentru a-si atinge obiectivele;
- deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care contracareaza

initiativele Bancii Comerciale;
-deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei
de bani la un moment dat.
35. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care

vor produce:
- beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung;
36. Intarzierile „sincronizate" care trebuie anticipate si controlate daca este necesar
ca managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele
intarzieri dintre:

si productia;
- aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme.
- le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii destabilizatoare

privind bugetul;
38. Procesele politice democratice stimuleaza politicile publice:
- care ofera beneficii doar unui grupuri de interese bine organizate si informate pe un
termen scurt;
- acceptabilitatea;
40. Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
- diminuarea creditelor pentru bancile comerciale;

42. Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si
- incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii

astfel incat sa poata genera instabilitate economica;
43. Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni de la populatie, atunci banca:
- mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale;
44. Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor Unite,
productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929 dupa ce au
intrat in perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
- 10 ani mai tarziu;
45. Principiul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg
aceasta actiune este:
- flexibilitatea care insoteste lichiditatea;
46. Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in
- Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea
cu imprumut din rezevele lor;
47. O crestere a cererii de bani din partea populatiei sugereaza ca:
- oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante
medii mai mari in conturile lor bancare;
- apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a

identifica un altul, mai bine platit;
49. Cand Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci:
- M1 creste;
50. Detinerea de rezerve de bani:
- ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul platit;
51. Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand:
- bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite;
52. Profitul potential al bancii este dat de diferenta dintre:
- dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile de

economii ale clientilor;
53. Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze

cantitatea de moneda, Aceasta masura are drept consecinte:
- aparitia inflatiei;
54. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem
- stimularea investitiilor, publice si private deopotriva;
55. O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al cererii
pentru:
- venit;
56. Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt
munca, nu au loc de munca, iar dintre acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc
de munca si 50.000 emigreaza atunci:
- populatia ocupata este de 15.000.000;

57. O „recesiune" poate fi cel mai bine perceputa ca:
- o incetinire neintentionata si pertubatoare a ratei de crestere economica;
58. Caracterul preponderant negativ al inflatiei deriva din:
- distorsionarea preturilor relative;
- politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula
productia:
60. In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld.
euro, in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta
comerciala prezinta o rata de acoperire de:
- 80%
- nu sunt avantajoase pentru guvernare, limitand finantarea cheltuielilor

guvernamentale;
63. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele
de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de cheltuieli aprobate
- un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului alegerilor;
- Banca Nationala a Romaniei;
65. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca
preturile vor scadea demonstreaza existenta unei cereri ridicate de:
- bani;
66. Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de bani
pentru ca:
- toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri valorificabile;
67. Operatiunile cu prima simpla „a la hausse":
- ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea

contractului in functie de situatia existenta la termenul de scadenta;
- este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de diversi factori

economici, politici, sociali si institutionali, interni si externi;
- volumul de moneda aflat in circulatie a scazut;
70. Ce inteleg autorii prin sintagma „boom artificial si nesustenabil"?
- extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza cresterea

investitiilor in afaceri neprofitabile;
71. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii

monetare in conditiile in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca
cheltuielile totale, dar:
- cererea de bani a populatiei a crescut;
- populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite;
- bancile comerciale doresc sa creasca numarul imprumuturilor acordate.
- obligatiile institutiilor de incredere;

- o crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comerciale;
74. Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala:
- pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de

productie – capital si munca;
- inflatia;
77. Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor
informatii relevante in timpul pe care politicile fiscale sau monetare il au la dispozitie
pentru a avea efecte complete asupra cheltuielilor private si deciziilor de productie?
- faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de
putine informatii sunt puse la dispozitia publicului;
78. Termenul „politica fiscala" inseamna:
- manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala;
79. Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani

pe perioada nedeterminata?

sale;
80. Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci este
aceea de:
- a le constrange capacitatea de a crea bani;

81. O politica fiscala contraciclica va produce:
- deficite atunci cand scade PIB;
82. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a
fost aceea ca:
- deficitele sunt bune pentru economie;
83. Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune
de acord asupra rolului adecvat al statului in economie este:
- cat de bine functioneaza pietele?;
- tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calitate, ce nu pot fi oferite decat

de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, cum ar fi
instalatori, mecanici auto, zidari, etc.
- acordarea de imprumuturi din rezervele in exces;
86. Legea lui Okun spune ca:
- exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei;
87. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o


- sunt intotdeauna si in mod necesar egale;

89. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei
obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul incasat de
persoana respectiva in 3 ani:
- 30.000 lei;
90. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea
bani prin:
- cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat;
91 . Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are ca scop

- Cheltuielilor si taxelor de stat;
92. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul
- au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale;
93. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de
alimentare a fost de 6%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost
de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, calculati rata
inflatiei.
- 5.8%

- este un sistem economic si politic;
95. Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/sau
monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea
inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa influenteze:
- PIB-ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt;
96. In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933 cu

aproximativ:
- 30%;
97. Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un
- nici M1, nici M2 nu se modifica;
98. Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o

- nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii;
- barterul;
100. Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile

- rata de discount;
101. Detinatorul de actiuni are dreptul:
- de a obtine dividend;
- o directie ascendenta ( o piata”sub semnul taurului” sau bull market);
103. Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia monetara este:
- emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala;

104. Daca toata productia ar fi compusa din produse realizate la comanda:
- recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate;
- prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a

excentului si deficitului de lichidati bancare;
106. Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200
lei/bucata si vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe
baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In momentul executarii contractului, cursul
actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al actiunilor Banca
Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor
operatiuni:
- castiga 95.000 lei ;
107. Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de
catre:
- banci;
108. Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale,
daca ati putea:
- convinge oamenii sa utilizeze bani creati de voi ca mijloc de schimb;
- facand imprumuturi;
- diminuarea cerintelor privind rezervele legale;
- extinderea creditelor pentru bancile comerciale;
- achizitionarea de obligatiuni de la stat;

111. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita
care:
- bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele;
112. Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont
la termen cum variaza agregatele monetare?
- M1 scade cu 5000 iar M2 nu se modifica;
113. Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat

- mareste rezervele bancilor comerciale;
114. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care
populatia in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1
milion reunta la cautarea unui loc de munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
- numarul somerilor este de 630.000 de persoane;
- doar atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti;
116. Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura

- procesului de restructurare permament pe care il cunoaste economia;
- prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara,

deoarece producerea pentru export determina costuri suplimentare;
118. Recesiunea este cel mai bine definita ca o perioada care:
- apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile;
119. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele

- statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange politicile;
- conduce la cresterea generalizata a preturilor;
121. Banii si venitul difera prin faptul ca banii sunt:
- un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade
de timp;
122. Expansiunea monetara transfera putere de cumparare:
- de la ultimii utilizatori ai „banilor iefitni” la sectorul public si sistemul bancar;
123. Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont de
- M2 ramane neschimbat dar M1 scade;
124. Politicile economice de stat reflecta foarte clar:
- interesele celor aflati la putere;
- functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci;
- puterii de cumparare;
- abandonarea expansiunii monetare;
128. Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la rand,
fara a se confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest
lucru deoarece guvernul federal:
- are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea

mijloace cu care sa achite datoriile;
- este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina;
- va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie;
- este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina;
130. Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa:
- sa economiseasca in vederea unui consum viitor;
131. Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din
- acela ca erau mai mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului
continut de monede;
132. Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele

este:
- achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni;
- publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri;

134. Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in Statele Unite este
reprezentat de:
- depozitele verificabile;
135. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg
136. Conceptul de „cerere de bani" se refera la cantitatea de bani pe care oamenii o

doresc:
- sa o detina;
137. Cand Banca Centrala vinde obligatiuni, atunci:
- banii respectivi sunt scosi din circulatia economica;
138. Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care

- este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil
din punct de vedere politic;
139. Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor
- operatiunile de piata libera;
140. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In
- 6.12%;
141. Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente
- promiteau sa plateasca o suma anume de monede metalice la cerere;

- permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$;
143. Capitalul real:
- se valorifica in procesul de productie;
- capacitatea indvizilor de a asigura cooperarea;
145. Printre cauzele care pot genera somajul se inscriu:
- parasirea voluntara a locului de munca;
- rata dobanzii scade;
147. Pe termen scurt, expansiunea monetara:
- il determina pe angajator sa recurga la concedieri;
148. Inflatia
- distorsioneaza sistemul preturilor relative;
149. Pe o piata financiara eficienta
- preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu, astfel incat
orice noua informatie sa fie integrata in pretul titlului;
150. Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de probleme

de coordonare asociate:
- inflatiei;
151. Din ce sunt alcatuite, aproape exclusiv, mijloacele de schimb de astazi?
- promisiuni de plata;
152. Eficienta pietei de capital vizeaza:
- atat eficienta operationala cat si eficienta alocarii;
computer:
- M1 creste si M2 ramane neschimbat;
154. Reducerea ratei dobanzii pe piata monetara determina:
- nu are nicio influenta asupra cursului titlurilor de valoare;
155. Tranzactiile derulate la nivelul pietei muncii:
- vieaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadru juridic si institutional bine;
156. Piata muncii se diferentiaza de celelalte piete prin:
- nivelul de reglementare caracteristic;
157. Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare
achita un credit?
158. Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata
problema somajului:
- interventia statului in economie, orientata catre stimularea cererii agregate;

159. Oferta curenta de munca este reprezentata de:
- populatia ocupata minus somerii;
160. La baza sirului de erori care au dus la criza din anii 10-30;
- politicile monetare expansioniste din anii 1920;
161. Alternativa la politicile fiscale si monetare discretionare este data de:
- absent politicilor;
- rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului;
163. In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes
sustinea faptul ca:
- excendetele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an fiscal;
164. Uniunea Europeana:
- desi are numeroase domenii in care decide prin institutii proprii, supranationale, in
nici un domeniu nu are competente exclusive;
165. Una dintre cauzele crizei economice o reprezinta:
- consumul exagerat din anii de boom economic, incurajat de ratele redusse ale
dobanzii;
- pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la dobanzi mari
si nevoia de a pastra increderea populatiei in capacitatea de rambursare a
depozitelor;
167. Intr-o societate cu economie de piata productia pentru un produs se desfasoara:
- anticipat fata de cerere;
168. Protectionismul:
- modifica raportul de schimb si avantajele comparative;
169. Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata dobanzii
deoarece:
- cresterea sa reduce cererea pentru titluri si determina micsorarea cursului acestora

pe piata bursiera;
170. In functie de durata mobilitatii geografice a fortei de munca, acestea pot fi:
- migratia definitiva;
- persoana care se afla in cautarea unui loc de munca;
172. Jobberul:
- stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe panourile
bursei, pe baza ordinelor transmise de brokeri;
173. O politica anti-inflationista adecvata presupune:
- reducerea ritmului expansiunii monetare;
- o politica fiscal pentru a corecta recesiunile;

- o reducere a incasarilor fiscal cand scade PIB-ul;
176. Dupa conceptia lui Marx si Engels capitalismul esueaza datorita:
- contraductiilor sale interne;
177. Prin politicile expansioniste se obtin:
178. Balanta comerciala:
- reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale;
179. Politicile monetare si fiscale expansioniste:
- sunt atragatoare pentru alegatori;
180. Cursul de schimb real:
- este utilizat pentru a calcula corect repercusiunile pentru schimb asupra

competivitatii unei economii;
182. In perioadele de recesiune oamenii prefera:
- sa detina mai multi bani in numerar;
- sa consume mai mult decat au economisit;

- ofera posibilitatea vanzatorului de a alege intre executarea sau rezilierea

contractului;
- sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti;
186. Inflatia actioneaza ca un impozit deoarece:
- se produce un transfer al puterii de cumparare intre primii si ultimii utilizatori al

insemnelor monetare;
187. Balanta de plati a Ungariei evidentiaza, in 2012, incasari de 11.400 mld. EUR si
plati de 12.650 mld EUR. In aceste conditii, balanta de plati a Ungariei prezinta,
pentru anul 2012:
- un deficit de 1.250 mld EUR;
188. Balanta de plati a Romaniei evidentiaza, in 2012, incasari de 24.500 mld. EUR
si plati de 25.200 mld. EUR. In aceste conditii, balanta de plati a Romaniei prezinta,
pentru anul 2012:
- un deficit de 700 mld. EUR;
189. Majoritatea covarsitoare a schimburilor, din punct de vedere monetar, se

desfasoara:
- prin intermediul conturilor curente si cecuri sau bilete la ordin;
190. Dividendul reprezinta:
- partea din profitul unei societati pe actiuni;
191. Operatiunile pe piata financiara secundara sunt mijlocite de cele mai multe ori
de:
- bursele de valori;
- cresterea cursului de piata al unei monede;
- creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare;
194. Pe piata bursiera oferita de titluri:
- provine din partea detinatorilor titlurilor;
195. In perioadele de recesiune, ca masura de precautie:
- populatia prefera sa detina cat mai putini bani in numerar;
196. Comertul international:
- este specific economiilor deschise;
197. Politicile fiscale si monetare expansioniste vor determina, pe termen scurt:
- cresterea PIB-ului real si a gradului de ocupare;
198. Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata;
- bursele de valori reduc concurenta dintre firme;
- cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile in dezvoltare;
200. Specializarea internationala si schimbul:

- ofera posibilitatea obtinerii de castiguri ca rezultat al economiilor de baza;
- protectia fata de produsele realizate in strainatate poate avea si efecte pozitive

asupra economiei, dar costul de oportunitate este ridicat;
202. Echilibrul monetar determina:
- stabilitatea preturilor;
- vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decat vor determina
modificarea nivelului preturilor;
- sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii

intereselor angajatilor, angajatorilor si uneori ale puterii publice;
205. Cotarea directa:
- este data pentru o unitate sau 100 unitati in moneda straina, transformate in suma
corespunzatoare in moneda nationala;
206. Emigrarea:
- antreneaza efectele nefaste asupra capitalului uman;
207. Pe piata financiara se efectueaza tranzactii cu:
- actiuni si obligatiuni;
208. Decalajele de timp dintre masurile de politica monetara sau fiscala si efectele
lor:
- vor infleunta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decat vor determina
209. O persoana se incadreaza in categoria somerilor daca:
- ramane fara loc de munca, si se afla in cautarea unui alt serviciu;
210. Cand pretul capitalului scade:
- costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si, implicit, la

scaderea canitatii cerute de forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara
negativ;
211. Cand rata dobanzii scazute in mod artificial incepe sa creasca oamenii de
afaceri constata:
- ca inregistreaza costuri si pierderi economice mari;
212. Atat timp cat individul prefera castigurile salariale suplimentare timpului liber,
atunci:
- avem de-a face cu un efect de venit negativ;
213. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata:
- in comertul international, tendinta este de crestere a nivelului productiei medii in

cazul economiilor in dezvoltare;
214. Populatia activa are printre componentele sale:
- someri;
- populatia ocupata;
215.Migratia zilnica:
- poarta, de asemenea, numele de navetism;

216. In conditiile in care cursul de schimb exprimat in moneda nationala creste:
- exporturile devin mai ieftine;
- importurile devin mai scumpe;
217. In conditiile in care cursul de schimb exprimat in moneda nationala scade:
- exporturile devin mai scumpe;
218. In cazul unui deficit al balantei de plati:
- moneda respectiva se va deprecia;
- scaderea cursului de piata al unei monetara;
220. Inflatia este generata de:
- banca centrala, care injecteaza prea multi bani in economie;
221. Suma inflatiei se gaseste in:
- reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile monetare;
222. In functie de scopul si durata deplasarii, migratia temporara poate fi:
- migratia zilnica;
- migratia sezoniera;
- migratia de week-end, denumita si migratiune turistica;



este limitata de ?
reduce la 10%?
-Banca centrala
-Populatia active

asociate ?
-inflatie

erau ?
-rare

59) Capitalul real?
disponibile

-aparitia inflatiei
platit

si institutionali
-acceptabilitatea


politice
poporului

intarzieri dintre:

A. ratei somajului

era:

monede


A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD
totale a societatii
comertului
A. date neadecvate


sale


prin:

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor
A. Banca Centrala
D. Guvern

A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:
A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:


panicat

constitutional?
A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%
A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%
A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%

detina
detina


nesustenabile


intreaga economie
A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca

reciproce
A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%

aceea ca:

ca:

expansiunilor
suplimentare:


comerciale
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



putea:

emitere a banilor
A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%




ca:
52) Capitalul real:

de:
A. monedele rare

C. M1 creste
A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc

decat au
A. interesul public

guvernamentale
A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:
A. haos

agregate
urmatoarele masuri:



poate fi obtinut



altor deponenti
deponenti
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila

dar:

A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze
localitati



D. Barterul

venit
comerciale
C. M1 creste



A. M1 si M2 cresc
A. M1 si M2 cresc
depozitele lor:

stocului de bani


banci

real
termen scurt
pe termen scurt
productia
pe termen lung
pe termen scurt
credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc


obiectiv
B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:

actiune este:
A. rata dobanzii





ca:

A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei
de timp
un moment dat


derularea acestora
produce:

de noi credite
existente
B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta




garantiilor sale
economii

A. 2 ani mai tarziu

B. 5 ani mai tarziu




ca:

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad

specifice
A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real




guvernamentale
A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%
A. comercianti
B. banci


B. ratelor dobanzii








B. bancnote



politice


poporului


intarzieri dintre:




A. ratei somajului



neprelucrat era:

de monede




sterline a:

A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD



totale a societatii
comertului

A. date neadecvate




garantiilor sale

economii



prin:



A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor


A. Banca Centrala
D. Guvern

de:



A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:

A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:



panicat


constitutional?




A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%


A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%


A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%




detina

detina





nesustenabile







intreaga economie

A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca






reciproce

capitalurilor

A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%



aceea ca:


pentru ca:



expansiunilor
suplimentare:




comerciale
venit

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad









putea:

emitere a banilor


A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%










ca:



52) Capitalul real:


de:

A. monedele rare



C. M1 creste


A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc


decat au

A. interesul public



guvernamentale


A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:

A. haos



agregate
urmatoarele masuri:







poate fi obtinut






altor deponenti

deponenti

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila





dar:



A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze





localitati






D. Barterul



venit
comerciale

C. M1 creste





este:





A. M1 si M2 cresc


A. M1 si M2 cresc
depozitele lor:






banci






real

termen scurt

pe termen scurt
productia



pe termen lung

pe termen scurt

credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc







obiectiv

B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:


actiune este:

A. rata dobanzii












ca:





A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei



perioade de timp

un moment dat



derularea acestora

produce:




de noi credite
existente

B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta








garantiilor sale

economii








A. 2 ani mai tarziu
B. 5 ani mai tarziu













ca:



A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



specifice


A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
care:







guvernamentale

A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
aproximativ:

A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%



A. comercianti
B. banci





B. ratelor dobanzii

















B. bancnote





BANCA:





 INFLATIA:

Inflatiei

Promisiuni de plata


PRODUC:

COMERCIALE PRIN:





Banca centrala


COMANDA
DE:
Absenta politicilor




DESFASOARA:

DOBANZII DEOARECE;








MONEDA SE NUMEA:
bilet de banca.

MULTE ORI DE CATRE:
banci

 CAPITALUL REAL:


Acceptabilitatea




350 USD



timp

COMERCIALE PRIN:

POPULATIE:


Inflatia

INFLATIEI.
5.8%



SCHIMBAREA:




INFLUENTEZE:



scurt

CU APROXIMATIV:
30%

moment dat
conflict

productia

Erau durabile
Erau transportabile
Erau atractive
Erau rare
Erau divizibile
RARE




de bani

FAPTULUI CA:



CUPRINDE:
derularea acestora

12,4%




1929), DECAT:
10 ani mai tarziu


COMERCIALE:


CONSECINTE:
Aparitia inflatiei


CENTRALA





6,12%
COMERCIALE PRIN:


POT FI
 JOBBERUL:

economii;
SOMAJ:



PROBLEMA SOMAJULUI





Mai mult de 1 dolar


M1 si M2 cresc


sa detina efectiv:





OKUN este de:
560 mld u.m
VI. Inflatia:








500 u.m. atunci:
la cresterea :
PIB-ului Romaniei
Banci
este:
195.000um
900 um.
redusa de catre

7,8%


Inflatia
6.12%
Sa o detina
14. Banii:
Rata de discount

Barterul
Venit



Facand imprumuturi

mai bine platit

350 USD
Castiga 95.000 lei

Banca Centrala
din anii 1929-1933:
80%





19%

bugetul
12,4%
rata inflatiei.
5.8%

capital si munca
Bani
lor si:
pentru ca:
30.000 lei

in scadere
PROBLEME CURS:

SOLDUL = 14.500-18.350= -3.850 mld euro

a. 82,85%
b. 120,67%
c. 70%
d. 58%

IMPORTURILOR *100
5.800/7.000*100=0,8285*100= 82,85%
a. 440 USD
b. 360 USD
c. 380 USD
d. 140 USD

IMPORTA
=300+20%*300+80= 300+60+80= 440 USD
a. 325 USD
b. 375 USD
c. 475 USD
d. 500 USD
300+ (25%*300)+100 = 300+ 75+100= 475




1.000.000 lei
25% ?

D1= D0- 25%*D0= 75%*DO= 75%*20%= 0,15=== 15%
100%-25%== D1= 75%


lei.actiuni

A VINDE MAI SCUMP)
Castigul= (45.000-40.000)*1.000= 5.000.000

Pierde -(55.000-50.000)*2.200= -11.000
Rezulat total: 5.000.0000-11.000.000 === -6.000.000
2.000.000 u.m
500.000 u.m

a) Profitul= (1.300-1.150)*10.000= 150*10.000= 1.500.000
500.000
c) Pretul= 1.200, castiga= (1.200-1.150)*10.000
varianta corecta


100] = 4,3% - 0,5 x (-20/1000 x 100) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 4,3 +1 = 5,3%
SAU
(980/1000 )x 100 = 0,98 x 100 = 98%
Rata estimata = 4,3% - 0,5 x (98% - 100%) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 5,3%
100]
SAU
Decalajul PIB = (5,7-8)/0,5 = - 4,6%

= (2.400.000 / 19.400.000)*100
= 12,37%

angajat).
PIB= 10.000*20.000.000= 200 de milioane $
somajului) sau:
10= nr șomeri/8.00.000*100
Nr șomeri= 10%*8.000.000 == 800.000
POP ocupată= 8.000.000+ 800.000 == 7.200.000
5,2%+1 == 6,2%

1000)/1.000*100= -20/1.000*100
SAU:
(980/100)*100= 0,98*100= 98%
Rata estimată = 4,3%-0,5(98%-100%)= 4,3%-0,5*(-2)= 4,3%+1= 5,3%
ului potențial?
SAU:
8=5,7-0,5*Decalajul
Decalajul PIB= (8,7-8)/0,5= -4,6%
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%


fost de:
a. 118,03%
b. 17%
c. 4,25%
d. 18,03%
a. 18%
b. 6%
c. 6,5%
d. 106,5%
inflatiei este de :
a. 1,52%
b. 152,27%
c. 52,27%
d. 65,67%
I p 1/ 0=
∑ q 0 x p1 x 100 sau I p 1/ 0=
∑ q 1 x p1 x 100
∑ q0 x p0 ∑ q0 x p0
a. 24%
b. 25,97%
C. 26,82%
d. 27%
a. 39,5%
b. 22,5%
C. 54 , 66%
d. 21, 33%
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a. 50 , 25%
b. 70 , 15%
C. 58 , 15%
d . 170 , 15%
CAP 17:

- loc de munca si
pop activa=?
numarul somerilor=?
rata somajului=?
EMIGREAZA
(2.400.000/19.4000.000)*100 =12,37%

PIB real =?

100=(PIB REAL-400)/4
7.7% =2.7%- 0.5 (PIBreal-400)/4
5%= (-0.5PIB REAL+200)/4
20= -0.5*pib real +200
Pib real= (200-20)/0.5
PIB REAL =360


Declajul PIB= (540-600)/600*100 == -10
Rata somajului = 4.8%-(0.5%*(-10)



pozitiv
pozitiv
negativ
Fara raspuns
a. 390$
b. 410$
c. 300$
d. 301$
300+30%*300+20= 300+90+20= 410$

Incasari- Plati= 20.500-30.00= -9.500

a. 240%
b. 80%
c. 40%
d. 25%



Rs = 6 - 0,5* (96,8-100) = 6 - 0,5 * (-3,2) = 6 – (-1,6) = 6+1,6 = 7,6%
5. 7.6% Rn
Decalaj PIB = (720-800)/800*100 = -80/800*100 = -10

Rs = 7,6-0,5*(-10) = 7,6- (-5) = 7,6+5= 12,6%
sau:
720 ...........X
800............100
x = 90%
Decalaj PIB = 90-100 = -10

Rata somajului= 17%

decalaj PIB= -25
inflatiei va fi de:
- 6,1%
Okun, este de:
-560 miliarde u.m.
-rare
-?
monetare
economii.
-90,91%
33. Inflatia:
-Banca Centrala
-M1 si M2 scad
41. Banii
-5%
evolutia cursului
-5,8%

-aparitia inflatiei
57.Capitalul real :
masuri:

-80%
-castiga 95.000 lei
nedeterminata:
-angajatoii
71. Jobberul

Acceptabilitatea
-30.000 lei
-7,8%
bine platit.

-bilet de banca

-banci


-buresele de valori





-Banca Centrala





deficitului






este egal cu :
-58 USD
aceste conditii:



-rata dobanzii
-15,76%


132. Emigrarea:

-SUA
-6,9%


-4,9%

asociate:
-Inflatiei

adevarata?
-?
GRILE MACRO
timp cat:
internationali
deoarece.
intermediul:
g) Trocului
a) Barterul
de:
-facand imprumuturi

-nu se modifica

comerciale daca :
-M1 si M2 cresc

c. 30%
c. 19%


b. sa o detina
a. venit
b. bani
actiune este
economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si excesive pentru ca
d. Banca Centrala poate mari rezervele bancare dar nu poate obliga bancile sa dea cu imprumut din
rezervele lor
20. Afirmatia ca autoritatile nu ar face decat sa ,,intinda coarda" (grabind lucrurile daca ar incerca sa
anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera ca
b. bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea lor legala pe
21. Termenul ,,politica" fiscala inseamnca

b. manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala
fluctualitatiilor nedorite ale productiei si venitului prin schimbarea
c. cheltuielilor si taxelor de stat
cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre
a. venitul unei probleme si recunoasterea acelei probleme
b. recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
c. actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia
d. toate variantele de mai sus
d. faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de putine informatii
sunt puse la dipozitia publicului
25. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o probalitate mica
de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca
c. procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este
26. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de la impozitare
in cadrul anumitor limite sau de a initia preveziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres
ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea agreagata este neadecvata, politica fiscala
ar deveni
c. un mult mai efiecient instrument pentru influentarea rezultatului alegerilor
c. interesele celor aflati la putere
28. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor produce
c. beneficii pe termen scrut si costuri pe termen lung
democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale
c. este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil din punct de
vedere politic
30. Guvernul federal poate functiona avand deficite foate mari mai multi ani la rand, fara a se
confrunta cu riscul falimentului in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul
federal
b. are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea mijloace cu care sa
achite datoriile
31. Un amendament constiturional care solicita un buget federal anual echilibrat
b. le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii destabilizatoare
privind bugetul
rololului adecvat al statului in economie este
d. cat de bine functioneaza pietele?
a. este un sistem economic si politic

guvernelor, pt ca:
-utilizarea banilor le permite oamenilor sa isi mareasca avutia prin intermediul comertului
2. Banii:
3. Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste, este prin:
-o crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comericiale
-permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
5. Daca Banca Centrala compara obligatiuni de la populatie, atunci banca:
- mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
- functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acodrate de banci
- publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
- facand imprumuturi
9. Ati putea creea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale, daca ati putea:
- convinge oamenii sa utilizeze banii creati de voi ca mijloc de schimb
nedeterminata:
- abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
11. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitatea in capacitatea lor de a crea bani prin:
- cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
- a le constrange capacitatea de a crea bani
13. Cel mai bun argument pt restabilirea etalonului in aur, in SUA , este acela ca
- astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani aflata in circulatie
14. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur a statelor unite, cel mai
-statul ar putea foarte usor anula etLonul in aur oricand i- ar constrange politicos
care alte variante raman constante, determina o crestere:
- atata pentru M1 cat si pt M2
-acordarea de imprumuturi din rezervele de exces
18. Banca centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
-diminuarea cerintelor privind rezervele legale
- extinderea creditelor pt bancile comerciale
-achizitioanarea de obligatiuni de la stat
- oricarea dintre metodele enumerate mai sus
19. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre alta banca care nu dispune
- si rezerve excedentare
creeze:
-mai mult de un dolar sub forma de bani noi
21. Rata dobanzii pe care Bancile Federale o incaseaza de la bancile membre este denumita:
-rata de discount
22. Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in SUA este:
-depozitele verificabile
-barterul
24. Ceea ce utilizam astazi ca „mijloc de schimb” este format in intregime din
- obligatiile institutiilor de incredere
-toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri valorificabile
falsificarea lor si :
- promiteau sa plateasca o suma de monede metalice la cerere
era:
- acela ca era mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut de monede
preferat de schimb pt ca eceste metale:
-erau atractive
-erau divizile
-erau durabile
-erau transportabile
-erau rare
-indeplineau toate conditiile mentionate mai sus
29. Tehnica utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele excedentare ale bancilor
comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani este:
-achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni

30. Achizitionarea de catre bancile rezervei federale a unor obligatiuni de stat detinute anetrior de
catre populatie:
- mareste rezervele bancilor comerciale
reprezentata de:
- operatiuni pe piata libera
depozitele lor:
- autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea stocului de bani

- deoarece bancile si populatia se comporta intr o maniera care contracareaza initiativele bancii
centrale
- deoarece la nivel general se asteapta ca banca cebtrala sa atinga alte obiective care s ar putea afla
in conflict
-deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei de bani la un
moment dat
- deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care banca centrLa ar trebui saa le
utilizeze pt a si atinge obiectivele
- din toate motivele enunerate mai sus
34. Desi exista multe dezarcorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile pt inflatie
exista un acord general asupra faptului ca
- o rata excesiviva de crestede a stocului national de bani va cauza inflatie
35. Recesiunea este cel mai binedefinita ca o perioada in care
- apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
36. O crestere a cererii de bani di partea populatiei sugereaza ca:
- oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante medii mai mari
37. Cantitatatea de bani oferita de autoritatile monetare
- va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
- este posbil sa fie maj mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
- este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
- toate variantele sunt adevarate
38. Diferntele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si camtitatea de bani
pe care le o pune la dispozitie banca centrala
- incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii astfel incat sa
poata genera instabilitatea economica
39. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in conditiile
in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale, dar
- bancile comerciale doresc sa creasca nr imprumuturilor acordate
- cererea de bani a populatiei a crescut
- populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
- toate raspunsurile sunt corecte
40. Intarzierile „ sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele intarzieri dintre :
- aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme
-recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
- actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia
- toate variantele de mai sus sunt corecte

probabilitate mica de a fi niste tehnici eficiente de stabilizare pt ca
- procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuieleile modificate trebuie sa fie aprobate
esteprea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale
42. Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/ sah monetara pt a
asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa
influenteze
- PIB ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt.

• 1.
o A.
o B.
totale a societatii
o C.
o D.

comertului
• 2.
Banii:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 3.
o A.

venit
o B.
o C.
o D.

comerciale
• 4.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 5.
o A.
o B.

o C.
o D.
• 6.
o A.
o B.

o C.

o D.
Este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca baza de referinta aurul
si care le cerea bancilor sa pastreze rezerve in aur
• 7.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul
si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale:
o A.
Erau atractive
o B.
Erau divizibile
o C.
Erau durabile
o D.
Erau transportabile
o E.
Erau rare
o F.
• 8.
Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din
o A.
o B.
o C.
o D.
Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut
de monede
• 9.
Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente
o A.
o B.
o C.

o D.
• 10.
Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de
bani pentru ca:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 11.
o A.
o B.
Bancnote
o C.
o D.
• 12.
o A.
o B.
Utilizarea monedei
o C.
o D.
Barterul
• 13.
reprezentat de:
o A.
Monedele rare
o B.
o C.
o D.
• 14.
o A.
o B.

o C.
o D.
• 15.
o A.
o B.
Facand imprumuturi
o C.
Tiparind bancnote
o D.
• 16.
Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale,
daca ati putea:
o A.
o B.
o C.

emitere a banilor
o D.
• 17.
Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze
bani pe perioada nedeterminata?
o A.

garantiilor sale
o B.
o C.

economii
o D.
• 18.
Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a
crea bani prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 19.
Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci
este aceea de:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 20.
Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite,
este acela ca:
o A.

o B.
o C.
o D.
• 21.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 22.
O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale,
in conditiile in care alte variabile raman constante, determina o crestere:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 23.
comerciale:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
• 24.
o A.
o B.
o C.

altor deponenti
o D.

deponenti
• 25.
prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 26.
Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta
o A.
o B.
o C.
o D.
• 27.
Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite
o A.
Haos
o B.
o C.
o D.
• 28.
Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile
o A.
Rata de discount
o B.
o C.
Rata primara
o D.
Rata de trezorerie
• 29.
excedentare ale bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de
bani este:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 30.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 31.
Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor
o A.
o B.
o C.
o D.
• 32.
o A.
o B.

o C.
o D.
Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea

stocului de bani
• 33.
dificila:
o A.

o B.

o C.

o D.

o E.
• 34.
o A.
Un control al ratei de crestere a stocului de bani este cea mai buna modalitate de
a stabiliza rata de crestere a PIB
o B.
o C.
o D.
• 35.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 36.
o A.

o B.
o C.

o D.
Oamenii sunt dispusi sa renunte la timpul liber pentru a obtine venit suplimentar
• 37.
o A.
o B.
detina
o C.
detina
o D.
• 38.
o A.
o B.
o C.
Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii

o D.

nu poate fi obtinut
• 39.
Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii
mareasca cheltuielile totale, dar:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 40.
Intarzierile „sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este
o A.
o B.
o C.

o D.
• 41.
Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor
o A.

agregate
o B.
o C.
o D.

• 42.
Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala
si/sau monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara
a crea inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa influenteze:
o A.
PIB-ul nominal
o B.
PIB-ul real
o C.
Nivelul preturilor
o D.
• 43.
aproximativ:
o A.
10%
o B.
20%
o C.
30%
o D.
50%
• 44.
Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in
medie la:
o A.
9%
o B.
13%
o C.
19%
o D.
30%
• 45.
Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor
Unite, productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929
dupa ce au intrat in perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
o A.
2 ani mai tarziu
o B.
5 ani mai tarziu
o C.
10 ani mai tarziu
o D.
• 46.
In „Manifestul Partidului Comunist” din 1848, Marx si Engels au descris
„crizele comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca:
o A.
o B.

obiectiv
o C.
o D.
Ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite controlul

• 47.
o A.
o B.

o C.
o D.
• 48.
o A.

o B.

economie
o C.
o D.
Absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva incetinirii economice;

de aceea, o rata a somajului de 25% nu ar fi trebuit sa reprezinte o surpriza
• 49.
o A.
o B.
o C.
o D.
panicat
• 50.
o A.

o B.

nesustenabile
o C.

o D.
• 51.
Conceptul de „cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe care oamenii
o doresc:
o A.
Sa o consume
o B.
Sa o detina
o C.
Sa o achizitioneze
o D.
Sa o utilizeze
• 52.
o A.
o B.
perioade de timp
o C.
Un flux de-a lungul unei perioade de timp, in timp ce venitul reprezinta un stoc la
un moment dat
o D.
• 53.
O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al
cererii pentru:
o A.
Venit
o B.
Bani
o C.
Bani si venit
o D.
Valoarea banilor
• 54.
O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea
daca preturile vor scadea demonstreaza existenta unei cereri ridicate de:
o A.
Venit
o B.
Bani
o C.
Bani si venit
o D.
Mobila
• 55.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 56.
o A.
o B.

o C.
o D.
• 57.
Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care
aleg aceasta actiune este:
o A.
Rata dobanzii
o B.
o C.
o D.
• 58.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 59.
o A.
o B.
o C.
o D.
decat au
• 60.
Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a
exercita controlul asupra sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata
dobanzii la care:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 61.
Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in
o A.
O mare parte din bani se afla in mainile consumatorilor si de aceea nu poate fi

o B.
o C.

expansiunilor
o D.
• 62.
lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de
bani sugera ca:
o A.
o B.
Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea

o C.
Bancile comerciale ar risipi banii in timpul recesiunii imprumutandu-i firmelor care

apoi ar da faliment
o D.
• 63.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 64.
o A.
o B.
Ratelor dobanzii
o C.
o D.
• 65.
managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace
sunt intarzierile dintre:
o A.

o B.
o C.

o D.
• 66.
deciziilor de productie?
o A.
Date neadecvate
o B.
o C.
o D.
Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de

• 67.
o A.

agregate
o B.
o C.
o D.

• 68.
Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica
ratele de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de
cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori de cate ori el sau consilierii lui
ar ajunge la concluzia ca cererea agregata este neadecvata, politica fiscala ar
deveni:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 69.
o A.
Interesul public
o B.
o C.
o D.
• 70.
Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care
vor produce:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 71.
Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care
o A.
o B.
o C.
o D.
• 72.
Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la
poate face acest lucru deoarece guvernul federal:
o A.
o B.

o C.

o D.
• 73.
o A.

politice
o B.

o C.

poporului
o D.

• 74.
Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot
pune de acord asupra rolului adecvat al statului in economie este:
o A.

constitutional?
o B.

o C.
Ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie folosit impotriva

o D.
• 75.
o A.
o B.
In prezent este sprijinit chiar si de fostii sustinatori ai socialismului si ai planificarii

centralizate
o C.

o D.
• 76.
o A.
o B.

decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot fi
oferite de persoane disponibile pe plan local, cum ar fi instalatori, mecanici auto,
zidari, etc.
o C.
o D.
• 77.
o A.
o B.

specifice
o C.
• 78.
o A.
o B.

o C.

o D.
• 79.
Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos
industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost
de 3%, calculati rata inflatiei.
o A.
105,85%
o B.
6%
o C.
58%
o D.
5.8%
• 80.
Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune
o decizie favorabila de cumparare in urmatoarele situatii:
o A.
Crearea unui depozit bancar ar aduce venituri mai mari decat castigul previzionat
o B.

o C.
• 81.
Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze
cantitatea de moneda. Aceasta masura are drept consecinte:
o A.
o B.
Aparitia inflatiei
o C.
o D.
Aparitia deflatiei
• 82.
Capitalul real:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 83.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 84.
o A.
o B.
o C.
• 85.
populatia in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia
apta, 1 milion reunta la cautarea unui loc de munca, iar rata somajului este de
7%, atunci:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 86.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 87.
o A.
o B.

derularea acestora
o C.
• 88.
o A.
o B.
Economiile pot castiga din specializare si comert, chiar daca nu detin avantaje
o C.
o D.

• 89.
Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care
producatorul coreean asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului,
in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica importurilor de
imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in care echivalentul
in lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile de distributie a produsului pe
piata, putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul englez ar fi dispus
sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline a:
o A.
360 USD
o B.
250 USD
o C.
350 USD
o D.
160 USD
• 90.
numea:
o A.
Nota de hartie
o B.
Card de credit
o C.
Nota de metal
o D.
Bilet la banca
• 91.
o A.
o B.
o C.
• 92.
Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930
a fost aceea ca:
o A.
o B.

o C.
• 93.
catre:
o A.
Comercianti
o B.
Banci
o C.
Bursele de valori
o D.
• 94.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 95.
o A.
o B.
Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
o C.
o D.
• 96.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 97.
o A.
Ratei somajului
o B.

o C.
Locurilor de munca
o D.
• 98.
o A.
o B.
Acceptabilitatea
o C.
Perisabilitatea
o D.
Abundenta
• 99.
obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul
incasat de persoana respectiva in 3 ani:
o A.
25.000 lei
o B.
32.500 lei
o C.
30.000 lei
o D.
3.000 lei
• 100.
o A.
4,6%
o B.
6,4%
o C.
6,8%
o D.
7,8%
• 101.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 102.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 103.
prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 104.
Somajul frictional:
o A.
o B.

o C.
o D.

• 105.
o A.
Participarea unei tari la comertul mondial este invers proportionala cu potentialul

o B.

o C.
Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor

o D.
• 106.
In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste
o A.
12,4%
o B.
8%
o C.
4%
o D.
124%
• 107.
o A.

o B.

reciproce
o C.

o D.
Uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a capitalurilor
• 108.
o A.
o B.
o C.
Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se autoregla
o D.

• 109.
Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un
cont la termen cum variaza agregatele monetare?
o A.
M1 si M2 scad
o B.
o C.
M1 si M2 cresc
o D.
• 110.
o A.
Politici contractioniste, intrucat stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIB-ului

real
o B.
Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile pe

termen scurt
o C.
Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile

pe termen scurt
o D.
productia
• 111.
Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura
o A.

o B.
o C.
o D.
• 112.
In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld.
euro, in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro,
balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de:
o A.
90%
o B.
72%
o C.
128,57%
o D.
80%
• 113.
Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200
contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al
actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe
ansamblul acestor operatiuni:
o A.
o B.
o C.
Castiga 70.000 lei
o D.
Castiga 95.000 lei
• 114.
o A.
Banca Centrala
o B.
o C.
o D.
Guvern
• 115.
achita un credit?
o A.
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
M1 si M2 cresc
• 116.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 117.
o A.
o B.

guvernamentale
o C.
o D.

• 118.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 119.
Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000
sunt pensionari si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000
persoane apte de munca, nu au loc de munca, iar dintre acestia 300.000
renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza atunci:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 120.
o A.
o B.
o C.
Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea

• 121.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 122.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 123.
o A.
de noi credite
o B.
o C.
existente
• 124.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 125.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 126.
o A.
o B.
o C.
o D.

guvernamentale
• 127.
o A.

o B.
o C.

• 128.
o A.
o B.
o C.
• 129.
In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In
o A.
8%
o B.
6%
o C.
6.12%
o D.
106%
• 130.
o A.
o B.
termen lung
o C.
termen scurt
o D.
• 131.
o A.
o B.
o C.
o D.
• 132.
o A.

comerciale
o B.
o C.

o D.

venit
• 133.
perioada nedeterminata este limitata de:
o A.

garantiilor sale
o B.
o C.

economii
o D.
• 134.
Banii:
o A.
o B.
o C.
o D.

• 135.
comerciale:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
• 136.
o A.
Guvernul
o B.
Bancile
o C.
Firmele de brokeraj
o D.
• 137.
o A.

o B.
o C.
M1 creste
o D.
• 138.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara
un computer cum variaza agregatele monetare?
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
o D.
• 139.
o A.
Scaderea preturilor
o B.
Marirea taxelor
o C.
Inflatia
o D.
• 140.
o A.
o B.
Rata dobanzii scade
o C.
M1 creste
o D.
• 141.
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
o D.
• 142.
o A.

o B.
o C.
o D.
Credite si depozite
l . In lunile ianuarie, februarie și martie, rata lunară a inflației a fost de 8%. În aceste condiții, rata inflației
pe cele trei luni a fost de:
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%
2. Dacă nivelul inflației se apreciază prin rata creșterii costului vieții calculată pe baza unui coș de consum
format din: alimente, cu pondere de 40% și o rată a creșterii prețurilor de 30%, bunuri industriale, cu
pondere de 35% și un indice general de creștere a prețurilor de 120% și servicii, cu o rată a creșterii
prețurilor de 14%. Rata inflației este:
a. 39,5%
b. 22,5%
c. 54,66%
d. 21,33%
3. Să presupunem că produsul intern brut din anul tl este constitutit doar din trei categorii de bunuri finale
ale căror prețuri au evoluat conform tabelului alăturat:
Prețul unitar
Categoria Cantitatea
in anul to in anul tl
15 000 40 70
3 000 20 25
c 400 10 12
a. 50,25%
b. 70,15%
c. 58,15%
d.
4. Politica anti-inflaționistă presupune:
b. Reducerea ratei dobânzii
c. Creșterea cheltuielilor guvernamentale
d. Posibilitatea finanțării deficitelor bugetare la costuri reduse
5. Inflația reprezintă:
a. Un efect al funcționării defectuoase a pieței libere
b. O consecință a creșterii generalizate a prețurilor
c. O politică deliberată a autorităților monetare
d. Un stimulent pe termen lung al activității economice
a. Fixarea unor prețuri prea ridicate de către guvern
b. Dorința antreprenorilor de a-și maximiza profiturile
c. Politica eronată de stabilire a prețurilor de către vânzători
d. Reducerea artificială a ratei dobânzii de către autoritățile monetare
TRUE/FALSE
Valoarea adaugata neta reprezintã valoarea adaugata bruta plus amortizarea capitalului
fix. F
Produsul intern brut (PIB) exprimã valoarea totala a bunurilor finale produse de agentii
economici autohtoni si straini pe teritoriul tãrii, în decursul unui orizont de timp, de obicei
un an. F
Produsul national brut (PNB) exprima valoarea productiei finale brute obtinute de agentii
economici nationali care isi defasoara activitatea pe teritoriul tarii. F
Produsul National Net este denumit si Venit National atunci cand este evaluat la preturile
factorilor. A
în alte tãri. A
Consumul de capital fix (CCF) este inclus în Produsul National Net (PNN): F
Indicatorii macroeconomici se calculeaza numai dupa metoda produsului final. F
Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la intreg la
parte. A
Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) nu sunt incluse in preturile pietei. F
Consumul intermediar este inclus in Produsul Intern Brut. F
Consumul intermediar este inclus in Produsul Global Brut. A
Investitia neta este inclusa în Produsul Intern Brut. F
PIB poate fi egal cu PNB. A
PNN (produsul national net) nu este in nici un caz egal cu VN (venitul national). F
intr-o perioada data. F
Produsul Intern Brut real exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente. F
termeni nominali. F
Volumul amortizarilor serveste la inlocuirea capitalului fix si nu la cresterea economica. A
Progresul tehnic este un factor indirect al cresterii economice. F
Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza latura calitativa a
progresului tehnic. F
Cresterea economica implica un echilibru permanent intre cerere si oferta. A
Cresterea economica este determinata doar de productia de bunuri si servicii si nicidecum
de formele de circulatie, de repartitie sau de consum. F
Cresterea economica zero reflecta situatia în care rezultatele economice raman constante. F
Tipul extensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la sporirea PNB. F
Tipul intensiv de crestere este specific tarilor avansate economic. A
Progresul economic reprezinta un efect, in timp, al cresterii si dezvoltarii economice. A
Nivelul scazut al veniturilor si agravarea problemei datoriei externe sunt trasaturi ale tarilor
subdezvoltate. A
Subdezvoltarea este o etapa necesara in calea spre progres economic si social al unei tari. A
Subdezvoltarea nu are nimic in comun cu numarul si cresterea populatiei. F
Subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma si de aceea el nu poate fi
evidentiat prin comparatie cu tarile dezvoltate. F
Subdezvoltarea este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere economica. F
Strategiile de eliminare a subdezvoltarii se pregatesc mai ales de tarile dezvoltate si de
organismele internationale. A
Este corectã relatia: V = C - E . F
Investitiile brute insumeaza resursele inainte de a fi corectate cu influenta preturilor. F
Rata consumului ia intotdeauna valori pozitive si subunitare. A
Este corecta relatia: c + e = 1 . A
Este corectã relatia: c’ + e’ = 1 . A
Inclinatiile marginale spre consum si spre economisire au intotdeauna valori supraunitare. F
Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient supraunitar. A
Multiplicatorul investitiilor este determinat numai de sporul investitiilor. F
Multiplicatorul investitiilor se aplica si in cazul reducerii volumului investitiilor. F
Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului nu are nici un rol in
cresterea economica. F
neprevazute. F
Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic. F
Ciclicitatea este determinata numai de cauze si factori infrastructurali si structurali. F
Interventia factorilor manageriali ajuta doar la eliminarea recesiunii. F
Ciclul economic nu este doar un fenomen unidimensional. A
Ciclurile Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri. A
Ciclurile Kondratieff se mai numesc si cicluri decenale. F
Amplitudinea ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre doua
puncte succesive de contractie sau de relansare. F
Investitiile indeplinesc un rol minor in mecanismul ciclicitatii economice. F
Economia de piata regleaza singura ciclurile economice, fara nici o interventie a institutiilor
statului. F
Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de piata. F
inactiva. A
Orice crestere a pretului inseamna inflatie. F
Inflatia este starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta. F
Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata. F
Inflatia se masoara in forma absoluta ca masa monetara. A
Indicele Preturilor de Consum (IPC) are aceeasi valoare ca Indicele General al Preturilor
(IGP). F
Inflatia este generata in exclusivitate de dinamismul intotdeauna mai mare al ofertei decat
al cererii de bunuri. F
suplimentara. A
Unul dintre rolurile statului in economie este de a elabora programe macroeconomice sau
planuri de dezvoltare. A
Veniturile bugetare au doua resurse principale: fiscale si nefiscale. A
Taxa pe Valoarea Adaugata este un impozit direct. F
Impozitul pe dividende este un impozit indirect. F
În conceptia clasica politica financiara a unui guvern trebuie judecata dupa rezultatele
obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat. F
Serviciul datoriei inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor aferente. A
Veniturile bugetare din impozite nu depind de performantele economice. F
Impozitele directe sunt acele impozite care sunt cuprinse in preturile marfurilor. F
Economia de piata genereaza somaj si saracie dar nu creaza bunastare, aceasta fiind
realizata prin interventia statului. F
Protectia sociala realizata de stat asigura decisiv eficienta economiei de piata. A
Rolul statului in economie se realizeaza numai prin protectia sociala a populatiei. F
Institutiile statului sunt principalele instrumente de lupta impotriva coruptiei. A
Veniturile bugetare se alcatuiesc in totalitate din resurse fiscale. F
Politica bugetara este incompatibila cu deficitul bugetar. A
Datoria publica rezulta din imprumuturile interne contractate si se masoara ca raport intre
împrumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie. F
Serviciul datoriei publice consta numai in rambursarea imprumutului. F
Multiplicatorul bugetar poate imbraca in practica o singura forma. F
Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea statului de
a finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi. A
Perceperea impozitelor se realizeaza numai sub doua forme: impozite directe si impozite
indirecte. A
Planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea mai eficienta a
economiei de piata. F
Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al satisfacerii
127 A
Inegalitatea veniturilor nu are nimic comun cu meritele si echitatea sociala. F
Discriminarea de catre patroni constituie o cauza obiectiva a inegalitatii veniturilor.DIF: usor
REF: sinteze 47, curs 116 F
Cu cat venitul minim garantat este mai ridicat cu atat se stimuleaza mai puternic
performantele economice ale firmelor. F
Calitatea vietii are o sfera de cuprindere mai larga decat nivelul de trai.DIF: usor REF: sinteze
48, curs 127 A
Stilul de viata nu are nici o tangenta cu modul de viata. F
Puterea de cumparare a monedei este cantitatea de bunuri si servicii care poate fi
cumparata cu o unitate monetara. A
Stabilitatea macroeconomica asigura, impreuna cu un cadru legislativ adecvat, credibilitatea
climatului de afaceri. A
Unul dintre obiectivele interventiei statului in economie il constituie diminuarea somajului si
inflatiei. A
Posibilitatea comparatiilor internationale este un avantaj al utilizarii exprimãrii PIB la
Paritatea Puterii de Cumparare (PPC). A
Intre PIB/locuitor si indicele dezvoltarii umane exista o diferenta semnificativa. A
Tãrile cu un nivel ridicat al dezvoltãrii umane au valori ale Indicatorului Dezvoltãrii Umane
cuprinse in intervalul ( 0,8 - 1 ). A
Filiala straina este o firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51% din
actiuni, ceea ce ii permite sa controleze managementul sau organele de supervizare a
societatii. F

ADEVARAT/FALS
1. Valoarea adaugata neta reprezinta valoarea adaugata bruta plus amortizarea capitalului
fix.-F
un an.-F
economici nationali care isi defasoara activitatea pe teritoriul tarii.-F
4. Produsul National Net este denumit si Venit National atunci cand este evaluat la preturile
factorilor.-A
5. In calculul indicatorilor macroeconomici atributul “national” are in vedere apartenenta
statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea în propria tara sau
în alte tari.- A
6. Consumul de capital fix (CCF) este inclus în Produsul National Net (PNN):- F
7. Indicatorii macroeconomici se calculeaza numai dupa metoda produsului final.- F
8. Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la intreg la
parte.-A
9. Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) nu sunt incluse in preturile pietei.-F
10. Consumul intermediar este inclus in Produsul Intern Brut. -F
11. Consumul intermediar este inclus in Produsul Global Brut.- A
12. Investitia neta este inclusa în Produsul Intern Brut.- F
13. PIB poate fi egal cu PNB.- A
14. PNN (produsul national net) nu este in nici un caz egal cu VN (venitul national).- F
15. PIB nominal reprezinta exprimarea in preturi curente a valorii bunurilor si serviciilor
produse intr-o perioada data.- F
16. Produsul Intern Brut real exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente.- F
17. Din punct de vedere teoretic, PIB si PNB in termeni reali nu pot fi niciodata mai mari
decat in termeni nominali.- F
18. Volumul valoric al amortizarilor serveste la inlocuirea capitalului fix si nu la cresterea
economica.- A
19. Progresul tehnic este un factor indirect al cresterii economice.- F
20. Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza exclusiv latura calitativa
a progresului tehnic.- F
21. Cresterea economica implica un echilibru permanent intre cerere si oferta.- A
nicidecum de formele de circulatie, de repartitie sau de consum.- F
23. Cresterea economica zero reflecta situatia în care rezultatele economice raman
constante.- A
24. Tipul extensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la sporirea PNB.- F
25. Tipul intensiv de crestere este specific tarilor avansate economic.- A
26. Progresul economic reprezinta un efect, in timp, al cresterii si dezvoltarii economice.- A
27. Nivelul scazut al veniturilor si agravarea problemei datoriei externe sunt trasaturi ale
tarilor subdezvoltate.- A
tari.- F
29. Subdezvoltarea nu are nimic in comun cu numarul si cresterea populatiei.- A
30. Subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma si de aceea el nu poate
fi evidentiat prin comparatie cu tarile dezvoltate.- F
31. Subdezvoltarea este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere economica.-
F
32. Strategiile de eliminare a subdezvoltarii se pregatesc mai ales de tarile dezvoltate si de
organismele internationale.- A
33. Este corecta relatia: V = C - E . F
34. Investitiile brute insumeaza resursele inainte de a fi corectate cu influenta preturilor.- F
35. Rata consumului ia intotdeauna valori pozitive si subunitare.- A
36. Este corecta relatia: c + e = 1 .- A
37. Este corecta relatia: c’ + e’ = 1 .- A
38. Inclinatiile marginale spre consum si spre economisire au intotdeauna valori
supraunitare. -A
39. Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient supraunitar.- A
40. Multiplicatorul investitiilor este determinat numai de sporul investitiilor.- F
41. Multiplicatorul investitiilor se aplica si in cazul reducerii volumului investitiilor.- F
42. Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului nu are nici un rol
in cresterea economica.- F
43. Fluctuatiile sezoniere ale activitatii economice sunt determinate de factori sau
evenimente neprevazute.- F
44. Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic.-
F
45. Ciclicitatea este determinata numai de cauze si factori infrastructurali si structurali.- F
46. Interventia factorilor manageriali ajuta doar la eliminarea recesiunii.- F
47. Ciclul economic nu este doar un fenomen unidimensional.- A
48. Ciclurile Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri.- A
49. Ciclurile Kondratieff se mai numesc si cicluri decenale.- F
50. Amplitudinea ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre doua
puncte succesive de contractie sau de relansare.- F
51. Investitiile indeplinesc un rol minor in mecanismul ciclicitatii economice.- F
52. Economia de piata regleaza singura ciclurile economice, fara nici o interventie a
institutiilor statului.- F
53. Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de piata.- F
54. Somajul nu poate fi masurat si delimitat cu precizie de populatia ocupata si de populatia
inactiva.- A
55. Orice crestere a pretului inseamna inflatie.- F
56. Inflatia este starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta.- A
57. Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata.- F
58. Inflatia se masoara in forma absoluta ca masa monetara.- F
59. Indicele Preturilor de Consum (IPC) are intotdeauna aceeasi valoare ca Indicele General
al Preturilor (IGP).- F
decat a cererii de bunuri.- F
61. Combaterea inflatiei se impune a se realiza prin interzicerea emisiunii de moneda
suplimentara.- A
62. Unul dintre rolurile statului in economie este de a elabora programe macroeconomice
sau planuri de dezvoltare.- A
63. Veniturile bugetare au doua resurse principale: fiscale si nefiscale.- A
64. Taxa pe Valoarea Adaugata este un impozit direct.- F
65. Impozitul pe dividende este un impozit indirect.- F
66. În conceptia clasica politica financiara a unui guvern trebuie judecata dupa rezultatele
obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat.- A
67. Serviciul datoriei inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor
aferente.- A
68. Veniturile bugetare din impozite nu depind de performantele economice.- F
69. Impozitele directe sunt acele impozite care sunt cuprinse in preturile marfurilor.- F
realizata prin interventia statului.- F
71. Protectia sociala realizata de stat asigura decisiv eficienta economiei de piata.- A
72. Rolul statului in economie se realizeaza numai prin protectia sociala a populatiei.- F
73. Institutiile statului sunt principalele instrumente de lupta impotriva coruptiei.- A
74. Veniturile bugetare se alcatuiesc in totalitate din resurse fiscale.- F
75. Politica bugetara este incompatibila cu deficitul bugetar.- A
intre imprumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie.- F
77. Serviciul datoriei publice consta numai in rambursarea imprumutului.- F
78. Multiplicatorul bugetar poate imbraca in practica o singura forma.- F
79. Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea statului
de a finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi.- A
indirecte.- A
81. Planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea mai eficienta a
economiei de piata.- F
82. Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al satisfacerii
127- A
83. Inegalitatea veniturilor nu are nimic comun cu meritele si echitatea sociala.- F
84. Discriminarea de catre patroni constituie o cauza obiectiva a inegalitatii veniturilor. DIF:
usor REF: sinteze 47, curs 116- F
performantele economice ale firmelor.- F
86. Calitatea vietii are o sfera de cuprindere mai larga decat nivelul de trai.DIF: usor REF:
sinteze 48, curs 127- A
87. Stilul de viata nu are nici o tangenta cu modul de viata.- F
cumparata cu o unitate monetara.- A
credibilitatea climatului de afaceri.- A
90. Unul dintre obiectivele interventiei statului in economie il constituie diminuarea
somajului si inflatiei.- A
Paritatea Puterii de Cumparare (PPC).-A
92. Intre PIB/locuitor si indicele dezvoltarii umane exista o diferenta semnificativa.- A
Umane cuprinse in intervalul ( 0,8 - 1 ). A
94. Filiala straina este o firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51%
din actiuni, ceea ce ii permite sa controleze managementul sau organele de supervizare a
societatii.- F
ALEGERE
b. apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea
in propria tara sau in alte tari;
d. investitia neta.
3. Daca soldul obtinut in urma compararii valorii productiei finale brute a agentilor
nationali,care isi desfasoara activitatea in strainatate, cu valoarea productiei finale brute a
agentilor straini, care isi desfasoara activitatea in tara, este negativ, atunci inseamna ca:
c. PNB este mai mic decat PIB;
b. PIB nominal;
b. in preturi curente;
b. CI = 2000
exporturile nete vor avea o pondere in PIB de:c. 10%
c. sunt capabile sa genereze si sa absoarba pe scara larga progresul tehnic;
b. mediu dezvoltata;
c. cresterea venitului si cresterea investitiilor;
economii este:
b. 20%
este:
a. 5
a. scade;
c. PIB = PGB - CI
b. factorii ce concura la incurajarea cresterii economice preiau dominatia asupra factorilor
ce franeaza cresterea economica;
d. reducerea impozitelor.
c. Ol < Cl
a:
26. Anul 2000 2001 2002 2003 2004Rata inflatiei(%)45,7 34,5 22,5 15,3 11,9Sursa: Raport de
Monitorizare Romania 2005, CE, p. 93Considerând datele din tabelul de mai sus, in perioada
2000 - 2004, in România a fost:-tabel
d. functionarea eficienta a ansamblului economic;
d. incasarile din impozite si taxe;
la:
b. scaderea cheltuielilor publice;
d. raportul dintre marimea datoriei publice si PIB;
a. preluarea de catre stat a finantarii cheltuielilor de protectie sociala;
a. acel prag de impunere care asigura maximul incasarilor fiscale;
b. asigura cresterea accentuata a veniturilor impozabile;
c. imperativa;
d. are o determinare obiectiva.
c. varsta;
c. este asigurata atat de catre stat cat si de agentii economici privati;
d. coeficientului puterii de cumparare;
39. Dupa mai bine de 15 ani de tranzitie putem afirma ca Romania este o tara:
c. in curs de dezvoltare;
b. eficientizarea activitatii intreprinderilor privatizate;
d. economiile in care ponderea serviciilor in PIB este majoritara.
perioade scurte de timp;
b. marile descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea constituirii
diviziunii mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de transporturi;
internationale, dreptul international si institutiile economice mondiale;
d. circa 200.
potentialul economic, gradul de participare la relatiile economice internationale.
c. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunurile cu costurile cele
mai scazute fata de cele ale altor producatori;
oportunitate mai reduse decat cele ale concurentilor.
a. specializarea economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor bunuri si
servicii;
economiilor nationale, participarea la relatiile economice internationale;
c. diferenta cantitativa, masurata in cifre absolute intre nivelurile economice a diferitelor
grupe de tari ori tari ale lumii;
grupe de tari in indicatorii economici mondiali;
a. starea calitativa diferita a aparatului si metodelor de productie, a inzestrarii tehnologice
a muncii in diferite tari si grupe de tari;
cumparare, nivelul de instruire al populatiei;
b. capacitatea de a genera progres tehnic in conditiile lipsei oricarei constrangeri asupra
principiului eficientei activitatii economice;
c. totalitatea fluxurilor economice internationale;
internationale;
58. Scenariu al dezvoltarii economice mondiale inseamna: c. un model explicativ-explorativ
al evolutiei economiei mondiale sub impactul factorilor subiectivi, al deciziei, asupra
dinamicii vietii economice mondiale;
a. modelarea procesului dezvoltarii mondiale a ordinii economice mondiale de catre o
superputere potrivit propriilor ei interese;
b. afirma probabilitatea existentei nu doar a unui singur centru mondial de putere, ci a
doua sau mai multer centre aflate in competitie pentru conducerea lumii;
b. institutii specializate ale ONU;
d. proces contemporan de creare, pe baza interdependentelor dintre economiile nationale
a unor entitati comune in care are loc miscarea libera a marfurilor, capitalurilor si
persoanelor, unificarea treptata a politicilor economice si de aparare.
entitati economice comune pentru tarile din diferite zone geografice, miscarea libera a
marfurilor,capitalurilor si persoanelor, un proces de unificare a politicilor economice.
64. In 2004 in România, valoarea exporturilor a fost de 18.935 mil. EUR, în timp ce valoarea
importurilor a fost de 26.281 mil. EUR. In acesta situatie, România a avut:
c. o tara cu potential economic mijlociu spre mic;
RASPUNS NUMERIC
amortizarea este cu 50% mai mare decat consumul intermediar, sa se determine
PIN. 75.000
egal cu 10. 2.000
3. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,6, determinati multiplicatorul
investitiilor. 2,5
4. Daca economiile cresc de la 320 la 350um,iar venitul creste de la 500 la
600um,determinati inclinatia marginala spre consum. 0,7
5. Daca inclinatia marginala spre economii este 0,4, iar sporul consumului este de 1200
u.m.,determinati sporul economiilor. 800
populatie ocupata iar 2 milioane sunt someri. Cate procente reprezinta rata somajului? .20%
7. Populatia ocupata a unei tari este de 950000 persoane iar rata somajului in aceasta tara
este de 5%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. 1.000.000
cheltuielilor bugetare este 2. 30
calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. 50%
fiscala. 20%
11. Datoria publica a unei tari este, in t1, de 40 mld. u.m., jumatate din cat reprezenta in
t0.Stiind ca in t1 PIB-ul este de 400 mld. unitati monetare, cu 25% mai mult decat in t0, sa se
de punctuatie sau diacritice. 25%
Constanta,incasand pentru exportul respectiv 300 euro. Cat este cursul de revenire la
export? 3
import? 3
COMPLETARE
1. Produsul Intern Brut exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si
serviciilor finale produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si
straini, intr-o anumita perioada de timp,de regula 1 an.
obtinute de catre agentii economici autohtoni, evaluata in preturile pietei, atat in interiorul
de referinta, numite preturi constante sau preturi comparabile.
4. Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa dintre cererea
si oferta agregate in cadrul pietei bunurilor si serviciilor, muncii, monetare, a capitalului,
care are la baza o alocare si folosire rationala a resurselor, o functionare normala a
structurilor in interdependenta lor.
forma a dezechilibrului economic, numita absorţie.
6. Venitul national este produsul national net evaluat la preturile factorilor de productie.
generatiilor viitoare.
8. Ecodezvoltarea reprezinta cresterea economica in stransa corelatie cu respectarea legilor
9. Distrugerea creativă inseamna eliminarea unui produs de catre un produs superior, a
unor echipamente de productie de catre altele, superioare, a unor procese de productie
mai slab dezvoltate, pe de-o parte, si tarile dezvoltate, pe de alta parte, se
numesc decalaje economice.
11. Decalajele economice relative exprima diferenta, masurata sub forma de raport sau de
procente, intre partea detinuta de tarile dezvoltate si partea detinuta de tarile in curs de
12. Clasificarea tarilor in functie de nivelul de dezvoltare se poate face pe baza
criteriilor demografic, economic si sociologic.
13. Veniturile formate in procesul repartitiei secundare ( redistribuirii ) se numesc venituri
de transfer.
14. Acceleratorul investitiilor arata cu cat cresc investitiile in urma unei cresteri anumite
a consumului.
15. Teoriile exogene incearca sa explice formarea ciclului economic prin factori exteriori
16. Fluctuatiile sezoniere sunt determinate de factori naturali si sociali si au loc cu o anumita
17. Printre factorii cauzali ai ciclicitatii economice se numara si factorii de reglementare, aici
18. Perioada închisă a ciclului economic reprezinta intervalul de timp masurat intre doua
puncte de contractie.
19. Ciclicitatea constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul
sporirea volumului si eficientei investiţiilor.
21. Deflaţia este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe
preturilor.
22. Slumpflaţia reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic,
23. Stagflaţia caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara sa
24. Inflatia importată apare ca urmare a sporirii preturilor marfurilor provenite din exterior
denumirea de cost al inflatiei.
nu numai a rezultatelor obtinute, ci si a costurilor interventiei guvernamentale.
27. Politica bugetara exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, caile
si mijloacele de mobilizare a acestora.
28. Bugetul de stat se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt prevazute si
autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului.
29. Multiplicatorii bugetari reprezinta efecte ale politicii de relansare bugetara.
30. Datoria publica inseamna împrunuturile interne si externe contractate de catre stat.
ansamblu de masuri si actiuni privind rolul impozitelor si taxelor in sistemul veniturilor
bugetare.
32. Rata marginala de impozitare reprezinta raportul dintre cresterea impozitelor si
33. Impozitele directe sunt acelea care se suporta nemijlocit de cei care le platesc.
34. Curba lui Laffer reprezinta curba descrisa de rata de presiune fiscala.
de care incasarile fiscale sunt mai slabe.
36. Inegalitatea veniturilor este o consecinta naturala a functionarii pieţei.
37. Curba Lorenz reprezinta instrumentul economic prin care se masoara inegalitatea
38. Un concept mai larg decat nivelul de trai, cuprinzand pe langa aspectele cantitative si
calitatea vietii si poate fi consumerist, echilibrat si ascetic.
40. Indicele venitului real este egal cu raportul dintre indicele venitului nominal si
indicele preţurilor.
41. Liberalizarea economica presupune desfiintarea controlului autoritatilor asupra
42. Tranziţia la economia de piata presupune elaborarea unui model propriu intemeiat pe
cunoasterea aprofundata a realitatilor din tara noastra, a experientei si modelelor de
economie de piata existente in tarile dezvoltate, preluandu-se de la acestea numai acele
elemente care se pot aplica cu succes.
43. Veniturile din societate trebuie distribuite conform functiei de utilitate marginala.
44. Diviziunea mondiala a muncii exprima procesul obiectiv de specializare a economiilor
45. Dezvoltarea unipolara a economiei mondiale inseamna modelarea procesului dezvoltarii,
a ordinii economice mondiale de catre o superputere economica, potrivit propriilor
interese.
reprezinta o superputere mondiala.
47. Compania transnaţională este o organizatie economica care isi desfasoara activitatea
investitii de portofoliu.
49. Investitiile externe directe reprezinta achizitii de active fixe sau investitii de capital ale
pe o unitate economica integrată.
51. Economia mondiala reprezinta un sistem de agenti ai vietii economice – economii
nationale, uniuni economice zonale, regionale si trans nationale, companii publice si private,
persoane fizice rezidente in diferite tari ale lumii intre care se dezvolta ample relatii
economice, tehnologice, comerciale,financiare, monetare etc. - institutiile care
POTRIVIRE
2.a. tipul extensiv de crestere economica;
1.b. tipul intensiv de crestere economica;
3.c. tipul intermediar de crestere economica.
1. se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor calitative ale factorilor directi
la
2. se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor cantitative ale factorilor
directi la
3. se caracterizeaza prin contributii aproximativ egale ale laturilor cantitative si calitative ale
factorilor directi la formarea sporului de PNB;
Corelati urmatoarele forme de crestere economica cu definitiile urmatoare:
5.a. crestere economica pozitiva;
4.b. crestere economica zero;
8.c. crestere economica negativa;
6.d. crestere economica neinflationista;
7.e. crestere economica inflationista.
4. reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice si populatia totala sporesc in acelasi
ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant;
5. este cresterea economica propriu - zisa;
6. reflecta situatia in care rata de crestere economica este mai mare decat rata inflatiei;
7. reflecta situatia in care rata de crestere economica este mai mica decat rata inflatiei;
8. reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere,
mentinandu-se sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, cu compromisuri
acceptabile pe
planul eficientei economice si a nivelului de trai.
Corelati urmatoarele strategii de dezvoltare a tarilor ramase in urma economic cu defintiile
urmatoare:
11.a. strategia “dezvoltare spre interior”;
9.b. strategia “dezvoltare spre exterior”;
10.c. strategia “dezvoltare endogena”.
9. strategie ce urmareste accelerarea procesului dezvoltarii prin relatii economice
internationale, in scopul obtinerii a cat mai multe mijloace de plata internationale;
10. strategie ce considera dezvoltarea drept un proces complex, care integreaza toate
sferele productiei sociale, toate ramurile de baza ale economiei, industria si agricultura;
11. strategie ce pune in centrul procesului dezvoltarii accelerarea cresterii economice,
sporirea VN, pe care le identifica cu progresul economic si social general.
Potriviti ciclurile de mai jos cu definitiile corespunzatoare:
14.a. cicluri Kitchin;
12.b. cicluri Juglar;
13.c. cicluri Kondratieff.
12. au o durata de circa 10 ani si se mai numesc si cicluri decenale sau de afaceri;
13. au o durata de circa 50 de ani si se mai numesc si cicluri lungi;
14. au o durata de circa 40 de luni si se mai numesc si cicluri ale stocurilor.
Potriviti tipurile de somaj de mai jos cu definitiile corespunzatoare:
17.a. este generat de evolutia ciclului economic;
18.b. este efectul restrangerii activitatii economice in unele ramuri sau sectoare, sub efectul
unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni si internationali;
15.c. deriva din reconversiunea unor activitati economice, din restructurarile de ramura si
subramura impuse de progresul tehnic;
16.d. este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod de organizare a
productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca;
19.e. este legat de restrangerea activitatii economice in anumite anotimpuri ale anului.
15. structural;
16. tehnologic;
17. ciclic;
18. conjunctural;
19. sezonier.
Alegeti definitia corespunzatoare tipului de executie bugetara
22.a. in cazul in care cheltuielile depasesc veniturile realizate;
20.b. atunci cand veniturile sunt egale cu cheltuielile prevazute;
21.c. cand veniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile.
20. echilibrata;
21. excedentara;
22. deficitara.
Alegeti definitia corespunzatoare tipului de multiplicator:
25.a. exprima influenta pe care o are asupra productiei marirea egala si simultana a
veniturilor si cheltuielilor statului;
23.b. reflecta cresterea productiei si a veniturilor prin diminuarea impozitelor, fara ca
tabloul cheltuielilor bugetare sa fie modificat;
24.c. exprima cresterea productiei si a veniturilor prin marirea cheltuielilor publice fara ca
volumul impozitelor sa se modifice.
23. multiplicatorul fiscal;
24. multiplicatorul cheltuielilor publice;
25. multiplicatorul bugetului echilibrat.

ADEVARAT SI FALS

1. Prin adaugarea amortizarii capitalului fix la valoarea adaugata bruta se obtine valoarea
adaugata neta.

RASPUNS:F

un an.

RASPUNS:T


RASPUNS:F

4. Venitul National, atunci cand este evaluat la preturile pietei, este denumit si Produsul
National Net.

RASPUNS:F

5. Atunci cand calculam indicatorii macroeconomici, atributul “national” are in vedere
apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea în
propria tara sau în alte tari.

RASPUNS:T


RASPUNS:F

7. Exista o singura metoda de calcul a indicatorilor macroeconomici, si anume metoda
produsului final.

RASPUNS:F

8. Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la parte la
intreg.

RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:T


RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F

18. Bunurile si serviciile evidentiate in conturile nationale sunt evaluate la preturile
producatorilor si ale pietei.

RASPUNS:T

19. PIB nominal reprezinta exprimarea in preturi constante a valorii bunurilor si serviciilor
produse intr-o perioada data.

RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:T

24. Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza exclusiv latura
cantitativa a progresului tehnic.

RASPUNS:T

25. Pentru a putea avea cresterea economica trebuie sa existe un echilibru permanent intre
cerere si oferta.

RASPUNS:F

nicidecum de formele de circulatie, de repartitie sau de consum.

RASPUNS:F

27. Factorul material al cresterii economice este reprezentat de resursele naturale atrase în
productie si de echipamentul tehnic de productie.

RASPUNS:T

28. In situatia în care rezultatele economice raman constante este vorba despre crestere
economica zero.

RASPUNS:F

29. Cresterea economica negativa reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice pe
locuitor scad, mentinandu-se totusi sub control o serie de corelatii fundamentale de
echilibru, cu compromisuri acceptabile pe planul eficientei economice si al nivelului de trai.

RASPUNS:T

30. Tipul intensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la sporirea PNB.

RASPUNS:T


RASPUNS:F

32. Forma de dezvoltare economica in cadrul careia se urmareste ca satisfacerea cerintelor
prezente de consum sa compromita sau sa prejudicieze pe cele ale generatiilor viitoare
reprezinta dezvoltarea durabila.

RASPUNS:F

33. Ecodezvoltarea sau dezvoltarea ecologica reprezinta cresterea economica in stransa
corelatie si interconditionare cu legile mediului ambiant, ale echilibrului ecologic.

RASPUNS:T


RASPUNS:T

35. Printre trasaturile tarilor subdezvoltate se numara nivelul scazut al veniturilor si
agravarea problemei datoriei externe.

RASPUNS:T

36. Una din trasaturile a economiilor tarilor in curs de dezvoltare o constituie coexistenta
mai multor tipuri de economie.

RASPUNS:T

tari.

RASPUNS:F


RASPUNS:F

39. Deoarece subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma, el nu poate fi
evidentiat prin comparatie cu tarile dezvoltate.

RASPUNS:F

40. Subdezvoltarea nu este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere
economica.

RASPUNS:T

41. In ceea ce priveste auzele externe ale subdezvoltarii, acestea se refera la o multitudine
de conditii, factori, mecanisme economice care au obstructionat dezvoltarea tarilor
respective.

RASPUNS:T

42. Pentru calculul Indicatorului Dezvoltarii Umane se utilizeaza urmatoarele componente:
durata medie a vietii; gradul de alfabetizare si numarul mediu de ani de scolarizare;
Pib/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumparare.

RASPUNS:T

43. Pregatirea strategiile de eliminare a subdezvoltarii se face mai ales de tarile dezvoltate si
de organismele internationale.

RASPUNS:F


RASPUNS:T

45. Strategia de „dezvoltare spre interior” pune în centrul procesului dezvoltării accelerarea
cresterii economice, sporirea venitului national, pe care le identifică cu progresul economic
si social general.

RASPUNS:T

46. Strategia “dezvoltare spre exterior” pune in centrul procesului dezvoltarii accelerarea
cresterii economice, sporirea venitului national, pe care le identifica cu progresul economic
si social general.

RASPUNS:F

47. In procesul repartitiei primare se formeaza veniturile fundamentale :salariul, profitul si
renta.

RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:F

55. Modificarea investitiilor este singurul factor ce determina marimea multiplicatorului
investitiilor.

RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:T

58. Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului are un rol in
cresterea economica.

RASPUNS:T

59. Fluctuatiile sezoniere ale activitatii economice nu sunt determinate de factori sau
evenimente neprevazute.

RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:T


RASPUNS:T

67. Abaterea de trend a ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre
doua puncte succesive de contractie sau de relansare.

RASPUNS:T

68. Amplitudinea ciclului economic se calculează astfel:


RASPUNS:T

69. Se poate masura perioada ciclului economic fie intre doua puncte de contractie, fie intre
doua puncte de relansare.

RASPUNS:T


RASPUNS:T

71. Nu este necesara deloc interventia statului in economie deoarece economia de piata
regleaza singura ciclurile economice.

RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:T

77. Politicile active se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari
un anumit venit.

RASPUNS:F

78. Politicile pasive de diminuare a somajului constau in măsuri care sa contribuie la
(re)integrarea somerilor in diferite activitati si prevenirea somajului in randul celor ocupati.

RASPUNS:F


RASPUNS:T

80. Starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta se numeste
inflatie.

RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F

83. Intotdeauna Indicele Preturilor de Consum (IPC) are aceeasi valoare cu Indicele General
al Preturilor (IGP).

RASPUNS:F

decat al cererii de bunuri.

RASPUNS:F


RASPUNS:F

86. Scopul indexarii pensiilor si salariilor este sa acopere, total sau partial, efectele inflatiei,
prin compensarea cresterii preturilor si a scaderii puterii de cumparare a banilor.

RASPUNS:T

87. Printre rolurile statului in economie se numara si acela de a elabora programe
macroeconomice sau planuri de dezvoltare.

RASPUNS:T


RASPUNS:T


RASPUNS:T


RASPUNS:T

91. Potrivit economistilor scolii clasice, politica financiara a unui guvern trebuie judecata
dupa rezultatele obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat.

RASPUNS:F


RASPUNS:F

93. Serviciul datoriei nu inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor
aferente.

RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:F

realizata prin interventia statului.

RASPUNS:F

97. Eficienta economiei de piata este asigurata decisiv de protectia sociala realizata de catre
stat.

RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:T


RASPUNS:T


RASPUNS:F

102. Politica fiscala scade inclinatia spre consum cand ea are drept efect o repartitie mai
echitabila a veniturilor tarii intre familii, prin impozitarea progresiva a veniturilor mari si
redistribuirea unor sume de bani in favoarea familiilor cu venituri reduse.

RASPUNS:F

103. In faza de boom economic se recomanda ca politica bugetara anticiclica, majorarea
ratei dobanzii pe piata monetara.

RASPUNS:F


RASPUNS:T

intre imprumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie.

RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F

108. Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea
statului de a finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi.

RASPUNS:F

109. Perceperea impozitelor se realizeaza numai sub doua forme: impozite directe si
impozite indirecte.

RASPUNS:T

110. Este exclusa planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea
mai eficienta a economiei de piata.

RASPUNS:F

111. Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al
satisfacerii nevoilor economice ale unui individ sau ale unei colectivitati.

RASPUNS:T


RASPUNS:F


RASPUNS:T

performantele economice ale firmelor.

RASPUNS:F


RASPUNS:F


RASPUNS:F

cumparata cu o unitate monetara.

RASPUNS:T

credibilitatea climatului de afaceri.

RASPUNS:T

119. Diminuarea somajului si inflatiei constituie unul dintre obiectivele interventiei statului
in economie.

RASPUNS:T

Paritatea Puterii de Cumparare (PPC).

RASPUNS:T


RASPUNS:F

Umane cuprinse in intervalul ( 0,5 - 0,8 ).

RASPUNS:F

123. O firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51% din actiuni, ceea ce
ii permite sa controleze managementul sau organele de supervizare a societatii reprezinta o
filiala straina.

RASPUNS:F

COMPLETARI

amortizarea este cu 50% mai mare decat consumul intermediar, sa se determine PIN. (Nu

RASPUNS:150000

2. Ce valoare are PIB real, stiind ca PIB nominal este 500000 u.m. si deflatorul acestuia este
egal cu 10. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:50000

3. Stiind ca exportul este de 4000 miliarde u.m., PIB = 10.000 miliarde u.m. si importul este
1000 miliarde u.m., cate procente este ponderea exportului net in PIB? (Nu folositi semne
unde este cazul. )

RASPUNS:30

4. Indicele de crestere a PIB nominal pe locuitor este de 150%, iar deflatorul PIB este 120%.
Sa se calculeze rata reală de crestere economica. (Nu folositi semne de punctuatie sau

RASPUNS:25

5. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,8 sa se determin multiplicatorul
investitiilor. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:5

determinati inclinatia marginala spre consum. (Nu folositi semne de punctuatie sau

RASPUNS:0,6

determinati sporul economiilor. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va

RASPUNS: 500

economii. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:0,2

consum. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:0,8

10. Diferenta dintre un venit in T1 si un venit in T0 este 200 u.m., iar suma acestor venituri
este 800 u.m. Daca in T0, consumul reprezinta 60% din venit, cate u.m. sunt economiile in
T0? (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub

RASPUNS:120

11. Populatia activa este de 8 milioane persoane iar rata somajului este 10%. Calculati
numarul somerilor (in milioane persoane). (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice.
Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente,

RASPUNS:
0,8
800000

12. In 2008 rata somajului a fost 10%, iar in 2009 a crescut cu 20%. Cate procente reprezinta
rata somajului in 2009. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa

RASPUNS:12

populatie ocupata iar 1 milion sunt someri. Cate procente reprezinta rata somajului? (Nu

RASPUNS:10

14. Populatia ocupata a unei tari este de 1800000 persoane iar rata somajului in aceasta
tara este de 10%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. (Nu folositi semne de
punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati
de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde
este cazul. )

RASPUNS:2000000

15. Stiind ca rata dobanzii nominale este 13%, iar rata inflatiei este 8%, calculati rata
dobanzii reale(in procente). (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa

RASPUNS:5

cheltuielilor bugetare este 3. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va

RASPUNS:60

calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. (Nu folositi semne de punctuatie sau

RASPUNS:100

fiscala. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub

RASPUNS:30

19. Datoria publica a unei tari este, in t1, de 25 mld. u.m., jumatate din cat reprezenta in t0.
Stiind ca in t1 PIB-ul este de 600 mld. unitati monetare, cu 20% mai mult decat in t0, sa se
unde este cazul. )

RASPUNS:10

Constanta, incasand pentru exportul respectiv 300 euro. Cat este cursul de revenire la
export? (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub

RASPUNS:4

import? (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar

RASPUNS:4

COMPLETARI

1. Produsul Intern Brut exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ________
produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita
perioada de timp, de regula 1 an.

RASPUNS:finale

obtinute de catre agentii economici _________, evaluata in preturile pietei, atat in interiorul

RASPUNS:
nationali
autohtoni

de referinta, numite preturi ________ sau preturi constante.

RASPUNS:comparabile


RASPUNS:mic

5. Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa dintre _______ si
oferta agregate in cadrul pietei bunurilor si serviciilor, muncii, monetare, a capitalului, care
are la baza o alocare si folosire rationala a resurselor, o functionare normala a structurilor in
interdependenta lor.

RASPUNS:cererea

forma a dezechilibrului economic, numita _________.

RASPUNS:absorbtie


RASPUNS:net

generatiilor ________.

RASPUNS:
viitoare
urmatoare

9. ____________ reprezinta cresterea economica in stransa corelatie cu respectarea legilor


10. Distrugerea __________ inseamna eliminarea unui produs de catre un produs superior,
a unor echipamente de productie de catre altele, superioare, a unor procese de productie

RASPUNS:creativa

mai slab dezvoltate, pe de-o parte, si tarile dezvoltate, pe de alta parte, se numesc
_________ economice.

RASPUNS:decalaje

12. Decalajele economice _________ exprima diferenta, masurata sub forma de raport sau
de procente, intre partea detinuta de tarile dezvoltate si partea detinuta de tarile in curs de

RASPUNS:relative

13. Clasificarea tarilor in functie de nivelul de dezvoltare se poate face pe baza criteriilor
demografic, __________ si sociologic.

RASPUNS:economic

_________.

RASPUNS:transfer


RASPUNS:inlocuire

16. Acceleratorul investitiilor arata cu cat cresc ___________ in urma unei cresteri anumite
a consumului.

RASPUNS:
investitiile
investitii


RASPUNS:exogene

18. Fluctuatiile __________ sunt determinate de factori naturali si sociali si au loc cu o
anumita regularitate, de la un an la altul, fiind previzibile.

RASPUNS:sezoniere

19. Printre factorii cauzali ai ciclicitatii economice se numara si factorii de _________, aici


20. Faza de ____________ a ciclului economic este faza de scadere a variabilelor economice
care cuantifica procesul economic. Ea este un rezultat imediat al scaderii cererii agregate, si
se propaga întotdeauna de la nivelul macroeconomic spre cel microeconomic.

RASPUNS: recesiune

21. Perioada inchisa a ciclului economic reprezinta intervalul de timp masurat intre doua
puncte de ___________.

RASPUNS:contractie

22. ____________ constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul

RASPUNS:
ciclicitatea
ciclicitate

23. Politica _____________ reprezinta ansamblul masurilor intreprinse de catre stat, prin
care se urmareste corectarea evolutiilor ciclice excesive ale activitatii economice si
atenuarea efectelor nefavorabile care decurg din acestea.

RASPUNS:
anticriza
anticiclica

24. Politica de ______________ reprezinta ansamblul masurilor ce se aplica in fazele de
incetinire sau recesiune economica si are drept scop sustinerea activitatii economice,
stimuland investitiile, consumul, creditul etc.

RASPUNS:relansare


RASPUNS:
cresterea
marirea

26. Somajul este o stare de dezechilibru pe piata muncii , in cadrul careia exista un
__________ de oferta de munca fata de cererea de munca.

RASPUNS:
excedent
exces
plus

27. Conform teoriei lui Keynes cauza somajului involuntar o constituie_____________
salariului.

RASPUNS:
rigiditatea
inflexibilitatea


RASPUNS:
ciclului
ciclu

sectoare, sub efectul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni si
internationali.


30. Somajul ____________ deriva din reconversiunea unor activitati economice, din
restructurarile de ramura si subramura impuse de progresul tehnic.

RASPUNS:structural

31. Somajul ________ cuprinde persoanele care refuza locurile de munca oferite, care se
transfera de la un loc de munca la altul din diferite motive personale.

RASPUNS:voluntar

32. Somajul _________ este legat de restrangerea activitatii economice in anumite
anotimpuri ale anului.

RASPUNS:sezonier

33. Somajul ___________ este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod
de organizare a productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca.

RASPUNS:tehnologic



sporirea volumului si eficientei ___________.


36. _______ este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe
preturilor.

RASPUNS:
deflatia
deflatie

37. ___________ reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic,

RASPUNS:slumpflatia

38. _________ caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara sa

RASPUNS:
stagflatia
stagflatie

39. Inflatia _______ apare ca urmare a sporirii preturilor marfurilor provenite din exterior

RASPUNS:
importata
importate

denumirea de _____ al inflatiei.

RASPUNS:
cost
costul

nu numai a rezultatelor obtinute, ci si a __________ interventiei guvernamentale.

RASPUNS:
costurilor
costului

42. Politica bugetara exprima conceptia si actiunile statului privind _________ bugetare,
caile si mijloacele de mobilizare a acestora.

RASPUNS:veniturile

43. ___________ de ______ se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt
prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului.

RASPUNS:
Bugetul stat
Bugetul de stat
Buget stat
Buget de stat


RASPUNS:relansare



ansamblu de masuri si actiuni privind rolul __________ si taxelor in sistemul veniturilor
bugetare.

RASPUNS:impozitelor

47. Rata marginala de impozitare reprezinta raportul dintre cresterea __________ si

RASPUNS:impozitelor


RASPUNS:directe


RASPUNS:Laffer

de care incasarile fiscale sunt mai ________.

RASPUNS:
slabe
reduse
mici


RASPUNS:pietei

52. Curba _______ reprezinta instrumentul economic prin care se masoara inegalitatea

RASPUNS:Lorenz

53. Un concept mai larg decat ______ de trai, cuprinzand pe langa aspectele cantitative si

RASPUNS:
nivelul
nivel

calitatea vietii si poate fi __________, echilibrat si ascetic.

RASPUNS:consumerist

preturilor.

RASPUNS:nominal

56. ___________ economica presupune desfiintarea controlului autoritatilor asupra

RASPUNS:
Liberalizarea
liberalizarea

57. _____________ la economia de piata presupune elaborarea unui model propriu
intemeiat pe cunoasterea aprofundata a realitatilor din tara noastra, a experientei si
modelelor de economie de piata existente in tarile dezvoltate, preluandu-se de la acestea
numai acele elemente care se pot aplica cu succes.

RASPUNS:Tranzitia


RASPUNS:utilitate

59. Diviziunea mondiala a muncii exprima procesul obiectiv de ______________ a
economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor bunuri si servicii pe piata
mondiala.


60. Dezvoltarea __________ a economiei mondiale inseamna modelarea procesului
dezvoltarii, a ordinii economice mondiale de catre o superputere economica, potrivit
propriilor interese.

RASPUNS:unipolara

reprezinta o ___________ mondiala.

RASPUNS:superputere

62. Compania ____________ este o organizatie economica care isi desfasoara activitatea


investitii de __________.

RASPUNS:portofoliu


RASPUNS:
directe
directa

pe o unitate economica __________.

RASPUNS:integrata

66. Economia mondiala reprezinta un _____________ de agenti ai vietii economice -
economii nationale, uniuni economice zonale, regionale si trans nationale, companii publice
si private, persoane fizice rezidente in diferite tari ale lumii intre care se dezvolta ample
relatii economice, tehnologice, comerciale, financiare, monetare etc. - institutiile care

RASPUNS:
sistem
agregat
ansamblu

RASPUNS MULTIPLU

a. productia sau venitul creat si consumat de catre agentii economici care isi
desfasoara activitatea in interiorul tarii respective
b. apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara
activitatea in propria tara sau in alte tari

RASPUNS:B

b. amortizarea
c. investitia bruta
d. investitia neta

RASPUNS:D


RASPUNS:C

c. inflatiei;
d. somajului.

RASPUNS:C

a. rata inflatiei
b. PIB nominal

RASPUNS:B


RASPUNS:B


RASPUNS:B PNN=PNB-A=

a. 2900
b. 2850
c. 600
d. 350

RASPUNS:B PNN=PNB-A=3000-150=2850

a. PIB = 9000
b. CI = 2000
c. IN = 2000
d. IB = 3000

RASPUNS:B

a. cererea globala
c. Venitul National

RASPUNS:A

exporturile nete vor avea o pondere in PIB de:
a. 35%
b. 15%
c. 10%
d. 5%

RASPUNS:C

a. PGB = PNB + CI
b. CI = PIB - PNB
c. PIB = PGB - CI
d. PNN = PIB - A

RASPUNS:C


RASPUNS:C

b. mediu dezvoltata
c. slab dezvoltata

RASPUNS:B


RASPUNS:C

economii este:
a. 100%
b. 20%
c. 80%
d. 0

RASPUNS:B

este:
a. 5
b. 2
c. 10
d. 20

RASPUNS:A

a. venitul creste
b. venitul scade

RASPUNS:A

19. La o inclinatie marginala spre consum egala cu 0,8, cresterea investitiilor pentru a
asigura o sporire a veniturilor cu 500 u.m va fi:
a. 200
b. 150
c. 1000
d. 100

RASPUNS:D c’=dC/dV Þ dC=dV*c’=500*0.8=400
V=C+I Þ I=V-C=500-400=100

a. scade
d. ramane constant

RASPUNS:C

a. investitii brute
b. investitii nete

RASPUNS:C

b. factorii ce concura la incurajarea cresterii economice preiau dominatia asupra
factorilor ce franeaza cresterea economica
c. factorii ce concura la franarea variabilelor economice preiau dominatia asupra
factorilor ce incurajeaza cresterea economica

RASPUNS:B


RASPUNS:C


RASPUNS:B


RASPUNS:D


RASPUNS:C


RASPUNS:C

a. Ol = Cl
b. Ol > Cl
c. Ol < Cl
d. Ol - Cl = 0

RASPUNS:B

d. criza economica

RASPUNS:B

30. Printre conditiile stabilite Biroul International al Muncii pentru definirea somerului nu se
numara:

RASPUNS:A


RASPUNS:B

b. medierea muncii

RASPUNS:D

a:

RASPUNS:C


RASPUNS:A


RASPUNS:A

36.
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Rata inflatiei 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 8,6 4,9 6,6 6,3
Sursa: BNR

d. hiperinflatie

RASPUNS:C


RASPUNS:B


RASPUNS:A


RASPUNS:B

a. Ip = 1200%
c. Ri = 1100%
d. Ri = 1300%

RASPUNS:B

a. se dubleaza
b. scade cu 50%
c. creste de 2 ori
d. creste cu 100%

RASPUNS:B


RASPUNS:D

a. impozitele
b. cererea
c. rata dobanzii

RASPUNS:C


RASPUNS:D

la:

RASPUNS:A


RASPUNS:D


RASPUNS:A


RASPUNS:C


RASPUNS:A


RASPUNS:B

a. indicativa
b. informala
c. imperativa
d. incitativa

RASPUNS:C


RASPUNS:D

b. averea mostenita
c. varsta
d. norocul

RASPUNS:C


RASPUNS:C

a. salariului mediu
b. ratei inflatiei

RASPUNS:D

a. dezvoltata
b. mediu dezvoltata

RASPUNS:C


RASPUNS:B


RASPUNS:C


RASPUNS:D

perioade scurte de timp

RASPUNS:C

a. aparitia unor mari superputeri economice capabile sa unifice economiiile statelor
nationale
b. marile descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea
constituirii diviziunii mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de
transporturi
c. aparitia unei puternice nazuinte de colaborare internationala intre statele lumii,
promovate de conducatorii lor luminati
d. interesul tarilor mici de a fi protejate de cele puternice si interesul puterilor
economice de a-si subordona tarile mai slabe economic

RASPUNS:B

internationale, dreptul international si institutiile economice mondiale
d. stiinta si tehnologia avansate, relatiile interumane, dezvoltarea informaticii si
aparitia Internetului

RASPUNS:C

a. circa 100
b. circa 400
c. circa 175
d. circa 200

RASPUNS:D

potentialul economic, gradul de participare la relatiile economice internationale

RASPUNS:D

a. castigul realizat de un agent economic care detine ponderea cea mai mare in
totalul productiei si desfacerii pe piata unui produs
b. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunuri de calitate
superioara
c. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunurile cu costurile
cele mai scazute fata de cele ale altor producatori

RASPUNS:C

c. castigul realizat de un producator care are costurile de productie mai mici decat
cele ale concurentilor
oportunitate mai reduse decat cele ale concurentilor

RASPUNS:D

a. specializarea economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor
bunuri si servicii

RASPUNS:A

economiilor nationale, participarea la relatiile economice internationale
d. nivelul inzestrarii tehnologice, gradul de cultura al populatiei, locul si rolul in
relatiile economice multilaterale

RASPUNS:C

c. diferenta cantitativa, masurata in cifre absolute intre nivelurile economice a
diferitelor grupe de tari ori tari ale lumii
d. diferentele absolute intre ritmurile dezvoltarii economice ale tarilor dezvoltate si
al tarilor in curs de dezvoltare

RASPUNS:C

a. diferenta cantitativa intre produsul total si pe locuitor al tarilor in curs de
dezvoltare si cel al tarilor dezvoltate
grupe de tari in indicatorii economici mondiali
d. diferentele calitative intre tari in ce priveste marimea populatiei, suprafata, gradul
de participare la relatiile economice internationale

RASPUNS:C

a. starea calitativa diferita a aparatului si metodelor de productie, a inzestrarii
tehnologice a muncii in diferite tari si grupe de tari
b. diferentele calitative intre produsul pe locuitor al tarilor in curs de dezvoltare si cel
al tarilor dezvoltate
c. diferentele dintre nivelurile de calificare profesionala a fortei de munca in tarile in
curs de dezvoltare si cele dezvoltate

RASPUNS:A

a. ritmul cresterii economice, nivelul de cultura al populatiei, rata de crestere
demografica
cumparare, nivelul de instruire al populatiei
c. ponderea populatiei bogate in totalul populatiei, ponderea elevilor in totalul
populatiei de varsta scolara, dinamica raportului dintre indicele natalitatii si cel al
mortalitatii
d. consumul alimentar pe locuitor, ponderea cheltuielilor pentru instructie si
educatie in bugetul familiei, numarul de elevi si studenti la 100000 de locuitori

RASPUNS:B

b. capacitatea de a genera progres tehnic in conditiile lipsei oricarei constrangeri
asupra principiului eficientei activitatii economice

RASPUNS:B


RASPUNS:C

internationale

RASPUNS:A

c. un model explicativ-explorativ al evolutiei economiei mondiale sub impactul
factorilor subiectivi, al deciziei, asupra dinamicii vietii economice mondiale

RASPUNS:C

a. modelarea procesului dezvoltarii mondiale a ordinii economice mondiale de catre
o superputere potrivit propriilor ei interese
b. evolutia economiei mondiale spre atingerea obiectivului fundamental - ridicarea
nivelului de viata a tuturor cetatenilor lumii
d. formarea unei economiii mondiale omogene, nediferentiate si fara decalaje
economice majore

RASPUNS:A

b. afirma probabilitatea existentei nu doar a unui singur centru mondial de putere, ci
a doua sau mai multor centre aflate in competitie pentru conducerea lumii
c. defineste evolutia economiei mondiale pentru a realiza concomitent obiective
economice, sociale si ecologice corespunzatoare

RASPUNS:B


RASPUNS:B

d. proces contemporan de creare, pe baza interdependentelor dintre economiile
nationale a unor entitati comune in care are loc miscarea libera a marfurilor,
capitalurilor si persoanelor, unificarea treptata a politicilor economice si de
aparare

RASPUNS:D

b. renuntarea de catre state la suveranitatea nationala in schimbul participarii la
entitati economice comune pentru tarile din diferite zone geografice, miscarea
libera a marfurilor, capitalurilor si persoanelor, un proces de unificare a politicilor
economice

RASPUNS:D


RASPUNS:B

Adevarat/Fals
1) Acordarea de imprumuturi solicitantilor care intrunesc conditiile de bonitate financiara

este principala functie activa a bancilor.
A
2) Bancile comerciale contribuie la crearea masei monetara.

F
3) Daca Banca Centrala tipareste mai multi bani, atunci valoarea banilor creste.
F
4) Atunci cand Banca Centrala creste cota rezervelor obligatorii, masa monetara creste fata
de o perioada anterioara.
F
5) Intreprinderile de stat pot sa emita bonuri de tezaur.

F
6) Bonurile de tezaur emise de Ministerul Finantelor nu sunt negociabile la bursa.

F
7) Actiunea la purtator este un titlu de credit cu venit variabil.

F
8) Obligatiunea este un titlu de valoare rambursabil la scadenta.

A
9) Un plasament financiar oportun asigura un randament superior ratei dobanzii de pe piata

A

10) Costul de oportunitate reprezinta costul tuturor alternativelor la care se renunta, atunci
cand se face o alegere intre mai multe variante posibile, in alocarea resurselor;
F

Subiecte cu variante multiple de raspuns
1) La o rata nominala a dobanzii de 15% si o rata anticipata a inflatiei de 10%, rata reala a
dobanzii este
a. 25%; c. 5%;

b. 10%; d. 15%.
C
2) Daca o Banca Comerciala vinde 400.000 Euro la un curs de 4 RON/Euro:
a. masa monetara creste cu 1.600.000 RON;

b. masa monetara scade cu 1.600.000 RON;
c. masa monetara scade cu 400.000 RON;
d. masa monetara creste cu 400.000 RON.
B
3) Ce modificari apar in componentele unei mase monetare de 500 mil. RON, din care 30%
reprezinta numerar, in cazul in care se creaza un depozit bancar de 10 mil. RON:
a. numerarul creste cu 10 mil. RON iar moneda scripturala scade cu 10 mil. RON;
b. numerarul va fi de 140 mil. RON iar moneda scripturala de 360 mil. RON;
c. numerarul va fi de 150 mil. RON iar moneda scripturala de 350 mil. RON;
d. numerarul va fi de 200 mil. RON iar moneda scripturala de 300 mil. RON.
B
4) Care din urmatoarele mijloace de circulatie si de plata nu sunt incluse in al doilea agregat
monetar (M2):
a. monedele divizionare;
b. depunerile pe termen scurt in conturi bancare;
c. bonurile de casa ale unor organisme nationale de credit;
d. devizele.
D
5) Printre instrumentele politicii monetare nu se numara:
a. taxa rescontului:
b. taxa pe valoare adaugata;
c. cumpararile si vanzarile de titluri pe piata deschisa;
d. variatiile cotelor obligatorii de rezerva.
B
6) In cadrul pietei monetare au loc operatiuni privind:
a. emiterea de titluri de proprietate;

b. finantarea agentilor economici;
c. cumpararea si vanzarea bunurilor in rate;
d. cumpararea si vanzarea de actiuni.
B
7) Se afla in raport invers proportional:
a. masa monetara si nivelul preturilor;

b. salariul nominal si salariul real;
c. rata dobanzii si oferta de moneda;
d. rata dobanzii si cererea de credite.
D
8) Intre agentii economici A si B se incheie un contract de vanzare-cumparare a 100 de

titluri la un curs de 1000 RON / titlu. Daca la scadenta cursul creste cu 10 % , care din
cei doi castiga si ce suma ?
a. cumparatorul, 10.000 RON;

b. vanzatorul, 10.000 RON;
c. cumparatorul, 100.000 RON;
d. vanzatorul, 100.000 RON.
A
9) Negocierea actiunilor:
a. nu este posibila pe piata secundara;

b. se realizeaza pe piata primara;
c. este posibila doar daca unul din cei implicati in operatiune detine pachetul actiunilor de
control;
d. se practica in cadrul bursei de valori.
D
10) Actionarii sunt:
a. proprietari ai unei parti din capitalul societatii care a emis actiunile;

b. creditori ai societatii care a emis actiunile;
c. agenti de schimb care actioneaza in numele clientilor;
d. brokeri specialisti.
A
11) In principiu, este mai riscanta:
a. emisiunea de obligatiuni;
b. emisiunea de actiuni;
c. riscurile sunt egale in cazul emisiunilor de actiuni si obligatiuni;
d. nu exista riscuri in cazul emisiunilor de actiuni si obligatiuni.
A
12) In cazul unei operatiuni bursiere la termen, in urma cresterii cursului actiunilor castiga:
a. vanzatorul actiunilor;
b. cumparatorul actiunilor;
c. firma care a emis actiunile;
d. atat vanzatorul cat si cumparatorul actiunilor.
B
13) Care din urmatoarele afirmatii se dovedeste a fi adevarata:
a. pe termen scurt, costul fix este intotdeauna mai mare decat costul variabil
b. costul total este mai mare decat costul variabil
c. costul variabil este obligatoriu mai mic decat costul fix
d. pe termen scurt, costul total poate fi egal cu costul variabil, cand firma inregistreaza cost
fix
B
14) Masa monetara este de 10.000 mld. u.m., din care 20% il constituie numerarul. In
aceste conditii, consecinta constituirii unui depozit bancar de 400 mld. u.m. va fi:
a. scaderea cu 2000 mld. u.m. a masei monetare

b. scaderea cu 5% a numerarului
c. cresterea cu 5% a puterii de cumparare a banilor
d. cresterea cu 5% a banilor de cont
D
15) Daca, pe piata factorilor de productie, pretul materiei prime “piele” creste, atunci pe
piata pantofilor de piele este de asteptat ca:
a. pretul de echilibru sa creasca, iar cantitatea de echilibru sa scada

b. pretul de echilibru si cantitatea de echilibru sa creasca, deopotriva
c. pretul de echilibru sa scada, iar cantitatea de echilibru sa creasca
d. pretul de echilibru si cantitatea de echilibru sa scada, deopotriva
A

MICROECONOMIE PARTIAL 1

TRUE/FALSE

1. Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor.
A

2. Daca resursele ar fi nelimitate, costul de oportunitate ar fi egal cu zero.
A

3. Microeconomia reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale.
F

4. Banii indeplinesc functia de mijloc de schimb atunci cand marfurile se achita in momentul
livrarii lor.
A

5. Elasticitatea ofertei in raport de pret reprezinta sensibilitatea ofertei la modificarile
pretului bunului.
A

6. Bunurile economice au un caracter nelimitat.
F

7. Serviciile sunt incluse in sectorul secundar al activitatii economice.
F

8. Oferta este o functie crescatoare fata de pret.
A

9. Trasarea frontierei posibilitatilor de productie se intemeiaza pe conceptele de raritate,
alegere si cost de oportunitate.
F

10. Costul de oportunitate reprezinta costul tuturor alternativelor la care se renunta atunci
cand se face o alegere.
F

11. Rata marginala de substitutie a bunului Y prin bunul X este egala cu raportul invers al
utilitatilor marginale inregistrate prin consumul unor unitati suplimentare din cele doua
bunuri.
F

12. La punctul de optim al consumatorului raportul preturilor este egal cu raportul invers al
utilitatilor marginale.
F

13. Extinderea si contractia ofertei se manifesta sub influenta altor cauze decat cele legate
de evolutia pretului.
A

14. Nevoia de calculator si nevoia de imprimanta sunt considerate nevoi complementare.
A

15. Curba care ilustreaza problema raritatii si reflecta combinarile a doua bunuri care pot fi
produse cu un volum dat de resurse poarta denumirea de curba productiei.
F

16. Teoria economica este o stiinta economica functionala.
F

17. Fluxurile de bunuri de consum de la firme la menaje constituie un exemplu de flux
economic real.
A

18. Paradoxul ofertei poate fi exemplificat prin produsele perisabile.
A

19. O modificare a cantităţii oferite pe piaţă poate fi cauzată de o modificare a venitului.
A

20. Macroeconomia este acea ramură a economiei care studiază comportamentul
entităţilor individuale în cadrul economiei.
ANS: F PTS: 1

21. Cererea de mărfuri reprezintă nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii care se satisfac
prin intermediul pieţei, adică prin vânzare cumpărare.
ANS: T PTS: 1

22. Teoria economica este o stiinta a deciziilor sociale.
ANS: T PTS: 1

23. Economia pozitiva incearca sa explice lumea asa cum este.
ANS: T PTS: 1

MULTIPLE CHOICE

1. În functie de caracterul tridimensional al fiintei umane, nevoile pot fi clasificate:
a. nevoi primare, sociale, secundare;
b. nevoi fiziologice, sociale, rationale;
c. nevoi fiziologice, sociale, secundare;
d. nevoi primare, sociale, complexe.
ANS: B PTS: 1

2. Curba care ilustreaza problema raritatii resurselor si reflecta combinarile a doua bunuri
care pot fi produse cu un volum dat de resurse poarta denumirea de:
a. curba productiei;
b. curba costului de productie;
c. curba posibilitatilor de productie;
d. curba venitului.
ANS: C PTS: 1

3. Rata retragerilor studentilor din invatamantul superior scade in timpul unei recesiuni
deoarece:
a. costul de oportunitate al continuarii facultatii este redus;
b. costul de oportunitate al continuarii facultatii este ridicat;
c. costul de oportunitate al continuarii facultatii este nul;
d. nu trebuie luat in calcul costul de oportunitate in aceasta situatie.
ANS: A PTS: 1

4. Economia politica este o stiinta economica:
a. fundamentala;
b. de ramura;
c. functionala;
d. de granita.
ANS: A PTS: 1

5. Un producator detine un avantaj comparativ ( relativ ) intr-o activitate, daca realizeaza
bunul:
a. cu cel mai mic cost de productie in raport cu ceilalti producatori;
b. cu cel mai mic cost de oportunitate in raport cu ceilalti producatori;
c. cu cel mai mic consum de resurse in raport cu ceilalti producatori;
d. cu cel mai mare pret de vanzare in raport cu ceilalti producatori.
ANS: B PTS: 1

6. Modelul economiei sociale de piata, caracterizata prin atentia deosebita acordata
protectiei mediului, dezvoltarii adecvate a educatiei, ocrotirii sanatatii, asigurarii locurilor de
munca si infaptuirii unor programe guvernamentale de protectie sociala, este caracteristic
pentru:
a. SUA;
b. Italia;
c. Germania si tarile nordice;
d. Japonia.
ANS: C PTS: 1

7. Bunurile de stricta necesitate pentru consumatori au, de regula, o cerere in functie de
pret:
a. elastica;
b. inelastica;
c. unitara;
ANS: B PTS: 1

8. In situatia in care pretul unui bun creste de la 600 u.m. la 800 u.m. iar oferta creste de la
50 bucati la 100 bucati, oferta este:
a. elastica;
b. inelastica;
c. cu elasticitate unitara;
ANS: A PTS: 1

9. In punctul de saturatie (satietate):
a. utilitatea totala este maxima;
b. utilitatea marginala este maxima;
c. utilitatea totala este nula;
d. utilitatea totala este minima.
ANS: A PTS: 1

10. Ecuatia dreptei bugetului este:
a. B = Xpx + Ypy;
b. B = Xpy+Ypx;
c. Y = px/pyX +B/py;
d. B = Xpx-Ypy.
ANS: A PTS: 1

11. Optimul consumatorului se realizeaza la o combinare de bunuri si servicii in consum
care, la nivelul bugetului de care dispune si al preturilor existente, ii asigura:
a. o cheltuiala minima;
b. minimum de satisfactie (utlitate);
c. maximum de satisfactie (utilitate);
d. mentinerea constanta a utilitatii.
ANS: C PTS: 1

12. Rata marginala de substitutie a bunului y cu bunul x, reprezinta cantitatea din bunul x
care este necesara pentru a inlocui o unitate din bunul y, astfel incat:
a. utilitatea totala sa fie maxima;
b. utilitatea totala sa fie minima;
c. utilitatea totala sa fie nula;
d. utilitatea totala sa fie constanta.
ANS: D PTS: 1

13. In general, relatia dintre nevoi (N) si resurse (R) este de urmatoarea forma:
a. N < R
b. N > R
c. N = R
d. nu se poate stabili o asemenea relatie
ANS: B PTS: 1

14. In cazul in care pretul unicului substituent al bunului X a scazut, in mod normal:
a. va scadea cererea pentru substituent
b. va scadea cererea pentru bunul X
c. va creste oferta pentru substituent
d. va creste oferta pentru bunul X
ANS: B PTS: 1

15. Pe masura ce se inregistreaza cresterea cantitatii consumate din bunul economic X, se
observa ca:
a. utilitatea marginala creste, in timp ce utilitatea totala descreste
b. utilitatea individuala descreste in timp ce utilitatea marginala creste
c. utilitatea totala creste, in timp ce utilitatea marginala descreste
d. utilitatea marginala si utilitatea individuala cresc
ANS: C PTS: 1

16. Cand oferta creste, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: D PTS: 1

17. Cand oferta scade, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: C PTS: 1

18. Cand cererea scade, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: B PTS: 1

19. Cand cererea creste, pretul si cantitatea de echilibru:
a. cresc
b. scad
ANS: A PTS: 1

20.
1. Modelul economiei de piaţă direcţionat spre consum este caracteristic pentru:
a. S.U.A;
b. Europa de Vest;
c. Japonia
d. Franţa
ANS: A PTS: 1

21. Legea ofertei arata ca, in conditiile in care alti factori sunt constanti:
a. pretul si veniturile sunt direct proportionale;
b. venitul si oferta sunt direct proportionale;
c. pretul si cantitatea oferita sunt direct proportionale;
d. pretul si cantitatea oferita sunt invers proportionale;
ANS: C PTS: 1

NUMERIC RESPONSE

reprezinta costul de oportunitate al unei unitati din bunul X.
ANS: 4

bun scade cu 10%, iar cantitatea ceruta din acel bun creste cu 30%.
ANS: 3

25%.
ANS: 50

buc.
ANS: 0,5

bunului scade de la 200 la 150 u.m., cu cat va scadea cantitatea oferita din acel bun stiind ca
initial a fost de 500 buc.?
ANS: 250

ANS: 30

de pret este O(px) = 10 + px, sa se calculeze pretul de echilibru.
ANS: 10

8. Dependenta cererii si ofertei pentru bunul “A” in raport cu pretul unitar al acestuia (PA)
se exprima prin functiile: CA = 70 - 2PA si OA = 10 +PA. Sa se determine pretul de echilibru
pentru acest bun.
ANS: 20

marginala)
Qx 1 2
Utx 30 ?
Umx 30 10
ANS: 40

5 20 12
6 18 14
7 17 15
8 16 16
9 14 18
10 12 21
ANS: 8

mii de lei.
5 20 12
6 18 14
7 17 15
8 16 16
9 14 18
10 12 21
ANS: 9

12.
Stabiliţi câştigul realizat în urma specializării pentru bunul Y, în cazul a 2 producători A, B,
care dispun de resurse identice sub aspect cantitativ şi calitativ, pe baza cărora pot obţine
bunurile economice X şi Y după cum urmează:
A: 2x sau 6y
B: 4x sau 2y
ANS: 2

COMPLETION

1. Nevoile umane reprezinta ________ materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de mediu
ANS: cerinte ; trebuinte ( doar una din ele )

2. Nevoile oamenilor constientizate, devenite mobiluri ale acestora, reprezinta
____________ economice.
ANS: interese ; interesele ( doar una din ele )

servicii destinate satisfacerii nevoilor reprezinta ____________ economice.
ANS: resurse ; resursele ( doar una din ele )

circulatie, distributie si _________ de bunuri materiale si servicii, in vederea satisfacerii
trebuintelor.
ANS: consum ; consumul ( doar una din ele )

5. Componenta esentiala a activitatii economice o reprezinta _________.
ANS: productia ; productie ( doar una din ele )

6. __________________ reprezinta activitatea economica la nivelul intreprinderii.
ANS: Microeconomia ; Microeconomie ( doar una din ele )

7. __________________ reprezinta activitatea economica la nivel de ramura economica si
zona economica.
ANS: Mezoeconomia ; Mezoeconomie ( doar una din ele )

8. __________________ reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale.
ANS: Macroeconomia ; Macroeconomie ( doar una din ele )

9. __________________ reprezinta ansamblul economiilor nationale in interdependenta lor.
ANS: Mondoeconomia ; Mondoeconomie ( doar una din ele )

10. Activitatea din ramura constructiilor se incadreaza in sectorul ___________ .
ANS: secundar

11. Activitatea din ramurile piscicultura si apicultura se incadreaza in sectorul ___________ .
ANS: primar

12. Activitatea din servicii se incadreaza in sectorul _____________ .
ANS: tertiar

13. Activitatile legate de informatica se incadreaza in sectorul _____________ .
ANS: cuaternar

se formeaza ________, au loc negocieri si acte de vanzare - cumparare, in conditii de
concurenta.
ANS: preturile

15. Cererea se afla in raport ________ proportional fata de pret: cand pretul creste,
cantitatea ceruta scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumparare se micsoreaza,
si invers, cand pretul scade, cantitatea ceruta creste.
ANS: invers

16. Cererea _______ exprima exceptiile de la legea cererii, adica situatiile in care cererea de
ANS: atipica

17. Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii destinata vanzarii, pe _______, la un
moment dat.
ANS: piata

18. Echilibrul pietei reflecta situatia in care cantitatile oferite si cele cerute sunt ______, la
pretul pietei.
ANS: egale

19. Utilitatea economica reprezinta __________ pe care o resimte o persoana ca urmare a
consumului unei cantitati determinate dintr-un bun, in anumite conditii de timp si spatiu.
ANS: satisfactia ; placerea ( doar una din ele )

20. Teoria utilitatii __________ presupune atasarea unor valori numerice care descriu
utilitatea.
ANS: cardinale ; cardinala ( doar una din ele )

21. Legea formulata de Gossen arata ca atunci cand cantitatea consumata dintr-un bun
creste, utilitatea ___________ a bunului respectiv tinde sa se diminueze, pana in punctul de
saturatie cand devine nula.
ANS: marginala

22. Teoria utilitatii ___________ considera ca nu este necesara masurarea precisa a utilitatii
si ca este suficienta doar o ordonare a utilitatilor.
ANS: ordinale ; ordinala ( doar una din ele )

23. Conditia matematica a optimului unui consumator care are de ales intre doua bunuri
este ca raportul utilitatilor marginale sa fie egal cu raportul _____________ celor doua
bunuri.
ANS: preturilor

24. Conform teoriei utilitatii cardinale, fiecarei unitati consumate dintr-un bun i se poate
atasa un __________ ca masura a utilitatii.
ANS: numar ; cardinal ( doar una din ele )

25. La preturi situate peste pretul de echilibru se manifesta ________ de oferta si o presiune
de reducere asupra pretului.

ANS: exces ; excesul ; excedent ; excedentul ( doar una din ele )

26. Efectul Giffen este o situatie de cerere ________.
ANS: atipica

27. Economia ___________ incearca sa explice cum ar trebui sa fie lumea.
ANS: normativa

PARTIAL 2

Adevarat/Fals

1. Firmele produc numai bunuri materiale. F

2. Resursele economice sunt factori de productie. A

3. Pamantul este un factor de productie originar. A

4. Pamantul este factor de productie neregenerabil F

5. Zapada artificiala de pe o partie de ski nu constituie factor de produtie. F

6. Procesul consumarii capitalului fix se manifesta prin fenomenul uzurii. A

7. Banii devin capital tehnic daca sunt depusi in conturile bancare. F

8. Capitalul circulant include masinile si utilajele. F

9. Cel mai adesea functia de productie este o relatie de tipul Q = f(K,L). A

10. Productia totala este maxima pentru acea cantitate din factorul de productie variabil
care corespunde egalitatii dintre productivitatea marginala si productivitatea medie. A

11. Daca pentru realizarea unui bun este necesara utilizarea mai multor factori de productie
dintre care, pentru unul se adauga progresiv o cantitate constanta, in timp ce cantitatile
celorlalti factori nu se modifica, produsul marginal al factorului variabil creste pana la un
punct, apoi descreste. A

12. Atunci cand curba productivitatii medii se afla deasupra curbei productivitatii marginale,
productia totala scade. F

13. Productivitatea medie este minima atunci cand este egala cu productivitatea
marginala. F

14. Coeficientul marginal al capitalului se determina prin formula:

unde: k - coeficientul marginal al capitalului

K – capitalul F

Q - volumul productiei

15. Productivitatea medie a capitalului se determina cu formula de calcul:

unde: W- productivitatea medie a capitalului A

Q- productia

K - capitalul

16. Productivitatea marginala a capitalului se calculeaza cu formula:

unde:

W - productivitatea marginala a capitalului A

k - coeficientul marginal al capitalului

17. Randamentele de scara crescatoare si descrescatoare se explica prin fenomenele
interne scarii: economii si pierderi. A

18. Costul implicit este insusi costul contabil. F

19. Costul explicit este insusi costul contabil. A

20. Costul economic este un concept mai larg decat costul contabil. A

21. Marimea costului este diferita de la un produs la altul, in functie de specificul fiecaruia si
de consumul de factori pe care il solicita. A

22. Costul fix reprezinta cheltuiala care se face chiar daca nu se produce nimic. A

23. CMT = CMF + CMV A

24.

unde: CMV = cost mediu variabil F

CF = cost fix

Q = productia

25.

unde:

CMV = cost mediu variabil A

CV = cost variabil

Q = productia

26.

Unde: Cmg = cost marginal A

CV = cost variabil

Q = productia

27. CT = CTM x Q

unde:

CT = cost total

CTM = cost total mediu A

Q = productia

28. CT = CVM x Q

unde:

CT = cost total

CVM = cost variabil mediu F

Q = productia

29. Valorile costului variabil mediu si costului total mediu sunt minime atunci cand sunt
egale cu valoarea costului marginal. A

30. Daca productia unei firme este egala cu zero, atunci costul fix mediu si costul variabil
mediu sunt egale. F

31. Pe termen lung, cresterea productivitatii muncii actioneaza in sensul opus tendintei
generale de evolutie a salariului nominal. F

32. Concurenta realizeaza o selectie a producatorilor, eliminandu-i pe cei ineficienti. A

33. Existenta concurentei este motivul pentru care agentii economici cauta sa fie cat mai
eficienti si competitivi pe piata. A

34. Pe piata cu concurenta perfecta, redistribuirea resurselor societatii este o functie a
pretului. A

35. Diversitatea produselor este o trasatura a pietei cu concurenta perfecta. F

36. Pe termen lung, intrarea de noi firme pe piata monopolistica, se va produce atata timp
cat vor exista oportunitati de profit. A

37. Comportamentul unei firme oligopoliste este unul strategic, fiecare competitor fiind
nevoit sa tina seama de deciziile celorlalti. A

38. Firmele care actioneaza pe o piata de oligopol nu pot influenta nici pretul si nici
cantitatea vanduta deoarece au putere economica foarte redusa. F

39. Piata autoturismelor este o piata de oligopol. A

40. Cererea de munca este egala cu nevoia de munca existenta in economie. F

41. Nivelul salariului si cererea de munca se afla in raport invers proportional. A

42. Un agent economic va face angajari numai daca va avea un cost marginal al muncii mai
mare sau egal cu venitul marginal al muncii. F

43. Piata muncii este o piata omogena. F

44. Piata muncii este o piata derivata. A

45. Cererea de munca se exprima prin numarul de locuri de munca existente sau prin oferta
de locuri de munca. A

46. Intre cererea de munca si nevoia de munca exista o relatie de la parte la intreg. A

47. Intre marimea duratei muncii si cea a timpului liber este o relatie inversa. A

48. Cererea si oferta de munca sunt structurate pe domenii de activitate rezultate din
diviziunea sociala a muncii. A

49. Cererea de munca este influentata de costul marginal al muncii. A

50. Oferta de munca se exprima prin numarul locurilor de munca. F

51. Oferta de munca totala este influentata de marimea salariului. A

52. Marimea ofertei de munca nu este conditionata de marimea, dinamica si structura
populatiei. F

53. Mobilitatea perfecta este o trasatura a ofertei de munca. F

54. Populatia totala a unei tari se identifica cu oferta de munca. F

55. Intre marimea duratei muncii si cea a timpului liber exista o relatie pozitiva. F

56. Costul de oportunitate reprezinta costul tuturor alternativelor la care se renunta, atunci
cand se face o alegere intre mai multe variante posibile, in alocarea resurselor; F

VARIANTE MULTIPLE DE RASPUNS

1. Capitalul - factor de productie se refera la:

a. creditele contractate la banci;
b. bunuri destinate producerii altor bunuri sau servicii;
c. investitiile unei firme;
d. bunuri economice destinate tranzactiilor pe piata.

B

2. In capitalul fix al unei firme industriale nu intra:

a. cladirile sectiilor de productie; c. magaziile si depozitele;
b. masinile si utilajele; d. materiale si semifabricate.

D

3. Consumul de capital fix se include in costul de productie:

a. sub forma uzurii fizice a acestuia;
b. sub forma uzurii fizice si morale a acestuia;
c. proportional cu productia obtinuta;
d. prin amortizare.

D

4.Expresia monetara a uzurii capitalului fix este exprimata de:

a. cifra de afaceri; c. uzura fizica;
b. amortizare; d. uzura morala.

B

5.Expresia baneasca a uzurii capitalului fix este:

a. costul total;
b. cheltuiala cu capitalul circulant;
c. amortizarea;
d. cifra de afaceri.

6.Clasificarea elementelor capitalului tehnic in capital fix si capital circulant are la baza si
criteriul:

a. modalitatii de achizitionare; c. duratei de amortizare;
b. tipului uzurii; d. modului in care se consuma.

7.Obiectivul principal al producatorului este:

a. obtinerea de castiguri legale;
b. inregistrarea de profit mediu;
c. maximizarea profitului;
d. minimizarea pierderilor.

8.La baza combinarii factorilor de productie nu sta:

a. diviziunea muncii; c. complementaritatea; ?
b. adaptabilitatea; d. substituibilitatea.

9.Combinarea factorilor de productie se reprezinta grafic prin:

a. curba posibilitatilor de productie; c. curba de indiferenta;
b. curba isocuantei (isoproductiei); d. curba de isoutilitate.

10.Functia de productie exprima legatura obiectiva existenta intre:

a. cost si profit;
b. factorii de productie folositi si rezultatele obtinute;
c. cantitatea si calitatea factorilor de productie folositi;
d. profitul brut si profitul net.

11.O activitate economica eficienta inseamna:

a. a satisface nevoi mai putine cu resurse mai ieftine;
b. a satisface nevoile cu resursele pe care societatea le produce;
c. a satisface nevoi mai multe cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine;
d. a spori permanent cantitatea resurselor atrase si utilizate.

12.Cand productivitatea medie a muncii este egala cu cea marginala, atunci productivitatea
medie este:

a. minima; c. descrescatoare;
b. maxima; d. crescatoare.
13. Productivitatea muncii creste pe masura ce:

a. se asimileaza noi factori de productie;
b. scad cantitatile din alti factori de productie utilizati;
c. factorul munca utilizat sporeste cantitativ;
14.Productia a 3000 de bunuri necesita 60 de salariati. Angajarea a inca 20 de salariati
determina un spor de productie de 1000 de bunuri. Cat este productivitatea marginala a
muncii?

a. 16,4;
b. 56;
c. 75;
d. 50.
15.Rolul concurentei este:

a. satisfacerea mai buna a trebuintelor consumatorului, fara sacrificarea
intereselor producatorului;
b. asigurarea cooperarii intre producatori;
c. cresterea preturilor factorilor de productie;
d. favorizarea vanzatorilor.
16.Pretul are rolul de:
a. stimulare a economisirii;
b. informare;
c. diminuare a risipei;
d. indicator al nivelului de trai.
17.Atomicitatea pietei se caracterizeaza prin faptul ca

a. pe piata exista un numar egal de vanzatori si cumparatori;
b. deciziile proprii ale fiecarui agent al cererii si ofertei exercita un efect semnificativ
asupra cererii, ofertei si pretului;
c. pe piata exista numerosi agenti ai cererii si ofertei, fiecare avand o forta
economica redusa;
d. se deruleaza un volum redus de tranzactii de vanzare si cumparare.
18.Ce tip de piata se caracterizeaza prin atomicitatea cererii si ofertei, prin lipsa de
omogenitate a produselor si posibilitatea unei satisfaceri bune a cererii?

a. piata cu concurenta monopolistica;
b. oligopolul;
c. oligopsonul;
d. monopolul.
19. In situatia monopsonului
a. putem vorbi de atomicitatea cererii;
b. exista un singur producator;
c. exista un singur cumparator;

20. Carui tip de piata ii este caracteristica vanzarea de produse diferentiate de catre un
numar mare de producatori:

a. pietei cu concurenta imperfecta in general;
b. pietei cu concurenta neloiala;
c. pietei cu concurenta monopolistica;
d. oligopolului.

21.In situatia de monopol:

a. functioneaza atomicitatea cererii;
b. producatorul dicteaza pretul;
c. producatorul dicteaza pretul si cantitatea cumparata;

22.Conditia esentiala ca nevoia de munca sa fie considerata cerere de munca este
considerata:

a. plata prin salariu;
b. aparitia de noi intreprinderi;
c. existenta concurentei;
d. existenta ofertei de munca.

SUBIECTE DE TIPUL COMPLETARE

Capitalul ________ reprezinta acea parte a capitalului care se consuma integral intr-un
singur ciclu de fabricatie si se inlocuieste dupa fiecare ciclu de productie.

Uzura _______ reprezinta deprecierea treptata a masinilor, echipamentelor, instalatiilor ca
urmare a folosirii lor in activitatea economica sau a actiunii factorilor naturali.

Functia de productie exprima relatia dintre factorii de productie si _________.

Combinarea factorilor de productie se analizeaza pe termen scurt si pe termen _____.

_____________ reprezinta posibilitatea de asociere a unei fractiuni dintr-un factor cu o
cantitate din alt factor.

________________ reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale
factorilor de productie ce participa la producerea unui anumit bun economic.

____________ reprezinta posibilitatea de a inlocui o cantitate dintr-un factor de productie
printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al
productiei.

Randamentele de scara crescatoare si descrescatoare se explica prin ________ si pierderi
interne ale scarii.
Productivitatea exprima ________ combinarii factorilor de productie cu scopul obtinerii
maximului de efecte utile cu minimum de eforturi.
_____________ muncii exprima eficienta cu care este consumat factorul munca.
SUBIECTE CU RASPUNS NUMERIC
1.Cu cate procente creste productivitatea medie a muncii daca productia creste cu 500% iar
numarul salariatilor cu 200%? 100
2.Cate u.m. (unitati monetare) este costul fix, daca costul total la nivelul productiei “zero”
este 90 u.m.? 90
3.La o firma pretul de vanzare al produselor este de 60 RON/bucata, costul fix global este
de 900 RON si costul variabil mediu este 30 RON. Care este nivelul productiei la pragul de
rentabilitate? 30

4.Fie urmatoarea situatie a fortei de munca in Romania intr-un anumit an: 50 %

65 ani) anului)
TOTAL 22000000 17000000 12000000 6000000 5000000 600000

5.Valoarea ramasa de amortizat a unui echipament de productie, dupa 4 ani de utilizare,
este de 20 mil u.m. Care a fost valoarea initiala a produsului in situatia in care a mai ramas
doar un an de plata pentru amortizare. 100 mil

1. Un consumator cu un buget disponibil de 2 mii RON poate cumpara 4 bunuri X sau 12
bunuri Y. În cazul in care se decide sa cumpere bunul X, determinati cate bunuri Y reprezinta
costul de oportunitate al unei unitati din bunul X.
ANS: 3

unui bun scade cu 40%, iar cantitatea ceruta din acel bun creste cu 20%.
ANS: 0,5

30%.
ANS: 90

unui bun creste de la 200 la 300 u.m. iar cantitatea ceruta din acel bun scade de la 500 la
400 buc.
ANS: 0,4

5. In cazul in care coeficientul de elasticitate a ofertei in raport de pret este 0,5, iar
pretul bunului creste de la 400 la 600 u.m., cu cat va creste cantitatea oferita din acel bun
stiind ca initial a fost de 800 buc.?
ANS: 200

ANS: 40

7. Stiind ca functia cererii in raport de pret este: C(px) = 60 - px, iar functia ofertei in
raport de pret este O(px)= 20 + px, sa se calculeze cantitatea de echilibru.
ANS: 40

8. Cu cate procente creste productivitatea medie a muncii daca productia creste cu
500% iar numarul salariatilor cu 200%?
ANS: 100

9. Cate u.m. (unitati monetare) este costul fix, daca costul total la nivelul productiei
“zero” este 90 u.m.?
ANS: 90

10. La o firma pretul de vanzare al produselor este de 60 RON/bucata, costul fix global
este de 900 RON si costul variabil mediu este 30 RON. Care este nivelul productiei la pragul
de rentabilitate?
ANS: 30

11. Dependenta cererii si ofertei pentru bunul “A” in raport cu pretul unitar al acestuia
(PA) se exprima prin functiile: C(PA) = 60 - 3PA si O(PA) = 10 +2PA. Sa se determine pretul de
echilibru pentru acest bun.
ANS: 10

12. In perioada T0 salariul nominal era de 300 RON. Cat trebuie sa fie salariul nominal
pentru ca salariul real sa creasca cu 40%, in conditiile sporirii preturilor cu 20%?
ANS: 504

13. Un teren genereaza o renta anuala in valoare de 100 u.m. (unitati monetare), iar
nivelul ratei dobanzii bancare este de 20%. Cate u.m. reprezinta pretul acestui teren?
ANS: 500

14. O banca acorda un credit de 3000 RON cu o rata a dobanzii de 15% pe termen de 3
luni.Ce valoare are dobanda incasata de banca?
ANS: 112,5

15. Cuponul unei obligatiuni este de 500 RON, iar rata anuala a dobanzii este 25%.
Determinati cat reprezinta cursul obligatiunii.
ANS: 2000

16. Cantitatea ceruta si pretul pentru bunul X evolueaza astfel:

Saptamana Cantitate ceruta (buc.) Pret unitar (u.m.)
T0 80 10
T1 100 8
Determinati coeficientul de elasticitate a cererii în functie de pret.
ANS: 1,25

17. Referitor la activitatea unei intreprinderi se dau urmatoarele date:

Productie (buc.) 0 6 10
Cost Total (u.m.) 100 700 1200
In cazul productiei de 10 buc., determinati costul variabil mediu.
ANS: 110

marginala)

Qx 1 2
Utx 40 ?
Umx 40 20
ANS: 60

19. Costurile fixe ale unei firme sunt CF=200 RON., iar cele variabile medii sunt CVM=40
RON. Stiind ca firma vinde o unitate de produs cu pretul de 50 RON care este nivelul
productiei de la pragul de rentabilitate?
ANS: 20

20. Fie urmatoarea situatie a fortei de munca in Romania intr-un anumit an:

65 ani) anului)
TOTAL 22000000 17000000 12000000 6000000 5000000 600000
ANS: 50

profitului raportata la cost?
ANS: 100

5 30 21
6 28 22
7 26 24
8 25 25
9 23 28
10 21 31
ANS: 8

diferite valori ale pretului acestuia. Cat este cantitatea de echilibru?
5 30 21
6 28 22
7 26 24
8 25 25
9 23 28
10 21 31
ANS: 25

diferite valori ale pretului acestuia. Calculati deficitul de oferta la nivelul pretului de 11 RON.
10 25 16
11 23 18
12 22 21
13 20 20
14 18 23
15 17 26
ANS: 5

RON.
10 25 16
11 23 18
12 22 21
13 20 20
14 18 23
15 17 26
ANS: 5

26. O firma are 200 de salariati si realizeaza 4000 de produse. Cati salariati ar fi nevoie sa
mai angajeze firma pentru a-si tripla productia in conditiile cresterii productivitatii medii a
muncii cu 50%?
ANS: 200

27. Daca o firma realizeaza o productivitate medie a muncii de 2000 produse/salariat, sa
se deteremine productivitatea marginala a muncii, in cazul sporirii cu 60% a productiei si cu
30% a numarului de salariati.
ANS: 4000

28. Valoarea ramasa de amortizat a unui echipament de productie, dupa 4 ani de
utilizare, este de 20 mil u.m. Care a fost valoarea initiala a produsului in situatia in care a
mai ramas doar un an de plata pentru amortizare.
ANS: 100

29. Productivitatea medie a capitalului la momentul T a fost de 2000 de bucati. In
perioada T -T productia totala a crescut cu 30%, iar volumul capitalului cu 20%. Sa se
determine productivitatea marginala a capitalului.
ANS: 3000

30. Proprietarul unei suprafete de teren agricol decide sa vanda. Ce pret pretinde el, daca
arenda anuala este de 500 u.m., iar rata dobanzii este de 25%?
ANS: 2000

31. Determinati cantitatea de produse care asigura realizarea unui profit anual de 30
milioane u.m., in cazul in care firma inregistreaza un cost fix global de 200 milioane u.m., un
cost variabil mediu de 150000 u.m./produs, si vinde produsele la un pret unitar de 250000
u.m.
ANS: 2300

32. In perioada t0-t1 masa monetara creste cu 20%, fiind initial de 50000 mld.u.m.. In
conditiile mentinerii vitezei de rotatie a banilor la 2 rotatii pe an, sa se calculeze cate
miliarde reprezinta variatia absoluta a valorii bunurilor economice de pe piata .
ANS: 20000

33. In momentul t0 numerarul era de 5000 RON iar masa monetara scripturala reprezenta
80% din masa monetara. Sa se calculeze masa monetara scripturala in momentul t1 stiind ca
s-a constituit un depozit bancar de 1000 RON.
ANS: 21000

34. Se dau urmatoarele date privind activitatea unei intreprinderi:
Productie (unitati) 0 5 7 10
Cost total (u.m.) 20.000 30.000 40.000 50.000
In cazul productiei de 10 unitati calculati costul variabil mediu.
ANS: 3000

35. Sa se calculeze pretul unei obligatiuni cu un randament de 20%, al carei cupon anual
este de 100 RON.
ANS: 500

36. Sa se calculeze cu cate procente se modifica CFM in conditiile in care volumul
productiei scade cu 20%, caeteris paribus.
ANS: 25

37. Calculati cu cate procente se modifica masa monetara stiind ca preturile cresc in
medie cu 20%, volumul bunurilor si serviciilor supuse tranzactiilor creste cu 10% iar viteza de
circulatie a monedei ramane constanta.
ANS: 32

38. In luna mai, productia inregistrata de o firma este de 3000 bucati. Fata de luna aprilie,
numarul salariatilor a crescut cu 20, devenind 70, iar productia s-a dublat. Calculati
productivitatea marginala a muncii.
ANS: 75

39. In anul 2006, o firma produce 500 bucati din bunul X, la un cost total de productie de
2500 RON. Costurile fixe reprezinta 20% din costul total. In anul 2007, productia creste cu
100 bucati, iar costul de productie devine 3800 RON. Sa se determine costul variabil in 2007.
ANS: 3300

40. Ce suma trebuie depusa in prezent la banca daca se doreste ca peste 2 ani, in
conditiile unei rate a dobanzii anuale de 20% suma finala obtinuta sa fie 14400 RON?
ANS: 10000

41. La o anumita firma, productivitatea medie a muncii se dubleaza, iar productia se
tripleaza. Sa se determine cu cate procente se modifica numarul de salariati.
ANS: 50

42. In perioada t0-t1, pretul si cererea pentru un anumit bun au inregistrat urmatoarea
evolutie:
Indicatori T0 T1
Pretul pe bucata (u.m.) 1000 2000
Cererea (buc) 30 10
Sa se determine cate u.m. reprezinta variatia absoluta a cheltuielilor cumparatorilor.
ANS: 10000

43. Dacă salariul nominal nu s-a modificat iar preţurile au crescut cu 300%, sa se
determine cu cate procente se modifica salariul real.
ANS: 75

ADEVARAT/FALS
Acordarea de imprumuturi solicitantilor care intrunesc conditiile de bonitate financiara este
principala functie activa a bancilor. (A)
Actiunea efectului de substitutie este concordanta cu cea a efectului de venit in cazul
tuturor bunurilor pentru care se verifica legea generala a cererii. (F)
Atunci cand curba productivitatii medii se afla deasupra curbei productivitatii marginale,
productia totala scade. (F)
Banii indeplinesc functia de mijloc de schimb atunci cand marfurile se achita in momentul
livrarii lor. (A)
Bancile comerciale contribuie la crearea masei monetara. (A)
Bunurile economice au un caracter nelimitat. (F)
Cresterea profitului unitar se afla in relatie direct proportionala cu pretul unitar. (A)
Cererea de munca este egala cu nevoia de munca existenta in economie. (F)
Cererea de munca este influentata de costul marginal al muncii. (A)
Costul de oportunitate reprezinta costul unei alternative la care se renunta in favoarea
alteia. (A)
Comportamentul unei firme oligopoliste este unul strategic, fiecare competitor fiind nevoit
sa tina seama de deciziile celorlalti. (A)
Cel mai adesea functia de productie este o relatie de tipul Q = f(K,L). (A)
Costul implicit este insusi costul contabil. (F)
Costul explicit este insusi costul contabil. (A)
Costul economic este un concept mai larg decat costul contabil. (A)
Consumul intermediar este inclus in Produsul Global Brut. (A)
Cand ritmul mediu anual de crestere a preturilor este de pana la 6% avem de-a face cu
inflatie taratoare. (F)
Ciclicitatea este o forma intamplatoare , nespecifica in evolutia fenomenului economic. (F)
Ciclurile Juglar se mai numesc si cicluri de afaceri. (A)
CMT = CMF + CMV (A)
Daca resursele ar fi nelimitate, costul de oportunitate ar fi egal cu zero. (A)
Diversitatea produselor este o trasatura a pietei cu concurenta perfecta. (A)
Daca productia unei firme este egala cu zero, atunci costul fix mediu si costul variabil mediu
sunt egale. (F)
termeni nominali. (A)
Efectul de venit nul in cazul bunurilor de lux, foarte scumpe nu constituie o situatie de
cerere atipica. (F)
Elasticitatea ofertei in raport de pret reprezinta sensibilitatea ofertei la modificarile pretului
bunului. (A)
Existenta concurentei este motivul pentru care agentii economici cauta sa fie cat mai
eficienti si competitivi pe piata. (A)
Extinderea si contractia ofertei se manifesta sub influenta altor cauze decat cele legate de
evolutia pretului. (F)
Economia Politica este o stiinta economica functionala. (F)
Este corecta relatia: V = C – E. (F)
Este corecta relatia: c + e = 1. (A)
Firmele produc numai bunuri materiale. (F)
Fluxurile de bunuri de consum de la firme la menaje constituie un exemplu de flux economic
real.(A)
Fluxurilor de munca de la populatie la intreprinderi le corespund din directie opusa fluxurile
monetare de plati reprezentand salariile pentru munca depusa. (A)
neprevazute. (F)
In conditiile unei anumite marje de profit, marimea costului exercita presiune asupra
pretului. (A)
Intre cererea de munca si nevoia de munca exista o relatie de la parte la intreg. (A)
Intre marimea duratei muncii si cea a timpului liber este o relatie inversa. (A)
In cazul bunurilor inferioare exista o relatie inversa intre modificarea pretului si modificarea
cantitatii cerute din aceste bunuri. (A)
Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la intreg la parte.
(F)
Impozitele indirecte ( TVA, accize si taxe vamale ) nu sunt incluse in preturile pietei. (F)
Inflatia prin costuri nu implica neaparat cresterea preturilor. (F)
în alte tãri.(A)
Intreprinderile de stat pot sa emita bonuri de tezaur. (F)
Microeconomia reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale. (F)
Majoritatea tranzactiilor bilaterale de piata sunt formate din doua fluxuri economice: un flux
real, si un flux monetar. (A)
Mobilitatea perfecta este o trasatura a ofertei de munca. (F)
Multiplicatorul investitiilor este intotdeauna un coeficient supraunitar. (A)
Marimea costului este diferita de la un produs la altul, in functie de specificul fiecaruia si de
consumul de factori pe care il solicita. (A)
Nivelul salariului si cererea de munca se afla in raport invers proportional. (F)
Nevoia de calculator si nevoia de imprimanta sunt considerate nevoi complementare. (A)
O crestere a ratei dobanzii va duce la scaderea pretului terenurilor. (A)
Oferta este o functie crescatoare fata de pret. (A)
Oferta de munca se exprima prin numarul locurilor de munca. (A)
O tara oarecare poate sa fie, concomitent, si debitor si creditor. (A)
Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor. (A)
Pe termen lung, cresterea productivitatii muncii actioneaza in sensul opus tendintei
generale de evolutie a salariului nominal (F)
Perioada cuprinsa intre momentul primirii creditului si inceperea restituirii lui se numeste
perioada de gratie. (A)
Procesul consumarii capitalului fix se manifestã prin fenomenul uzurii. (A)
Piata muncii este o piata omogena. (F)
Piata muncii este o piata derivata. (A)
Pe masura ce se renunta din ce in ce mai mult la producerea unui bun este posibil sa se
produca mai mult dintr-un alt bun(A)
Paradoxul ofertei poate fi exemplificat orin produsele perisabile. (A)
Perioada inchisa a ciclului economic este perioada dintre 2 contractii al ciclului economic.
(A)
Perioada deschisa a ciclului economic este perioada dintre 2 contractii al ciclului economic.
(F)
Produsul Intern Brut real exprima valoarea bunurilor finale în preturi curente. (A)
intr-o perioada data. (F)
Resursele economice sunt factori de productie. (F)
Rata consumului ia intotdeauna valori pozitive si subunitare. (A)
Rata somajului este un indicator absolut. (F)
Serviciile sunt incluse in sectorul secundar al activitatii economice. (F)
Spunem ca rata dobanzii este real pozitiva atunci cand este mai mare decat rata inflatiei. (F)
Spunem ca rata dobanzii este real negativa atunci cand este mai mare decat rata inflatiei.
(F)
Trasarea frontierei posibilitatilor de productie se intemeiaza pe conceptele de raritate,
alegere si cost de oportunitate. (A)
Tipul intensiv de crestere este specific tarilor avansate economic. (A)
Valorile costului variabil mediu si costului total mediu sunt minime atunci cand sunt egale cu
valoarea costului marginal(A)
Un agent economic va face angajari numai dacã costul marginal al muncii este mai mare sau
egalcu venitul marginal al muncii. (F)
MULTIPLE CHOICE
Atomicitatea pietei se caracterizeaza prin faptul ca- pe piata exista numerosi agenti ai cererii
si ofertei, fiecare avand o forta economica redusa;
Actionarii sunt:-proprietari ai unei parti din capitalul societatii care a emis actiunile;
Atunci când costul variabil total ramane constant iar cantitatea produsa creste, costul
variabil mediu:-creste, apoi scade pânã la zero
Avantajul relativ este :-surplusul de profit incasat de un producator sau comerciant care are
costuri de oportunitate mai reduse decat cele ale concurentilor.
Avantajul absolut reprezinta-castigul realizat de agentul economic care produce si desface
bunurile cu costurile cele mai scazute fata de cele ale altor producatori;
Aproximati numarul actual al statelor nationale:-circa 200
Anul 2000 2001 2002 2003 2004Rata inflatiei(%)45,7 34,5 22,5 15,3 11,9Considerând datele
din tabelul de mai sus, in perioada 2000 - 2004, in România a fost:-inflatie galopantã
Bunurile de stricta necesitate pentru consumatori au, de regula, o cerere in functie de pret:-
inelastica;
Curba care ilustreaza problema raritatii resurselor si reflecta combinarile a doua bunuri care
pot fi produse cu un volum dat de resurse poarta denumirea de:-curba posibilitatilor de
productie;
Care dintre urmatorii economisti sunt considerati reprezentanti ai scolii clasice engleze:-
Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill;
Care din caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii ca factor de productie:-factor
derivat;
Capitalul - factor de productie se refera la:-bunuri destinate producerii altor bunuri sau
servicii;
Costul mediu scade atunci cand:-dinamica productivitatii muncii o devanseaza pe cea a
salariului mediu;
Costul mediu nu depinde de:-veniturile consumatorilor.
Conditia esentiala ca nevoia de munca sa fie considerata cerere de munca este considerata:-
plata prin salariu;
Casele de schimb valutar efectueaza numai operatiuni:-la vedere;
Ce tip de piata se caracterizeazã prin atomicitatea cererii si ofertei, prin lipsa de
omogenitate a produselor si posibilitatea unei satisfaceri bune a cererii:-monopol
Carui tip de piata ii este caracteristica vanzarea de produse diferentiate de catre un numar
mare de producatori:-pietei cu concurenta monopolistica
Cand pretul unei marfi este la un moment dat de 100 u.m. si ajunge la 230 u.m., inseamna
ca:-a crescut cu 130%
Consumul de capital fix se include in costul de productie:-prin amortizare
Cand oferta creste, pretul si cantitatea de echilibru:-pretul scade, cantitatea creste
Cand oferta scade, pretul si cantitatea de echilibru:-pretul creste, cantitatea scade
Cand cererea scade, pretul si cantitatea de echilibru:-scad
Cand cererea creste, pretul si cantitatea de echilibru:-cresc
Cresterea cheltuielilor de productie independent de cererea agregata constituie o cauza a :-
inflatiei prin costuri;
Daca productia creste iar costul marginal este crescator si superior costului variabil mediu:-
costul variabil mediu creste.
Dupa scaderea impozitului pe profit si a altor taxe din profitul brut, ramane:-profitul net
Daca salariul nominal scade si salariul real creste inseamna ca preturile de consum:-au
scazut mai mult decat a scazut salariul nominal
Economia mondiala s-a constituit pe masura maturizarii premiselor necesare:-marile
descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea constituirii diviziunii
mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de transporturi;
Existenta tensiunii nevoi-resurse il determina pe individ:-sa aleaga in conditiile
constrangerilor existente.
Expresia baneasca a uzurii capitalului fix este:-amortizarea
Economia politica este o stiinta economica:-fundamentala;
Functia de productie exprima legatura obiectiva existenta intre:-factorii de productie folositi
si rezultatele obtinute;
In cazul creditelor contractate anterior, inflatia:-avantajeaza pe debitori;
În functie de caracterul tridimensional al fiintei umane, nevoile pot fi clasificate:-nevoi
fiziologice, sociale, rationale;
In situatia in care pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1200 u.m. iar oferta creste de la
100 bucati la 130 bucati, oferta este:-elastica;
În principiu, este mai riscanta:-emisiunea de obligatiuni;
In cazul unei operatiuni bursiere la termen, in urma cresterii cursului actiunilor castiga:-
cumparatorul actiunilor;
In situatia monopsonului:-exista un singur cumparator
In general, relatia dintre nevoi (N) si resurse (R) este de urmatoarea forma:-N > R
In costurile variabile nu sunt incluse cheltuielile cu:-salariile personalului administrativ
In cazul in care pretul unicului substituent al bunului X a scazut, in mod normal:-va scadea
cererea pentru substituent
Inflatia are ca efect:-stimularea inclinatiei spre consum;
Modelul economiei sociale de piata, caracterizata prin atentia deosebita acordata protectiei
mediului, dezvoltarii adecvate a educatiei, ocrotirii sanatatii, asigurarii locurilor de munca si
infaptuirii unor programe guvernamentale de protectie sociala, este caracteristic pentru:-
Germania si tarile nordice;
Obiectivul principal al producatorului este:-maximizarea profitului
O activitate economica eficienta inseamna:-a satisface nevoi mai multe cu aceleasi resurse
sau cu resurse mai putine
Pretul are rolul de:-informare;
Profitul reprezinta:-motivatia obiectiva a posesorilor capitalurilor pentru a le pune in

functiune.
Printre instrumentele politicii monetare nu se numara:-taxa pe valoare adaugata;
Printre particularitatile pietei muncii nu se numara:-este mai putin reglementata decat
celelalte piete;
Printre factorii principali care influenteaza oferta de munca pe termen scurt nu se numara:-
programele de investitii.
Profitul anual si viteza de rotatie a capitalului (exprimata prin numarul de rotatii) sunt in
relatie:-directa
Rata retragerilor studentilor din invatamantul superior scade in timpul unei recesiuni
deoarece:-costul de oportunitate al continuarii facultatii este redus;
Rolul concurentei este:-satisfacerea mai buna a trebuintelor consumatorului, fara
sacrificarea intereselor producatorului;
Renta este o consecinta a:-deficitului de oferta in raport cu cererea unor factori de
productie.
Sa se determine costul fix mediu stiind ca productia obtinuta (Q) este de 100 de bucati iar
costul fix global (CF) este de 10 000 u.m.:-100 u.m.
Sa se determine costul variabil mediu stiind ca productia obtinutã (Q) este de 200 de bucati
iar costul variabil global (CV) este de 20 000 u.m.:-100 u.m.
Se afla in raport invers proportional:-rata dobanzii si cererea de credite.
Substituirea factorului munca in anumite proportii cu factorul capital va genera, pe termen
scurt:-nu are nici o influenta.
Somajul este un dezechilibru macroeconomic care apare atunci cand cererea de munca (Cl)
si oferta de muncã (Ol) se afla în relatia:-Ol > Cl
Un producator detine un avantaj comparativ ( relativ ) intr-o activitate, daca realizeaza
bunul:-cu cel mai mic cost de oportunitate in raport cu ceilalti producatori;
NUMERIC RESPONSE
bun scade cu 10%, iar cantitatea ceruta din acel bun creste cu 20%. ( 2 )
buc. ( 0,5 )
situatia in care coeficientul elasticitatii ofertei in raport de pret este egal cu 1. ( 30 )
7. Cu cate procente creste productivitatea medie a muncii daca productia creste cu 200% iar
numarul salariatilor cu 150%? (20)
8. Cate u.m. (unitati monetare) este costul fix, daca costul total la nivelul productiei “zero”
este 70 u.m.? ( 70 )
12. Cuponul unei obligatiuni este de 8000 u.m. (unitati monetare), iar rata anuala a dobanzii
este 20%.Determinati cate u.m. reprezinta cursul obligatiunii. ( 40.000 )
14. Costurile fixe ale unei firme sunt CF=150 u.m., iar cele variabile medii sunt CVM=30 u.m.
Stiind ca firma vinde o unitate de produs cu pretul de 45 u.m. care este nivelul productiei de
la care firma incepe sa obtina profit? ( 10 )
egal cu 10. ( 2.000 )
profitului
raportata la cost? ( +50% )
determinati inclinatia marginala spre consum. ( 0,7 )
22. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,6, determinati multiplicatorul investitiilor. (
2,5 )
bunului
scade de la 200 la 150 u.m., cu cat va scadea cantitatea oferite din acel bun stiind ca initial a
fost
de 500 buc.? ( 250 )
diferite valori ale pretului acestuia. Cat este pretul de echilibru? ( 8 )
5 20 12 ; 6 18 14 ; 7 17 15 ; 8 16 16 ; 9 14 18 ; 10 12 21
diferite valoriale pretului acestuia. Cat este cantitatea de echilibru? ( 16 )
5 20 12 ; 6 18 14 ; 7 17 15 ; 8 16 16 ; 9 14 18 ; 10 12 21
mii de lei. (9)
5 20 12 ; 6 18 14 ; 7 17 15 ; 8 16 16 ; 9 14 18 ; 10 12 21
calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. ( +50% )
9. La o firma pretul de vanzare al produselor este de 5.000 lei/bucata, costul fix global este
de
20.000 lei si costul variabil mediu este 4000 lei. Care este nivelul productiei la pragul de
rentabilitate ? ( 20 )
11. O banca acorda un credit de 1000 u.m. (unitati monetare) cu o rata a dobanzii de 10% pe
termen de 3 luni.Cate u.m. reprezinta dobanda incasata de banca? ( 25 )
19. Populatia activa disponibila reprezinta 10 milioane de persoane, iar numarul somerilor
este de 2 milioane persoane. Cate procente reprezinta rata somajului? ( 20 )
13. Referitor la activitatea unei intreprinderi se dau urmatoarele date:Productie (buc.) 0 7
10 Cost Total (u.m.) 200 1100 1500 In cazul productiei de 10 buc., determinati costul variabil
mediu. ( 130 )
de pret este O(px) = 10 + px, sa se calculeze pretul de echilibru. ( 10 )
reprezinta costul de oportunitate al unei unitati din bunul X. ( 2 )
10. Un teren genereaza o renta anuala in valoare de 100 u.m. (unitati monetare), iar nivelul
ratei
dobanzii bancare este de 10%. Cate u.m. este pretul acestui teren? ( 1.000 )
COMPLETION
circulatie, distributie si „consumul” de bunuri materiale si servicii, in vederea satisfacerii
trebuintelor.
10. Activitatea din ramura constructiilor se incadreaza in sectorul „secundar” .
11. Activitatea din ramurile piscicultura si apicultura se incadreaza in sectorul „primar” .
12. Activitatea din servicii se incadreaza in sectorul „tertiar” .
13. Activitatile legate de informatica se incadreaza in sectorul „cuaternar” .
14. Autorul lucrarii de referinta din anul 1936: “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a
dobanzii si a banilor” a fost John Maynard „Keynes”.
46. „Bursa” de valori este o institutie infiintata pe baza de lege si supravegheata de stat, ce
are ca scop incheierea de tranzactii cu titluri de valoare anterior emise, dar poate mijloci si
tranzactii cu valute si metale pretioase.
5. Componenta esentiala a activitatii economice o reprezinta „productia”.
18. Cererea se afla in raport „invers” proportional fata de pret: cand pretul creste, cantitatea
ceruta scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumparare se micsoreaza, si invers,
cand pretul scade, cantitatea ceruta creste.
19. Cererea „atipica” exprima exceptiile de la legea cererii, adica situatiile in care cererea de
22. Cand cantitatea oferita scade, presupunand cererea constanta, curba ofertei se
deplaseaza spre stanga si pretul de echilibru „creste”.
23. „Capitalul” este factorul de productie derivat.
26. Combinarea factorilor de productie se analizeaza pe termen scurt si pe termen „lung”.
30. Costul explicit este insusi costul „contabil”.
29. Costul de productie exprima, in forma baneasca, totalitatea cheltuielilor efectuate si
suportate de agentii economici pentru producerea si „desfacerea” de bunuri materiale si
servicii. singur ciclu de fabricatie si se inlocuieste dupa fiecare ciclu de productie.
44. Capitalul „fix” reprezinta acea parte a capitalului care participa la mai multe cicluri de
productie, consumandu-se treptat si inlocuindu-se la intervale mai mari de timp.
45. Capitalul „circulant” reprezinta acea parte a capitalului care se consuma integral intr-un
serviciile existente.
50. Cererea „agregata sau globala” exprima ansamblul cererii din partea tuturor
cumparatorilor la toate bunurile si
55. „Ciclicitatea” constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul
38. „Dobanda” reprezinta suma de bani platita pentru dreptul de folosinta temporara a unei
sume de bani imprumutata.
58. „Deflatia” este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe
termen
lung, oferta de bunuri si servicii este mai mare decat cererea, avand loc scaderea preturilor.
47. Diferenta intre venitul total si costul de productie reprezinta „masa” profitului.
15. Economia de piata se caracterizeaza prin mai multe trasaturi printre care si aceea ca
„concurenta” este regulatorul principal.
21. Echilibrul pietei reflecta situatia in care cantitatile oferite si cele cerute sunt „egale”, la
pretul pietei.
34. Efectul de „substitutie” consta in reducerea timpului liber si cresterea corespunzatoare
a
timpului destinat muncii.
51. Efectul Giffen este o situatie de cerere „atipica”.
35. Efectul de „venit” consta in micsorarea timpului destinat muncii si sporirea,
corespunzatoare a timpului liber.
25. Functia de productie exprima relatia dintre factorii de productie si „rezultate”.
6. „Microeconomia” reprezinta activitatea economica la nivelul intreprinderii.
7. „Mezoeconomia” reprezinta activitatea economica la nivel de ramura economica si zona
economica.
8. „Macroeconomia” reprezinta activitatea economica la nivelul economiei nationale.
9. „Mondoeconomia” reprezinta ansamblul economiilor nationale in interdependenta lor.
49. Masa „monetara” este constituita din totalitatea instrumentelor necesare circuitului
bunurilor
economice si platilor la un moment dat.
1. Nevoile umane reprezinta „cerinte” materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de mediu
2. Nevoile oamenilor constientizate, devenite mobiluri ale acestora, reprezinta „interese”
economice.
20. Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii destinata vanzarii, pe „piata”, la un
moment dat.
39. Obligatiunile „ipotecare” sunt titluri de valoare, emise de banci, cu scopul acordarii de
imprumuturi agentilor economici, care le garanteaza cu terenuri sau imobile.
se formeaza „preturile”, au loc negocieri si acte de vanzare - cumparare, in conditii de
concurenta.
28. Productivitatea exprima „eficienta” combinarii factorilor de productie cu scopul
obtinerii
maximului de efecte utile cu minimum de eforturi. impozitele si taxele suportate direct din
profit.
31. Pretul este expresia „baneasca” a valorii unei marfi.
32. Populatia disponibila „activa” este reprezentata de populatia ocupata si de cei care
cauta un loc de munca.
33. Salariul este un venit pentru angajat si un cost pentru „angajator”.
36. Profitul „net” reprezinta partea din profitul brut care ramane dupa ce au fost deduse
dobanda la capitalul propriu, salariul ca recompensa pentru activitatea depusa, arenda si
chiria pentru terenul si cladirea care ii apartin intreprinzatorului,
41. Piata „secundara” a capitalului include totalitatea tranzactiilor efectuate cu titlurile de
valoare emise si plasate anterior.
40. Piata „primara” a capitalului cuprinde totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta
titlurile de valoare nou emise.
48. Piata de tip „monopson” este piata caracterizata prin existenta unui singur cumparator
si a
numerosi vanzatori.
27. Randamentele de scara crescatoare si descrescatoare se explica prin „economii” si
pierderi
interne ale scarii.
57. Rata dobanzii este raportul procentual intre masa dobanzii si capitalul „imprumutat” .
43. Ratele anuale scadente ale imprumutului extern si dobanda anuala reprezinta „serviciul”
datoriei externe.
37. Renta reprezinta plata pentru folosirea unei resurse economice nesubstituibile, a carei
oferta este „insuficienta” in raport cu cererea, constituind un venit pentru posesorul
acesteia.
53. „Sumflatia” reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic,
productia
54. Somajul „ciclic” este forma de somaj generata de evolutia ciclului economic.
56. „Stagflatia” caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara
sa se
servicii
destinate satisfacerii nevoilor reprezinta „resurse” economice.
16. Totalitatea fluxurilor economice reale si monetare formeaza „circuitul” economic.
42. Valutele ce se pot preschimba liber cu alte valute, fara restrictii vizand sumele solicitate,
scopul pentru care sunt solicitate si persoanele care doresc sa efectueze schimbul se
numesc valute„convertibile”.
52. Veniturile fundamentale sunt: salariul, profitul, dobanda si „renta” .
24. Uzura „fizica” reprezinta deprecierea treptata a masinilor, echipamentelor, instalatiilor
ca urmare a folosirii lor in activitatea economica sau a actiunii factorilor naturali.
MATCHING
Corelati tipul cererii cu valoarea coeficientului de elasticitate a cererii in raport de pret
( Ecp ):
a. Ecp < 1; cerere inelastica (A)
b. Ecp = 0; cerere perfect inelastica (B)
c. Ecp = 1; cerere cu elasticitate unitara (C)
d. Ecp > 1 cerere elastica (D)
e. Ecp cerere perfect elastica (E)
Alegeti tipul de oferta corespunzator definitiei urmatoare:
a. individuala; oferta dintr-un bun din partea unui producator; (A)
b. totala; . intreaga cantitate dintr-un bun pe care producatorii o ofera spre vanzare. (B)
c. agregata. . toate bunurile si serviciile, din tara respectiva, destinate pietei, exprimate in
bani; (C)
Alegeti tipul ofertei potrivit definitiei urmatoare:
a. elastica; variatia ofertei este mai mare decat variatia pretului; (A)
b. cu elasticitate unitara; . variatia ofertei este egala cu variatia pretului; (B)
c. inelastica; modificarea ofertei este mai mica decat modificarea pretului; (C
d. perfect elastica; un nivel dat al pretului cantitatea oferita creste continuu, tinzand spre
infinit. (D)
e. perfect inelastica. la orice variatie a pretului oferta nu se modifica; (E)
Alegeti definitia corespunzatoare tipului de piata mentionat:
a. numar relativ mic de producatori si multi consumatori; piata oligopolista (A)
b. un singur producator si multi cumparatori; piata monopolista (B)
c. doi producatori si multi cumparatori; piata duopolista (C)
d. numerosi producatori si un singur cumparator; piata de tip monopson (D)
e. multi producatori si cativa cumparatori. piata de tip oligopson (E)
Alegeti definitia pentru tipul de salariu mentionat:
a. remuneratia primita de salariat, corespunzatoare salariului net si sumele pentru
concediul
legal, eventual si al 13 -lea salariu. salariul direct (A)
b. cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu salariul nominal, la un anumit
nivel al preturilor; salariul real (B)
c. salariul din care s-au scazut impozitul si alte retineri prevazute de lege; salariul net (C)
d. salariul fixat prin lege, in urma negocierilor sindicate-guvern; salariul minim garantat (D)
e. acele venituri care completeaza salariul nominal si care provin de la bugetul de stat sus
forma alocatiei pentru copii sau a altor ajutoare sociale; salariul social (E)
f. salariul atribuit tuturor angajatilor unei firme cand rezultatele economice ale acesteia
sunt deosebit de bune; salariul colectiv (F)
a. tipul extensiv de crestere economica; . se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor cantitative ale factorilor directi la formarea sporului de PNB (A)
b. tipul intensiv de crestere economica; se caracterizeaza prin contributia preponderenta a
laturilor calitative ale factorilor directi la formarea sporului de PNB (B)
c. tipul intermediar de crestere economica; se caracterizeaza prin contributia preponderenta
a laturilor cantitative ale factorilor directi la formarea sporului de PNB (C)
Alegeti definitia corespunzatoare indicatorului macroeconomic de mai jos:
a. exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor economice destinate consumului final, care
sunt obtinute in interiorul tarii, de catre agentii economici in decurs de un an ;produsul
intern brut (A
b. exprima valoarea adaugata neta a bunurilor economice destinate consumului final, care
sunt obtinute in interiorul tarii, de catre agentii economici in decurs de un an; produsul
national net (B)
c. exprima valoarea productiei finale brute obtinute de catre agentii economici nationali
care isi desfasoara activitatea atat in tara cat si in strainatate; produsul national brut (C)
d. exprima valoarea productiei finale nete obtinute de catre agentii economici nationali
careisi desfasoara activitatea atat in tara cat si in strainatate; produsul intern net (D)31.

A) productia sau venitul creat si consumat de catre agentii economici care isi desfasoara
activitatea in interiorul tarii respective
B) apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea in
propria tara sau in alte tari
C) includerea consumului de capital fix in calculul productiei finale
D) eliminarea consumului de capital fix din calculul productiei finale
Răspuns corect: B

A) consumul intermediar
B) amortizarea
C) investitia bruta
D) investitia neta
Răspuns corect: D
A) PNN este egal cu PIN
B) PNB este egal cu PIB
C) PNB este mai mic decat PIB
D) PNN este mai mare decat PIN
Răspuns corect: C

A) cresterii economice;
B) dezvoltarii economice;
C) inflatiei;
D) somajului.
Răspuns corect: C

A) rata inflatiei
B) PIB nominal
C) indicele preturilor
D) produsul national brut
Răspuns corect: B

A) in preturi constante
B) in preturi curente
C) in preturi comparabile
D) la PPC (Paritatea Puterii de Cumparare)
Răspuns corect: B
A) PIB al Romaniei si PNB al Italiei
B) PNB al Romaniei si PIB al Italiei
C) PIN al Romaniei si PNN al Italiei
D) PNN al Romaniei si PNB al Italiei
Răspuns corect: B
A) 2900
B) 2850
C) 600
D) 350
Răspuns corect: B
A) PIB = 9000
B) CI = 2000
C) IN = 2000
D) IB = 3000
Răspuns corect: B
A) cererea globala
B) investitiile brute
C) Venitul National
D) Produsul Intern Net
Răspuns corect: A

Adevarat-Fals

Somajul este un fenomen intamplator, fara nici un rol pozitiv in economia de
piata. Fals

inactiva.Adevarat

Pe termen scurt, progresul tehnic este generator de somaj.Adevarat

Ieftinirea creditului duce la cresterea somajului. Fals

Masurarea somajului presupune doar estimarea nivelului si structurii lui. Fals

Politicile de combatere a somajului se impart in politici active si politici pasive. Adevarat

Politicile active se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari
un anumit venit. Fals

Politicile active de diminuare a somajului constau in măsuri care să contribuie la
(re)integrarea somerilor în diferite activităti si prevenirea somajului în rândul celor
ocupati. Adevarat

Orice crestere a pretului inseamna inflatie. Fals

Inflatia este starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta. Fals

Inflatia are numai efecte negative si de aceea trebuie complet inlaturata. Fals

Inflatia se masoara in forma absoluta ca masa monetara. Fals

Indicele Preturilor de Consum (IPC) are intotdeauna aceeasi valoare ca Indicele General al
Preturilor (IGP). Fals

Inflatia este generata in exclusivitate de dinamismul intotdeauna mai mare al ofertei
decat al cererii de bunuri.Fals

suplimentara Adevarat

Scopul indexarii este sa acopere, total sau partial, efectele inflatiei, prin compensarea
cresterii preturilor si a scaderii puterii de cumparare a banilor. Adevarat

Unul dintre obiectivele interventiei statului in economie il constituie diminuarea somajului
si inflatiei.Adevarat

Stagflatia reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic, productia
nationala scade, iar inflatia se manifesta cu intensitate ridicata. Fals

De-a lungul curbei Phillips, cand rata inflatiei creste, rata somajului scade. Adevarat

Stagflatia caracterizeaza situatia in care nivelul preturilor si rata somajului cresc. Fals

Productivitatea muncii ridicate conduce la aparitia somajului. Adevarat

Grile cu variante multiple de răspuns

In cazul creditelor contractate anterior, inflatia:
a. avantajeaza pe creditori;
c. nu avantajeaza nici creditorii si nici debitorii;
d. avantajeaza atat creditorii cat si debitorii.

Rata somajului se determina ca raport intre:
a. populatia totala si populatia ocupata;
b. numarul de someri si populatia totala;
d. numarul de someri si populatia ocupata.

Somajul este un dezechilibru macroeconomic care apare atunci cand cererea de munca
a. Ol = Cl
b. Ol > Cl
c. Ol < Cl
d. Ol - Cl = 0

Printre conditiile stabilite Biroul International al Muncii pentru definirea somerului nu se
numara:

Printre cauzele care conduc la aparitia somajului nu se numara:
d. criza economica

Printre politicile active nu se numara:
b. medierea muncii

Indemnizatia de somaj este o forma a :

Cresterea cheltuielilor de productie independent de cererea agregata constituie o cauza
a:
a. inflatiei prin structuri;
b. inflatiei importate;
d. inflatiei prin moneda.

Curba Phillips evidentiaza:
b. o relatie directa intre rata inflatiei si rata somajului;
c. o relatie inversa intre rata inflatiei si rata dobanzii;
d. o relatie directa intre rata inflatiei si rata dobanzii.

Inflatia are ca efect:
b. stimularea inclinatiei spre economii pe termen mediu;
c. stimularea inclinatiei spre economii pe termen lung;
d. stimularea inclinatiei spre economii pe termen scurt.

Daca preturile se dubleaza, valoarea banilor:
a. se dubleaza
b. scade cu 50%
c. creste de 2 ori
d. creste cu 100%

In conditiile manifestarii inflatiei debitorii sunt avantajati datorita:

In 2004 in Romania Indicele Preturilor de Consum (IPC) a fost de 111,9%. Aceasta
a. rata de crestere economica reala a fost de 11,9%;
c. rata somajului a fost de 11,9%;
d. Indicele General al Preturilor a fost tot 111,9%.

Anul 2000 2001 2002 2003 2004
Rata inflatiei 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9
(%)
Sursa: Raport de Monitorizare Romania 2005, CE, p. 93

Considerând datele din tabelul de mai sus, in perioada 2000 - 2004, in Romania a fost:
d. hiperinflatie

Daca preturile cresc cu 1200%:
a. Ip = 1200%
b. preturile cresc de 13 ori: P1= P0 + 1200/100*P0 =( 100*P0+1200*P0)/100=
1300*P0/100 = 13 *P0(adica cresc de treisprezece ori)
c. Ri = 1100%
d. Ri = 1300%

Procentul admis al nivelului şomajului într-o ţară cu economie de piaţă , cu ocupare
deplină, este:
a. maxim 5-6%
b. 0%
c. maxim 1-2%
d. maxim 8-9%

Probleme

1. Populatia apta de munca este de 8 milioane persoane: rata somajului este 10%.
Calculati numarul somerilor (in milioane persoane). R= 0,8

Rezolvare- Rata somajului= numar someri/populatia apta de munca*100
Numar someri= Rata somajului * populatia apta de munca/100= 10 * 8/100=
0,8

2. In 2008 rata somajului a fost 10%, iar in 2009 a crescut cu 20%. Cate procente
reprezinta rata somajului in 2009. R=12

Rezolvare- Rata somajului in 2008= Rs0 = 10/100 = 0.1
- Rata somajului in 2009 = Rs1 = Rs0 + Rs0*20/100 = 0.1+0.1*0.2=0.12 = 12 %

3. Populatia totala a unei tari este de 20 milioane persoane din care 8 milioane
reprezinta populatie ocupata iar 2 milioane sunt someri. Cate procente reprezinta rata
somajului? R=20

Rezolvare- Rata somajului = numar de someri/populatia activa*100 = numar
Rata somajului = 2 mil/(8 mil+2 mil)*100 = 2 mil/10 mil * 100 = 2/10*100 = 20 %

4. Populatia ocupata a unei tari este de 950000 persoane iar rata somajului in
aceasta tara este de 5%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. R=100000

Rezolvare – POPULATIA ACTIVA = POPULATIA OCUPATA + NUMAR SOMERI
Rata somajului = numar de someri/populatia activa*100 = numar someri/(populatia
ocupata+nr.someri)*100
100*numar someri/populatia ocupata+ numar someri = 5
100*numar someri = 5* populatia ocupata + 5*numar someri
100*numar someri – 5*numar someri = 5*populatia ocupata
95*numar someri= 5*950.000
Numar someri = 4.750.000/95 = 50.000
Populatia activa = 950.000+50.000= 100.000

dobanzii reale(in procente). R=6


6.In conditiile in care veniturile nominale cresc cu 20% iar preturile scad cu 20% sa se
calculeze cu cate procente cresc veniturile reale. R=50

Rezolvare : Venitul real(VR) = Venitul nominal(VN)/Preturi(P)
VR0= (VN0/ P0)
VR1 = VR1/P1 = (VN0+20/100*VN0)/ (P0 – 20/100*P0) = 1.2*VN0/0.8*P0 = 1.5
*(VN0/P0)
VR1-VR0 = 1.5-1 = 0.5 deci creste cu 50 %

7.Numarul de someri este 3 milioane si populaia ocupata este de 9 milioane. Cate
procente reprezinta rata somajului? R=25

Rezolvare : Rata somajului = numar de someri/populatia activa*100 = numar
Rata somajului= 3 mil/ (9 mil+ 3 mil) * 100 =0.25*100 = 25 %

8.Populatia activa disponibila este de 8 milioane persoane iar rata somajului este
10%. Calculati numarul somerilor (in milioane persoane). R=0,8

Rezolvare : Rata somajului= numar someri/populatia activa*100
Numar someri= Rata somajului * populatia activa/100= 10 * 8/100= 0,8

dobanzii reale (in procente). R=7

10.Populaţia totală a unei ţări este de 15 mil. cetăţeni, din care 8 mil. sunt apţi de muncă.
Populaţia ocupată reprezintă 6 mil. persoane. Din populaţia neocupată 3/4 caută un loc
de muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat.
Determinaţi:
a.Gradul de ocupare a forţei de muncă; R=40
Rezolvare: Gradul de ocupare = Populatia ocupata/ Populatia totala = 6/15 = 0.4 = 40 %
b.Rata şomajului real. R=25
Rezolvare: Rata somajului = Numar de someri/ Populatia activa * 100
Rata somajului= Populatia apta de munca(activa)-Populatia ocupata/Populatia activa =
8-6/8*100= 25 %

*POPULATIA TOTALA= POPULATIA ACTIVA + POPULATIA INACTIVA*
*POPULATIA ACTIVA= Suma indivizilor unei societati care fiind la varsta apta de munca si
capabili sa o faca,
au sau doresc sa aiba un loc de munca remunerate.
Din punct de vedere economic (sau forţa de muncă) cuprinde toate persoanele de 15 ani
şi peste, care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii
în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii – deci putem sa o
denumim si populatie apta de munca.
*POPULATIA ACTIVA(APTA DE MUNCA)= POPULATIE OCUPATA + SOMERI*

*POPULATIA OCUPATA= Toate persoanele de 15 ani si peste care in decursul unei
perioade au desfasurat o
activitate economica sau sociala producatoare de bunuri si servicii
si se aflau in una
din urmatoarele situatii:-aveau loc de munca si primeau un
salariu sau remuneratie
in bani sau in natura, aveau loc de munca salariat, dar in perioada
de referinta erau
absenti pastrand legatura formala cu locul de munca, aveau un
loc de munca nesalariat
iar in perioada de referinta erau prezente la lucru si exercitau o
activitate lucrative
aducatoare de venit, desfasurau activitati economice
independente.
Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o
activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în
perioada de referinţă (o săptămână), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii,
plată în natură sau alte beneficii.

*SOMERI*
Şomeri conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei
de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă,
- sunt disponibile să înceapă lucrul , dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
În această categorie de populaţie sunt incluse, de asemenea:
- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la
lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară
perioadei de referinţă;
- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi,
pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile
să înceapă lucrul.

Şomeri înregistraţi – persoane apte de muncă, în vîrstă aptă de muncă, care nu au un loc
de muncă, un venit legal şi sînt înregistrate la oficiile forţei de muncă ca persoane în
cãutare de lucru şi care dau dovadă că doresc să se încadreze în muncă.

Rata şomajului: raportul dintre numărul şomerilor definiţi conform criteriilor Biroului
Internaţional al Muncii (BIM) şi populaţia activă totală, exprimat procentual.
*RATA SOMAJULUI*= NUMARUL DE SOMERI/POPULATIA ACTIVA * 100

*POPULATIA INACTIVA= din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele,
indiferent de vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de
referinţă.

Populaţia economic inactivă include următoarele categorii de populaţie:
elevi sau studenţi;
pensionari (de toate categoriile);
casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie);
persoane întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri
(chirii, dobânzi, rente etc.);
persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (această
categorie de populaţie convenţional este atribuită la populaţia economic inactivă).

*GRADUL DE OCUPARE* = POPULATIA OCUPATA/POPULATIA TOTALA *100

*VENITUL NOMINAL* = VENIT REAL/PRETURI


stocului de bani;

- 350 USD
- erau durabile;
- erau rare;
- erau divizibile;
- erau atractive;


comertului;
- 19%;
numea:
- bilet de banca;



sale;

sugera ca:
20. Banii:


si productia;
- Banca Centrala;


derularea acestora;

- 12,4%
- 7.8%

acela ca:

in circulatie;


dificila:




vor produce:
intarzieri dintre:

si productia;

privind bugetul;
termen scurt;
- acceptabilitatea;



- M1 creste;


pentru:
- venit;

productia:
- 80%

guvernamentale;
- bani;
pentru ca:






- inflatia;


sale;
aceea de:

fost aceea ca:




- 30.000 lei;
bani prin:

inflatiei.
- 5.8%


aproximativ:
- 30%;

- barterul;

- rata de discount;


operatiuni:
catre:
- banci;
daca ati putea:

care:




de timp;

continut de monede;

este:

reprezentat de:

doresc:
- sa o detina;

- 6.12%;

148. Inflatia

- inflatiei;
computer:
achita un credit?
problema somajului:

sustinea faptul ca:
dobanzii;
depozitelor;
deoarece:

pe piata bursiera;
172. Jobberul:




contractului;

pentru anul 2012:
pentru anul 2012:

desfasoara:
de:



206. Emigrarea:
lor:

negativ;
afaceri constata:
atunci:

- someri;

- migratia zilnica;



politice


poporului


intarzieri dintre:




A. ratei somajului



neprelucrat era:

de monede




sterline a:

A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD



totale a societatii
comertului

A. date neadecvate




garantiilor sale

economii



prin:



A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor


A. Banca Centrala
D. Guvern

de:



A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:

A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:



panicat


constitutional?




A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%


A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%


A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%




detina

detina





nesustenabile







intreaga economie

A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca






reciproce

capitalurilor

A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%



aceea ca:


pentru ca:



expansiunilor
suplimentare:




comerciale
venit

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad









putea:

emitere a banilor


A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%










ca:



52) Capitalul real:


de:

A. monedele rare



C. M1 creste


A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc


decat au

A. interesul public



guvernamentale


A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:

A. haos



agregate
urmatoarele masuri:







poate fi obtinut






altor deponenti

deponenti

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila





dar:



A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze





localitati






D. Barterul



venit
comerciale

C. M1 creste





este:





A. M1 si M2 cresc


A. M1 si M2 cresc
depozitele lor:






banci






real

termen scurt

pe termen scurt
productia



pe termen lung

pe termen scurt

credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc







obiectiv

B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:


actiune este:

A. rata dobanzii












ca:





A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei



perioade de timp

un moment dat



derularea acestora

produce:




de noi credite
existente

B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta








garantiilor sale

economii








A. 2 ani mai tarziu
B. 5 ani mai tarziu













ca:



A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



specifice


A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
care:







guvernamentale

A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
aproximativ:

A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%



A. comercianti
B. banci





B. ratelor dobanzii

















B. bancnote





BANCA:





 INFLATIA:

Inflatiei

Promisiuni de plata


PRODUC:

COMERCIALE PRIN:





Banca centrala


COMANDA
DE:
Absenta politicilor




DESFASOARA:

DOBANZII DEOARECE;








MONEDA SE NUMEA:
bilet de banca.

MULTE ORI DE CATRE:
banci

 CAPITALUL REAL:


Acceptabilitatea




350 USD



timp

COMERCIALE PRIN:

POPULATIE:


Inflatia

INFLATIEI.
5.8%



SCHIMBAREA:




INFLUENTEZE:



scurt

CU APROXIMATIV:
30%

moment dat
conflict

productia

Erau durabile
Erau transportabile
Erau atractive
Erau rare
Erau divizibile
RARE




de bani

FAPTULUI CA:



CUPRINDE:
derularea acestora

12,4%




1929), DECAT:
10 ani mai tarziu


COMERCIALE:


CONSECINTE:
Aparitia inflatiei


CENTRALA





6,12%
COMERCIALE PRIN:


POT FI
 JOBBERUL:

economii;
SOMAJ:



PROBLEMA SOMAJULUI





Mai mult de 1 dolar


M1 si M2 cresc


sa detina efectiv:





OKUN este de:
560 mld u.m
VI. Inflatia:








500 u.m. atunci:
la cresterea :
PIB-ului Romaniei
Banci
este:
195.000um
900 um.
redusa de catre

7,8%


Inflatia
6.12%
Sa o detina
14. Banii:
Rata de discount

Barterul
Venit



Facand imprumuturi

mai bine platit

350 USD
Castiga 95.000 lei

Banca Centrala
din anii 1929-1933:
80%





19%

bugetul
12,4%
rata inflatiei.
5.8%

capital si munca
Bani
lor si:
pentru ca:
30.000 lei

in scadere
PROBLEME CURS:

SOLDUL = 14.500-18.350= -3.850 mld euro

a. 82,85%
b. 120,67%
c. 70%
d. 58%

IMPORTURILOR *100
5.800/7.000*100=0,8285*100= 82,85%
a. 440 USD
b. 360 USD
c. 380 USD
d. 140 USD

IMPORTA
=300+20%*300+80= 300+60+80= 440 USD
a. 325 USD
b. 375 USD
c. 475 USD
d. 500 USD
300+ (25%*300)+100 = 300+ 75+100= 475




1.000.000 lei
25% ?

D1= D0- 25%*D0= 75%*DO= 75%*20%= 0,15=== 15%
100%-25%== D1= 75%


lei.actiuni

A VINDE MAI SCUMP)
Castigul= (45.000-40.000)*1.000= 5.000.000

Pierde -(55.000-50.000)*2.200= -11.000
Rezulat total: 5.000.0000-11.000.000 === -6.000.000
2.000.000 u.m
500.000 u.m

a) Profitul= (1.300-1.150)*10.000= 150*10.000= 1.500.000
500.000
c) Pretul= 1.200, castiga= (1.200-1.150)*10.000
varianta corecta


100] = 4,3% - 0,5 x (-20/1000 x 100) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 4,3 +1 = 5,3%
SAU
(980/1000 )x 100 = 0,98 x 100 = 98%
Rata estimata = 4,3% - 0,5 x (98% - 100%) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 5,3%
100]
SAU
Decalajul PIB = (5,7-8)/0,5 = - 4,6%

= (2.400.000 / 19.400.000)*100
= 12,37%

angajat).
PIB= 10.000*20.000.000= 200 de milioane $
somajului) sau:
10= nr șomeri/8.00.000*100
Nr șomeri= 10%*8.000.000 == 800.000
POP ocupată= 8.000.000+ 800.000 == 7.200.000
5,2%+1 == 6,2%

1000)/1.000*100= -20/1.000*100
SAU:
(980/100)*100= 0,98*100= 98%
Rata estimată = 4,3%-0,5(98%-100%)= 4,3%-0,5*(-2)= 4,3%+1= 5,3%
ului potențial?
SAU:
8=5,7-0,5*Decalajul
Decalajul PIB= (8,7-8)/0,5= -4,6%
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%


fost de:
a. 118,03%
b. 17%
c. 4,25%
d. 18,03%
a. 18%
b. 6%
c. 6,5%
d. 106,5%
inflatiei este de :
a. 1,52%
b. 152,27%
c. 52,27%
d. 65,67%
I p 1/ 0=
∑ q 0 x p1 x 100 sau I p 1/ 0=
∑ q 1 x p1 x 100
∑ q0 x p0 ∑ q0 x p0
a. 24%
b. 25,97%
C. 26,82%
d. 27%
a. 39,5%
b. 22,5%
C. 54 , 66%
d. 21, 33%
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a. 50 , 25%
b. 70 , 15%
C. 58 , 15%
d . 170 , 15%
CAP 17:

- loc de munca si
pop activa=?
numarul somerilor=?
rata somajului=?
EMIGREAZA
(2.400.000/19.4000.000)*100 =12,37%

PIB real =?

100=(PIB REAL-400)/4
7.7% =2.7%- 0.5 (PIBreal-400)/4
5%= (-0.5PIB REAL+200)/4
20= -0.5*pib real +200
Pib real= (200-20)/0.5
PIB REAL =360


Declajul PIB= (540-600)/600*100 == -10
Rata somajului = 4.8%-(0.5%*(-10)



pozitiv
pozitiv
negativ
Fara raspuns
a. 390$
b. 410$
c. 300$
d. 301$
300+30%*300+20= 300+90+20= 410$

Incasari- Plati= 20.500-30.00= -9.500

a. 240%
b. 80%
c. 40%
d. 25%



Rs = 6 - 0,5* (96,8-100) = 6 - 0,5 * (-3,2) = 6 – (-1,6) = 6+1,6 = 7,6%
5. 7.6% Rn
Decalaj PIB = (720-800)/800*100 = -80/800*100 = -10

Rs = 7,6-0,5*(-10) = 7,6- (-5) = 7,6+5= 12,6%
sau:
720 ...........X
800............100
x = 90%
Decalaj PIB = 90-100 = -10

Rata somajului= 17%

decalaj PIB= -25
inflatiei va fi de:
- 6,1%
Okun, este de:
-560 miliarde u.m.
-rare
-?
monetare
economii.
-90,91%
33. Inflatia:
-Banca Centrala
-M1 si M2 scad
41. Banii
-5%
evolutia cursului
-5,8%

-aparitia inflatiei
57.Capitalul real :
masuri:

-80%
-castiga 95.000 lei
nedeterminata:
-angajatoii
71. Jobberul

Acceptabilitatea
-30.000 lei
-7,8%
bine platit.

-bilet de banca

-banci


-buresele de valori





-Banca Centrala





deficitului






este egal cu :
-58 USD
aceste conditii:



-rata dobanzii
-15,76%


132. Emigrarea:

-SUA
-6,9%


-4,9%

asociate:
-Inflatiei

adevarata?
-?
1
Grile sesiune macroeconomie
1. Operatiuni cu prima simpla ’’ a la hausse ” :

- Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
rezilierea contractului , in functie de situatia existenta la termenul de
scadenta
2. Maria criza din 1929-1933 a fost determinata de :
- Cresterea productiei
3. Care din urmatoarele caracteristici sunt specifice somajului ?
- Afecteaza intr-o proportie mai mare persoanele tinere , lipsite de experienta ,
decat pe cele adulte
4. Caracterul preponderent negativ al inflatiei deriva din :
- Distorsionarea preturilor relative
5. Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia monetara este :
- O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile
comerciale
6. Care din urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata
problema somajului ?
- Interventia statului in economie , orientata catre simularea cereri agregate
7. Pe o piata financiara eficienta :
- Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevate , in mod continuu , astfel
incat orice noua informatie sa fie integrata de pretul titlului
8. In lunile ianuarie , februarie si martie ,rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In
aceste conditii , rata infltiei pe cele trei luni :
- 6.12
(1+2 %)3 * 100 -100 = 106.12-100 =6.12
9. Rata somjului reprezinta raportul procentual intre :

- Populatia somera si populatia activa
10. Populatia totala a unei tari este 22.000.000 persoane , din care 2.5000.000
sunt pensionari si 3.000.000 sunt copii de 16 ani . Stiind ca 1.500.000
persoane apte de munca nu au un loc de munca , iar dintre acestia 300.000
renunta la locul de munca si 50.000 emigraza , atunci :
- numarul somerilor este de 1.200.000
11. Specializarea internationala si schimbul :
1
2
- Ofera posibilitatea obtineri de castig ca rezultat al economiilor de scara

12. Banca Centrala poate marii rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin
:
- Cresterea ratei rezervelor obligatori
13. Pe piata muncii , raporturile dintre vanzatori si cumparatori :
- Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii
intereselor angajatilor , angajatorilor si uneori si ale puterii publice
14. Actiunea reprezinta :
- Un titlu de valoare ce atesta un drept de proprietate
15. O consecinta a recensiuni este aceea ca :
16.
- Se va inregistra o incetinire neintentionata a ritmului de crestere economica
17. Atunci cand publicul depunere bani in conturile de economii in bancile
comerciale
- M1 scade dar M2 nu se modifica
18. Convingerea ca banii trebuie sa aiba o justicare pentru a avea valoare ridica
intrebarea ce anume se afla in spatele justificarii pentru a oferi aceasta
valoare . Care afirmatie din urmatoarele nu este adevarata ?
- Stocul de aur existent la Banca Nationala justifica valoarea banilor
19. Funcionarea economica depinde de :
- Capacitatea indivizilor de a asigura cooperarea
20. Crestrea marimii salariului :
- Are un efect de scara negativa asupra cantitatii cerute de forta de munca
21. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a
crea bani prin:
- Cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
22. Bancile comerciale creeaza bani :
- Acordand imprumuturi
23. Bursele de valori :
- Se apropie cel mai mult de unele dintre cerintele pietei cu concurenta perfecta
24. Balanta comerciala :
- Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii
25. Balanta de plati a Ungariei evidentiaza , in 2012 , incasari de 11.400 mld. Euro
si plati de 12.650 mld. Euro . In aceste conditii , balanta de plati a Ungariei
prezinta , pentru anul 2012:
- Un deficit de 1.250 mld. Euro
26. Piata financiara mobiliara este o componenta a :
2
3
- Piata capitalului pe termen mijlociu si lung

27. Politicile monetare si fiscale expansioniste :
- Sunt atragatoare pentru alegatori
28. Cursul de schimb real :
- Este utilizat pentru a calcula corect repercursiunile cursului de schimb
29. Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand :
- Rata curenta a somajului este egal cu rata naturala a somajului
30. Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni , atunci :
- Bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si pot acorda mai multe credite
- Mareste oferta debani si rezervele bancilor comerciale
31. Cand efectul de venit domina efectul de substitutie in comportamentul
salariatului :
- Curba ofertei individuale de munca se repliaza spre stanga
32. In perioada recensiuni oamenii prefera :
- Sa detina mai multi bani in numerar
33. Comertul international :
- Este specific economiilor deschise
34. Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand :
- Bancile creeaza moneda prin acordarea de noi credite
35. Expansiunea monetara
- Conduce la cresterea generalizata a preturilor
36. In conditiile in care , in anul 2012 , exporturile Republicii Moldova au fost de
4.000 mld. Euro , in timp ce importurile au fost de 4.400 mld. Euro , balanta
comerciala prezinta o rata de acoperire de :
- 90.91 %
37. Politicile fiscale si monetare expansioniste vor determina , pe termen scurt :
- Cresterea Pib-ului real si a gradului de ocupare
38. Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata ?
- Bursele de valori reduc concurenta dintre firme
39. Inflatia :
- Distorsioneaza sistemul preturilor relative
40. Institutia care poate acorda credit bancar poarta denumirea de :
- Banca Centrala
achita un credit ?
- M1 si M2 scad
3
4
42. Politicile anti-inflationiste :

- Nu sunt avantajoase pentru guverne , limitand finantarea cheltuielilor
guvernamentale
43. Banii :
- Reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
44. Operatiunile cu prima compusa ” a la baisse”:
- Ofera posibilitatea vanzatorului de a alege intre executarea sau rezilierea
contractului , in functie de evolutia cursului
45. Echilibrul monetar determina :
- Stabilitatea preturilor
46. Politicile fiscale si monetare contractioniste :
- Vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decat vor
determina modificarea nivelului preturilor
47. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in vedere :
- Tipul serviciilor de munca tranzictionala , de inalta calificare , ce nu pot fi
oferite decat de persoane cu pregatire superioara , sau de calificare mai
redusa , ca pot fi oferite de personele disponibile pe plan local , cum ar fi
instalatori , mecanici auto , zidari .
48. In timpul Marei Crizei din 1930 in SUA :
- Volumul de moneda aflata in circulatie a crescut
49. Cursul valutar conventional :
- este stabilit unilateral de autoritatiile monetare nationale in functie de diversi
factori economici , politici , sociali si instutionali , interni si externi
50. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei intr-o tara pe seama unui cos
de consum format din bunuri alimentare ( ponderea in cos de 25% ) , bunuri
industriale ( ponderea de 35% ) si servicii . Stiind ca rata cresteri a preturilor
industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de
3% , calculati rata inflatiei
- 5.8%
51. Comparare randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o
decizie favorabila de cumparare in urmatoarele situatii :
- Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzi (e > d’ )
52. Rata solicitata a rezervelor :
- Functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
53. Mai ales in perioada de razboi , guvernele sunt tentate sa suplimenteze
cantitatea de moneda . Aceasta masura are drept consecinte :
- Aparitia inflatiei
4
5
54. Capitalul real :

- Se valorifica in procesul de productie
55. Inflatia reprezinta :
- O politica deliberala a autoritatilor monetare
56. In sistemul formelor regionale de comert liber
- Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor , serviciilor si a factorilor
de productie – capital si munca
57. Somajul este considerat drept esec al pietei . Pentru diminuarea sa , putem
enumera urmatoarele masuri :
- Stimularea investitiilor , publice si private deopotriva
58. Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un
cont la termen cum variaza agregate monetare ?
- M1 scade cu 5000 iar M2 nu se modifica
59. In perioada electorala se va opta pentru :
- Politici expasioniste , intruncat efectele de reducere a ratei somajului sunt
vizibile pe termen scurt
cererii si ofertei de munca . Aceasta poate fi explicata pe baza :
- Procesului de restructurare permanenta pe care ii cunoaste economia
61. In conditiile in care, in anul 2012 , importurile Romaniei au fost de 9.000 mld.
Euro ,in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. Euro ,
balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de :
- 80%
lei/buc si vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/buc , ambele pe
baza de contracte cu scadenta la 6 ani . In momentul executarii contractului ,
cursului actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 25 lei/buc , iar al actiunilor
Banca Transilvania S.A. este 400 lei/buc .Care va fi rezultatul pe ansamblu
acestor operatiuni .
- Castiga 95.000 lei
63. Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de :
- Rezerva minima obligatorie
64. Dividentul :
- Partea din profitul unei societati pe actiuni
65. Purtatorii cereri de munca sunt :
- Angajatorii
66. Puratorii de ofertei de munca sunt :
5
6
- Angajatii
67. Recensiunile se produc atunci cand :
- Sunt interpretare gresit semnalele date de pret
68. Echilibrul monetar determina stabilitatea :
- Puterii de cumparare
69. Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani ?
- Accesibilitatea
70. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000
lei fiecare ,cu scadenta peste 3 ani . Venitul fix anual ( cuponul) adus de
fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanziii de 20% . Care este
cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani .
- 30.000 lei
71. In conditiile in care rata naturala a somajului este 6.2 % , iar PIB creat in
economie reprezinta doar 96.8% din venitul national potential , conform legii
lui Okun , rata estimata a somajului este de :
- 7.8%
72. Expansiunea monetara transfera putere de cumparare :
- De la banca centrala la consumatori
73. Somajul frictional :
- Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca , cu scopul de a
identifica un altul , mai bine platit
74. Politica anti-inflationista presupune :
- Cresterea cheltuielilor guvernamentale
75. Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa :
- Economiseasca in vederea unui consum viitor
76. Privita la modul general , piata financiara sau piata capitalului , cuprinde :
- Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea
fondurilor financiare disponibile si necesare , incluziv reglementarile si
institutiile legate de derularea acestora
77. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud , pentru care
plateste producatorului coreean un pret de 250 USD/buc .Presupunem ca
producatorul coreean asigura livrarea produselor pana la sediul
importatorului , in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica
importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de 20% . In conditiile in
care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc , acopera cheltuielile de
distributie a produsului pe piata , putem aprecia ca pretul minim la care
6
7
comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu

echivalentul in lire sterline :
- 350 USD
78. O politica fiscala contaciclica va produce :
- Deficite atunci cand scade PIB
79. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din 1930 a
fost aceea ca :
- Deficitele sunt bune pentru economie
catre :
- Banci
81. Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala :
- Reducere rata dobanzii de pe piata monetara
- Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
83. Cand Banca Centrala vinde obligatiuni , atunci :
- Rata dobanzii creste
84. Protectionismul :
- Modifica raportul de schimb si avantajele comparative
85. Printre cauzele care pot genera somajul se inscrie :
- Parasirea voluntara a locului de munca
86. Tranzactiile derulate la nivelul pietei muncii :
- Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadru juridic si institutionale
- Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului
89. Deprecierea reprezinta :
- Scaderea cursului de piata al unui monede
90. Echilibrul monetar reprezinta :
- Un echilibru intre cererea si oferta de munca
- Provine din partea detinatorilor titlurilor
92. Reprecierea reprezinta :
- Cresterea cursului de piata al unei monedei
7
8
93. PIB-ul unei tari este de 288 miliarde dolari, in conditiile unui venit
national potential de 300 miliarde de dolari si o rata naturala a
somajului de 2,5%. Care este, potrivit legii lui Okun, rata estimata a
somajului?
A. 4,5%
B. 0,5%
C. 8,5%
D. 22,5%
Rat estimata a somajului = Rata naturala a somajului – 0,5 * decalajul PIB

Decalajul PIB = PIB real - PIB potential (PROCENTUAL!!!!)
venit national potential de 300 miliarde de dolari PIB potential 100%

PIB real 288 miliarde ... X% 96%
Decalajul PIB = - 4%
Rata estimata a somajului = 2,5% - 0,5* (-4%) = 2,5% + 2% = 4,5%
94.Daca rata naturala a somajului dintr-o tara este de 3%, iar rata curenta
a somajului este 5%, intalnim o situatie de:
A. supraocupare a fortei de munca.
B. subocupare a fortei de munca.
C. ocupare deplina a fortei de munca.
95.In anul 2019, populatia totala a unei tari era de 26.000.000 de locuitori,
populatia apta de munca 16.000.000, rata de activitate 83%, iar
numarul somerilor de 2.080.000. Sa se calculeze populatia activa, rata
somajului si gradul de ocupare.
A. rata somajului 15,66%, gradul de ocupare 7%, populatia activa
13.920.000
B. gradul de ocupare 84,33%, populatia activa 18.080.000, rata somajului
15,66%
C. populatia activa 13.280.000, gradul de ocupare 70%, rata somajului
15,66%
PT 26 mil
P apta 16 P inapta 10
P activa 13.280.000 P inactiva
8
9
P ocupata Someri 2.080.000
Rata de activitate = P activa / P apta * 100

Gradul de ocupare = P ocupata / P apta * 100
83% = P activa / 16 mil
P activa = 83% * 16 mil
P activa = 13,280.000
Rata somaj = Nr someri / P activa *100
Rata somaj = 2.080.000 / 13.280.000 *100 = 15,66%
P ocupata = P activa – Someri = 11.200.000
Gradul de ocupare = 11.200.000/16.000.000 *100 = 70%
96.Dinamica salariului presupune urmatoarele efecte asupra ofertei de

munca:
A. Un efect de substitutie negativ si un efect de scara negativ.
B. Un efect de scara negativ si un efect de substitutie negativ.
C. Un efect de substitutie pozitiv si un efect de venit pozitiv.
D. Un efect de venit negativ si un efect de substitutie pozitiv.
ANSWER: D
97.Somajul natural include

A. somajul normal si somajul de echilibru.
B. somajul NAIRU si somajul conjunctural.
C. somajul structural si somajul frictional.
D. somajul ciclic si somajul de echilibru.
98.O obligatiune cu o valoare nominala de 200 lei aduce un venit anual

fix de 60 lei. Care va fi cursul de vanzare a acesteia pe piata financiara
secundara, in conditiile unei rate a dobanzii la credite de 5% si a unei
rate a dobanzii la depozite de 2%?
A. 12 lei
B. 1200 lei
C. 30 lei
D. 3000 lei
Cupon = C = 60 lei
Co = C/d * 100
Co = 60/ 2% = 60/0,02 = 3000 lei
9
10
99.Un investor cumpara de pe piata financiara primara 30 de obligatiuni

la valoarea nominala de 400 lei fiecare, , scadenta peste 4 ani. Dupa
doi ani, cand pe piata monetara rata dobanzii la depuneri este de 4%,
cele 30 de obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total obtinut?
A. 27.000
B. 28.500
C. 39.000
D. 40.500
CT = CT1 + CT2
CT1 – venituri din detinerea obligatiunilor (cupoane) timp de 2 ani
CT1 = 30 obligatiuni * 50 de lei * 2 ani = 3000 de lei
CT2 – venituri din vanzare
La ce pret le vinde?
La cursul din acel moment
Co = C/d = 50/0,04 = 1.250 lei/bucata
Cu cat le-a cumparat? 400
Castiga din diferenta de curs
1250-400 = 850 de lei
CT2= 30*850 = 25,500 de lei
CT = 3000 + 25.500 = 28.500
100. Un operator la bursa castiga 8.000 de lei in urma cumpararii la

termen a 40 de actiuni. La scadenta, cursul acestora este de 600 de lei.
Cat a fost cursul in momentul incheierii tranzactiei?
A. 400 de lei
B. 800 de lei
C. 3200 de lei
D. 2400 de lei
Cumparatorul castiga atunci cand cursul CRESTE!!!
8000/40 = 200 de lei este castigul pe actiune
Curs initial -------- curs la scadenta 600 de lei

Cursul din contract a fost 600-200 = 400
101. Un client al bursei vinde 20 de actiuni la pretul de 150 lei/actiune

cu scadenta peste trei luni, platind totodata o prima de 5 lei/actiune.
A. Daca cursul actiunilor scade la 130 de lei, executarea contractului nu este
profitabila.
B. Daca cursul actiunilor creste la 170 de lei, va castiga 300 de lei.
10
11
C. Daca cursul actiunilor scade la 130 de lei, castiga 400 de lei.

D. Daca cursul actiunilor scade la 130 de lei, renuntarea la contract este mai
avantajoasa decat executarea sa.
E. Daca cursul actiunilor scade la 130 de lei, castiga 300 de lei.
102. Din perspectiva unui posesor de resurse financiare, achizitionarea

unei obligatiuni
C. Asigura un venit anual cert.
D. Garanteaza dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul firmei
emitente.
ANSWER: C

B. Este locul in care se tranzactioneaza, prin intermediul bancilor, titluri de
valoare emise anterior.
C. Presupune tranzactii realizate prin intermediul burselor de valori.

B. existenta unui drept de proprietate.
105. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe
seama unui cos de consum format din bunuri alimentare (cu o
pondere in cos de 55%), bunuri industriale (cu o pondere de 30%) si
servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost
de 2%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de
104% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 5%, rata
inflatiei în acea economie a fost:
a) 11%.
b) 3,05%.
c) 103,5%.
d) 3,5%.
Rata inflatiei = 55%*2% + 30%*4% + 15%*5% = 3,05%

a) Solicita pentru prima data un loc de munca, dar nu gaseste
107. Pe piata muncii raporturile dintre vanzatori si cumparatori:
11
12
a) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate

intre exponentii intereselor angajatilor angajatorilor si uneori si
ale puterii nuridice
b) Au loc intr-un cadru institutional si juridic bine definit
 Costul productiei scade ducand la cresterea cantitatii cerute de
forta de munca ceea ce se numeste efect de scara pozitiv
 Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca
mai mica inlocuind-o cu o cantitate de capital devenit mai ieftin,
ceea de reprezinta efect de substitutie negative
109. In functie de scopul si durata deplasarii, migratia temporara
poate fi:
 zilnica
 de weekend, migratiune turistica
 sezoniera
110 . Emigrarea:
 Antreneaza efecte nefaste asupra capitalului uman

110. Somajul este considerat drep un esec al pietei. Pentru
diminuarea sa, putem enumera urmatoarele masuri:
 Stimularea investitiilor, publice si private
111. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in
vedere:
 Aria de extindere a pietei, la scara economiei nationale sau a
unei localitati
 Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu
scopul de a identifica un altul, mai bine platit
113. Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre
structura cererii si ofertei de munca. Aceasta poate fi explicata pe
baza:
 Divergentelor de interese intre lucratori, care doresc salarii mai
amri, si angajatori, care urmaresc obtinerea unei cantitati mai
mari de munca, la un anumit nivel al salariului
12
13
 Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul

productiei
115. distinctia intre piete primare si piete secundare ale muncii are la
baza:
 Sectorul de activitate- sector primar(agricultura, sivicultura,
mineritul) sau secundar(industrii prelucratoare)
 Someri
 Populatia ocupata
117. Tranzactiile derulate la nivelul pietii muncii:
 Se desfasoara intre posesorii fortei de munca si angajatori
 Nivelul de reglementare caracteristic
119. Migratia zilnica presupune:
 Poarta numele de navetism
120. Recesiunile conduc:
 Incetiniri neintentionate ale ritmului de crestere economica
 Unui sir de greseli comise de participantii la activitatea
economica
122. In timpul marii crize din anii 1930, in SUA:
 Multe administratii locale au ordonat bancilor sa-si desfasoare
activitatile specifice
123. La baza sirurilor de erori care au dus la criza din anii 1930 au
stat:
 Restrangerile creditului
124. Cand rata dobanzii incepe sa creasca oanemii de afaceri
constata:
 Ca inregistreaza costuri si pierderi economice mari
125. Marea criza din anii 1930 a fost cauzata de:
 Politica monetara ce a afectat procesul de coordonare a
activitatii economice
126. Intr-o perioada de recesiune tot mai multi cetateni:
 Devin pesimisti si prudenti
127. Decalajele de timp dintre masurile de politica monetara sau
fiscala si efectele lor:
13
14
 Nu reprezinta o constanta care poate fi masurata

128. prin politicile contractioniste:
 Lucrurile rele sosesc inaintea celor bune
 Sunt atragatoare pentru alegatori
 Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
131. Inflatia:
 apare in conditii de troc
 banca centrala, care injecteaza prea multi bani in economie
 o politica deliberata a autoritatilor monetare
134. Inflatia genereaza efecte negative deoarece:
 insemnele monetare proaspat tiparite se propaga neuniform si
impredictibil in economie
135. Inflatia:
 ii induce in eroare pe antreprenori
 reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile
monetare
 genereaza un boom economic pe termen lung
138. Inflatia:
 distorsioneaza sistemul preturilor relative
 descurajeaza economisirea
 incurajeaza conduita chibzuita a consumatorilor
 de la ultimii utilizatori ai banilor ieftini la sectorul public si
sistemul bancar
 este neutra dpv al alocarii resurselor
143. Pe termen lung, expansiunea monetara:
 determina scaderea puterii de cumparare a unitatii monetare
14
15

 conduce la alungirea proiectelor investitionale
145. Reducerea ritmului expansiunii monetare determina:
 cresterea consumului
146. Cresterea ritmului expansiunii monetare determina:
 un consum excesiv pe termen scurt
147. O politica anti-inflationista adevcata presupune:
 Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce practica preturi
ridicate
148. Pe termen scurt, o politica anti-inflationista adecvata:
 Conduce la scaderea consumului
149. Pe termen lung, inflatia:
 Avantajeaza guvernul deoarece acesta isi finanteaza deficitul
bugetar prin impozit
 Actiuni si obligatiuni
 De a obtine un venit anual ferm
 De a obtine un dividend
 O parte a profitului unei societati pe actiuni
 Un venit variabil
153. Pot fi emitenti de obligatiuni:
 Statul pentru a-si acoperi deficitele bugetare
 Intreprinderile publice pentru a finanta lucrari de investitii
154. Obligatiunea permite obtinerea:
 Unui venit fix
155. Piata financiara primaca cuprinde:
 Emisiunea si plasarea de titluri noi
156. Piata financiara secundara cuprinde:
 Tranzactii cu titluri emise anterior
157. Detinatorul de actiuni (actionarul) se bucura de o serie de
drepturi, cum ar fi:
 Anual obtine o parte din profitul societatii pe actiuni,
proportional cu aportul adus la capitalul social al firmei
15
16
 Actionarul participa prin vot la alegerea membrilor Consiliului

Administratiei
158. Dreptul de a uza de avantajele pe care le confera revine celui ce
le detine in cazul:
 Actiunilor la purtator
159. Pe piata bursiera, valoarea unei obligatiuni, cursul depinde de:
 Evolutia ratei dobanzii
160. Cursul unei obligatiuni variaza:
 direct proportional cu venitul fix adus de obligatiune
161. Cursul titlurilor de valoare pe piata secundara depinde de:
 situatia economica a firmei emitente
162. In cazul unei obligatiuni:
 cursul de pe piata bursiera este influentat de toti factorii care
afecteaza rata dobanzii
163. In cadrul pietei secundare financiare:
 pretul de tranzactionare depinde de cerere si oferta
164. Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei
dobanzii impune o decizie favorabila de cumparare in urmatoarele
situatii:
 nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii
 cresterea cursului titlurilor de valoare
166. Pentru infiintarea unei burse de valori se impun urmatoarele
conditii:
 existenta in zona respectiva sau in apropiere a unor societati
omonime de mare anvergura
167. In cadrul unei operatiuni la termen a la hausse, de pe urma
cresterii cursului actiunilor nu castiga:
 vanzatorul
 firma emitenta a titlului de valoare respectiv
168. In cadrul unei operatiuni a la baisse de pe urma scaderii cursului
actiunilor castiga:
 vanzatorul
 firma emitenta
169. Prin modul de formare a cursului si de informare a celor care
economisesc si detin titluri, bursa se apropie de:
16
17
 modelul pietei cu concurenta perfecta

170. Coeficientii de comert exterior sunt:
 mai mari pentru tarile ce dispun de un potential ridicat
 mai mari cu cat nivelul de dezvoltare este mai ridicat
171. Capaciatatea de dominatie a unei economii nationale asupra
partenerilor ei externi depinde de:
 potentialul economic
172. Specializarea tehnologica a fost:
 consecinta a procesului de reinnoire si modernizare a
structurilor economice din tarile avansate
173. In cadrul diviziunii internationale a muncii, intalnim
specializarea tehnologica referitoare la:
 capacitatea unei economii nationale de a produce bunuri de
inalta tehnologie
174. Institutionalizarea schimburilor internationale are drept scop:
 Liberalizarea schimburilor internationale
175. In evolutia comertului international pe termen lung se constata:
 Cresterea ponderii fluxurilor comertului invizibil (cu servicii)
176. O balanta de plati activa:
 Este rezultatul unor incasari mai mari decat platile in relatiile
internationale
 Este practicata in majoritatea tarilor
178. Cotarea indirecta:
 Arata cate unitati monetare straine se obtin pentru o suma fixa
in moneda nationala
179. In conditiile in care cursul de schimb exprimat in moneda
nationala creste:
 Exporturile devin mai ieftine
 Importurile devin mai scumpe
nationala scade:
 Importurile devin mai ieftine
 Exporturile devin mai scumpe
181. In conditiile in care preturile interne cresc mai rapid decat cele
externe:
17
18
 Agentii economici nationali vor apela intr-o masura tot mai mare
la pietele externe
 Agentii economici straini vor solicita tot mai putin produsele
nationale
 Scaderea cursului de piata al unei monede
 Devalorizarea unei monede
 Cresterea cursului de piata al unei monede
 Moneda frespectiva se va deprecia
185. In SUA, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933
cu aproximativ
a) 30%
186. Conform statisticilor oficiale privind venit si produsul national al
SUA, productia si venit real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din
1929 dupa ce au intrat in perioada de recesiune (dupa anul 1929),
decat
a. 10 ani mai tarziu
187. Din 1931 pana n 1939, rata oficiala a somajului in SUA ajungea
in medie la
a. 19%
188. In “Manifestul Partidului Comunist”, din 1948, Marx si Engles au

descries “crizele comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate
pentru ca:
a. Sistemul parea a se fi prebusit ca rezultat al productiei
excessive.
189. O “recesiune” poate fi cel mai bine perceputa ca
a. O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere
economica
190. Autorii sustin ca principal cauza a Marii crize economice a fost
a. Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920,
insotita de politica monetara reductionista, care au facut
inevitabila criza.
191. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din SUA in
timpul recesiunii lungi si profunde din anii 1929-1933
18
19
a. Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale.

192. Ce inteleg autorii prin “boom artificial si nesustenabil”?
a. Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor,
alimenteaza cresterea investitiilor in afaceri neprofitabile.
193. Conceptul de “cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe
care oamenii dorec
a. Sa o detina
194. Banii si venitul difera prin facptul ca banii sunt
a. Un stoc la um moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a
lungul unei perioade de timp
195. O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel
ridicat al cererii pentru
a. Venit
196. O persoana care decide sa amane achizitia de mobile noua
pentru a vedea daca preturile vor scadea demonstreaza existent
unei cereri ridicate de
a. Bani
a. Atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti.
a. Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare
depaseste costul platit.
199. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza
persoanelor care aleg aceasta actiune este
a. Flexibilitatea care insoteste lichiditatea
200. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile
monetare si sistemul bancar si cantitatea de bani reala detinuta de
populatie
a. Sunt intotdeauna si in mod necesar egale.
201. Cantitatea de oferita populatiei de catre autoritatile monetare si
sistemul bancar si cantitatea reserve monetare ceruta de populatie
a. Este posibil sa difere substantial
202. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile
sale de a excercita controlul asupra sistemului monetar, rata
fondurilor federale, este rata dobanzii la care
a. Bancile comerciale imprumuta rezelvele unele de la altele
19
20
203. Unii economist sustin ca politica monetara este mai putin

eficienta in congtracararea uni declin economic decat in
contracararea unei expansiuni monetare rapide si excessive pentru
ca
a. Banca Cengtrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate
obliga bancile sad ea cu imprumut rezervele lor
204. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa “intinda
coarda” (grabind lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea
prin extinderea stocului de bani sugera ca
a. Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor
pana la capacitatea lor legala pe parcursul recesiunii
205. Termenul “politica fiscala” inseamna
a. Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula
economia nationala
206. Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscal
are ca scop controlul fluctuatiilor nedorite ale productiei si a
venitului prin schimbarea
a. Cheltuielilor si taxelor de stat
207 . Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate

daca se vrea ca managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica
de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre
a. Toate variantele
207. Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru
obtinerea unor informatii relevante in timpul pe care politicile fiscal
sau monetare il au la dispozitie pentru a avea efecte complete
a. Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de
multe sau cat de putine informatii sunt puse la dispozitia
publicului
208. Schimbari ale ratelor de impozitare sau alle cheltuielilor
guvernamentale au o probabilitate mica de a reprezenta tehnici de
stabilizare eficiente pentru ca
a. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile
modificate trebuie sa fie aprobate este prea lent si devine prea
des subiectul unor tensiuni conflictuale
20
21
209. Daca presedintele SUA ar avea autoritatea legala de a modifica

ratele de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia
previziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori de
cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea
agregata este neadecvata, politica fiscal ar deveni
a. Un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului
alegerilor
a. Interesele celor aflati la putere
211. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere
politicile care vor produce
a. Beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
212. Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea
celor care voteaza intr-o democratie vor sa fie reduse cheltuielile
guvernementale totale,
 Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest
lucru nu este posibil din punct de vedere politic
213. Guvernul federal poate fuctiona avand deficite foarte mari mai
multi ani la rand, fara a se confrunta cu riscul falimentului, in timp
ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul federal
a. Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de
aceea poate crea mijloace cu care sa achite datoriile
214. Un amendament constitutional care solicita un buget federal
annual echilibrat
a. Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand
decizii destabilizatoare privind bugetul
215. Conform textului, principal intrebare care ii imparte pe cei care
nu se pot pune de accord asupra rolului adecvat al statului in
economie este
a. Cat de bine fuctioneaza pietele?
a. Este un sistem economic si politic
21
Teste din „Inflatie” si „Somaj”

a) Sunt guvernate de principiile pietei perfect concurentiale
b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri încheiate între exponentii intereselor angajatilor,
angajatorilor si uneori si ale puterii publice-----
c) Nu au loc într-un cadru institutional si juridic bine definit
d) Se intemeiaza pe dreptul fiecarui individ de a face ceea ce doreste
2. Populatia unei tari, de 50 milioane de locuitori, este structurata astfel: 8 milioane sunt copii, sub varsta
legala de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane
reprezinta populatie ocupata în varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de
munca, solicita dar nu au un loc de munca. În aceste conditii:
a) rata somajului este de 9 %(2.7/30*100)= 0.09*100 =9%
b) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori-> b(50-8-12)
c) Rata somajului este de 27%
d) Rata somajului este de 11.39%-------
3. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat în economie reprezinta doar
97% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
a) 3,9%
b) 6,9%----(97-100)=-3 => 5.4 –(0.5*(-3))= 5.4+1.5 = 6.9
c) 3,6%
d) 6,6%
4. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum format din
bunuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind
industriale a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%-----------
c) 15%
d) 105%
5. În lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. În aceste conditii, rata inflatiei pe
cele trei luni a fost de:
a) 6%
b) 6,12% -------
c) 8%
d) 106%
6. Sursa inflatiei se gaseste în:

a) politica de stabilire a preturilor de catre vanzatorii bunurilor finale---
b) dorinta întreprinzatorilor de a-si maximiza profiturile
c) reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile monetare------
d) fixarea unor preturi prea ridicate prin politica guvernamentale
7. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat în economie este de 1936
miliarde unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a somajului este de 7,8%, conform legii lui Okun,
a) PIB-ul potential este mai mic decat PIB-ul efectiv cu 64 miliarde u.m.
b) PIB-ul potential este mai mare decat PIB-ul efectiv cu 64 miliarde u.m.-----
c) PIB-ul potential este egal cu 2020 miliarde u.m.
d) PIB-ul potential este egal cu 1080 miliarde u.m.
8. Somajul deghizat desemneaza acea situatie în care:

a) persoanele ramase fara loc de munca ies din populatia activa, dedicandu-se activitatilor casnice
b) oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost remunerat, creand doar aparenta
ocuparii-----
c) apare o neconcordanta între structura ofertei de munca si structura cererii de munca
d) cererea globala este insuficienta pentru a absorbi oferta potentiala
9. În luna martie, preturile au crescut cu 2%, iar in aprilie indicele de crestere a preturilor a fost de 110%.
Daca pe perioada celor trei luni,martie, aprilie, mai, preturile au crescut cu 17,81%, în luna mai indicele de
crestere a preturilor a fost de:
a) 104%
b) 117,81%
c) 105%----
d) 103%
10. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum format din bunuri
alimentare (cu o pondere în cos de 25%), bunuri industriale (cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata
cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 6%, iar indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost
de 109%, daca rata inflatiei a fost de 5,85%, rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de:
a) 3%----
b) 6%
c) 58%
d) 103%
Raspunsuri corecte: 1-b, 2-d, 3-b, 4-b, 5-b, 6-c, 7-b, 8-b, 9-c, 10-a
Buna ziua,
Asa cum am convenit, marti – 11.05,2021 – voi da la curs un test de 20 intrebari din temele
„Banii”,”Performantele economice si situatia poliica”, „Inflatia” si somajul, celor care s-au pregatit
pentru imbunatatirea notei de la proba de verificare semestriala. Patru seturi de intrebari v-am
transferat pe platforma Microsoft Teams, ca modele, in sprijinul dumneavoastra. Va rog sa le
consultati si sa incercati sa le rezolvati si apoi sa va corectati cu ajutorul suportului de curs. Notele
dvs pentru proba de verificare semestriala pot fi marite cu pana la 2 puncte, proportional cu nota
obtinuta la acest test. Va recomand sa nu ratati ocazia. Nimeni nu are de pierdut ceva.
Grupa CIG 14 va sustine un test si la seminar.
Mai jos v-am mai oferit cateva aplicatii rezolvate, ca model. Este bine sa rezolvati aplicatiile
din seturlle de teste de pe platforma inainte de a consulta rezolvarea lor, pentru a va putea corecta,
daca este cazul.
1. Populatia totala in varsta de 15 ani si peste este de 10 000 000. Rata de activitate este de
70%, iar rata de ocupare este de 60,2%. Rata somajului este egala cu
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%
Rezolvare:
Plecam de la relatia de determinare a ratei somajului: Rs = (S / Pa) * 100; Nu cunoastem

nici S si nici Pa
Dar stim ca Pa (populatia activa) are doua componente: Po (populatia ocupata) si S (somerii)
Pa = Po + S →S = Pa – Po; Pa si Po le determinam din Rata de activitate (Ra), respectiv
Rata de ocupare (Ro); Ra = (Pa / Pt) * 100; daca Pt = 10 000 000, iar Ra = 70%, Pa
= 7 000 000; daca PT = 10 000 000, iar Ro = 60,2%, Po = 6 020 000 →S =
Pa – Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14%
raspuns corect: b)
2. PIB-ul efectiv este egal cu 900 miliarde unitati monetare (u.m), iar PIB-ul potential este egal cu
1000 miliarde u.m. Daca rata naturala a somajului este egala cu 3%, rata curenta a somajului
este egala cu
a) 7%
b) 8%
c) 9%
d) 10%
Rezolvare:
Plecam de la relatia legii lui Okun: Rsc = Rns – 0,5 * ∆PIB, unde Rsc este rata curenta,
efectiva a somajului, Rns este rata naturala a somajului, iar ∆PIB este decalajul PIB-ului
efectiv fata de PIB-ul potential, exprimat procentual: ∆PIB = (PIB efectiv – PIB potential) / PIB
potential, totul inmultit cu 100 fiindca se exprima procentual. Observati ca, deoarece, de
regula, PIB potential est mai mare decat PIB efectiv, ∆PIB este negativ
In cazul nostru, ∆PIB =[ (900 -1000) / 1000] * 100 = - 10%; Si
atunci, Rsc = 3 – 0,5 * (-10) = 8% Raspuns corect: b)
3. Daca rata curenta a somajului este egala cu7%, in conditiile unei NAIRU egale cu 2% si a
unui PIB efectiv de 540 miliarde unitati monetare (u.m), PIB-ul potential este egal cu
a) 480 miliarde u.m.
b) 550 miliarde u.m.
c) 580 miliarde u.m
d) 600 miliarde u.m.
Rezolvare:
7 = 2 – 0,5 * ∆PIB → ∆PIB = 5 / -0,5 = - 10 (%) → - 10 = [(PIB ef – PIB pot) / PIB pot] * 100
- 10 = [(540 – Ppot) / P pot] * 100; - P pot = 5400 – 10 Ppot → 9 P pot = 5400 Ppot = 600
Raspuns corect: d)
4. Daca rata naturala a somajului (NAIRU) este egala cu 4%, iar PIB-ul efectiv reprezinta 90%
din PIB-ul potential, rata curenta a somajului este egala cu
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
Rezolvare:
Daca PIB-ul efectiv reprezinta 90% din PIP-ul potential, este evident ca ∆PIB = 90 – 100 = - 10
→ Rcs = 4 – 0,5*(- 10) = 4 + 5 = 9(%) → Raspuns corect: c)
5. Populatia ocupata este egala cu 23,5 milioane. Rata somajului este egala cu 6%. Populatia
activa este egala cu
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane
Rezolvare: Notatiile sunt cele folsite mai sus
6 = (S / Pa) * 100 Deoarece S = Pa – Po, → 6 =[(Pa – Po) / Pa] * 100
6 = [(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 →
Pa = 2350 / 94 = 250 Raspuns corect: c)
6. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum
format din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de
40%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de
crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru
servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Rezolvare: 1,02 * 1,02 * 1,02 = 1,061208 → rata inflatiei pe cele trei luni a fost de 6,12%
Raspuns corect: b)
.
8. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia in
afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion renunta la
cautarea unui loc de munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
a) [ ] Populatia activa este de 10 milioane de persoane
b) [ ] Numarul somerilor este de 630.000 de persoane
c) [ ] Populatia ocupata este de 9.370.000 de persoane
d) [ ] Numarul somerilor este de 1 milion de persoane
Rezolvare:
a) Populatia activa = 20 – 10 – 1 = 9 milioane
b) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane,
adica 630 000 someri
c) Populatia ocupata – Populatia activa – Someri = 9 000 000 – 630 000 = 9 370 000
d) Am caculat la b) ca numarul somerilor este 630 000
Raspunsu
Intrebari din temele ‚Banii”, „Performantele economice si situatia politica”, „Somajul si piata muncii”
si „Inflatia”
6. Expansiunea creditelor
a) Mareste rata dobanzii
b) Reduce rata dobanzii----------
c) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi
intreprins anterior---------
d) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care
le-ar fi intreprins anterior
7. Cand expansiunea creditelor nu este stimulata prin cresterea economiei, ci prin crearea de
moneda
a) Investitiile profitabile par neprofitabile-----
b) Investitiile neprofitabile par profitabile
c) Asistam la declansarea recesiunii economice
d) Economia ajunge in situatia de boom economic, care este insa artificial-----
8. Contractia recesionista
a) Apare dupa ce are loc o diminuare a ratei dobanzii prin marirea masei monetare de catre
Banca Centrala
b) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
dovedesc a fi reusite foarte profitabile
c) Se manifesta printr-un sir intreg de esecuri economice------
d) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
dovedesc a fi o greseala--------
9. Marea criza din anii 1930

a) A avut un impact mondial----
b) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii
datorita puterii si stabilitatii acesteia
c) A avut drept cauza a sirului de erori care a condus la prabusirea Bursei din 1929 politicile
monetare contractioniste din anii 1920------------
d) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au
generat un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929-----
10. Opinia dominanta a economistilor timp de cativa ani dupa Marea Criza din anii 1930 era ca
a) Politica monetara poate combate in mod eficient atat inflatia cat si recesiunea
b) Eforturile Bancii Centrale de a pune capat recesiunii sau de a stimula redresarea pot avea
acelasi efect ca impingerea atei de care este legat balonul--------
c) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand
astfel bancile comerciale sa acorde imprumuturi
d) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea
recesiunii-----------
11. Cel mai influent sustinator al politicii fiscale din secolul al 20 – lea a fost
a) Alfred Marchall
b) Presedintele Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt
c) John Maynard Keynes---------
d) Milton Friedman, seful scolii monetariste de la Chicago
12. Experimentul fiscal din perioada 1940 – 1944

a) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si
industriale si de reactiile hotarate ale guvernului-----
b) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze
cu bugete echilibrate----
c) A constat in faptul ca cheltuielile guvernamentale au crescut mai mult decat puteau fi
marite impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos-----
d) A constat in faptul ca impozitele au crescut mai mult decat cheltuielile guvernamentale,
ceea ce a dus la revenirea spectaculoasa a economiei
13. Chiar daca nu studiezi economia, iti dai seama ca pentru legiuitori este mai usor sa sustina
a) Reducerile de cheltuieli si cresterea impozitelor
b) Cresterea concomitenta, atat a cheltuielilor guvernamentale cat si a impozitelor
c) Reducerile de impozite si cresterea cheltuielilor
d) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a
impozitelor
14. „Orice guvern, la fel ca orice familie, poate, intr-un anumit an, sa cheltuiasca putin mai mult
decat castiga. Insa cei care fac in mod constant acest lucru pot ajunge pe strazi”. Aceste
cuvinte au fost rostite de
a) Barack Obama, in timpul campaniei prezidentiale din 2008
b) John Fitzgerald Kennedy, la preluarea madatului la Casa Alba, in ianuarie 1961
c) Franklin Delano Roosevelt, in timpul campaniei prezidentiale din iulie 1932
d) Donald Trump, in timpul campaniei prezidentiale din noiembrie 2020
15. Lectia pe care a predat-o analiza keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930
a) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea
datoriei publice
b) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
perioadele de recesiune compensand deficitele din perioadele de prosperitate
c) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
perioadele de prosperitate compensand deficitele din perioadele de recesiune----
d) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca
deficitele bugetare nu sunt bune pentru economie------
16. Politicile monetare si fiscale discretionare pentru stabilizarea economiei

a) Au avut un succes incontestabil in cresterea stabilitatii economice in anii 1970
b) Au esuat in mod evident in anii 1970------
c) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara
automata sau nediscretionara----------
d) Au ca alternativa absenta oricarei politici
17. Atunci cand intervine migratia fortei de munca, oferta de munca totala a unei zone
a) Creste daca numarul imigrantilor este mai mic decat cel al emigrantilor
b) Se diminueaza daca numarul imigrantilor este mai mare decat cel al emigrantilor
c) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor---
d) Nu sufera nicio modificare structurala din punctul de vedere al nivelului de calificare
e) 9,8%
f) 14%-----
g) 7%
h) 12%
19. Din perspectiva pietei muncii, somajul este

a) Oferta excedentara de locuri de munca
b) Cerere excedentara de locuri de munca-----
c) Oferta excedentara de forta de munca
d) Cerere excedentara de forta de munca
20. Rata naturala a somajului, denumita prin termenul generic NAIRU (acronim de la non-
accelerating – inflation rate of unemployment)
a) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla
la nivelul sau potential
b) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla
c) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se
afla la nivelul sau potential-------
d) Are un nivel care nu se modifica in timp si in spatiu
21. Ocuparea deplina a fortei de munca

a) Coincide cu rata zero a somajului curent
b) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin
scaderea ratei naturale a somajului din rata curenta a somajului
c) Reprezinta situatia de pe piata muncii in care oferta de munca este egala cu cererea de
munca
d) Poate exista doar atunci cand rata curenta a somajului este egala cu NAIRU-----
22. Piata muncii se poate afla in una din urmatoarele situatii

a) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
decat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor, care vor creste mai repede
decat productivitatea, determinand tensiuni inflationiste
b) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
decat rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei cresteri mai lente a
salariilor decat productivitatea
c) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii
si, in consecinta, toti cei care cauta un loc de munca il gasesc, nemaiexistand somaj
d) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica
23. Legea lui Okun

a) Exprima relatia pozitiva intre rata somajului si nivelul productiei
b) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul
potential ii corespunde o scadere a ratei somajului cu un procent
c) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a
somajului de 0,5 procente-----
d) Poate fi exprimata, intr-o versiune moderna, prin relatia Rata curenta a somajului = Rata
naturala a somajului – 0,5 * Decalaj PIB exprimat procentual-----
24. PIB-ul efectiv este egal cu 900 miliarde unitati monetare (u.m), iar PIB-ul potential este egal
cu 1000 miliarde u.m. Daca rata naturala a somajului este egala cu 3%, rata curenta a
somajului este egala cu
e) 7%
f) 8%------
g) 9%
h) 10%
25. Daca rata curenta a somajului este egala cu 7%, in conditiile unei NAIRU egale cu 2% si a unui
PIB efectiv de 540 miliarde unitati monetare (u.m), PIB-ul potential este egal cu
e) 480 miliarde u.m.
f) 550 miliarde u.m.
g) 580 miliarde u.m
h) 600 miliarde u.m. --------
26. Daca rata naturala a somajului (NAIRU) este egala cu 4%, iar PIB-ul efectiv reprezinta 90% din
PIB-ul potential, rata curenta a somajului este egala cu
e) 3%
f) 6%
g) 9%------
h) 12%
e) 20 miloane
f) 24,91 milioane
g) 25 milioane-------
h) 27 milioane
1. O obligaţiune cu o valoare nominală de 4.000 lei aduce un venit anual fix de 1.800 lei. Care este cursul de
vănzare pe piaţa financiară secundară dacă rata dobânzii practicată de bănci pentru creditele acordate este de
20%, iar pentru depozitele atrase de la populaţie este de 15%:
a) [ ] 12.000 lei------------------------------------
b) [ ] 12.500 lei
c) [ ] 11.000 lei
d) [ ] 1.200 lei
2. Un client vinde 1000 acţiuni la preţul de 200 lei/acţiune cu scadenţa peste o lunå, platind totodatå o primå de
10 lei/acţiune.
a) [ ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 lei executarea contractului nu este profitabilă
b) [ ] dacă cursul actiunilor creşte la 2200 lei, executarea contractului este mai avantajoasă
c) [ ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 lei, câştigă 20.000 lei----------------
d) [ ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 lei pierde 10.000 lei
200-170 = 30, 30.000-20.000, 1000*10, => 30.000-10.000
3. Un comerciant american importă ciocolată din Belgia, pentru care plătește producătorului belgian un preț de 5
USD/buc. Presupunem că producătorul belgian asigură livrarea produselor până la sediul importatorului, în timp
ce taxa vamală pe care SUA o aplică importurilor de ciocolată din Belgia este de 40%. În condițiile în care o sumă
de 2 USD/buc. acoperă cheltuielile de distribuție a produsului pe piața americană, putem aprecia că prețul minim
la care comerciantul american ar fi dispus să vândă o ciocolată este egal cu:
a) [ ] 9 USD------------------------------------
b) [ ] 7 USD
c) [ ] 5 USD
d) [ ] 3 USD
4. Balanța de plăți a Rusiei evidențiază, în 2012, încasări de 86.800 mld. EUR și plăți de 74.900 mld. EUR. În
aceste condiții, balanța de plăți a Rusiei prezintă, pentru anul 2012:
a) [ ] un deficit de 11.900 mld. EUR
b) [ ] un excedent de 11.900 mld. EUR-----------------------
c) [ ] un deficit de 5.100 mld. EUR
d) [ ] un excedent de 6.800 EUR
5. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a) [ ] în cazul operaţiunilor a la hausse operatorul cumpără titluri la un curs redus, sperând la o creştere a
acestuia până la scadenţă-----------------------------------
b) [ ] în cazul operaţiunilor a la hausse investitorul vinde, anticipând o reducere a preţurilor pe piaţă în momentul
executării contractului
c) [ ] în cazul operaţiunilor a la baisse operatorul cumpără titluri la un curs redus, sperând la o creştere a acestuia
până la scadenţă (vanzatorii)
6. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 600 lei, ceea ce corespunde unei rate anuale a dobănzii de 10%.
Care va fi cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară dacă rata dobânzii se reduce cu 25%:
a) [ ] 8.000 lei--------------
b) [ ] 800 lei
c) [ ] 24.000 lei
d) [ ] 80.000 lei
P=c/d, d’=7,5%(100-25)=7,5 ( a doua), 600/0.075
7. Un operator de burså cumpårå 1000 de acţiuni X la 400 lei/bucatå şi vinde 2200 acţiuni Y la 500 lei/bucatå,
ambele pe bazå de contracte cu scadenţå la 6 luni. În momentul executårii contractului, cursul actiunilor X este de
450 lei/bucatå, iar al acţiunilor Y este 550 lei/bucatå. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni:
a) [ ] câştigă 6.000 lei
b) [ ] înregistrează o pierdere de 110.000 lei
c) [ ] înregistrează o pierdere de 60.000 lei---------------------
d) [ ] câştigă 50.000 lei
1000*(450-400)=50000
2200*(500-550)= -110000
8. Un comerciant egiptean importă grâu din România, pentru care plătește furnizorului din România un preț de
250 EUR/tonă. Presupunem că exportatoul român asigură livrarea grîului până la sediul importatorului, în timp ce
taxa vamală pe care statul egiptean o aplică importurilor de grâu din România este de 10%. În condițiile în care
echivalentul a 50 EURO/tonă acoperă cheltuielile de distribuție a grîului pe piața egipteană, putem aprecia că
prețul minim la care comerciantul egiptean ar fi dispus să vândă o tonă de grâu este egal cu:
a) [ ] 275 EUR
b) [ ] 200 EUR
c) [ ] 330 EUR
d) [ ] 325 EUR------------------------------
9. În condițiile în care, în anul 2012, exporturile Republicii Moldova au fost de 4.000 mld. EUR, în timp ce
valoarea totală a importurilor a fost de 4.400 mld. EUR, balanța comercială prezintă o rată de acoperire de:
a) [ ] 110%
b) [ ] 90,91%-------------------------------
c) [ ] 10%
d) [ ] 9,09%
10. Un client cumpără 100 acţiuni la preţul de 500 lei/acţiune plus o primă de 50 u.m./acţiune cu scadenţa peste 3
luni.
a) [ ] dacă la scadenţă preţul acţiunilor creşte la 600 lei, cumpărătorul realizează un profit de 10.000 lei
b) [ ] dacă la scadenţă pretul acţiunilor scade la 400 lei, cumpărătorul realizează un profit de 10.000
lei------------------
c) [ ] dacă la scadenţă preţul acţiunilor scade la 400 lei, renunţarea la executarea contractului este mai
avantajoasă
d) [ ] dacă la scadenţă preţul acţiunilor rămâne acelaşi, renunţarea la contract este mult mai avantajoasă decât
executarea lui
11. Un comerciant român importă aparate de fotografiat din Japonia, pentru care plătește producătorului japonez
un preț de 200 USD/buc. Presupunem că producătorul japonez asigură livrarea produselor până la sediul
importatorului, în timp ce taxa vamală pe care statul român o aplică importurilor de televizoare din Japonia este
de 50%. În condițiile în care echivalentul în lei a 50 USD/buc. acoperă cheltuielile de distribuție a produsului pe
piața românească, putem aprecia că prețul minim la care comerciantul român ar fi dispus să vândă un aparat de
fotografiat este egal cu echivalentul în lei a:
a) [ ] 150 USD
b) [ ] 250 USD
c) [ ] 350 USD---------------------------
d) [ ] 375 USD
12. Balanța de plăți a României evidențiază, în 2012, încasări de 24.500 mld. EUR și plăți de 25.200 mld. EUR. În
aceste condiții, balanța de plăți a României prezintă, pentru anul 2012:
a) [] un deficit de 700 mld. EUR-----------------------
b) [ ] un excedent de 700 mld. EUR
c) [ ] un echilibru al balanței de plăți
d) [ ] un deficit de 200 mld. EUR
13. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 600 lei, ceea ce corespunde unei rate anuale a dobănzii de 10%.
Care va fi cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară dacă rata dobânzii creşte cu 25%:
a) [ ] 48.000 lei
b) [ ] 4.800 lei---------------------
c) [ ] 2.400 lei
d) [ ] 1.800 lei
600/12.5/100
Iei 12.5 din 100+25, 125/10, 12,5/100
14. În cadrul unei operaţiuni cu primă simplă, un client cumpără 100 acţiuni la preţul de 200 lei fiecare plus o
primă de 50 lei, cu scadenţa peste o lună
a) [ ] dacă preţul acţiunilor scade la 140 lei, comerciantul va câştiga 1000 lei
b) [ ] dacă preţul acţiunilor scade la 190 lei, clientul va câştiga 6000 lei
c) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 225 lei, investitorul va câştiga 2500 lei
d) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 270 lei, comerciantul va câştiga 2000 lei--------
25*100=2500-50=2450
100*70=7000
15. Un comerciant englez importă imprimante din Coreea de Sud, pentru care plătește producătorului coreean un
preț de 100 USD/buc. Presupunem că producătorul coreean asigură livrarea produselor până la sediul
importatorului, în timp ce taxa vamală pe care Marea Britanie o aplică importurilor de imprimante din Coreea de
Sud este de 25%. În condițiile în care echivalentul în lire sterline a 40 USD/buc. acoperă cheltuielile de distribuție
a produsului pe piață, putem aprecia că prețul minim la care comerciantul englez ar fi dispus să vândă o
imprimantă este egal cu echivalentul în lire sterline a:
a) [ ] 115 USD
b) [ ] 140 USD
c) [ ] 165 USD-------------------------------------------
d) [ ] 175 USD
16. În condițiile în care, în anul 2012, importurile Sloveniei au fost de 2.000 mld. EUR, în timp ce valoarea totală a
exporturilor a fost de 1.600 mld. EUR, balanța comercială prezintă o rată de acoperire de:
a) [ ] 125%
b) [ ] 20%
c) [ ] 25%
d) [ ] 80%----------------------------------
17. Ce asteaptă vanzătorul unei acţiuni la bursa de valori în cadrul unei operatiuni "a la baisse"?
a) [ ] să crească cursul acţiunii
b) [ ] să scadă cursul acţiunii----------------
c) [ ] cursul acţiunii să rămană neschimbat pană la scadenţă
18. O obligaţiune ce aduce un venit anual de 300 lei are un curs de 1500 lei. Ce rată a dobânzii corespunde
acestei situaţii:
a) [ ] 2%
b) [ ] 40%
c) [ ] 200%
d) [ ] 20%----------------------------------------------
1500=300/d’ => 300/1500 *100 => d’=20
19. În cadrul unei operaţiuni cu primă simplă, un client cumpără 50 acţiuni la preţul de 150 lei fiecare plus o primă
de 50 lei, cu scadenţa peste o lună.
b) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 225 lei, investitorul va câştiga 7500 lei
c) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 260 lei, comerciantul va câştiga 3000 lei-----------
20. Un comerciant american importă ciocolată din Belgia, pentru care plătește producătorului belgian un preț de
30 USD/kg. Presupunem că producătorul belgian asigură livrarea produselor până la sediul importatorului, în timp
ce taxa vamală pe care SUA o aplică importurilor de ciocolată din Belgia este de 60%. În condițiile în care o sumă
de 10 USD/kg. acoperă cheltuielile de distribuție a produsului pe piața americană, putem aprecia că prețul minim
la care comerciantul american ar fi dispus să vândă ciocolata este egal cu:
a) [ ] 64 USD
b) [ ] 58 USD-----------------------------
c) [ ] 36 USD
d) [ ] 22 USD
21. Balanța de plăți a Ungariei evidențiază, în 2012, încasări de 11.400 mld. EUR și plăți de 12.650 mld. EUR. În
aceste condiții, balanța de plăți a Ungariei prezintă, pentru anul 2012:
a) [ ] un deficit de 1.250 mld. EUR-----------------------------------
b) [ ] un excedent de 1.250 mld. EUR
22. În cadrul unei operaţiuni cu primă simplă, un client cumpără 200 acţiuni la preţul de 250 lei fiecare plus o
primă de 100 lei, cu scadenţa peste doua luni.
a) [ ] dacă preţul acţiunilor scade la 225 lei., comerciantul va câştiga 15.000 lei
c) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 275 lei, investitorul va câştiga 2500 lei.
d) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 400 lei, comerciantul va câştiga 10000 lei-----------
23. Dacă am deţine o obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, în condiţiile unei rate a dobânzii de 20%,
cursul său pe piaţa bursieră va fi:
a) [ ] 100.000 lei
b) [ ] 200.000 lei
c) [ ] 500.000 lei
d) [ ] 50.000 lei-----------------------------------------------------------------
24. Un comerciant egiptean importă grâu din România, pentru care plătește furnizorului din România un preț de
200 EUR/tonă. Presupunem că exportatoul român asigură livrarea grîului până la sediul importatorului, în timp ce
taxa vamală pe care statul egiptean o aplică importurilor de grâu din România este de 25%. În condițiile în care
echivalentul a 40 EURO/tonă acoperă cheltuielile de distribuție a grîului pe piața egipteană, putem aprecia că
prețul minim la care comerciantul egiptean ar fi dispus să vândă o tonă de grâu este egal cu:
a) [ ] 300 EUR
b) [ ] 290 EUR--------------------------
c) [ ] 240 EUR
d) [ ] 200 EUR
25. În condițiile în care, în anul 2012, exporturile Chinei au fost de 40.000 mld. EUR, în timp ce valoarea totală a
importurilor a fost de 38.000 mld. EUR, balanța comercială prezintă o rată de acoperire de:
a) [ ] 48,72%
b) [ ] 51,28%
c) [ ] 105,26%-------------------------------------
d) [ ] 95%
26. Un client vinde 100 acţiuni la pretul de 200 $ pe acţiune, cu scadenţa peste o lună, platind totodată o primă de
10 $ pe actiune.
a) [ ] dacă cursul acţiunilor creşte la 220 $, executarea contractului este profitabilă
b) [ ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 $, renuntarea la executarea contractului este mai avantajoasă
c) [ ] dacă cursul acţiunilor ramâne constant, vanzătorului ii este indiferent dacă alege executarea contractului sau
renunţarea la contract---------------------------
27. Un posesor de economii cumpără de pe piaţa financiară primară 20 de obligaţiuni la valoarea lor nominală de
2000 lei, purtătoare ale unui venit fix anual de 600 lei fiecare, scadente peste 5 ani. După un an de zile, când pe
piaţa monetară rata dobânzii la depuneri este de 25%, cele 20 de obligaţiuni sunt vândute, obţinându-se astfel un
profit de:
a) [ ] 8.000 lei
b) [ ] 16.000 lei
c) [ ] 20.000 lei---------------------------------------------
d) [ ] 2.000 lei
Actiuni -titluri care aduc venituri sub forma de dividende
Obligatiuni- venitul e fix sub forma de cupon
Posesorul actiunilor se numeste actionar, are calitate de coproprietar asupra capitalului emitentului
Pentru emitent riscul este mai mare
-riscul caand faace emisiune de obligatiuni
Pentru investitori
Riscul cand face emisiune de actiuni

Exercitii - Capitolul Banii
1. Care este caracteristica esențială a ceva utilizat ca bani?

A. Acceptabilitatea;
B. Raritatea;
C. Divizibilitatea.
D. Durabilitatea;
2. Lichiditatea în sistemul bancar poate fi asigurată și de:

A. scăderea ratei dobânzii;
B. scăderea ratei inflației;
C. rezerva minimă obligatorie;
D. limitele maxime impuse de către stat.
3. Banii:
A. sunt autorizaţi de guvern, care controlează societatea;
B. e de aşteptat să îşi menţină o valoare constantă în viitor;
C. sunt unica formă a bogaţiei;
D. reprezintă un mijloc de schimb general acceptat.

A. M1 şi M2 cresc;
B. M1 şi M2 scad;
C. M2 creşte dar M1 nu se modifică;
D. M1 scade dar M2 nu se modifică.
M1= numerar in circulatie + conturi curente/depozite de vedere

M2= M1+ depozite pana la 2 ani inclusiv (conturi de economii) = se transfera bani dintr-un
cont de credit intr-un cont de economii M1 scade, M2 neschimbat
Cineva retrage 800 euro dintr-un cont de vedere si ii depune intr-un cont la termen=> M1
scade cu 800 euro, M2 ramane neschimbat
5. Dacă Banca Centrală cumpără obligaţiuni, atunci aceasta:

A. reduce rezervele sistemului bancar comercial;
B. reduce oferta de bani;
C. măreşte oferta de bani şi rezervele băncilor comerciale;
D. are efect de atragere a avuţiei şi, astfel, de a retrage bani din sectorul privat.
6. Banca Centrală poate mări rezervele excedentare ale băncilor comerciale prin:
A. achiziţionarea de obligaţiuni de la stat;
B. vânzarea de obligaţiuni de la stat;
C. diminuarea creditelor pentru băncile comerciale;
D. creşterea cerinţelor privind rezervele obligatorii.
7. Când Banca Centrală cumpără obligaţiuni, atunci:

C. M1 creşte;
D. rata dobânzii creşte.
8. Băncile comerciale creează bani:

A. împrumutând de la deponenţi;
B. acordând împrumuturi;
C. tipărind bancnote;
D. prin toate metodele menţionate.
9. Dacă un client al unei bănci oarecare transferă 1000 de dolari dintr-un cont curent într-un
cont de economii:
A. M1 şi M2 cresc;
B. nici M1, nici M2 nu se modifică;
C. M2 rămâne neschimbat dar M1 nu se modifică;
D. M2 rămâne neschimbat dar M1 scade.
BANII
1. Dacă aveţi 2.500 lei sub formă de numerar şi îi depuneţi la bancă într-un cont de
economii:
a. M1 şi M2 cresc
b. M1 creşte şi M2 nu se modifică
c. M1 scade şi M2 nu se modifică
d. M1 şi M2 nu se modifică
2. Relaxarea condiţiilor de creditare permite:

a. restrângerea masei monetare
b. creşterea masei monetare
c. nu are efect asupra masei monetare
3. Creşterea ratei rezervei obligatorii are ca efect:

4. Achiziţionarea de obligaţiuni guvernamentale de către Banca Centrală are ca efect:

5. Dacă luaţi un credit bancar de 30.000 lei:

a. M1 şi M2 cresc
6. Creşterea ratei dobânzii de referinţă (ratei de scont) de către Banca Centrală are ca
efect:
d. creşterea masei monetare
e. nu are efect asupra masei monetare
f. restrângerea masei monetare
7. La o rată a rezervei obligatorii de 8%, o bancă cu conturi curente de 100 milioane de

dolari trebuie să deţină efectiv:
a. 92 de milioane de dolari
b. 8 milioane de dolari
c. 100 milioane de dolari
d. 108 milioane de dolari
8. Un dolar depus în sistemul bancar permite băncilor comerciale să extindă masa

monetară cu:
a. 1 dolar
b. mai mult de 1 dolar
c. mai puţin de 1 dolar

angajatorilor si uneori si ale puterii publice
e) rata somajului este de 9 %
f) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori
g) Rata somajului este de 27%
h) Rata somajului este de 11.39%
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

a) politica de stabilire a preturilor de catre vanzatorii bunurilor finale
c) reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile monetare
b) PIB-ul potential este mai mare decat PIB-ul efectiv cu 64 miliarde u.m.

ocuparii
e) 104%
f) 117,81%
g) 105%
h) 103%
a) 3%
b) 6%
c) 58%
d) 103%
Intrebari din „Inflatie” si „Somaj”

b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor,
c) Nu au loc intr-un cadru institutional si juridic bine definit
2. Cand pretul capitalului scade,

a) Costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si, implicit, la scaderea cantitatii cerute
de forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara negativ
b) Costul productiei scade, ducand la cresterea ofertei de bunuri si, implicit, la cresterea cantitatii cerute
de forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara pozitiv
c) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare, in detrimentul cantitatii de
capital, ceea ce reprezinta efect de substitutie pozitiv
d) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare, inlocuind capitalul cu
munca
reprezinta populatie ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca,
apti de munca, solicita dar nu au un loc de munca. In aceste conditii:
a) rata somajului este de 9 %
b) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori
d) Rata somajului este de 11.39%
4. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat in economie reprezinta doar
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
6. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii, rata inflatiei pe
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

b) dorinta intreprinzatorilor de a-si maximiza profiturile
8. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera urmatoarele
masuri:
a) Incurajarea economisirii
b) Descurajarea consumului public, respectiv privat
c) Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se autoregla
d) Stimularea investitiilor, publice si private deopotriva
9. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat in economie este de 1936

a) [ ] Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
b) [ ] Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
c) [ ] Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri
d) [ ] Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
11. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia in afara varstei
de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion renunta la cautarea unui loc de munca,
iar rata somajului este de 7%, atunci:
bunurilor industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, rata inflatiei
a fost de
a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
13. In lunile martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata inflatiei pe cele
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

a) [ ] persoanele ramase fara loc de munca ies din populatia activa, dedicandu-se activitatilor casnice
b) [ ] oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost remunerat, creand doar
aparenta ocuparii
c) [ ] apare o neconcordanta intre structura ofertei de munca si structura cererii de munca
d) [ ] cererea globala este insuficienta pentru a absorbi oferta potentiala

a) [ ] nivelul de reglementare caracteristic
b) [ ] lipsa segmentarii, aceasta fiind unica pentru totalitatea sectoarelor din economia nationala
c) [ ] prin subiectul si obiectul de activitate al acesteia, respectiv capitalul financiar
d) [ ] prin faptul ca este o piata perfect concurentiala
16. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5,4%, iar PIB creat in economie este de 180 miliarde
unitati monetare (u.m) fata de un venit national potential de 200 miliarde u.m., conform legii lui Okun, rata
estimata a somajului este de:
a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 50%), bunuri industriale (cu o pondere de 20%) si servicii. Stiind
industriale a fost de 107% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 6%, rata inflatiei a fost
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%
18. Inflatia ii avantajeaza pe:
a) [ ] Primii beneficiari ai sporului monetar
b) [ ] Detinatorii de economii
c) [ ] Pe consumatorii finali cu venituri mici si fixe
d) [ ] Pe investitorii din industria bunurilor de consum

a) [ ] descurajeaza economisirea
b) [ ] inhiba consumul pe termen scurt
c) [ ] permite o mai buna alocare a resurselor rare
d) [ ] stimuleaza dezvoltarea pe termen lung a tuturor sectoarelor economice
Raspunsuri corecte: 1-b, 2-b, 3-d, 4-b, 5-b, 6-b, 7-c, 8-d, 9-b, 10-d, 11-b, 12-a, 13-b, 14-b, 15-a, 16-b, 17-
c, 18-a, 19-a
MACROECONOMIE AN 1 CIG 14 – Proba de verificare la seminar
1. sistemul preturilor relative{

a) reprezinta toate raporturile de schimb incrucisate intre bunurile si serviciile tranzactionate
pe o piata
b) nu se poate modifica
c) depinde de raritatea relativa
d) se modifica, intr-o masura mai mare sau mai mica, deoarece in sistemul economic tot
timpul apare ceva care schimba raportul dintre nevoi si cantitatea disponibila din respectivele
bunuri si servicii.
}
2. In conditii de troc{
a)Putem asista la o ”crestere generalizata a preturilor”
b)Nu putem asista la o ”crestere generalizata a preturilor”
c)Cresterea preturilor ar fi posibila doar daca s-ar schimba o cantitate mai mare de bunuri
d)Banii nu sunt pusi in circulatie de o banca de emisiune, ci apar prin intelegerea dintre
participantii la schimb
}
3. crestere generalizata a preturilor{

a)este o cauza a inflatiei
b)este un efect al inflatiei
c)este datorata economiei reale in care productia de bunuri si servicii inregistreaza o scadere
majora, generand penuria
d)este generata de cei ce detin dreptul de a tipari moneda, adica de a-i modifica volumul de
pe piata
}
4. Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la
sfarsitul lui septembrie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de {
a)18%
b)118%
c)136,25%
d)119,10%
}
5. In zilele noastre, inflatia{

a)Este datorata faptului ca banii sunt furnizati de piata libera
b)este o tehnica profitabila pentru cel ce detine monopolul tiparirii banilor tocmai pentru ca
banii invadeaza sistemul economic in mod uniform si predictibil.
c)Aduce beneficii celui care detine monopolul tiparirii banilor cand umflarea masei monetare
se propaga relativ lent, neuniform, neasteptat.
d)poate fi considerata o politica deliberata pusa in practica de detinatorii privilegiului de a
multiplica volumul insemnelor monetare din circulatie.
}
6. Daca in luna ianuarie preturile au crescut cu 5%, in februarie cu 3%, iar la sfarsitul lui martie
preturile erau cu 10% mai mari decat la inceputul anului, in luna martie preturile{
a)Au crescut cu 2%
b)Au scazut cu 1%
c)S-au majorat cu 1,71%
d)Au ramas neschimbate
}
7. Atunci cand banca centrala scade dobanzile la creditele acordate bancilor comerciale{
a)costul imprumutului pentru bancile comerciale se majoreaza
b)imprumuturile acordate agentilor economici devin mai ieftine
c)se produce un semnal ce va induce in eroare multi intreprinzatori si nenumarate persoane
private, determinandu-i sa devina circumspecti si sa-si reduca nivelul activitatii economice si
consumului
d)toate resursele, materiale si de munca, vor fi utilizate mai rational si mai eficient
}
8. Cand are loc o iluzorie scadere de moment a ratelor nominale ale dobanzii de catre banca
centrala, {
a)s-a injectat in economie o cantitate suplimentara de forta de munca sau materii prime.
b)extinderea proiectelor investitionale fara resurse economisite va face ca intreprinzatorii sa
fie nevoiti sa liciteze atat forta de munca de care au nevoie cat si celelalte materii prime,
resurse necesare, astfel incat preturile acestora vor cunoaste o tendinta de diminuare
c)costurile proiectelor investitionale cresc, iar marjele de profit ale companiilor scad
d)banii suplimentari ajunsi in mainile intreprinzatorilor si cumparatorilor (prin creditele de
consum) vor determina incet, dar sigur, o crestere generalizata a preturilor.
}
9. Inflatia {
a)Asigura posibilitatea unei cresteri reale a puterii de cumparare, adica, a cantitatii de bunuri
si servicii,
b)inseamna sporirea cantitatii de bani cu care se cer bunurile si serviciile existente, producand
efecte reale negative asupra sistemului economic.
c)distorsioneaza sistemul preturilor relative, afectand grav procesul de alocare a resurselor
rare.
d)redistribuie arbitrar putere de cumparare intre participantii la jocul economic
}
10. Daca in anul 2020 indicele de crestere a preturilor alimentelor (care detin o pondere in
cheltuielile de consum de 30%) a fost de 115%, preturile bunurilor industriale, altele decat cele
alimentare au crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 45% in totalul cheltuielor de
consum), iar tarifele serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {
a)Rata inflatiei a fost de 12,4%
b)Indicele de crestere a preturilor a fost de 110,4%
c)Preturile au crescut cu 10,4%
d)Preturile au crescut de 1,124 ori
}
i) 9,8%
j) 14%
k) 7%
l) 12%
Rezolvare:

nici S si nici Pa
= 7 000 000; daca PT = 10 000 000, iar Ro = 60,2%, Po = 6 020 000 →S =
Pa – Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14%
raspuns corect: b)
este egala cu
i) 7%
j) 8%
k) 9%
l) 10%
Rezolvare:
i) 480 miliarde u.m.
j) 550 miliarde u.m.
k) 580 miliarde u.m
l) 600 miliarde u.m.
Rezolvare:
Raspuns corect: d)
i) 3%
j) 6%
k) 9%
l) 12%
Rezolvare:
i) 20 miloane
j) 24,91 milioane
k) 25 milioane
l) 27 milioane
6 = [(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 →
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Raspuns corect: b)
.
Rezolvare:
e) Populatia activa = 20 – 10 – 1 = 9 milioane
f) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane,
g) Populatia ocupata – Populatia activa – Someri = 9 000 000 – 630 000 = 9 370 000
h) Am caculat la b) ca numarul somerilor este 630 000
Raspunsu
si „Inflatia”

e) Mareste rata dobanzii
f) Reduce rata dobanzii
g) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi
intreprins anterior
h) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care
moneda
e) Investitiile profitabile par neprofitabile
f) Investitiile neprofitabile par profitabile
g) Asistam la declansarea recesiunii economice
h) Economia ajunge in situatia de boom economic, care este insa artificial

e) Apare dupa ce are loc o diminuare a ratei dobanzii prin marirea masei monetare de catre
Banca Centrala
f) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
g) Se manifesta printr-un sir intreg de esecuri economice
h) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
dovedesc a fi o greseala

e) A avut un impact mondial
f) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii
g) A avut drept cauza a sirului de erori care a condus la prabusirea Bursei din 1929 politicile
monetare contractioniste din anii 1920
h) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au
generat un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929
e) Politica monetara poate combate in mod eficient atat inflatia cat si recesiunea
f) Eforturile Bancii Centrale de a pune capat recesiunii sau de a stimula redresarea pot avea
acelasi efect ca impingerea atei de care este legat balonul
g) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand
h) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea
recesiunii
e) Alfred Marchall
f) Presedintele Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt
g) John Maynard Keynes
h) Milton Friedman, seful scolii monetariste de la Chicago
e) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si
industriale si de reactiile hotarate ale guvernului
f) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze
cu bugete echilibrate
g) A constat in faptul ca cheltuielile guverb=namentale au crescut mai mult decat puteau fi
marite impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos
h) A constat in faptul ca impozitele au crescut mai mult decat cheltuielile guvernamentale,
e) Reducerile de cheltuieli si cresterea impozitelor
f) Cresterea concomitenta, atat a cheltuielilor guvernamentale cat si a impozitelor
g) Reducerile de impozite si cresterea cheltuielilor
h) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a
impozitelor
e) Barack Obama, in timpul campaniei prezidentiale din 2008
f) John Fitzgerald Kennedy, la preluarea madatului la Casa Alba, in ianuarie 1961
g) Franklin Delano Roosevelt, in timpul campaniei prezidentiale din iulie 1932
h) Donald Trump, in timpul campaniei prezidentiale din noiembrie 2020
e) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea
datoriei publice
f) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
g) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
perioadele de prosperitate compensand deficitele din perioadele de recesiune
h) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca
deficitele bugetare nu sunt bune pentru economie

e) Au avut un succes incontestabil in cresterea stabilitatii economice in anii 1970
f) Au esuat in mod evident in anii 1970
g) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara
automata sau nediscretionara
h) Au ca alternativa absenta oricarei politici
e) Creste daca numarul imigrantilor este mai mic decat cel al emigrantilor
f) Se diminueaza daca numarul imigrantilor este mai mare decat cel al emigrantilor
g) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor
h) Nu sufera nicio modificare structurala din punctul de vedere al nivelului de calificare
m) 9,8%
n) 14%
o) 7%
p) 12%

e) Oferta excedentara de locuri de munca
f) Cerere excedentara de locuri de munca
g) Oferta excedentara de forta de munca
h) Cerere excedentara de forta de munca
e) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla
f) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla
g) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se
afla la nivelul sau potential
h) Are un nivel care nu se modifica in timp si in spatiu

e) Coincide cu rata zero a somajului curent
f) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin
g) Reprezinta situatia de pe piata muncii in care oferta de munca este egala cu cererea de
munca
h) Poate exista doar atunci cand rata curenta a somajului este egala cu NAIRU

e) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
f) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
g) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii
h) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica
50. Legea lui Okun

e) Exprima relatia pozitiva intre rata somajului si nivelul productiei
f) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul
g) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a
somajului de 0,5 procente
h) Poate fi exprimata, intr-o versiune moderna, prin relatia Rata curenta a somajului = Rata
naturala a somajului – 0,5 * Decalaj PIB exprimat procentual
m) 7%
n) 8%
o) 9%
p) 10%
52. Daca rata curenta a somajului este egala cu7%, in conditiile unei NAIRU egale cu 2% si a unui
m) 480 miliarde u.m.
n) 550 miliarde u.m.
o) 580 miliarde u.m
p) 600 miliarde u.m.
m) 3%
n) 6%
o) 9%
p) 12%
m) 20 miloane
n) 24,91 milioane
o) 25 milioane
p) 27 milioane

a) o politica fiscala pentru a corecta recesiunile
b) ca guvernul sa reduca împrumuturile
c) ca guvernul sa reduca investitiile în economie
d) o politica fiscala care sa duca la bugete echilibrate in fiecare an
2.Decalajele de timp dintre masurile de politica monetara sau fiscala si efectele lor:
a) reprezinta o constanta care poate fi masurata
b) reprezinta o constanta care nu poate fi luata drept baza pentru alte calcule
c) nu reprezinta o constanta care poate fi masurata

a) Se va înregistra un ritm accelerat de crestere economica
b) Producatorii vor putea influenta marimea productiei, prin cresterea ei
c) Se va înregistra o încetinire neintentionata a ritmului de crestere economica
d) Va creste gradul de ocupare
a) Cresterea inflatiei
b) Aparitia deflatiei
c) Variatii ale puterii de cumparare
d) Stabilitatea preturilor

a) Vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decât vor determina modificarea nivelului
preturilor
b) Vor influenta nivelul preturilor mai repede decât productia si ocuparea fortei de munca
c) Vor determina cresterea ratei inflatiei
d) Vor determina cresterea gradului de ocupare
6. Care este caracteristica esentială a unui bun utilizat ca bani?

a) Acceptabilitatea
b) Raritatea
c) Divizibilitatea
d) Durabilitatea
7. Banii:
a) sunt autorizaţi de guvern, care controlează societatea
b) e de aşteptat să îşi menţină o valoare constantă în viitor
c) sunt unica formă a bogaţiei
d) reprezintă un mijloc de schimb general acceptat
a) vânzarea de obligaţiuni de la stat
b) diminuarea ratei rezervelor obligatorii
c) diminuarea creditelor pentru băncile comerciale
d) creşterea ratei rezervelor obligatorii
9. Să presupunem că vi se aprobă cererea pentru un credit de 500 de dolari, iar ofițerul de credite întocmește un
borderou de depunere pe numele dumneavoastră, pe care îl semnează și îl înmânează casierului băncii. Care din
afirmațiile următoare este adevărată?
a) M1 şi M2 scad cu 500 de dolari
b) M2 creşte dar M1 nu se modifică
c) banca a creat cei 500 de dolari pe care vi i-a împrumutat
d) cei 500 de dolari au fost luați din contul altcuiva
10. Convingerea că banii trebuie să aibă o justificare pentru a avea valoare ridică întrebarea ce anume se află în
spatele justificării pentru a oferi această valoare. Care afirmaţie din următoarele nu este adevărată?
a) stocul de aur existent la Banca Națională justifică valoarea banilor
b) raritatea și disponibilitatea limitată justifică valoarea banilor
c) încrederea populației în disponibilitatea limitată a banilor și în politicile monetare asigură și ea valoarea
banilor
d) faptul că banii sunt acceptați în tranzacții ca mijloc de schimb le asigură valoarea

a) deficite atunci când scade PIB
b) deficite atunci când creste PIB
c) extinderea expansiunilor si recesiunilor
a) bugetele trebuie sa fie echilibrate în fiecare an
b) deficitele nu sunt bune pentru economie
c) deficitele sunt bune pentru economie

a) creste rata dobânzii de pe piata monetara
b) reduce rata dobânzii de pe piata monetara
c) nu genereaza un „boom" artificial
d) are la baza cresterea economiilor reale
14. Recesiunile se produc atunci când:
a) Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
b) Toata productia este compusa din bunuri omogene
c) Sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti
d) Sunt interpretare gresit semnalele date de pret

a) Ratei somajului
b) Cantitatii de bunuri si servicii produse
c) Puterii de cumparare
d) Locurilor de munca
16. În perioada electorala se va opta pentru:

a) Politici contractioniste, întrucât acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula productia
b) Politici expansioniste, întrucât efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile pe termen scurt
c) Politici expansioniste, întrucât efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile pe termen scurt
d) Politici contractioniste, întrucât stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIB-ului real

a) reduce rezervele sistemului bancar comercial
b) reduce oferta de bani
c) măreşte oferta de bani şi rezervele băncilor comerciale
d) are efect de atragere a avuţiei şi, astfel, de a retrage bani din sectorul privat
18. Rata solicitată a rezervelor sau rata rezervelor minime obligatorii

a) funcţionează ca o constrângere asupra împrumuturilor acordate de bănci
b) împiedică retragerile masive operate de către deponenţii care se tem că banca nu dispune de de
suficiente pentru a egala garanţiile lor
c) nu are o semnificaţie specială, pentru că băncilor nu li se cere să îşi justifice garanţiile la cererea
deponenţilor
d) este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca bază de referinţă aurul şi care le cerea băncilor
să îşi păstreze rezerve în aur
a) achiziţionarea de obligaţiuni de la stat
b) vânzarea de obligaţiuni de la stat
d) creşterea cerinţelor privind rezervele obligatorii
20. Mai ales în perioadele de război, guvernele sunt tentate să suplimenteze cantitatea de monedă. Această
măsură are drept consecințe:
a) apariția inflației
b) apariţia deflaţiei
c) creşterea valorii banilor
d) creşterea încrederii populației în disponibilitatea limitată a banilor
21. Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda se numea:
-bilet de banca

-niciuna?
6 Teste

d) este vorba de o creştere a preţurilor ce nu afectează în aceeaşi măsură
toate bunurile şi serviciile;

naţionale;

8. Inflaţia monetară îşi găseşte explicaţia clasică în ecuaţia:

a) teoriei cantitativiste a lui Irving Fisher;
b) teoriei cantitativiste a lui Paul Samuelson;
c) teoriei cantitativiste a lui Milton Friedman;
d) teoriei cantitativiste a lui Fr. Perroux.
Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare, întrebări şi testele grilă →

se face prin accesarea şi consultarea pe platforma media.
7 Aplicaţii rezolvate
1. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflatiei a

fost de 8%, înseamnă că rata inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 24%; b) 25,97%; c) 26,82%; d) 27%.
Rezolvare
Rif =Rii (1+d )n , unde: Rif – rata inflaţiei finale; Rii – rata inflaţiei iniţiale; d – rata
dobânzii; n – perioada
Rif =Rii (1+0 ,08 )3 =1 ,08 3=1 , 2597
Rif =25,97%
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii
calculată pe baza unui "coş" de consum format din: alimente, cu pondere de
40% şi o rată a creşterii preţurilor de 30%, bunuri industriale, cu pondere de
35% şi un indice general de creştere a preţurilor de 120% şi servicii, cu o rată a
creşterii preţurilor de 14%, atunci rata inflaţiei este:
a) 39,5%; b) 22,5%; c) 54,66%; d) 21,33%.
8 Aplicaţii de rezolvat
1. Să presupunem că produsul intern brut din anul t 1 este constituit doar
din trei categorii de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului
alăturat:
Categori Cantitate Preţul unitar

a a În anul În anul
t0 t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
Rata inflaţiei este:
a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii

calculată pe baza unui "coş" de consum format din alimente, cu pondere de
50% şi un indice general de creştere a preţurilor de 140%, bunuri industriale,
cu o pondere de 30% şi o rată a creşterii preţurilor de 25% şi servicii, cu o rată
de creştere a tarifelor de 10%, atunci rata inflaţiei este:
a) 79,5%; b) 58,33%; c) 29,5%; d) 25%.
Rezolvare
I pc=0,5⋅0,4+0,3⋅0 , 25+0,2⋅0,1=0,2+0 , 075+0 ,02=0 , 295 , rata inflaţiei = 29,5%
3. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflaţiei a

a) 22,5%; b) 21%; c) 23,75%; d) 22%.
4. Să presupunem că produsul intern brut din anul t 1 este constituit din trei
categorii de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului de mai
jos:
Denumire Cantitate Preţul unitar
bunurilor t0 t1
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100
a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la sfarsitul lui
septembrie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de {
a) 18%
b) 118%
c) 136,25%
d) 119,10%
Rezolvare:
1,06 * 1,06 * 1,06 = 1,191016
→corect d)
Daca in luna ianuarie preturile au crescut cu 5%, in februarie cu 3%, iar la sfarsitul lui martie
a) Au crescut cu 2%
b) Au scazut cu 1%
c) S-au majorat cu 1,71%
d) Au ramas neschimbate
Rezolvare:
1,05 * 1,03 * X = 1,1,
Unde X este indicele cresterii preturilor in luna martie
De unde X = 1,1 impartit la 1.05 * 1.03, adica 1,1 / 1,0815 = 1,01710587
→In luna martie preturile au crescut cu 1,71%
Corect: c)
Daca in anul 2020 indicele de crestere a preturilor alimentelor (care detin o pondere in
alimentare au crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 50% in totalul cheltuielor de
consum), iar tarifele serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {
a) Rata inflatiei a fost de 12,4%
b) Indicele de crestere a preturilor a fost de 110,4%
c) Preturile au crescut cu 10,4%
d) Preturile au crescut de 1,124 ori
Rezolvare:
15 * 30 / 100 + 7 * 50 / 100 + (100 – 30 – 50) * 12 / 100 = 4,5 + 3,5 + 2,4 = 10,4
→Indicele de crestere a preturilor a fost de 110,4%, iar preturile au crescut cu 10,4% (altfel
spus, rata inflatiei a fost de 10,4%
Corect: b) si c)
I. RATA INFLATIEI
Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100
Exemplu:
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie, februarie si martie este 5%. Care va fi rata inflatiei pentru
primele 3 luni ale anului?
Rez:

2. Daca rata inflatiei lunara este 5% => Nivelul pretului la finalul lunii ianuarie va fi X(1+0,05) =>
4. La inceputul lunii martie nivelul preturilor este X(1+0,05)(1+0,05). Daca rata deflatie este 5%
in luna martie => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05)(1+0,05)
De rezolvat
1. În luna ianuarie rata deflație a fost de 4,2%; în luna februarie rata inflatiei a fost de 1,15%;
iar în martie avem inflatie de 4,5%. Care a fost rata inflației pe cele 3 luni?
Ip = (1-0,042)(1+0,0115)(1+0,045) = 1,0126
Ri = (Ip – 1) x 100 = (1,0126 - 1) x 100 = 1,26%
2. ian – Ri 5%
feb – Rd 2%
martie – Rd 2,11%
aprilie – Rd 0,53%
Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

Ri = (Ip-1) x 100% = 1,27 %

(%) creștere
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
1 2 3 4 5 6
 Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

 Aplicatii IAPC

(%) creștere
A 15 110 10 16,5 1,5
B 20 140 40 28 8
C 25 120 20 30 5
D 40 170 70 68 28
Total 100 x X 142,5 42,5
C4= C3-100
C5 = C2 x C3 => C3 = C5 / C2
C6 = C2 x C4
C6 = C5 – C2
 EXTRA
EX1

(%) 4 creștere
3 6
A 20 115 15 23 3
B 10 110 10 11 1
C 30 120 20 36 6
D 40 125 25 50 10
Total 100 x x 120 20
EX2

(%) creștere
A 10 110 10 11 1
B 25 120 20 30 5
C 25 120 20 30 5
D 40 140 40 56 16
Total 100 x x 127 27
EX3

(%) de creștere
A 20 120 20 24 4
B 10 130 30 13 3
C 20 150 50 30 10
D 50 112 12 56 6
Total 100 x x 123 23

e) Sunt guvernate de principiile pietei perfect concurentiale
f) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor,
g) Nu au loc intr-un cadru institutional si juridic bine definit
h) Se intemeiaza pe dreptul fiecarui individ de a face ceea ce doreste

b) Costul productiei scade, ducand la cresterea ofertei de bunuri si, implicit, la cresterea cantitatii cerute
de forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara pozitiv
d) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare, inlocuind capitalul cu
munca
reprezinta populatie ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca,
apti de munca, solicita dar nu au un loc de munca. In aceste conditii:
14. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat in economie reprezinta doar
e) 3,9%
f) 6,9%
g) 3,6%
h) 6,6%
rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

b) politica de stabilire a preturilor de catre vanzatorii bunurilor finale
18. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera urmatoarele
masuri:
e) Incurajarea economisirii
f) Descurajarea consumului public, respectiv privat
g) Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se autoregla
h) Stimularea investitiilor, publice si private deopotriva
19. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat in economie este de 1936
e) PIB-ul potential este mai mic decat PIB-ul efectiv cu 64 miliarde u.m.
f) PIB-ul potential este mai mare decat PIB-ul efectiv cu 64 miliarde u.m.
g) PIB-ul potential este egal cu 2020 miliarde u.m.
h) PIB-ul potential este egal cu 1080 miliarde u.m.
11. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia in afara varstei
bunurilor industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, rata inflatiei
a fost de
a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
13. In lunile martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata inflatiei pe cele
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

aparenta ocuparii

a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
industriale a fost de 107% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 6%, rata inflatiei a fost
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%

Raspunsuri corecte: 1-b, 2-b, 3-d, 4-b, 5-b, 6-b, 7-c, 8-d, 9-b, 10-d, 11-b, 12-a, 13-b, 14-b, 15-a, 16-b, 17-
c, 18-a, 19-a

i) rata somajului este de 9 %(2.7/30*100)= 0.09*100 =9%
j) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori-> b(50-8-12)
k) Rata somajului este de 27%
l) Rata somajului este de 11.39%-------
a) 3,9%
b) 6,9%----(97-100)=-3 => 5.4 –(0.5*(-3))= 5.4+1.5 = 6.9
c) 3,6%
d) 6,6%
a) 6%
b) 5%-----------
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12% -------
c) 8%
d) 106%

ocuparii-----
i) 104%
j) 117,81%
k) 105%----
l) 103%
a) 3%----
b) 6%
c) 58%
d) 103%
si „Inflatia”

i) Mareste rata dobanzii
j) Reduce rata dobanzii----------
k) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi
l) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care
moneda
i) Investitiile profitabile par neprofitabile-----
j) Investitiile neprofitabile par profitabile
k) Asistam la declansarea recesiunii economice
l) Economia ajunge in situatia de boom economic, care este insa artificial-----

i) Apare dupa ce are loc o diminuare a ratei dobanzii prin marirea masei monetare de catre
Banca Centrala
j) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
k) Se manifesta printr-un sir intreg de esecuri economice------
l) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
i) A avut un impact mondial----
j) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii
k) A avut drept cauza a sirului de erori care a condus la prabusirea Bursei din 1929 politicile
l) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au
generat un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929-----
i) Politica monetara poate combate in mod eficient atat inflatia cat si recesiunea
j) Eforturile Bancii Centrale de a pune capat recesiunii sau de a stimula redresarea pot avea
k) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand
l) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea
i) Alfred Marchall
j) Presedintele Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt
k) John Maynard Keynes---------
l) Milton Friedman, seful scolii monetariste de la Chicago

i) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si
j) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze
cu bugete echilibrate----
k) A constat in faptul ca cheltuielile guvernamentale au crescut mai mult decat puteau fi
l) A constat in faptul ca impozitele au crescut mai mult decat cheltuielile guvernamentale,
i) Reducerile de cheltuieli si cresterea impozitelor
j) Cresterea concomitenta, atat a cheltuielilor guvernamentale cat si a impozitelor
k) Reducerile de impozite si cresterea cheltuielilor
l) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a
impozitelor
i) Barack Obama, in timpul campaniei prezidentiale din 2008
j) John Fitzgerald Kennedy, la preluarea madatului la Casa Alba, in ianuarie 1961-----
k) Franklin Delano Roosevelt, in timpul campaniei prezidentiale din iulie 1932
l) Donald Trump, in timpul campaniei prezidentiale din noiembrie 2020
i) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea
datoriei publice
j) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
k) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
l) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca
deficitele bugetare nu sunt bune pentru economie------

i) Au avut un succes incontestabil in cresterea stabilitatii economice in anii 1970
j) Au esuat in mod evident in anii 1970------
k) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara
automata sau nediscretionara----------
l) Au ca alternativa absenta oricarei politici
i) Creste daca numarul imigrantilor este mai mic decat cel al emigrantilor
j) Se diminueaza daca numarul imigrantilor este mai mare decat cel al emigrantilor
k) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor---
l) Nu sufera nicio modificare structurala din punctul de vedere al nivelului de calificare
q) 9,8%
r) 14%-----
s) 7%
t) 12%

i) Oferta excedentara de locuri de munca
j) Cerere excedentara de locuri de munca-----
k) Oferta excedentara de forta de munca
l) Cerere excedentara de forta de munca
i) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla
j) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla
k) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se
afla la nivelul sau potential-------
l) Are un nivel care nu se modifica in timp si in spatiu

i) Coincide cu rata zero a somajului curent
j) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin
k) Reprezinta situatia de pe piata muncii in care oferta de munca este egala cu cererea de
munca
l) Poate exista doar atunci cand rata curenta a somajului este egala cu NAIRU-----

i) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
j) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
k) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii
l) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica
72. Legea lui Okun

i) Exprima relatia pozitiva intre rata somajului si nivelul productiei
j) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul
k) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a
l) Poate fi exprimata, intr-o versiune moderna, prin relatia Rata curenta a somajului = Rata
q) 7%
r) 8%------
s) 9%
t) 10%
q) 480 miliarde u.m.
r) 550 miliarde u.m.
s) 580 miliarde u.m
t) 600 miliarde u.m. --------
q) 3%
r) 6%
s) 9%------
t) 12%
q) 20 miloane
r) 24,91 milioane
s) 25 milioane-------
t) 27 milioane
Buna ziua,
transferat pe platforma Microsoft Teams, ca modele, in sprijinul dumneavoastra. Va rog sa le
consultati si sa incercati sa le rezolvati si apoi sa va corectati cu ajutorul suportului de curs. Notele
dvs pentru proba de verificare semestriala pot fi marite cu pana la 2 puncte, proportional cu nota
obtinuta la acest test. Va recomand sa nu ratati ocazia. Nimeni nu are de pierdut ceva.
Grupa CIG 14 va sustine un test si la seminar.
Mai jos v-am mai oferit cateva aplicatii rezolvate, ca model. Este bine sa rezolvati aplicatiile
din seturlle de teste de pe platforma inainte de a consulta rezolvarea lor, pentru a va putea corecta,
daca este cazul.
u) 9,8%
v) 14%
w) 7%
x) 12%
Rezolvare:

nici S si nici Pa
= 7 000 000; daca PT = 10 000 000, iar Ro = 60,2%, Po = 6 020 000 →S =
Pa – Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14%
raspuns corect: b)
este egala cu
u) 7%
v) 8%
w) 9%
x) 10%
Rezolvare:
u) 480 miliarde u.m.
v) 550 miliarde u.m.
w) 580 miliarde u.m
x) 600 miliarde u.m.
Rezolvare:
Raspuns corect: d)
u) 3%
v) 6%
w) 9%
x) 12%
Rezolvare:
u) 20 miloane
v) 24,91 milioane
w) 25 milioane
x) 27 milioane
6 = [(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 →
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Raspuns corect: b)
.
Rezolvare:
i) Populatia activa = 20 – 10 – 1 = 9 milioane
j) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane,
k) Populatia ocupata – Populatia activa – Someri = 9 000 000 – 630 000 = 9 370 000
l) Am caculat la b) ca numarul somerilor este 630 000
Raspunsu
Populatia ocupata este egala cu 54 milioane . Rata somajului este egala cu 10%, populatia activa este
egala cu
60 milioane
Daca rata naturala a somajului (NAIRU) este egala cu 2% iar PIB-UL efectiv reprezinta 90% din PIB-UL
posterior
7%
1. Pe piaţa muncii, raporturile dintre vânzători și cumpărători:
a) Sunt guvernate de principiile pieței perfect concurențiale
b) Sunt reglementate prin acte normative și acorduri încheiate între exponenţii intereselor angajaţilor,
angajatorilor şi uneori şi ale puterii publice---------------------------
c) Nu au loc într-un cadru instituțional și juridic bine definit
d) Se întemeiază pe dreptul fiecărui individ de a face ceea ce doreste
2. Când prețul capitalului scade,

a) Costul producției scade, ducând la scăderea ofertei de bunuri și, implicit, la scăderea cantității
cerute de forță de muncă, ceea ce se numește efect de scară negativ
b) Costul producției scade, ducând la creșterea ofertei de bunuri și, implicit, la creșterea cantității
cerute de forță de muncă, ceea ce se numește efect de scară pozitiv-------------------
c) Angajatorul optează pentru o cantitate cerută de forță de muncă mai mare, în detrimentul cantității
de capital, ceea ce reprezintă efect de substituție pozitiv
d) Angajatorul optează pentru o cantitate cerută de forță de muncă mai mare, înlocuind capitalul cu
munca
3. Populaţia unei ţări, de 50 milioane de locuitori, este structurată astfel: 8 milioane sunt copii, sub vârsta
legală de muncă de 15 ani, 12 milioane sunt peste vârsta legală de muncă de 65 de ani, 21 de milioane
reprezintă populație ocupată în vârstă de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de vârstă legală de muncă,
apți de muncă, solicită dar nu au un loc de muncă. În aceste condiţii:
a) rata șomajului este de 9 %--------------------
b) Populaţia activă este egală cu 30.000.000 locuitori----------------
d) Rata somajului este de 11.39%--------------
4. În condiţiile în care rata naturală a şomajului este de 5.4%, iar PIB creat în economie reprezintă doar
97% din venitul naţional potenţial, conform legii lui Okun, rata estimată a şomajului este de:
a) 3,9%
b) 6,9%-------------------
c) 3,6%
d) 6,6%
5. Să presupunem ca putem aprecia nivelul inflației dintr-o țară pe seamă unui coș de consum format din
bunuri alimentare (cu o pondere în coș de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) și servicii.
Știind că rata creșterii prețurilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de creștere a prețurilor
bunurilor industriale a fost de 106% și rata de creștere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculați
rata inflației.
a) 6%
b) 5%-----------------------------
c) 15%
d) 105%
6. În lunile ianuarie, februarie și martie, rata lunară a inflației a fost de 2%. În aceste condiții, rata inflației pe
a) 6%
b) 6,12%------------------
c) 8%
d) 106%
7. Sursa inflației se găsește în

a) politica de stabilire a prețurilor de către vânzătorii bunurilor finale
b) dorința întreprinzătorilor de a-și maximiza profiturile
c) reducerea artificială a ratei dobânzii de către autoritățile monetare-------------------
d) fixarea unor prețuri prea ridicate prin politica guvernamentale
8. Şomajul este considerat drept un eşec al pieţei. Pentru diminuarea sa, putem enumera următoarele
măsuri:
a) Încurajarea economisirii
c) Non-intervenţia guvernamentală, întrucât piaţa are capacitatea de a se autoregla
d) Stimularea investiţiilor, publice şi private deopotrivă--------------------
9. În condiţiile în care rata naturală a şomajului este de 6,2%, PIB-ul creat în economie este de 1936
b) PIB-ul potential este mai mare decat PIB-ul efectiv cu 64 miliarde u.m.-----------------
10. Legea lui Okun spune că:

a) Intre şomaj şi inflaţie există o relaţie invers proporţionala
b) Rata şomajului va fi cu atât mai mare cu cât nivelul investiţiilor se va diminua
c) Există o relaţie pozitivă între nivelul producţiei şi numărul de şomeri
d) Există o relaţie negativă între rata şomajului şi nivelul producţiei-------------------------
11. În anul 2011, populația totală a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia in afara varstei
a) Populaţia activă este de 10 milioane de personae
b) Numărul șomerilor este de 630.000 de personae------------
c) Populatia ocupata este de 9.370.000 de personae----------------
d) Numărul șomerilor este de 1 milion de personae
Știind că rata creșterii prețurilor bunurilor alimentare a fost de 6%, indicele de creștere a prețurilor
bunurilor industriale a fost de 109% și rata de creștere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, rata
inflației a fost de
a) 5,8%-----------
b) 6%
c) 58%
d) 105,85%
13. În lunile martie, aprilie și mai, rata lunară a inflației a fost de 4%. În aceste condiții, rata inflației pe cele
a) 4%
b) 12,4%---------
c) 8%
d) 124%
14. Şomajul deghizat desemnează acea situaţie în care:

a) persoanele rămase fără loc de muncă ies din populaţia activă, dedicându-se activităţilor casnice
b) oamenilor li se oferă un loc de muncă de o eficienţă foarte redusă, prost remunerat, creând doar
aparenţa ocupării-------------
c) apare o neconcordanţă între structura ofertei de muncă şi structura cererii de muncă
d) cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta potenţială
15. Piaţa muncii se diferenţiază de celelalte pieţe prin:

a) nivelul de reglementare caracteristic
b) lipsa segmentării, aceasta fiind unică pentru totalitatea sectoarelor din economia naţională
c) prin subiectul şi obiectul de activitate al acesteia, respectiv capitalul financiar
d) prin faptul că este o piaţă perfect concurenţială
16. În condiţiile în care rata naturală a şomajului este de 5,4%, iar PIB creat în economie este de 180
miliarde unități monetare (u.m) față de un venit naţional potenţial de 200 miliarde u.m., conform legii lui
Okun, rata estimată a şomajului este de:
a) 8,4%
b) 10,4%---------------------
c) 12,6%
d) 4,1%
Ştiind că rata creșterii prețurilor bunurilor alimentare a fost de 2%, indicele de creștere a prețurilor
bunurilor industriale a fost de 107% și rata de creștere a tarifelor pentru servicii a fost de 6%, rata inflației
este de
a) 4%
b) 104%
c) 4,2%---------------
d) 5%
18. Inflaţia îi avantajează pe:
a) Primii beneficiari ai sporului monetar--------------------
b) Deţinătorii de economii
c) Pe consumatorii finali cu venituri mici și fixe
d) Pe investitorii din industria bunurilor de consum

a) descurajează economisirea--------------------
b) inhibă consumul pe termen scurt
c) permite o mai bună alocare a resurselor rare
d) stimulează dezvoltarea pe termen lung a tuturor sectoarelor economice

B. Raritatea;
C. Divizibilitatea.
D. Durabilitatea;

3. Banii:

A. M1 şi M2 cresc;
B. M1 şi M2 scad;

M2= M1+ depozite pana la 2 ani inclusiv (conturi de economii) = se transfera bani dintr-un cont
de credit intr-un cont de economii M1 scade, M2 neschimbat
Cineva retrage 800 euro dintr-un cont de vedere si ii depune intr-un cont la termen=> M1 scade
cu 800 euro, M2 ramane neschimbat


C. M1 creşte;

cont de economii:
A. M1 şi M2 cresc;
BANII
1. Dacă aveţi 2.500 lei sub formă de numerar şi îi depuneţi la bancă într-un cont de
economii:
a. M1 şi M2 cresc




a. M1 şi M2 cresc
6. Creşterea ratei dobânzii de referinţă (ratei de scont) de către Banca Centrală are ca efect:
7. La o rată a rezervei obligatorii de 8%, o bancă cu conturi curente de 100 milioane de

dolari trebuie să deţină efectiv:
8. Un dolar depus în sistemul bancar permite băncilor comerciale să extindă masa monetară
cu:
a. 1 dolar

2. Populatia unei tari, de 50 milioane de locuitori, este structurata astfel: 8 milioane sunt copii, sub varsta lega-
la de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta
populatie ocupata în varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de munca, solici-
ta dar nu au un loc de munca. În aceste conditii:
3. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat în economie reprezinta doar 97%
din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
4. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum format din bu-
nuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca
rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a
fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

7. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat în economie este de 1936 miliarde
unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a somajului este de 7,8%, conform legii lui Okun,

ocuparii
9. În luna martie, preturile au crescut cu 2%, iar in aprilie indicele de crestere a preturilor a fost de 110%. Daca
pe perioada celor trei luni,martie, aprilie, mai, preturile au crescut cu 17,81%, în luna mai indicele de crestere a
preturilor a fost de:
a) 104%
b) 117,81%
c) 105%
d) 103%
alimentare (cu o pondere în cos de 25%), bunuri industriale (cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii
preturilor bunurilor alimentare a fost de 6%, iar indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 109%,
daca rata inflatiei a fost de 5,85%, rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de:
a) 3%
b) 6%
c) 58%
d) 103%

b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor, an-
gajatorilor si uneori si ale puterii publice
b) Costul productiei scade, ducand la cresterea ofertei de bunuri si, implicit, la cresterea cantitatii cerute de
forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara pozitiv
d) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare, inlocuind capitalul cu munca
la de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane repre-
zinta populatie ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de
munca, solicita dar nu au un loc de munca. In aceste conditii:
4. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat in economie reprezinta doar 97%
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
nuri alimentare (cu o pondere in cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca
rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale
a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%


9. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat in economie este de 1936 miliarde

munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion renunta la cautarea unui loc de munca, iar rata
industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, rata inflatiei a fost de
a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
13. In lunile martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata inflatiei pe cele trei
luni a fost de:
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

aparenta ocuparii

a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
alimentare (cu o pondere in cos de 50%), bunuri industriale (cu o pondere de 20%) si servicii. Stiind ca rata
cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 2%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost
de 107% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 6%, rata inflatiei a fost
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%


Raspunsuri corecte: 1-b, 2-b, 3-d, 4-b, 5-b, 6-b, 7-c, 8-d, 9-b, 10-d, 11-b, 12-a, 13-b, 14-b, 15-a, 16-b, 17-c,
18-a, 19-a

a) reprezinta toate raporturile de schimb incrucisate intre bunurile si serviciile tranzactionate pe o
piata
d) se modifica, intr-o masura mai mare sau mai mica, deoarece in sistemul economic tot timpul
apare ceva care schimba raportul dintre nevoi si cantitatea disponibila din respectivele bunuri si
servicii.
}
d)Banii nu sunt pusi in circulatie de o banca de emisiune, ci apar prin intelegerea dintre
participantii la schimb
}

d)este generata de cei ce detin dreptul de a tipari moneda, adica de a-i modifica volumul de pe
piata
}
4. Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la sfarsitul
lui septembrie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de {
a)18%
b)118%
c)136,25%
d)119,10%
}

b)este o tehnica profitabila pentru cel ce detine monopolul tiparirii banilor tocmai pentru ca banii
invadeaza sistemul economic in mod uniform si predictibil.
c)Aduce beneficii celui care detine monopolul tiparirii banilor cand umflarea masei monetare se
propaga relativ lent, neuniform, neasteptat.
d)poate fi considerata o politica deliberata pusa in practica de detinatorii privilegiului de a
multiplica volumul insemnelor monetare din circulatie.
}
a)Au crescut cu 2%
b)Au scazut cu 1%
}
consumului
}
centrala, {
b)extinderea proiectelor investitionale fara resurse economisite va face ca intreprinzatorii sa fie
nevoiti sa liciteze atat forta de munca de care au nevoie cat si celelalte materii prime, resurse
necesare, astfel incat preturile acestora vor cunoaste o tendinta de diminuare
d)banii suplimentari ajunsi in mainile intreprinzatorilor si cumparatorilor (prin creditele de consum)
vor determina incet, dar sigur, o crestere generalizata a preturilor.
}
9. Inflatia {
a)Asigura posibilitatea unei cresteri reale a puterii de cumparare, adica, a cantitatii de bunuri si
servicii,
c)distorsioneaza sistemul preturilor relative, afectand grav procesul de alocare a resurselor rare.
}
alimentare au crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 45% in totalul cheltuielor de consum),
iar tarifele serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {
}
1. Populatia totala in varsta de 15 ani si peste este de 10 000 000. Rata de activitate este de 70%,
iar rata de ocupare este de 60,2%. Rata somajului este egala cu
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%
Rezolvare:
nici S si nici Pa
Pa = Po + S →S = Pa – Po; Pa si Po le determinam din Rata de activitate (Ra), respectiv Rata
de ocupare (Ro); Ra = (Pa / Pt) * 100; daca Pt = 10 000 000, iar Ra = 70%, Pa = 7
000 000; daca PT = 10 000 000, iar Ro = 60,2%, Po = 6 020 000 →S = Pa –
Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14% raspuns
corect: b)
este egala cu
a) 7%
b) 8%
c) 9%
d) 10%
Rezolvare:
Plecam de la relatia legii lui Okun: Rsc = Rns – 0,5 * ∆PIB, unde Rsc este rata curenta, efectiva
a somajului, Rns este rata naturala a somajului, iar ∆PIB este decalajul PIB-ului efectiv fata de
PIB-ul potential, exprimat procentual: ∆PIB = (PIB efectiv – PIB potential) / PIB potential, totul
inmultit cu 100 fiindca se exprima procentual. Observati ca, deoarece, de regula, PIB potential est
mai mare decat PIB efectiv, ∆PIB este negativ In cazul nostru, ∆PIB
=[ (900 -1000) / 1000] * 100 = - 10%; Si atunci, Rsc = 3 – 0,5 * (-
10) = 8% Raspuns corect: b)
c) 580 miliarde u.m
Rezolvare:
7 = 2 – 0,5 * ∆PIB → ∆PIB = 5 / -0,5 = - 10 (%) → - 10 = [(PIB ef – PIB pot) / PIB pot] * 100 -
10 = [(540 – Ppot) / P pot] * 100; - P pot = 5400 – 10 Ppot → 9 P pot = 5400 Ppot = 600
Raspuns corect: d)
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
Rezolvare:
Daca PIB-ul efectiv reprezinta 90% din PIP-ul potential, este evident ca ∆PIB = 90 – 100 = - 10 →
Rcs = 4 – 0,5*(- 10) = 4 + 5 = 9(%) → Raspuns corect: c)
5. Populatia ocupata este egala cu 23,5 milioane. Rata somajului este egala cu 6%. Populatia activa
este egala cu
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane

6 = (S / Pa) * 100 Deoarece S = Pa – Po, → 6 =[(Pa – Po) / Pa] * 100 6=
[(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 → Pa =
2350 / 94 = 250 Raspuns corect: c)
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Raspuns corect: b)
.
varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion renunta la cautarea unui
loc de munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
Rezolvare:
b) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane, adica
630 000 someri
Raspunsu
Intrebari din temele ‚Banii”, „Performantele economice si situatia politica”, „Somajul si piata muncii” si
„Inflatia”
b) Reduce rata dobanzii
c) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi in-
treprins anterior
d) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care le-ar
fi intreprins anterior
7. Cand expansiunea creditelor nu este stimulata prin cresterea economiei, ci prin crearea de mo-
neda
a) Investitiile profitabile par neprofitabile
d) Economia ajunge in situatia de boom economic, care este insa artificial
Banca Centrala
b) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se do-
vedesc a fi reusite foarte profitabile
c) Se manifesta printr-un sir intreg de esecuri economice
d) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se do-
vedesc a fi o greseala

a) A avut un impact mondial
b) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii da-
torita puterii si stabilitatii acesteia
d) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au generat
un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929
c) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand astfel
bancile comerciale sa acorde imprumuturi
d) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea rece-
siunii
a) Alfred Marchall
c) John Maynard Keynes

a) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si in-
dustriale si de reactiile hotarate ale guvernului
b) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze cu
bugete echilibrate
c) A constat in faptul ca cheltuielile guverb=namentale au crescut mai mult decat puteau fi ma-
rite impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos
d) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a impozite-
lor
14. „Orice guvern, la fel ca orice familie, poate, intr-un anumit an, sa cheltuiasca putin mai mult de-
cat castiga. Insa cei care fac in mod constant acest lucru pot ajunge pe strazi”. Aceste cuvinte au
fost rostite de
a) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea dato-
riei publice
b) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din perioa-
dele de recesiune compensand deficitele din perioadele de prosperitate
c) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din perioa-
dele de prosperitate compensand deficitele din perioadele de recesiune
d) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca deficitele
bugetare nu sunt bune pentru economie

b) Au esuat in mod evident in anii 1970
c) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara automata
sau nediscretionara
c) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor
e) 9,8%
f) 14%
g) 7%
h) 12%

b) Cerere excedentara de locuri de munca
20. Rata naturala a somajului, denumita prin termenul generic NAIRU (acronim de la non-accelera-
ting – inflation rate of unemployment)
a) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla la
nivelul sau potential
b) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla la
c) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se afla

b) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin scaderea
ratei naturale a somajului din rata curenta a somajului
munca
d) Poate exista doar atunci cand rata curenta a somajului este egala cu NAIRU

a) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare de-
cat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor, care vor creste mai repede decat
productivitatea, determinand tensiuni inflationiste
b) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare decat
rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei cresteri mai lente a salariilor de-
cat productivitatea
c) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii si,
in consecinta, toti cei care cauta un loc de munca il gasesc, nemaiexistand somaj
d) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica de-
23. Legea lui Okun

b) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul po-
tential ii corespunde o scadere a ratei somajului cu un procent
c) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a so-
majului de 0,5 procente
este egala cu
e) 7%
f) 8%
g) 9%
h) 10%
25. Daca rata curenta a somajului este egala cu7%, in conditiile unei NAIRU egale cu 2% si a unui PIB
efectiv de 540 miliarde unitati monetare (u.m), PIB-ul potential este egal cu
g) 580 miliarde u.m
h) 600 miliarde u.m.
e) 3%
f) 6%
g) 9%
h) 12%
este egala cu
e) 20 miloane
f) 24,91 milioane
g) 25 milioane
h) 27 milioane




preturilor

a) Acceptabilitatea b)
Raritatea c)
Divizibilitatea d)
Durabilitatea
7. Banii:
banilor



a) Ratei somajului



b) împiedică retragerile masive operate de către deponenţii care se tem că banca nu dispune de active
c) nu are o semnificaţie specială, pentru că băncilor nu li se cere să îşi justifice garanţiile la cererea deponenţilor
d) este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca bază de referinţă aurul şi care le cerea băncilor să
îşi păstreze rezerve în aur
20. Mai ales în perioadele de război, guvernele sunt tentate să suplimenteze cantitatea de monedă. Această măsură
are drept consecințe:
-bilet de banca

-niciuna?
6 Teste


a) o stare negativă a economiei caracterizată prin scăderea producţiei naţionale;

Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare, întrebări şi testele grilă → se

face prin accesarea şi consultarea pe platforma media.
1. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflatiei a

a) 24%; b) 25,97%; c) 26,82%; d) 27%.
Rezolvare
Rif =Rii (1+d )n , unde: Rif – rata inflaţiei finale; Rii – rata inflaţiei iniţiale; d – rata
dobânzii; n – perioada
Rif =Rii (1+0 ,08)3 =1 ,08 3=1 , 2597
Rif =25,97%
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată
pe baza unui "coş" de consum format din: alimente, cu pondere de 40% şi o rată a
creşterii preţurilor de 30%, bunuri industriale, cu pondere de 35% şi un indice
general de creştere a preţurilor de 120% şi servicii, cu o rată a creşterii preţurilor
de 14%, atunci rata inflaţiei este:
a) 39,5%; b) 22,5%; c) 54,66%; d) 21,33%.
1. Să presupunem că produsul intern brut din anul t 1 este constituit doar din
trei categorii de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului
alăturat:
Categori Cantitate Preţul unitar

t0 t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată
pe baza unui "coş" de consum format din alimente, cu pondere de 50% şi un
indice general de creştere a preţurilor de 140%, bunuri industriale, cu o pondere
de 30% şi o rată a creşterii preţurilor de 25% şi servicii, cu o rată de creştere a
tarifelor de 10%, atunci rata inflaţiei este:
a) 79,5%; b) 58,33%; c) 29,5%; d) 25%.
Rezolvare
I pc=0,5⋅0,4+0,3⋅0 , 25+0,2⋅0,1=0,2+0 , 075+0 ,02=0 , 295 , rata inflaţiei = 29,5%
3. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflaţiei a

a) 22,5%; b) 21%; c) 23,75%; d) 22%.
4. Să presupunem că produsul intern brut din anul t 1 este constituit din trei
categorii de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului de mai
jos:
Denumire Cantitate Preţul unitar
bunurilor t0 t1
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100
a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la sfarsitul lui septem-
brie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de {
a) 18%
b) 118%
c) 136,25%
d) 119,10%
Rezolvare:
1,06 * 1,06 * 1,06 = 1,191016
→corect d)
a) Au crescut cu 2%
b) Au scazut cu 1%
Rezolvare:
1,05 * 1,03 * X = 1,1,
Corect: c)
Daca in anul 2020 indicele de crestere a preturilor alimentelor (care detin o pondere in cheltuielile
de consum de 30%) a fost de 115%, preturile bunurilor industriale, altele decat cele alimentare au
crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 50% in totalul cheltuielor de consum), iar tarifele
serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {
Rezolvare:
15 * 30 / 100 + 7 * 50 / 100 + (100 – 30 – 50) * 12 / 100 = 4,5 + 3,5 + 2,4 = 10,4
→Indicele de crestere a preturilor a fost de 110,4%, iar preturile au crescut cu 10,4% (altfel spus,
rata inflatiei a fost de 10,4%
Corect: b) si c)
I. RATA INFLATIEI
Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100
Exemplu:
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie, februarie si martie este 5%. Care va fi rata inflatiei pentru primele
3 luni ale anului?
Rez:
3. La inceputul lunii februarie nivelul pretului este X(1+0,05). Daca rata inflatiei pentru februarie
este tot 5% => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05) =>
4. La inceputul lunii martie nivelul preturilor este X(1+0,05)(1+0,05). Daca rata deflatie este 5% in
luna martie => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05)(1+0,05)
5. Indicele pretului = (1+0,05)(1+0,05)(1+0,05) sau (1+0,05) 3
De rezolvat
1. În luna ianuarie rata deflație a fost de 4,2%; în luna februarie rata inflatiei a fost de 1,15%; iar în
martie avem inflatie de 4,5%. Care a fost rata inflației pe cele 3 luni?
Ip = (1-0,042)(1+0,0115)(1+0,045) = 1,0126
Ri = (Ip – 1) x 100 = (1,0126 - 1) x 100 = 1,26%
2. ian – Ri 5%
feb – Rd 2%
martie – Rd 2,11%
Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

Ri = (Ip-1) x 100% = 1,27 %

creștere a creștere a inflației pe baza
prețurilor prețurilor (%) ratei de
(%) creștere
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
1 2 3 4 5 6
 Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

 Aplicatii IAPC
(%) creștere
A 15 110 10 16,5 1,5
B 20 140 40 28 8
C 25 120 20 30 5
D 40 170 70 68 28
Total 100 x X 142,5 42,5
C4= C3-100
C5 = C2 x C3 => C3 = C5 / C2
C6 = C2 x C4
C6 = C5 – C2
 EXTRA
EX1
2 creștere a creștere a 5 inflației pe baza
(%) 4 creștere
3 6
A 20 115 15 23 3
B 10 110 10 11 1
C 30 120 20 36 6
D 40 125 25 50 10
Total 100 x x 120 20
EX2
(%) creștere
A 10 110 10 11 1
B 25 120 20 30 5
C 25 120 20 30 5
D 40 140 40 56 16
Total 100 x x 127 27
EX3
prețurilor prețurilor (%) de ratei de
(%) creștere
A 20 120 20 24 4
B 10 130 30 13 3
C 20 150 50 30 10
D 50 112 12 56 6
Total 100 x x 123 23

f) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor, an-
gajatorilor si uneori si ale puterii publice
la de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane repre-
zinta populatie ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de
e) 3,9%
f) 6,9%
g) 3,6%
h) 6,6%
nuri alimentare (cu o pondere in cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca
rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale
a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%



a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
luni a fost de:
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

aparenta ocuparii

a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%


18-a, 19-a

la de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta
populatie ocupata în varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de munca, solici-
ta dar nu au un loc de munca. În aceste conditii:
e) rata somajului este de 9 %(2.7/30*100)= 0.09*100 =9%
f) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori-> b(50-8-12)
h) Rata somajului este de 11.39%-------
a) 3,9%
b) 6,9%----(97-100)=-3 => 5.4 –(0.5*(-3))= 5.4+1.5 = 6.9
c) 3,6%
d) 6,6%
nuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca
a) 6%
b) 5%-----------
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12% -------
c) 8%
d) 106%

ocuparii-----
e) 104%
f) 117,81%
g) 105%----
h) 103%
a) 3%----
b) 6%
c) 58%
d) 103%
„Inflatia”

f) Reduce rata dobanzii----------
g) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi in-
treprins anterior---------
h) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care le-ar
29. Cand expansiunea creditelor nu este stimulata prin cresterea economiei, ci prin crearea de mo-
neda
e) Investitiile profitabile par neprofitabile-----
h) Economia ajunge in situatia de boom economic, care este insa artificial-----

Banca Centrala
f) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se do-
vedesc a fi reusite foarte profitabile
g) Se manifesta printr-un sir intreg de esecuri economice------
h) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se do-
vedesc a fi o greseala--------

e) A avut un impact mondial----
f) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii da-
torita puterii si stabilitatii acesteia
h) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au generat
un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929-----
g) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand astfel
h) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea rece-
siunii-----------
e) Alfred Marchall
g) John Maynard Keynes---------

e) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si in-
dustriale si de reactiile hotarate ale guvernului-----
f) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze cu
bugete echilibrate----
g) A constat in faptul ca cheltuielile guvernamentale au crescut mai mult decat puteau fi marite
impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos-----
h) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a impozite-
lor
36. „Orice guvern, la fel ca orice familie, poate, intr-un anumit an, sa cheltuiasca putin mai mult de-
cat castiga. Insa cei care fac in mod constant acest lucru pot ajunge pe strazi”. Aceste cuvinte au
fost rostite de
f) John Fitzgerald Kennedy, la preluarea madatului la Casa Alba, in ianuarie 1961-----
e) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea dato-
riei publice
f) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din perioa-
dele de recesiune compensand deficitele din perioadele de prosperitate
g) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din perioa-
dele de prosperitate compensand deficitele din perioadele de recesiune----
h) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca deficitele
bugetare nu sunt bune pentru economie------

f) Au esuat in mod evident in anii 1970------
g) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara automata
sau nediscretionara----------
g) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor---
i) 9,8%
j) 14%-----
k) 7%
l) 12%

f) Cerere excedentara de locuri de munca-----
42. Rata naturala a somajului, denumita prin termenul generic NAIRU (acronim de la non-accelera-
ting – inflation rate of unemployment)
e) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla la
f) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla la
g) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se afla
la nivelul sau potential-------

f) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin scaderea
munca
h) Poate exista doar atunci cand rata curenta a somajului este egala cu NAIRU-----

e) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare de-
f) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare decat
rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei cresteri mai lente a salariilor de-
cat productivitatea
g) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii si,
h) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica de-
45. Legea lui Okun

f) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul po-
tential ii corespunde o scadere a ratei somajului cu un procent
g) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a so-
majului de 0,5 procente-----
este egala cu
i) 7%
j) 8%------
k) 9%
l) 10%
k) 580 miliarde u.m
l) 600 miliarde u.m. --------
i) 3%
j) 6%
k) 9%------
l) 12%
este egala cu
i) 20 miloane
j) 24,91 milioane
k) 25 milioane-------
l) 27 milioane
Buna ziua,
transferat pe platforma Microsoft Teams, ca modele, in sprijinul dumneavoastra. Va rog sa le consultati
si sa incercati sa le rezolvati si apoi sa va corectati cu ajutorul suportului de curs. Notele dvs pentru
proba de verificare semestriala pot fi marite cu pana la 2 puncte, proportional cu nota obtinuta la acest
test. Va recomand sa nu ratati ocazia. Nimeni nu are de pierdut ceva. Grupa
CIG 14 va sustine un test si la seminar.
Mai jos v-am mai oferit cateva aplicatii rezolvate, ca model. Este bine sa rezolvati aplicatiile din
seturlle de teste de pe platforma inainte de a consulta rezolvarea lor, pentru a va putea corecta, daca
este cazul.
m) 9,8%
n) 14%
o) 7%
p) 12%
Rezolvare:
nici S si nici Pa
Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14% raspuns
corect: b)
este egala cu
m) 7%
n) 8%
o) 9%
p) 10%
Rezolvare:
mai mare decat PIB efectiv, ∆PIB este negativ In cazul nostru, ∆PIB
=[ (900 -1000) / 1000] * 100 = - 10%; Si atunci, Rsc = 3 – 0,5 * (-
o) 580 miliarde u.m
Rezolvare:
Raspuns corect: d)
m) 3%
n) 6%
o) 9%
p) 12%
Rezolvare:
este egala cu
m) 20 miloane
n) 24,91 milioane
o) 25 milioane
p) 27 milioane

[(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 → Pa =
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Raspuns corect: b)
.
Rezolvare:
f) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane, adica
630 000 someri
Raspunsu
egala cu
60 milioane
posterior
7%
1. Este o componentă a cererii agregate:
a. Cererea de consum
b. Cererea de locuri de muncă
c. Cererea de securitate
a. Cererea de asistenţă socială
c. Cererea de investiţii
a. Cererea pentru echilibrarea balanţei externe (exportul net)
b. Cererea de ridicare a nivelului profesional
4. Nu este o componentă a ofertei agregate
a. Oferta de bunuri de consum
b. Oferta de bunuri de capital
c. Oferta de forţă de muncă
5. Pe termen scurt, curba cererii agregate funcţie de venitul naţional este
a. Constantă
b. Crescătoare
c. Descrescătoare
6. Pe termen scurt, curba ofertei agregate funcţie de venitul naţional este
a. Constantă
b. Crescătoare
c. Descrescătoare
7. Pe termen scurt, echilibrul macroeconomic al cererii şi ofertei agregate presupune:
a. Cerere agregată = Oferta agregată
b. Cerere agregată = Oferta agregată + Variaţia stocurilor
c. Cerere agregată = Oferta agregată + Variaţia stocurilor + Exportul net
8. Nu este o componenta a cererii agregate:
a. Cererea de consum (public si privat)
b. Cererea pentru investitii
c. Cererea de forta de munca
9. Exportul net de capital reprezinta:
a. Capitalul externalizat de societatile straine
b. Diferenta dintre capitalul exportat (importuri de produse) si cel importat
(exporturi de produse)
c. Totalul creditelor externe acordate
10. Starea de dezechilibru a „cererii agregate inflationiste” se caracterizeaza prin:
a. Deficit bugetar
b. Balanta externa excedentara
c. Stocuri mari de produse
11. Politica cererii agregate, de diminuare a acesteia, presupune:
a. Stimulente pentru cresterea investitiilor
b. Reducerea cheltuielilor in economie
c. Stimularea consumului
12. Politica ofertei agregate ce vizeaza cresterea acesteia, presupune:
a. Stimulente pentru cresterea productiei
b. Cresterea indemnizatiei de somaj
c. Cresterea dobanzilor la credite
13. Sunt retrageri din fluxurile macroeconomice:
a. Exporturile
b. Cheltuielile publice
c. Economiile
d. Investitiile straine
a. Exporturile
b. Impozitele si taxele
c. Cheltuielile publice
a. Exporturile
c. Investitiile straine
d. Importurile
16. Sunt injectii in fluxurile macroeconomice:
a. Economiile
b. Exporturile
c. Importurile
d. Taxele si impozitele
a. Economiile
b. Importurile
c. Investitiile
a. Economiile
b. Importurile
c. Taxele si impozitele
d. Cheltuielile publice
19. Determină fluxuri reale în economie
a. Investiţiile
b. Bunurile de consum
c. Exporturile
20. Determină fluxuri financiare în economie
a. Investiţiile
c. Factorii de producţie
21. Nu este un obiectiv general al politicilor macroeconomice al statelor cu economie de
piaţă:
a. Realizarea echilibrului cerere-ofertă
b. Ocuparea deplină a forţei de muncă
c. Exportul de forţă de muncă excedentară
d. Asigurarea unei balanţe externe echilibrate
22. Nu sunt obiective generale ale politicilor macroeconomice în statele cu economie de
piaţă:
b. Asigurarea unei balanţe externe echilibrate
c. Asigurarea necesarului de modedă al economiei
d. Conservarea resurselor proprii
piaţă:
a. Valorificarea superioară a resurselor interne proprii
d. Realizarea funcţiilor fiscale şi bugetare ale economiei
24. Realizările brute ale companiilor româneşti în exteriorul ţării sunt incluse în
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
25. Realizările brute ale companiilor româneşti pe teritoriul ţării noastre sunt incluse în
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
26. Realizările nete ale companiilor româneşti în exteriorul ţării sunt incluse în
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
27. Realizările nete ale companiilor româneşti sunt incluse în indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNN
d. VN
28. Realizările brute ale companiilor străine pe teritoriul ţării noastre sunt incluse în
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
29. Realizările nete ale companiilor străine pe teritoriul ţării noastre sunt incluse în
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
30. Atributul „net” al indicatorilor macroeconomici (PIN, PNN, VN) indică deducerea din
valorile brute a:
a. Taxelor şi impozitelor datorate statului
b. Amortizării capitalului fix
c. Valorii importurilor realizate
31. Atributul „intern” al indicatorilor macroeconomici (PIB, PIN) se referă la:
a. Apartenenţa naţională a companiilor incluse în calcul
b. Apartenenţa teritorială a zonei la care se referă indicatorul
c. Apartenenţa la Uniunea Europeană a destinaţiei produselor
32. Presiunea, ca stare de dezechilibru macroeconomic, indică o piaţă internă cu:
a. Exces de cerere
b. Exces de oferta
c. Exces de concurenţă
33. Absorbţia, ca stare de dezechilibru macroeconomic, indică o piaţă internă cu:
a. Exces de cerere
b. Exces de oferta
34. În teoria clasică a echilibrului macroeconomic, venitul realizat în economie se
distribuie integral la:
a. Consum
b. Consum şi investiţii
c. Consum, investiţii şi economii
35. În teoria clasică a echilibrului macroeconomic, investiţiile se finanţează în totalitate
din:
a. Veniturile populaţiei
b. Economiile populaţiei
c. Taxe şi impozite
36. În teoria echilibrului macroeconomic a lui Keynes, elementul determinant al
producţiei, preţurilor şi salariilor este:
a. Cererea agregată
b. Oferta agregată
c. Rata dobânzilor la credite
37. Este condiţie a echilibrului macroeconomic în teoria lui Keynes:
a. Cererea agregata = Oferta agregată
b. Retragerile din flux = Injecţiile în flux
c. a şi b
38. Consumul reprezintă:
a. Cheltuieli ale gospodăriilor
b. Cheltuieli ale firmelor
c. Părţi ale venitului, necheltuite
39. Economiile reprezintă:
40. Investiţiile reprezintă:
41. În ipoteza venitului absolut consumul şi economiile sunt influenţate de:
a. Nivelul de trai al populaţiei
b. Cultura şi stilul de viaţă
c. Venitul disponibil
42. Conform teoriei venitului absolut:
a. Consumul creşte în aceilaşi ritm cu venitul disponibil
b. Consumul creşte mai rapid decât venitul diaponibil
c. Consumul creşte mai lent decât venitul disponibil
a. Economiile cresc în acelaşi ritm cu venitul disponibil
b. Economiile cresc mai rapid decât venitul diaponibil
c. Economiile cresc mai lent decât venitul disponibil
44. Conform teoriei „acceleratorului”, nivelul investiţiilor depinde de:
a. Evoluţia venitului naţional
b. Evoluţia taxelor şi impozitelor
c. Evoluţia preţurilor
45. Evaluarea economic- financiară a investiţiilor presupune:
a. Evaluarea fluxurilor financiare de investiţii
b. Evaluarea nivelului tehnic al investiţiilor
c. Evaluarea productivităţii muncii
a. Evaluarea nivelului tehnic al investiţiilor
b. Evaluarea rentabilităţii investiţiei
b. Evaluarea riscului investiţiei
48. Este un indicator al rentabilităţii investiţiilor:
a. Capacitatea de autofinanţare (CAF)
b. Randamentul investiţiei
c. Rata de rentabilitate a investiţiei
a. Valoarea actualizată netă (VAN)
b. Capacitatea de autofinanţare (CAF)
c. Randamentul investiţiei
50. Este un risc în investiţii:
a. Riscul de talie
b. Riscul de concurenţă
c. Riscul de creştere a preţurilor la produsele fabricate
51. Cererea agregată este mai mică decât oferta agregată în perioadele de:
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
52. Cererea agregată este mai mare decât oferta agregată în perioadele de:
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
53. Cererea agregată este echilibrată de oferta agregată în perioadele de:
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
54. Cererea agregată este în scădere în perioadele de:
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
55. Ciclurile economice determinate de decizii economice şi politice sunt de regulă:
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
56. Ciclurile economice determinate de variaţia stocurilor şi a inflaţiei sunt de regulă:
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
57. Ciclurile economice determinate de modul tehnic de producţie sunt de regulă:
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
58. Ciclurile economice determinate de decalarea ciclului consumului de cel al
investiţiilor sunt de regulă:
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
59. Nu este un factor de creştere economică:
a. Creşterea ofertei de forţă de muncă
b. Creşterea ofertei de capital
c. Creşterea randamentului factorilor de producţie
d. Creşterea inflaţiei
60. Este un factor de dezvoltare economică:
b. Îmbunătăţirea infrastructurii economice
c. Creşterea ofertei de capital
d. Îmbunătăţirea randamentului factorilor de producţie
61. Este un beneficiu al creşterii economice:
a. Dezvoltarea infrastructurii naţionale
b. Modernizarea economică şi instituţională
c. Creşterea nivelului de trai
b. Creşterea profiturilor firmelor
c. Modernizarea economică şi instituţională
b. Atracţia investiţiilor de capital
c. Reducerea şomajului
64. Este un beneficiu al dezvoltării economice:
b. Reducerea procentului de săraci
a. Creşterea profiturilor firmelor
66. Şomajul reprezintă:
a. Numărul persoanelor fară un loc de muncă
b. Excedentul ofertei de mună faţă de cererea de muncă
c. Procentul persoanelor care nu lucrează din totalul populaţiei
67. Şomajul creşte dacă:
a. PIB creşte peste nivelul cumulat de creştere al productivităţii şi populaţiei
b. PIB scade iar productivitatea muncii şi populaţia activă rămân constante
c. PIB şi populaţia rămân constante iar productivitatea muncii scade
b. PIB creşte iar productivitatea muncii şi populaţia activă rămân constante
c. PIB creşte sub nivelul cumulat de creştere al productivităţii şi populaţiei
69. Şomajul scade dacă:
c. PIB şi populaţia rămân constante iar productivitatea muncii creşte
a. PIB creşte sub nivelul cumulat de creştere al productivităţii şi populaţiei
71. Situaţia peroanelor care nu lucrează ca urmare a utilităţii reduse a muncii, este
cunoscuta sub numele de :
a. şomaj natural
b. şomaj tranzitoriu
c. şomaj tehnologic
72. Situaţia in care, un salariat este disponibilizat ca urmare a restructurării profesiei, este
numită :
a. somaj tehnic
b. somaj structural
c. somaj tranzitoriu
73. Situaţia în care şomajul se datorează stocurilor nevândute de produse se numeşte:
a. somaj tehnic
b. somaj structural
74. Reducerea saptamanii normale de lucru contribuie la :
a. creşterea somajului
b. reducerea somajului
c. nu influenteaza somajul
75. Scăderea vârstei minime de pensionare contribuie la :
76. Contractele de muncă cu timp parţial de lucru contribuie la :
77. Majorarea ajutoarelor sociale şi a pensiilor contribuie la:
c. nu influenţează şomajul
78. Promovarea liberei circulaţii a muncii în spaţiul european contribuie la:
c. descurajează munca
a. Dezechilibru structural monetaro-material pe piaţă
b. Devalorizarea monedei naţionale
c. Scăderea puterii de cumpărare a banilor
80. Este o consecinţă a inflaţiei
a. Scăderea veniturilor populaţiei
b. Creşterea taxelor şi impozitelor
c. Creşterea durabilă a preţurilor
a. Deprecierea banilor neconvertibili în aur
c. Scăderea preţurilor
82. Indicatorul preţurilor de consum IPC masoară :
a. Valoarea medie a preturilor de consum
b. Inflaţia
c. Creşterea economică
83. Este considerat un efect benefic al inflaţiei reduse:
a. Creşterea preţurilor
b. Descurajarea investiţiilor
c. Reducerea stocurilor
84. Este considerat un efect negativ al inflaţiei mari:
b. Eliminarea agenţilor economici necompetitivi de pe piaţă
b. Eliminarea agenţiilor economici necompetitivi de pe piaţă
c. Descurajarea investiţiilor
86. Este considerat un cost al inflaţiei mari:
a. Favorizarea debitorilor în dauna creditorilor
87. Stagflaţia este caracterizată prin:
a. Inflaţie rapidă şi creştere zero
b. Inflaţie moderatş şi uşoară creştere
c. Inflaţie şi creştere zero
88. Conceptul de creştere inflaţionistă se referă la :
a. crestere PIB peste cea a IPC
b. scadere PIB si crestere IPC
c. crestere PIB dar mai mica decât a IPC
89. Conceptul de creştere neinflaţionistă se referă la :
a. creştere PIB peste cea a IPC
b. creştere PIB si stagnare IPC
c. scădere PIB si crestere IPC
90. Balanţa externă de plăţi este:
a. Totalitatea tranzacţiilor de bunuri tangibile şi intangibile cu alte state
b. Totalitatea tranzacţiilor a agenţilor economici rezidenţi cu agenţii altor state
c. Totalitatea tranzacţiilor de capital cu alte state
91. Contul curent al unei ţări reprezintă:
92. Contul de capital al unei ţări reprezintă:
93. Situaţia în care o ţară realizează cele mai multe produse în condiţii superioare
celorlalte ţări se numeşte:
a. Avantaj abolut
b. Avantaj relativ
c. Avantaj comparativ
94. Situaţia în care o ţară realizează un produs în condiţii superioare altei ţări se numeşte:
a. Avantaj abolut
b. Avantaj relativ
c. Avantaj competitiv
95. Teoria avantajului comparativ a lui Ricardo determină nivelul exporturilor de cel al:
a. Importurilor
b. Costurilor de fabricaţie
c. Nivelului de trai al populaţiei
96. Nu este factor determinant în relaţiile internaţionale:
a. Nivelul de dezvoltare economică şi de specializare în producţie
b. Orientarea politică a conducerii
c. Evoluţia preţurilor internaţionale
a. Nivelul de concurenţă economică
b. Diviziunea internaţională a muncii
c. Apartenenţa la un anumit grup economic
b. Schimbările politice la nivel mondial
c. Situaţia de criză economică internaţională
99. Nu este un principiu de eficientizare a relaţiilor internationale:
a. Diversificarea economiei nationale pentru limitarea schimburilor
b. Definirea identitatii economiei nationale
c. Determinarea grupului economic cel mai accesibil
100. Nu este un principiu de eficientizare a relaţiilor internaţionale:
a. Definirea identitatii economiei nationale
b. Determinarea grupului economic cel mai accesibil
c. Concentrarea pe un singur partener strategic cu putere mare
101. Conform P.F. Drucker, nu este o tendinţă în economia mondială:
a. Separarea economiei produselor primare de cea a produselor industriale
b. Separarea producţiei de forţa de muncă
c. Diminuarea rolului capitalului uman
102. Este o consecinţă a tendinţelor actuale în economia mondială:
a. Creşterea ponderii materiilor prime în produsele manufacturate
b. Creşterea costurilor de productie
c. Cresterea mobilităţii forţei de muncă
103. Este considerată tendinţă actuală în comerţul internaţional:
a. Scăderea exporturilor mondiale
b. Globalizarea exporturilor
c. Scăderea ponderii ţărilor dezvoltate în comerţul mondial
104. Sunt considerate repere strategice ale dezvoltarii relatiilor economice actuale:
a. Eficienţa superioara a exportului de „stiinţă” faţă de cel de produse
b. Eficienţa în scădere a comerţului „invizibil”
c. Eficienţa în creştere a potenţialului natural
105. Gradul de integrare europeană în care sunt eliminate barierele economice dintre state
dar se pastrează restricţiile naţionale faţă de statele ne-membre, poartă denumirea de:
a. Zonă a liberului schimb
b. Uniune vamală
c. Piata comuna
d. Uniune economica
106. Gradul de integrare europeană în care se utilizeaza un sistem comun de taxe în raport
cu statele ne-membre, poartă denumirea de:
b. Uniune vamală
c. Piata comuna
d. Uniune economică
107. Gradul de integrare europeană în care sunt eliminate toate restrictiile de mobilitate a
forţei de muncă şi a capitalurilor între statele membre, poartă denumirea de:
b. Uniune vamală
c. Piaţă comună
108. Gradul de integrare europeana ce presupune politici economice comune pentru statele
membre, poartă denumirea de:
b. Uniune vamală
c. Piaţă comună

politice
poporului


intarzieri dintre:

A. ratei somajului

neprelucrat era:

de monede


sterline a:
A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD

totale a societatii
comertului
A. date neadecvate
D. faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat
de putine informatii sunt puse la dispozitia publicului


garantiilor sale
economii

prin:

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor
A. Banca Centrala
D. Guvern
de:

A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:
A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:


panicat

constitutional?
A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%
A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%
A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%

detina
detina


nesustenabile


intreaga economie
D. absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva
incetinirii economice; de aceea, o rata a somajului de 25% nu ar fi
trebuit sa reprezinte o surpriza
A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca

reciproce
capitalurilor
35) In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii,
A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%

aceea ca:

pentru ca:

expansiunilor
suplimentare:


comerciale
venit
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



putea:

emitere a banilor
46) In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro, in
timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta comerciala
prezinta o rata de acoperire de:
A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%
47) In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care




ca:

52) Capitalul real:

de:
A. monedele rare

C. M1 creste
A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc

decat au
A. interesul public

guvernamentale
A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:
A. haos


agregate
fie aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni
conflictuale
urmatoarele masuri:



poate fi obtinut



altor deponenti
deponenti
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila

dar:

A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze

B. tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu
pot fi oferite decat de persoane cu pregatire superioara sau de
calificare mai redusa, ce pot fi oferite de persoane disponibile pe plan
local, cum ar fi instalatori, mecanici auto, zidari, etc.
localitati



D. Barterul

venit
C. economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul
castigat
comerciale

C. M1 creste
79) Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care voteaza intr-
o democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale:


este:


A. M1 si M2 cresc
A. M1 si M2 cresc
85) Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un anumit procent
din depozitele lor:



banci

real
termen scurt
pe termen scurt
productia
pe termen lung
pe termen scurt
credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc


obiectiv
B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:

actiune este:
A. rata dobanzii


99) Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar
si cantitatea de bani reala detinuta de populatie:




ca:


A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei

perioade de timp
un moment dat

derularea acestora
produce:

de noi credite
existente
B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta





garantiilor sale
economii


agregate

A. 2 ani mai tarziu

B. 5 ani mai tarziu





ca:

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad

specifice
A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
care:




guvernamentale
A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
aproximativ:
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%

A. comercianti
B. banci


B. ratelor dobanzii









B. bancnote

a. Constantă
b. Crescătoare
c. Descrescătoare
a. Constantă
b. Crescătoare
c. Descrescătoare
a. Deficit bugetar
a. Exporturile
c. Economiile
a. Exporturile
a. Exporturile
d. Importurile
a. Economiile
b. Exporturile
c. Importurile
a. Economiile
b. Importurile
c. Investitiile
a. Economiile
b. Importurile
a. Investiţiile
c. Exporturile
a. Investiţiile
piaţă:
piaţă:
piaţă:
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
a. PIB
b. PIN
c. PNN
d. VN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
valorile brute a:
a. Exces de cerere
b. Exces de oferta
a. Exces de cerere
b. Exces de oferta
a. Consum
din:
b. Oferta agregată
c. a şi b
a. Riscul de talie
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. şomaj natural
numită :
a. somaj tehnic
b. somaj structural
a. somaj tehnic
b. somaj structural
b. Inflaţia
a. Avantaj abolut
b. Avantaj relativ
a. Avantaj abolut
b. Avantaj relativ
a. Importurilor
b. Uniune vamală
c. Piata comuna
d. Uniune economica
b. Uniune vamală
c. Piata comuna
b. Uniune vamală
c. Piaţă comună
b. Uniune vamală
c. Piaţă comună
MACROECONOMIE
Teste - grilă
la un numar au fost indicatorii (enumerare + explicatii)
au mai fost 5 grile si 2 probleme. nu tin minte
si somajul a mai fost
5. Care dintre urmatoarele caracteristici nu corespunde modelelor economice?
6. Care dintre urmatoarele elemente nu este specific unui graphic?- c) mod calcul date
7. Care dintre urmatorii indicatori ce descriu dinamica preturilor are sfera de cuprindere cea mai mare la nivel
national
8. Care dintre indicatorii ce urmeaza este indicator absolute al variatiei agregatelor macroeconomice?
9. Care dintre urmatorii indicatori macroeconomici nu face parte din Venitul National
10. Care dintre urmatorii indicatori nu face parte din Valoarea Adaugata?
11. Care dintre urmatoarele efecte nu este generat de deprecierea cursului de schimb intr-o economie cu reguli
de schimburi flexibile?
12. Care dintre urmatoarele efecte este generat de cresterea cursului de schimb intr-o economie cu reguli de
schimb fixe.
13. Care este efectul pe care il are devalorizarea monedei nationale…
1. Spre deosebire de microeconomie macroeconomia:

a) include teoria banilor;
b) nu face abuz de ipoteze;
c) utilizează în special noţiuni de agregare;
d) foloseşte termeni ai echilibrului economic.
2. Produsul Intern Brut constituie:

a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară timp de 1 an;
b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară timp de 1 an;
c) valoarea activelor de care dispune ţara la un moment dat;
d) veniturile obţinute în economie.
3. Ce nu se include în PIB-ul pe anul 2007:

a) munca efectuata în gospodăria privată de o persoană plătită;
b) cheltuielile guvernului pentru reparaţia şcolilor în anul 2007;
c) cheltuielile întreprinderii „Lapte” SA pentru laptele achiziţionat de la menaje;
d) procurarea unui pix în schimbul celui pierdut.
1
4. Care din următoarele nu se includ în PIB:
a) bacşişul plătit şoferilor de taxi;
b) salariile profesorilor;
c) munca făcută în gospodăria proprie de o casnică;
d) cheltuielile menajelor pentru servicii de transport.
5. Transferurile sunt:
a) incluse în PIB, deoarece reprezintă venituri;
b) nu sunt incluse în PIB, deoarece nu reprezintă contravaloarea unor bunuri sau servicii;
c) sunt incluse în PIB, deoarece reprezintă o parte a procesului de redistribuire a veniturilor;
d) sunt incluse în PIB, deoarece reprezintă plata unor produse vîndute sau servicii efectuate.
6. Produsul Intern Net se deosebeşte de Produsul Intern Brut prin mărimea:

a) exportului net;
b) plăţilor de transfer şi impozitelor indirecte;
c) investiţiilor nete;
d) amortizării.
7. Venitul Naţional Brut constituie:

a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse şi a amortizării plătite timp de 1 an;
b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale care pot fi produse pe teritoriul ţării timp de 1 an;
c) veniturile obţinute de agenţii naţionali în interiorul şi exteriorul ţării pe parcursul unui an.
8. Evaluarea produsului naţional net poate fi efectuată în felul următor:

a) PNB plus amortizarea;
b) VN plus impozitele indirecte;
c) Consumul plus investiţiile;
d) PNB minus amortizarea.
9. Evaluarea venitului naţional poate fi efectuată în felul următor:

a) PNB la preţul factorilor minus amortizarea;
b) PNN la preţurile pieţei plus amortizarea;
c) suma cheltuielilor pentru cumpărarea de bunuri şi pentru economisire;
d) suma veniturilor factorilor de producţie angajaţi în producerea bunurilor şi serviciilor.
10. Venitul naţional nu poate depăşi:

a) PIB la preţul pieţei;
b) PNB la preţul pieţei;
c) PIB la preţul costului de producţie;
d) PNB la preţul costului de producţie.
11. Venitul Personal al menajelor reprezintă:

a) venit obţinut din moştenire;
b) venitul obţinut de menaje din activitate şi transferuri;
c) venitul destinat consumului;
d) economiile menajelor.
12. Venitul personal include:

a) profiturile societăţilor neindustriale;
b) b) impozite pe asigurări sociale;
c) dobânzi nete plătite de Guvern şi consumatori;
2
d) transferuri de la Guvern şi de la întreprinderi.
13. Venitul Personal Disponibil al menajelor reprezintă:

a) venitul personal rămas după plătirea impozitelor directe şi a taxelor;
b) suma salariilor, rentei şi a dobânzii;
c) venitul naţional după plătirea amortizărilor;
d) transferurile sociale.
14. VPD include:

a) venitul personal;
b) impozite personale;
c) consumul personal;
d) plata dobânzii.
15. Influenţa plăţilor de transfer asupra venitului disponibil este

a) negativă;
b) egală cu zero;
c) pozitivă.
16. Care din mărimile de mai jos nu se includ în PNB calculat după metoda cheltuielilor:
a) investiţii brute;
b) achiziţii guvernamentale;
c) consum;
d) exportul net de mărfuri şi servicii;
e) salariile.
17. PIB nominal reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor calculată :

a) la preţuri curente;
b) la preţurile unui an de referinţă;
c) la preţurile pieţei.
18. PIB real se va calcula ca:

a) raportul dintre PIB nominal şi deflator;
b) raportul dintre indicele preţurilor şi PIB nominal;
c) raportul dintre PIB nominal şi indicele preţurilor;
d) raportul dintre PIB nominal şi cheltuielile pentru amortizare.
19. Deflatorul reprezintă raportul dintre:

a) PNN şi PNB;
b) PNB nominal şi PNB real;
c) PNB şi PNN;
d) PNB şi rata inflaţiei.
20. Presupunem că PNB nominal a crescut de la 500 la 600; ml. lei, iar deflatorul PNB a crescut de la125 la
150. În aşa caz PNB real:
a) va creşte;
b) se va micşora;
c) va rămâne neschimbat;
d) nu poate fi calculat;
e) nu este corect nici un răspuns.
3
21. P.I.B. potenţial este definit prin:
a) valoarea producţiei finite calculată la preţuri curente;
b) valoarea producţiei finite în cazul utilizării depline a resurselor economice disponibile;
c) valoarea producţiei finite, eliberată de influenţa inflaţiei.
22. Caracterul ciclic al evoluţiei activităţii economice se manifestă în:

a) fluctuaţiile periodice ale indicatorilor macroeconomici;
b) contracţiile periodice ale PIB;
c) creşterile periodice ale PIB.
23. Fazei relansării economice îi corespunde:

a) reducerea investiţiilor;
b) micşorarea colectărilor impozitare;
c) creşterea PIB-ului;
d) creşterea deficitului bugetar.
24. Care din procesele enumerate mai jos nu corespund fazei de creştere economică:
a) reducerea şomajului;
b) creşterea investiţiilor în sectorul privat;
c) reducerea preţurilor.
25. În perioada de recesiune economică, are loc creşterea:

a) investiţiilor private;
b) nivelului general al preţurilor;
c) ratei şomajului;
d) cheltuielilor de consum.
26. Care din procesele enumerate mai jos nu se referă la faza de recesiune:
a) reducerea indemnizaţiilor de şomaj;
b) reducerea profitului;
c) reducerea ratei dobânzii;
d) reducerea preţului acţiunilor.
27. Care din indicatori este prociclic?

a) profiturile firmelor;
b) mărimea exporturilor;
c) mărimea şomajului;
d) deficitul bugetului de stat.
28. Care din indicatori este contraciclic?

a) volumul vânzărilor de bunuri;
b) nivelul şomajului;
c) utilizarea capacităţilor de producţie;
d) mărimea profitului firmelor.
29. În condiţiile când muncitorii aşteaptă o inflaţie de 5% şi întreprinzătorii – de 10%, a fost încheiat un
contract care prevede o creştere a salariului cu 8%. Aceasta va aduce la:
a) creşterea ratei ocupaţiei;
b) scăderea ratei ocupaţiei;
c) nu va schimba gradul de ocupare;
4
d) va influenţa ocuparea în diferite moduri.
30. În perioada scurtă, cu creşterea preţurilor ocuparea va creşte în caz dacă:

a) preţurile cresc mai repede decât salariul nominal;
b) creşte salariul real;
c) productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul real;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
31. Dacă Guvernul stabileşte un salariu minim ridicat, ce urmări va avea această decizie:
a) vor beneficia şomerii;
b) vor suferi indivizii care muncesc;
c) va scădea cantitatea cerută de muncă;
d) nu se vor produce schimbări.
32. Şomajul este rezultatul:

a) pierderii locurilor de muncă;
b) creşterii ofertei de muncă;
c) reducerii cererii de muncă.
33. Rata şomajului efectiv reprezintă:

a) raportul numărului celor neocupaţi la cei ocupaţi;
b) raportul numărului celor neocupaţi la populaţia activă;
c) raportul numărului şomerilor la populaţia totală;
d) raportul numărului şomerilor la populaţia activă.
34. Şomajul fricţional are loc în cazul când:

a) în economie se petrec schimbări tehnologice;
b) firmele disponibilizează lucrătorii în condiţiile recesiunii economice;
c) lucrătorul se disponibilizează pentru a căuta un nou loc de muncă mai favorabil;
d) răspunsul corect lipseşte.
35. Modificările în cererea consumatorilor şi retehnologizările majorează:

a) şomajul fricţional;
b) şomajul structural;
c) şomajul ciclic.
36. Cei care au pierdut locul de muncă în urma recesiunii economice se includ în categoria şomerilor:
a) fricţionali;
b) ciclici;
c) structurali;
d) voluntari.
37. Ocuparea deplină a forţei de muncă presupune:

a) lipsa totală a şomajului;
b) existenţa şomajului ciclic;
c) existenţa şomajului natural.
38. Rata naturală a şomajului caracterizează situaţia când:

a) există şomaj ciclic;
b) lipseşte şomajul fricţional;
c) şomajul natural este constant;
5
d) şomajul structural este de scurtă durată;
e) nici o variantă corectă.
39. Legea lui Okun reflectă dependenţa între şomaj şi:

a) PNB real;
b) PNB nominal;
c) devierea PIB-ului efectiv de la cel potenţial.
40. Curba lui Okun se deplasează în sus, dacă creşte:

a) rata naturală a şomajului;
b) rata şomajului ciclic;
c) venitul naţional al ocupării totale;
d) mărimea parametrilor curbei lui Okun.
41. Care din măsurile de politică economică pot servi direct la combaterea şomajului structural:
a) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
b) mărirea transparenţei pieţii muncii;
c) recalificarea forţei de muncă pentru noile necesităţi ale economiei;
d) creşterea mărimii indemnizaţiei de şomaj.
42. În situaţia în care, într-o ţară, există un şomaj ciclic considerabil, guvernul acestei ţări poate adopta
una din următoarele măsuri de politică economică pentru reducerea lui:
a) majorarea impozitelor şi reducerea cheltuielilor publice;
b) reducerea impozitelor şi majorarea cheltuielilor publice;
c) stimularea creşterii importurilor;
d) stimularea creşterii ratei dobânzii.
43. În care din situaţiile de mai jos se manifestă inflaţia?

a) când sporesc preţurile la unele bunuri alimentare;
b) când cresc preţurile bunurilor mai calitative;
c) când cresc preţurile la resursele energetice;
d) când are loc o creştere generalizată a preţurilor.
44. Indicatorul ratei inflaţiei reprezintă:

a) nivelul general al preţurilor anului curent raportat la nivelul general al preţurilor anului precedent;
b) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi nivelul general al preţurilor anului
precedent;
c) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului precedent raportată la nivelul
general al preţurilor anului precedent;
d) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului precedent raportată la nivelul
general al preţurilor anului curent.
45. Care din următoarele cauze ale inflaţiei se datorează cererii agregate şi care se datorează ofertei
agregate:
a) o creştere a cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri şi servicii finanţate prin emisiune monetara;
b) o creştere a preţului petrolului;
c) o reducere a impozitului pe venitul personal;
d) o descreştere în înclinaţia marginală spre economisire a manajelor.
46. Stagflaţia este situaţia:
6
a) creşterii preţurilor şi creşterii volumului de producţie;
b) creşterii preţurilor şi stagnării/reducerii volumului de producţie;
c) reducerii preţurilor şi a volumului de producţie.
47. În corespundere cu efectul Fischer, un ritm mai înalt al inflaţiei determină creşterea:
a) stocurilor monetare ale populaţiei;
b) ratei nominale a dobânzii;
c) ratei reale a dobânzii.
48. Nivelul anual al inflaţiei este de 20%, banca acordă credite şi încasează 30%. Cu ce va fi egală rata
reală a dobânzii?
a) 10%;
b) 20%;
c) 30% .
49. Un student dispune de 1000 u.m. şi trebuie să decidă: să-i consume sau să facă economii. Dacă i-ar
depune la bancă, peste un an ar primi 1120 u.m. Rata inflaţiei constituie 14% anual.
Ce sfat îi veţi da studentului?
a) să cheltuie mijloacele de care dispune;
b) să facă economii.
50. Ce sfat îi veţi da studentului (vezi sarcina precedentă), dacă banca va achita la depuneri o dobîndă în
mărime de 20% anual, iar rata inflaţiei va rămînea neschimbată?
b) să le depună la bancă.
51. Care din următoarele afirmaţii referitoare la procesul inflaţionist este falsă:
a) afectează în mod negativ pe cei care dispun de venituri fixe;
b) afectează în mod negativ pe cei care economisesc;
c) afectează în mod negativ sectorul public, ducând la creşterea datoriei publice;
d) afectează în mod negativ proprietarii de bunuri imobiliare.
52. Curba lui Phillips este o metodă cu ajutorul căreia putem să prezentăm şi să analizăm:
a) a.) cererea agregată;
b) oferta agregată.
53. Curba Phillips pe termen scurt ilustrează:

a) dependenţa inversă dintre salariul real şi cel nominal;
b) dependenţa inversă dintre ritmul inflaţiei şi rata şomajului;
c) dependenţa directă dintre salariul nominal şi ritmul inflaţiei;
d) dependenţa directă dintre salariul real şi rata şomajului.
54. Curba Phillips pe termen lung este reprezentată de o curbă

a) verticală;
b) orizontală;
c) crescătoare;
d) descrescătoare.
55. Conceptul de cerere agregată utilizat în analiza macroeconomică şi cel al cererii utilizat în
microeconomie sunt noţiuni:
a) identice;
7
b) complementare;
c) substituibile;
d) nici un răspuns corect.
56. Prin cererea agregată se înţeleg cheltuielile:

a) a) planificate;
b) efective;
c) curente;
d) viitoare;
e) posibile;
f) necesare;
g) nici o variantă corectă.
57. Component al cererii agregate nu sunt:

a) achiziţiile publice;
b) cheltuielile investiţionale brute;
c) cheltuielile de consum;
d) impozitele;
e) exportul net.
58. Curba cererii agregate exprimă:

a) dependenţa directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei;
b) dependenţa inversă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei;
c) dependenţa inversă dintre nivelul general al preţurilor şi venitul naţional;
d) dependenţa directă dintre nivelul general al preţurilor şi venitul naţional.
59. Panta curbei cererii agregate devine mai lentă când:

a) există o mai mare sensibilitate a cheltuielii investiţionale la rata dobânzii;
b) există o mai mare sensibilitate a cererii de bani la rata dobânzii;
c) există o valoare mai mică a multiplicatorului cheltuielilor;
d) există o mai mare ofertă nominală de bani.
60. Care din următorii factori va provoca, în perioada lungă, o deplasare a curbei cererii agregate spre
dreapta :
a) o creştere a nivelului general al preţurilor;
b) o reducere a ofertei de monedă;
c) o creştere a cheltuielilor publice.
61. La micşorarea ofertei monetare curba cererii agregate se deplasează:

a) în stânga;
b) în dreapta.
62. Dacă în economie nivelul producţiei depăşeşte cererea agregată atunci:

a) apare investiţia nedorită în stocuri;
b) dispare investiţia în stocuri;
c) investiţia în stocuri rămâne constantă.
63. Curba ofertei agregate exprimă raportul dintre:

a) nivelul preţurilor şi volumul consumat al PIB;
b) nivelul preţurilor şi volumul produs al PIB;
c) nivelul preţurilor şi volumul planificat al PIB.
8
64. În corespundere cu modelul keynesist, curba ofertei agregate:
a) posedă o pantă pozitivă;
b) posedă o pantă negativă;
c) este orizontală;
d) este verticală.
65. Dacă curba ofertei agregate este perfect inelastică, o creştere în cererea agregată va conduce la o
creştere în:
a) volumul de producţie;
b) venit;
c) preţuri.
66. Oferta agregată este direct proporţională cu nivelul preţului când:

a) există şomaj ciclic şi structural;
b) curba ofertei de muncă se ajustează imediat la modificările ce apar în cererea de muncă;
c) curba cererii de muncă se ajustează imediat la nivelul preţului, dar curba ofertei de muncă nu se
ajustează imediat la nivelul preţului;
d) curba ofertei de muncă se ajustează imediat la nivelul preţului, dar curba cererii de muncă nu se
ajustează imediat la nivelul preţului.
67. Graficul funcţiei ofertei agregate se va deplasa în stânga când există:

a) aşteptări pentru o scădere a ratei inflaţiei;
b) creşterea ofertei de bani;
c) micşorarea parametrului funcţiei lui Okun;
d) micşorarea coeficientului, ce caracterizează modificarea salariului în dependenţă de nivelul şomajului.
68. Cheltuielile de consum reprezintă:

a) partea venitului disponibil utilizată pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor în perioada curentă;
b) partea venitului disponibil destinată cumpărării bunurilor şi serviciilor în perioada viitoare;
c) partea venitului ce se acumulează pe conturile bancare;
69. Consumul este condiţionat de creşterea:

a) venitului brut;
b) venitul disponibil;
c) înclinaţiei marginale spre consum;
d) achiziţiile guvernamentale.
70. Înclinaţia marginală spre consum semnifică:

a) raportul dintre sporul consumului şi sporul economiilor;
b) raportul dintre volumul consumului şi volumul venitului disponibil;
c) sporul consumului la o unitate de spor a venitului disponibil;
d) toate răspunsurile sunt greşite.
71. La o creştere a venitului disponibil, în abordare keynesistă:

a) consumul va creşte direct proporţional cu venitul;
b) economiile vor creşte direct proporţional cu venitul;
c) consumul va creşte într-o proporţie mai mică, iar economiile într-o proporţie mai mare în raport cu
venitul disponibil.
9
72. Funcţia de consum C=0,68Y s-a modificat peste o perioadă de timp si a devenit C=0,42Y, ca rezultat a
avut loc:
a) micşorarea economiilor populaţiei;
b) creşterea economiilor populaţiei;
c) consumul a rămas la acelaşi nivel;
d) consumul a crescut;
e) nici una din cele anterioare.
73. Consumul autonom este cel care:

a) depinde de preţurile bunurilor de consum;
b) rezultă din preferinţele individuale ale consumatorului de a cheltui venitul pentru diferite bunuri;
c) nu depinde de venitul disponibil al menajelor.
74. Economiile, în sens macroeconomic, semnifică:

a) depozitele populaţiei în băncile comerciale;
b) suma tuturor activelor familiale;
c) venitul disponibil neutilizat pentru consum într-o perioadă determinată de timp;
75. Micşorarea economiilor ne arată că scade:

a) cererea pentru resursele de credit;
b) oferta pentru resursele de credit.
76. Înclinaţia marginală spre economisire este:

a) pozitivă;
b) negativă;
c) constantă;
d) nici o variantă corectă.
77. Sub aspect macroeconomic, investiţiile reprezintă:

a) parte a venitului neutilizat în perioada curentă;
b) cheltuielile legate de factorul capital;
c) cheltuielile legate de cumpărarea valutei şi a bunurilor imobiliare.
78. Investiţiile globale brute sunt:

a) cheltuielile legate de înlocuirea capitalului uzat;
b) cheltuielile legate de înlocuirea capitalului uzat şi sporul de capital;
c) cheltuielile legate de cumpărarea bunurilor de consum.
79. Investiţiile nete includ:

a) construcţia depozitului pentru producţia finală;
b) procurarea unui automobil în gospodăria particulară;
c) înlocuirea utilajului defectat cu un utilaj nou;
d) achiziţionarea unui lot de pământ de către o firmă.
80. Micşorarea ratei dobânzii duce la:

a) creşterea investiţiilor;
b) diminuarea investiţiilor;
c) creşterea economiilor naţionale;
d) micşorarea economiilor naţionale.
10
81. Presupunem că volumul economiilor este constant, iar majorarea cererii investiţionale măreşte rata
dobânzii. Ce se întâmplă cu volumul investiţiilor?
a) se va micşora;
b) se va mări ;
c) nu se va schimba.
82. Care din următoarele este cel mai puţin probabil să stimuleze o creştere a investiţiilor:
a) o scădere în rata dobînzii;
b) o creştere în cheltuielile de consum;
c) o lichidare a stocurilor;
d) o creştere a importului;
e) progresele tehnologice.
83. O creştere a impozitelor presupune:

a) o deplasare în jos a funcţiei de consum;
b) o reducere a cererii aggregate;
c) o reducere a venitului de echilibru.
84. Micşorarea impozitelor duce la o creştere a:

a) investiţiilor;
b) economiilor private;
c) economiilor publice;
d) economiilor naţionale.
85. În perioada lungă o descreştere în taxe duce la:

a) creşterea nivelului preţului şi venitului real;
b) creşterea nivelului preţului, însă nu afectează venitul real;
c) creşterea venitului real, însă nu afectează nivelul preţului;
d) nu afectează nici nivelul preţului, nici venitul real.
86. Curba Laffer reflectă dependenţa dintre cota impozitării şi:

a) mărimea ofertei agregate;
b) mărimea cererii agregate;
c) masa impozitelor colectate în buget;
d) nici un răspuns nu este corect.
87. O schimbare în cheltuielile publice:

a) nu afectează curba cererii agregate;
b) schimbă înclinaţia curbei cererii agregate;
c) deplasează curba ofertei agregate;
d) deplasează curba cererii agregate.
88. Deficitul bugetului de stat se formează în cazul când:

a) suma cheltuielilor publice devansează suma veniturilor publice;
b) cheltuielile publice cresc;
c) veniturile publice scad;
89. Datoria publică reprezintă suma anterioarelor:

a) cheltuieli publice;
b) deficite publice;
11
c) cheltuieli pentru apărarea naţională.
90. La stabilizatori automaţi se referă:

a) cheltuielile pentru ocrotirea mediului înconjurător;
b) impozitele pe venit şi indemnizaţii pentru şomaj;
c) taxele vamale şi accizele;
91. Nu reprezintă instrument al politicii fiscale:

a) modificarea achiziţiilor publice;
b) reglementarea ratei dobânzii;
c) reglementarea transferurilor;
d) modificarea cotelor impozitare.
92. Politica fiscală stimulatoare presupune:

a) majorarea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
b) reducerea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
c) majorarea achiziţiilor publice şi reducerea impozitelor;
d) reducerea achiziţiilor publice şi majorarea impozitelor.
93. Politica fiscală stimulativă este îndreptată spre:

a) majorarea volumului de producţie şi nivelului angajării în economie;
b) micşorarea ritmului inflaţiei;
c) stabilizarea ratei de schimb;
d) echilibrului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat.
94. La măsurile stimulative ale politicii fiscale se referă:

a) vânzarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
b) procurarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
c) nici un răspuns nu este corect.
95. Politica fiscală restrictivă presupune:

96. Politica bugetar - fiscală restrictivă se realizează:

a) a) în condiţiile unei situaţii economice stabile;
b) cu scopul micşorării inflaţiei;
c) pentru stimularea activităţii de antreprenoriat;
d) toate răspunsurile sunt incorecte.
97. Guvernul majorează impozitele şi achiziţiile guvernamentale cu aceieaşi valoare – 120 mil.lei. Dacă
înclinaţia marginală spre consum este de 0,7, ce se va întîmpla cu economiile naţionale?
a) se vor micşora cu 36 mil.lei;
b) se vor micşora cu 84 mil.lei;
c) se vor micşora cu 120 mil.lei;
d) se vor majora cu 36 mil.lei;
e) se vor majora cu 84 mil.lei;
f) se vor majora cu 120 mil.lei.
12
98. Moneda reprezintă:
a) activ financiar utilizat pentru efectuarea tranzacţiilor;
b) mijloc de plată oficializat în ţara dată;
c) măsură de evidenţă, mijloc de circulaţie şi plată;
99. Prin cerere monetară se înţelege:

a) dorinţa persoanelor individuale de a fi mai bogate;
b) cererea de active financiare sub formă monetară;
c) un mijloc de control al ofertei monetare;
d) nici unul din răspunsurile de mai sus.
100. În condiţiile creşterii venitului naţional, cererea monetară:

a) creşte din motive de tranzacţie şi precauţie;
b) scade din motive de speculaţie;
c) scade din motive de tranzacţie şi speculaţie.
101. Cererea monetară creşte când:

a) PIB-ul real creşte;
b) PIB-ul real scade;
c) rata nominală a dobânzii creşte;
d) rata nominală a dobânzii scade.
102. Oferta monetară dintr-o economie este realizată de:

a) Ministerul finanţelor;
b) Banca Centrală şi băncile comerciale;
c) Instituţiile publice.
103. Oferta monetară depinde de:

a) rata dobânzii la credite bancare;
b) emiterea banilor în numerar şi a banilor scripturali;
c) dorinţele populaţiei de a păstra banii sub formă lichidă.
104. Principalele instrumente ale politicii monetare sunt:

a) cheltuielile publice, impozitele şi rata rezervelor obligatorii;
b) oferta monetară, achiziţiile publice şi impozitele;
c) rezervele bancare şi rata dobânzii;
d) operaţiunile pe piaţa deschisă, rata rezervelor obligatorii şi taxa rescontului.
105. Oferta de bani va creşte dacă:

a) BNM va mări rata rezervelor obligatorii;
b) BNM va reduce rata rezervelor obligatorii;
c) statul va emite obligaţiuni;
d) statul răscumpără obligaţiunile sale de pe piaţă.
106. Majorarea de către Banca Centrală a taxei rescontului determină:

a) extinderea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale;
b) restrângerea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale;
c) creşterea multiplicatorului bancar;
d) reducerea multiplicatorului bancar.
13
107. Creşterea ratei de refinanţare duce la:
a) creşterea preţurilor la acţiuni şi obligaţiuni;
b) creşterea preţurilor la acţiuni şi micşorarea preţurilor la obligaţiuni;
c) micşorarea preţului la acţiuni şi obligaţiuni.
108. La măsurile stimulative ale politicii monetare se referă:

c) creşterea ratei dobînzii;
d) reducerea ratei dobînzii.
109. Creşterea masei monetare în economie este rezultatul:

a) majorării bazei monetare;
b) micşorării ratei rezervelor obligatorii;
c) micşorării rezervelor excedentare a băncilor comerciale;
d) toate cele enumerate mai sus.
110. Masa monetară se va reduce, dacă Banca Centrală:

a) reduce rata rezervei obligatorii;
b) vinde HVS;
c) ridică taxa rescontului;
d) toate răspunsurile sunt corecte;
e) sunt corecte răspunsurile b şi c.
111. Politica monetar-creditară restrictivă se realizează :

a) în condiţiile unei situaţii economice stabile;
112. Panta curbei LM devine abruptă când:

a) politica monetară este eficientă;
b) politica monetară este ineficientă;
c) politica fiscală este eficientă;
d) politica fiscală este ineficientă.
113. Creşterea ofertei monetare va determina:

a) deplasarea curbei IS la stânga şi reducerea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;
b) deplasarea curbei LM la dreapta şi creşterea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;
c) deplasarea curbei IS la dreapta, creşterea nivelului venitului, dar reducerea ratei dobânzii;
d) deplasarea curbei LM la dreapta, creşterea nivelului venitului, dar reducerea ratei dobânzii.
114. Creşterea cheltuielilor publice va determina:

b) deplasarea curbei IS la dreapta şi creşterea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;
115. Majorarea impozitelor va determina:

14
116. Mica economie deschisă semnifică:

a) un teritoriu mic după suprafaţă;
b) o pondere mică a importului-exportului în PIB;
c) economia care nu poate influenţa deplasările internaţionale de capital şi rata dobânzii mondiale;
d) o populaţie cu un grad înalt de emigrare.
117. Totalitatea cheltuielilor efectuate de populaţie pentru cumpărarea bunurilor străine minus
cheltuielile agenţilor străini pentru cumpărarea bunurilor ţării date reprezintă:
a) consum naţional;
b) export net;
c) export;
d) import.
118. Care din cele de mai jos nu reprezintă rezultatul unei creşteri în exportul net :
a) deprecierea monedei naţionale;
b) stimularea activităţii principalilor parteneri comerciali;
c) deprecierea monedei străine;
d) partenerii comerciali străini ridică bariere tarifare.
119. Balanţa comercială reprezintă:

a) toate tranzacţiile rezidenţilor ţării date cu exteriorul;
b) exportul şi importul de bunuri şi servicii;
c) cumpărarea-vânzarea activelor financiare din exteriorul ţării;
d) diferenţa dintre valoarea exportului şi a importului.
120. Balanţa comercială a ţării este deficitară, dacă:

a) cheltuielile publice depăşesc veniturile publice;
b) capitalul exportat este mai mare decât cel importat;
c) ţara cumpără în străinătate bunuri cu valoare mai mare decât vinde în străinătate;
d) ţara vinde peste hotare bunuri cu valoare mai mare decât cumpără de acolo.
121. Creşterea deficitului balanţei de plăţi:

a) majorează rezervele valutare ale Băncii Centrale;
b) reduce rezervele valutare ale Băncii Centrale;
c) nu influenţează mărimea rezervelor valutare ale Băncii Centrale.
122. Aprecierea ratei de schimb valutar contribuie la:

a) scumpirea relativă a bunurilor de import;
b) scumpirea relativă a bunurilor autohtone;
c) creşterea exportului net.
15
16
PROBLEME
1. Analizaţi dependenţele dintre produs şi venit, completând următorul tabel

mld. u.m.
1. PNB 5000,0
2. Amortizarea 523,6
3. PNN ?
4. Impozite indirecte 410,2
5. Plăţi de transfer 28,3
6. Dotaţii (subvenţii) 2,5
7. Venitul naţional ?
8. Veniturile corporaţiilor 273,2
9. Plăţile nete pentru dividende 450,2
10. Plăţi pentru asigurarea socială 481,9
11. Transferuri de la Guvern 437,5
12. Venit personal In formă de dobândă 610,7
13. Dividende 112,3
14. Venit personal ?
15. Impozite pe venit personal şi plăţi neimpozabile 614,5
16. Venit personal disponibil ?
2. Analizaţi datele din tabel.

Indicatorii Mld. u.m.
1. Procente încasate pentru credite 17
2. Investiţii private brute 70
3. Salariile 290
4. Profiturile corporaţiilor 131
5. Impozite indirecte, plăţi de transfer, plăţi neimpozabile 34
6. Renta plătită proprietarilor bunurilor arendate 27
7. Exportul net 12
8. Achiziţii guvernamentale 98
9. Investiţii nete private 52
10. Venituri pe proprietate 32
11. Dotaţii întreprinderilor de stat 4
12. Transferuri către populaţie 25
13. Cheltuieli de consum 288
Calculaţi :
1) PIB după metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor.
2) Produsul Naţional Net.
3) Venitul naţional.

Metoda cheltuielilor
17
PNB=C+I+G+Xn=12+98+70+288+4=472
Xn=X-Import
Metoda veniturilor
Dob+salarii+renta+profit
PNB=27+290+131+17+32=497
PNN=PNB-A =497-18=479
A=I-In=18
3) Venitul naţional
PNN-Impozite nete. =479-34=445
Impozite Indirecte nete= Impozite indirecte –Subventii=34

Indicatorii u.m.
1. Salarii 800
2. Asigurarea socială plătită de întreprinderi 240
3. Asigurarea socială plătită de lucrători 32
4. Transferuri pe venit 24
5. Impozite pe venitul persoanelor fizice 40
6. Dividende nete 160
7. Beneficii nedistribuite 40
8. Subvenţii 4
9. Amortizarea 20
10. Impozite indirecte 80
Calculaţi:
1) Produsul Naţional Brut.
3) Venitul Personal Disponibil.

PNB=1000
PNN=PNB-A=980
VN==PNN-Impozite indirecte nete=904
VP=VN-Vi+Transf=928
VPD=VP-Impozit=888

Indicatorii u.m.
- PNB 6200
- investiţiile brute 750
- investiţiile nete 680 .
- dobânzi 210
- chirii 170
- salarii 4800
18
- dividende 610
- cheltuieli publice 1500
- transferuri publice 140
- exporturi nete 110
- impozite indirecte 330
- impozite pe veniturile persoanelor fizice 490
- subvenţii 60
Calculaţi:
1) Produsul Naţional Brut.=PNN+A PNN=PNB-A=6200-70=6130
A=Investitii brute –Investitii nete=70
2) Venitul naţional=PNN-Impozite indirecte nete. =6130-270=5860

Impozite undurecte nete= Impozite indirecte –Subventii=330-60=270
VPD=VP-Impozit=5180
VP=VN-Vi+Transf=6000
5. Intr-o economie a fost creat un PNB în valoare de 8000 u.m., cheltuielile de consum au constituit 2600 u.m.,
cheltuielile guvernamentale -1500 u.m., exportul net - 125 u.m., exportul - 570 u.m., amortizarea - 370 u.m.
Determinaţi:
1) Produsul Naţional Net;
2) Mărimea investiţiilor;
3) Volumul importului.
PNN=PNB-A=7630
Investitii=0
Importul=X-Xn=445
6. În economia naţională a fost creat un PIB în valoare de 6000 u.m.. Cheltuielile de consum au constituit 2800
u.m., cheltuielile guvernamentale 800 u.m., exportul net -80 u.m., exportul 260 u.m., amortizarea 170 u.m.
Determinaţi:
1. PIN;
2. Volumul importului;
3. Investiţiile nete;
4. Investiţiile brute.
1 PIN=PNB-A=6000-170=5830u.m
2 Imp=Ex-Xn=260-(-80)=340
Xn=Ex-Imp
3 Ib=In+A
In=Ib-A=2480-170=2310 u.m
4. PIB=G+C+Ib*Xn
Ib=PIB-C-G-Xn=6000-2800=800-(-80)=2480
7. În economie a fost creat un PNB în valoare de 5000 u.m.. Cheltuielile de consum au alcătuit 3000 u.m.,
cheltuielile guvernamentale 960 u.m., investiţiile brute 1000 u.m., investiţiile nete 800 u.m., excedentul
bugetar 30 u.m.
Determinaţi:
19
1. PNN.
2. Exportul net.
3. Amortizarea.
4. Venitul disponibil al menajelor.
5. Economiile menajelor.
PNN=PNB-A
Ib=In+A
A=Ib-In=1000-800=200u.m
PNN=5000-200=4800u.m
PIB=C+G+Ib+Xn
Xn=PIB-C-G-Ib=5000-3000-960-1000=40u.m
Ib=In+A
A=200u.m
VPD= VP – Ipoz.pe venit
VP=VN-V fac.+ Transferuri
8. Intr-o economie a fost creat un PIB în valoare de 9000 u.m.. Cheltuielile de consum au constituit 4600 u.m.,
cheltuielile guvernamentale 2100 u.m., exportul net 125 u.m., exportul 570 u.m., amortizarea 270 u.m.
Determinaţi:
1. Mărimea investiţiilor.
2. Volumul importului.
3. PIN.
Ib=PIB-C-G-Xn=9000-4600-2100-125=2165u.m
Imp=Ex-Xn=570-125=445u.m
Xn=Ex-Imp
PIN=PIB-A=9000-270=8730u.m
9. Fie că o economie produce numai 4 bunuri. În tabel sunt prezentate cantitatea şi preţul fiecăruia din ele
pentru 2 perioade de timp:
Bunurile Anul „n-1” Anul „n”
Cantitatea Preţul Cantitatea Preţul
A 15 1 20 1
B 5 1 8 2
C 10 2 11 4
D 1 10 2 10
Determinaţi:
1. PIB nominal pentru ambele perioade.
2. PIB real pentru anul „n”.
3. Indicele de deflaţie.
1PIBn=∑Pi*Qi
n-1
PIBn = 1*15+1*5+2*10+10*1=50
n
PIBn=1*20+2*8+4*11+10*2=100
2PIBr=PIBn/IP;
IP=∑Pi*Q0/∑P0*Q0-indicile Laspeyres
IP=1*15+2*5+4*10+10*1/1*15+1*5+2*10+10*1=75/80=1,5
PIBr=PIBn/IP=100/1,5=66,7
3D=PIBn/PIBr*100-indicile de deflatie(Paashe)
D=100/66,7*100%=150%
20
10. Completaţi tabelul:
Anul PNB nominal ml. u.m. PNB real ml. u.m. Indicele de deflaţie
1 6720 6200 1,084

2 5634 5200 1,0835

Anul PNB nominal ml. u.m. PNB real ml. u. m. Indicele de deflaţie
1 3720 2200 1,691
2 2400 1,667

Anul PNB nominal ml. u.m. PNB real ml. u..m. Indicele de deflaţie
1 4820 4200 1,1476
2 4600 1,1480
13. Populaţia în vârstă de muncă a unei ţări este de 15 mil. cetăţeni, din care 8 mil. sunt apţi de muncă.
Populaţia ocupată reprezintă 6 mil. persoane. Din populaţia neocupată 3/4 caută un loc de muncă şi sunt
dispuşi să se angajeze imediat.
Determinaţi:
1. Gradul de ocupare a forţei de muncă;
2. Rata şomajului efectiv.
14. Următoarele date caracterizează situaţia de pe piaţa muncii (mii persoane):

2000 2009
Forţa de muncă 84889 95453
Angajaţi 80796 87524
Numărul şomerilor
Rata şomajului
Determinaţi:
1. Numărul şomerilor şi rata şomajului în 2000 şi 2009.

2. Cum poate fi explicată creşterea simultană a numărului celor angajaţi şi şomerilor?
3. Se poate de afirmat, că anul 2009 se caracterizează printr-o ocupare deplină a forţei de muncă?
15. Lunar sunt concediaţi 2% şi reangajaţi 4% din forţa de muncă. calculaţi rata şomajului.
16. Iniţial numărul celor ocupaţiconstituia 90 mil. persoane, iar numărul şomerilor 10 mil. persoane. După o
lună, din numărul celor ocupaţi 0,5 mil. persoane au fost eliberate, iar 1mil şomeri înregistraţi au încetat să
caute un loc de muncă.
Determinaţi:
1. Rata şomajului pentru condiţiile iniţiale;
2. Numărul celor angajaţi rămaşi peste 1lună;
3. Numărul şomerilor peste 1 lună;
4. Rata şomajului după schimbările intervenite pe piaţa muncii.
21
17. Într-o economie rata şomajului a evoluat în felul următor: 6,6 % în 2005, 5,3 % în 2006, 5,0 % în 2007 şi
4,8 % în 2008, PIB efectiv în 2008 constituind 1479, 4 mil.u.m.
Determinaţi:
1. Devierea PIB efectiv de la cel potenţial pentru fiecare an;
2. PIB potenţial pentru anul 2008.
18. În tabel sunt prezentate date referitoare la PIB efectiv şi potenţial. În 2006 economia activă în condiţiile
ocupării depline, nivelul şomajului alcătuind 6%.
(mlrd.u.m.)
Anul PIB potenţial PIB efectiv
2006 3000 3000
2007 3800 3705
2008 4125 3712,5
Determinaţi cu referinţă la datele pentru anul 2007 şi 2008:
1. Diferenţa absolută şi relativă dintre PIB efectiv şi potenţial;
2. Rata şomajului, aplicând legea lui Okun.
19. Nivelul şomajului natural a alcătuit, în anul curent , 6 % iar nivelul şomajului efectiv 10%.
Determinaţi:
1. Mărimea decalajului dintre PIB efectiv şi cel potenţial, dacă coeficientul de sensibilitate a PIB
faţă de şomajul ciclic este 2;
2. Care vor fi pierderile provocate de şomajul ciclic, dacă PIB efectiv a constituit 600 mil.u.m.?
20. Folosind datele din tabel calculaţi indicele preţurilor pentru 2009 (anul de bază – 2005)
Denumirea Q P (u. m.)
2005 2009
Rochii 1 10 25
Pantofi 25 0,55 2
Caiete 12 2 7
Manuale 6 12 30
Pantaloni 3 12 25
Ciorapi 5 0,20 1,2
21. Economia se caracterizează prin următoarele date: rata efectivă a şomajului 3.6%, şomajul natural 5,4%,
rata inflaţiei anticipate 4%, coeficientul reacţiei inflaţiei la şomaj 0,5. În baza ecuaţiei curbei lui Phillips,
calculaţi rata efectivă al inflaţiei.
22. O economie este descrisă de curba lui Phillips: π 1 = π -1 – 0,7 (U-0,05).

Determinaţi:
1. Rata naturală a şomajului;
2. Cu cât va creşte rata şomajului ciclic dacă rata inflaţiei se va reduce cu 4 puncte?
3. Reprezentaţi grafic dependenţa dintre inflaţie şi şomaj în perioada scurtă şi lungă de timp.
23. Ecuaţia ce descrie curba cererii agregate în anul de bază este Y = 3 300 – 3P, iar în anul curent Y= 3 270 –
3P. PNB potenţial nu s-a modificat şi a rămas la nivelul 3 000 u.m.
Determinaţi:
1. PNB de echilibru în perioada scurtă;
2. Nivelul inflaţiei în perioada lungă;
22
3. Prezentaţi grafic situaţia dată.
24. Funcţia de consum este C = 100 + 0,8Y. Datele cu referinţă la venitul disponibil sunt date în tabel:
Venitul Cheltuielile de Economiile Înclinaţia marginală
disponibil consum spre economii
600
800
1000
1200
1400
Determinaţi:
1. Cheltuielile de consum;
2. Economiile;
3. Înclinaţia marginală spre economii.
25. Se cunosc următoarele date: С = 225 + 0,7(Y -Т); I=245 mil. lei; G=420 mil. lei, impozitele =200 mil. lei.
Calculaţi venitul naţional.
26. Economiştii anticipează că peste un an situaţia economică în ţară se va caracteriză prin următorii
parametri: C = 10 + 0,8Y ; I = 60 mld. u.m.; G = 100 mld. u.m..Să se calculeze PIN anticipat pentru anul
viitor.
27. Economiştii presupun că dependenţa cheltuielilor de consum şi a investiţiilor de mărimea PIB se reflectă în
următoarele ecuaţii (mlrd.u.m.) C = 8 + 0,5Y; I = 0,2Y. Conform prognozelor, cheltuielile guvernamentale
în anul viitor vor alcătui 50 mld. u.m., iar exportul net 5 mld. u.m. Determinaţi PIB prognozat pentru anul
viitor.
28. Funcţia economiilor reprezentă S = 0,25Yd - 20. Volumul investiţiilor este egal cu 30 u.m.
Determinaţi:
1. Venitul naţional de echilibru;
2. Cu cât va fi egal venitul naţional dacă, aşteptând o micşorare a veniturilor, gospodăriile vor
majora economiile cu 20 u.m.?
29. Într-o economie închisă funcţia de economisire este S = 0,3(Y–T)–300, bugetul de stat este echilibrat,
cheltuielile guvernamentale constituie 300 u.m., iar investiţiile 600 u.m.
Determinaţi:
1. Funcţia de consum;
2. Venitul de echilibru;
3. Venitul disponibil;
4. Noul venit de echilibru dacă investiţiile cresc cu 100 u.m.
30. Cunoaştem, că în economie venitul naţional de echilibru este mai mic cu 153 u.m. decât venitul naţional
corespunzător ocupării depline. Consumul menajelor este С = 151,3+0,8(Y-T), investiţiile I= 0,05Y+85,4,
achiziţiile guvernamentale sunt egale cu impozitele, rata de impozitare pe venit este egală cu 0,25.
Determinaţi venitul naţional corespunzător ocupării depline.
31. Funcţia consumului este reprezentată de ecuaţia C=100 + 0,6 (Y-T).

Determinaţi:
1. Cum se va modifica venitul de echilibru dacă impozitele se vor micşora cu un 1 mil. u.m.?
2. Cum se va modifica venitul de echilibru dacă cheltuielile guvernamentale vor creşte cu 1 mil.u.m.?
23
32. În anul trecut PNB a constituit 1000 u.m., G = 100 u.m.. Majorând cheltuielile cu 60 u.m. guvernul a reuşit
să mărească PNB cu 200 u.m., deficitul bugetului constituind 0. Determinaţi înclinaţia marginală spre
consum.
33. Economia se află în stare de echilibru. Înclinaţia marginală spre consum alcătuieşte 0,8, iar înclinaţia
marginală spre import 0. Cum se modifică PIB de echilibru, dacă statul majorează cheltuielile
guvernamentale cu 2 mld. u.m., în timp ce încasările impozitare rămân neschimbate?
34. Economia ţării se caracterizează prin următoarele: venitul efectiv Y = 3500 u.m.; înclinaţia marginală spre
consum 0,8; venitul de echilibru Y* = 3700 u.m..
1. Cum trebuie să se modifice cheltuielile guvernamentale (celelalte condiţii rămânând constante) pentru
ca economia să atingă starea de echilibru (Y* = 3700)?
2. Cum trebuie să se modifice încasările impozitare (celelalte condiţii rămânând constante), pentru
ca economia să atingă starea de echilibru?
35. Într-o economie, funcţia de consum este C = 500 + 0,75 (Y–T); investiţiile constituie 1500 u.m.; cheltuielile
publice 1000 u.m., bugetul de stat este echilibrat.
Determinaţi:
2. Dacă venitul de echilibru devine egal cu 10000 u.m., cu cât ar trebui să crească cheltuielile
publice, dacă acestea vor fi finanţate în totalitate din datoria publică.
36. Următoarele date caracterizează o economie: C = 1 000 + 0,9Yd; G = 600u.m.; I = 390u.m.; T = 400 u.m.
Determinaţi:
1. PIB de echilibru;
2. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale;
3. Influenţa asupra PIB a majorării cheltuielilor guvernamentale cu 1 mil. lei.
37. Sunt cunoscute următoarele date: С=0,8(Y -Т), volumul investiţiilor 184,5 u.m., achiziţiile guvernamentale
307,5 u.m., taxa impozitelor pe venit 0,25. Piaţa bunurilor şi serviciilor se afla în echilibru, însă
capacitatea de producţie permite majorarea venitului naţional de 1,2 ori. Cum statul trebuie să schimbe
valoarea achiziţiilor guvernamentale şi taxa impozitului pe venit ca să asigure utilizarea deplină a
capacităţilor de producţie, utilizând metoda bugetului echilibrat?
38. Se dă: C=0,8Yd, t=0,25, I=3000-100r, G=2000, Y=180N-N2 (funcţia de producţie). Să se afle rata dobânzii
de echilibru, venitul de echilibru, când N=100.
39. Considerăm o economie, în care există un sector public şi în care funcţia de consum este:
C=1500+0,75(Y-T). Investiţia constituie 1500 u.m., iar cheltuielile publice – 1000 u.m. cu bugetul public
echilibrat. Să se calculeze:
1) Venitul de echilibru;
2) Dacă venitul de echilibru constituie 20000 u.m., cu cît ar trebui să crească cheltuielile publice, dacă
acestea sunt finanţate în totalitate din datoria publică?
40. Cererea de monedă pe motiv tranzacţional alcătuieşte 400 mlrd.u.m. Calculaţi cererea monetară totală în
baza datelor tabelului.
Rata anuală a Cererea de monedă Cererea
dobânzii, % pe motiv speculativ monetară totală
14 30
13 50
12 70
11 90
24
10 110
9 130
8 150
Oferta monetară alcătuieşte 510 mlrd.u.m. Determinaţi rata dobânzii de echilibru. Determinaţi rata dobânzii
de echilibru pentru condiţiile când oferta monetară creşte până la 530 mlrd.u.m., se reduce până la 450
mlrd.u.m.
41. În economie s-a stabilit echilibrul simultan pe piaţa bunurilor şi serviciilor şi pe pieţele financiare.
Completaţi tabelul indicând consecinţele apariţiei în economie a următoarelor evenimente:
a) cererea pentru bani ca avere scade;
b) impozitul pe venit creşte;
c) exportul ţării creşte.
Evenimentul Care piaţă Ce curbă in Cum se Cum se
este IS-LM este modifică modifică rata
influenţată influenţată venitul dobănzii
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
a) reducerea înclinaţiei marginale spre economii;
b) viteza de rotaţie a banilor scade;
c) oferta de bani creşte.
influenţată influenţată venitul dobânzii
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
43. Economia unei ţări este caracterizată prin următoarele date: exportul de bunuri : 19650 u.m., importul de
bunuri : 21758 u.m., venituri obţinute din investiţiile efectuate în exterior: 3621 u.m., venituri plătite
investitorilor străini : 1394 u.m., cheltuielile efectuate pentru turism în alte ţări : 1919 u.m., veniturile ţării
din turism :1750 u.m., transferuri unilaterale în exterior : 2388 u.m., ieşirea de capital din ţară : 4174 u.m.,
intrarea de capital în ţară : 6612 u.m..
Determinaţi:
1. Soldul contului curent;
2. Soldul contului de capital şi financiar;
25
3. Soldul balanţei de plăţi.
44. Situaţia într-o economie este descrisă prin următoarele date (mil. u.m.):
Funcţia de consum C = 47,5 + 0,85Yd,
Investiţiile I = 100-5i,
Achiziţii guvernamentale G = 100,
Taxele T = 100
Exportul net Nx =50 - 0,1Y
Masa monetară M = 100
Cererea de monedă L = 0,2Y – 10i,
Rada dobînzii i = 5% şi există o mobilitate a capitalului.
1) Determinaţi venitul de echilibru şi rata dobînzii de echilibru.
2) Este balanţa de plăţi echilibrată? Cît constituie soldul contului curent şi soldul contului de capital la
nivelul de echilibru al venitului?
3) Ce efect va avea o creştere de 10 u.m. în cheltuiala guvernamentalăasupra venitului de echilibru? Dar
asupra balanţei de plăţi?
45. O economie este caracterizata prin urmatoarele ecuatii:

C=50 + 0,8 Y
I = 200-10r
T = 0,25Y
G = 400
L = 0,4Y-8r
M=580
P=2
Determinaţi:
1. Nivelul venitului şi rata dobânzii de echilibru
2. Consumul şi economiile
3. Soldul bugetar.
4. Dacă G creşte cu 100 u.m cum se va modifica nivelul venitului şi rata dobânzii de echilibru.
26
27
c Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

!

Ê

Ê

Ê "

# Ê

Ê

Ê "

Ê "

Ê

Ê

$ Ê

Ê

Ê

Ê

% Ê &

!

Ê

Ê

Ê

c' Ê(

Ê

Ê

)
Ê

Ê

cc Ê*

Ê

+

,
Ê

Ê

Ê

c Ê-
"

"

Ê "

Ê "
Ê "

c Ê

Ê

Ê

Ê

c Ê.

Ê

Ê

Ê

c Ê.

Ê

Ê

Ê

Ê

c Ê
"

Ê

Ê

Ê

Ê

c# Ê-

!

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

c$ Ê&

*

Ê

"

Ê !

Ê !

"

Ê

Ê !

c% Ê/

!

' Ê0

!

Ê

Ê

Ê

c Ê1

Ê

!

Ê

Ê

Ê

Ê1

Ê

!

Ê

Ê

Ê

Ê/

Ê

Ê

Ê

Ê&

Ê

Ê

Ê

Ê-

Ê -2

-2
Ê -2

-2
Ê -2

-2

Ê-2
Ê

3

Ê

Ê

3

# Ê4

Ê

Ê

Ê

5555

$ Ê

-2
'''6
Ê

'''
Ê

Ê

Ê

% Ê.

' '''

-

Ê -2 /

42 -

Ê 42 /

-2 -

Ê -4 /

44 -

' Ê/

Ê

Ê

Ê

c Ê

Ê

Ê

Ê

"

Ê-

!

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê1

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê*

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê-

"

!

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

$ Ê- !

!

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

% Ê-

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

' Ê

!

Ê !

Ê

Ê

Ê

c Ê!

Ê
Ê

Ê
Ê

Ê

Ê "

Ê "

Ê*

Ê

Ê "
Ê

Ê "

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê*

Ê

Ê

Ê

Ê*

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê-

Ê "

Ê

Ê

Ê

Ê

$ Ê

+

,

3
Ê "

Ê

Ê

Ê

% Ê-

"

Ê

!

Ê

!

Ê

' Ê

Ê
Ê

Ê !

Ê
Ê

c Ê

Ê
Ê

Ê !

Ê
Ê

Ê

"

Ê

Ê !

Ê !

Ê

Ê

Ê

Ê !

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê !

Ê

Ê

Ê

"

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê&

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

$ Ê&

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

% Ê

c Ê -27

Ê 427

Ê .47

' Ê1

Ê 42

Ê 42

Ê 42 7

c Ê8

Ê

Ê

Ê

!

Ê

Ê

Ê

Ê !

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê8

Ê
!

Ê

4
&
Ê

Ê

Ê

Ê-

Ê

Ê

"

Ê

Ê

Ê

Ê-

"

Ê

Ê

Ê

# Ê&

Ê
"

Ê

"

Ê

Ê

$ Ê

Ê

"

Ê

Ê

% Ê&

Ê

!

Ê

!

Ê

Ê

Ê

#' Ê

Ê

'3c''
Ê

'3'
Ê

Ê

#c Ê1

Ê "

Ê

Ê

Ê
Ê
# Ê-

Ê

Ê

Ê

Ê

42
.4
# Ê-

Ê

Ê

Ê

Ê

42
.4
# Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê-

Ê
Ê 9
Ê 9

Ê /

# Ê-

"

Ê /

Ê /

Ê -

Ê &

Ê -

## Ê- "

Ê

Ê &

Ê

Ê &

#$ Ê-

Ê

Ê &

Ê &

Ê &

#% Ê

:

;

Ê

Ê

Ê

$' Ê

Ê <

Ê .

Ê &

$c Ê

Ê

Ê

Ê

Ê 8

$ Ê

Ê 8

Ê &

Ê 8

3

$ Ê/

Ê

Ê

Ê

Ê

$ Ê*

Ê 9 !

Ê =

Ê ="
Ê 1

Ê 1

$ Ê*

Ê 9

Ê =

Ê ="
Ê 1

Ê 1

$ Ê

Ê

Ê -
6666
Ê

Ê

Ê &

"
$# Ê-

Ê &

Ê &

Ê & !

Ê &

$$ Ê
3

Ê

Ê

Ê

$% Ê-

Ê &

Ê &

Ê &

Ê &

%' Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

%c Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

% Ê& !

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

% Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

% Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

1. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de impozitare in
cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori
de cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea agregata este neadecvata, politica
fiscala ar deveni:
a. un mult mai eficient instrument pentru influentarea alegerilor
2. Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele excedentare ale
bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani este:
a. achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni
a. sunt interpretate gresit semnalele date de pret
4. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar si cantitatea
de rezerve monetare ceruta de populatie:
a. este posibil sa difere in mod subsantial
a. astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani aflata in circulatie
6. Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor de bani este
reprezentata de:
a. operatiuni pe piata libera
7. Inflatia este:
a. o politica a autoritatilor monetare
8. Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la rand, fara a se
confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul
federal:
a. Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea mijloace cu care sa
achite datoriile
a. Banii respectivi sunt scosi din circulatia economica
a. Ponderea fluxurilor de export generate de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor mondiale, este
in scadere
a. Volumul de moneda aflata in circulatie a scazut
a. Obligatiile institutiilor de incredere
a. Diminuarea cerintelor privind rezervele legale
b. Achizitionarea de obligatiuni de la stat
c. Extinderea creditelor pentru bancile comerciale
d. Oricare din metodele enumerate mai sus
a. Deficite atunci cand scade PIB
a. Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica monetara

reductionista, care au facut inevitabila criza.
a. depozite verificabile
varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion reunta la cautarea unui loc de
a. Numarul somerilor este 630.000 de persoane
Rationament:
Rata somaj = Nr. someri/Pop. activa *100
7% = Nr. someri/9.000.000 *100
Nr someri = 0,07*9.000.000 = 630.000 persoane
cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre:
a. Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia
b. Inceputul unei probleme si recunoasterea acelei probleme
c. Recunosterea problemei si actiunea de solutionare a cesteia
d. Toate de mai sus
a. Nici M1, nici M2 nu se modifica
a. Sunt intotdeauna si in mod necesar egale

a. Prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara, deoarece producerea
23. Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/bucata si vinde 700
actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In
momentul executarii contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al
actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor
operatiuni:
a. castiga 95.000 lei
Rationament: 500 * (250-200)=25.000
700 * (500 – 400) = 70.000
Castiga deoarece cursul de la vanzare este mai mic: 25.000+70.000=95.000 lei
a. Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor serviciilor si a factorilor de productie- capital
si munca
25. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o probabilitate mica
de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca:
a. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este
prea lent si devine prea subiectul unor tensiuni conflictuale
rolului adecvat al statului in economie este:
a. Cat de bine functioneaza pietele?
27. Intarzierile „sincronizate" care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele intarzieri dintre:
a. Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia
b. Recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
c. Aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme
d. Toate variantele de mai sus
28. Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat detinute anterior de
catre populatie:
a. Mareste rezervele bancilor comerciale
producatorului coreean un pret de 250 USD/buc. Presupunem ca producatorul coreean asigura
livrarea produselor pana la sediul importatorului, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o
aplica importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in care echivalentul in
lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca
pretul minim la care comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul
in lire sterline a:
a. 350 USD
Rationament:20% * 500 = 100
500 + 100 +100 = 700
70 * 5 = 350
a. A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
31. Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de catre:
a. Banci
a. Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurilor financiare

disponibile si necesare, inclusiv reglementarile si institutiile legate de derularea acestora
a. Tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot fi oferite decat de persoane
cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot fi oferite de persoane disponibile pe plan
local, cum ar fi instalatori, mecanici auto, zidari, etc
34. Capitalul real:
a. Se valorifica in procesul de productie
a. Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuielilor guvernamentale
a. 19%
a. Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
38. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele Unite, cel mai
a. Statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constange politicile
a. Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala
a. Inflatia
41. O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in conditiile in care
alte variabile raman constante, determina o crestere:
a. Atat pentru M1, cat si pentru M2
a. Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de mult sau cat de putine informatii
sunt puse la dispozitia publicului
a. Sa o detina
a. Sa consume mai mult decat au economisit
a. Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a identifica un altul, mai
bine platit
a. Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate pe termen scurt
a. Utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin intermediul comertului
48. In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro, in timp ce
valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta comerciala prezinta o rata de
acoperire de:
a. 80%
Rationament:
Rata de acoperire= Valoarea exporturilor/Valoarea importurilor * 100
Rata de acoperire = 7,200/9.000 * 100 = 80%
50. In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-1933 cu aproximativ:
a. 30%
51. Banii:
a. Reprezinta un mijloc de schimb general accepatat

a. Dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile de economii ale
clientilor
a. Cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si excesive pentru ca:
a. Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea cu imprumut din
rezervele lor
55. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei fiecare, cu

scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de fiecare obligatiune corespunde unei rate a
dobanzii de 20%. Care este cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani:
a. 30.000 lei
a. O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere economica
57. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul recesiunii lungi si
profunde din anii 1929-1933:
a. Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale
58. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii rata
infaltiei pe cele trei luni a fost de:
a. 6,12%
Rationament: (1+0,02)^3 = 1,0612 *100 = 106,12 – 100 = 6,12%

a. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este
a. Recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate
a. Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
63. Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze cantitatea de moneda.
Aceasta masura are drept consecinte:
a. Apare inflatia
64. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera
urmatoarele masuri:
a. Stimularea investitiilor, publice si private deopotriva
nedeterminata?
a. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
a. Venit
a. O directie ascendenta ( o piata „sub semnul taurului” sau bull market)
68. Legea lui Okun spe ca:
a. Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
a. Cresterea productiei
a. Apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
a. Oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante medii mai mari
72. Operatiunile cu prima simpla „a la hausse"
a. Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea contractului in

functie de situatia existenta la termenul de scadenta
a. Bancile creeaza moneda prin acordarea de noi credite
a. Un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade de timp
a. Rezerva minima obligatorie
a. M1 creste
77. In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata inflatiei pe
a. 12,4%
78. Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si cantitatea de bani
pe care le-o pune la dispozitie Banca Centrala:
a. Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii astfel incat sa
poata genera instabilitate economica
a. Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil din punct de
vedere politic
a. Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut de monede
81. Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont de credit intr-un cont
de economii:
a. M2 ramane neschimbat dar M1 scade
82. Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/sau monetara
pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea inflatie, ele trebuie sa fie
capabile sa influenteze:
a. Pib-ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt
a. Distorsionarea preturilor relative
84. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in conditiile in
care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale, dar:
a. Bancile comerciale doresc sa creasca numerul imprumuturilor acordate
b. Populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
c. Cererea de bani a populatiei a crescut
d. Toate variantele sunt corecte
a. Procesul de restructurare permanent pe care il cunoaste economia
a. Bilet de banca
87. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de consum format
din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 25%), bunuri industriale (cu o pondere de 35%) si
servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 6%, indicele de crestere a
preturilor bunurilor industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de
3%, calculati rata inflatiei.
a. 5,8%
a. De a obtine dividend
89. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg aceasta actiune
este:
a. Flexibilitatea care insoteste licgiditatea
90. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca care nu dispune
a. Si rezerve excedentare
depozitele lor:
a. Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea stocului de bani
a. Rata de discont
preferat de schimb pentru ca aceste metale:
a. Erau divizibile
b. Erau transportabile
c. Erau durabile
d. Erau rare
e. Toate
a. Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul platit
95. Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile pentru
inflatie, exista un acord general asupra faptului ca:
a. O rata excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie
a. M1 si M2 scad
a. Populatia somera si populatia activa
a. Publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
a. Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii
a. A le constrange capacitatea de a crea bani
a. Acordarea de imprumuturi din rezervele in exces
a. Sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
creeze:
a. Mai mult de un dolar sub forma de bani noi
a. O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comerciale
a. Barterul
107. Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la termen cum
a. M1 scade cu 5000 iar M2 nu se modifica
sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata dobanzii la care:
a. Bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele
a. M1 scade dar M2 nu se modifica
a. Extinderea creditarii, neinsotita de a crestere a economiilor, alimenteaza cresterea investitiilor in

a. acceptabilitatea
a. Puterii de cumparare
falsificarea lor si:
a. Promiteau sa plateasca o suma anume de moneda metalice la cerere
a. Banca Nationala a Romaniei
a. Facand imprumuturi
a. Este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de diversi factori economici,
118. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie reprezinta
doar 96,8% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
a. 7,8%
Rationament: Re=6,2-0,5 (100 – 96,8)
Re = 6,2 + 1,6 = 7,8%
119. Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are ca scop controlul fluctuatiilor
nedorite ale productiei si venitului prin schimbarea:
a. De la ultimii utilizatori ai „banilor ieftini” la sectorul public si sistemul bancar
121. Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt pensionari si
3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000 persoane apte de munca, nu au loc de munca, iar
dintre acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza atunci:
a. Populatia ocupata este de 15.000.000
a. Doar atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti
a. Banca Centrala
124. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca preturile vor
scadea demonstreaza existenta unei cereri ridicate de:
a. Bani

a. Functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
a. Prin care se imprumuta bancile intre ele, realizand o functie de compensare a excedentului si
a. Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
a. Mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale

a. Deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care contracareaza initiativele Bancii
Comerciale
b. Deoarece la nivel general se accepta ca Banca Centrala sa atinga alte obiective, care s-ar putea afla
in conflict
c. Deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei de bani la un
moment dat
d. Deoarece nu exista un acord complet refiritor la mijloacele pe care Banca Centrala ar trebui sa le
e. Toate
a. Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii destabilizatoare privind bugetul
131. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda coarda" (grabind lucrurile) daca
ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera ca:
a. Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea lor legala pe
a. Deficitele sunt bune pentru economie
a. Un echilibru intre cererea si oferta de moneda
a. Este posibila sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
b. Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
c. Va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
d. Toate
a. determina cresterea ratei somajului pe termin scurt
Grile
1. Marea Criza din anii 1930 a fost mai grava si mai indelungata in:
a. SUA
a. O politica fiscala care sa duca la bugete echilibrate in fiecare an
3. Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata de:
a. scaderea ratei inflatiei
a. banca centrala care injecteaza prea multi bani in economie
5. Distorsionarea sistemului preturilor relative este o consecinta a:
a. Scaderii artificiale a ratei dobanzii
a. reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile monetare
7. Atat timp cat individul prefera castigurile salariale suplimentare timpului liber, atunci:
a. Avem de-a face cu un efect de venit negativ
8. Cand rata dobanzii scazuta in mod artificial incepe sa creasca oamenii de afaceri constata:
a. ca inregistreaza costuri si pierderi economice mari
a. In comertul international, tendinta este de crestere a nivelului protectiei medii in cazul economiilor
in dezvoltare
a. Costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si implicit la scaderea cantitatii
cerute de forta de munca ceea ce se numeste efect de scara negativ.
11. Riscul investitiilor in hartii de valoare
a. este rezultatul incertitudinii pe care o presupune anticiparea fluxurilor de venituri viitoare
12. Sa presupunem ca vi se aproba cererea pentru un credit de 500 de dolari, iar ofiterul de credite
intocmeste un borderou de depunere pe numele dumneavoastra, pe care il semneaza si il inmaneaza
casierului bancii. Care din afirmatiile urmatoare este adevarata?
a. banca a creat cei 500 de dolari pe care vi i-a imprumutat

13. Pe piata financiara secundara:
b. se tranzactioneaza titluri de valoare pe termen lung emise anterior
14. O persoana se incadreaza in categoria someri daca:
a. Ramane fara loc de munca si se afla in cautarea unui alt serviciu
a. Vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decat vor determina modificarea
16. Decalajul de timp dintre masurile de politica monetara sau fiscala si efectele lor:
a. nu reprezinta o constanta care poate fi masurata
a. ofera posibilitatea obtinerii de castiguri ca rezultat al economiilor de scara
c. cresterea ratei rezervelor obligatorii
a. Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor
angajatilor, angajatorilor si uneori si ale puterii publice
20. Actiunea reprezinta:
c. un activ financiar cu venit fex
a. Se va inregistra o incetinire neintentionata a ritmului de crestere economica
23. Convingerea ca banii trebuie sa aiba o justificare pentru a avea valoare ridica intrebarea ce
anume se afla in spatele justificarii pentru a oferi aceasta valoare. Care afirmatie din urmatoarele nu
este adevatara?
a. stocul de aur existent la Banca Nationala justifica valoarea banilor
a. Stabilitatea preturilor
a. este data pentru o unitate sau 100 unitati in moneda straina, transformate in suma
corespunzatoare in moneda nationala
a. comertul este principala componenta a relatiilor internationale

27. Emigrarea:
a. Poate fi considerata benefica, in momentul in care economia se afla in situatia de subocupare, dat
a. modifica raportul de schimb si avantajele comparative
30. Printre cauzele somajului se inscriu:
a. Sporirea cantitatii de munca ceruta pe piata muncii
31. Pe piata bursiera cererea de titluri:
c. provine din partea celor care dispun de capital banesc
32. O politica fiscala contraciclica presupune:
d. O reducere a incasarilor fiscale atunci cand scade PIB-ul
a. contradictilor sale interne
34. Pe termn scurt, o politica anti-inflationista adecvata:
a. conduce la scaderea consumului
35. Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata problema somajului?
a. interventia statului in economie orientata catre stimularea cererii agregate
36. Migratia zilnica:
a. poarta de asemenea numele de navetism
a. cresterea cursului titlurilor de valoare
38. Piata financiara mobiliara este o componenta a:
a. pietele capitalului pe termen mijlociu si lung
39. Politicile monetare si fiscale expansiniste:
a. sunt atragatoare pentru alegatori
a. este un curs fix , stabilit de autoritatile monetare nationale
a. Rata cirenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului
42. Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni atunic:

b. bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si pot acorda mai multe credite
43. Cand efectul de venit domina efectul de substitutie in comportamentul salariatului:
a. Curba ofertei individuale de munca se realizeaza spre stanga
a. Sa detina mai multi bani in numerar
a. se pot obtine castiguri din comert si daca nu exista avantaje absolute dar exista avantaje reale
46. Cererea de munca:
a. Depinde de pretul fortei de munca
Grile seminar
1. Superioritatea enorma a unor sisteme econimice asupra altora in conditiile economiei

a. Inzestrarea diferita a resurselor naturale
b. Raportul dintre populatie si spatiul geografic ocupat
d. Superioritatea actuala este mostenita de la tarile care au fost bogate in cele mai vechi timpuri
c. Capacitatea coercitiva superioare, in specila determinate de inzestrarea superioare a armatei
Nici una
2. Daca intr-o economie, rata rezervelor minime obligatorii este de 5%, iar o banca comerciala isi
creste depozitele cu 100 lei, atunci masa monetara
a. Va creste cu 2000 lei
Rationament: 100/5% = 2.000
3. Inflatia nu ar aparea in conditiile in care totalitatea schimburilor ar avea loc prin intermediul:
a. Trocului
4. Printre efectele fenomenului inflationist nu putem amintii:
a. Pe termen scurt scade gradul de prosperitate al natiunii
a. Presupune crestrea nivelului dobanzilor, ceea ce va conduce la scumpirea creditelor
a. Aspecte pozitive pe termen scurt
7. La o rata a rezervelor obligatorii de 12%, o banca comerciala cu conturi curente de 200 mil de
dolari, trebuie sa detina efectiv
a. 24 mil dolari
Rationament: 200*12% = 24
8. Cererea de munca este reprezentata de:
a. Angajatori
9. Miscarea naturala a fortei de munca este cauza principala a :
a. Somajului frictional
a. Presupune tranzactii realizate prin intermediul burselor de valori
11. Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata dobanzii deoarece:
a. Cresterea sa reduce cererea pentru titluri si determina micsorarea cursului acestora pe piata
bursiera

probabilitate mica de a fi niste tehnici de stabilizare pentru ca:
a. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile moficate trebuie aprobate este prea lent si
devine des subiectul unor tensiuni conflictuale
13. Achizitionarea unei obligatiuni:
a. Asigura un venit anul cert
14. Marea Criza economica a fost cauzata in special de:
a. Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica monetara

reductionista
15. Daca rata somajului dintr-o tara este 8% iar rata curenta a somajului este 10% intalnim:
a. Subocupare a fortei de munca
16. Oferta de munca este reprezentata de:
a. Lucratori
17. Somajul natural include:
a. Somajul structural si somajul frictional.
Bani
BANI – sunt cei care pun in miscare comertul national si mondial.
EVOLUTIA BANILOR
- Mijloc de schimb – metale rare (cupru, bronzul, argintul si arutil)

- Senioraj – transformarea lingourilor din metal in monede, aurarul pastreaza o parte din
monede
- Chitantele emise de aurari – PRIMA FORMA DE BANI DE HARTIE – fiindca ele erau acceptate
de vanzatorii de bunuri si serviciu ca mijloc de plata
- Biletele de banca – emise de banca centrala
EVOLUTIA BANILOR – CURS
- TROCUL – schimb de bunuri

- Monedele rare
- Transformarea metalelor pretioase in monede – SENIORAJ
- MONEDA HARTIE (MIJLOC DE SCHIMB DE PLATA) in schimbul lingourilor (chitante oferite de
aurari care certificau existenta de depozit a metalelor pretioase)
- Aparitia bancilor – banii cu dobanda, sub forma chitantelor –bilete de banca (promisiunea
emitentului de a achita posesorului o cantitate de moneda metalica)
- Moneda hartie- hartie moneda – nu permite nicio plata in metal pretios, circula in baza
increderii
MONEDA FIDUCIARA
- Moneda hartie- initiala avea justificare in metal pretios

- Hartia moneda de astazi circula in baza unui acord si a increderii
- Capacitatea bancilor centrale de a emite banci fara acoperire este contestata prin riscurile
pe care le presupune
Caracteristica principala a banilor ACCEPTABILITATEA
MITUL MONEDEI FIDUCIARE
Un obiect se transforma in bani prin faptul ca este efectiv acceptat si folosit de populatie ca
mijloc .
NATURA BANILOR DIN ZIUA DE AZI
Elementele pe care le folosim astazi ca mijloc de schimb reprezinta aproape exclusiv promisiuni ale
unor institutii de incredere
Exista substituite pentru numerar? Da, deoarece cel mai frecvent mijloc de schimb nu sunt banii in
numerar, ci banii din conturile curente – conturi deschide la institutiile financiare, din care se pot
transfera fonduri prin simpla completare a unui cec.
Ce folosim? Bancnote(numerar)+banii din conturile curente
Cati bani sunt dispobili in economie? SUA
- M1- masa monetara in sens restrans – insumand banii aflati in circulatie, conturile curente si
cecurile de calatorie.
- M2 – este M1 + depozite sub 100.000 de dolari si actiunile la fondurile naturale de pe piata
monetara cu amanuntul, ce permit investitii initiale mai mici de 50.000 de dolari.
- M2 masoara valoarea in dolari a activelor pe care publicul le poate transforma cu usurinta –
mijloc de schimb
MODIFICARI M2 FATA DE M1 – preferinta pop. cu privire la forma in care aceasta doreste sa-
si pastreze banii si activele monetare.
Ex transfer 500 dolari pe care i-ati imprumutat din contul curent intr-un cont de econimii
deschide la aceeasi banca de unde ati imprumutat. Ce se intampla cu masa monetara?
M1-scade cu 500 de dolari
M2-ramane neschimbat,fiindca M2 cuprinde tot ceea ce cuprinde M1.
Creditele bancare maresc M1.
Dorinta publicului de a pastra mai multi bani sau mai putini bani in conturile curente sau in cele de
economii va determina diferenta de crestere intre M1 si M2.
NATURA BANILOR CURS
Numerarul – componenta de banza a mase monetare
Biletele de banca – reflecta promisiuni de plata din partea bancilor centrale.
Numerarul este substituit din ce in ce mai mult de banii din conturile curente – inscrisuri bancare- in
economiile dezvoltate reprezinta principalul mijloc de schimb/plata
Conturile bancare- reprezinta tot promisiuni de plata din partea bancilor comerciale – pasiv entitate.
Principalele mijloace de plata BANCNOTELE SI BANII DIN CONTURILE CURENTE – reprezinta

promisiuni sau pasiev ale unor institutii de incredere.
Care este masa monetara din Romania?
- M1- masa monetara sens restrans – numerarul din circulatie, conturi curente depozite la
vedere
- M2 – masa monetara intermediara 214 mlrd. Lei, M1, depozite cu durata initiala de pana la 2
ani inclusiv (incluse si depozite rambursabile dupa notificare la cel mult 3 luni inclusiv)
- M3 – masa monetara in sens larg 216 mlrd. Lei, M2, alte institutii financiare
Daca o banca devine insolvabila se retrage de pe piata.
RRO – procentul din depozitele constituite de catre care trebuie sa ramana in numerar in seifuri sau
conturi la banca centrala (totalul pasivelor nu trebuie sa depaseasca un multiplu al rezervelor –
limitarea procesului de creditare)
--rezervele nu sunt purtatoare de dobanda – sunt percepute de banci ca taxe.
CREATIA MONETARA
Bancile comerciale pot crea bani fiindca populatia este dipusa sa accepte promisiunile bancii drept
plata.
Ceea ce poate fi creat poate fi si distrus
Se intampla ceva cu cantitatea banilor atunci cand rambursati imprumuturi?
Ex. –masa monetara aflata in circulatie scade cu 575 dolari
„ Moneda reprezinta bani doar daca este detinuta in afara sistemului bancar.”
- Se creeaza moneda – atunci cand bancile acorda imprumuturi si de distruge moneda atunci
cand clientii isi ramburseaza imprumuturile.
- Masa monetara totala aflata in circulatie creste in orice perioada in care bancile acorda noi
credite intr-un ritm mai mare decat cel de rambursare a creditelor bancare existente.
- Masa monetara totala aflata in circulatie scade atunci cand creditele bancare existente sunt
rambursate intr-un ritm mai accentuat decat cel de acordare a noilor credite.
CREDIBILITATEA SI INCREDEREA
Contul deschis la banca este un pasiv al bancilor o datorie fata de dumneavostra.
- Masa monetara nu cuprinde sumele din interiorul sistemului bancar.

- Inchiredea contului curent: masa monetara existenta scade iar masa monetara aflata in
circulatie creste.
- Banca cintrala – banca comerciala
- Populatia trebuie sa isi pastreze increderea intr-o anumita moneda, altfel nu o va mai
accepta.
Bancile reglementate: cerintele privind rezerva legala
Bancile nu au voie sa aiba pasive care sa depaseasca un anumit multiplu al rezervelor.
Rata rezervei obligatorii : procentul din rezervele unei banci care trebuie sa ramana in seifurile
sale sau in conturile pe care le are deschide la una dintre bancile curente.
!! Bancherii cauta oportunitati de profit investindu-si rezervele excedentare.
-rata rezervelor obligatori pentru bancile comerciale -mai mica de 10%
Rezerva federala – banca centrala SUA – agentie guvernamentala – o singura banca cu mai multe
sucursale (12 banci comerciale)
Rezervele impuse bancilor actioaneaza ca o restrictie asupra cresterii cantitatii de moneda aflata
in circulatie.
INSTRUMENTELE UTILIZATE DE REZERVA FEDERALA
Rata rezervei obligatorii este folosita ca regula impusa a sistemului bancar.
ATUNCI CAND O BANCA COMERCIALA SE IMPRUMUTA DE LA BANCA CENTRALA, EA PLATESTE

DABANDA PENTRU CREDITUL RESPECTIV, IAR RATA DOBANZII SE NUMESTE RATA DE SCONT.
RATA DE SCONT- rata perceputa de catre banca centrala de la bancile comerciale pentru credite
pe termen scurt.
Masa totala din economie determina modificarea ratei de scont.
Cresterea ratei de scont : ar limita capacitatea bancilor comerciale de a acorda mai multe credite
si ar conduce la reducerea masei monetare globale
- cresterea (reducerea) ratei de scont ar putea mari(reduce) masa monetara la nivel national.
OPERATIUNILE PE PIATA DESCHISA
Bancile contracteaza majoritatea imprumuturilor pe termen scurt de la alte banci pe piata

fondurilor federale.
Banca centrala incearca sa influenteze indirect celelalte rate ale dobanzii (mai ales rata la
fondurile federale) cumparand sau vanzand pe scara larga titluri de guvernul SUA.
- Cand banca centrala cumpara obligatiuni, bancile comerciale primesc bani, M1 creste, iar
rata dobanzii scade.
- Cand banca centrala vinde obligatiuni, bancile comerciale primesc obligatiuni, iar banca
centrala primeste bani – M1 scade, iar rata dobanzii creste.
Valoarea este o consecinta a raritatii
Raritatea- rezultatul determinat de cerere si de diponibilitatea limitata.
Exemple
Banca comerciala creeaza moneda? Da, bancile comerciale creaza moneda prin creditare, o
banca fiind dispusa sa creeze imprumuturi de care avem nevoie in schimbul promisiunilor pop.
de a rambursa la timp.
-creeaza moneda atat timp cat are credibilitate
Inflatia
De la troc la schimbul indirect.
Troc= schimb direct (bun contra bun)
In perioada trocului nu vorbim de inflatie.
Toate raporturile incrucisate de schimb intre bunuri formeaza sistemul preturilor relative.
SISTEUL PRETURILOR RELATIVE:
- Sistetizeaza informatii despre raritatea relativa a bunurilor.

- Transmite semnale esentiale ce ghideaza atat deciziile consumatorilor, cat si deciziile
producatorilor.
Preturile relative-raporturi de scimb dintre bunuri-se pot modifica oricand.
In conditii de troc: preturile nu pot creste toate in acelasi timp, nu poate exista o crestere
generalizata a preturilor. --- inflatia este legata de bani.
SENSUL INFLATIEI
Inflare=a umfla
Inflatie = legata de umflarea cantitatii de moneda
Crestere generalizata a preturilor – poate exista doar in conditiile exprimarii in bani a bunurior.
Producerea de bani este un monopol al bancii centrale, o institutie a statului.
Inflatia nu este o crestere generalizata a preturilor – efectul inflatiei.
Inflatia = o politica deliberata pusa in practica de detinatorii privilegiului de a multiplica volumul

insemnelor monetare.
Inflatia produce efecte doar atunci cand cantitatea de bani ce invadeaza sistemul economic se
propaga neuniform si impredictibil.
Inflatia apare atunci cand bancile centrale scad artificial rata dobanzii la care acorda imprumuturi
bancilor comerciale.
MECANISMUL CRESTERII GENERALIZATE A PRETURILOR
„banii ieftini” generalizeaza un boom pe termen scurt

- Intreprinzatorii si consumatorii au mai multi bani pentru a cumpara factori de productie si
bunuri de consum
- Pe termen scurt , creste cantitatea de bani nu si si cantitatea de resurse
- Intreprinzatorii si consumatorii liciteaza cu bani mai multi o cantitate relativ constanta de
factori de productie si bunuri de consum – preturile acestora incep sa creasca treptat
- Cresterea preturilor factoriale de productie determina sporirea costurilor proiectelor
investitionale si reducerea profitabilitatii acestora
- In scurt timp, multe proiecte investitionale incep sa nu mai fie profitabile, unele dintre ele nu
dispun de suficiente resurse pentru a ajunge sa produca
- Apare o criza financiara, apoi o criza economica
- Abandonarea proiectelor investitionale genereaza somaj
EFECTELE INFLATIEI
- INFLATIA CREEAZA ILUZIA CRESTERII PUTERII DE CUMPARARE
- INFLATIA DISTORSIONEAZA SISTEMUL PRETURILOR RELATIVE, CEEA CE CONDUCE LA
ALOCAREA DE RESURSE SPRE PROIECTE INVESTITIONALE „APARENT” PROFITABILE
- Inflatia redistribuie arbitrat puterea de cumparare – sunt avantajati primii consumatori,
intreprinzatori sau detinatori ai banilor tipariti
Cei mai avantajati: sectorul bancar si sectorul guvernamental
- Inflatia conduce la pierderea puterii de cumparare a unitatii monetare, dar si a puterii de
cumparare a anumitor entitati, indivizi ce folosesc moneda
- Inflatia ctioneaza ca un impozit deghizat
- Pe termen lung, inflatia scade prosperitatea natiunii deoarece modificarile haotice din
sistemul preturilor relative canalizeaza resursele spre proiecte investitutionale ce nu ajung
niciodata sa produca bunuri si servicii
- Resursele rare sunt risipite
- Inflatia conduce la modificari neanticipate ca „marimi” unitatii monetare, ceea ce da peste
cap calculele cotidiene ale oamenilor
- Inflatia descurajeaza conduita chibzuita, economisirea dar stimuleaza consumul imediat si
chiar distrugerea capitalului uman
- Inflatia incurajeaza indatorarea, consumul pe datorie
- Efectele „stimulative” sunt limitate, pe termen scurt si doar in favoarea catorva privilegiata.
POLITICI ANTI-INFLATIONISTE
o Consta in reducerea ritmului expansiunii monetare

o Este nepopulata deoarece, spre deosebire de inflatie produce mai intai efecte
negative „austeritatea”
o Inflatia pune in discutie natura productiei de bani (monopol discretionar al statului) si
tructura sistemului financiar-bancar din epoca moderna
Inflatia= scaderea de cumpare a banilor
Efect: cresterea generalizata a preturilor
Crediteaza banca centrala = nu, ofera credite celorlalte banci.
Avutia natiunilor: globalizarea si crestrea economica

Rati bogate, tari sarace
- Un sistem economic = reprezinta un sistem social prin intermediul caruia indivizii coopereaza
in vederea crearii si utilizarii resurselor, spre a-si satisface unii altora dorintele
- Diferentele dintre state din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economica
demonstreaza clar faptul ca unele sisteme economice functioneaza mai bine decat altele
De ce unele sisteme au performante mai mari decat altele?
- resurse naturale, dimensiunea teritoriului, marimea si/sau densitatea populatiei.
Cine este bogat si cine este sarac?
Clasificarea tarilor lumii (in functie de PNB/locuitor):
- Tari cu venit national ridicat: SUA, Canada, statele din Europa Occidentala, Japonia, Coreea
de Sud, Singapore, Australia, Noua Zeelanda, Istral, rati exportatoare de petrol (Brunei,
Kuweit, Qatar, EAU)
- Tari cu venit national mediu: statele din Armenia Latina (exceptand Nicaragua, Honduras,
Haiti si Guyana) , Africa de Sud si de Nord, majoritatea statelor din Orientul mijlociu, tari din
centrul si estul Europei, Thailanda, Malaezia, Indonezia si Filipine.
- Tari cu venit national redus (PNB/locuitor < 1.000 USD) : China, India, Pakista. Bangladesh,
Birmania, Cambodgia, Laos, Vietnam, statele cele mai sarace din cadrul fostei URSS, Albania,
Africa Centrala etc.
Cresterea economica = cresterea PIB-real pe termen lung
- Preconditia esentiala: ordinea sociala stabila (indivizii sa poata initia proiecte, avand
suficienta incredere ca vor fi capabili sa se bucure de rezultatele muncii lor)
- Dezvoltarea economica depinde de: -oameni – resurse – institutii (furnizeaza regulile jocului
in baza carora interactionm si obtinem castiguri de pe urma schimburilor)
Factori determinanti ai cresterii economice
Resursele umane – cantitatea dar mai ales calitatea lor – educatie si capitalul uman
Importanta cunostintelor—combustibilul isi are sursa in mintile noastre.
Capitalul :
- Importanta stocurilor de capital

Investitiile straine si comertul exterior
- importanta investitiilor straine si a comertului pentru cresterea economica
- riscurile investitionale
- Sprijinul financiar extern : -poate prezenta riscuri – investitiile private sunt preferate
- Tehnologia si procesul tehnic
- Resursele naturale – nu sunt un factor esential
Rolul statului :
- buna guvernare
- Institutii fundamentale – „regulile jocului”
- Economie de piata versus economie de comanda
Gradul de libertate economica = libertatea economica permite oamenilor sa-si caute avantajul
comparativ, sa porneasca motorul antreprenorial care pune in miscare mecanismul pietei
Indicele libertatii economice: cauta sa masoare politicile economice ale unei tari in materie de :
reglementare, practici de stabilitare a preturilor, politica monetara, politica fiscala si comertul
international.
Legatura dintre indicele libertatii economice si gradul de dezvoltare
- Nivel scazut de reglementare, prin stabilirea libera a preturilor, printr-o politica monetara
stabila, prin niveluri reduse ale impunerii si printr-o deschidere fata de schimbarile cu
exteriorul - sunt considerate ca avand grade mai mari de libertate economica
- Nivel ridicat de reglementare, un sistem de preturi administrative, o politica monetara
inflationista, niveluri ridicate ale impunerii si o capacitate fata de schimburile cu exteriorul –
grade mici de libertate economica
Experienta asiatica – cauzele cresterii economice din Asia
Coreea de Sud :
- PIB a crescut de aprox 28 ori, cu o rata medie anuala de circa 7,3 %

- Pib/ locuitor a crescut de aproximativ 15 ori, cu o rata medie anuala de circa 5,8
Cum se explica aceste performante?
- Atentie deosebita acordata educatiei, inclusic, instruirii femeilor

- Conectarea la economia mondiala
- Folosirea eficienta a fondurilor atrase din strainatate
- Concentrarea pe productia pentru export
- Oficialii guvernamentali au conclucrat cu industriasii pentru a influenta investirea resurselo in
domenii-cheie si pentru a dezvolta anumite industre
- Cheltuielile guvernamentale au fost mentinute la un nivel rezonabil
- Populatia a practicat o rata relativ ridicata a economisirii
- S-a tinut cont de domnia legii, desi coruptia a fost o problema, iar unele politici publice
disrectionare au deturnat fonduri publice de la altele intrebuintari.
Japonia si Taiwan
- Performante economice si politice economice aplicate similar celor inregistrate de Coreea de

Sud (Japonia) intra, chiar, in randul celor mai bogate tari
- Populatie educata, dispusa sa munceascca din greu si sa economiseasca
- Cadrul economic cu reguli ale jocului stabile
- Deschiderea fata de economia mondiala
- Absenta unor cheltuieli guvernamentale excesive si a unei inflatii rapide
- Utilizarea tehnologiilor dezvoltate de natiuni mai avansate din acest punct de vedere
Alte natiuni ale Asiei s-au descurcat mai putin bine… India (1960-2006)
- PIB creste de la 606 $ la 2.1225$ de numai 3,5 ori, ceea ce presupune un ritm anual de
crestere de sub 0,1%
- Explicatii posibile : cresterea demografica, disensiuni interne, conflicte cu vecinii, razboaie,
politicile aplicate de guvernul indian
- A manifestat o impotrivire externa in a lasa alocarea resurselor in seama preturilor,
incredintand autoritatea unor birocrati guvernamentale
- Guvernul a distorsionat masa preturilor
- Autoritatile guvernamentale au fost seduse de planificarea centrala dupa model sovietic
- Investitiile au fost canalizate spre proiecte care s-au dovedit a fi incapabile sa produca
venituri mai mari decat costurile
- Domeniile mai putin planificate erau decurajate printr-o reglementare excesiva din partea
birocratilor (licente, autorizatii, aprobari, avize)
Cauze ale subdezvoltarii Africii subsahariene
- Utilizarea ineficienta a sprijinului financiar primit din strainatate

- Absenta unui sol fertil
- Lipsa unor caderi de precipitatii corespunzatoare
- Maladii specifice zonei tropicale
- Variatii mari ale debitului raurilor
- Varietatea populatiilor din interiorul granitelor a stimulat mentinerea unei lipse de unitate si
a izbucnirea de razboie civele
- Unele „explozii” demografice care au anulat efectele pozitive ale unor perioade de crestere
economica
- Regimuri plitice violente, corupte, mincinoase si incompetente
Globalizarea sperante si deziluzii
- Globalizarea – „paratrasnetul” perioadei ce a urmat dupa Razboiul Rece

- Proteste de strada anti-globalizare
- Criticii subliniaza ca acest „consensul de la Washington” constituie un set de politici
privitoare la responsabilitatea fiscala si liberalizarea comerciala care sunt „impuse” tarilor
mai putin dezvoltate ale lumii, in schimbul imprumuturilor si asistentei financiare externe
oferite de institutii internationale.
- Sunt vizate, mai ales Banca Mondiala, Fondul Monetar International si Organizatia Mondiala
a Comertului, principala lor „vina” fiind conditionalitatea
Aspecte particulare aflate in dezbatere in ceea ce priveste „consensul de la Washington”
Criticii globalizarii sustin ca duce la:

- Accentuarea inegalitatii in materie de venit, pe masura ce decalajul dintre tarile bogate si
cele sarace se adancesti
- O „cursa catre adancuri” in privinta politicilor de mediu
- O „cursa catre adancuri” pe piata muncii
- Globalizarea produce efecte opuse celor descrise mai sus
Globalizarea duce din ţările mai dezvoltate în cele mai puţin dezvoltate acele elemente care se
constituie în surse de sporire a productivităţii reale, baza creşterii venitului real:
- perfecţionarea abilităţilor de lucru;

- înmulţirea cunoştinţelor tehnice;
- mai buna organizare a activităţilor economice.
Controversa legată de externalizarea producţiei: lozincă versus analiză

Comerţul voluntar este reciproc avantajos, indiferent dacă are loc între două persoane şi are ca
obiect un anume produs, sau dacă avem de-a face cu cumpărarea de servicii de muncă prestate într-
o fabrică din America Latină sau de către un medic radiolog din India.
Tiparul comercial care se derulează ca urmare a globalizării este doar o altă manifestare a
câştigurilor obţinute de pe urma schimburilor voluntare despre care s-a discutat în capitolele
anterioare.
Numărul locurilor de muncă pierdute în urma externalizării producţiei este minuscul comparativ cu
dimensiunea economiei americane. Dar crearea de locuri de muncă în străinătate va tinde să
genereze diferite slujbe şi venituri mai mari pe teritoriul SUA.
Pe scurt, comerţul internaţional este un joc cu sumă pozitivă. Rolul economiştilor este de a spune
adevărul, însă, de multe ori, opiniile lor au fost desconsiderate în numele eficienţei politice.
Dificultatea comparaţiilor internaţionale care implică PIB
Problema serviciilor care nu fac obiectul unor tranzacţii pe piaţă: ponderea acestora este mult mai
mare în economiile mai puţin dezvoltate, ceea ce face ca PIB-ul acestora să fie subapreciat;
- în acelaşi timp, este exagerată bunăstarea oamenilor din cele mai bogate ţări.
- Comparaţiile internaţionale care impică PIB-ul pe cap de locuitor sunt foarte distorsionate şi
de numitorul comun utilizat (utilizarea dolarului american). Dar cursul de schimb nu exprimă
totdeauna paritatea puterilor de cumpărare!
- Exprimarea PIB-ului pe cap de locuitor ajustat cu paritatea puterilor de cumpărare duce la
creşteri semnificative a valorii acestuia pentru statele cu un nivel de dezvoltare redus sau,
chiar, mediu.
o A. Capacitatea guvernului de a modifica semnificativ cotele de impozitare si

cheltuieli autorizate
o B. Capacitatea statului de a interveni mai mult in economie
o C. Capacitatea indivizilor de a asigura cooperarea
2. Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,

argintul si aurul ca mijloc preferat de schimb .. ... ...
o A. Mai putin atractive

o B. Rare
o C. Netransportabile
o D. Indivizibile
o A. Diminuarea cantitatii de munca oferita la nivelul pietei muncii

o B. Sporirea cantitatii de munca cerute pe piata muncii
o C. Parasirea voluntara a locului de munca
o A. Rata dobanzii creste

o B. Creste oferta de bani
o C. Rata dobanzii scade
o D. M1 creste
o A. Inhiba creditarea
o B. Il determina pe angajator sa recurga la concedieri
o C. Conduce la "alungirea" proiectelor investitionale
o D. Genereaza cresterea ratei dobanzii
6. Detinatorul de actiune are dreptul:
o A. De a obtine o dobanda anuala

o B. De a obtine un venit sigur
o C. De a obtine dividend
7. Marea Criza din 1929-1933 a fost determinata de:

o A. Scaderea gradului de ocupare
o B. Cresterea volumului de credite acordate
o C. Reducerea volumului de credite acordate
o D. Cresterea productiei
o A. O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile

comerciale
o B. Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul
castigat
o C. Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
o D. Extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod
simultan si venit
9. Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani

pe perioada nedeterminata este limatata de:
o A. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a

garantiilor sale
o B. Numarul creditelor pe care le acorda
o C. Numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa depuna bani in conturi de
economii
o D. Numarul filialelor pe care le opereaza intr-o anumita zona
10.Inflatia:
o A. Distorsioneaza sistemul preturilor relative

o B. Dezavantajeaza, in general, sistemul bancar si guvernul
o C. Descurajeaza traiul pe datorie
o D. Descurajeaza consumul pe termen scurt
11.Pe o piata financiara eficienta:
o A. Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu,

astfel incat orice noua informatie sa fie integrata in pretul titlului
o B. Nu este necesar ca preturile sa reflecte toate informatiile relevante
o C. Investitorii pot sa realizeze regulat venituri mai mari decat media pietei
12.Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de

probleme de coordonare asociate:
o A. Deflatiei
o B. Inflatiei
o C. Dezinflatiei
o A. Stimuleaza economia pe termen lung

o B. Genereaza un boom economic pe termen lung
o C. Stimuleaza economisirea
o D. Conduce la cresterea generalizata a preturilor
14.Operatiunile cu prima simpla " a la hausse":
o A. Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea

contractului. In functie de situatia existenta la termenul de scadenta.
o B. Obliga cumparatorul la executarea contractului la scadenta
o C. Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
rezilierea contractului, in functie de situatia existenta la termenul de scadenta
15.Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand:

o A. Creditele bancare sunt ramursate intr-un ritm mai mare decat cel de
acordare de noi credite
o B. Bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite
o C. Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a
creditelor existente
16.Politicile anti-inflationiste:
o A. Determina scaderea puterii de cumparare a monedei

o B. Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuieli
o C. Sunt imbinate cu politici bugetare expansioniste
o D. Sunt favorabile clasei politice, fiind un set de masuri foarte populare
17.Caracterul preponderent negativ al inflatiei deriva din:
o A. Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei

o B. Scumpirea creditelor acordate de banci
o C. Austeritatea politicilor guvernamentale
o D. Distorsinarea preturilor relative
18.Din ce sunt alcatuite, aproape exclusiv, mijloacele de schimb de

astazi ?
o A. Aur
o B. Argint
o C. Cupru
o D. Promisiuni de plata
19.Eficienta pietei de capital vizeaza:
o A. Doar eficienta operationala

o B. Atat eficienta operationala cat si eficienta alocarii
o C. Cele doua tipuri de eficienta nu sunt elocvente pentru piata financiara
o D. Doar eficienta alocarii
20.In perioada electorala politicienii vor prefera acele politici care

produc:
o A. Beneficii si costuri pe termen scurt

o B. Beneficii si costuri pe termen lung
o C. Beneficii pe termen lung
o D. Beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
21.Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor

comerciale prin:
o A. Cresterea cerintelor privind rezervele obligatorii

o B. Vanzarea de obligatiuni de la stat
o C. Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
o D. Diminuarea ratei rezervelor obligatorii
22.Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care

cumpara un computer:
o A. Nici M1, nici 2 nu se modifica

o B. M1 creste dar M2 nu se schimba
o C. M1 si M2 cresc
o D. M1 creste si M2 ramane neschimbat
23.Echilibrul monetar presupune:
o A. Egalitatea dintre banii din conturile curente si cei din conturile de economii
o B. Egalitatea dintre cererea si oferta de moneda
o C. Egalitatea dintre numerar si banii din conturile curente
o D. Egalitatea dintre masa monetara in sens restrans si masa monetara in sens
larg
24.Reducerea ratei dobanzii pe piata monetara determina:

o A. Scaderea cursului titlurilor de valoare
o B. Nu are nici o influenta asura cursului titlurilor de valoare
o C. Cresterea cursului titlurilor de valoare
25.Tranzactiile derulate la nivelul pietei muncii:
o A. Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadrui cadru juridic si

institutional bine ...
o B. Se desfasoara intre guvern si angajatori
o C. Se desfasoara intre guvern si sindicate
o D. Au drept obiect serviciile de munca, insa nu sunt supuse reglementarii
26.Piata muncii se diferentiaza de celelalte piete prin:
o A. Prin faptul ca este o piata perfect concurentiala

o B. Lipsa segmentarii, aceasta fiind unica pentru totalitatea sectoarelor din
economie
o C. Prin subiectul si obiectul de activitate al acesteia, respectiv capitalul
financiar
o D. Nivelul de reglementare caracteristic
27.Institutia care poate acorda credit bancilor poarta denumirea de:
o A. Banca centrala
o B. Agentie guvernamentala
o C. Institutie financiara de incredere
o D. Guvern
28.Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci
oarecare achita un credit ?
o A. M2 scade dar M1 nu se modifica

o B. M1 si M2 scad
o C. M1 scade dar M2 nu se modifica
o D. M1 si M2 cresc
29.Rata somajului reprezinta raportul procentual intre:
o A. Populatia somera si populatia ocupata

o B. Populatia somera si intreaga populatie a tarii
o C. Populatia activa si populatia somera
o D. Populatia somera si populatia activa
30.Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara:
o A. Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare

a excedentului si deficitului de lichiditati bancare
o B. Ce nu cuprinde operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de credit
o C. Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care au scadente lungi
31.Politica keynesiana
o A. A avut repercusiuni negative asupra economiei pe termen scurt

o B. Reducerea cheltuielilor publice
o C. A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
o D. Cresterea impozitelor pentru a spori veniturile fiscale pentru nivelul
cheltuielilor guvernamentale
32.Daca toata productia ar fi compusa din produsele realizate la

comanda:
o A. Recesiunile ar fi mult mai slabe ca intensitate
o B. Recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate
o C. Ar exista in economie mai multa incertitudine
o D. Populatia ar fi mult mai bogata
33.Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa

combata problema somajului
o A. Interventia statului in economie, prin politici de reducere a exporturilor

o B. Interventia statului in economie, prin politici de descurajare a consumului
o C. Interventia statului in economie, orientata catre stimularea cererii agregate
o D. Interventia statului in economie prin politici de descurajare a investitiilor
34.Oferta curenta de munca este reprezentata de:
o A. Populatia activa
o B. Rezervele de munca
o C. Populatia ocupata minus somerii
o D. Populatia ocupata
35.La baza sirului de erori care au dus la criza din anii 10-30 au stat:
o A. Politicile monetare restrictive din anii 1920

o B. Politicile monetare expansioniste din anii 1920
o Restrangerile creditului
36.Alternativa la politicile fiscale si monetare discretionare este data

de:
o A. Politicile implementate in statele centralizate

o B. Absenta politicilor
o C. Politicile adoptate de conducatorul unui stat autocrat, ce are puteri absolute
o D. Politicile bazate pe angajamente ferme fata de normele legislative existente
37.Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand:
o A. Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului

o B. Somajul voluntar este egal cu somajul involuntar
o C. Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta
o D. Rata curenta a somajului este zero
38.In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933,
Keynes sustinea faptul ca:
o A. Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri;

o B. Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an
fiscal;
o C. Deficitele nu sunt bune pentru economie
o D. Bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
39.Uniunrea Europeana:
o A. Nu se protejeaza fata de terti in politica comerciala, deoarece si-a

liberalizat pietele bunurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de m unca;
o B. Nu aplica o politica comerciala comunca;
o C. Este in prezent atat o uniune vamala cat si o piata interna
o D. Desi are numeroase domenii in care decide prin institutiile proprii,
supranationale, in nici un domeniu nu are competente exclusive.
40.Pe termen scurt, expansiunea monetara:
o A. Generaza cresterea ratei dobanzii

o B. Inhiba creditarea;
o C. Conduce la “alungirea” proiectelor investitionale;
o D. Ii determina pe angajatori sa recurga la concedieri;
41.Una dintre cauzele crizei economice o reprezinta:
o A. Lacomia investitorilor;
o B. Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei;
o C. Consumul exagerat din anii de boom economic, incurajat de ratele reduse
ale dobanzii.
42.In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933,
o A. Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri;

o B. Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an
fiscal;
o C. Deficitele nu sunt bune pentru economie
o D. Bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
43.Bancile care vor sa-si maximizeze profiturile sunt nevoite sa:
o A. Respecte dorintele clientilor cu privire la procesul acordarii de credite

ieftine;
o B. Accepte faptul ca rezervele obligatorii le aduc castiguri substantiale
o C. Sa aiba passive care sa depaseasca un multiplu al rezervelor legale;
o D. Pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la
dobanzi mari si nevoia de a pastra increderea populatiei in capacitatea de
rambursare a depozitelor
44.Intr-o societate cu economie de piata productia pentru un produs se

desfasoara:
o A. Concomitent cu manifestarea cererii

o B. Anticipat fata de cerere
o C. Dupa manifestarea cererii
o D. La comanda
45.Protectionismul:
o A. Este o practica rar intalnita in politicile comerciale actuale ale tarilor

dezvoltate;
o B. Modifica raportul de schimb si avantajele comparative;
o C. Determina cresterea castigurilor din comert si contribuie la utilizarea mai
eficienta a resurselor;
o D. Are un cost de oportunitate scazut;
46.Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata

dobanzii deoarece;
o A. Cresterea sa mareste cererea pentru titluri si determina cresterea cursului

acestora pe piata bursiera;
o B. Reducerea sa mareste cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului
o C. Cresterea sa reduce cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului
acestora pe piata bursiera
47.In functie de durata mobilitatii geografice a fortei de munca, acestea

pot fi:
o A. Migratie lunara;
o B. Migratie definitiva;
o C. Migratie international;
o D. Migratie partiala;
48.Purtatorii cererii de munca sunt:
o A. Persoana care se afla in cautarea unui loc de munca

o B. Lucratorii
o C. Angajatorii
o D. Liderii de sindicat
49.Jobberul:
o A. Stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe

panourile bursei, pe baza ordinelor transmise de brokeri;
o B. Nu poate sa incheie si operatiuni pe cont propriu;
o C. Are posibilitatea sa cumpere efecte financiare la un curs usor superior celui
la care vinde, de aici rezultand profitul sau;
o D. Are posibilitatea sa vanda efectele financiare la un curs usor inferior celui
la care cumpara, de aici rezultand profitul sau;
50.O politica anti-inflationista adecvata presupune:

o A. Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce practica preturi ridicate;
o B. Practicarea unor marje de profit minime
o C. "blocarea” cresterii preturilor prin masuri guvernamentale
o D. Reducerea ritmului expansiunii monetare;
51.Prin programul sau Keynes propunea:
o A. O politica fiscala care sa duca la bugete echilibrate in fiecare an;

o B. Ca guvernul sa reduca investitiile in economie;
o C. O politica fiscal pentru a corecta recesiunile;
o D. Ca guvernul sa reduca imprumuturile;
52.O politica fiscal contraciclica presupune:
o A. O politica de tipul “ pornire-oprire-pornire “;

o B. O reducere a incasarilor fiscal atunci cand creste PIB-ul;
o C. O crestere a incasarilor fiscal in perioadele de recesiune
o D. O reducere a incasarilor fiscal cand scade Pib-ul;
53.Dupa conceptia lui Marx si Engels capitalismul esueaza datorita:
o A. Epidemiei subporductiei;
o B. Productiei mai mici fata de nevoile societatii;
o C. Contradictiilor sale interne;
54.Prin politicile expansionist se obtin:
o A. Aspect positive pe termen scurt

o B. Aspect positive pe termen lung;
o C. Aspect negative pe termen scurt;
55.Balanta comerciala:
o A. Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale;

o B. Are ponderea cea mai redusa in balanta de plati;
o C. Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii;
o D. Include balanta miscarilor de capital
56.Politicile monetare si fiscale expansioniste:
o A. Nu sunt atragatoare pentru alegatori;

o B. Nu au effect asupra cererii agregate;
o C. Sunt atragatoare pt alegatori;
57.Cursul de schimb real:
o A. Nu mai este utilizat dupa renuntarea la convertibilitatea monedei in metal

pretios;
o B. Nu tine cont de evolutia posibila a preturilor produselor interne fata de a
celor din strainatate;
o C. Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de schimb
asupra competitivitatii unei economii;
58.Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand:
o A. Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului;

o B. Rata curenta a somajului este zero;
o C. Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta;
o D. Somajul voluntar este egal cu somajul involuntary
59.In perioadele de recesiune oamenii prefera:
o A. Sa cumpere actiuni;
o B. Sa-si protejeze banii prin realizarea de depozite bancare;
o C. Sa faca investitii pe termen lung;
o D. Sa detina mai multi bani in numerar;
o A. Sa economiseasca in vederea unui consum viitor;

o B. Sa consume mai mult decat au economisit;
o C. Sa isi procure bunurile dorite la preturi scazute
o D. Contribuie la acumulare de capital
61.Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specific de

moneda se numea:
o A. Nota de hartie;
o B. Card de credit;
o C. Nota de metal;
o D. Bilet de banca.
62.O politica fiscal contraciclica va produce:
o A. Extinderea expansiunilor si recesiunilor

o B. Deficite atunci cand scade PIB
o C. Deficite atunci cand creste PIB
63.Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai

multe ori de catre:
o A. Comercianti
o B. Banci
o C. Burse de valori
o D. Agentii guvernamentale
64.Expansiunea creditelor determinate de Banca Centrala;

o A. Nu genereaza un boom artificial
o B. Are la baza cresterea economiilor reale
o C. Creste rata dobanzii de pe piata monetara
o D. Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
65.Capitalul real:
o A. este acelasi lucru cu capitalul fictive

o B. Isi modifica valoarea in procesul operatiunilor de burs
o C. Este format din bunuri material, mijloace banesti si efecte financiare
o D. Se valorifica in procesul de productie
o A. O consecinta a cresterii generalizate a preturilor

o B. Un stimulant pe termen lung al activitatii economice
o C. O politica deliberata a autoritatilor monetare
o D. Un effect al functionarii defectuoase a pietei libere
67.Operatiunile cu prima compusa “ a la baisse”:
o A. Obliga vanzatorul la executarea contractului la scadenta

o B. Nu ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau
rezilierea contractului
o C. Ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea
contractului
68.Legea lui Okun spune ca
o A. Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri

o B. Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va
diminua
o C. Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
o D. Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
69.Recesiunile se produc atunci cand
o A. Toata productia este compusa din bunuri omogene

o B. Sunt interpretate corect semnalele pieteidar producatorii sunt nemultumiti
o C. Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
o D. Sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti
70.Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani ?
o A. Usurinta de a fi transportat
o B. Acceptabilitatea
o C. Perisabilitatea
o D. Abundenta
1. Un dolar depus in sistemul bancar permite bancilor comerciale sa
extinda masa monetara cu:
o A. 1 dolar
o B. Mai mult de 1 dolar
o C. Mai putin de 1 dolar
2. Daca aveti 1.000 lei sub forma de numerar si ii depuneti la banca intr-
o A. M1 si M2 cresc
o B. M1 creste si M2 nu se modifica
o C. M1 scade si M2 nu se modifica
o D. M1 si M2 nu se modifica
o A. Restrangerea masei monetare
o B. Cresterea masei monetare
o C. Nu are efect asupra masei monetare
o A. M1 si M2 cresc
6. Achizitionarea de obligatiuni guvernamentale de catre Banca Centrala
are ca efect:
o A. Cresterea masei monetare
o B. Restrangerea masei monetare
7. Cresterea ratei dobanzii de referinta (ratei de scont) de catre Banca
Centrala are ca efect:
8. La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de
100 milioane de dolari trebuie sa detina efectiv:
o A. 25 milioane de dolari
o B. 15 milioane de dolari
o C. 100 milioane de dolari
o D. 10 milioane de dolari
o A. Incetiniri intentionate ale ritmului de crestere economica
o B. Incetiniri neintentionate ale ritmului de crestere economica
o C. Depasirea cresterii anterioare a rezultatelor economice totale
10.Recesiunile sunt rezultatul:
o A. Angajarii unor investitii la costuri justificate de cerere
o B. Unui sir de greseli comise de participantii la activitatea economica
o C. Interpretarii corecte a semnalelor de pret furnizate de piata
o D. Toate cele de mai sus
11.Daca retrageti 500 lei dintr-un cont de economii:
o A. M1 si M2 cresc
12.La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de
100 milioane de dolari poate acorda credite in valoare de:
o A. 25 milioane de dolari
o B. 15 milioane de dolari
o C. 100 milioane de dolari
o D. 10 milioane de dolari
o E. 85 milioane de dolari
o A. Banca centrala
o D. Guvern
14.Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci
oarecare achita un credit?
o B. M1 si M2 scad
o D. M1 si M2 cresc
15.Rata somajului reprezinta raportul procentual intre:
o A. Populatia somera si populatia ocupata
o C. Populatia activa si populatia somera
16.Politicile anti-inflationiste
o B. Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuielilor
guvernamentale
o C. Sunt imbinate cu politici bugetare expansioniste
o D. Sunt favorabile clasei politice
17.Operatiunile cu prima simpla "a la hausse"
o A. Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
realizarea contractului in functie de situatia externa la termenul de scadenta
o B. Obliga cumparatorul la executarea contractului la scadenta
realizarea contractului
19.Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de:
o A. Rezerva minima obligatorie
o B. Scaderea ratei dobanzii
o C. Scaderea ratei inflatiei
o D. Limitele maxime impuse de catre stat
20.Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand:
o A. Creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de
21.Pe o piata financiara eficienta
o A. Investitorii pot sa realizeze regulat venituri mai mari decat media pietei
o B. Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu,
astfel incat orice noua informatie sa fie
o C. Nu este necesar ca preturile sa reflecte toate informatiile relevante
o A. Cea mai mare parte a fluxurilor actuale de comert se deruleaza intre
industrii diferite...
o B. Pentru a asigura un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor populatiei este
de preferat ca o economie sa produca.....
o C. Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in
utilizarea resurselor este de preferat ca economia sa se specializeze si sa
participe la schimb
23.Deprecierea reprezinta
o A. Cresterea cursului oficial stabilit de autoritatile monetare nationale
o B. Scaderea cursului de piata a nuei monede
o C. Cresterea cursului de piata a unei monede
o D. Scaderea cursului oficial stabilit de autoritatile monetare nationale
24.Caracterul preponderet negativ al inflatiei deriva din:
o A. Scumpirea creditelor acordate de banci
o B. Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei
o D. Distorsionarea preturilor relative
25.Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara
o A. Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care au scadente lungi
o B. Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de
compensare a excedentului si deficitului
o C. Ce nu cuprinde si operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de
credit
26.Echilibrul monetar reprezinta:
o A. Un echilibru intre cererea si ferta de bani,actiuni si obligatiuni
o B. Un echilibru intre cererea si oferta de moneda
o C. Un echilibru intre volumul depozitelor si cel al creditelor
27.Printre efectele negative ale inflatiei regasim
o A. Reducerea puterii de cuparare a banilor
o B. Diminuarea deficitelor guvernamentale
o C. Scumpirea creditelor acordate de banci
o D. Cresterea reatei dobanzii
28.In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.9%, rata
estimata a somajului este de 8.4%,iar PIB-ul creat intr-o economie
reprezinta 570 mld u.m. PIB-ul potential conform legii lui OKUN este
de:
o A. 650 mld u.m.
o B. 600 mld u.m.
o C. 560 mld u.m.
o D. 620 mld u.m.
29.Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum
cuprul,argintul si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste
metale erau:
o A. Rare
o B. Transportabile
o C. Indivizibile
o D. Mai putin atractive
30.O politica fiscala contraciclica presupune:
o A. O politica de tipul "pornire-oprire-pornire"
o B. O reducere a incasarilor fiscale atunci cand creste PIB
o C. O creste a incasarilor fiscale in perioada de recesiune
31.Cand banca centrala cumpara obligatiuni
o A. Reduce rezervele sistemului bancar comercial
o B. M1 scade
o C. Rata dobanzii creste
o D. Rezervele bancilor comerciale cresc cu suma respectiva
32.Inflatia:
o A. Apare in conditii de risc
o B. Determina o proasta alocare a resurselor
o C. Este creata de comercianti
33.Echilibrul monetar determina stabilirea
o A. Ratei somajului
o B. Cantitatii de bunuri si servicii
o C. Locurilor de munca
o D. Puterii de cumparare
34.Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani?
o C. Abundenta
35.Acumularea capitalului a avut importante contributii la cresterea
economica prin:
o A. Facilitarea specializarii extensive
o B. Indeplinirea tuturor celor mentionate
o C. Multiplicarea puterii muncii
o D. Raspandirea inovatiilor tehnologice in bunuri de capital
36.Cea mai importanta diferenta dintre stat si alte institutii sociale este ca
o A. Indeplinste toate cele mentionate
o B. Reprezina curtea suprema, ultima autoritate peste care nu se va mai
putea face niciun apel
o C. Poseda un drept exclusiv si recunoscut de constrangere si coercitie
o D. Trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru crearea regulilor dupa care
functioneaza alte institutii
37.Costurile de tranzactie fac mai dificila reducerea externalitatilor
deoarece:
o A. Nu sunt platite din taxe
o B. Sunt costuri de investitie si nu marginale
o C. Exclud posibilitatea cooperarii voluntare ce are la baza eficienta
economica
o D. Nu sunt impozitate
38.Dilema detinutului este un concept care ne ajuta sa intelegem de ce:
o A. Uneori, comportamentul social nu produce rezultatele pe care intreaga
societate le doreste
o B. Crima nu renteaza
o C. Regula mojoritatii produce consecinte asupra interesului public
o D. Pedeapsa ne descurajeaza intodeauna comportamentul infractional
39.Economistii utilizeaza PIB pentru a determina:
o A. Stabilitatea financiara a unei tari
o B. Performanta economica a unei tari in timp
o C. Bunastarea cetatenilor unei tari
o D. Toate variantele mentionate
40.Externalitatile nu ar exista daca:
o A. Oamenii nu ar mai fi egoisti
o B. Toti ar respecta legile, indiferent daca sa-r simti supravegheati sau nu
o C. Costurile de tranzactie ar fi zero
o D. Toti s-ar comoporta cu ceilalti asa cum ar dori ca ceilalti sa se comporte
cu ei
41.In anul 2018, o persoana achizitioneaza direct de la magazinul fabricii
de articole de imbracaminte, un costum platind suma de 1.000 lei.Peste
doi ani, costumul devenind deomdat,persoana il vinde unui comerciant
de produse SH pentru suma de 500 lei.Comerciantul revinde costumul
unei alte persoane pentru suma de 800 lei. Astfel:
o A. PIB-ul anului 2018 se va diminua cu 500 lei
o B. PIB-ul anului 2018 se va diminua cu 200 lei
o C. PIB-ul anului 2020 se va majora cu 300 lei
o D. PIB-ul anului 2020 se va diminua cu 200 lei
42.In teoria economica,calatorul clandestin(free rider) este cineva care:
o A. Poate obtine beneficii fara sa plateasca pentru ele si nici nu este nevoit
sa contribuie la costuri
o B. Utilizeaza un abonament de transport expirat
o C. Nu achita costurile de tranzactie
o D. Poate produce un bun cu un cost marginal zero
43.Interesul de a fi realesi ii incurajeaza pe politicieni sa spriine politicile
care:
o A. Determina costuri pe termen scurt
o B. Confera beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
o C. Ii avantajeaza pe toti oamenii
o D. Confera beneficii pe termen lung
44.Intr-o economie nationala venitul natioanl este egal cu 20.000
u.m.,profiturile nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 5.000
u.m., impozitele asupra acestor profituri nedistribuite reprezinta 1.000
u.m., cotizatiile platite de catre societatile comerciale pentru asigurari
sociale reprezinta 3.000 u.m., iar indemnizatiile pentru somaj,ajutoare
,burse etc. insumeaza 2.000 u.m. Daca transferurile nete catre restul
lumii reprezinta 3.000 u.m. iar impozitele directe se ridica la 500 u.m.
atunci:
o A. Venitul personal este egal cu 23.000 u.m.
o B. Venitul persoanl este egal cu 11.000 u.m.
o C. Venitul personal disponibil este egal cu 12.500 u.m.
o D. Venitul natioanl disponibil este egal cu 10.500 u.m.
45.Lucratorii americani ai filialei Ford de la Craiova contribuie,prin
productia pe care o realizeaza, la cresterea :
o A. PIB-ului Romaniei
o B. PIB-ului SUA
o C. PNB-ului Romaniei
46.Negocierea si cooperarea sunt mai eficace in reducerea externalitatilor
atunci cand:
o A. Deciziile sociale luate democratic
o B. Drepturile de propietate sunt detinute in comun
o C. Indivizii considera ca au drepturi exclusive
o D. Drepturile de propietate sunt clar definite si aplicate
47.Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altor depinde
exclusiv de:
o A. Diferite inzestrari cu resurse naturale
o B. Hotararea istorica a unor tari bogate de a fi independente economic
o C. Niciuna din variantele de mai sus
o D. Raportul dintre populatie si terenul disponibil
48.Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai
multe ori de catre:
o A. Comercianti
o B. Banci
o C. Burse de valori
49.Daca PIB exprimat in preturile pietei este de 200.000 u.m., impozitele
indirecte sunt de 10.000 um,subventiile de exploatare sunt de 15.000
um., veniturile primite de la restul lumii sunt de 20.000 um. iar cele
varsate restului lumii sunt de 15.000u.m. PNB exprimat in preturile
factorilor este:
o A. 190.000um.
o B. 210.000um.
o C. 195.000um
o D. 205.000 um.
50.PIB exprimat in preturile factorilor este egal cu 1.000um.Impozitele
indirecte nete reprezinta 300um.Consumul de capital fix este egal cu
400um.In aceste conditii,venitul national exprimat in preturile pietei
este:
o A. 300 u.m.
o B. Imposibil de determinat
o C. 900 um.
o D. 1.100u.m.
51.O societate poate inbunatati calitatea mediului la costul cel mai mic
atunci cand poluarea este redusa de catre:
o A. Firmele mici
o B. Firmele care polueaza cel mai mult
o C. Firmele care detin avantaje comparativ in reducerea poluarii
o D. Firmele mari
52.Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de
moneda se numea:
o A. Nota de hartie
o B. Card bancar
o C. Nota de metal
o D. Bilet de banca
53.Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala:
o A. Nu genereaza un "boom"artificial
54.Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei

sau a autorizarii guvernelor, pentru ca:
o A. In absenta banilor, dobanda nu poate fi incasata
o B. Doar atunci cand bunurile au valoare monetara este posibila estimarea
avutiei totale a societatii
o C. Societatile din toata lumea au devenit subiectul „spiritului
capitalismului”
o D. Utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin
intermediul comertului
55.Banii:
o A. Sunt autorizati de guvern, care controleaza societatea
o B. Sunt sustinuti de bunuri care au o valoare intrinseca
o C. E de asteptat sa-si mentina o valoare constanta in viitor
o D. Reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
56.Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste este prin:
o A. Extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod
simultan si venit
o B. Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
o C. Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul
castigat
o D. O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile
comerciale
57.Fiecare dolar adunat la rezervele totale ale sistemului comercial bancar:
o A. Obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu 1$
o B. Permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu 1$
o C. Obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu mai mult de 1$
o D. Permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
58.Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni de la populatie, atunci
banca:
o B. Reduce oferta de bani
o C. Mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
o D. Are efect de atragere a avutiei si astfel de a retrage banii din sectorul
privat
o A. Functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
o B. Impiedica retragerile masive operate de catre deponentii care se tem ca
o C. Nu are o semnificatie speciala, pentru ca bancilor nu li se cere sa isi
o D. Este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca baza de
60.Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,
argintul si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale:
o A. Erau atractive
o B. Erau divizibile
o C. Erau durabile
o D. Erau transportabile
o E. Erau rare
o F. Indeplineau toate conditiile mentionate mai sus
61.Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor
din metal neprelucrat era:
o A. Gradul mai mare de atractivitate al monedelor
o B. Acela ca monedele purtau sigiliul statului
o C. Acela ca monedele aveau valoare pentru colectionari
o D. Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului
continut de monede
62.Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu
ornamente pentru a impiedica falsificarea lor si:
o A. Acceptati de catre stat la plata texelor
o B. Sustinuti de garantii ale statului
o C. Promiteau sa plateasca o suma anume de monede metalice la cerere
o D. Utilizati pe scara larga in comertul international
63.Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate

de bani pentru ca:
o A. Toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri
valorificabile
o B. Statul a decretat ca ele reprezinta banii
o C. Sunt amortizabile in aur
o D. Sunt amortizabile in argint
64.Ceea ce utilizam astazi ca „mijloc de schimb” este format in intregime
din:
o A. Depozite bancare care pot fi transferate prin scrierea unui cec
o B. Bancnote
o C. Articole care au valoare intrinseca pentru ca au fost certificate de catre
stat
o D. Obligatiile institutiilor de incredere
65.Alternativa la utilizarea banilor ca mijloc de schimb este:
o A. Utilizarea depozitelor verificabile
o B. Utilizarea monedei
o C. Utilizarea depozitelor verificabile sau a monedei
o D. Barterul
66.Cel mai important mijloc de schimb utilizat in prezent in Statele Unite

este reprezentat de:
o A. Monedele rare
o B. Bancnotele din rezervele federale
o C. Depozitele verificabile
o D. Depozitele de economii
67.Bancilor comerciale li se permite sa creeze bani pentru ca:

o A. Publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
o B. Constitutia Statelor Unite le garanteaza aceasta putere
o C. Sunt autorizate sa faca acest lucru de catre Banca Centrala
o D. Nu sunt reglementate efectiv de guvernele federale sau de stat
68.Bancile comerciale creeaza bani:
o A. Imprumutand de la deponenti
o B. Facand imprumuturi
o C. Tiparind bancnote
o D. Prin toate metodele descrise mai sus
69.Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile
comerciale, daca ati putea:
o A. Construi sau achizitiona o masina de tiparit suficient de performanta
o B. Transforma metalele in monede
o C. Obtine o autorizatie din partea guvernului pentru infiintarea unei
institutii de emitere a banilor
o D. Convinge oamenii sa utilizeze banii creati de voi ca mijloc de schimb
70.Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa
creeze bani pe perioada nedeterminata?
o A. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a
garantiilor sale
o B. Numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa imprumute de la ea
o C. Numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa depuna bani in conturi
de economii
71.Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor
de a crea bani prin:
o A. Limite maxime pe care statul le stabileste pentru fiecare banca
o B. Limite maxime pe care statul le stabileste pentru sistemul bancar in
ansamblu
o C. Cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
o D. Rata inflatiei la nivelul natiunii in ansamblu
72.Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre
banci este aceea de:
o A. A le constrange capacitatea de a crea bani
o B. A mentine increderea deponentilor
o C. A impiedica o prabusire a pietei valorilor
o D. A proteja proprietarii bancilor impotriva falimentului
73.Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele
Unite, este acela ca:
o A. Astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de
bani aflata in circulatie
o B. Aurul este durabil, divizibil si implicit valoros
o C. Alte tari nu ar economisi in dolari daca acestia nu ar fi convertibili in aur
o D. Restul lumii utilizeaza deja acest etalon
74.Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in

Statele Unite, cel mai convingator este probabil acela ca:
o A. I-ar saraci pe producatorii de aur
o B. Ar face mai dificila estimarea preturilor viitoare
o C. Argintul este un metal preferat in Statele Unite
o D. Statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange
politicile
75.O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile
comerciale, in conditiile in care alte variabile raman constante,
determina o crestere:
o A. A (cantitatii de) moneda, dar nu si pentru M1
o B. Pentru M1, dar nu si pentru M2
o C. Pentru M2, dar nu si pentru M1
o D. Atat pentru M1, cat si pentru M2
76.Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile
comerciale:
o A. M1 si M2 cresc
o B. M1 si M2 scad
o C. M2 creste, dar M1 nu se modifica
o D. M1 scade, dar M2 nu se modifica
77.Bancile comerciale extind creditele acordate clientilor prin:
o A. Scaderea cantitatii de moneda din casele lor de bani
o B. Acordarea de imprumuturi din rezervele in exces
o C. Acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de
tranzactionare ale altor deponenti
o D. Acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de economii ale
altor deponenti
78.Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor
comerciale prin:
o A. Diminuarea cerintelor privind rezervele legale
o B. Extinderea creditelor pentru bancile comerciale
o C. Achizitionarea de obligatiuni de la stat
o D. Oricare din metodele enumerate mai sus
79.Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o
alta banca care nu dispune de rezerve excedentare confera bancii care il
primeste responsabilitati suplimentare:
o A. Dar nu si active aditionale
o B. Dar nu si rezerve aditionale
o C. Dar nu si rezerve excedentare
o D. Si rezerve excedentare
80.Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar
permite acestui sistem sa creeze:
o A. Haos
o B. Mai putin de un dolar sub forma de bani noi
o C. Exact un dolar sub forma de bani noi
o D. Mai mult de un dolar sub forma de bani noi
81.Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la
bancile membre este denumita:
o A. Rata de discount
o B. Rata fondurilor federale
o C. Rata primara
o D. Rata de trezorerie
82.Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica
rezervele excedentare ale bancilor comerciale in vederea controlului
cresterii stocului de bani este:
o A. Utilizarea amenintarilor si a coercitiei
o B. Modificarea ratei de discount
o C. Modificarea cerintelor privind rezervele legale
o D. Achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni
83.Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de
stat detinute anterior de catre populatie:
o A. Diminueaza rezervele bancilor comerciale
o B. Nu are niciun efect asupra rezervelor bancilor comerciale
o C. Mareste rezervele bancilor comerciale
o D. Reduce datoria nationala
84.Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a
stocurilor de bani este reprezentata de:
o A. Operatiunile privind lichiditatea
o B. Operatiunile pe piata libera
o C. Operatiunile de discount
o D. Operatiunile privind rata dobanzilor
85.Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un
anumit procent din depozitele lor:
o A. Acestea ar putea inchiria mai multe din cutiilor lor securizate
o B. Acestea ar risca insolventa prin extinderea excesiva a imprumuturilor
o C. Depunatorii lor nu si-ar putea obtine fondurile atunci cand doresc
o D. Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze
86.Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a
regla, la nivelul economiei, cantitatea de bani aflata in circulatie, se
lovesc de o sarcina dificila:
o A. Deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care
o B. Deoarece la nivel general se asteapta ca Banca Centrala sa atinga alte
o C. Deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere
dezirabila a ofertei de bani la un moment dat
o D. Deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care
Banca Centrala ar trebui sa le utilizeze pentru a-si atinge obiectivele
o E. Din toate motivele enumerate mai sus
87.Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la
cauzele si remediile pentru inflatie, exista un acord general asupra
faptului ca:
o A. Un control al ratei de crestere a stocului de bani este cea mai buna
modalitate de a stabiliza rata de crestere a PIB
o B. O rata excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie
o C. O rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza
deflatie
o D. O rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza
recesiune
88.Recesiunea este cel mai bine definita ca o perioada care:
o A. Procentul populatiei active in campul muncii scade
o B. Apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si
veniturile
o C. Nivelul preturilor scade
o D. Viteza productiei de bunuri produse spre a fi vandute altora scade
89.O crestere a cererii de bani din partea populatiei sugereaza ca:
o A. Oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi
pastreze balante medii mai mari in conturile lor bancare
o B. Oamenii doresc sa isi mareasca venitul fara sa lucreze ore suplimentare
o C. Pretul banilor a crescut
o D. Oamenii sunt dispusi sa renunte la timpul liber pentru a obtine venit
suplimentar
90.Cantitatea de bani oferita de autoritatile monetare:
o A. Va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
o B. Este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa
o detina
o C. Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa
o detina
o D. Toate variantele de mai sus sunt adevarate
91.Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o
detina si cantitatea de bani pe care le-o pune la dispozitie Banca
Centrala:
o A. Afecteaza nivelul mediu al preturilor banilor, dar nu afecteaza productia
reala
o B. Pot fi usor evitate daca Banca Centrala este dispusa sa isi ajusteze
politica monetara pentru a indeplini dorintele populatiei
o C. Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile
de investitii astfel incat sa poata genera instabilitate economica
o D. Se corecteaza rapid de la sine pe masura ce oamenii afla ca ceea ce isi
doresc nu poate fi obtinut
92.Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea
politicii monetare in conditiile in care managerii politicilor monetare ar
dori sa mareasca cheltuielile totale, dar:
o A. Bancile comerciale doresc sa creasca numarul imprumuturilor acordate
o B. Cererea de bani a populatiei a crescut
o C. Populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
o D. Oricare sau toate variantele de mai sus sunt corecte
93.Intarzierile „sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este
o A. Aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme
o B. Recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
o C. Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind
o D. Toate variantele de mai sus
94.Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor
o A. S-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor
agregate
o B. De obicei, politica monetara anuleaza efectele politicii fiscale
o C. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate
trebuie sa fie aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor
tensiuni conflictuale
o D. Cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt intotdeauna prin definitie
egale cu productia si venitul total
95.Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica
fiscala si/sau monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei
si ocuparii fara a crea inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa influenteze:
o A. PIB-ul nominal
o B. PIB-ul real
o C. Nivelul preturilor
o D. PIB-ul real si nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt
96.In Statele Unite, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-
1933 cu aproximativ:
o A. 10%
o B. 20%
o C. 30%
o D. 50%
97.Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea
in medie la:
o A. 9%
o B. 13%
o C. 19%
o D. 30%
98.Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al
Statelor Unite, productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou
nivelul din 1929 dupa ce au intrat in perioada de recesiune (dupa anul
1929), decat:
o A. 2 ani mai tarziu
o B. 5 ani mai tarziu
o C. 10 ani mai tarziu
o D. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial
99.In „Manifestul Partidului Comunist” din 1848, Marx si Engels au
descris „crizele comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate pentru
ca:
o A. Toata lumea stia ce le-a cauzat si nimeni nu facea nimic pentru a le opri
o B. Guvernele ar fi putut foarte usor sa le impiedice, daca si-ar fi stabilit
acest obiectiv
o C. Sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
o D. Ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite
100. O „recesiune” poate fi cel mai bine perceputa ca:
o A. O criza cauzata de un colaps al preturilor actiunilor
o B. O perioada de scadere a preturilor medii
o C. O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere economica
o D. Orice reducere a ratei de crestere a PIB
o A. Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de
o B. Prabusirea bursei a avut un efect negativ, efect ce s-a propagat in
intreaga economie
o C. Nu au existat suficiente cheltuieli guvernamentale in 1929
o D. Absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva incetinirii
102. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele
Unite in timpul recesiunii lungi si profunde din anii 1929-1933:
o A. Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale
o B. Au dovedit ca sistemul monetar era independent de economia reala
o C. Au fost in intregime rezultatul si nu cauza recesiunii
o D. Ar fi avut un efect nesemnificativ asupra economiei, daca populatia nu
s-ar fi panicat
103. Ce inteleg autorii prin sintagma „boom artificial si nesustenabil”?
o A. Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza
o B. Nivelul ridicat al economiilor a contribuit la reducerea ratelor dobanzii,
la cresterea investitiilor si astfel la alimentarea unei expansiuni economice
nesustenabile
o C. Deciziile nechibzuite, independente de extinderea creditarii, au condus la
o D. Prin reducerea taxelor, statul a furnizat „prea multi bani sistemului
104. Conceptul de „cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe
care oamenii o doresc:
o A. Sa o consume
o B. Sa o detina
o C. Sa o achizitioneze
o D. Sa o utilizeze
o A. Un mijloc necesar care faciliteaza obtinerea venitului
o B. Un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul
unei perioade de timp
o C. Un flux de-a lungul unei perioade de timp, in timp ce venitul reprezinta
un stoc la un moment dat
o D. O forma a venitului, dar nu singura forma posibila
ridicat al cererii pentru:
o A. Venit
o B. Bani
o C. Bani si venit
o D. Valoarea banilor
107. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru
a vedea daca preturile vor scadea demonstreaza existenta unei cereri
ridicate de:
o A. Venit
o B. Bani
o C. Bani si venit
o D. Mobila
o A. Doar atunci cand produc dobanda
o B. Doar atunci cand sunt cheltuiti
o C. Doar atunci cand sunt economisiti
o D. Doar atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti
o A. Este risipitoare pentru ca ii priveaza pe altii de venit
o B. Nu implica niciun cost, deci oamenii nu o vor desfasura
o C. Este posibil sa implice un cost pentru oamenii care decid sa o faca
o D. Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul
platit
persoanelor care aleg aceasta actiune este:
o A. Rata dobanzii
o B. Puterea asupra altora
o C. Flexibilitatea care insoteste lichiditatea
o D. Un mod de viata mai luxos
populatie:
o A. Ar putea fi ocazional inegale
o B. Vor fi egale doar printr-o coincidenta rara
o C. Sunt egale doar atunci cand economia se afla in echilibru
o D. Sunt intotdeauna si in mod necesar egale
monetare si sistemul bancar si cantitatea de rezerve monetare ceruta de
populatie:
o A. Nu au nicio legatura una cu alta
o B. Sunt intotdeauna si in mod necesar egale
o C. Este posibil sa difere in mod substantial
o D. Nu vor fi niciodata egale, pentru ca oamenii doresc intotdeauna mai
multi bani decat au
113. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale
de a exercita controlul asupra sistemului monetar, rata fondurilor
federale, este rata dobanzii la care:
o A. Bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele
o B. Bancile comerciale pot imprumuta de la Banca Centrala
o C. Firmele cu un grad ridicat de bonitate imprumuta de la bancile
comerciale
o D. Imprumuta bani guvernul Statelor Unite
114. Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace
in contracararea unui declin economic decat in contracararea unei
expansiuni economice rapide si excesive pentru ca:
o A. O mare parte din bani se afla in mainile consumatorilor si de aceea nu
poate fi cuantificata in mod precis
o B. Intotdeauna declinurile economice au o importanta componenta
psihologica
o C. Sistemul bancilor comerciale profita de pe urma declinurilor, dar nu si a
expansiunilor
o D. Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile
sa dea cu imprumut din rezervele lor
115. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda

coarda” (grabind lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin
extinderea stocului de bani sugera ca:
o A. Bancile centrale nu pot controla rezervele bancilor pe perioada recesiunii
o B. Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la
capacitatea lor legala pe parcursul recesiunii
o C. Bancile comerciale ar risipi banii in timpul recesiunii imprumutandu-i
firmelor care apoi ar da faliment
o D. Bancile centrale nu ar putea influenta ratele dobanzii in timpul recesiunii
116. Termenul „politica fiscala” inseamna:
o A. Politica reala sau fizica, opusa politicii monetare
o B. Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia
nationala
o C. Finantare deficitara
o D. Controlul direct asupra preturilor relative si a salariilor
117. Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale
are ca scop controlul fluctuatiilor nedorite ale productiei si venitului
prin schimbarea:
o A. Ratei de crestere a stocului de bani
o B. Ratelor dobanzii
o C. Cheltuielilor si taxelor de stat
o D. Profiturilor estimate
118. Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate
daca se vrea ca managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica
de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre:
o A. Inceputul unei probleme si recunoasterea acelei probleme
o B. Recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
o C. Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind
o D. Toate variantele de mai sus
obtinerea unor informatii relevante in timpul pe care politicile fiscale
sau monetare il au la dispozitie pentru a avea efecte complete asupra
cheltuielilor private si deciziilor de productie?
o A. Date neadecvate
o B. Computere insuficient de performante
o C. Lipsa interesului pentru aceasta problema
o D. Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe
sau cat de putine informatii sunt puse la dispozitia publicului
120. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor
stabilizare eficiente pentru ca:
o A. S-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor
agregate
o B. De obicei, politica monetara anuleaza efectele politicii fiscale
o C. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate
o D. Cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt intotdeauna prin definitie
egale cu productia si venitul total
121. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a
modifica ratele de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia
previziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori de cate
ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea agregata este
neadecvata, politica fiscala ar deveni:
o A. O mult mai eficienta insotitoare a politicii monetare
o B. Un mult mai eficient instrument de stabilizare
o C. Un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului
alegerilor
o D. O mult mai eficienta arma impotriva inflatiei
o A. Interesul public
o B. Interesele majoritatii
o C. Interesele celor aflati la putere
o D. Interesul privind stabilitatea pretului si ocuparea completa
123. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere
politicile care vor produce:
o A. Beneficii si costuri pe termen lung
o B. Beneficii pe termen lung si costuri pe termen scurt
o C. Beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
o D. Beneficii si costuri pe termen scurt

guvernamentale totale:
o A. Acestea vor fi reduse cu cantitatea pe care ei o prefera
o B. Acestea vor fi reduse, dar cu mai putin decat ei prefera
o C. Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu
este posibil din punct de vedere politic
o D. De fapt, acestea vor fi marite
125. Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai
multi ani la rand, fara a se confrunta cu riscul falimentului, in timp ce
New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul federal:
o A. Cheltuieste banii intr-un mod mai intelept
o B. Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate
crea mijloace cu care sa achite datoriile
o C. Isi utilizeaza deficitele doar pentru a mentine ridicate productia si gradul
de ocupare a populatiei
o D. Poate demonstra potentialilor creditori probabilitatea surplusurilor
viitoare
anual echilibrat:
o A. Ar impiedica Congresul si pe presedinte sa manipuleze economia in
scopuri politice
o B. Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii
o C. Se sprijina pe credinta eronata de superioritate a constitutiilor fata de
vointa poporului
o D. Probabil ca nu va putea fi aplicat, deoarece Congresul este liber sa
ignore Constitutia atunci cand doreste sa o faca
127. Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care
nu se pot pune de acord asupra rolului adecvat al statului in economie
este:
o A. Ar trebui ca deficitele bugetare sa fie interzise printr-un amendament
constitutional?
o B. Ar trebui ca Bancii Centrale sa ii fie solicitata mentinerea unei rate
o C. Ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie folosit
o D. Cat de bine functioneaza pietele?
o A. Este un sistem economic si politic
o B. In prezent este sprijinit chiar si de fostii sustinatori ai socialismului si ai
o C. A aratat foarte clar in criza financiara curenta ca nu va functiona in
absenta controlului de stat asupra fluxurilor de capital
o D. A triumfat in anii 1980, dar a esuat in anii 1990
129. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in
vedere:
o A. Tipul intreprinderilor angajatoare, de interes national sau local
o B. Tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot
fi oferite decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai
redusa, ce pot fi oferite de persoane disponibile pe plan local, cum ar fi
o C. Aria de extindere a pietei, la scara economiei nationale sau a unei
localitati
o D. Locul unde se face angajarea, in capitala tarii sau in provincie
o A. Volumul de moneda aflat in circulatie a scazut
o B. Multe administratii locale au ordonat bancilor sa-si desfasoare
o C. Volumul de moneda aflat in circulatie a crescut

o A. Este stabilit in mod liber pe piata
o B. Este similar paritatii metalice
o C. Este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de
diversi factori economici, politici, sociali si institutionali, interni si externi
o D. Se bazeaza pe continutul in metal pretios al monedelor respective
sama unui cos de consum format din bunuri alimentare (cu o pondere in
cos de 25%), bunuri industriale (cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind
ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 6%, indicele
de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 109% si rata de
crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, calculati rata inflatiei.
o A. 105,85%
o B. 6%
o C. 58%
o D. 5.8%
situatii:
o A. Crearea unui depozit bancar ar aduce venituri mai mari decat castigul
o B. Nivelul randamentului este mai mic decat rata dobanzii (e<d')
o C. Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii (e>d')
134. Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa
suplimenteze cantitatea de moneda. Aceasta masura are drept
consecinte:
o A. Cresterea valorii banilor
o B. Aparitia inflatiei
o C. Cresterea increderii populatiei in disponibilitatea limitata a banilor
o D. Aparitia deflatiei
o A. Este acelasi lucru cu capitalul fictiv
o B. Isi modifica valoarea in procesul operatiunilor de bursa
o C. Este format din bunuri materiale, mijloace banesti si efecte financiare
o D. Se valorifica in procesul de productie
o A. O consecinta a cresterii generalizate a preturilor
o B. Un stimulent pe termen lung al activitatii economice
o C. O politica deliberata a autoritatilor monetare
o D. Un efect al functionarii defectuoase al pietei libere
137. Evolutia activitatii bursiere, reflectata de indicele de bursa, poate
sa arate:
o A. O directie descendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bear market)
o B. O directie ascendenta (o piata „sub semnul ursului” sau bear market)
o C. O directie ascendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bull market)
138. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane

locuitori, din care populatia in afara varstei de munca era de 10
milioane. Daca din populatia apta, 1 milion reunta la cautarea unui loc
de munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
o A. Numarul somerilor este de 630.000 de persoane
o B. Populatia ocupata este de 9.370.000 de persoane
o C. Numarul somerilor este de 1 milion de persoane
o D. Populatia activa este de 10 milioane de persoane
o A. Sa economiseasca in vederea unui consum viitor
o B. Sa consume mai mult decat au economisit
o C. Sa isi procure bunurile dorite la preturi scazute
o D. Contribuie la acumulare de capital
140. Privita la modul general, piata financiara sau piata capitalului,
cuprinde:
o A. Tranzactii numai cu obligatiuni
o B. Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea
fondurilor financiare disponibile si necesare, inclusiv reglementarile si
o C. Tranzactii numai cu actiuni
o A. Prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de
scara, deoarece producerea pentru export determina costuri suplimentare
o B. Economiile pot castiga din specializare si comert, chiar daca nu detin
avantaje comparative absolute, dar se specializeaza in industriile pentru
care exista dezavantajele comparative cele mai mici
o C. Prin specializare si comert exterior firmele pot obtine economii pe scara
o D. Este de preferat ca economiile sa se specializeze in industrii pentru care
detin factori de productie abundenti
142. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud,

pentru care plateste producatorului coreean un pret de 250 USD/buc.
Presupunem ca producatorul coreean asigura livrarea produselor pana
la sediul importatorului, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie
o aplica importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In
conditiile in care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc acopera
cheltuielile de distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul
minim la care comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta
este egal cu echivalentul in lire sterline a:
o A. 360 USD
o B. 250 USD
o C. 350 USD
o D. 160 USD
143. Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice
de moneda se numea:
o A. Nota de hartie
o B. Card de credit
o C. Nota de metal
o D. Bilet la banca
o A. Extinderea expansiunilor si recesiunilor
o B. Deficite atunci cand scade PIB
o C. Deficite atunci cand creste PIB
145. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza
din anii 1930 a fost aceea ca:
o A. Deficitele nu sunt bune pentru economie
o B. Deficitele sunt bune pentru economie
o C. Bugetele trebuie sa fie echilibrate in fiecare an
146. Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele
mai multe ori de catre:
o A. Comercianti
o B. Banci
o C. Bursele de valori
o A. Nu genereaza un „boom” artificial
o A. Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri
o B. Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va
diminua
o C. Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
o D. Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
o A. Toata productia este compusa din bunuri omogene
o B. Sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt
nemultumiti
o C. Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt
nemultumiti
o D. Sunt interpretare gresit semnalele date de pret
o A. Ratei somajului
o B. Cantitatii de bunuri si servicii produse
o C. Locurilor de munca
o D. Puterii de cumparare
o C. Perisabilitatea
o D. Abundenta
152. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala
de 1000 lei fiecare, cu scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul)
adus de fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%.
Care este cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani:
o A. 25.000 lei
o B. 32.500 lei
o C. 30.000 lei
o D. 3.000 lei
153. În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar
PIB creat in economie reprezinta doar 96,8% din venitul national
potential, conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
o A. 4,6%
o B. 6,4%
o C. 6,8%
o D. 7,8%
o A. De la ultimii utilizatori ai „banilor ieftini” la sectorul public si sistemul
bancar
o B. De la banca centrala la consumatori
o C. De la producatori la consumatori
o D. De la guvern la investitori privati
o A. Reducerea ratei dobanzii
o B. Posibilitatea finantarii deficitelor bugetare la costuri reduse
o C. Cresterea cheltuielilor guvernamentale
o D. Abandonarea expansiunii monetare
156. Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor
comerciale prin:
o A. Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
o B. Achizitionarea de obligatiuni de la stat
o C. Vanzarea de obligatiuni de la stat
o D. Cresterea cerintelor privind rezervele obligatorii
o A. Ilustreaza o trasatura specifica migratiei pendulatorii
o B. Corespunde caracterului ciclic al activitatii economice
o C. Este determinat de aparitia unor frictiuni intre angajat si angajator
o D. Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul
de a identifica un altul, mai bine platit
o A. Participarea unei tari la comertul mondial este invers proportionala cu
o B. Ca tendinta, valoarea exporturilor Romaniei este in scadere, ca urmare a
o C. Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul
o D. Cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile in
dezvoltare
159. In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%.
In aceste conditii, rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
o A. 12,4%
o B. 8%
o C. 4%
o D. 124%
o A. Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a
factorilor de productie, in conditiile unei monede unice
o B. Zonele libere de comert presupun reduceri semnificative ale taxelor
vamale reciproce
o C. Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a
factorilor de productie – capital si munca
o D. Uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a
capitalurilor
161. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea
sa, putem enumera urmatoarele masuri:
o A. Stimularea investitiilor, publice si private deopotriva
o B. Incurajarea economisirii
o C. Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se
autoregla
o D. Descurajarea consumului public, respectiv privat
162. Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii
depune intr-un cont la termen cum variaza agregatele monetare?
o A. M1 si M2 scad
o B. M2 creste dar M1 nu se modifica
o C. M1 si M2 cresc
o D. M1 scade cu 5000 iar M2 nu se modifica
o A. Politici contractioniste, intrucat stimuleaza, pe termen scurt, cresterea
PIB-ului real
o B. Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei inflatiei sunt
o C. Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt
o D. Politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor
stimula productia
structura cererii si ofertei de munca. Aceasta poate fi explicata pe baza:
o A. Divergentelor de interese intre lucratori, care doresc salarii mai mari, si
o B. Incapatanarii oamenilor
o C. Faptului ca piata muncii este segmentata
o D. Procesului de restructurare permanent pe care il cunoaste economia
165. In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de

9.000 mld. euro, in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200
mld. euro, balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de:
o A. 90%
o B. 72%
o C. 128,57%
o D. 80%
166. Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi
la 200 lei/bucata si vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500
lei/bucata, ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In
momentul executarii contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi
este de 250 lei/bucata, iar al actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400
o A. Inregistreaza o pierdere de 95.000 lei
o B. Inregistreaza o pierdere de 70.000 lei
o C. Castiga 70.000 lei
o D. Castiga 95.000 lei
o A. Banca Centrala
o D. Guvern
168. Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei
banci oarecare achita un credit?
o B. M1 si M2 scad
o D. M1 si M2 cresc
o A. Populatia somera si polulatia ocupata
o C. Populatia active si populatia somera
170. Politicile anti-inflationiste
o B. Nu sunt avantajoase pentru guvernare, limitand finantarea cheltuielilor
guvernamentale
o C. Sunt imbinate cu politici bugetare expansionist
o D. Sunt favorabile clasei politice,fiind un set de masuri foarte populare
o A. Cresterea preferintei pentru economisire a polulatiei
o B. Scumpirea creditelor acordate de banci
o D. Distorsionarea preturilor relative
172. Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care
2.500.000 sunt pensionari si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca
1.500.000 persoane apte de munca, nu au loc de munca, iar dintre
acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000
emigreaza atunci:
o A. Numarul somerilor este de 1.200.000
o B. Populatia ocupata este de 15.000.000
o C. Populatia activa este de 16.500.000
o D. Rata somajului este de 6,9%
173. Operatiunile cu prima simpla „a la hausse”
o A. Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
realizarea contractului in functie de situatia existenta la termenul de
scadenta
o B. Obliga cumparatotul la executarea contractului la scadenta
realizarea contractului,in functie de situatia existenta la termenul de
scadenta
o A. Rezerva minima obligatorie
o B. Scaderea ratei dobanzii
o C. Scaderea ratei inflatiei
o D. Limitele maxime impuse de catre stat
o A. Creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de
o A. Un echilibru intre volumul depozitelor si cel al creditelor
o B. Un echilibru intre cererea si oferta de bani,actiuni si obligatiuni
o C. Un echilibru intre volumul creditelor acordate si numarul celor restituite
o D. Un echilibru intre cererea si oferta de moneda
178. Daca toata productia ar fi compusa din produse realizate la
comanda:
o A. Recesiunile ar fi mult mai slabe ca intensitate
o B. Recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate
o C. Ar exista in economie mai multa incertitudine
o D. Populatia ar fi mult mai bogata
o A. A avut repercusiuni negative asupra economiei pe termen scurt
o B. Reducerea cheltuielilor publice
o C. A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
o D. Cresterea impozitelor pentru a spori veniturile fiscale peste nivelul
cheltuielilor guvernamentale

o A. Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de
compensare a excedentului si deficitului de lichiditati bancare
o B. Ce nu cuprinde si operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de
credit
o C. Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care ao scadente lungi
o A. De a obtine o dobanda anuala
o B. De a obtine un venit sigur
o C. De a obtine devident
182. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a
fost de 2%. In aceste conditii rata infaltiei pe cele trei luni a fost de:
o A. 8%
o B. 6%
o C. 6.12%
o D. 106%
o A. Care pe termen lung reduc costurile ,in mare parte ascunse,suportate de
o B. Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si
informate pe termen lung
o C. Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si
informate pe termen scurt
o D. Care pe termen scurt antreneaza costuri ,in mare parte ascunse ,suportate
de cei neorganizati si prost informati
o A. Scaderea gradului de ocupare
o B. Cresterea volumului de credite acordate
o C. Reducerea volumului de credite acordate
o D. Cresterea productiei
o A. O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile
comerciale
o B. Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul
castigat
o C. Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
o D. Extindrea capacitatii de productie,pentru ca productia este in mod
simultan si venit
186. Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze
bani pe perioada nedeterminata este limitata de:
o A. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea contstanta a
garantiilor sale
o B. Numarul creditelor pe care le acorda
o C. Numarul oamenilor pe care il poate convinge sa depuna bani in conturi
de economii
187. Banii:
o A. Sunt autorizati de guvern, care controleaza societatea
o B. Sunt sustinuti de bunuri care au o valoare intrinseca
o C. E de asteptat sa isi mentina o valoare constanta in viitor
o D. Reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
188. Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in
bancile comerciale:
o A. M1 si M2 cresc
o B. M1 si M2 scad
o C. M2 creste dar M1 nu se modifica
o D. M1 scade dar M2 nu se modifica
189. Care dintre urmatoarele institutii creaza banii din economia

romaneasca?
o A. Guvernul
o B. Bancile
o C. Firmele de brokeraj
o D. Banca Nationala a Romaniei
o B. Reduce oferta de bani
o C. M1 creste
o D. Rata dobanzii creste
191. Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu
care cumpara un computer cum variaza agregatele monetare?
o A. M1 si M2 cresc
o B. M1 creste si M2 ramane neschimbat
o C. M2 creste dar M1 nu se modifica
o D. Nici M1, nici M2 nu se modifica
192. Daca masa monetara creste prea mult, urmarea cea mai
probabila va fi:
o A. Scaderea preturilor
o B. Marirea taxelor
o C. Inflatia
o D. Micsorarea impozitelor
o A. Banii respectivi sunt scosi din circulatia economica
o B. Rata dobanzii scade
o C. M1 creste
o D. Creste oferta de bani
194. Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari
dintr-un cont de credit intr-un cont de economii:
o A. M1 si M2 cresc
o B. Nici M1, nici M2 nu se modifica
o C. M2 ramane neschimbat dar M1 nu se modifica
o D. M2 ramane neschimbat dar M1 scade
o A. Dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru
conturile de economii ale clientilor
o B. Sumele totale depuse si rezervele obligatorii
o C. Dobanzile incasate si totalitatea cheltuielilor bancii
o D. Credite si depozite
GRILE MACROECONOMIE
1. Elementele cele mai semnificative ale analizei macroeconomice se refera la:

a. comportamentul economic al producatorilor si consumatorilor;
b. fundamentarea stiintifica a politicilor economice;
c. rolul intreprinderilor mici si mijlocii dar si a marilor companii;
d. evaluarea succesului nivelului si performantelor globale ale activitatii
economice.
2. Problemele fundamentale ale macroeconomiei se refera la:

a. masurarea rezultatelor economice la nivel national;
b. masurarea rezultatelor economice la nivelul agentilor economici;
c. interdependenta dintre cererea globala si oferta globala simultan pe
toate pietele;
d. venitul, consumul, economiile si investitiile la nivelul fiecarui agent
economic.
3. Consecintele cresterii nivelului general al preturilor sunt:

a. cresterea volumului cererii agregate;
b. scaderea cererii pentru produsele si serviciile din import;
c. cresterea cererii pentru produsele si serviciile create pe teritoriul national;
d. inestitiile se ieftinesc;
e. cresterea cererii pentru produsele si serviciile de import.
4. Printre conditiile cererii globale se numara:

a. previziunile agentilor economici: consumatori si intreprinzatori;
b. planurile agentilor economici: consumatori si intreprinzatori;
c. politica monetara a guvernului;
d. conjunctura economiei mondiale;
e. conjunctura economiei nationale.
5. Dintre conditiile ofertei globale fac parte:

b. politica economica a Guernului;
c. conjunctura economiei mondiale;
d. productivitatea factorilor de productie;
e. volumul factorilor de productie atrasi si utilizati in economi mondiala.
6. Cand oferta agregata ramane constanta iar cererea agregata creste fata de
nivelul de echilibru:
a. creste nivelul general al preturilor;
b. scade nivelul general al preturilor;
c. exporturile se diminueaza.
1
7. Cand oferta agregata nu se modifica dar se micsoreaza cererea agregata:
a. firmele investesc mai mult;
b. exporturile cresc;
c. exporturile se diminueaza;
d. nivelul general al preturilor creste;
e. consumatorii cumpara mai mult.
8. Situatia in care cererea globala ramane neschimbata, iar oferta globala creste:
a. produce numai efecte pozitive;
b. produce numai efecte negative;
c. produce si efecte pozitive si efecte negative.
9. Situatia in care cererea globala ramane neschimbata, dar oferta globala scade
genereaza urmatoarele consecinte: a. firmele scad preturile;
b. costurile de productie scad;
c. tarifele la energie cresc.
10. Gruparea unitatilor rezidente pe teritoriul national se face in functie de

urmatoarele criterii: a. institutional ;
b. politic;
c. al proprietatii;
d. functional.
11. Agentii macroeconomici omogeni mai sunt denumiti si:

a. societati non financiare;
b. institutii financiare;
c. companii de asigurare;
d. sectoare economice institutionale.
12. In cadrul gospodariilor, componenta existentiala a fluxului de iesiri este

reprezentata de:
a. fluxul de bunuri si servicii;
b. fluxul de forta de munca;
c. fluxul de venituri.
13. Resursele financiare ale sectorului administratiei publice provin din:

a. contributii benevole;
b. vanzari de bunuri si servicii;
c. plati obligatorii prelevate de la celelalte sectoare.
14. Selectati afirmatiile adevarate cu privire la preturile producatorului:

a. nu cuprind impozitele indirecte si subventiile;
2
b. cuprind impozitele indirecte si subventiile;
c. sunt mai mici decat preturile cumparatorului.
15. In timpul perioadelor de inflatie:

a. PIB nominal creste in acelasi ritm cu PIB real;
b. PIB nominal creste mai repede decat PIB real;
c. PIB nominal creste mai incet decat PIB real.
16. PIB:
a. valoarea de piata a tuturor bunurilor finale si serviciilor produse in
interiorul unei tari intr-o anumita perioada;
b. este venitul de care dispune populatia dupa plata impozitelor pe venit si
care poate fi utilizat ptr consum si economii;
c. este valoarea bunurilor si serviciilor cumparate de administratiile publice
centrale si locale intr-un an.
17. Nu se regaseste in consumul populatiei:

a. cumpararea unui automobil;
b. cumpararea unor alimente;
c. cumpararea unei case construita in acel an de catre ANL;
18. Care dintre urmatoarele tranzactii intra in PIB din 2004?

a. cumpararea unei case construita in 2000;
b. prestarea unor servicii de coafura in decursul anului respectiv;
c. producerea si consumarea unor legume de catre o familie din mediul rural
(autoconsum);
d. cumpararea unei materii prime utilizata ptr dat. unui bun final ce urmeaza a
fi andut in decursul anului respective (consum intermediary);
19. Veniturile realizate de catre cei peste 50 mii de cetateni romani care lucreaza in
Israel sunt incluse in:
a. PIB al Romaniei si PNB al Israel;
b. PNB al Romaniei si PIB al Israel;
c. PIB al Romaniei si PNN al Israel.
20. RASPUNDETI CU A SAU F ARGUMENTANDU-VA RASPUNSUL:

1. Exporturile nete ale unei economii se calculeaza ca diferenta intre exportul
si importul de bunuri. A
2. Vanzarea de actiuni si obligatiuni este exclusa din calcului PIB; A
3. Daca valoarea bunurilor de consum produse intr-un an este mai mare decat
valoarea bunurilor de consum achizitionate in acelasi an, diferenta
reprezinta ariatia stocurilor. A
3
4. Cresterea relativa a nivelului preturilor dintr-o economie fata de nivelul
preturilor din strainatate tinde sa incurajeze exporturile tarii sis a
descurajeze importurile de bunuri si servicii. F
5. Venitul disponibil este venitul national din care se scad taxele si la care se
adauga transferurile. A
6. Daca doua tari se caracterizeaza prin acelasi nivel al PIB, atunci si nivelul
de trai din respectivele tari este acelasi. F
7. Deflatorul PIB se calculeaza ca un raport procentual intre PIB real si PIB
nominal. F
8. Indicatorii macroeconomici care se exprima in preturi curente se numesc
indicatori reali iar cei care se exprima in preturi constante se numesc
indicatori nominali. F
9. PIN se calculeaza ca diferenta intre PIB si impozitele indirecte. F
10. In fluxul circular al venitului, importurile reprezinta intrari iar exporturile
iesiri. F
21. Printre metodele de evaluare a venitului national se numara:

a. metoda de productie;
b. metoda veniturilor accumulate;
c. metoda utilizarii finale a veniturilor.
22. Veniturile obtinute in sectorul gospodariilor se numesc:

a. venituri accumulate;
b. venituri personale;
c. venituri primare.
23. Veniturile totale sunt formate din:

a. veniturile primare;
b. veniturile derivate;
c. veniturile firmelor;
d. veniturile menajelor.
24. Dpdv existential, consumul cuprinde:

a. consumul de bunuri materiale;
b. consumul de bunuri imateriale;
c. consumul privat;
d. consumul public.
25. In raport cu sursa veniturilor cheltuite ptr consum se disting:

b. consumul intermediar;
c. consumul final;
d. consumul privat;
4
e. consumul colectiv.
26. Selectati afirmatiile adevarate cu privire la legitatile consumului:

a. economisirea reprezinta cel mai mare lux pentru familie;
b. cheltuielile ptr servicii cresc mai incet decat cele ptr bunurile
materiale;
c. cheltuielile ptr articole de lux cresc mai incet decat venitul;
d. economiile gospodariilor scad pe masura ce venitul creste;
e. cheltuielile ptr recreere cresc mai repede decat venitul.
27. Relatia dintre nivelul cheltuielilor de consum si nivelul venitului personal

disponibil este reprezentata de :
a. functia de consum;
b. inclinatia spre consum;
c. inclinatia spre economisire.
28. Legatura functionala dintre venit si cheltuielile este reprezentata de:

29. Factorii obiectivi ai consumului sunt:

a. inclinatii psihologice;
b. spiritul de afaceri;
c. marimea venitului;
d. modificarile politicii fiscale.
30. Factorii subiectivi ai consumului sunt:

b. spiritual de afaceri;
31. Relatia dintre nivelul economiilor si nivelul disponibil este reprezentata de :

a. functia de economisire;
b. inclinatia medie spre economii;
c. inclinatia marginala spre economii;
d. functia de consum.
32. Dintre factorii care influenteaza inclinatia spre economisire, nu fac parte:
a. evolutia ratei dobanzii;
b. evolutia nivelului preturilor;
c. marimea impozitelor si taxelor;
5
d. evolutia cererii de bunuri si servicii;
e. evolutia ciclului afacerilor.
33. In raport cu modul de utilizare a bunurilor de capital achizitionate,

investitiile constau in:
a. investitii brute;
b. investitii nete;
d. investitii de dezvoltare;
e. investitii brute de capital.
34. Clasificate potrivit destinatiilor, investitiile nu cuprind:

a. investitii ptr afaceri;
b. investitii ptr formarea bruta a capitalului;
c. investitii imobiliare;
d. investitii in stocuri;
e. investitii cu titluri de capital.
35. Factorii de care depinde volumul investitiilor ptr afaceri sunt:

a. productivitatea medie asteptata a capitalului;
b. costul marginal al utilizarii capitalului;
c. rata reala a dobanzii;
d. rata nominala a dobanzii;
e. nivelul general al preturilor.
36. Efectul amplificat al investitiilor asupra venitului national este cunoscut sub
denumirea de:
a. acceleratorul investitiilor;
b. multiplicatorul investitiilor;
c. fenomenul de dezinvestitii;
d. inclinatia spre economisire;
e. functia de economisire.
37. Acceleratorul arata ca rata investitiilor este determinate in esenta de:

a. modificarea ratei dobanzii;
b. modificarea nielului preturilor;
c. modificarea productivitatii capitalului;
d. modificarea costului marginal al utilizarii capitalului;
e. modificarea nivelului productiei.
38. In functie de continutul proceselor economice si modul de exprimare a

rezultatelor echilibrului economic, distingem urm. forme: a. echilibrul
material;
6
b. echilibrul valoric;
c. echilibrul ecologic;
d. echilibrul static.
39. In cadrul echilibrului valoric se disting urmatoarele forme speciale de

echilibru:
a. echilibrul material;
b. echilibrul resurselor de munca;
c. echilibrul bugetar;
d. echilibrul dinamic;
e. echilibrul valutar
40. In raport cu nivelurile de agregare ale activitatii economice se disting:

a. echilibrul macroeconomic;
b. echilibrul microeconomic;
c. echilibrul material;
d. echilibrul valoric.
41. Premisele care au stat la baza investigatiilor privind echilibrul in perioada

de inceput sunt:
a. echilibrul este privit pe termen lung;
b. crizele economice sunt considerate fenomene accidentale;
c. crizele economice sunt considerate fenomene periodice;
d. somajul este considerat un fenomen voluntar.
42. Dezechilibrul economic se manifesta:

a. ca o stare de moment;
b. ca o stare voita;
c. ca o stare permanenta.
43. Presiunea reda situatia de:

a. oferta deficitara;
b. existenta pietei cumparatorului;
c. existenta pietei vanzatorului.
44. Absorbtia reda situatia de:

a. piata este a vanzatorilor;
b. oferta excedenta;
c. cerere deficitara;
d. existenta pietei cumparatorului.
45. Presiunea se soldeaza cu:

a. realizarea unei parti a cererii de bunuri si servicii;
7
b. realizarea unei parti a ofertei de bunuri si servicii;
c. aspiratie pozitiva satisfacuta la comparator;
d. aparitia inflatiei;
e. aparitia somajului.
46. Absorbtia se soldeaza cu:

a. nerealizarea unei parti a cererii de bunuri si servicii;
b. nerealizarea unei parti a ofertei de bunuri si servicii;
c. aspiratie pozitiva nesatisfacuta la cumparator.
47. Agregatele macroeconomice se pot determina in:

a. preturile pietei;
b. preturile factorilor de productie;
c. preturi variabile;
d. preturi curente;
e. preturile periaodei de referinta.
48. In functie de interdependenta dintre indicatorii macroeconomici si

efectivele populatiei se disting urmatoarele tipuri de crestere economica: a.
expansiune economica;
b. recesiune economica;
c. crestere economica structurala;
d. crestere economica 0;
e. crestere economica cantitativa.
49. Daca sporul de produse si servicii (pozitiv sau negativ) se obtin pe termen
scurt atunci avem de a face cu:
a. expansiune economica;
c. crestere economica 0;
d. crestere economica pozitiva.
50. Intre crestere economica si dezvoltare economica exista urmatoarele

deosebiri:
a. pentru definirea cresterii economice fundamentala este idea de
schimbare;
b. pentru definirea dezvoltarii economice fundamentala este idea de
schimbare;
c. pentru cresterea economica trasatura de baza este sporirea
cantitativa a venitului national.
51. Din categoria factorilor obiectivi ai cresterii si dezoltarii economice fac

parte:
8
a. resursele umane;
b. educatia;
c. transferal de tehnologie;
d. resursele naturale;
e. capitalul fizic.
52. Din categoria factorilor subiectivi ai cresterii si dezvoltarii economice fac

parte:
a. resursele umane;
b. educatia;
c. progresul tehnologic;
e. capitalul fizic.
53. Din categoria factorilor externi ai cresterii si dezvoltarii economice fac

parte:
a. potentialul uman;
b. echipamentele de productie;
c. transferul de tehnologii.
54. Din categoria factorilor directi ai cresterii si dezvoltarii economice fac

parte:
a. cercetarea stiintifica;
b. politica monetara;
c. echipamentele de productie;
d. informatia.
55. Din categoria factorilor indirecti ai cresterii si dezvoltarii economice fac

parte:
d. informatia;
e. spiritual antreprenorial.
56. Cresterea economica de tip extensiv presupune:

a. mobilizarea unui volum mare de factori de productie;
b. antrenarea in special a laturii calitative a factorilor de productie;
c. sporul de productie se obtine prin cresterea eficientei utilizarii
factorilor;
d. costuri economice, ecologice, sociale ridicate
57. Cresterea economica de tip intensiv presupune:
9
factorilor;
d. costuri economice, ecologice, sociale ridicate.
58. Stagflatia reprezinta procesul in care:

a. stagnarea economica se combina cu un proces inflationist redus;
b. cresterea economica se combina cu un proces inflationist redus;
c. stagnarea economica se combina cu un proces inflationist
accentuat;
d. cresterea economica se combina cu un proces inflationist accentuat;
e. scaderea productiei nationale se combina cu un proces inflationist
accentuat.
59. Slumpflatia reprezinta procesul in care:

c. stagnarea economica se combina cu un proces inflationist accentuat;
e. scaderea productiei nationale se combina cu un process inflationist
accentuat.
60. Criteriul de diferentiere intre tarile avansate dpdv economic si tarile in curs
de dezvoltare il reprezinta: a. PIB/locuitor;
b. PNB/locuitor;
c. Venitul national/locuitor.
61. Fenomenul de crestere economica este ilustrat in mod direct de:

a. cresterea PNB in termeni reali;
b. cresterea PNB in termeni nominali;
c. cresterea PNB reali pe locuitor;
62. Tipul intensiv de crestere economica este caracteristic acelor economii

nationale care:
a. sunt inzestrate cu resurse naturale abundente;
b. inregistreaza o rata redusa a inflatiei;
c. sunt capabile sa genereze si sa absoarba pe scara larga progresul
tehnic.
63. Care dintre elementele de mai jos se afla la baza deosebirilor esentiale
dintre crestere si dezvoltare economica: a. finalitatea;
b. cresterea cantitativa a factorilor de productie;
10
c. schimbarile calitative ale economiei.
64. Cresterea economica este un obiectiv prioritar al

oricarei politici macroeconomice ptr ca:
a. influenteaza gradul de ocupare si nivelul veniturilor;
b. asigura sporirea masei monetare;
c. este sursa principala de imbunatatire a standarduluide viata a
populatiei.
65. Trecerea omenirii la dezvoltarea durabila este un process obiectiv

determinat de:
a. deteriorarea echilibrului ecologic la scara planetara;
b. adancirea decalajelor dintre Nord si Sud;
c. accentuarea fenomenelor de risipa a resurselor economice;
d. tranzitia fostelor tari comuniste la economia de piata;
e. constientizarea fortelor progresiste ale omenirii.
66. In esenta, dezvoltarea durabila este definite de:

a. mutarea centrului de greutate spre problemele calitatii vietii;
b. necesitatea asigurarii egalitatii sanselor generatiilor care coexista
si se succed in timp si spatiu;
c. necesitatea compatibilitatii strategiilor nationale de dezvoltare;
d. imperativul compatibilitatii mediului creat de om cu mediul
natural;
e. necesitatea de a considera omul, in primul rand ca scop al
dezvoltarii si in al doilea rand, ca mijloc.
67. In raport cu trandul dezvoltarii economiei nationale, exista urmatoarele

categorii de fluctuatii:
a. variatii sezoniere;
b. variatii continue;
c. variatii ciclice.
68. Selectati afirmatiile adevarate cu privire la variatiile sezoniere:

a. sunt determinate de cauze explicabile;
b. sunt determinate de cauze inexplicabile;
c. sunt determinate de cauze previzibile;
d. sunt determinate de cauze imprevizibile.
69. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate:

a. variatiile intamplatoare pot fi prevazute cu exactitate;
b. variatiile ciclice se produc cu o anumita regularitate;
11
c. variatiile sezoniere se deruleaza de regula pe parcursul unui an ca
urmare a actiunii unor factori naturali sau sociali.
70. Selectati afirmatiile adevarate privitoare la fazele evolutiei economiei:

a. in cadrul fiecarei faze au loc numai schimbari de ordin calitativ;
b. in cadrul fiecarei faze au loc numai schimbari de ordin cantitativ;
c. fazele fazele evolutiei se repeta in aceeasi ordine dupa un anumit
timp;
d. evolutiei se repeat in alta ordine dupa un anumit timp;
e. fazele sunt identice dpdv calitativ.
71. Care dintre caracteristicile enumerate mai jos sunt specifice ciclurilor lungi:
a. au o durata cuprinsa intre 80-100 de ani;
b. au o durata cuprinsa intre intre 50-60 de abu;
c. cuprind 2 faze;
d. cuprind 4 faze.
72. Fazele ciclului lung sau secular sunt:

a. expansiunea;
b. criza;
c. depresiunea;
d. faza ascendenta;
e. faza descendenta.
73. In faza ascendenta a ciclului secular:

a. descoperirile stiintifice se generalizeaza in economie;
b. apar descoperiri stiintifice noi;
c. apar germenii unui nou mod tehnic de productie;
d. se inregistreaza o dinamica inalta a produsului brut si venitului
national.
74. In faza descendenta a ciclului secular:

national.
75. Precizati care este succesiunea corecta a fazelor ciclului economic decenal:
a. depresiune, criza, inviorare si avant;
b. criza, inviorare, depresiune si avant;
c. criza, depresiune, inviorare si avant;
d. criza, inviorare, avant, depresiune.
12
76. In timpul recesiunii economice, cunosc o tendinta de scadere:
a. puterea de cumparare;
b. oferta de forta de munca;
c. oferta de credite ptr investitii;
d. ratele dobanzilor.
77. In conditiile expansiunii economice, au tendinta de crestere:
a. rata somajului;
b. rata falimentelor;
c. indicele general al preturilor;
d. stocurile de marfuri;
e. incapacitatea populatiei de a cumpara bunuri si servicii.
78. In faza de expansiune a ciclului economic:

a. creste rata dobanzii;
b. se micsoreaza rata dobanzii;
c. creste rata somajului;
d. se micsoreaza rata somajului.
79. In faza de recesiune a ciclului economic:

a. creste rata somajului;
c. se inaspresc conditiile de credit;
d. se acorda facilitate la creditare.
80. Printre cei mai importanti “stabilizatori automati” ai cererii globale se afla:
a. programele guvernamentale de sustinere a agriculturii;
b. economiile administratiilor publice;
c. economiile populatiei.
81. Criteriile care definesc continutul si sfera de cuprindere a resurselor de

munca sunt:
a. marimea cererii de munca;
b. varsta de munca stabilita pri legislatie;
c. starea de sanatate a persoanei.
82. Populatia activa cuprinde:

a. elevii si studentii care nu sunt angajati in munca;
b. pensionarii;
c. persoanele intretinute de alte personae sau de catre stat;
d. toate persoanele care furnizeaza forta de munca ce poate fi
utilizata ptr desfasurarea activitatilor economice.
13
83. Populatia ocupata se refera la:
a. toate persoanele care au implinit varsta legala de munca;
b. someri;
c. toate persoanele care desfasoara o activitate in unul din domeniile
economico-sociale si primesc o indemnizatie.
84. Resursele de munca potentiala cuprind pe langa resursele de munca

disponibile:
a. pensionari;
b. persoanele sub varsta minima legala de munca;
c. persoanele intretinute inapte de munca;
d. populatia casnica.
85. Atunci cand oferta de forta de munca este mai mica in raport cu cererea,
apare:
a. ocuparea de echilibru a fortei de munca;
b. un deficit de forta de munca;
c. un excedent de forta de munca;
d. fenomenul de subocupare a fortei de munca;
e. fenomenul de supraocupare a fortei de munca.
86. Atunci cand oferta de forta de munca este mai mare in raport cu cererea,
apare:
a. ocuparea deplina a fortei de munca;
d. fenomenul de subocupare al fortei de munca;
87. Care din elementele de mai jos caracterizeaza somajul:

a. durata medie a vietii;
b. intensitatea;
c. durata invatamantului obligatoriu;
d. gradul de pregatire a populatiei active;
e. structura pe categorii de varsta; nivel de calificare, sex.
88. In functie de intensitatea somajului, se disting:

a. somaj partial;
b. somaj continuu;
c. somaj deghizat;
d. somaj sezonier.
14
89. Procesele economico-sociale generatoare de somaj sunt:
a. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei
ocupate;
b. cresterea inflatiei;
c. cresterea ofertei de munca.
90. In functie de structurile pietei muncii si de evolutia ciclului economic

decenal, se disting:
a. somaj sezonier;
b. somaj frictional;
c. somaj ciclic;
d. somaj continuu.

a. apare din cauza miscarii neincetate a oamenilor de la o
intreprindere la alta, de la un oras la altul;
b. se datoreaza inlocuirii vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi;
c. apare ca urmare a manifestarii crizelor economice ciclice;
d. este rezultatul practicarii contractelor de angajare pe durate scurte;
e. este cauzat de intreruperi ale activitatii puternic dependente de factori
naturali.
92. Somajul ciclic:

a. apare din cauza miscarii neincetate a oamenilor de la o intreprindere la
alta, de la un oras la altul;
naturali.
93. Somajul tehnologic:

naturali.
94. Somajul intermitent:

15
d. este rezultatul practicarii contractelor de angajare pe durate
scurte;
naturali.
95. Somajul sezonier:

e. este cauzat de intreruperi ale activitatii puternic dependente de
factori naturali.
96. Costul somajului la nivelul persoanelor, grupurilor de personae afectate

cuprinde:
a. numai aspecte economice;
b. doar aspecte psihologice comportamentale;
c. preponderent aspecte morale;
d. aspecte de natura economica, etica, psihologica, sociala;
e. aspecte privind doar la posibilitatile personale de consum.
97. Politicile anti-somaj reprezinta masuri elaborate de catre stat in scopul:

a. acordarii indemnizatiei de somaj;
b. stimularii crearii de noi locuri de munca;
c. asigurarii flexibilitatii pe piata muncii;
d. lichidarii conflictelor de munca.
98. Printre cele mai utilizate politici de ocupare amintim:

a. politici de stimulare a cererii aggregate;
b. politici de stimulare a ofertei aggregate;
c. politici de stimulare a cererii combinate cu politici de diminuare a
ofertei.
99. Printre cele mai cunoscute masuri de politica activa de ocupare se numara:
a. reducerea duratei muncii;
b. prelungirea duratei procesului de scolarizare;
c. reconversia fortei de munca;
d. reducerea varstei de pensionare;
e. amplificarea procesului de investitii.
16
100. Printre cele mai cunoscute masuri de politica pasiva de ocupare se numara:
d. dezvoltarea cercetarii stiintifice in sprijinul activitatii economice;
101. Printre directiile de actiune care pot contribui la reducerea somajului se

numara:
a. centralizarea competentelor si raspunderilor in materie de gestiune a
ocuparii;
b. franarea prin politici fiscale a crearii de noi locuri de munca;
c. schimbarea legislatiei muncii;
d. incurajarea intreprinderilor mici si mijlocii care angajeaza
someri;
e. diversificarea programelor de ocupare a fortelor de munca.
102. Care dintre urmatoarele forme de somaj pot fi atribuite inlocuirii vechilor
tehnologii ( retehnologizare): a. somaj sezonier;
b. somaj accidental;
c. somaj tehnologic;
d. somaj structural.
103. Care dintre urmatoarele procese contribuie direct la aparitia si/sau

extinderea somajului: a. inflatia;
b. cresterea ofertei de munca;
c. diminuarea cursului monedei nationale;
d. convertibilitatea monedei nationale.
104. Care dintre urmatoarele conditii luate impreuna permit sa se delimiteze

daca o persoana este somera sau nu: a. intrerupe lucrul;
b. i se anunta ca peste 30 de zile ii expira contractul de munca;
c. i s-a desfacut contractul de munca;
d. societatea comerciala la care s-a angajat are activitate sezoniera si
functioneaza 8luni/an;
e. isi termina banii castigati inainte de a incasa salariul urmator;
f. este apta de munca dar nu lucreaza;
g. nu are loc de munca dar este refuzata de firmele la care se adreseaza;
h. nu are bani de intretinere dar are credibilitate si imprumuta;
i. doreste un loc de munca foarte bine platit dar ii place sa aiba si timp liber.
105. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la indemnizatia sau ajutorul de

somaj sunt corecte:
17
a. o primeste orice persoana care nu lucreaza;
b. o primeste orice persoana care nu lucreaza ca salariat;
c. este primita o singura data atunci cand unui salariat i se desface
contractul de munca;
d. este atribuita in mod facultativ;
e. este mai mare decat salariul;
f. este mai mica decat salariul.
106. Care sunt formele istorice pe care le-a cunoscut inflatia:

a. inflatia banilor din metale nepretioase;
b. inflatia monetar-baneasca;
c. inflatia banilor de hartie convertibili si neconvertibili in aur;
d. inflatia banilor contemporani.
107. Care este prima forma de manifestare a inflatiei:

a. inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur;
b. inflatia banilor de hartie convertibili in aur;
c. inflatia banilor neconvertibili pe plan extern;
d. inflatia banilor existenti sub forma metalelor pretioase;
e. inflatia banilor sub forma de valuta.
108. Printre elementele definitorii ale inflatiei monetar-banesti se numara:

a. continutul real in aur al monedei era mai mare decat continutul
nominal;
b. continutul real in aur al monedei era mai mic decat continutul
nominal;
c. aglomerarea pietei cu monede “ieftine”.
109. Cea de-a doua forma istorica a inflatiei este reprezentata de:
a. inflatia banilor de hartie convertibili in aur;
b. inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur;
d. inflatia monetar-baneasca.
110. Cea de-a treia forma istorica a inflatiei este reprezentata de:
a. inflatia monetar-baneasca;
b. inflatia banilor de cont;
c. inflatia banilor sub forma de valute;
111. Pentru ca o sporire a preturilor sa devina inflatie, trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:
a. cresterea preturilor sa se manifeste la toate bunurile;
18
b. cresterea preturilor sa se manifeste doar la factorii de productie;
c. indicele national al preturilor dintr-o perioada data sa creasca mai
repede decat indicele preturilor internationale.
112. Ce este inflatia:

a. un accident, un esec al cresterii si dezvoltarii economice;
b. o crestere a puterii de cumparare a monedei;
c. un dezechilibru structural intre masa bunurilor si serviciilor si
masa monetara.
113. Selectati trasaturile nespecifice fenomenului inflationist:

a. inflatia este un proces de depreciere a banilor;
b. inflatia este un fenomen de crestere durabila a tuturor preturilor;
c. inflatia este un dezechilibru structural intre masa bunurilor si
serviciilor si masa monetara;
d. inflatia este simultan un process material si monetary;
e. inflatia este considerata un rau necesar al cresterii economice.
114. Deflatia reprezinta procesul:

a. de crestere sustinuta a nivelului general al preturilor;
b. de scadere sustinuta a nivelului general al preturilor;
c. de crestere sustinuta a puterii de cumparare a banilor.
115. Dezinflatia desemneaza procesul:

b. de scadere sustinuta a puterii de cumparare a banilor;
c. de reducere drastica sau eliminare a inflatiei.
116. Pentru masurarea inflatiei se folosesc:

a. indicele de schimb valutar;
b. indicele productivitatii muncii;
c. deficitul balantei comerciale;
d. indicele de deflationare;
e. indicele preturilor bunurilor si serviciilor de consum.
117. La atenuarea inflatiei pot contribui:

a. cresterea salariilor nominale;
b. cresterea ofertei de bunuri de consum personal;
c. cresterea somajului.
118. Relatia dintre inflatie si cresterea generalizata si de durata a preturilor este o

relatie:
a. de la cauza la effect;
19
b. de la effect la cauza;
c. de suprapunere (identificare);
d. de interdependenta si conditionare reciproca.
20



este limitata de ?
reduce la 10%?
-Banca centrala

-Populatia active


asociate ?
-inflatie

erau ?
-rare
-are un efect scara pozitiv asupra cantitatii cerute de forta de munca 48)Una
din cauzele crizei economice o reprezinta ?

-modifica raportul de schimb si avantajele comparative 55) Cand
efectul de venit domina efectul de substitutie ?

59) Capitalul real?
disponibile

-aparitia inflatiei
platit

si institutionali
-acceptabilitatea
-reduce rata dobanzii de pe piata monetara 81) Echilibrul
monetar presupune ?
83) Alternativa la politicile fiscal si monetare discretionare este data de ? -politica
bazata pe angajamente ferme fata de norme legislative existente

a) [ ] Un castig variabil garantat de intreprindere
b) [ ] Castigul unei obligatiuni
c) [X] Castigul unei actiuni
d) [ ]Castigul titlurilor de valoare
2. Daca pe fiecare 3 luni ale anului inflatia a fost de 2% atunci rata inflatiei la sfarsitul celor 3 luni a fost:
a) [X]6,12%;
b) [ ]8%;
c) [ ]6%;
d) [ ]2%.
3. Un operator la bursa vinde 100 de actiuni X la 500 lei/ buc si cumpara 200 de actiuni Y la 300 lei/ buc,
ambele cu scadenta la 3 luni. In momentul executarii contractului , cursul actiunii X este de 400 lei/
buc iar al actiunii Y este 350 lei/ buc.
a) [X]Speculatia cu actiuni X este a la baisse;
b) [X]Rezultatul operatiunii este de 20 000 lei castig;
c) [X]Speculatia cu actiuni Y este a la hausse;
d) [ ]Castigul pe operatiunea cu actiuni Y este de 5000 lei.
4. Daca in momentele t0, t1, t2 si t3 venitul National este egal cu 4000, respectiv 5000, 6000 si 7000,
functia macroeconomica a consumului total este de forma C = 600 + 0,8Y, iar investitia autonoma este
I0 = 400, atunci:
a) [ ]In momentul t2 economia este in stare de contractie;
b) [ ]In momentul t0 economia este in stare de echilibru;
c) [ ]In momentul t1 economia este in stare de expansiune;
d) [ ]In momentul t3 economia este in stare de echilibru.
5. O persoana achizitioneaza 100 de obligatiuni la o valoare nominala de 90 lei fiecare. Cuponul unei
obligatiuni este de 5 lei. Daca dupa un an de zile, cand rata dobanzii este de 5%, obligatiunile sunt
vandute:
a) [X]castigul total obtinut este de 1500 lei;
b) [ ]cursul obligatiunii la sfarsitul primului an va fi de 110 lei;
c) [X]daca rata dobanzii creste la 10%, cursul obligatiunii, va fi 50 lei;
d) [X]daca rata dobanzii scade la 2%, cursul obligatiunii va fi 250 lei.
6. Daca un operator la bursa cumpara actiuni in sens speculativ, atunci el mizeaza:
a) [ ]Pe scaderea cursului acestora;
b) [X]Pe o operatiune de tip a la hausse;
c) [ ]Pe cresterea cursului acestora;
d) [ ]Pe faptul ca va incasa dobanzi.
7. O obligatiune ce aduce un venit fix anual de 10 000 u.m., are un curs de 100.000 u.m. ce rate a dobanzii
corespunde acestei situatii:
a) [X]10%;
b) [ ]30%;
c) [ ]20%.
8. Explicatiile inflatiei prin moneda isi au originea in:
a) [ ]Teoria ofertei;
b) [ ]Teoria cererii;
1
c) [ ]Teoria preturilor;
d) [X]Teoria cantitativa a banilor.
9. Obligatiunea este:
a) [ ]Un titlu ce atesta un drept de proprietate asupra capitalului firmei;
b) [X]Un titlu de valoare;
c) [ ]Un titlu purtator de venit fix, numit cupon;
d) [ ]Un titlu ce atesta dreptul de a primi dividende.
10. Fiind cunoscute coeficientul de retinere a numerarului de catre populatie (l) = 20%; coeficientul de
rezerva al sistemului bancar (a) = 20%; numarul la polpulatie C = 60.000; rezervele bancilor
reprezinta:
a) [ ]10.000;
b) [ ]40.000;
c) [X]60.000;
d) [ ]30.000.
11. Printre indicatorii de eficienta economica ce stau la baza deciziei de a investi putem aminti:
a) [ ]Deflatorul PNB;
b) [ ]Productivitatea muncii;
c) [X]Rata de rentabilitate a investitiei;
d) [X]Perioada de rambursare a investitiei.
12. O economie de troc este aceea in care:
a) [ ]Exista moneda marfa;
b) [X]O marfa se schimba direct pe alta marfa;
c) [X]Nu exista un mijloc de schimb unanim acceptat.
13. Ciclicitatea economica:
a) Este un proces normal, natural;
b) A aparut cu interventia statului in economie;
c) Poate fi complet eliminata prin masuri de politica economica;
d) Este caracteristica doar economiilor centralizate.
14. Finantarea deficitului bugetar se poate realiza prin:
a) Emiterea de actiuni;
b) Emisiunea monetara
c) Imprumuturi publice interne;
d) Imprumuturile publice externe.
15. Piata titlurilor financiare pe termen lung se compune din:
a) Piata monetara;
b) Piata primara;
c) Piata secundara;
d) Piata tertiara.
16. Balanta de plati externe reflecta:
a) Soldul tranzactiilor valutare
2
b) Balanta contului curent si balanta contului de capital
c) Soldul comercial al tarii cu restul lumii
d) Ansamblul incasarilor si platilor de tranzactii reale si financiare cu restul lumii
17. Inflatia deschisa (moderata) se caracterizeaza printr-o crestere generalizata a preturilor de:
a) Peste 15% anual;
b) 5-10% anual
c) 15% lunar
d) 3-4% anual
18. In balanta contului de capital regasim:
a) Balanta miscarilor de capital pe termen lung
b) Balanta miscarilor de capital pe termen scurt
c) Balanta rezervelor monetare internationale
d) Balanta comerciala.
19. Daca atunci cand venitul impozabil creste de la 80.000 u.m. la 100.000 u.m., impozitul pe venit creste
si el de la 12.000 de u.m. la 20.000 u.m., avem de-a face cu o impunere: a) Progresiva
b) In cote fixe
c) Proportionala
d) In cote procentuale
20. Venitul national disponibil se determina prin:
a) Adaugarea la venitul national a subventiilor de exploatare
b) Adaugarea la venitul national a transferurilor nete ale restului lumii
c) Adaugarea la venitul national a consumurilor intermediare
d) Adaugarea la venitul national a amortizarii
21. Progresul social exprima:
a) Volumul investitiilor
b) Imbunatatirea conditiei umane
c) Nivelul acumularii
d) Ridicarea standardului de viata.
22. Daca in lunile ianuarie, februarie si martie rata medie lunara a inflatiei a fost de 20% inseamna ca
rata inflatiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 55%
b) 50%
c) 60%
d) 72,8%
a) Unui venit variabil
b) Unui venit fix
c) Unei dobanzi variabile
d) Unui profit maxim
24. Daca intr-o operatiune speculativa, un operator la bursa vinde un numar de actiuni, el mizeaza:
3
a) Pe cresterea cursului acestora
b) Pe faptul ca dobanzile bancare vor scadea
c) Pe scaderea cursului acestora
d) Pe o operatiune de tip a la baissse
25. Neoliberalismul considera ca pentru a reduce somajul trebuie:
a) Stimulat consumul si investitiile
b) Sa se actioneze pe terenul ofertei si productiei
c) Repartizat mai bine fondul total de munca.
26. Sistemul productiei materiale de determinare a indicatorilor macroeconomici:
a) Se bazeaza pe teoria factorilor de productie
b) Este folosit numai de tarile cu economie de piata
c) Se bazeaza pe teoria subiectiva a valorii
d) Se bazeaza pe teoria muncii productive
27. Inclinatia marginala spre economii reprezinta:
a) Economiile realizate pe unitate de venit
b) Sporul de economii determinat de sporul de investitii
c) Sporul de venit determinat de sporul de investitii
d) Sporul de economii cand venitul creste cu o unitate
28. Inflatia monetara isi gaseste explicatia clasica in ecuatia :
a) Teoriei cantitativiste a lui Irving Fisher
b) Teoriei cantitativiste a lui Milton Friedman
c) Teoriei cantitativiste a lui Paul Samuelson
d) Teoriei cantitativiste a lui Fr. Perroux
29. Daca la nivelul unei economii nationale functia de consum privat este C = 1000 + 0,8Yd, impozitele
sunt de 2000, platile de transfer de 500, investitiile autonome de 1500 u.m., iar cheltuielile
guvernamentale de 1000, atunci :
a) La o crestere de 100 u.m. a impozitelor, venitul se majoreaza cu 400 n.m.
b) La o crestere cu 200 a cheltuielilor guvernamentale, venitul de echilibru devine 13.000 u.m.
c) La o scadere de 100 u.m. a platilor de transfer venitul national ajunge 11.000 u.m.
d) Venitul de echilibru este 11.500 u.m.
30. Actiunea este un titlu de valoare care atesta:
a) un drept de proprietate;
b) un imprumut;
c) o ipoteca asupra unei parti din capitalul firmei;
d) dreptul proprietarului de a beneficia de dividende.
31. O obligatiune ce aduce un venit fix anual de 60.000 u.m. are un curs de 300.000 u.m.. Ce rata a
dobanzii corespunde acestei situatii: a) 20%;
b) 30%;
c) 10%.
32. Indicatorii macroeconomici au rolul de evidenta statistica intrucat:
4
a) Masoara potentialul economic al unei tari
b) Exprima rezultatele activitatii unui agent economic
c) Sintetizeaza informatiile privind rezultatele activitatiilor dintr-o economie nationala
d) Releva tipurile de agenti economici
a) Mai mari pentru tarile ce dispun de un potential ridicat
b) Mai mici cu cat nivelul de dezvoltare este mai ridicat
c) Mai mari cu cat nivelul de dezvoltare este mai ridicat
d) Mai mici pentru tarile ce dispun de un potential mic
34. Prin politica de "open market", atunci cand Banca Centrala cumpara titluri de pe piata financiara:
a) reduce cantitatea de moneda de pe piata monetara;
b) majoreaza cursul acestora;
c) creste cantitatea de moneda de pe piata monetara;
35. Fazele unui ciclu economic clasic, decenal, sunt:
a) Criza
b) Depresiunea
c) Inviorarea
d) Avantul
36. O scadere a multiplicatorului platilor de transfer determina:
a) O scadere a venitului national
b) O scadere a cererii agregate
c) O crestere a venitului national
d) Diminuarea ratei inflatiei
37. Daca nivelul inflatiei se apreciaza prin rata cresterii costului vietii calculata pe baza unui cos de
consum format din: alimente cu pondere de 30% si o rata de crestere a preturilor de 5%, bunuri
industriale cu o pondere de 45% si un indice al preturilor de 110% si servicii cu o rata de crestere de
15%, atunci:
a) rata inflatiei este de 9,75%;
b) indicele preturilor este de 1,0975;
c) rata inflatiei este de 12,5%;
d) indicele preturilor este de 112,5%.
38. Cresterea economica inflationista:
a) Mai poarta denumirea de stagflatie
b) Este cel mai dorit tip de crestere economica
c) Apare cand rata inflatiei o devanseaza pe cea a cresterii economice
d) Este un tip de crestere daunator economie pe termen mediu si lung
39. In cadrul interventiei sale in domeniul alocarii resurselor, statul:
a) Are datoria de a interzice initiativei private producerea si asigurarea “ bunurilor” publice”
b) Trebuie sa ia masuri pentru o distribuire cat mai echitabila a resurselor intre firmele nationale
c) Trebuie sa adopte masuri de control si limitare a tuturor externalitatilor
d) Este preocupat mai ales de externalitatile pozitive
5
40. Cresterea economica neinflationista:
a) Apare cand rata cresterii este superioara ratei inflatiei
b) Apare ca urmare a efectului de antrenare indus de creditul facil si ieftin
c) Este o crestere economica cu rate pozitive
d) Mai poarta denumirea de slumpflatie
41. Care din factorii de mai jos genereaza inflatie prin cerere:
a) Cheltuieli cu efecte productive intarziate
b) Inghetarea salariilor
c) Mobilitatea ridicata a factorilor de productie
d) Tezaurizarea
a) O disfunctie intre marimile economice reale si cele nominale
b) Un dezechilibru microeconomic monetaro- real
c) Un dezechilibru macroeconomic monetaro-real
d) O disfunctie grava intre marimile economice nominale si cele monetare
43. Stagflatia reprezinta starea economiei caracterizata prin manifestarea concomitenta a urmoatoarelor
fenomene:
a) Scaderea productiei nationale, inflatie galopanta, somaj masiv
b) Inflatie deschisa, somaj, crestere economica zero
c) Crestere economica, inflatie scazuta, somaj masiv
d) Crestere economica, credit ieftin, somaj ridicat
44. Atunci cand se reduce venitul, consumul, de regula :
a) Creste
b) Se reduce si el, dar intr-o masura mai mare
c) Se reduce si, dar intr-o masura mai mica
d) Se reduce si el, dar in aceeasi masura
45.O politica monetara restrictiva:
a) Creste rata dobanzii
b) Determina o expansiune a cererii globale
c) Reduce rata dobanzii
d) Reduce cererea pentru investitii
46. Pe piata primara, titlurile de valoare se vand:
a) in principal prin intermediul bancilor
b) in situatii exceptionale, sub valoarea nominala, in scopul mobilizarii rapide a unor sume
c) la cursul care se formeaza pe piata, in functie de cerea si oferta de titluri
d) de regula, la valoarea nominala
47. O actiune este achizitionata la pretul de 100 u.m si aduce un dividend de 20 u.m. anual
a) daca pretul actiunii creste la 110 u.m. castigul potential este de 30%
b) daca rata dobanzii pe piata monetara este de 15 % plasamentul in acest tip de actiuni nu este
avantajos
6
c) randamentul actiunii este de 20%
d) daca pretul actiunii creste la 120u .m. castigul potential este de 35%
48. Dintre determinantii consumului putem aminti:
a) Rata dobanzii, venitul, politica economica structurala
b) Venitul, nivelul ratei dobanzii
c) Investitiile, venitul, factorii psihologici, factorii demografici
d) Factorii demografici, venit, eficacitatea marginala a capitalului
49. Stiind ca functia macroeconomica de consum este de C = 0,8Y, investitia autonoma este I0 = 700 si
excedentul balantei comerciale este H0 = 500, atunci venitul de echilibru este: a) 1200
b) 12.000
c) 3.000
d) 6.000
50. Reducerea ratei dobanzii are ca efect:
a) Cresterea cererii de investitii daca eficacitatea marginala a capitalului devine mai mare decat rata
dobanzii de pe piata
b) Diminuarea somajului
c) O crestere a cererii de bunuri si servicii din partea intreprinderilor si populatiei
d) Diminuarea cererii de investitii daca rata sperata a profitului ramane in continuare inferioara ratei
dobanzii de pe piata
51. Multiplicatorul investitiilor:
a) Exprima efectul asupra venitului determinat de o crestere cu o unitate a investitiei
b) Depinde de inclinatia spre economisire
c) Exprima efectul cresterii venitului asupra investitiei
d) Este cu atat mai ridicat cu cat inclinatia marginala spre consum este mai scazuta
52. Daca atunci cand venitul impozabil creste de la 50.000 u.m. la 60.000 u.m., impozitul creste si el,
de la 5000u.m. la 5500 u.m., avem de-a face cu o impunere: a) regresiva;
b) in cote fixe;
c) progresiva;
d) nu se poate calcula
53. In principiu, intre cererea de investitii si rata dobanzii exista o relatie negativa in sensul ca:
a) Diminuarea ratei dobanzii stimuleaza cresterea cheltuielilor pentru consum si investitii
b) Agentii economici vor suplimenta cererea de investitii atunci cand rata sperata a randamentului
investitiei este mai mare decat rata dobanzii platita pentru capitalul imprumutat
c) O diminuare a ratei dobanzii are ca efect cresterea cererii globale a productiei si a ocuparii
54. Obligatiunile:
a) Au un curs care depinde de evolutia ratei dobanzii
b) Pot fi emise doar de catre firmele organizate sub forma societatilor pe actiuni
c) Garanteaza un venit anual ferm
d) Ofera dreptul de a participa la luarea deciziilor in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor
55. Cresterea economica neinflationista desemneaza acea situatie in care:
a) exista crestere economica fara inflatie;
7
b) nivelul general al preturilor creste intr-o proportie mai mare decat produsul national in expresie
fizica,
c) rata cresterii economice este mai mica decat rata inflatiei;
d) rata inflatiei este mai mica decat rata cresterii economice.
56. Stagflatia este situatia in care:
a) inflatia stagneaza, preturile nu mai cresc;
b) somajul si inflatia stagneaza in conditiile reluarii cresterii economice;
c) exista inflatie si somaj la niveluri ridicate in conditiile unei rate zero a cresterii economice;
d) pe fondul unei cresteri economice sustinute inflatia si somajul sunt eliminate.
57. Slumpflatia desemneaza acea stare a economiei in care:
a) [ ] pe fondul unei cresteri economice sustinute inflatia si somajul sunt in scadere;
b) [ ] pe fondul unei rate zero a cresterii economice inflatia si somajul sunt in scadere;
c) [ ] pe fondul unei rate zero a cresterii economice inflatia si somajul sunt la cote ridicate;
d) [x] pe fondul unei rate negative a cresterii economice exista o inflatie galopanta si un somaj masiv.
58. In cazul inflatiei prin cerere si oferta preturile vor creste cu atat mai mult cu cat:
a) [ ] curba ofertei globale este mai apropiata de orizontala;
b) [ ] curba cererii globale este mai verticala;
c) [ ] oferta globala este mai elastica;
d) [x] oferta globala este mai inelastica;
e) [ ] panta curbei ofertei globale este mai mare.
59. Inflatia prin costuri:
a) [ ] isi are originile in continutul "legii lui Say";
b) [x] se produce daca remunerarea factorilor de productie creste intr-o cadenta superioara
sporirii productivitatii lor;
c) [x] se amplifică daca se maresc impozitele indirecte;
d) [ ] conduce la o crestere economica inflationista.
60. Inflatia:
a) [ ] afecteaza in special pe cei cu venituri mari, care cumpara cantittati mai mari de bunuri si servicii;
b) [x] dezavantajeaza pe creditori;
c) [x] avantajeaza pe debitori;
d) [ ] mareste povara datoriei publice.
61.Daca preturile alimentelor, care detin 40% din cheltuielile totale ale menajelor, au crescut în medie de
1,5 ori, preturile bunurilor industriale, care detin 50% din totalul cheltuielilor de consum ale
menajelor au crescut cu 20%, iar la alte bunuri si servicii indicele de crestere a preturilor si tarifelor a
fost de 140%: a) [ ] indicele general de crestere a preturilor este de 234%;
b) [x] rata inflatiei este de 34%;
c) [ ] preturile au crescut in medie de 2,34 ori;
d) [x] nivelul general al preturilor si tarifelor a crescut cu 134%.
62. Simplificand lucrurile la maxim posibil, sa presupunem ca produsul intern brut al unei tari este
reprezentat de doua bunuri finale A si B. Intr-o anumita perioada cantitatile produse din cele doua
bunuri au crescut de la 500 la 600 pentru bunul A si de la 1000 la 1400 pentru bunul B, in timp ce
preturile s-au majorat, in aceeasi perioada, de la 10 u.m. la 15 u.m. pentru bunul A si de la 40 la 50
pentru bunul B. In aceste conditii:
8
a) [x] deflatorul PIB este egal cu 1,27;
b) [ ] preturile au crescut in general cu 110%;
c) [ ] indicele general de crestere a preturilor a fost de 210%
d) [x] rata inflatiei a fost egala cu 27%.
63. Atributele esentiale ale impozitelor sunt:
a) [x] obligativitatea;
b) [ ] rambursabilitatea;
c) [ ] solvabilitatea,
d) [x] dreptul de urmarire in caz de neplata.
64. Printre formele de impunere in cote procentuale se regaseste:
a) [ ] impunerea neproportionala;
b) [ ] impunerea in cote fixe;
c) [x] impunerea proportionala,
d) [ ] impunerea degresiva
65. O inflatie a penuriei:
a) [ ] este caracteristica tarilor dezvoltate;
b) [x] este caracteristica tarilor slab dezvoltate;
c) [x] are la origini, indeosebi, cauze monetare;
d) [ ] se explica prin cantitatea prea mica de bani in raport cu o cantitate mare de bunuri si servicii.
66. Inflatia prin cerere determina:
a) [x] o crestere economica inflationista;
b) [ ] scaderea productiei;
c) [ ] cresterea somajului;
d) [x] scaderea somajului.
67. Spirala inflationista se produce atunci cand:
a) [ ] inflatia prin costuri se manifesta concomitent cu inflatia monetara;
b) [ ] inflatia monetara se manifesta concomitent cu inflatia prin cerere;
c) [x] inflatia prin costuri se manifesta concomitent cu inflatia prin cerere.
68. Actiunile permit obtinerea:
a) [x] unui venit variabil;
b) [ ] unui venit fix;
c) [ ] unei dobanzi ridicate;
d) [ ] unui profit maxim.
69.Fiind cunoscute preferinta pentru lichiditate a populatiei (l) = 20%; rata rezervelor obligatorii
(r) = 10%; numerarul la populatie C = 20.000, rezervele bancii reprezintă: a) [ ] 20.000;
b) [ ] 5.000;
c) [ ] 15.000;
d) [x] 10.000.
70. O obligatiune ce aduce un venit fix anual de 50.000 u.m. are un curs de 200.000 u.m.. Ce rata a
dobanzii corespunde acestei situatii: a) [ ] 10%;
9
b) [x] 25%;
c) [ ] 20%.
71. Daca in lunile ianuarie, februarie si martie rata medie lunara a inflatiei a fost de 7%,
inseamna ca rata inflatiei pe primele trei luni ale anului a fost de: a) [x] 22,5%;
b) [ ] 21%;
c) [ ] 23,75%;
d) [ ] 22%.
72. Daca atunci cand venitul impozabil creste de la 40.000 u.m. la 50.000 u.m., impozitul creste si
el, de la 4800
u.m. la 5500 u.m., avem de-a face cu o impunere:
a) [X] regresiva;
b) [ ] in cote fixe;
c) [ ] progresiva;
d) [ ] proportionala
73. Obligatiunile sunt titluri de valoare:
a) [x] cu venit fix;
b) [ ] cu venit variabil;
c) [x] purtatoare de dobanda;
d) [ ] ce garanteaza un venit ferm
74. In cazul unei operatiuni bursiere "la termen" cumparatorul câstiga atunci când: a) [x]
cursul creste;
b) [ ] cursul scade;
c) [ ] rata dobanzii creste;
d) [ ] profitul creste
75. Inflatia schimba comportamentul individual in actul economisirii prin faptul ca:
a) [ ] subiectii economici vor cheltui pentru consum mai putin;
b) [x] subiectii economici vor cheltui pentru consum mai mult;
c) [x] indivizii prefera satisfactiile prezente celor viitoare;
d) [ ] indivizii prefera satisfactiile viitoare celor prezente.
76. Cresterea economica inflationista se realizeaza atunci cand:
a) [ ] rata de crestere economica este superioara celei a inflatiei;
b) [ ] se produc concomitent urmatoarele fenomene: inflatie deschisa, somaj si slumpflatie;
c) [x] rata inflatiei devanseaza pe cea a cresterii economice;
d) [x] sporul de crestere economica se obtine cu pretul unei inflatii considerabile
77.In conditiile unei inflatii prin cerere preturile vor creste cu atat mai mult:
a) [ ] cu cat curba cererii este mai inelastica;
b) [ ] cu cat curba cererii este mai elastica;
c) [ ] cu cat curba ofertei este mai elastica
d) [x] cu cat curba ofertei este mai inelastica;
e) [ ] cu cat curba ofertei este mai apropiata de verticala.
78. Rata de presiune fiscala indica:
a) [ ] partea din produsul intern brut care reprezinta un impozit negativ;
10
b) [x] partea din produsul intern brut prelevata pe calea impozitelor la dispozitia statului; c) [x] nivelul
general al fiscalitatii;
d) [ ] partea din buget prelevata pe calea impozitelor la dispozitia statului.
79. Impunerea proportionala este aceea prin care:
a) [x] rata marginala a impunerii este egala cu rata medie a impunerii;
b) [ ] rata marginala a impunerii este mai mare decat rata medie a impunerii;
c) [ ] rata marginala a impunerii este mai mica decat rata medie a impunerii;
d) [x] marimea impozitului este direct proportionala cu marimea materiei impozabile.
80. Prin promovarea unei politici de "open - market" Banca Centrala:
a) [x] retrage o anumita cantitate de moneda atunci cand vinde pe piata monetara unele efecte publice
sau private;
b) [x] demonetizeaza efectele publice sau private;
c) [x] monetizeaza efectele publice sau private;
d) [ ] sporeste cantitatea de moneda atunci cand vinde pe piata monetara unele efecte publice sau
private.
81. Functia macroeconomica de consum este C = 20.000 + 0,8Yd, cheltuielile guvernamentale sunt de
10.000, excedentul balantei comerciale este de 2000, impozitele sunt de 20.000, platile de transfer
reprezinta 4000 iar investitia autonoma este de 3000. In aceste conditii: a) [x] venitul de echilibru este
de 111.000;
b) [x] daca platile de transfer cresc cu 40% venitul national de echilibru va fi de 117.400;
c) [ ] daca impozitele cresc cu 20% venitul national de echilibru va fi de 127.400;
82. .O obligatiune ce aduce un venit fix anual de 50.000 u.m., are un curs de 200.000 u.m.. Ce rata a
dobanzii corespunde acestei situatii: a) [ ] 10%;
b) [x] 25%;
c) [ ] 20%;
83. Daca atunci cand venitul impozabil creste de la 40.000 u.m. la 50.000 u.m.,
impozitul creste si el, de la 4800u.m. la 5.500 u.m., avem de-a face cu o
impunere: a) [x] regresiva;
b) [ ] in cote fixe;
c) [ ] progresiva;
d) [ ] proportionala
84. Pe piata capitalului pe termen mijlociu si lung se fac tranzactii cu: a) [ ]
cambii;
b) [x] actiuni;
c) [ ] efecte de comert;
d) [ ] certificate de depozit.
85. Mobilurile care stau la baza cererii de moneda sunt:
a) [x] tranzactiile;
b) [x] speculatia;
c) [x] precautia,
d) [ ] investitia pe termen lung. 86.
Inflatia prin costuri determina:
11
a) [ ] cresterea productiei;
b) [ ] cresterea gradului de ocupare;
c) [x] cresterea somajului;
d) [ ] o crestere economica inflationista.
87. Daca in momentul t0 , t1 , t2 , si t3 , venitul national este egal cu 2500, respectiv 3000, 3500, 4000,
functia macroeconomica a consumului total este de forma C = 0,8Y iar investitia autonoma I0 = 700,
atunci:
a) [ ] in momentul t1 , economia este in stare de contractie;
b) [ ] in momentul t3 , economia este in stare de echilibru;
c) [x] in momentul t3 , economia este in stare de contractie;
d) [x] in momentul t2 , economia este in stare de echilibru.
88. Fiind cunoscute coeficientul de retinere a numerarului de catre populatie (l) = 15%; coeficientul de
rezervă al sistemului bancar (a) = 20%; numerarul la populatie C = 30.000; rezervele bancilor
reprezinta: a) [ ] 20.000;
b) [ ] 5000;
c) [x] 40.000;
d) [ ] 10.000;
89. Valoarea unei obligatiuni depinde de:
a) [ ] rezultatele activitatii emitentului;
b) [x] rata dobanzii;
c) [ ] cuponul obligatiunii;
d) [ ] cererea si oferta pentru titluri de valoare.
90. Puterea de cumparare a banilor:
a) [ ] se afla in relatie direct proportionala cu indicele preturilor;
b) [x] scade in perioade de inflatie;
c) [x] reprezinta cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi obtinuta cu o unitate monetara;
d) [x] se afla in relatie invers proportionala cu indicele preturilor.
91. Coeficientul exporturilor se calculeaza:
a) [ ] ca diferenta pozitiva intre volumul exporturilor si cel al importurilor;
b) [ ] ca raport intre exporturi si importuri;
c) [ ] ca raport procentual intre valoarea exporturilor si venitul national;
d) [x] ca raport procentual intre valoarea exporturilor si produsul national brut.
92. PNB calculat pe baza preturilor curente are valoarea de 500 milioane u.m.. Acelaşi PNB calculat pe
baza preturilor comparabile este egal cu 400 milioane u.m.. In aceste conditii rata inflatiei este: a) [ ]
1,25%;
b) [ ] 125%;
c) [x] 25%;
d) [ ] 80%
93. Daca sporirea cheltuielilor guvernamentale cu 200 u.m. a determinat majorarea venitului national cu
800 u.m., atunci:
12
a) [x] inclinatia marginala spre consum din economie este de 0,25;
b) [x] inclinatia marginala spre economisire este de 0,75;
c) [ ] multiplicatorul platilor de transfer este 3;
d) [ ] multiplicatorul taxelor si impozitelor este - 4.
94. Obligatiunea este:
a) [x] un titlu de valoare;
b) [ ] un titlu ce atesta un drept de proprietate asupra capitalului firmei;
c) [x] un titlu purtator de venit fix, numit cupon;
d) [ ] un titlu ce atesta dreptul de a primi dividende.
95. Piata titlurilor financiare pe termen lung se compune din:
a) [x] piata primara;
b) [x] piata secundara;
c) [ ] piata tertiara;
d) [ ] piata monetara.
96. O persoana achizitioneaza 100 de obligatiuni la o valoare nominala de 90 lei fiecare. Cuponul unei
obligatiuni este de 5 lei. Daca dupa un an de zile, cand rata dobanzii este de 5%, obligatiunile sunt
vandute:
a) [ ] castigul total obtinut este de 1500 lei;
b) [ ] cursul obligatiunii la sfarsitul primului an va fi de 110 lei;
c) [ ] daca rata dobanzii creste la 10%, cursul obligatiunii, va fi 50 lei;
d) [ ] daca rata dobanzii scade la 2%, cursul obligatiunii va fi 250 lei.
97. Finantarea deficitului bugetar se poate realiza prin:
a) [x] emisiunea monetara;
b) [x] imprumuturi publice interne;
c) [x] imprumuturile publice externe;
d) [ ] emiterea de actiuni.
98. La nivelul unei economii nationale se cunosc urmatoarele: functia macroeconomica de consum este C
= 1000 + 0,8Yd,volumul total al impozitelor este de 2000, totalul “platilor de transfer” este de 1000;
investitiile autonome se ridica la 500; cheltuielile guvernamentale reprezinta 1000. In aceste conditii:
a) Venitul national de echilibru este de 8500 u. m.
b) Cresterea investitiilor cu 1000 va duce la obtinerea unui venit national de echilibru de
13.500;
c) O crestere a cheltuielilor guvernamentale cu 500 va determina scaderea venitului national de
echilibru cu 2500;
d) Venitul national de echilibru este de 12.500 u.m.
99. Un posesor de economii cumpara de pe piata financiara primara 100 de obligatiuni la valoarea lor
nominala de 10 milioane lei/obligatiune, purtatoare a unui venit fix anual de 1 milion lei fiecare,
scadente peste 10 ani. Dupa un an de zile, cand pe piata monetara rata dobanzii la depunere este de
5% cele 100 de obligatiuni sunt vandute, obtinandu-se astfel un castig total de:
a) 1 mld lei
b) 1,1 mld lei
c) 100 mil lei
13
100. Combaterea somajului prin inflatie este o masura specifica
a) Clasicismului
b) Keynesismului
c) Politicii ofertei
d) Monetarismului
101. Slumpflatia desemneaza acea stare negativa a economiei caracterizata:
a) Prin somaj masiv, scaderea productiei nationale in conditii de stabilitate monetara
b) Prin inflatie galopanta, somaj masiv si scaderea productiei nationale
c) Inflatie ridicata si rate pozitive ale cresterii economice
d) Inflatie deschisa, somaj, crestere economica zero
e) Inflatie galopanta, scaderea somajului o productie nationala in crestere
102. Bursa de valori desemneaza
a) O plata organizata pentru a mijloci tranzactii cu titluri financiare emise anterior
b) O institutie specifica pietei financiare primare
c) O piata organizata unde se tranzactioneaza valori imobiliare
d) O componenta a pieti financiare secundare
103. Hartiile de valoare pe termen scurt
a) Faciliteaza finantarile, respectiv plasamentele pe perioade mai mici de un an b) Mijlocesc
finantari odierne
c) Constau im bunuri imobile pe termen scurt
d) Asigura plasamente pe perioade ce depasesc un an 104.
Obligatiunile cu dobanda variabila:
a) Reprezinta o combinatie intre o obligatiune si o actiune
b) Ofera detinatorului un venit variabil determinat de o dobanda fixa si o marja stabilita
c) Presupune stabilirea in momentul emisiunii a nivelului dobanzii anuale
d) Au o valoare exclusiv determinata de rezultatele activului emitentului
105. In cazul unei operatiuni cu prima simpla “ a la hausse”
a) Vanzatorul isi rezerva dreptul de a alege intre executarea sau rezilierea contractului in functie de
evolutia cursului
b) Cumparatorul poate alege intre executarea sau rezilierea contractului in functie de situatia
existenta la scadenta
c) In cazul in care cursul nu se modifica cumparatorul va inregistra o pierdere egala cu prima depusa
d) Cumparatorul este avantajat de scaderea cursului 106.
Tranzactiile speculative de tip “bear”:
a) Se refera la operatiile speculative” a la hausse”
b) Vanzatorul urmareste sa vanda la cursuri ridicate in speranta reducerii cursului
c) Sunt specifice operatiunilor speculative “ a la baisse”
d) Cumparatorul achizitioneaza titluri la preturi scazute in speranta majorarii cursului
107. Un exces de cerere, respectiv de venituri poate fi considerat inflationist numai daca:
a) Veniturile factorilor de productie cresc mai repede decat productivitatea lor
b) Se practica o politica de amortismente accelerata
14
c) Oferta este rigida si aparatul de productie nu raspunde cererii ajustarea ofertei la cerere se face prin
preturi si nu prin cantitati
d) Se inregistreaza finantarea necontrolata, prin deficit bugetar a unor cheltuieli publice 108. In
categoria efectelor negative ale inflatiei se pot numara:
a) Stimularea cresterii economice
b) Schimbarea comportamentului individual atat in actul de consum cat si in cel de economisire
c) Devalorizarea capitalului si degradarea balantei de plati
d) Avantajarea debitorilor si dezavantajarea creditorilor 109.
Inflatia monetara poate fi explicata prin:
15
a)
Emisiunea excedentara de moneda peste nevoile reale din economie

b) Dezvoltarea exagerata a creditului bancar
c) Excedentul balantei de plati
d) Cresterea preturilor la materiile prime din import 110.
Inflatia prin costuri:
a) Antreneza scaderea productiei si a ocuparii fortei de munca
b) Determina o crestere economica inflationista
c) Se poate manifesta simultan cu inflatie prin cerere antrenand “spirala inflationista”
d) Poate fi explicata prin mecanismul de circuit al producerii bunurilor, prin faptul ca preturile
inputurilor se regasesc in cele ale outputurilor
e) Poate fi cauzata de cresterea impozitelor directe
111. Politicile de lupta impotriva inflatiei prin cerere urmaresc:
a) Cresterea ratei dobanzii si scumpirea creditului
b) Reducerea cheltuielilor publice si a veniturilor din impozite si taxe
c) Restrangerea influentelor monopolurilor asupra preturilor
d) Reducerea costurilor prin gasirea de inlocuitori pentru materiile prime din import. 112.
Lichiditatea titlurilor financiare pe termen lung:
a) Este rezultatul incertitudinilor privind anticiparea fluxurilor de venit viitoare
b) Nu depinde de gradul de dezvoltare a institutiilor pietei capitalului
c) Este mai mica in cazul titlurilor financiare listate la bursa
d) Se refera la posibilitatea vanzarii lor rapide si cu costuri de tranzactionare minime
113. Capacitatea de dominatie a unei economii nationale asupra partenerilor ei externi depinde de:
a) Potentialul militar
b) Potentialul stiintific si informational
c) Structura care face obiectul specializarii international
d) Potentialul economic
114. Conditia esentiala a unei politici monetare sanatoase o reprezinta:
a) Realizarea unei cresteri economice echilibrate si a unei balante de plati externe excedentare
b) Asigurarea stabilitatii puterii de cumparare a banilor
c) Asigurarea echilibrului bugetar
d) Asigurarea cresterii sustinute a venitului national
115. La nivelul unei economii nationale, functia macroeconomica de consum este C =
10.000 + , 0,6Yd. Investitia autonoma este I0 = 1000 u.m., cheltuielile guvernamentale sunt G0 = 3000
u.m, platile de transfer sunt P0 = 2000 u.m. exporturile sunt de 4000 u.m iar importurile de 3500 u.m.
in conditii de echilibru bugetar:
a) Cresterea platilor de transfer cu 1000 duce la scaderea venitului national de echilibru cu 1500 u.m.
b) Venitul national de echilibru este de 31.750u.m.
c) Cresterea impozitelor cu 5000 duce la scaderea venitului national de echilibru cu 7500 um
d) Venitul national de echilibru este de 39.250 u.m.
116. Impozitele directe:
a) Vizeaza cheltuirea venitului
16
b) Se mai numesc si taxe de consum
c) Imbraca forma impozitelor pe venit
d) In tara noastra se prezinta ca impozite pe profit si pe salarii
117. Economia se afla intr-o stare de subocupare a factorilor de productie daca:
a) Venitul national de ocupare deplina este mai mic decat venitul national de echilibru
b) Venitul national de echilibru este mai mic decat venitul national de ocupare deplina
c) Venitul national de echilibru este egal cu venitul national de ocupare deplina
d) Venitul national potential este superior venitului national de echilibru
118. Marcati care din afirmatiile de mai jos cu privire la deosebirile dintre crestere si dezvoltare
economica sunt adevarate:
a) Cresterea economica are o sfera de cuprindere mai mare decat dezvoltarea economica
b) In timp ce cresterea economica vizeaza latura cantitativa a activitatii economice, dezvoltarea reflecta
si schimbarile calitative din economie
c) Dezvoltarea economica are o sfera de cuprindere mai mare reflectand si schimbarile din economie
a) Este rezultatul unor incasari mai mari decat platile in relatiile internationale
b) Este un indiciu sigur ca exporturile au fost mai mari decat importurile
c) Permite exportul de capital
d) Perturba relatiile internationale
120. Doi operatori la bursa incheie un contract la termen de vanzare-cumparare pentru 100 actiuni la un
curs de 20.000 lei/activitate. La scadenta cursul este de 18.000 lei. Cine castiga?
a) Cumparatorul castiga 200.000 lei
b) Vanzatorul castiga 200.000lei
c) Vanzatorul pierde 200.000 lei
d) Nimeni nu castiga
121. Fiind cunoscut coeficientul de retinere a numerarului la populatie l = 10% si coeficientul
rezervelor obligatorii a = 25% si numerarul la populatie C = 100.000, atunci rezervele lichide ale
bancilor R sunt:
a) 50.000
b) 500.000
c) 25.000
d) 250.000
122. Daca atunci cand venitul impozabil creste de la 35.000 mil la 40.000 mil u.m. iar impozitul
creste de la 2000 mil la 3000 mil avem de-a face cu o impunere: a) Progresiva
b) Regresiva
c) Proportionala
d) In cote fixe
123. Stiind ca functia macroeconomica de consum este C = 200+ 0,75Y, consumul public este G0 =
600 si deficitul balantei comerciale este de H0 = -200 atunci venitul de echilibru este:
a) 4.000
b) 2.400
c) 600
d) 6.000
17
a)
124. Daca in lunile ianuarie, februarie si martie rata medie lunara a inflatie a fost de 10% , atunci rata
inflatiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
22,5% b)
33,1%
c) 333,1%
d) 70,15%
125. Cuponul unei obligatiuni este de 30.000 iar rata dobanzii de 10%. In conditiile cresterii ratei
dobanzii cu 50% cursul obligatiunii:
a) Creste cu 1000.000 u.m.
b) Scade cu 33%
c) Creste cu 33,3%
d) Scade cu 1000
126. Un agent de bursa, anticipand o evolutie favorabila a cursului actiunilor, vinde la termen 3000
actiuni la cursul de 15.100 u.m. din care 100 u.m. reprezinta prima
a) Este o operatiune cu prima compusa “ a la baisse” corect
127. Diferenta dintre valoarea prezenta medie a fluxurilor de venituri si pretul financiar este
considerata valoarea absoluta a :
a) Dividendului
b) Dobanzii
c) Premiului pentru risc
d) Cuponului
128. Partea din depozite pe care bancile trebuie sa le pastreze sub forma de active lichide poarta
denumirea de:
a) Rata rezervelor obligatorii
b) Grad de solvabilitate
c) Coeficientul de casa
d) Disponibilitati semimonetare
129. Dupa opinia lui Milton Friedman:
a) Pentru a frana inflatia statul trebuie sa procedeze la o emisiune monetara mai rapida decat
cresterea PIB
b) Pentru a frana inflatia, statul trebuie sa procedeze la o emisiune monetara moderata in aceeasi
caenta cu ritmul cresterii PIB
c) Inflatia nu are intotdeauna cauze monetare
d) Nu intotdeauna inflatia este un fenomen de care raspunde politica statului
130. Economiile unei familii sunt de 50 mil lei. Pentru urmatorii 3 ani rata medie estimata a
inflatiei este de 7% iar rata medie a dobanzii bancare este de 9%:
a) Suma depusa intr-un depozit la banca va fi in termeni reali de 53,06 mil lei
b) Este avantajos pentru aceasta familie sa economiseasca deoarece valoarea actualizata a venitului
viitor este de mai mare cu 4 miliane decat valoarea prezenta a economiilor familiei
c) Rata reala a dobanzii este de 16 %
d) Este avantajos pentru aceasta familie sa economiseasca la banca deoarece rata reala a dobanzii este
negativa
131. O politica monetara espansionista:
18
a) Determina o deplasare a intregii curbe LM spre dreapta
b) Determina reducerea ratei dobanzii
c) Determina o deplasare a intregii curbe IS spre stanga
d) Determina descurajarea investitiilor
132. Daca in lunile ianuarie, februarie si martie rata medie lunara a inflatie a fost de 5% , atunci rata
inflatiei pe primele trei luni ale anului a fost de: a) 70,15%
b) 33,1%
c) 21%
d) 15,76%
133. Economia se afla intr- o supraocupare a factorilor de productie atunci cand:
a) Venitul national potential este inferior venitului national de echilibru
b) Venitul national de ocupare deplina este mai mare decat venitul national
c) Produsul national potential este superior venitului national de echilibru
d) Venitul national de echilibru este mai mare decat venitul national de ocupare deplina 134.
Impozitul pe profit este:
a) Venit fiscal al statului
b) Impozit indirect
c) Venit nefiscal al statului
d) Impozit direct
135. In cazul inflatiei prin costuri, a se evita cresterea somajului se apeleaza la:
a) O politica de crestere a cererii globale care, corelata cu scaderea ofertei va declansa fenomenul
denumit spirala inflationista
b) O politica fiscala de crestere a impozitelor directe
c) O politica guvernamentala de crestere cererii globale ca rezultat in deplasarea cererii globale spre
dreapta si a ofertei globale spre stanga
d) O politica guvernamentala de crestere a masei monetare in circulatie
136. Speculantii “bull”
a) Cumpara titluri financiare la preturi scazute in speranta ca le vor vinde la preturi mai mari peste un
anumit timp
b) Vand la preturi ridicate in speranta co vor cumpara la preturi scazute peste un anumit timp
c) Vand la preturi scazute in speranta ca vor cumpara la preturi ridicate peste un anumit timp
d) Cumpara la preturi ridicate in speranta ca vor vinde la preturi scazute peste un anumit timp
137. Fiind cunoscut coeficientul de retinere a numerarului la populatie l = 5% coeficientul rezervelor
obligatorii a = 10% si numerarul la populatie C = 10.000u.m. atunci rezervele bancilor R sunt:
a) 2.000
b) 200.000
c) 20.000
d) 40.000
138. Un individ achizitioneaza 20 de obligatiuni la valoarea nominala de 1.000.000 lei/obligatiune.
Cuponul aferent obligatiunii este de 200.000 lei/an iar termenul de scadenta este de 3 ani. Dupa 2 ani
individul vinde obligatiunile la un curs de 2.000.000 lei/obligatiune.
a) Rata dobanzii bancare la momentul vanzarii este de 10%
b) Castigul total obtinut de individ este de 20.000.000lei
c) Rata dobanzii bancare in momentul vanzarii este de 20%
19
a)
d) Castigul operatiunii este de 28.000.000 lei 139. Curba Philips exprima relatia dintre:
Somaj si cerere efectiva
b) Inflatie si crestere economica
c) Inflatie si somaj
d) Somaj si crestere economica
140. Stiind ca functia macroeconomica de consum este C = 0,6Y investitia autonoma este I0 =
400, consumul guvernamental este G0 = 800 atunci venitul de echilibru este: a) 3000
b) 3300
c) 30.000
d) 1200
141. Produsul national brut este:
a) Uneori mai mic decat produsul intern brut
b) Intotdeauna mai mic decat produsul intern brut
c) Intotdeauna mai mare decat produsul intern brut
d) Niciodata egal cu produsul intern net
e) Uneori mai mare decat produsul intern brut.
142. Stiind ca functia macroeconomica de consum este C = 200+ 0,75Y, consumul public este G0 = 600 si
deficitul balantei comerciale este de H0 = -200 atunci venitul de echilibru este:
a) 4.000
b) 2.400
c) 600
d) 6.000
143. Notiunea de brut atribuita unui indicator sintetic are in vedere:
a) Consumul intermediar plus consumul final
b) Eliminarea consumului de capital fix din calculul productiei finale
c) Includerea consumului final in calculul productiei
d) Consumul personal de bunuri si servicii
e) Valoarea tuturor bunurilor si serviciilor finale
144. Daca in momentele t0, t1, t2 si t3 venitul National este egal cu 5000, respectiv 6000, 7000 si 8000,
functia macroeconomica a consumului total este de forma C = 500 + 0,8Y, iar investitia autonoma este
I0 = 900, atunci:
a) In momentul t2 economia este in stare de contractie;
b) In momentul t0 economia este in stare de echilibru;
c) In momentul t1 economia este in stare de expansiune;
d) In momentul t3 economia este in stare de echilibru.
145. Se dau urmatoarele informatii: functia macroeconomica de consum este de C = 300 + 0,8Yd,
investitia autonoma I0 = 200 cheltuielile guvernamentale autonome G0 = 100. In aceste conditii ,
reducerea cu 50% a investitiei va fi compensata pentru mentinerea venitului national la valoarea
initiala, prin;
a) Cresterea cu 100 u.m. a cheltuielilor guvernamentale
b) Diminuarea cu 125 u.m a taxelor si impozitelor
c) Diminuarea cu 125 u.m. a platilor de transfer
d) Cresterea cu 100 u.m. a taxelor si impozitelor
146. Prima abordare macroeconomica de referinta o intalnim la:
20
a) David Ricardo
b) Karl marx
c) Francois Quesnay
d) Adam Smith
147. Produsul intern brut se calculeaza:
a) Ca suma intre produsul intern net si consumul final
b) Ca diferenta intre produsul global brut si consuumul intermediar
c) Ca suma intre produsul intern net si amortizare
d) Ca diferenta intre produsul global brut si consumul final 148.
Inclinatia marginala spre consum evidentiaza:
a) Cu cat creste consumul la o sporire cu o unitate a consumului
b) Cu cat creste venitul la o sporire cu o unitate a consumului
c) Cu cat se reduce venitul la reducerea consumului
d) Cu cat creste consumul la sporirea cu o unitate a venitului
149. Calcularea indicatorilor macroeconomici prin metoda valorii adaugate presupune:
a) Insumarea numai a elementelor ce reflecta compensarea factorilor de productie
b) Insumarea cheltuielilor totale ale agentilor economici cu bunuri economice
c) Agregarea bunurilor economice obtinute de agenti economici in perioade de calcul
150. Pentru a reduce ritmul de crestere a nivelului preturilor statul poate utiliza urmatoarele
masuri:
a) Sporeste cheltuielile publice
b) Reduce deficitul bugetar
c) Scade impozitele directe
d) Reduce rata dobanzii
a) De a obtine dividend
b) De a obtine un venit anual ferm
c) De a obtine o dobanda anuala
d) De a obtine un venit sigur
152. Sistemul conturilor nationale:
a) Este folosit in tarile cu economie de piata
b) Este folosit in tarile cu economie centralizata
c) Se bazeaza pe teoria muncii productive
d) Se bazeaza pe teoria obiectiva a valorii
153. Acoperirea deficitului bugetar prin imprumuturi publice produce urmatoarele efecte:
a) Stimuleaza investitiile din sectorul privat prin diminuarea ratei dobanzii
b) Determina cresterea ratei inflatiei
c) Provoaca ridicarea ratei dobanzii si scaderea investitiilor private
d) Afecteaze echilibrul macroeconomic dintre cantitatea de bani in circulatie si volumul productiei.
154. Se presupune ca PIB in anul t1 este constituit din 3 categorii de bunuri ale caror preturi au
evoluat astfel: pentru bunul A, cu un consum de 16.000 de unitati, preturile au crescut de la 50 la 70
u.m; pentru bunul B, cu un consum de 6000 de unitati, preturile au crescut de la 20 la 30 u.m.;
pentru bunul C, cu un consum de 4000 de unitati, preturile au crescut de la 20 la 40 u.m. In aceste
conditii rata inflatiei este: a) [ ] 146%;
21
a)
b) [x]46%;
c) [ ] 48,15%
d) [ ] 64%;
22
155. Functia de consum a unei economii aflata in echilibru bugetar este C = 3000 + 0,6(Y - To); stiind
ca investitia autonoma Io = 1500, cheltuielile guvernamentale sunt Go = 2000, si exportul net este Ho
= 300, atunci:
a) [x] venitul de echilibru este 14.000;
b) [ ] cheltuielile publice ar trebui sa creasca cu 1000 pentru a aduce venitul de echilibru la 20.000;
c) [x] cheltuielile publice sau investitiile ar trebui sa creasca cu 2400 pentru a aduce venitul de echilibru
la 20.000;
d) [x] impozitele ar trebui sa scada cu 4.000 pentru a aduce venitul de echilibru la 20.000.
156. Functia macroeconomica de consum este C = 2 000 + 0,8Yd, volumul impozitelor este To = 3
000, platile de transfer sunt Po = 500, investitiile autonome Io = 1 000, cheltuielile publice sunt
2 500, iar exportul net este
157. Ho = 500. Atunci.
a) [ ] venitul de echilibru este 22.000;
b) [x] daca investitiile ar scadea cu 500, platile de transfer ar trebui sa creasca cu 625 pentru a
mentine cererea globala la acelasi nivel;
c) [x] daca cheltuielile publice ar scadea cu 500, impozitele ar trebui sa scada cu 625 pentru a mentine
cererea globala la acelasi nivel;
158. Pentru calculul indicatorilor macroeconomici se poate folosi metoda: a) de producţie;
b) sintetică;
c) repartiţiei;
d) utilizării producţiei finale;
159. Bunurile şi serviciile finale exprimate valoric prin produsul intern brut pot fi destinate
a) consumului personal;
b) consumului intermediar;
c) formării brute a capitalului;
d) numai consumului public
160. Consumul privat de bunuri si servicii finale este egal cu 8000 unitati monetare (u.m.),consumul
public este egal cu 1000, formarea bruta a capitalului este de 2000, exportul este egal cu 3000, produsul
global brut este de 30000, consumul intermediar reprezintă 60 % din PGB, veniturile varsate restului
lumii sunt în suma de 7000,iar cele primite din restul lumii sunt egale cu 5000. In aceste conditii:
a) importul este egal cu 2000
b) produsul national brut este egal cu 14000;
c) cosumul intermediar este egal cu 18000;
d) produsul national brut este egal cu 10000.
161. Cresterea economica inflationista semnifica:
a) o stare negativa a economiei caracterizată prin scaderea productiei nationale;
b) un spor de crestere economica obtinut cu pretul unei inflatii considerabile
c) faptul ca rata inflatiei devanseaza pe cea a cresterii economice;
d) faptul ca rata cresterii economice devanseaza pe cea a inflatiei
162. Stagflatia este acea stare a economiei caracterizata prin existenta concomitenta a urmatoarelor
fenomene:
a) Inflatie ridicata si crestere economica;
b) inflatie galopanta, somaj masiv si o productie nationala in scadere;
c) somaj, inflatie deschisa si crestere economica zero
d) inflatie deschisa, somaj scazut si crestere economica.
23
163. Printre cauzele inflatiei prin cerere putem include:
a) o crestere demografica sustinuta;
b) posibilitatea de a trai din dezeconomii
c) dezvoltarea excesiva a creditului de consum;
d) nerespectarea termenilor de punere în functiune a investitiilor.
164. Inflatia prin costuri determina:
a) Cresterea productiei;
b) cresterea gradului de ocupare
c) cresterea somajului
d) o crestere economica inflationista
165. Intr-o anumită perioadă de timp, la alimente , care deţin 40% din totalul cheltuielilor de consum
ale populaţiei, indicele de creştere a preţurilor a fost de 160 %, la bunuri industriale, care deţin 35
% din totalul cheltuielilor de consum, indicele de creştere a preţurilor a fost de 150 %, iar la alte
bunuri şi servicii preţurile si tarifele au crescut în medie cu 40 %. Rata inflaţiei a fost :
a) 151.5% ;
b) 51,5% ;
c) 27.5% ;
d) 89.5%
166. Dacă preţurile au crescut în luna ianuarie cu 6%, în februarie cu 5%, iar în martie cu 10%, la
sfârşitul primului trimestru erau mai mari, faţă de începutul anului,cu : a) 21% ;
b) 2,43% ;
c) 121% ;
d) 122,43%
167. Un operator de bursă cumpără 2000 de acţiuni X la 200 lei/bucată şi vinde 3000 acţiuni Y la 400
lei/bucată, ambele pe bază de contracte cu scadenţă la 6 luni. În momentul executării contractului,
cursul actiunilor X este de 250 lei/bucată, iar al acţiunilor Y este 450 lei/bucată. Care va fi
rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni: a) câştigă 10000 lei
b) înregistrează o pierdere de 150000 lei;
c) înregistrează o pierdere de 50.000 lei;
d) câştigă 50.000 lei;
168. Un jucator la bursa incheie un contract de vanzare la termen a 2 000 de actiuni, la pretul de 50
lei/actiune,cu scadenta peste 3 luni, achitand si o prima de 2 lei /actiune.
castiga 10 000 lei;
pierde 4 000 lei;
castiga 6 000 lei;
castiga 10 000 lei;
24
169. În condiţiile în care rata naturală a şomajului este de 4,8%, iar PIB creat în economie este de 540
miliarde unități monetare (u.m.) față de un PIB potenţial de 600 miliarde
u.m., conform legii lui Okun, când coeficientul a este egal cu 2, rata efectivă a şomajului este de:
a) 8,55%;
b) 7,05%;
c) 6,55%;
d) 9,80 %.
170. . În condițiile în care, în anul 2012, importurile României au fost de 9.000 mld. EUR, în timp ce
valoarea totală a exporturilor a fost de 7.200 mld. EUR, balanța comercială prezintă o rată de
acoperire de:
a) 80%
b) 128,57%
c) 90%
d) 72%
171. Daca balanta comerciala a unei tari prezinta o rata de acoperire de 90 %, iar importurile ei se
ridica la 72 miliarde $,
a) exporturile sunt de 80 miliarde $;

b) inregistreaza un excedent al balantei comerciale de 8 miliarde $;
c) inregistreaza un deficit al balantei comerciale de 7,2 miliarde $;
d) exporturile sunt de 66 miliarde $
172. Să presupunem ca putem aprecia nivelul inflației dintr-o țară pe seama unui coș de consum
format din bunuri alimentare (cu o pondere în coș de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de
40%) și servicii. Știind că rata creșterii prețurilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de
creștere a prețurilor bunurilor industriale a fost de 106% și rata de creștere a tarifelor pentru
servicii a fost de 4%, calculați rata inflației. a) 6%;
b)
5%;
c) 15%;
d) 105%
173. . În lunile ianuarie, februarie și martie, rata lunară a inflației a fost de 2%. În aceste
condiții, rata inflației pe cele trei luni a fost de:
a) 6%
b) 6.1%
c) 8%
d) 106%
25
Raspuns corect: b)
174. Un client vinde 1000 acţiuni la preţul de 200 lei/acţiune cu scadenţa peste o lunå, platind totodatå o
primå de 10 lei/acţiune.
b) [ ] dacă cursul actiunilor creşte la 2200 lei, executarea contractului este mai
avantajoasă
c) [X ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 lei, câştigă 20.000 lei
175. . Balanța de plăți a Poloniei evidențiază , în 2015, încasări de 90 000 mld. EUR și plăți de 94 900
mld. EUR (date ipotetice). În aceste condiții, balanța de plăți a Poloniei prezintă, pentru anul
2015:
a) [X ] un deficit de 4 900 mld. EUR

b) [ ] un excedent de 4 900 mld. EUR
c) [ ] un deficit de 4 100 mld. EUR
176. Deficitul balanței de plăți a unei țări este de 12 miliarde unități monetare (u.m.). Din balanța
comercială rezulță că importurile sunt mai mari decât exporturile cu 5,6 mild
u.m. Dacă totalul plăților din balanța de plăți este de 200 mild. u.m., iar încasările totale din
exporturi reprezintă 80% din totalul încasărilor din balanța de plăți, rata de acoperire a
importurilor de către exporturi este:
a) 97,2%;
b) 96,41%;
c) 102,8%;
d) 103,59%
Raspuns corect: b
177. Un operator de burså cumpårå 1000 de acţiuni X la 400 lei/bucatå şi vinde 2200 acţiuni Y la 500
lei/bucatå, ambele pe bazå de contracte cu scadenţå la 6 luni. În momentul executårii contractului,
cursul actiunilor X este de 450 lei/bucatå, iar al acţiunilor Y este 550 lei/bucatå. Care va fi
rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni: a) [ ] câştigă 6.000 lei
c) [X] înregistrează o pierdere de 60.000 lei
26
178. Un posesor de economii cumpără de pe piața financiară primară 100 de obligațiuni la valoarea lor
nominală de 10 mii lei, purtătoare ale unui venit fix anual (cupon) corespunzător unei rate a
dobânzii la depozite de 4%, scadente peste 5 ani. După un an de zile, când pe piața monetară rata
dobânzii la depuneri este de 2,5 %, cele 100 de obligațiuni sunt vândute, obținându-se
a) [ ] un câștig total de 1 640 000 lei
b) [ ] o pierdere totală de 72 000 lei

c) [ ] un curs de vânzare de 14 000lei
d) [X] un câștig total de 640 000 lei
179. Un investitor pe bursa de valori achiziționează un pachet de 2 000 de acțiuni ale emitentului
Hidroelectrica SA, la prețul de 54 lei/acțiune. După ce încasează un dividend de 4,5 lei/acțiune,
investitorul vinde pachetul, profitând de un curs avantajos, de 60 lei/acțiune. În aceste condiții,
a) [ ] randamentul acțiunii a fost de 10%
b) [ ] Numărul ani dividend (Nad) a fost de 10 ani
c) [X] câștigul potențial al acestui titlu de valoare a fost de 19,44%
d) [ ] câștigul total obținut de investitor a fost de 12 000 lei 180.

Economiile brute reprezinta:
a. Economiile nete plus consumul final

b. Economiile nete plus consumul intermediar
c. Economiile nete plus consumul de capital fix
d. Economiile nete plus amortizarea
181. Cu o investitie de 20 miliarde de u.m. se realizeaza o intreprindere care obtine o cifra anuala de
afaceri de 8 miliarde u.m. si o rata a profitului, calculata pe baza cifrei de afaceri, de 20%.
Perioada de rambursare a investitiei este egala cu: a. 10 ani
b. 12,5 ani
c. 4 ani
d. 2,5 ani
182. Cand venitul creste, economiile cresc:
a) Proportional cu consumul
b) Proportional cu venitul
c) Mai putin decat creste venitul
d) In masura mai mare decat creste venitul
27
183. “ Pragul de ruptura” reprezinta
a. Punctul de la care economisirea devine pozitiva
b. Nivelul la care venitul este egal cu consumul
c. Pragul de la care inceteaza economisirea
d. Un nivel la care venitul este egal cu zero
184. Modalitatile de a masura nivelul activitatii economice dintr-o economie sunt:
a. Determinarea nivelului cheltuielilor consacrate cumpararii de bunuri si servicii
b. Determinarea nivelului veniturilor factorilor de productie
c. Determinarea costurilor factorilor de productie utilizati
d. Determinarea volumului bunurilor si serviciilor produse
185. Perioada de rambursare a investitiei se determina raportand
a) Volumul profitului la nivelul investitiilor
b) Volumul investitiilor la profit
c) Volumul investitiilor la veniturile incasate
d) Volumul investitiilor la profitul anual
186. Investitia se afla
a) In raport direct proportional cu rata dobanzii
b) In raport invers proportional cu eficienta marginala a capitalului
c) In raport invers proportional cu rata dobanzii
d) In raport direct proportional cu eficienta marginala a capitalului 187. Oferta
deficitara poate fi explicata prin:
a) Nerespectarea termenelor de punere in functiune a investitiilor

b) Slaba mobilitate a factorilor de productie
c) Deficiente organizatorice
d) Subocuparea fortei de munca
188. Inflatia monetara poate fi determinata de:
a) Scaderea vitezei de rotatie a banilor
b) Iesirea masiva de devize
c) O politica salariala nefondata pe criterii economice
d) Practicare de excedente bugetare
189. Operatiunile la termen
a) Au o pondere redusa in totalul operatiunilor de pe piata financiara
28
b) Presupun ca momentul incheierii tranzactiei coincide cu cel al formarii cursului de executie
c) Au caracter speculativ
190. Principalele componente ale politicii economice sunt:
a) Statul
b) Instrumentele
c) Obiectivele
d) Firmele
191. Cresterea economica neinflationista semnifica:
a) O stare pozitiva a economiei caracterizata prin cresterea productiei nationale
b) O devansare a ratei de crestere economica de catre rata inflatiei
c) O devansare a ratei inflatiei de catre rata cresterii economice
192. Printre cauzele care pot conduce la un exces de cerere putem aminti:
a) Cresterea inclinatiei spre economisire
b) Cheltuieli cu efecte productive intarziate
c) Tezaurizarea
d) Sporirea cheltuielilor neproductive
193. Veniturile nefiscale ale bugetului de stat:
a) Cuprind si dividende obtinute ca urmare a participarii statului la constituirea capitalului social
al societatilor comerciale
b) Cuprind impozitele directe si indirecte

c) Au ponderea cea mai importanta in totalul veniturilor
d) Cuprind prelevarile din produsul intern brut la dispozitia statului 194. Cand venitul scade,
economiile scad:
a) Mai putin decat scade venitul

b) Proportional cu venitul
c) Dar in masura mai mare decat scade venitul
a) Include balanta serviciilor
b) Este o componenta a balantei contului de capital
c) Include balanta transferurilor unilaterale
d) Este o componenta a balantei contului curent 196.
Detinatorul unei obligatiuni:
a) Primeste un venit anual fix

b) Primeste un venit anual variabil
29
c) Participa la adoptarea deciziilor in institutia unilaterala a obligatiunii
d) Are drept de dividende
197. Cum evolueaza, de regula, economiile, atunci cand se inregistreaza o scadere a venitului:
a) Nu se modifica
b) Se reduc, dar intr-o proportie mai mica
c) Se reduc, dar intr-o proportie mai mare
d) Se reduc in aceeasi proportie.
198. O obligatiune ce aduce un venit fix anual de 20.000 u.m. are un curs de 100.000
u.m.. Ce rata a dobanzii corespunde acestei situatii:
a) 20%
b) 25%
c) 10%
199. Somajul structural apare atunci cand:
a) Posesorii fortei de munca isi schimba des locul de munca
b) Unei cereri suple ii corespunde o oferta rigida pe structura
c) Structurile socio-profesionale nu mai corespund structurii tehnice si economice
d) Sistemul de pregatire a fortei de munca nu corespunde noilor cerinte ale economiei 200. In
cadrul operatiunilor cu prima dubla:
a) Comerciantul executa sau reziliaza contractul in functie de evolutia cursului

b) Comerciantul pierde, oricum, valoarea primei
c) Comerciantul se declara vanzator, in ziua lichidarii, daca pretul titlurilor a scazut
d) Comerciantul se declara vanzator, in ziua lichidarii, daca pretul titlurilor de valoare a crescut.
201. Institutiile fundamentale ale pietei capitalului sunt:

a) Bursele de valori
b) Casele de brokeraj
c) Bancile comerciale
d) Piata extrabursiera
202. Politica monetara espansionista analizata prin intermediul modelului IS – LM
a) Conduce la sporirea ratei dobanzii
b) Implica scaderea ratei dobanzii
c) Determina scaderea venitului national
d) Este cu atat mai eficace cu cat panta curbei LM este mai accentuata 203.
Pentru promovarea echitatii repartitiei veniturilor statul foloseste:
30
a) Sistemul progresiv de impozitare
b) “impozitul negativ”
c) stabilirea preturilor produselor pe cale
administrativa
d) Sistemul proportional de impozite 204.
Actiunile la purtator:
a) au inscris pe ele numele posesorului

b) nu au inscrise numele detinatorului
c) ofera detinatorului un venit anual cert
d) confera detinatorului un drept de proprietate asupra unei parti din capitalul firmei emitente
205. Principalele obiective ale macroeconomiei sunt:

a) Determinarea principalelor agregate economice
b) Studierea relatiilor dintre principalele agregate economice
c) Studiul sistemelor de piete
d) Formarea preturilor pe sisteme de piete
e) Analiza dezechilibrelor dintre agregatele economice 206. Un
agregat economic reprezinta:
a) O abstractizare care este folosita pentru descrierea unor aspecte concrete ale vietii economice
b) Un indicator macroeconomic cum ar fi productia si venitul national, consumul, economiile,

nivelul general al preturilor etc.
c) O variabila economica
d) Procesul prin care obiectele reale sunt combinate si sintetizate 207. Produsul global brut
exprima:
a) Valoarea bruta de piata a bunurilor economice finale

b) Valoarea adaugata bruta a bunurilor economice create de agentii economici nationali
c) Valoarea totala a bunurilor economice obtinute intr-o anumita perioada

d) Valoarea bruta de piata a bunurilor economice finale obtinute de agentii economici in interiorul
unei tari
208. Produsul national brut se calculeaza:

a) Ca diferenta intre produsul global brut si amortizare
b) Ca diferenta intre produsul global brut si consumul de capital fix
c) Ca diferenta intre produsul global brut si consumul intermediar
d) Ca diferenta intre produsul global brut si consumul final.
31
209. Produsul national net se calculeaza:
a) Ca suma dintre produsul national brut si amortizare
b) Ca suma dintre produsul national brut si consumul de capital fix
c) Ca diferenta dintre produsul intern brut si amortizare
d) Ca diiferenta dintre produsul national brut si consumul de capital fix.
210. Venitul national reprezinta:
a) Marimea agregata atat a veniturilor de munca cat si a celor din proprietate
b) Marimea agregata a veniturilor obtinute de catre proprietarii factorilor de productie
c) Marimea agregata a bunurilor economice produse de agentii
nationali intr-un an
d) Bunurile si serviciile destinate consumului intr-o tara 211.
Venitul national disponibil se determina prin:
a) Adaugarea la venitul national a transferurilor nete ale restului lumii

b) Adaugarea la venitul national a consumurilor intermediare
c) Adaugarea la venitul national a amortizarii
d) Adaugarea la venitul national a subventiilor de exploatare
212. Venitul personal se determina pornind de la venitul national:
a) La care se adauga veniturile ce nu revin menajelor si se scad transferurile statului spre menaje
b) Din care se scad transferurile statului spre menaje

c) Din care se scad veniturile ce nu revin menajelor si se adauga transferurilor statului spre
menaje
d) Din care se scad numai veniturile ce nu revin menajelor.

213. Diferenta intre venitul national in preturile pietei si venitul national in preturile factorilor
reprezinta:
a) impozitele indirecte
b) Impozitele indirecte nete
c) Subventiile de exploatare
d) Consumul capitalului fix
214. Consumul final anual privat de bunuri si servicii reprezinta 2000 u.m., formarea bruta a
capitalului fix este egala cu 600 u.m. variatia stocurilor este de 300 u.m., balanta comerciala
inregistreaza un excedent de 200u.m., consumul de capital fix reprezinta 400 u.m., produsul global
brut este egal cu 9000 u.m., din care consumul intermediar reprezinta 60%. In aceste conditii:
a) Consumul final guvernamental este egal cu 500 u.m.

b) Produsul intern net este egal cu 3000 u.m.
32
c) Investitia neta este egala cu 200 u.m.
d) Consumul total final de bunuri si servicii este egal cu 2800 u.m.
215. Produsul global brut este egal cu 1200 u.m. Consumul de capital fix este egal cu 180 u.m.
Consumul intermediar ereprezinta 60% din produsul intern brut. Formarea bruta a capitalului
este egala cu 200 u.m. Consumul personal privat este de doua ori mai mare decat consumul public,
iar deficitul balantei comerciale este egal cu 50 u.m.
In aceste conditii:
a) Produsul intern brut este egal cu 480 u.m.
b) Produsul intern brut este egal cu 750 u.m.
c) Consumul personal privat este egal cu 400 u.m.
d) Investitia neta este egala cu 220 u.m.
216. PNB calculat pe baza preturilor comparabile este egal cu 200 milioane u.m. Acelasi PNB calculat
pe baza preturilor curente este egal cu 3000 milioane u.m. de aici rezulta ca:
a) Deflatorul PNB este 1,5

b) Deflatorul PNB este 0,66
c) Puterea de cumparare a banilor s-a modificat in sensul cresterii ei
d) Nivelul general al preturilor a crescut cu 50%.
217. Inclinatia marginala spre consum este:
a) Marime pozitiva si supraunitara
b) Raportul procentual dintre variatia consumului si variatia venitului
c) O marime pozitiva si subunitara
d) Un numar negativ si subunitar
218. Inclinatia medie catre consum exprima:
a) Ponderea consumului in economii
b) Raportul dintre consumul total si venit
c) Raportul dintre venit si consumul total
d) Raportul procentual dintre consumul total si venit.
219. Economiile brute reprezinta:
a) Economiile nete plus consumul intermediar
b) Economiile nete plus amortizarea
c) Economiile nete plus consumul de capital fix
d) Economiile nete plus consumul final 220.
“Pragul economiei” reprezinta:
a) Acel nivel al venitului Y pentru care Y = C + S
33
b) Acel nivel al venitului pentru care Y = S
c) Acel nivel al venitului pentru care Y = C
d) Acel nivel al venitului la care nu se economiseste.
221. Intr-o economie moderna statul indeplineste urmatoarele functii esentiale:
a) Alocarea resurselor
b) Ameliorarea repartitiei veniturilor
c) Stabilizarea economiei
d) Controlul preturilor
222. Statul este o prezenta incontestabila in economiile moderne contemporane prin:
a) Ansamblul actiunilor guvernului ca producator, regulator si sustinator al sectorului privat
b) Functiile sale de redistribuire a bogatiei

c) rolul său pe piaţa monetară şi a creditului de a fixa nivelul ratei dobânzii;
d) rolul său pe piaţa bunurilor şi serviciilor de a fixa cele mai bune niveluri ale
preţurilor.
223. Reducerea inegalităţilor existente în distribuirea veniturilor într-o societate democratică se poate
realiza prin:
a) folosirea instrumentului numit şi "impozit negativ";
b) sistemul de impozite proporţionale asupra veniturilor;
c) sistemul de plăţi de transfer;
d) sistemul de impozite regresive asupra veniturilor.

224. Plăţile de transfer reprezintă:
a) un impozit negativ;
b) o modalitate de compensare acordată persoanelor cu venituri insuficiente;
c) un instrument al redistribuirii veniturilor;

d) o cheltuială ineficientă, fără justificare economică, pentru bugetul de stat.
225. Pentru promovarea echităţii repartiţiei veniturilor statul foloseşte:
a) sistemul proporţional de impozite;

b) "impozitul negativ";
c) sistemul progresiv de impozitare;
d) stabilirea preţurilor produselor pe cale administrativă.
226. Atunci când doreşte să tempereze activitatea economică, Banca Centrală:
34
a) măreşte nivelul ratei de rescont;
b) scumpeşte creditul;
c) relaxează creditul;
d) fixează nivelul ratei de rescont în funcţie de impulsurile pe care doreşte să le
imprime pieţei monetare.
227. Dacă venitul naţional creşte, rata dobânzii rămânând constantă, atunci în modelul ISLM vom
avea:
a) o deplasare în sus pe curba IS;

b) o deplasare în jos pe curba IS;
c) o deplasare spre dreapta a curbei IS;
d) o deplasare spre stânga a curbei IS.
228. În modelul IS-LM, folosind politica monetară, se obţine:
a) o deplasare spre dreapta a curbei LM;

b) o deplasare spre stânga a curbei LM;
c) o deplasare în sus pe curba IS;
d) o scădere a venitului naţional.
229. Marcaţi care din afirmaţiile următoare cu privire la creşterea economică le consideraţi corecte?
a) creşterea economică semnifică o tendinţă fermă şi de lungă durată de sporire a
venitului naţional pe total sau pe locuitor;
b) creşterea economică este definită ca ansamblul schimbărilor în structurile sociale şi
mentale, ce generează o relaţie de antrenare în economie;
c) creşterea economică reprezintă mărirea durabilă a dimensiunii unei unităţi simple
sau complexe realizată prin schimbări de structură şi eventual de sisteme.
230. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la dezvoltarea economică le consideraţi corecte:
a) dezvoltarea economică evidenţiază ansamblul transformărilor cantitative şi calitative ce survin
în structurile economico-sociale precum şi în modul de gândire
şi în comportamentul economic al oamenilor;
b) dezvoltarea economică semnifică o sporire a producţiei totale de bunuri şi servicii într-o

societate la un moment dat;
c) dezvoltarea economică reprezintă procesul istoric de înaintare a unei economii
naţionale de la inferior la superior.
35
231. Progresul economic reprezintă:
a) evoluţia pozitivă a societăţii şi îmbunătăţirea condiţiei umane;
b) procesul istoric de trecere de la inferior la superior al economiei naţionale;
c) un proces ce se manifestă prin creşterea productivităţii muncii, a produsului
naţional pe locuitor, în contextul modernizării întregii economii naţionale;
d) baza progresului social ce are drept finalitate, cum spune Fr. Perroux, "înflorirea fiinţei
umane".
232. Dintre factorii cu acţiune mediată asupra creşterii economice putem distinge: a) resursele
naturale;
b) echipamentele de producţie;
c) munca;
d) politica economică;
e) schimburile internaţionale.
233. Tipul extensiv al creşterii economice:
a) este specific economiilor în curs de dezvoltare;

b) este specific economiilor avansate;
c) se realizează atunci când sporirea venitului naţional presupune creşterea eficienţei
utilizării factorilor de producţie;
d) are loc când mărirea venitului naţional se realizează preponderent prin sporirea
cantităţii factorilor de producţie.
234. Ciclurile economice decenale au fost analizate de:

a) N.D. Kondratieff;
b) Kitchin;
c) Juglar;
d) R. Solow.
235. Dacă Produsul National Brut este mai mare decât cheltuielile interne (Y> C + I):
a) există o balanţă comercială excedentară;
b) există o balanţă comercială deficitară;
c) există surse suplimentare aduse pentru a asigura consumul intern şi investiţiile;

d) ţara respectivă investeşte mai mult decât economiile interne.
36


c) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate mică de
bunuri şi servicii;
d) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate mare de
bunuri şi servicii.
37
242. Pe piaţa financiară se efectuează tranzacţii cu:
a) titluri mobiliare;
b) acţiuni şi obligaţiuni;
c) titluri imobiliare;
d) factori de producţie.
243. Piaţa capitalului pe termen scurt cuprinde:
a) relaţiile ce se formează prin atragerea şi plasarea fondurilor pe termen scurt;
b) operaţiuni cu titluri de credit;
c) operaţiuni cu acțiuni şi obligaţiuni;
d) operaţiunile de scontare şi rescontare a titlului de credit.
244. Deţinătorul de acţiuni are dreptul:
a) de a obţine un venit anual ferm;
b) de a obţine o parte din profitul societăţii pe acţiuni;
c) de a obţine o dobândă anuală;
d) de a obţine dividend;
e) de a obţine un venit sigur.
245. Dividendul reprezintă:
a) un venit anual ferm;

b) o parte din profitul societăţii pe acţiuni;
c) un venit obţinut de emitentul de obligaţiuni;
d) un venit variabil;
e) o componentă a costului de producţie.
246. Piaţa financiară primară cuprinde:
a) tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior;
b) tranzacţii numai cu obligaţiuni;
c) emisiunea şi plasarea de titluri noi;
d) tranzacţii la bursă fără intermediari.
247. Piaţa financiară secundară cuprinde:
a) emisiunea şi plasarea de titluri noi;
38
b) tranzacţii cu titluri emise anterior;
c) emisiunea şi plasarea de efecte de comerţ;
d) tranzacţii numai cu acţiuni.
248. Dacă randamentul unei acţiuni (e) este mai mic decât rata dobânzii(d'):
a) cumpărarea acţiunii nu este avantajoasă;
b) cumpărarea acţiunii este avantajoasă;

c) crearea unui depozit bancar de valoare egală cu cea a acţiunii ar aduce în viitor
venituri mai mari decât cumpărarea de acţiuni.
249. În cadrul pieţei financiare secundare:
a) prețul de vânzare al titlurilor este, în general, valoarea nominală înscrisă pe acesta;
b) preţul de tranzacţionare depinde de factori economici şi extraeconomici, în special
de raportul dintre cerere şi ofertă;
c) operaţiunile se desfășoară în special prin intermediul băncilor.
250. Funcţia macroeconomică de consum este C = 8000 + 0,7Y, investiţia autonomă este I0 = 4000, iar
cheltuiala guvernamentală autonomă este G0 = 6000. Dacă venitul naţional potenţial este egal cu
66.000, atunci:
a) "decalajul" deflaţionist este de 6000;
b) pentru ca venitul naţional de echilibru să coincidă cu venitul naţional potenţial ar trebui ca

investiţia autonomă să sporească cu 1800;
c) venitul naţional de echilibru este egal cu 60.000;
d) la nivelul venitului naţional de ocupare deplină, consumul total ar creşte cu 4200.
251. Funcţia macroeconomică de consum este C = 200 + 0,8Y, iar investiţia autonomă este egală cu 300.
Dacă venitul potenţial este egal cu 3000, atunci:
a) venitul naţional de echilibru este 3500;
b) venitul potenţial este mai mare decât venitul naţional de echilibru cu 500;
c) există un "decalaj" sau "ecart" inflaţionist;
d) există un "decalaj" sau "ecart" deflaţionist.
252. Dacă în momentele t0, t1, t2 şi t3 venitul naţional ia valorile 5000, respectiv 6000, 7000 şi 8000,
funcţia macroeconomică de consum este de forma C = 500 + 0,8Y, iar investiţia autonomă este I0 =
900, atunci:
39
a) în momentul t0 economia este în stare de expansiune;
b) în momentul t3 economia este în stare de contracţie;
c) în momentul t1 economia este în stare de expansiune;

d) în momentul t2 economia este în stare de echilibru.
253. Funcţia macroeconomică de consum este C = 5000 + 0,8Y, investiţia autonomă este I0 = 2000, iar
cheltuielile guvernamentale autonome reprezintă G0 = 4000. Dacă venitul naţional potenţial este
egal cu 60.000, atunci:
a) venitul naţional de echilibru este egal cu 55.000;
b) "decalajul" sau "ecartul" deflaţionist este egal cu 5.000;
c) "decalajul" sau "ecartul" deflaţionist poate fi acoperit prin creşterea cheltuielii de consum
autonome cu 1000;
d) consumul total, prin creşterea celui autonom cu 1000, ar ajunge la 54.000.

254. Funcţia macroeconomică de consum este C = 2000 + 0,8Y, iar investiţia autonomă I0
= 900. Dacă venitul naţional de ocupare deplină este egal cu 16.000, atunci:
a) venitul naţional potenţial este mai mare decât cel de echilibru cu 500;
b) există un "decalaj" sau "ecart" inflaţionist;
c) există un "decalaj" sau "ecart" deflaţionist;
d) venitul naţional de ocupare deplină este inferior celui de echilibru
255. Fiind cunoscut indicele marginal al preferinţei indivizilor pentru lichiditate l = 15%, rata
rezervelor obligatorii în sistemul bancar r = 15% şi numerarul deţinut de populaţie
C = 24.000, rezervele băncilor (R) reprezintă:

a) 125.000;
b) 1000;
c) 240.000;
d) 120.000.
256. Fiind cunoscut indicele marginal al preferinţei indivizilor pentru lichiditate l = 8%, rata rezervelor
obligatorii în sistemul bancar r = 25% şi numerarul deţinut de populaţie
C = 75.000 u.m., rezervele băncilor (R) reprezintă:

a) 50.000 u.m.;
b) 48.000 u.m.;
c) 36.445 u.m.;
40
d) 234.375 u.m.
257. Dacă Banca Centrală pune în circulaţie bilete de bancă în sumă de 2000u.m., iar beneficiarii
lor le depun la o bancă, prin procesul de multiplicare pus în acţiune de bănci, în condiţiile unei
rate a rezervelor obligatorii de 10%, moneda nou creată este egală cu:
α) 10.000 u.m.;
b) 20.000 u.m.;
c) 5.000 u.m.;
d) 100.000 u.m.
258. O obligaţiune ce aduce un venit anual de 30.000 lei au un curs de 15.000 lei. Ce rată a dobânzii
corespunde acestei situaţii:
a) 2%;
b) 40%;
c) 200%;
d) 40%;
e) 20%.
259. O acţiune achiziţionată la preţul de 500 u.m. oferă un dividend estimat la 85 u.m. pe an.
a) randamentul acestor titluri este de 17%;

b) în condiţiile unei rate a dobânzii de 15%, plasamentul în acest tip de acţiuni nu este avantajos;
c) apreciindu-se o creştere a cursului acţiunilor la 550 u.m., câştigul potenţial este de

35%;
d) investitorul îşi amortizează investiţia în 3 ani pe seama profitului previzionat.
260. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 60.000 unităţi monetare (u.m.), ceea ce corespunde unei
rate anuale a dobânzii de 20%. Scăderea cu 25% a ratei dobânzii va face ca pe piaţa financiară
secundară cursul obligaţiunii să devină:
a) 300.000; b) 600.000; c) 400.000; d) 500.000.

261. Un posesor de economii cumpără de pe piaţa financiară primară 20 de obligaţiuni la valoarea lor
nominală de 2 milioane lei, purtătoarea ale unui venit fix anual de 600.000 lei fiecare, scadente peste
5 ani. După un an de zile,când pe piaţa monetară rata dobânzii la depuneri este de 25%, cele 20 de
obligaţiuni sunt vândute, obţinându-se astfel un câștig total de:
α) 12 mil. lei;
β) 8 mil. lei;
41
χ) 20 mil. lei;
δ) 15 mil. lei.
262. O obligaţiune are o valoare nominală de 1000 u.m., cuponul cuvenit este de 150
u.m. iar termenul de scadenţă este de doi ani. În condiţiile în care preţul de vânzare al obligaţiunii
este de 950 u.m., randamentul ei este de:
a) 115,78%; b) 15%; c) 18,42%; d) 118,42%.

263. O obligaţiune cu valoarea nominală de 1000 u.m. oferă un câştig anual fix de 150
u.m., termenul de scadenţa fiind de 2 ani. Dacă preţul de vânzare al obligaţiunii este de
800 u.m.,
a) obligaţiunea oferă un randament de 18,75%;
b) obligaţiunea oferă un randament de 15%;
c) dacă preţul de vânzare creşte la 950 u.m., câștigul potenţial al obligaţiunii este de
37,50%;
d) dacă preţul de vânzare creşte la 900 u.m., câștigul potenţial oferit de obligaţiune este de 30%.
264. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflatiei a fost de 8%, înseamnă
că rata inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 24%; b) 25,97%; c) 26,82%; d) 27%
265. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată pe baza unui "coş"
de consum format din: alimente, cu pondere de 40% şi o rată a creşterii preţurilor de 30%,
bunuri industriale, cu pondere de 35% şi un indice general de creştere a preţurilor de 120% şi
servicii, cu o rată a creşterii preţurilor de 14%, atunci rata inflaţiei este:
a) 39,5%; b) 22,5%; c) 54,66%; d) 21,33%.

266. Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit doar din trei
categorii de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului alăturat:
Categori a Cantitate Preţul unitar

a
In anul t0 In anul t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
267. Rata inflaţiei este:

a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
42
268. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată pe baza unui "coş"
de consum format din alimente, cu pondere de 50% şi un indice general de creştere a preţurilor
de 140%, bunuri industriale, cu o pondere de 30% şi o rată a creşterii preţurilor de 25% şi
servicii, cu o rata de creştere a tarifelor de 10%, atunci rata inflaţiei este:
a) 79,5%; b) 58,33%; c) 29,5%; d) 25%.

269. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflaţiei a fost de 7%, înseamnă
că rata inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 22,5%; b) 21%; c) 23,75%; d) 22%.

270. 4. Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit din trei categorii
de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului de mai jos:
Denumire Preţul unitar

Cantitate
a
a
bunurilor
În anul t1
În anul t0
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100

a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
271. Dacă atunci când venitul impozabil creşte de la 20.000 u.m. la 25.000 u.m., impozitul pe venit
creşte şi el, de la 1600 u.m. la 2000 u.m., avem de-a face cu o impunere: a) în cote fixe;
b) în cote variabile;
c) progresivă;
d) proporţională.
272. La nivelul unei economii naţionale se cunosc următoarele: funcţia macroeconomică de consum este
C = 5000 + 0,8Yd; volumul total al impozitelor este de 8000; totalul "plăţilor de transfer" este de
1200; investiţiile autonome se ridică la 2000; cheltuielile guvernamentale reprezintă 6000. Dacă se
reduc impozitele cu 25%, venitul naţional de echilibru:
a) se majorează cu 8000;
b) se reduce cu 8000;
c) devine egal cu 45.800;
d) devine egal cu 29.800.
43
273. La nivelul unei economii naţionale, în momentul t0 există următoarea situaţie: consumul
total final privat minim necesar este egal cu 4000 u.m.; cheltuielile guvernamentale
reprezintă o mărime autonomă egală cu 1500
u.m.; investiţiile totale private din economie reprezintă 2000 u.m.; volumul total al
impozitelor prevăzute în bugetul de stat aprobat se ridică la 2500 u.m.; iar plăţile de
transfer aprobate prin buget însumează 800 u.m.. Volumul total al exporturilor este de
3000 u.m., în condiţiile unui deficit al balanţei
comerciale de 400 u.m.. Funcţia macroeconomică de consum privat este de forma C = C0 +

0,8Yd. Dacă un climat economic nefavorabil determină reducerea investiţiilor totale
private cu 25%, restabilirea echilibrului venitului naţional la nivelul iniţial se poate realiza
prin una din următoarele căi:
a) cheltuielile guvernamentale trebuie să se majoreze cu 500 u.m.;
b) impozitele trebuie sa scadă cu 700 u.m.;
c) plăţile de transfer trebuie să se majoreze cu 625 u.m.;
d) cheltuielile guvernamentale trebuie să se majoreze cu 2500 u.m.; concomitent cu
creşterea de aceeaşi mărime a impozitelor, pentru a menţine bugetul echilibrat.
274. Dacă, atunci când venitul impozabil creşte de la 80.000 u.m. la 100.000
u.m., impozitul pe venit creşte şi el, de la 12.000 u.m. la 20.000 u.m., avem dea face cu o impunere:
a) în cote variabile;
b) progresivă;
c) regresivă;
d) proporţională.
3. La nivelul unei economii naţionale se cunosc următoarele: funcţia macroeconomică de

consum este C = 2000 + 0,7Yd; volumul total al impozitelor este de 3000; totalul "plăţilor
de transfer" este de 500; investiţiile autonome se ridică la 1000; cheltuielile
guvernamentale reprezintă 2500. Dacă se majorează "plăţile de transfer" cu 210 venitul
naţional de echilibru:
a) se reduce cu 490;
b) creşte cu 490;
c) devine egal cu 12.010;
d) devine egal cu 12.990
44
Capitolul 14
Banii
A. ÎNTREBĂRI CU VARIANTE MULTIPLE DE RĂSPUNS PE MARGINEA PRINCIPALE
LOR IDEI DIN CAPITOLUL 14
\
1. Mecanismele monetare evoluează în societate chiar şi în lipsa asistenţei sau a autorizării
guvernelor, pentru că
A. în absenţa banilor, dobânda nu poate fi încasată.

B. doar atunci când bunurile au valoare monetară este posibilă estimarea avuţiei totale a
societăţii.
sucieraţne a m toată lumea au devenit subiectul „spiritului capitalismului",
r D ^jitilizarea banilor le permite oamenilor să îşi mărească avuţia prin intermediul
com erţului.
2. Banii
A . sunt autorizaţi de guvern, care controlează societatea.

B. su n t susţinuţi de bunuri care au o valoare intrinsecă.
C . e d e aşteptat să-şi menţină o valoare constantă în viitor.
Q V je p re z in tă un mijloc de schimb general acceptat.
3. M odalitatea de bază prin care oferta de bani creşte este prin
A . e xtin d erea capacităţii de producţie, pentru că producţia este în mod simultan şi

ven it.
B. em iterea de monedă suplimentară de către Banca Centrală.
C . econom ii făcute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul câştigat.
( D ) jo creştere de ansamblu a volumului împrumuturilor acordate de băncile comerciale.
Fiecare d olar adunat la rezervele totale ale sistemului comercial bancar

4.
A.
A obligă băncile sa
obligă bancue să îşi __________,
reducă împrumuturile
t cu 1 $.
6 - îmorumuturile cu 1 $.
B. perm ite băncilor să îşi extindă împrumuturile cu 1 $.
C. obligă băncile să îşi reducă împrumuturile cu mai mult de 1 $
<3 perm ite băncilor să îşi extindă împrumuturile cu mai mult de 1
D acă Banca Centrală cumpără obligaţiuni de la populaţie, atunci banca

5.
A . re d u c e rez erv ele sistemului bancar comercial.
B, red u ce oferta d e bani.
(C y m ă r e ş t e oferta d e bani şi rezervele băncilor comerciale,
a a re efect d e atragere a avuţiei şi astfel de a retrage banii din sectorul privat.
6. R a ta solicitată a rezerv elo r

fu n cţio n ea ză ca o constrângere asupra îm prum uturilor acordate d e bănci.
© în w ied ică retra gerile m asive operate d e către deponenţii care se tem că aceasta nu
îm p ied ică retrag ■c -îanie ventru a egala garanţiile lor.
d isp u n e d e active suficiente pentru
142
Scanned with CamScanner

c. nu are o semnificaţie specială, pentru că băncilor nu li se cere să îşi justifice garanţiile la
cererea deponenţilor.
D. este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca bază de referinţă aurul şi care
. le cerea băncilor să păstreze rezerve în aur.
B. RĂSPUNSURI ŞI EXPLICAŢII LA ÎNTREBĂRILE CU VARIANTE MULTIPLE DE RĂS

PUNS PE MARGINEA PRINCIPALELOR IDEI DIN CAPITOLUL 14
1. D. Povestirea lui R.A. Radford referitoare la evoluţia şi utilizarea banilor în circumstanţe

deosebit de dificile indică puterea stimulentelor care operează pentru a crea un sistem
monetar oriunde oamenii se aşteaptă să câştige prin comerţul extensiv. Ineficienta
barterului devine rapid evidentă şi toată lumea începe să caute un lucru pe care ceilalţi
ar fi dispuşi să îl accepte ca mijloc de schimb.
2. D. Statul se află adesea într-o poziţie bună pentru a crea sau a supraveghea crearea banilor
în societate şi, în acest sens, autorităţile dispun de stimulente puternice. Susţinerea
banilor de către obiecte cu valoare intrinsecă ar putea face ca unele form e de bani să
devină acceptabile. Şi estimarea că un anumit tip de bani nu se va devaloriza creşte
disponibilitatea oamenilor de a-i accepta. Dar condiţia necesară şi suficientă este
acceptarea generală.
3. D. Extinderea capacităţii de producţie înseamnă extinderea venitului, dar fluxul

veniturilor nu este acelaşi lucru cu stocul de bani. Băncile Rezervei Federale emit
cantitate suplimentară de monedă şi retrag moneda din circulaţie ca răspuns Ia
preferin(a publicului de a deţine monedă faţă de alte forme de bani. Acţiunea de
economisire contribuie în mod simplu Ia menţinerea avuţiei în posesia celui care
economiseşte şi nu Ia transferarea acesteia către altă persoană în cadrul schimbului de
bunuri. împrumutul băncilor comerciale este principala metodă prin care sunt creaţi
bani suplimentari.
4. D. Un dolar din noile rezerve permite sistemului bancar să îşi extindă împrumuturile cu
mai mult de un dolar în cadrul unui sistem în care băncile pot avea garanţii egale cu un
multiplu al rezervelor lor.
5. C. O bancă a Rezervei Federale care achiziţionează o obligaţiune emisă de stat plăteşte

cu un cec semnat de ea. Atunci când vânzătorul obligaţiunii depune cecul într-o bancă
comercială şi aceasta direcţionează cecul Băncii Centrale, Banca Centrală creditează
contul de rezerve al băncii cu suma înscrisă pe cec. Vânzătorul dispune de acei bani
suplimentari sub formă de depozit bancar şi banca comercială, sub un sistem fractional
de rezerve, define rezerve în exces cu ajutorul cărora poate acorda împrumuturi şi îşi
poate extinde mai departe oferta de bani.
6. A. Astăzi, funcfia fundamentală a cerinţelor privind rezervele este de a stabili anumite

limite asupra abilităţii băncilor de a aduna stocuri de bani prin extinderea creditării
suplimentare. Asigurarea federală a depozitelor împiedică retragerile masive din partea
deponenţilor. Acum, şi băncile Rezervei Federale acceptă responsabilitatea men{meni
lichidităţii bancare. Acestea pot şi vor pune la dispoziţia băncilor suficiente bancnote
din rezervele federale pentru a răspunde corespunzător la orice cerere de monedă din
partea deponenţilor.
143
Scanned w ith CamScanner

C. TEST CAPITOLUL 14
1. Istoria banilor arată că multe societăţi au ales metale precum cuprul, argintul şi aurul ca
mijloc preferat de schimb pentru că aceste metale
A. erau atractive.
B. erau divizibile.
C. erau durabile.
D. erau transportabile.
. erau rare.
F J îndeplineau toate condiţiile menţionate mai sus.
2. Principalul avantaj pe care îl aveau monedele de metal asupra pieselor din metal
neprelucrat era
A. gradul mai mare de atractivitate al monedelor.

B. acela că monedele purtau sigiliul statului.
acela că monedele aveau valoare pentru colecţionari.
( D^Jacela că era mult mai uşor să determini cantitatea şi calitatea metalului conţinut de
monede.
3. Cei mai vechi bani din hârtie erau cei emişi de bancă, tipăriţi cu ornamente pentru a
împiedica falsificarea lor şi
A. acceptaţi de către stat la plata taxelor.

B. susţinuţi de garanţii ale statului.
fC jp rom iteau să plătească o sumă anume de monede metalice la cerere.
T^rutilizaţi pe scară largă în comerţul internaţional.
4. Bancnotele din rezervele federale funcţionează astăzi eficient în calitate de bani pentru că
Âptoată lumea este dispusă să le accepte în schimbul unor bunuri valorificabile.

B. statul a decretat că ele reprezintă bani.
C. sunt amortizabile în aur.
D. sunt amortizabile în argint.
5. Ceea ce utilizăm astăzi ca „mijloc de schimb" este format în întregime din
A. depozite bancare care pot fi transferate prin scrierea unui cec.

B. bancnote.
C. articole care au valoare intrinsecă pentru că au fost certificate de către stat.
obligaţiile instituţiilor de încredere.
6. Alternativa la utilizarea banilor ca mijloc de schimb este
A. utilizarea depozitelor verificabile.

B. utilizarea monedei.
utilizarea depozitelor verificabile sau a monedei.
(pybarterul.
7. Cel mai important mijloc de schimb utilizat în prezent în Statele Unite este reprezentat de
A. monedele rare.
B. bancnotele din rezervele federale.
(C )depozitele verificabile.
D. depozitele de economii.
144

8. Băncilor comerciale li se perm ite să creeze bani pentru că
Â^publicul este dispus să accepte garanţiile băncii în schimbul altor bunuri.

BT Constituţia Statelor Unite le garantează această putere.
C. sunt autorizate să facă acest lucru de către Banca Centrală.
D. . nu sunt reglementate efectiv de guvernele federale sau de stat.
9. Băncile comerciale creează bani
A. îm prum utând de la deponenţi.

H î^ făcân d îm prum uturi.
C tipărind bancnote.
D. prin toate metodele descrise mai sus.
10. Aţi putea crea bani folosind aceleaşi metode utilizate de băncile comerciale, dacă aţi putea
A. construi sau achiziţiona o maşină de tipărit suficient de performantă.

B. transforma metalele în monede.
C. obţine o autorizaţie din partea guvernului pentru înfiinţarea unei instituţii de em itere a
banilor.
convinge oamenii să utilizeze banii creaţi de voi ca mijloc de schimb.
11. Ce limitează capacitatea unei bănci nereglementate de a continua să creeze bani pe p erioad ă
nedeterminată?
f/y V b ilitatea sa de a menţine încrederea oamenilor în valoarea constantă a garanţiilor sale.

B . Numărul oamenilor pe care îi poate convinge să îm prum ute de la ea.
C. Numărul oamenilor pe care îi poate convinge să depună bani în conturi de econom ii.
D. Numărul filialelor pe care le operează într-o anumită zonă.
12. Băncile aflate sub reglem entarea statului su n t lim itate în ca p a cita te a lo r de a cre a
bani prin
A. limite m axime pe care statul le stabileşte pentru fiecare bancă.

B. limite m axim e pe care statul Ie stabileşte pentru sistemul bancar în ansamblu.
/fT^cantitatea rezervelor lor şi cerinţele privind rezervele stabilite de stat.
rfcrrata inflaţiei la nivelul naţiunii în ansamblu.
13. Principala funcţie a rezervelor care sunt solicitate a fi păstrate de către bănci este aceea de
rK) a le constrânge capacitatea de a crea bani.

ti. a menţine încrederea deponenţilor.
C. a împiedica o prăbuşire a pieţei valorilor.
D. a proteja proprietarii băncilor împotriva falimentului.
14. Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului în aur, în Statele Unite, este acela că
astfel ar putea fi limitată capacitatea guvernului de a mări cantitatea de bani aflată în

circulaţie.
B. aurul este durabil, divizibil, şi implicit valoros.
C. alte ţări nu ar economisi în dolari dacă aceştia nu ar fi convertibili în aur.
D. restul lumii utilizează deja acest etalon.
15. Dintre următoarele argumente împotriva restabilirii etalonului în aur în Statele Unite cel
mai convingător este probabil acela că
A. i-ar sărăci pe producătorii de aur.

B; ar face mai dificilă estimarea preţurilor viitoare.
145

CL argintul este un metal preferat în Statele Unite
( D a t a t u l ar putea foarte uşor anula etalonul în aur oricând i-ar constrânge politicile.
O creştere a cererii pentru garanţiile la depozite oferite de băncile comerciale, în condiţiile

m care alte variabile rămân constante, determină o creştere
A. a (cantităţii de) monedă, dar nu şi pentru M l.

B. pentru M l, dar nu şi pentru M2.
XL pentru M2, dar nu şi pentru Ml.
(D / atât pentru M l, cât şi pentru M2.
17. Atunci când publicul depune bani în conturile de economii în băncile comerciale,
A. M l şi M2 cresc.
B. M l şi M2 scad.
C. M2 creşte, dar M l nu se modifică.
^D^M l scade, dar M2 nu se modifică.
18. Băncile comerciale extind creditele acordate clienţilor prin
scăderea cantităţii de monedă din casele lor de bani.

acordarea de împrumuturi din rezervele în exces.
C. acordarea de împrumuturi folosind sumele din conturile de tranzacţionare ale altor
deponenţi.
D. acordarea de împrumuturi folosind sumele din conturile de economii ale altor
deponenţi.
19. Banca Centrală poate mări rezervele excedentare ale băncilor comerciale prin
A. diminuarea cerinţelor privind rezervele legale.

B. extinderea creditelor pentru băncile comerciale.
C. achiziţionarea de obligaţiuni de la stat.
(Ş ) oricare dintre metodele enumerate mai sus.
20. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisă la o bancă către o altă bancă care
nu dispune de rezerve excedentare conferă băncii care îl primeşte responsabilităţi
suplimentare
A. dar nu şi active adiţionale.

B. dar nu şi rezerve adiţionale.
C. dar nu şi rezerve excedentare.
/ ţ ) S ş i rezerve excedentare.
21 U n dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite acestui sistem
să creeze
B. maTpuţin de un dolar sub formă de bani noi.

C exact un dolar sub formă de bam noi.
(D V m ai mult de un dolar sub formă de bam noi.
22. Rata dobânzii pe care băncile Rezervei Federale o încasează de la băncile membre este denumită
(Aerată de discount.
rata fondurilor federale.
C rată primară.
D. rată de trezorerie.

23' Tf hS a f,undamentală Utilizată de Banca CentraIă P ««™ a modifica rezervele excedentare
ale băncilor comerciale in vederea controlului creşterii stocului de bani este
A. utilizarea ameninţărilor şi a coerciţiei.

B. modificarea ratei de discount.
C. modificarea cerinţelor privind rezervele legale.
f Cy achiziţionarea sau vânzarea de obligaţiuni.
24. Achiziţionarea de către băncile Rezervei Federale a unor obligaţiuni de stat deţinute
anterior de către populaţie
A. diminuează rezervele băncilor comerciale.

B. nu are niciun efect asupra rezervelor băncilor comerciale.
£Cy măreşte rezervele băncilor comerciale.
D. reduce datoria naţională.
25. Condiţia aplicată de către Banca Centrală tehnicii zilnice de control al stocurilor de bani
este reprezentată de.
C operaţiunile privind lichiditatea.

r. operaţiunile pe piaţa liberă.
C. operaţiunile de discount.
D. operaţiunile privind rata dobânzilor.
26. Dacă nu li se solicită prin lege băncilor să deţină rezerve egale cu un anumit procent din
depozitele lor,
A. acestea ar putea închiria mai multe din cutiile lor securizate.

B. acestea ar risca insolvenţa prin extinderea excesivă a împrumuturilor.
Cl depunătorii lor nu şi-ar putea obţine fondurile atunci când doresc.
|g) autorităţile monetare ar considera că este mult mai dificil să controleze creşterea stocului
de bani.
27. Funcţionarii Rezervei Federale, însărcinaţi cu responsabilitatea de a regla, la nivelul

economiei, cantitatea de bani aflată în circulaţie, se lovesc de o sarcină dificilă
A. deoarece băncile şi populaţia se comportă într-o manieră care contracarează iniţiativele

Băncii Centrale.
B. deoarece la nivel general se aşteaptă ca Banca Centrală să atingă alte obiective, care s-ar
putea afla în conflict.
C. deoarece nu există un acord complet referitor la rata de creştere dezirabilă a ofertei de
bani la un moment dat.
D. deoarece nu există un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca Centrală ar
trebui să le utilizeze pentru a-şi atinge obiectivele.
din toate motivele enumerate mai sus.
D. RĂSPUNSURI PENTRU TESTUL DIN CADRUL CAPITOLULUI 14
1. F 7. C 13. A 19. D 25. B

2. D 8. A 14. A 20. D 26. D
3. C 9. B 15. D 21. D 27. E
4. A 10. D 16. D 22. A
5. D 11. A 17. D 23. D
6. D 12. C 18. B 24. C
147

Capitolul 15
Performanţele economice
şi situaţia politică
A. ÎNTREBĂRI CU VARIANTE MULTIPLE DE RĂSPUNS PE MARGINEA PRINCIPALE
1. Deşi există multe dezacorduri în rândul economiştilor referitor la cauzele şi remediile
pentru inflaţie, există un acord general asupra faptului că
A. un control al ratei de creştere a stocului de bani este cea mai bună modalitate de a
stabiliza rata de creştere a PIB.
o rată excesivă de creştere a stocului naţional de bani va cauza inflaţie.
C. o rată neadecvată de creştere a stocului naţional de bani va cauza deflaţie.
D. o rată neadecvată de creştere a stocului naţional de bani va cauza recesiune.
2. Recesiunea este cel mai bine definită ca o perioadă în care
A. procentul populaţiei active în câmpul muncii scade.

\ ^ ^ a p a r scăderi neintenţionate în ceea ce priveşte angajaţii, producţia şi veniturile.
C. nivelul preţurilor scade.
D. viteza producţiei de bunuri produse spre a fi vândute altora scade.
3. O creştere a cererii de bani din partea populaţiei sugerează că
'(A.pamenii doresc să deţină mai multă cantitate de monedă şi să îşi păstreze balanţe medii
\Vmai mari în conturile lor bancare.
B. oamenii doresc să îşi mărească venitul fără să lucreze ore suplimentare.
C. preţul banilor a crescut.
D. oamenii sunt dispuşi să renunţe la timpul liber pentru a obţine venit suplimentar.
4. Cantitatea de bani oferită de autorităţile monetare
A. va fi întotdeauna egală cu cantitatea deţinută de către populaţie.

B. este posibil să fie mai mare decât cantitatea pe care populaţia doreşte să o deţină,
este posibil să fie mai mică decât cantitatea pe care populaţia doreşte să o deţină.
Toate variantele de mâi sus sunt adevărate.
5. Diferenţele dintre cantitatea de bani pe care populaţia doreşte să o deţină şi cantitatea de

bani pe care Ie-o pune la dispoziţie Banca Centrală
A. afectează nivelul mediu al preţului banilor, dar nu afectează producţia reală.

B. pot fi uşor evitate dacă Banca Centrală este dispusă să îşi ajusteze politica monetară
pentru a îndeplini dorinţele populaţiei.
\C/Jncurajează oamenii să îşi modifice cheltuielile, economiile şi deciziile de investiţii astfel
încât să poată genera instabilitate economică.
D. se corectează rapid de la sine pe măsură ce oamenii află că ceea ce îşi doresc nu poate fi
' obţinut.
- X . ’ .
149
. V
- »i*’•O
■.,_0rr 4. ’ <M
■ ‘ -v r i 'l

6' co n S H U e ta « re “ ™ ™ a de eflcien,i in ™ P '= "« n la ,e a politicii monetare în
1 re anagerU Polll,clI° r monetare ar dori să mărească cheltuielile totale, dar
A. băncile comerciale doresc să crească numărul împrumuturilor acordate.

B. cererea de baru a populaţiei a crescut.
C. populaţia este dispusă să contracteze mai multe credite.
n X oricare sau toate variantele de mai sus sunt corecte.
7. întârzierile „sincronizate" care trebuie anticipate şi controlate dacă este necesar ca

m anagem entul cerem agregate să fie o tehnică de stabilizare eficientă sunt acele întârzieri
dintre
A. apariţia unei probleme şi recunoaşterea acelei probleme.

B. recunoaşterea problemei şi acţiunea de soluţionare a acesteia.
C. acţiunea de a soluţiona problema şi efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile şi
producţia.
f D. toate variantele de mai sus.
8. Schimbările de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale au o

probabilitate mică de a fi nişte tehnici eficiente de stabilizare pentru că
A. s-a demonstrat că politica fiscală nu are niciun efect asupra cheltuielilor agregate.
B. de obicei, politica monetară anulează efectele politicii fiscale.
/ C j procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie să fie
aprobate este prea lent şi devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale.
D. cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt întotdeauna prin definiţie egale cu producţia
şi venitul total.
9. Dacă agenţiile guvernului federal au permisiunea dea utiliza politica fiscală şi/sau monetară
pentru a asigura niveluri ridicate ale producţiei şi ocupării fără a crea inflaţie, ele trebuie să
fie capabile să influenţeze
A. PIB-ul nominal.
B. PIB-ul real.
C. nivelul preţurilor.
^ ^ P IB -u l real şi nivelul preţurilor în mod independent unul de celălalt.
B RĂ SPU N SU RI ŞI EXPLICAŢII LA ÎNTREBĂRILE CU VARIANTE MULTIPLE DE

RĂ SPU N S PE M ARGINEA PRINCIPALELOR IDEI DIN CAPITOLUL 15
1 B. în timp ce curentul de gândire preferat de economişti la sfârşitul secolului favoriza

politica monetară (şi nu pe cea fiscală), considerând-o ca fiind cel mai util instrument
de stabilizare, existau şi disidenţi. Şi printre susţinătorii politicii monetare exista un
dezacord puternic în legătură cu aspectul asupra căruia autorităţile monetare trebuiau
să se concentreze: controlul ratelor dobânzii sau al agregatelor monetare. Rata de
creştere prea lentă a stocului de bani ar putea produce deflaţie (scăderea preţurilor) sau
recesiune (diminuarea producţiei şi a gradului de ocupare), cu recesiunea ca o consecinţă
m atât mai probabilă cu cat este mai mare rigiditatea descendentă a preţurilor. Singura
l m a,ie o , care aproape toată lumea este de acord este aceea că inflaţia va rezulta
S - o rată rapidă da c r i e r e a stocului de bani. Dar cât de rapid este prea rapid? Şi
poate li găsită ţi menţinută acea rată adecvată de creţtere?
. 1 t .w a r e este activă în câmpul muncii va scădea dacă oamenii vor alege

2. B. Procentul popul ţ ^ u n v e n it m a i m a re . în astfel de circumstanţe, producţia
d‘e b u n « t o a t e în scopul vânzării va scădea de asemenea. Dar aceasta nu va fi o
15 0

c TEST CAPITOLUL 15
venitul real au reâzut in perioada 1923-1933 cu apretdtnariv
în Statele Unite, producţia şi
1.
A. 10%.
B. 20%.
£>30% .
D. 50%.
Conform statisticilor oficiale privind venitul şi produsul naţional al Statelor Uni te, producţia
2.
ml real nu au reuşi, ai atingă din nou nivelul din 1929 după ce au mtrat rn per,nada
de recesiune (după anul 1929), decât
A. 2 ani mai târziu.

B. 5 ani mai târziu.
(P )1 0 ani mai târziu.
d Tdupă cel de-al Doilea Război Mondial.
3. Din 1931 până în 1939, rata oficială a şomajului în Statele Unite ajungea în medie la
A. 9%.
B. 13%.
<gjl9% .
D. 30%.
4. în Manifestul Partidului Comunist, din 1848, Mane şi Engels au descris „crizele comerciale"
sau recesiunile ca pe o absurditate pentru că
A. toată lumea ştia ce le-a cauzat şi nimeni nu făcea nimic pentru a le opri.
B. guvernele ar fi putut foarte uşor să Ie împiedice, dacă şi-ar fi stabilit acest obiectiv,
(^ siste m u l părea a se fi prăbuşit ca rezultat al producţiei excesive.
D. ele erau rezultatul faptului că bancherilor li se permisese să îşi exercite controlul asupra
sistemului economic.
5. O „recesiune" poate fi cel mai bine percepută ca
A. o criză cauzată de un colaps al preţurilor acţiunilor.

B. o perioadă de scădere a preţurilor medii.
© o încetinire neintenţionată şi perturbatoare a ratei de creştere economică.
D. orice reducere a ratei de creştere a PIB.
6. Autorii susţin că principala cauză a Marii crize economice a fost
( A) extinderea acordării de credite pe parcursul anilor 1920, însoţită de politica monetară

reducţionistă, care au făcut inevitabilă criza.
B. prăbuşirea bursei a avut un efect negativ, efect ce s-a propagat în întreaga economie.
C. nu au existat suficiente cheltuieli guvernamentale în 1929.
D. absenţa sindicatelor care să protejeze lucrătorii împotriva încetinirii economice; de
aceea, o rată a şomajului de 25% nu ar fi trebuit să reprezinte o surpriză.
7. Falimentele pe scară largă înregistrate de băncile din Statele Unite în timpul recesiunii
lungi şi profunde din anii 1929-1933
£ A /a u obligat mulţi oameni să îşi reducă cheltuielile totale.

. au dovedit că sistemul monetar era independent de economia reală.
C. au fost în întregime rezultatul şi nu cauza recesiunii.
D. ar fi avut un efect nesemnificativ asupra economiei, dacă populaţia nu s-ar fi panicat.

8. Ce înţeleg autorii prin sintagma „boom artificial şi nesustenabil ?
/ÂÊxtinderea creditării, neînsoţitâ de o creştere a economiilor, alimentea

investiţiilor în afaceri neprofitabile. .. , cresterea
B. Nivelul ridicat al economiilor a contribuit la reducerea ratelor dobânzii, ?
. investiţiilor şi astfel la alimentarea unei expansiuni economice nesustenabile.
C. Deciziile nechibzuite, independente de extinderea creditării, au condus la Hue ţ
necontrolabile ale economiei; uneori, aceste aşteptări au condus la „avântun care
ulterior s-au transformat în „nereuşite".
D. Prin reducerea taxelor, statul a furnizat „prea mulţi bani sistemului econom ic", ceea ce
a determinat un avânt nesustenabil.
♦
9. Conceptul de „cerere de bani" se referă la cantitatea de bani pe care oamenii doresc
A. să o consume.
< Ţ f> ă o deţină.
C. să o achiziţioneze.
D. să o utilizeze.
10. Banii şi venitul diferă prin faptul că banii sunt
A. un mijloc necesar care facilitează obţinerea venitului.

^ B ^ u n stoc la un moment dat, în timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade de
timp.
C. un flux de-a lungul unei perioade de timp, în timp ce venitul reprezintă un stoc la un
moment dat.
D. o formă a venitului, dar nu singura formă posibilă.
11. O persoană care îşi ia al doilea job demonstrează astfel un nivel ridicat al cererii pentru
C Ar venit.
B. bani.
C. bani şi venit.
D. valoarea banilor.
12. O persoană care decide să amâne achiziţia de mobilă nouă pentru a vedea dacă preţurile
vor scădea demonstrează existenţa unei cereri ridicate de
A. venit.
fT £ )bani.
l T bani şi venit.
D. mobilă.
13. Banii furnizează servicii pentru oameni
A. doar atunci când produc dobândă.

B. doar atunci când sunt cheltuiţi.
C. doar atunci când sunt economisiţi.
(5 3tât atUnd Când SUnt cheltuiti' cât atu" c i când sunt econom isiţi.
14. Deţinerea de rezerve de bani
este risipitoare pentru că îi privează pe alţii de venit.

nu implică niciun cost, deci oamenii nu o v o r desfăşura.
este posibd să implice un cost pentru oam enii care decid să o facă.
o er ce or care o desfăşoară un serviciu a cărui valoare depăşeşte costul plătit.
153

rare alee această
,5 . Principalul avan,ai pa cam d o n a r e , de bani 11 funuzeazH persoane.»,
A. rata dobânzii.
B. puterea asupra altora.
(^^flexibilitatea care însoţeşte lichiditatea.
D. un mod de viaţă mai luxos.
16. Cantitatea de bani oferită populaţiei de către autorităţile monetare şi sistemul bancar şi
cantitatea de bani reală deţinută de populaţie
A. ar putea fi ocazional inegale.

B. vor fi egale doar printr-o coincidenţă rară.
C sunt egale doar atunci când economia se află în echilibru,
sunt întotdeauna şi în mod necesar egale.
17. Cantitatea de bani oferită populaţiei de către autorităţile monetare şi sistemul bancar şi
cantitatea de rezerve monetare cerută de populaţie
A. nu au nicio legătură una cu alta.

Ba sunt întotdeauna şi în mod necesar egale.
r O e s t e posibil să difere în mod substanţial.
LX nu vor fi niciodată egale, pentru că oamenii doresc întotdeauna mai mulţi bani decât au.
18. Rata dobânzii pe care Banca Centrală o vizează în încercările sale de a exercita controlul
asupra sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata dobânzii la care
/ATbăncile comerciale împrumută rezervele unele de la altele,

o: băncile comerciale pot împrumuta de la Banca Centrală.
C. firmele cu un grad ridicat de bonitate împrumută de la băncile comerciale.
D. împrumută bani guvernul Statelor Unite.
19. Unii economişti susţin că politica monetară este mai puţin eficace în contracararea unui
declin economic decât în contracararea unei expansiuni economice rapide şi excesive
pentru că
A. o mare parte din bani se află în mâinile consumatorilor şi de aceea nu poate fi cuantificată
în mod precis.
B. întotdeauna declinurile economice au o importantă componentă psihologică.
C. sistemul băncilor comerciale profită de pe urma declinurilor, dar nu şi a expansiunilor.
"DC)Banca Centrală poate mări rezervele bancare, dar nu poate obliga băncile să dea cu
“ împrumut din rezervele lor.
20. Afirmaţia că autorităţile monetare nu ar face decât să „întindă coarda" (grăbind lucrurile)
dacă ar încerca să anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera că
A. băncile centrale nu pot controla rezervele băncilor pe perioada recesiunii,

băncile comerciale nu vor dori să mărească nivelul creditelor până la capacitatea lor
legală pe parcursul recesiunii.
C. băncile comerciale ar risipi banii în timpul recesiunii împrumutându-i firmelor care
apoi ar da faliment.
D. băncile centrale nu ar putea influenţa ratele dobânzii în timpul recesiunii.
21. Termenul „politică fiscală" înseamnă
A. politica reală sau fizică, opusă politicii monetare.

manipularea bugetului federal în încercarea de a manipula economia naţională.

C. finanţare deficitară.
D. controlul direct asupra preţurilor relative şi a salariilor.
fluctuaţiilor nedorite ale producţiei şi venitului prin schimbarea
A. ratei de creştere a stocului de bani.

B. ratelor dobânzii.
(^ch eltu ielilo r şi taxelor de stat.
D. profiturilor estimate.
23. întârzierile de programare care trebuie prevăzute şi controlate dacă se vrea ca managementul
cererii agregate să reprezinte o tehnică de stabilizare eficace sunt întârzierile dintre
A. începutul unei probleme şi recunoaşterea acelei probleme.

B. recunoaşterea problemei şi acţiunea de soluţionare a acesteia.
C. acţiunea de a soluţiona problema şi efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile şi
___ producţia.
( D^toate variantele de mai sus.
24. Care dintre următoarele este cel mai serios obstacol pentru obţinerea unor informaţii
relevante în timpul pe care politicile fiscale sau monetare îl au la dispoziţie pentru a avea
efecte complete asupra cheltuielilor private şi deciziilor de producţie?
A. Date neadecvate.
B. Computere insuficient de performante.
C. Lipsa interesului pentru această problemă.
/f5T)Faptul ca întârzierile în programare variază în funcţie de cât de multe sau cât de puţine
informaţii sunt puse la dispoziţia publicului.
25. Schimbări ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o probabilitate
mică de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru că
A. s-a demonstrat că politica fiscală nu are niciun efect asupra cheltuielilor agregate.
B. deobicei, politica monetară anulează efectele politicii fiscale.
/CNprocesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie să fie
aproba te este prea lent şi devine prea des subiectul unor tensiuni conflictuale.
D. cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt întotdeauna prin definiţie egale cu producţia
şi venitul total.
26. Dacă preşedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legală de a modifica ratele de impozitare
în cadrul anumitor limite sau de a iniţia previziuni de cheltuieli aprobate anterior de către
Congres ori de câte ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia că cererea agregată este
neadecvată, politica fiscală ar deveni
A. o mult mai eficientă însoţitoare a politicii monetare.

B. un mult mai eficient instrument de stabilizare.
(€ ) un mult mai eficient instrument pentru influenţarea rezultatului alegerilor.
^D. o mult mai eficientă armă împotriva inflaţiei.
27. Politicile economice de stat reflectă foarte clar
A. interesul public.
B. interesele majorităţii.
(CNnteresele celor aflaţi la putere.
d Tinteresul privind stabilitatea preţului şi ocuparea completă.
155
j •hi’&
• r .ţ L «sVi-lii^LL

28. Tururile frecvente de alegeri ti determină pe politicieni să prefere politicile care vor
produce
A. beneficii şi costuri pe termen lung.

B. beneficii pe termen lung şi costuri pe termen scurt.
( 0 beneficii pe termen scurt şi costuri pe termen lung.
D. beneficii şi costuri pe termen scurt.
29 Modul de gândire economic previzionează că dacă majoritatea celor care votează într-o
democraţie vor să fie reduse cheltuielile guvernamentale totale,
A. acestea vor fi reduse cu cantitatea pe care ei o preferă.

B. acestea vor fi reduse, dar cu mai puţin decât preferă ei.
CCi este posibil ca acestea să nu fie reduse deloc, pentru că acest lucru nu este posibil din
punct de vedere politic.
D. de fapt, acestea vor fi mărite.
30. Guvernul federal poate funcţiona având deficite foarte mari mai mulţi ani Ia rând, fără a se
confrunta cu riscul falimentului, în timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece
guvernul federal
A. cheltuieşte banii într-un mod mai înţelept.

/fîF\are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor şi de aceea poate crea mijloace cu
V'w'c a re să achite datoriile.
C. îşi utilizează deficitele doar pentru a menţine ridicate producţia şi gradul de ocupare a
populaţiei.
D. poate demonstra potenţialilor creditori probabilitatea surplusurilor viitoare.
31. Un amendament constituţional care solicită un buget federal anual echilibrat
A . ar împiedica Congresul şi pe preşedinte să manipuleze economia în scopuri politice.

Q î j le-ar cere Congresului şi preşedintelui să ia din când în când decizii destabilizatoare
privind bugetul.
C. se sprijină pe credinţa eronată de superioritate a constituţiilor faţă de voinţa
poporului.
D. probabil că nu va putea fi aplicat, deoarece Congresul este liber să ignore Constituţia
atunci când doreşte să o facă.
32. Conform textului, principala întrebare care îi împarte pe cei care nu se pot pune de acord
asupra rolului adecvat al statului în economie este:
A. Ar trebui ca deficitele bugetare să fie interzise printr-un amendament constituţional?

B. Ar trebui ca Băncii Centrale să îi fie solicitată menţinerea unei rate stabile de creştere în
cadrul bazei monetare?
C. Ar trebui ca un control direct asupra salariilor şi a preţurilor să fie folosit împotriva
posesorilor puterii pe piaţă?
© Cât de bine funcţionează pieţele?
6\\este un sistem economic şi politic.

BT în prezent este sprijinit chiar şi de foştii susţinători ai socialismului şi ai planificării
centralizate.
C. a arătat foarte clar în criza financiară curentă că nu va funcţiona în absenţa controlului
de stat asupra fluxurilor de capital.
D. a triumfat în anii 1980, dar a eşuat în anii 1990.
156

D. RĂ SPU N SU RI PEN TRU TESTU L D IN CA D RU L C A PITO LU LU I 15
1. C 8. A 15. C 22. C 29. C

2. C 9. B 16. D 23. D 30. B
3. c 10. B 17. C 24. D 31. B
4. c 11. A 18. A 25. C 32. D
5. c 12. B 19. D
\
26. C 33. A
6. A 13. D 20. B 27. C
7. A 14. D 21. B 28. C
E. M O D IFICĂ RI ALE CERERII ŞI O FERTEI D E BA N I: PRO CESE ŞI EFECTE
1. (a) Dacă populaţia doreşte să deţină rezerve mai m ari de bani (M l) egale cu 15% din
PlB-ul nom inal şi Banca C entrală stabileşte şi m enţine oferta m on etară la 9 0 0 de
m iliarde de dolari, spre ce nivel se va modifica PlB-ul? D e ce? Prin ce proces?
(Indiciu: 900 de m iliarde de dolari înseam nă 15% din 6.000 m iliarde de dolari. Luaţi
în con sid erare ce s-ar putea întâm pla dacă PIB-ul este m ai m are sau m ai m ic de
6.000 de m iliarde de dolari.)
(b) Dacă Banca Centrală permite ofertei monetare să crească cu 10% şi dacă cererea de bani
răm âne neschimbată, spre ce nivel se va modifica PIB-ul?
(c) Cum va fi distribuită această creştere între PIB-ul real şi preţuri?
2. (a) Să presupunem că stocul de bani aflat în posesia populaţiei este de 900 de miliarde
de dolari, PIB-ul nominal este 6.000 de miliarde de dolari şi populaţia doreşte să
deţină rezerve de bani egale cu 15% din PIB. Atunci, ca rezultat al modificării mari a
aşteptărilor (probabii că oamenii încep să anticipeze recesiunea severă), cererea de bani
. creşte: acum populaţia doreşte să deţină rezerve de bani egale cu 16% din PIB. Dacă
Banca Centrală menţine stocul monetar stabil la 900 de miliarde de dolari, până la ce
nivel se va modifica PIB-ul nominal? De ce? Prin ce proces?

(c) Să presupunem că acum Banca Centrală regretă decizia de a menţine oferta monetară
la 900 de miliarde de dolari şi că face demersuri pentru a o creşte la 960 de miliarde de
dolari. Dacă populaţia continuă să îşi dorească să deţină rezerve monetare egale cu 16%
din PIB, până la ce limită va creşte PIB-ul nominal?
(d) Cum va fi distribuită această creştere între PIB-ul real şi preţuri?
F. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DIN SECŢIUNEA E
1. (a) Dacă PIB-ul este mai mare de 6.000 de miliarde de dolari, populaţia va deţine mai
puţini bani decât îşi doreşte. Pe măsură ce va încerca să îşi mărească rezervele monetare
prin reducerea cheltuielilor, PIB-ul va scădea. Dacă PIB-ul este mai mic decât 6.000 de
miliarde de dolari, populaţia va deţine mai mulţi bani decât doreşte. De aceea, va cheltui
mai mulţi bani pe servicii şi bunuri finale. încercarea de a reduce rezervele de bani va
mări PIB-ul.
(b) 990 de miliarde de dolari reprezintă 15% din 6.600 de miliarde de dolari. Până când
PIB-ul va ajunge la 6.600 de miliarde de dolari, populaţia nu va dori să deţină rezerve
monetare în valoare de 990 de miliarde de dolari.
(c) Cine poate şti? Dacă o economie ar fi un simplu mecanism indicat de câteva modele,
creşterea ar fi în întregime reflectată în PIB-ul real până când rezultatul de „ocupare
completă" va fi atins. După aceea va cauza inflaţie. Dar acest lucru este mult prea simplu
şi optimist.
2. (a) Dispunând doar de 900 de miliarde de dolari, PIB-ul nominal va trebui să scadă la 5.625
de miliarde de dolari pentru ca populaţia să deţină rezerve monetare egale cu 16% din
PIB. Tentativa populaţiei de a-şi creşte rezervele monetare va eşua; în schimb, aceasta
va reduce cheltuielile şi, astfel, PIB-ul, până când populaţia va dori să deţină cantitatea
de bani care se află la dispoziţia sa.
(b) Există motive întemeiate, precum preţurile şi salariile care rezistă presiunii descendente,
pentru a previziona că cea mai mare parte a declinului pentru PIB-ul nominal va apărea
ca urmare a unei scăderi a PIB-ului real.
(c) PIB-ul nominal va reajunge la 6.000 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă 960 de
miliarde de dolari împărţit la 16%.
158

(d) Va fi o întâmplare fericită, dar destul de neobişnuită dacă PIB-ul real ar atinge din nou
nivelul său anterior. De ce ar trebui să se întâmple aşa? Aşteptările frustrate care au
produs declinul Iniţial al producţiei nu va fi imediat şi foarte uşor îndeplinit atunci când
•Banca CentTală extinde stocul de bani.
G. ÎNTREBĂRI LA CARE SĂ REFLECTAŢI

1. Este posibil ca producţia totală de noi bunuri să fie mai mare decât venitul total disponibil
pentru achiziţionarea acelor bunuri? Este posibil ca oamenii să dispună de suficienţi bani
pentru a achiziţiona producţia totală de noi bunuri produse, dar să nu îşi dorească tot ceea
ce a fost produs? Ce se va întâmpla într-o astfel de situaţie cu cererea de bani?
2. Să presupunem că oamenii devin brusc mai nervoşi şi nesiguri în legătură cu viitorul -şi
încearcă să se protejeze prin creşterea lichidităţii. Cum ar putea provoca acest lucru „o
criză de lichiditate"? Ce se întâmplă într-o societate în care aproape toată lumea încearcă
să dobândească o poziţie mai lichidă?
H. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DIN SECŢIUNEA G

I. Venitul total generat prin producţia de noi bunuri este în mod necesar egal cu valoarea
totală a producţiei respective. Dar capacitatea de a achiziţiona nu este aceeaşi cu dorinţa
de a cumpăra. Oamenii care decid să cumpere bunuri Ia o rată mai mică decât rata la care
primesc venituri îşi vor mări rezervele de bani. O cerere crescută de bani este acelaşi lucru
cu o cerere scăzută de alte bunuri decât de bani. Dacă realizăm analiza din toate unghiurile,
dacă o recesiune este privită ca un declin neaşteptat al cererii agregate de alte bunuri decât
de bani, poate fi privită ca o creştere neaşteptată a cererii agregate de bani.
2. Indivizii îşi măresc lichiditatea prin vânzarea altor bunuri pentru bani sau prin mărirea
rezervelor de bani prin reducerea ratei la care achiziţionează alte bunuri cu veniturile lor.
Dar fiecare vânzare determină o achiziţie, iar fiecare reducere a achiziţiilor determină o
reducere a vânzărilor. Hotărârea fiecărei persoane de a deţine mai mulţi bani şi mai puţine
bunuri face mult mai dificilă pentru alţii vânzarea bunurilor pentru a obţine bani. Dacă nu
se adaugă nimic la rezerva de bani la momentul în care populaţia doreşte să îşi mărească
rezervele de bani, populaţia nu va putea îndeplini acest obiectiv. în schimb, preţurile altor
bunuri cu excepţia banilor vor tinde să scadă, pe măsură ce o cantitate mai mare este oferită
şi o cantitate mai mică este dorită.
Scăderile de preţ de acest tip vor stimula în final oamenii să îşi mărească achiziţiile de
alte bunuri; acest lucru înseamnă oare reducerea dorinţei lor de lichiditate? Cheia este
reprezentată de aşteptări. Dacă oamenii se aşteaptă ca preţurile să scadă şi mai mult, nu
vor dori să îşi diminueze lichiditatea. Dar dacă ei consideră că preţurile au scăzut suficient
de mult (şi se vor opri aici), vor începe să se gândească să profite de pe urma preţurilor
J scăzute.
L ÎNTREBĂRI PENTRU PROFESOR

Ţ
9
i
1
159

c Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

!

Ê

Ê

Ê "

# Ê

Ê

Ê "

Ê "

Ê

Ê

$ Ê

Ê

Ê

Ê

% Ê &

!

Ê

Ê

Ê

c' Ê(

Ê

Ê

)
Ê

Ê

cc Ê*

Ê

+

,
Ê

Ê

Ê

c Ê-
"

"

Ê "

Ê "
Ê "

c Ê

Ê

Ê

Ê

c Ê.

Ê

Ê

Ê

c Ê.

Ê

Ê

Ê

Ê

c Ê
"

Ê

Ê

Ê

Ê

c# Ê-

!

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

c$ Ê&

*

Ê

"

Ê !

Ê !

"

Ê

Ê !

c% Ê/

!

' Ê0

!

Ê

Ê

Ê

c Ê1

Ê

!

Ê

Ê

Ê

Ê1

Ê

!

Ê

Ê

Ê

Ê/

Ê

Ê

Ê

Ê&

Ê

Ê

Ê

Ê-

Ê -2

-2
Ê -2

-2
Ê -2

-2

Ê-2
Ê

3

Ê

Ê

3

# Ê4

Ê

Ê

Ê

5555

$ Ê

-2
'''6
Ê

'''
Ê

Ê

Ê

% Ê.

' '''

-

Ê -2 /

42 -

Ê 42 /

-2 -

Ê -4 /

44 -

' Ê/

Ê

Ê

Ê

c Ê

Ê

Ê

Ê

"

Ê-

!

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê1

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê*

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê-

"

!

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

$ Ê- !

!

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

% Ê-

Ê !

Ê !

Ê !

Ê !

' Ê

!

Ê !

Ê

Ê

Ê

c Ê!

Ê
Ê

Ê
Ê

Ê

Ê "

Ê "

Ê*

Ê

Ê "
Ê

Ê "

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê*

Ê

Ê

Ê

Ê*

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê-

Ê "

Ê

Ê

Ê

Ê

$ Ê

+

,

3
Ê "

Ê

Ê

Ê

% Ê-

"

Ê

!

Ê

!

Ê

' Ê

Ê
Ê

Ê !

Ê
Ê

c Ê

Ê
Ê

Ê !

Ê
Ê

Ê

"

Ê

Ê !

Ê !

Ê

Ê

Ê

Ê !

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê !

Ê

Ê

Ê

"

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê&

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

$ Ê&

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

% Ê

c Ê -27

Ê 427

Ê .47

' Ê1

Ê 42

Ê 42

Ê 42 7

c Ê8

Ê

Ê

Ê

!

Ê

Ê

Ê

Ê !

Ê

Ê

Ê

Ê

Ê8

Ê
!

Ê

4
&
Ê

Ê

Ê

Ê-

Ê

Ê

"

Ê

Ê

Ê

Ê-

"

Ê

Ê

Ê

# Ê&

Ê
"

Ê

"

Ê

Ê

$ Ê

Ê

"

Ê

Ê

% Ê&

Ê

!

Ê

!

Ê

Ê

Ê

#' Ê

Ê

'3c''
Ê

'3'
Ê

Ê

#c Ê1

Ê "

Ê

Ê

Ê
Ê
# Ê-

Ê

Ê

Ê

Ê

42
.4
# Ê-

Ê

Ê

Ê

Ê

42
.4
# Ê

Ê

Ê

Ê

Ê

# Ê-

Ê
Ê 9
Ê 9

Ê /

# Ê-

"

Ê /

Ê /

Ê -

Ê &

Ê -

## Ê- "

Ê

Ê &

Ê

Ê &

#$ Ê-

Ê

Ê &

Ê &

Ê &

#% Ê

:

;

Ê

Ê

Ê

$' Ê

Ê <

Ê .

Ê &

$c Ê

Ê

Ê

Ê

Ê 8

$ Ê

Ê 8

Ê &

Ê 8

3

$ Ê/

Ê

Ê

Ê

Ê

$ Ê*

Ê 9 !

Ê =

Ê ="
Ê 1

Ê 1

$ Ê*

Ê 9

Ê =

Ê ="
Ê 1

Ê 1

$ Ê

Ê

Ê -
6666
Ê

Ê

Ê &

"
$# Ê-

Ê &

Ê &

Ê & !

Ê &

$$ Ê
3

Ê

Ê

Ê

$% Ê-

Ê &

Ê &

Ê &

Ê &

%' Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

%c Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

% Ê& !

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

% Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

% Ê&

Ê *

Ê &

!
!

!

Ê *

Ê

Ê

MACROECONOMIE
Teste - grilă
national
schimb fixe.



1

a) exportului net;
d) amortizării.






2

14. VPD include:

d) plata dobânzii.

a) negativă;
b) egală cu zero;
c) pozitivă.
c) consum;
e) salariile.



a) PNN şi PNB;
c) PNB şi PNN;
a) va creşte;
b) se va micşora;
3





4





c) şomajul ciclic.
a) fricţionali;
b) ciclici;
c) structurali;
d) voluntari.


5

a) PNB real;
b) PNB nominal;



precedent;
agregate:
6
reală a dobânzii?
a) 10%;
b) 20%;
c) 30% .


a) verticală;
b) orizontală;
c) crescătoare;
d) descrescătoare.
a) identice;
7
b) complementare;
c) substituibile;

a) a) planificate;
b) efective;
c) curente;
d) viitoare;
e) posibile;
f) necesare;

d) impozitele;
e) exportul net.


dreapta :

a) în stânga;
b) în dreapta.


8
d) este verticală.
creştere în:
b) venit;
c) preţuri.




a) venitului brut;


venitul disponibil.
9
avut loc:




a) pozitivă;
b) negativă;
c) constantă;




10
a) se va micşora;
b) se va mări ;


a) investiţiilor;





11







12








13



b) vinde HVS;





14

b) export net;
c) export;
d) import.




15
16
PROBLEME

mld. u.m.
1. PNB 5000,0
3. PNN ?
13. Dividende 112,3

3. Salariile 290
7. Exportul net 12
Calculaţi :

17
PNB=C+I+G+Xn=12+98+70+288+4=472
Xn=X-Import
Metoda veniturilor
PNB=27+290+131+17+32=497
PNN=PNB-A =497-18=479
A=I-In=18

Indicatorii u.m.
1. Salarii 800
8. Subvenţii 4
9. Amortizarea 20
Calculaţi:

PNB=1000
PNN=PNB-A=980
VP=VN-Vi+Transf=928
VPD=VP-Impozit=888

Indicatorii u.m.
- PNB 6200
- dobânzi 210
- chirii 170
- salarii 4800
18
- dividende 610
- subvenţii 60
Calculaţi:

VPD=VP-Impozit=5180
Determinaţi:
PNN=PNB-A=7630
Investitii=0
Importul=X-Xn=445
Determinaţi:
1. PIN;
1 PIN=PNB-A=6000-170=5830u.m
2 Imp=Ex-Xn=260-(-80)=340
Xn=Ex-Imp
3 Ib=In+A
In=Ib-A=2480-170=2310 u.m
4. PIB=G+C+Ib*Xn
Ib=PIB-C-G-Xn=6000-2800=800-(-80)=2480
bugetar 30 u.m.
Determinaţi:
19
1. PNN.
2. Exportul net.
3. Amortizarea.
PNN=PNB-A
Ib=In+A
A=Ib-In=1000-800=200u.m
PNN=5000-200=4800u.m
PIB=C+G+Ib+Xn
Xn=PIB-C-G-Ib=5000-3000-960-1000=40u.m
Ib=In+A
A=200u.m
Determinaţi:
3. PIN.
Ib=PIB-C-G-Xn=9000-4600-2100-125=2165u.m
Imp=Ex-Xn=570-125=445u.m
Xn=Ex-Imp
PIN=PIB-A=9000-270=8730u.m
A 15 1 20 1
B 5 1 8 2
C 10 2 11 4
D 1 10 2 10
Determinaţi:
1PIBn=∑Pi*Qi
n-1
PIBn = 1*15+1*5+2*10+10*1=50
n
PIBn=1*20+2*8+4*11+10*2=100
2PIBr=PIBn/IP;
IP=1*15+2*5+4*10+10*1/1*15+1*5+2*10+10*1=75/80=1,5
D=100/66,7*100%=150%
20
1 6720 6200 1,084

2 5634 5200 1,0835

1 3720 2200 1,691
2 2400 1,667

1 4820 4200 1,1476
2 4600 1,1480
Determinaţi:

2000 2009
Numărul şomerilor
Rata şomajului
Determinaţi:

Determinaţi:
21
Determinaţi:
(mlrd.u.m.)
2006 3000 3000
2007 3800 3705
2008 4125 3712,5
Determinaţi:
2005 2009
Rochii 1 10 25
Pantofi 25 0,55 2
Caiete 12 2 7
Manuale 6 12 30
Pantaloni 3 12 25
Ciorapi 5 0,20 1,2

Determinaţi:
Determinaţi:
22
600
800
1000
1200
1400
Determinaţi:
2. Economiile;
viitor.
viitor.
Determinaţi:
Determinaţi:

Determinaţi:
23
consum.
Determinaţi:
Determinaţi:
14 30
13 50
12 70
11 90
24
10 110
9 130
8 150
mlrd.u.m.
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
Determinaţi:
25
Taxele T = 100

C=50 + 0,8 Y
I = 200-10r
T = 0,25Y
G = 400
L = 0,4Y-8r
M=580
P=2
Determinaţi:
3. Soldul bugetar.
26
27
Capitolul 10
Externalitatile
si drepturile divergente
A. INTREBARI CU VARIANTE MULTIPLE DE RASPUNS PE MARGINEA PRINCIPALE-
1. In teoria economica, 0 ,,externalitate” este un cost sau un beneficiu produs de o actiune
. care nu influenteaza deciziile actorului.

de care actorul nu este constient.
GAS
. care este un cost sau un beneficiu pentru altcineva dect actorul.

. care pune pe toata lumea intr-o situatie financiara mai proasta decat daca actiunea nu
ar fi fost derulata.
2. Externalitatile nu ar exista daca
A. toti ar adera la regula de aur: Comportati-va cu ceilalti aga cum ati dori ca ei sa se
comporte cu voi.
B. toti ar respecta legile, indiferent daca ar sti cA cineva ii supravegheaza sau nu.
Cc. oamenii nu ar fi egoisti.
D. costurile tranzactiei ar fi zero.
3. Drepturile de posesiune sau proprietate
A. stabilesc doar cine va primi beneficiile din utilizarea anumitor resurse.

B, stabilesc doar cine va fi responsabil pentru controlul resurselor specifice, astfel incat ele
sa aduca beneficii.
cC. stabilesc atat distribuirea beneficiilor, cat si repartizarea responsabilitatilor asociate cu
utilizarea resurselor specifice.
D. incurajeaza oamenii sa utilizeze resursele specifice fara sa tind cont de consecintele pe
termen lung.
4. Zgomotul creat de motoarele cu reactie nu reprezinta o externalitate pentru angajatii unui

aeroport care se ocupa de bagaje pentru ca
A. au fost platiti sa se expuna la zgomot.

B. nivelul zgomotului este sub nivelul tolerabil de decibeli stabilit de stat.
C. ei poarta dispozitive de protectie a urechilor, care reduc zgomotul atunci cand
lucreaza.
D. zgomotul motoarelor nu le provoaca semnificative leziuni fiziologice.
5. Dece percep economistii externalitatile negative ca fiind cauze ale asteptarilor contradictorii
ale oamenilor sau ale solicitarilor contradictorii privind drepturile de proprietate?
A. Subliniaza imposibilitatea eliminarii complete a externalitatilor negative intr-o societate

urbana.:
B. Ne permite sa eliminam toate externalitatile negative prin intermediul unei legislatii
detaliate.
74
C. Arat& de ce externalitatile negative nu pot fi eliminate sau reduse fara interventia
statului.
D. Demonstreaza imposibilitatea reducerii externalitatilor negative fara transformarea
drepturilor de proprietate private in drepturi publice.
Drepturile de proprietate definite vag
A. creeazi mai putine externalitati negative prin determinarea unui comportament mai
precaut din partea oamenilor.
B. determina diminuarea externalitatilor negative pentru c4 nimeni nu stie ce drepturi
are.
C. reduce externalitatile negative prin incurajarea oamenilor sa obtina mai mult din ceea
ce au nevoie.
D. au ca rezultat mai multe externalitati negative, facand mai dificila cooperarea.
Care sunt beneficiile reducerii conflictelor legate de drepturile de proprietate mai degraba
printr-un ,,acord judiciar” decat printr-o transformare a legislatiei?
A. Ele pot crea drepturi clar definite, in timp ce legislatia nu poate face acest lucru.
B. Ele mentin mai bine continuitatea asteptarilor si de aceea reduc incertitudinea.
C. Nu au costuri de sine statdtoare, in timp ce legislatorii si angajatii lor pretind salarii
mari.
D. Pot oferi tuturor partilor ceea ce isi doresc, in timp ce legislatia lezeaza in mod inevitabil
una dintre parti.
Legislatia al cdrei scop este s& stabileascd exact cine detine anumite drepturi de pro-
prietate
A. trebuie utilizaté atunci cand principala grija sociala este mai degraba eficienta si nu
impartialitatea sau dreptatea.
B. elimina rolul jucat de negociere in reducerea problemelor provocate de externalitatile
negative.
C. va deveni o adjudecare alternativa atunci c4nd dezacordurile asupra drepturilor de
proprietate rezulta din schimbarile radicale ale circumstantelor.
D. este un mod de abordare mai evoluat in ceea ce priveste problema externalitatilor decat
este adjudecarea.
Crearea prin legislatie a unor noi ,,reguli ale jocului” ca raspuns la aparitia brusca a
externalitatilor negative
A. are o probabilitate mai mare de a promova eficienta daca regulile stabilesc bazele pentru
schimbul voluntar dintre partile afectate.
B. trebuie sA aib ca scop mai degraba eficienta decat corectitudinea, pentru ca aceasta
depinde de preferintele subiective ale oamenilor.
C. nu va functiona dacé partilor care polueaza li se permite s4 schimbe intre ele ,, drepturile
de a polua”.
D. este o modalitate de gestionare a externalitatilor negative fara redistribuirea avutiei
intre membrii societatii.
TEST CAPITOLUL 10
Conceptul de ,,externalitati inseamna

we
A. consecintele actiunilor, daunatoare sau benefice, care nu sunt luate in considerare de

catre actor in luarea deciziilor.
B. distingerea consecintelor superficiale de cauzele implicite ale situatiei.
75
C. factorii economici care se afla sub control pentru ca nu sunt rezultatele deciziilor altei
persoane.
D. orice productie suplimentara care era necesara pentru a sustine cresterea economica.
Un sofer care decide sa intre pe o autostrada in timpul orelor aglomerate ale diminetii
A. se adauga congestiei, dar nu creeaza 0 externalitate, pentru ci aglomerarea aditionala

incetineste pe toata lumea.
B. se adauga congestiei, dar nu creeaza o externalitate, daca este legal sa intre pe autostrada
la acest punct si in aceasta perioada de timp.
. nu creeaza o externalitate, pentru ca un sofer suplimentar nu are un impact semnificativ
asupra fluxului traficului.
D. creeaza o externalitate in m&sura in care soferul nu ia in considerare aglomerarea
suplimentara pe care ar crea-o pentru alti soferi.
/Costurile tranzactiei”
f fac mai dificila reducerea externalitatilor,
f atat negative,
8 ct si:
pozitive, deoarece costurile tranzactiei
. nu sunt impozitate.
UNS>
nu sunt platite din taxe.

. sunt de obicei mai degraba costuri investite decat costuri marginale.
. exclud de fapt posibilitatea cooperarii care i-ar incuraja pe actori s& tind cont in totalitate
de toate costurile si beneficiile actiunii lor.
Intr-o societate urbana este
. esential ca toti sd fie de acord cu tot ceea ce oamenii doresc sa faca.

esential ca toate problemele legate de externalitate sa fie eliminate.
INS
. absurd sa credem ca asteptarile tuturor vor fi la fel.

. relativ usor sa controlam problemele legate de externalitate, pentru c4 ele sunt cauzate
de oameni.
Autorii argumenteaza ca empatia, curtoazia si toleranta
A. nu vor reduce niciodata externalitatile negative, pentru cé oamenii actioneazd in

interesul lor propriu.
B. nu vor reduce niciodata externalitatile negative, cu exceptia cazului in care oamenii vor
inceta sa actioneze in interesul propriu.
cC. vor facilita reducerea externalitatilor negative dintr-o societate prin schimbarea
atitudinii: nu vor mai lua in considerare interesele individuale, ci pe cele ale celorlalti
oameni.
D. sunt importante pentru sociologi, dar neimportante pentru modul de gandire eco-
nomic.
Proprietatea este ,,o regula a jocului” legala care stabileste
A, drepturi si privilegii.
B. obligatii si responsabilitati.
Cc. atat privilegii, ct si responsabilitati.
D. venit nemuncit.
Drepturile de proprietate de care se bucura oamenii
A. sunt doar drepturile din Constitutie.

B. sunt drepturile pe care le pot exercita indiferent de ceea ce ar putea face alti oameni.
C. depind foarte putin de cooperarea dintre oameni.
D. sunt drepturi pe care ar dori sa le extinda si Ja altii.
76
wan
,Proprietatea privata” inseamna
A. drepturi fara responsabilitati.

B. un drept nelimitat care le permite proprietarilor sa faca ceea ce isi doresc cu bunurile
detinute.
C. dreptul care le permite detinatorilor unei proprietati sa facd ceea ce igi doresc cu
proprietatea lor, ins& in anumite limite stabilite de drepturile si obligatiile fata de
ceilalti.
D. haos si anarhie intr-un cadrul social.
Drepturile de proprietate promoveaza mai eficace cooperarea sociala atunci cand oamenii
A. fac tot ceea ce isi doresc fara a tine cont de preferintele celorlalti.
B. stiu exact care sunt drepturile lor si au incredere cA vor continua sa se bucure de acele
drepturi in viitor.
C. stiu ca isi pot pierde drepturile daca actiunile lor ii lezeaza pe cei mai multi oameni din
societate.
D. nu stiu exact care sunt drepturile lor si de aceea se comporta cu precautie si moderatie.
10. Negocierea si cooperarea sunt mai eficace in reducerea problemelor pe care si le cauzeaza
oamenii unii altora atunci cand
A. deciziile sociale sunt luate democratic.

B. drepturile de proprietate sunt clar definite si aplicate.
C. drepturile de proprietate sunt detinute in comun.
D. oamenii nu considera c& au drepturi care sunt doar ale lor.
11. Clarificarea pretentiilor privind drepturile de proprietate contradictorii
A. elimina in mod direct externalitatile negative.

B. mareste externalitatile negative prin constrangerea oamenilor.
C. faciliteazd oamenilor posibilitatea de a negocia intelegeri si de a se pune de acord
referitor la reducerea externalitatilor negative.
D. nu poate reduce externalitatile pentru cd oamenii nu pot cidea de acord cu privire la
cine detine puterea de a adjudeca.
12. Atunci cand deschid un proces pentru rezolvarea unui dezacord, partile implicate cer
instantei de judecata sa
A. decida care este cea mai eficienté metoda de alocare a resurselor.

B. descopere cine poseda de fapt anumite drepturi.
C. decida cine merité mai mult sa se bucure de drepturile contestate.
D. s& creeze categorii de drepturi de proprietate cu totul noi.
13. O procedura legala care considera ca precedentele vor pune capat neintelegerilor cu privire
la drepturile de proprietate
A. ii avantajeaza doar pe cei bogati.

B. impiedica schimbarea sociala.
C. faciliteaza angajarea oamenilor in planificari pe termen lung.
D. creeaza profituri si pierderi neasteptate.
14. Legislatia sau crearea unor noi reguli in scopul eliminarii neintelegerilor referitoare la
drepturile de proprietate
A. este singura modalitate de a controla externalitatile negative atunci cand interesele intra
in conflict.
77
B. nu poate reduce externalitatile negative, pentru ca legislatia determina coercitia.
C. poate reduce externalitatile negative prin clarificarea drepturilor de proprietate.
D. nu poate pune capat externalitatilor cauzate de schimbarea tehnologica.
15. Legislatia care incearcd sd reduca poluarea aerului prin stabilirea unor limite maxime
pentru fiecare sursa
A. va reduce poluarea aerului mai rapid decat alte metode.

B. este cea mai corectaé abordare deoarece costul reducerii emisiilor este foarte diferit de la
o sursa la alta.
C. nu va corespunde reducerii dezirabile a poluarii aerului cu cel mai mic cost.
D. va atinge pragul celei mai mari reduceri a poluarii posibile, dar si al celei mai eficiente.
16. Legislatia restrictiilor uniforme fizice privind emisia particulelor nedorite in aer sau apa este
A. o abordare de tip ,,comanda si control”.

B. o abordare eficienta.
C. o abordare corecta sau echitabila.
D. 0 abordare politica.
17. Economistii tind sa priveasca impozitarea activitatilor poluante ca pe o tentativa
A. de a obtine o distributie mai echitabila a beneficiilor industrializarii.

B. de a-i incuraja pe cei care polueaza sa fie mai atenti la costurile pe care le ignora.
C. dea mari venitul fara a reduce eficienta.
D. de a stopa poluarea.
18. O taxa stabilita prin lege pentru cei care polueaza, bazata pe unitatile de poluant emise
A. fi va avantaja in mod exclusiv doar pe membrii bogati ai societatii.

B. nu va reduce poluarea cauzaté de marile firme care isi permit si pliteascA aceasta
taxa.
C. nu va reduce poluarea pentru ca acorda o licenté de poluare oricarei firme care este
dispusa sa plateasca taxa.
D. va reduce poluarea care provine de la cei care considera ca taxa este mai costisitoare
decat reducerea poluarii.
19. O societate poate imbunatati calitatea mediului la costul cel mai mic atunci cand poluarea
este redusa de catre
A. firmele mari.
B. firmele mici.
C. firmele care polueaza cel mai mult.
D. firmele care detin un avantaj comparativ in reducerea poluarii.
20. Firmei A i s-a cerut s& reduca emisiile de fum de catre Agentia pentru Protectia Mediului
pana cand aerul din regiune atinge calitatea specificata. In schimb, firma A convinge alte
firme, prin stimulente financiare, sa isi reduca emisiile astfel incat tinta stabilita de Agentie
sa fie atinsa. Aceasta actiune intreprinsa de firma A
A. contravine scopului directivei Agentiei.

B. indeplineste directiva Agentiei cu un cost mai mic.
C. dovedeste ca tinta privind calitatea aerului ar fi trebuit si fie mai riguroasa.
D. transfera costul imbunatatirii calitatii aerului de la firma A la alte firme.
21. Ar trebui ca Agentia pentru Protectia Mediului sa le ceara fabricilor de otel din nord-
vestul Indianei $i din sudul orasului Chicago sa isi reduca emisiile de fum? Daca stim cA
78
beneficiile totale ale reglementarilor impuse fabricilor de otel de pe teritoriul Statelor Unite
depasesc de dou ori costurile totale ale indeplinirii acestor reglementari,
. stim cA noile reglementari ar putea aduce tot atat de multe beneficii ca $i costuri.
stim ca este posibil ca beneficiile noilor reglementari sa fie mai mari decAt costurile.
UAW}
. nu stim nimic despre raportul beneficii-costuri al reglementarilor propuse.
. stim tot ceea ce e nevoie pentru a formula o solutie eficienta.
22. ,Conceptul balonului”, asa cum este el folosit de Agentia pentru Protectia Mediului
. presupune ca poluarea creste in mod constant pana cand atinge nivelul maxim.
UN >
presupune c& la un moment dat poluarea va distruge procesele care o creeaza.

. interzice toate schimburile dintre sursele de poluare.
. incearci si controleze mai degrab& cantitatea totala de poluare dintr-o zona decat
emisiile din fiecare punct.
Manualul sugereaza ci aglomeratia din trafic este 0 ,,externalitate negativa” pentru ca

x
23.
A. toti ar duce-o mai bine dac& statul ar cheltui mai putini bani pentru constructia
drumurilor si mai multi pe transportul public.
B. ar putea fi eliminata de stat prin banii alocati transportului public.
C. este un cost generat de oamenii care nu iau in considerare costul atunci cand decid.
D, este asociata cu poluarea aerului.
24. Manualul argumenteaza ca ,,taxele pentru trafic”, daca ar fi corect implementate, ar putea
imbundatati situatia soferilor prin faptul ca
A. ti incurajeaz sé conduc& doar c4nd aceasta actiune este semnificativ mai valoroasa
decat alte actiuni alternative.
B. ii incurajeaz& s& conduca mai putin, s4 mearga mai mult pe jos si, astfel, sa traiasca mai
mult.
C. colecteaza& suficiente venituri pentru a construi strazi si sosele suplimentare.
D. colecteaza suficiente venituri pentru a imbunatati transportul public, ca un substitut
pentru sofat.
C. COSTURILE MARGINALE SI REGLARILE LA NIVELUL MEDIULUI
Tabelul de mai jos reproduce datele din Capitolul 12, despre emisiile de cah din Arcadia.
Unitati de cah emise lunar Costul oer er unite . i
Fabrica A 15.000 1$
Fabrica B 30.000 2$
Fabrica C 45.000 3$
1. Care este cea mai mic& tax4 per unitate care ar reduce nivelul actual al emisiilor de la 90.000
pe luna la 75.000 pe luna?
2. Care este cea mai mica tax4 per unitate care ar reduce nivelul emisiilor la 45.000 pe luna?
Care este cea mai mica taxa per unitate care ar elimina toate emisiile?
Ar fi foarte neobisnuit daca orice surs& ar putea reduce emisiile de la nivelul actual la zero
la un cost constant per unitate. fn foarte multe cazuri, reducerile initiale pot fi obtinute la
un cost relativ mic, in timp ce costul elimin4rii ultimelor unitati este foarte mare. Graficul
care urmeaza prezint& o imagine mai plauzibilé decat cea ilustraté de tabelul simplu de
79
mai sus. In conformitate cu graficul, eforturile de reducere a poluarii sunt cauza diminuarii
recuperarii investitiilor sau a cresterii costurilor marginale.
4. in circumstantele descrise de grafic, ce procent al taxei per unitate ar reduce emisiile de la

90.000 la 70.000 pe luna?
5. Ce procent al taxei ar reduce emisiile cu 40.000 pe luna?
6. Comparati costul reducerii emisiilor la 50.000 prin impunerea unei taxe, cu costul reducerii
emisiilor la 50.000, comandand Fabricii C sa elimine toate emisiile. De ce reducerea primelor
emisii este mai putin costisitoare?
Costul per unitate al eliminarii emisiilor

Fabrica A FabricaB| Fabrica C
$ 25
20
15
10
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Reducerea lunara in mii
80
D. INTREBARI LA CARE SA REFLECTATI
1. Dac& privim poluarea ca pe o ,,externalitate negativa”,
yay
ignoram agadar actiunile care
d&uneaza mediului inconjurator, dar fara a impune costuri fiintelor umane? Ce se intampla
insa cu activitatile poluante care isi impun costurile asupra animalelor $i asupra entitatilor
lipsite de viata, precum izvoarele si muntii? Doar oamenii au drepturi?
Legislatia mediului chiar clarificd drepturile de proprietate, aga cum sugereaza textul?
Legislatia mediului nu a creat de fapt o noua incertitudine vasta asupra categoriilor de
drepturi de proprietate pe care le detin anumite parti?
INTREBARI PENTRU PROFESOR
81
Capitolul 11
Pietele st guvernul
Teoria economica presupune ca functionarii statului alesi si numiti
A. plaseaza bundstarea personala sau privata inaintea interesului public.

B. plaseaza interesul public inaintea intereselor personale sau private.
C. sunt liberi s4 urmareasca interesul public pentru ca nu sunt constransi de concurenta.
D. raspund la fel ca toti ceilalti la costurile si beneficiile anticipate, presupuse de deciziile
examinate.
lata o intrebare dificila. Cea mai importanta diferenta dintre stat si alte institutii dintr-o
societate este ca statul
A, poseda un drept exclusiv si recunoscut de a-i constrange pe adulti.

B. trebuie sd isi asume responsabilitatea pentru crearea tuturor regulilor dupA care
functioneaza alte institutii.
Cc. reprezinta curtea supremé, ultima autoritate peste care nu se va mai putea face niciun apel.
D. indeplineste toate cele trei functii mentionate mai sus.
Coercitia (sau forta) le permite indivizilor unei societati s4 coopereze mai eficace
A. prin reducerea costurilor tranzactiei.

B. prin obligarea tuturor beneficiarilor unei actiuni s4 suporte, sa contribuie la costurile
alegerilor lor.
Cc. prin facilitarea accesului la bunurile care nu pot fi furnizate decat celor care platesc
pentru ele.
D. in fiecare dintre modurile enumerate mai sus.
Limitarile impuse asupra schimbului pur voluntar, create de externalitatile pozitive
A, fac imposibila pentru stat utilizarea coercitiei pentru a suplimenta eforturile voluntare
depuse de oameni pentru a coopera.
B . functioneaza pentru a distorsiona actiunile statului.
C. nu afecteaza actiunile statului, pentru ca acesta utilizeaza coercitia.
D . aproape ca garanteaza actiunea coercitiva prin intermediul unui guvern ales democratic
care va imbunatati considerabil situatia majoritatii cetatenilor.
Oamenii care petrec mai mult timp studiind informatii despre masini inainte de a cumpara
una, comparativ cu timpul petrecut informandu-se despre candidatii prezidentiali inainte
de a vota unul, demonstreaza ca
A. starea lor de bine depinde mai mult de o masina buna decat de un presedinte bun.
B. bunastarea societatii este mai putin importanta pentru ei decat cea personala.
c. orice cantitate de timp pe care o petrec cercetand masinile va aduce 0 imbunatatire mai
semnificativa pentru bunastarea lor, comparativ cu efortul pe care l-ar cheltui pentru a
se informa despre candidatii prezidentiali.
. toate variantele de mai sus sunt adevarate.
82
De ce producatorii fac mai mult lobby decat consumatorii?
A. De obicei, producatorii au venituri mai mari decat consumatorii.

B. Interesele consumatorilor sunt automat luate in considerare atunci cand se acorda
atentie intereselor producatorilor.
C. De obicei, produc&torii au un interes mai mare decat consumatorii in ceea ce priveste
rezultatul unei anumite probleme.
TEST CAPITOLUL 11
Textul sustine cd functionarii alesi si numiti ai statului
A. pot fi intotdeauna mituiti.

B. nu au o grija autentica fata de interesul public.
C. se ingrijesc mai mult de interesul public, comparativ cu directorii executivi ai firmelor.
D. percep interesul public in lumina intereselor private sau personale.
Textul sustine ca exista concurenta si in cadrul statului
A. doar pentru ca exista un sistem federal si ramuri separate de guvernare.

B. doar atunci cand statul se implica in activitatile firmelor.
C. doar in timpul campaniilor electorale.
D. intre oameni, partide, sustinatori ai politicilor si aparatori ai programelor.
Este mai facil pentru teoria economica sa explice sau s4 fac previziuni asupra politicilor
statului atunci cand
A. functionarii statului invata despre teoria economica.

B. participantii la procesul politic sunt influentati de costurile gi beneficiile atribuite.
C. cadourile si platile ilegale sunt incluse in deciziile celor care realizeaza politicile.
D. scopul acelor politici este controlul economiei. .
Afirmatia c& functionarii alesi si numiti ai statului sunt influentati de preponderenta

drepturilor de proprietate inseamna ca
A. trebuie s li se cearé functionarilor sa scape de toate investitiile pe timpul

mandatului lor.
B. asteptarile pe care le asociaza cu planurile lor le orienteaza deciziile.
C. nu desfasoara actiuni care le modifica drepturile de proprietate.
D. sunt condusi de dorintele majoritatii care prevalau in timpul ultimului mandat.
Care este legdtura dintre stat si coercitie (forta)?
A. Doar statul practica coercitia.

B. Statul este institutia dintr-o societate careia oamenii fi confera dreptul exclusiv de a
folosi coercitia.
C. Statul ti determina pe oamenii si coopereze exclusiv prin coercifie sau prin amenintarea
cu coercitia.
D. Statul nu practica coercitia daca nu este autentic democratic.
Cum face textul diferenta intre coercitie si persuasiune?
A. Coercitia utilizeaza forta; persuasiunea utilizeaza rationamente.

B. Coercitia utilizeaza violenta; persuasiunea este pasnica.
C. Coercitia nu poate imbundtati situatia tuturor, dar persuasiunea da.
D. Coercitia este rea si persuasiunea este buna.
E. Coercitia determina cooperarea prin amenintarea cu reducerea optiunilor, persuasiunea
prin promisiunea extinderii optiunilor.
83
Este coercitia capabila sa extinda libertatea tuturor oamenilor dintr-o societate?
A. Da, dar numai daca este aprobata prin vot intr-un referendum.
B. Nu, deoarece coercitia reprezinta o limitare a libertatii.
C. Da, pentru ca uneori poate extinde optiunile tuturor prin negarea unor optiuni specifice
unei persoane.
D. Nu, deoarece coercitia nu ar fi necesara daca toata lumea ar fi dorit-o.
Costurile tranzactiei se refera la costurile
A. aranjarii unui schimb satisfacator.

B. create de intermediari.
C. actiunilor care nu creeaza nimic de valoare pentru participantii la un schimb voluntar.
D, cumpararii pe credit.
Deoarece costurile de tranzactionare reprezinta ,,costuri nerecuperabile” sau costuri pentru

o parte care nu reprezinta beneficii pentru cealalta parte,
A. reduc dimensiunea schimbului voluntar care are loc.

B. fac imposibil schimbul voluntar.
C. ofera un avantaj partii care nu trebuie sa le acopere.
D. cresc pe masura ce rata dobanzii creste.
10. In teoria economica, ,,calatorul clandestin” este cineva care
A. utilizeaza un abonament de transport atunci cand acesta a expirat.

B. nu trebuie sa achite costurile de tranzactionare.
C. poate obtine un bun pe care si-l doreste fara sa plateasca pentru el si de aceea nu este
nevoit sa contribuie la costurile care fac ca acesta sa fie disponibil.
D. poate produce un bun cu un cost marginal zero.
11. Protectia asigurata de politie este de obicei un bun furnizat de stat deoarece
A. uneori, ofiterii de politie trebuie sa foloseasca forta.

B. toti beneficiaza in mod egal de bun.
C. este un bun care este greu de finantat prin contributii voluntare.
D. ofiterii de politie sunt reprezentanti ai statului.
12. Fondurile necesare pentru plata protectiei asigurate de politie provin de obicei din taxe
pentru ca
A. protectia asigurata de politie este greu sa fie oferita doar celor care platesc pentru ea.
B. oamenii nu ar plati in mod voluntar salariile functionarilor care i-ar putea aresta.
C. protectia asigurata de politie este o necesitate de baza.
D. bunurile finantate prin intermediul taxelor pot fi garantate pentru toti cetatenii.
13. Faptul c& toata lumea doreste s4 se produca un anumit bun si este dispusa, daca este
necesar, sa plateasca un cost proportional pentru productie
A. garanteaza ca bunul va fi produs.

B. inseamné ca in furnizarea bunului respectiv nu va fi utilizata niciodata coercitia.
C. nu ne asigura de faptul c4 o anumita persoana va contribui la plata productiei acestuia.
D. garanteaza ca va fi furnizat in cantitati adecvate.
14. De obicei, autoritatile asigura apararea nationala din fondurile stranse din impozite pentru ca
A. toti aspira la siguranta nationala.

B. sistemul de aparare nationala ii avantajeaza pe toti.
84
C. mai mult& securitate este mai buna decat mai putina.
D. este dificil s& se furnizeze aparare nationala exclusiv celor care se oferd voluntari sa
plateasca pentru ea.
15. Un sistem judiciar pentru rezolvarea disputelor dintre membrii societatii creeaza beneficii
chiar si pentru oamenii care nu il folosesc niciodata, deoarece
. oamenii sunt obligati si respecte deciziile justitiei chiar daca doresc sau nu.
hotadrarile judecatoresti genereaza reguli uniforme pe care se poate baza toata Jumea.
Uap
. tacerea echivaleaza cu un consimtamant.

_ contractul social ti determina pe toti sa impartdseasca beneficiile rezultate din bunurile
produse de stat.
16. ,Externalitatile pozitive” creeaz4 un cadru pentru educatia financiara, pana la un anumit
punct, din veniturile provenite din colectarea taxelor, in masura in care
A. oamenii tind sa ignore beneficiile conferite altora de educatie, in procesul de luare a

deciziei cu privire la cantitatea de educatie pe care ar trebui sa o obtina.
B. educatia nu este un bun pe care consumatorul il poate evalua.
C. toti au dreptul la educatie.
D. si profesorii au drept de vot.
17. Argumentul pentru utilizarea coercitiei si a fortei in schimbul bazarii in intregime pe

schimbul voluntar in cazul oferirii de asistenta oamenilor saraci este ca
A. adesea oamenii trebuie fortati sa faca ceea ce stiu ca este bine.

B. oamenii ar putea fi dispusi si contribuie doar dac& sunt siguri ca alti contribuie cu un
procent adecvat.
C. oamenii sdraci sunt ,,calatori clandestini” in sensul tehnic al teoriei economice.
D. oamenii saraci trebuie impiedicati sa se revolte.
18. Certificarea de cAtre stat a cantitatilor si a unitatilor de m&sura utilizate in afaceri poate fi
justificata pe temeiul ca
A. nicio afacere al carei scop este profitul nu ar avea vreun interes s4 cantareasca $i sa
msoare precis.
B. nu se poate avea incredere in oameni.
C. reduce costurile de tranzactionare totale sub nivelul la care ar trebui 84 se situeze daca
vanzatorii/ cump&ratorii individuali ar trebui sa le verifice singuri.
D. autoritatile de stat, spre deosebire de firmele private care vand pentru profit, nu au
niciun interes sa triseze.
19. Obstacolele pe care costurile de tranzactionare gi externalitatile pozitive le ridica in calea

cooperarii sociale prin intermediul schimbului voluntar
A. fac costisitoare sustinerea ,,calatorilor clandestini” pe cheltuiala statului.

B. pot fi eliminate in totalitate de catre stat.
C. pot fi cel mai bine eliminate de un stat controlat democratic.
D. sunt de asemenea impedimente pentru functionarea eficace a statelor controlate
democratic.
20. De obicei, cetdtenii isi completeaz& buletinele de vot fara a obtine informatii complete
despre candidati pentru ca
A. stiu ca rezultatul alegerilor va valora foarte putin pentru ei personal.

B. sunt indiferenti si neglijenti.
85
C. ei considera ca informatiile pe care le obtin nu vor avea niciun efect asupra rezultatului
alegerilor.
D. presupun ca nu pot avea incredere in nimeni pentru furnizarea de informatii precise.
21, De obicei, legislatorii adunaé mai multe informatii despre o tem inainte de a-si exprima
votul in legatura cu ea. In schimb, cetatenii sunt mai putin informati in legatura cu aceste
chestiuni. De ce?
A. Voturile lor individuale au 0 mai mare probabilitate de a influenta rezultatul.

B. Le sunt furnizate resurse de adunare a informatiilor pe cheltuiala publica.
C. Alegatorii ii considera responsabili pentru actiunile lor.
D. Din toate motivele de mai sus.
22. Interesul de a fi realesi ti incurajeaza pe politicieni sa sprijine politicile care
A. confera beneficii pe termen lung.

B. determina costuri pe termen scurt.
C. confera beneficii pe termen scurt, cu costuri intarziate.
D. ii avantajeaza pe toti oamenii.
23. Daca un consiliu local organizeaza o audiere in legatura cu o propunere de lege care le va
solicita proprietarilor de restaurante sa ofere mese separate pentru nefumatori, este foarte
probabil ca oamenii care vor participa la aceasta audiere sa fie
A. fumatori.
B. nefumatori.
C. proprietari de restaurante.
D. producatori de mese.
24. Sa presupunem ca sunt organizate audieri de cétre Congres pentru a decide daca garantiile
de imprumut federal trebuie sa fie repartizate Corporatiei Chrysler pentru a o salva de
la faliment. Este foarte probabil ca sindicatul angajatilor de la United Automobile sa fie
prezent la aceste audieri pentru ca
A. ti reprezinta pe toti oamenii care lucreaza.

ar fi afectat de orice actiune guvernamentala care ar consolida economia.
GAB
. $imembrii sai sunt interesati de aceasta problema.

. nu doreste ca statul sa intaéreasca corporatia fara a se negocia aspectele asupra careia se
va actiona.
25. Milioanele de platitori de taxe, care trebuie sA plateasci pentru sustinerea financiara a
gigantului AIG de catre guvernul federal, nu vor fi reprezentati la audierea acestei chestiuni,
deoarece
A. nu au nimic de castigat sau de pierdut, indiferent de decizia care va fi luata.

B. nicio camera de audieri nu este suficient de mare pentru a putea permite participarea
tuturor platitorilor de taxe care ar dori sa se prezinte sau sa depuna marturie.
C. niciun platitor de taxe nu are un interes suficient de mare pentru a justifica costul
participarii la audieri.
D. stiu ca ceea ce este bine pentru AIG este benefic si pentru Statele Unite.
26. Existenta ,,externalitatilor pozitive” in procesul politic democratic creste probabilitatea ca

politicile de stat
A. sa nu produca deficite bugetare.

B. sa fie conduse in mod deschis si transparent sau intr-o maniera pozitiva si obiectiva.
86
C. s& incline cdtre programele care ajuta foarte mult putini oameni, dar care ii costa pe
majoritatea lor doar foarte putin.
D. sa fie politicile preferate de majoritate.
27. Timp de foarte multi ani, Statele Unite au fost capabile sa mentina un sistem de inrolare
obligatorie a tinerilor in fortele armate pentru ca
. oamenii se temeau de amenintarea comunismului.

UN >
patriotismul s-a diminuat si nu erau voluntari disponibili.

. tinerii nu doreau sa isi riste viata.
. multi oameni afectati in mod nefavorabil au considerat cé este in avantajul lor sa
utilizeze o metoda personala de evitare, decAt sA atace in mod direct sistemul.
28. Membrii Ministerului Alimentatiei si al Medicamentelor vor tinde sa solicite o verificare

mai atent& a noilor medicamente decat ar fi necesar4 din punctul de vedere al oamenilor
care utilizeaz& acele medicamente, pentru ca oamenii ministerului
A. se identifica ei insisi cu industria medicamentelor.

B. au cunostintele tehnice pentru a decide ceea ce este bine pentru utilizatorii de
medicamente.
C. sunt invinovatiti dac&d se dovedeste cd noile medicamente au efecte adverse daunatoare,
dar nu sunt trasi la raspundere pentru vietile pierdute sau disconfortul creat daca noile
medicamente nu au fost accesibile mai devreme.
D. platesc pentru testarea acestora din propriul buget si drept urmare pot proceda cum doresc.
29. ,,Dilema detinutului” este un concept care ne ajuta sa intelegem de ce
A. crima nu renteaza.
B. regula majoritatii produce consecinte asupra interesului public.
C. pedeapsa nu descurajeaza intotdeauna comportamentul infractional.
D. uneori, comportamentul social nu produce rezultatele pe care intreaga societate gi le doreste.
30. ,Dilema” din interiorul dilemei detinutului este aceea ca, in anumite circumstante,
A. indivizii care isi urmaresc interesele personale ajung s4 promoveze interesul public.
B. este in interesul fiecdrei persoane sa aleaga o cale care nu produce rezultate pentru a
satisface interesul altei persoane.
C. oamenii actioneaz4 deliberat in moduri care contravin celor mai importante interese ale lor.
D. emotiile egoiste se dovedesc a fi mai puternice decat gandirea rationala.
31. in cartea sa, Democratia in America, Alexis de Tocqueville sustinea ca

A. legea trebuie facuta astfel incat si acopere orice posibilitate.
B. doar statele democratice pot regla toate detaliile economiei intr-o maniera
satisfacatoare.
C. politicile de stat nu pot inlocui niciodata in totalitate simful comun gi moralitatea publica.
D. cele mai bune politici de stat sunt acelea pe care le prefera majoritatea oamenilor.
DREPTURILE DE PROPRIETATE, EXTERNALITATILE POZITIVE, PARADIGMA
CALATORULUI CLANDESTIN, COSTURILE TRANZACTIEI SI COERCITIA
Bo Veene locuieste in cAminul Fratiel Mu Mu impreuna cu alti 29 de tineri, care au un

caracter ireprosabil. El ii spune unui prieten: ,Sund-ma diseara la camin intre 7 gi 10.
Probabil ca va trebui sa lasi telefonul s& sune mai mult timp. Dar nu renunta. Voi fi acolo.”
Atunci cand prietenul respectiv suna la ora 20:17, cei 30 de tineri, inclusiv Bo Veene, il
ignor si isi continua activitatile. Dupa ce telefonul a sunat de sase ori, toata lumea incepe
87
sa se intrebe ,,Cand va raspunde cineva la telefon?” Inc& se mai intreaba atunci cand
telefonul sun si a saisprezecea oara.
Cine este avantajat atunci cand se raspunde la telefon?
Pentru cine se creeaza un cost atunci cand se raspunde la apel?
Unul dintre tinerii care locuiegte la camin si al carui spatiu de studiu este foarte aproape de
telefon va fi mai stimulat decat ceilalti s4 raspunda la telefon atunci cand acesta suna?
Bo va fi lezat daca cineva care il cauta inchide plictisit dupa o vreme si aceasta daund
va depasi costul estimat de el pentru preluarea apelului. Acest lucru inseamna cA el va
raspunde atunci cand telefonul va suna pentru el?
Deoarece membrii Fratiei Mu Mu pierd apeluri importante de la persoanele care tnchid

telefonul inainte sa se raspunda, ei vor convoca o sedinta pentru a discuta problema. Toti
doresc ca problema sa fie rezolvata. Cine va dori sa participe la intalnire?
Membrii care vin la intalnire voteaza ca fiecare rezident sa contribuie cu 2 $ la plata unui
salariu de 60 $ pentru o persoanaé desemnata oficial sa raspunda la telefon. O parte dintre
membri (care nu au fost la intrunire) protesteaza, afirmand ca nu primesc aproape niciodata
telefoane gi de aceea ar trebui sa plateascA mai putin decAt cei care sunt sunati tot timpul.
Ar putea fi gandit un sistem de percepere a taxelor, bazat pe numarul de apeluri pe care le
primeste fiecare membru?
88
7. in ce fragment din povestea cu Bo Veene si Mu Mu gasiti externalitati pozitive, ,calatori
clandestini”, dificultati in excluderea celor care nu platesc, costuri de tranzactionare,
utilizarea coercitiei si importanta drepturilor de proprietate?
INTREBARI LA CARE SA REFLECTATI

Claritatea acestei relatari din ,.New York Times” compenseaza vechimea sa: Secretarul
american al transporturilor Neil Goldschmidt i-a spus pe 20 noiembrie 1979 unui grup
de reporteri c4 administratia Carter intentioneaz& s4 concentreze fondurile federale
discretionare cAtre comunitatile in care oficialii ,,au incredere in procedurile locale”. De
asemenea, el a declarat ca, recent, increderea in primarul orasului Chicago, Jane Byrne, ,,s-a
diminuat considerabil”. Conform agentilor federali, Chicago a primit in anul fiscal anterior
386 de milioane de dolari de la Ministerul Transporturilor, din care 135 de milioane erau
discretionare si din acest motiv ar fi putut fi tainuite. Ar trebui observat ca primarul Byrne
i-a surprins recent pe functionarii administratiei Carter anuntandu-si sprijinul pentru
candidatura lui Ted Kennedy, dupa ce facuse anterior declaratii interpretate ca fiind in
favoarea realegerii presedintelui Carter.
Cum ilustreaza aceast4 poveste existenta drepturilor de proprietate in stat sau rolul lor in
orientarea comportamentului functionarilor publici?
V-ati astepta ca problemele ,,cdlatorilor clandestini” create de externalitatile pozitive sa fie

mai mult sau mai putin importante in orasele mici, comparativ cu orasele mari?
{NTREBARI PENTRU PROFESOR
89
Capitolul 12
Masurarea performantei globale

a sistemelor economice
1. Produsul intern brut (PIB) este descris in mod corect
A. ca suma achizitiilor anuale a noilor bunuri finale facute de catre consumatori, investitori,
stat si straini.
B. ca venitul castigat in cursul anului de catre toti producatorii de bunuri noi.
Cc. ca suma valorii succesive adaugate de producatorii care contribuie la productia anuala
de bunuri noi.
D. in fiecare dintre modalitatile descrise mai sus.
2. Luati in considerare urmatoarea suita de schimburi. Un taietor de lemne vinde un stejar

proprietarului unei fabrici de cherestea cu 60 $. Acesta il prelucreaza si vinde scandurile
unui tamplar cu 80 $. Tamplarul confectioneaza o biblioteca si o vinde unui retailer cu 300
$. Retailerul va vinde voua biblioteca cu 500 $. Drept urmare, PIB-ul creste cu
A, 200 $
B. 300 $
Cc. 440 $
D. 500 $
E. 940 $
3. Daca PIB-ul nominal in acest an este de 7,7 miliarde de dolari, in timp ce PIB-ul real este de
7 miliarde de dolari, stim ca, incepand cu anul de referinta,
A. randamentul real a scazut cu 10%.

B. randamentul real a crescut cu 10%.
Cc. nivelul preturilor a scazut cu 10%.
D. nivelul preturilor a crescut cu 10%.
4, Inflatia si recesiunea pot aparea simultan intr-o economie?
A. Nu, pentru ca preturile nu pot creste in timpul unei recesiuni.

B. Nu, pentru ca recesiunea este cauzata de o cerere prea mica si inflatia de o cerere prea
mare.
Cc. Da, si acest lucru s-a intamplat de mai multe ori in economia Statelor Unite de la al
Doilea Razboi Mondial.
D. Da, dar in timp ce din punct de vedere logic este posibil, nu s-a intémplat niciodata
acest lucru intr-o economie industrializata.
5. Inflatia nu ar putea exista daca toate schimbarile ar avea loc prin intermediul
A. barterului.
B. fluxului monetar sau schimbului valutar.
90
C. cardurilor de credit.
D. banilor.
E. bonurilor fiscale.
Costurile reale pe care le impune inflatia asupra societ&tii sunt aproape in intregime
rezultatul
A. controlul preturilor de catre stat.

B. incapacitatii de a le previziona coeficientii $i sincronizarea.
C. faptului ci nimeni nu poate cAstiga in final de pe urma preturilor mai mari, pentru ca
toti sunt consumatori.
D. decalajului dintre cresterea costurilor cu salariile si cresterea consecutiva a preturilor.
E. decalajului dintre cresterea preturilor si cresterea consecutiva a salariilor.
Conform calculului venitului si produsului national, cheltuielile totale pentru bunurile

finale echivaleaza, prin definitie, cu produsul intern brut;
A. dar cererea total&, insemnand ceea ce oamenii doresc sa cheltuiasca, s-ar putea sa fie
mai mare sau mai mica decAt cheltuielile totale.
B. dar, de vreme ce cererea totala este uneori mai mare sau mai mica decat oferta totala,
definitia data de contabili este incorecta.
C. de aceea, prin definitie, cererea total de bunuri corespunde intotdeauna bunurilor
oferite.
D. totusi, aceasta nu va fi adevarata in perioadele de inflatie sau recesiune.
TEST CAPITOLUL 12
Economistii utilizeaza PIB pentru a determina
. performanta economica a unei tari in timp.

moO py
bunastarea cetatenilor unei tari.

. stabilitatea financiara a unei tari.
. cantitatea totala de bani disponibila la nivelul unei tari.
toate variantele de mai sus.
PIB-ul unei tari este suma achizitiilor anuale
A. de bunuri noi sau utilizate.

B. din orice bun sau serviciu, atat timp cat suma este cheltuita de cdtre consumatori, firme,
agentii guvernamentale si straini (vanzarile nete incasate in tara).
C. ale bunurilor finale si serviciilor de c4tre consumatori, investitori, stat si straini (nete).
D. corect descrise in oricare dintre modalitatile de mai sus.
PIB-ul unei tari poate fi de asemenea corect descris ca
A. suma tuturor platilor facute catre aceia care au produs.

B. suma salariilor, profiturilor, chiriei, dobanzii platite pentru utilizarea resurselor in
productie.
C. valoarea venitului national.
D. oricare sau toate optiunile de mai sus.
Cum este calculata contributia unui cultivator de grau la productia nationala in cadrul PIB-
ului dac4 Biroul de Analiza Economica masoara doar valoarea bunurilor finale, precum
painea?
A. Este socotit separat de catre Departamentul de recuperare a investitiei interne.

B. Este inclus in costul materialelor achizitionate de aceia care produc sau vand paine.
91
C. Nu este luat in calcul, rezultand o subestimare a PIB-ului.
D. Graul este tot un bun final, pentru ca este mai esential decat painea.
Achizitiile totale ale bunurilor finale sunt egale cu iesirile totale de noi bunuri finale din
venitul national si contul de marfuri
A. pentru ca nimeni nu va produce ceva ce nu va putea fi vandut pe piata.

B. pentru ca preturile vor creste sau vor scadea pentru a ,,goli” piata.
C. pentru ca se presupune ca bunurile nevandute vor fi achizitionate de firmele care le-au
produs si adaugate la inventarul bunurilor finite.
D. doar intr-o situatie de echilibru.
Daca un oras, ca raspuns la cresterea ratei criminalitatii, convinge un numar de politisti

pensionati sa se intoarca la lucru in politie, ce efect va avea cresterea ratei criminalitatii
asupra PIB?
A. Niciun efect.
B. PIB-ul va creste.
C. PIB-ul va scddea.
D. Nu putem anticipa, pentru ca activitatile delincventilor nu se iau in calcul la PIB.
Luati in considerare urmAatorul scenariu: Kellogg cumpara porumb si produce cutii de fulgi
de porumb. Proprietarul unui magazin cumpara acele cutii si le plaseaz& pe raft. O mama
cumpara apoi o cutie pentru familia sa. Care dintre urmatoarele ar putea fi clasificate ca
achizitii ale unui bun final?
A. Cutia de fulgi de porumb cumparata de mama.

B. Fulgii de porumb cumparati de proprietarul magazinului.
C. Porumbul achizitionat de Kellogg.
D. Toate variantele de mai sus.
E. Nicio varianté de mai sus.
Ce suma nu este inclusa tn PIB?
A. Platile efectuate cdtre un doctor pentru tratamentul unei afectiuni respiratorii cauzate
de poluarea aerului.
B. Pretul de achizitie al unei masini la mana a doua cumparate de la un prieten.
C. Salariile angajatilor din institutiile publice.
D. Salariile oamenilor care curaté deversarile de substante chimice.
E. Salariile oamenilor care vand masini uzate.
Sa presupunem ca Ford Motor a produs si vandut in ultima jumatate a anului 2009 un model
de autocamion al anului 2010, in valoare de 50 de milioane de dolari. Cum va fi afectat PIB-ul?
A. PIB-ul din 2009 va ramane neschimbat si PIB-ul din 2010 va creste cu 50 de milioane de
dolari.
B. PIB-ul din 2009 va creste cu 50 de milioane de dolari si PIB-ul din 2010 nu va fi afectat.
C. Atat PIB-ul din 2009, cat si cel din 2010 vor creste cu 25 de milioane de dolari.
D. intrebare-capcana: modelele de vehicule din 2010 nu pot fi produse si vandute in 2009.
10. Estimativ, cat de mare este diferenta dintre PIB-ul si PNB-ul Statelor Unite?
A. Mai putin de 0,1%.

B. Aproximativ 10%.
C. Aproximativ 20%.
D. Aproximativ 25%.
E. Aproximativ 55%.
92
il. Ce explica orice divergent4 dintre PIB-ul nominal si cel real?
A. Preturile constante.
B. Preturile variabile.
C. Productia constanta.
D. Productia variabila.
E. Niciuna dintre optiunile de mai sus.
12. Din 1929 pAna in 1933, pe parcursul celui mai grav colaps al PIB-ului din istoria Statelor
Unite, productia nationala anuala de bunuri a scazut cu
A. 8%.
B. 15%.
C. 25%.
D. mai mult de 30%.
13. Cea mai problematicd consecint& a recesiunii, din punctul de vedere al majoritatii
oamenilor, este
A. declinul care o insoteste in ceea ce priveste reputatia internationala a Statelor Unite.

B. inegalitatea accentuata cu care se confrunta.
C. nivelul ridicat al somajului care i se asociaza.
D. inflatia rapid care i se asociaza.
14. PIB-ul real reprezinta
A. diferenta dintre PIB-ul nominal si servicii.

B. suma dintre PIB-ul nominal si productia de bunuri intermediare.
C. PIB-ul nominal estimat la preturile de referinta anuale.
D. componenta materiala a PIB-ului ideal.
15. Daca ati sti ci PIB-ul nominal a crescut cu 10% intr-o anumita perioada, in timp ce PIB-ul
real a crescut cu 20%, ati sti ca
A. in aceasta perioada s-a produs inflatie.

B. nivelul preturilor a scazut cu aproape 10%.
C. gradul de bunastare s-a diminuat in aceasta perioada.
D. in medie, oamenii erau mai bogati la sfargitul decat la inceputul perioadei.
16. Deflatorul PIB reprezinta
A. PIB-ul nominal impartit la PIB-ul real.

B. PIB-ul nominal impartit la de n ori PIB-ul real.
C. PIB-ul real impartit la PIB-ul nominal.
D. o crestere economica nula.
17. Ca mAsurA a inflatiei, principalul avantaj al indicelui preturilor de consum in comparatie

cu deflatorul PIB este acela ca indicele preturilor de consum
A. evita dubla numarare a bunurilor.

B. este ajustat pentru a exclude cheltuielile inutile.
C. este calculat si publicat lunar.
D. se intelege mai usor.
18. in principiu, inflatia
A. este un declin al abilitatii oamenilor de a achizitiona bunuri si servicii de baza.

B. este o scddere a valorii sau a puterii de cumparare a banilor.
93
C. este o crestere a costului existentei.
D. nueste o problema intr-o societate comerciala pentru ca pierderea suferita de o persoana
reprezinta un castig pentru alta.
19. Completati spatiile libere: poate fi definita ca o sustinuta a

nivelului preturilor.
A. Inflatia; scddere.
B. Deflatia; scddere.
C. Deflatia; crestere.
D. Raspunsurile A si C sunt corecte.
20. Inflatia, deflatia si reducerea inflatiei creeaza cu adevdrat probleme?
A. Nu, pentru ca imbunatatesc situatia unor persoane in aceeasi masura in care o inrautatesc
pe aaltora.
B. Nu, pentru ca reprezinta pur si simplu o schimbare a modului de masurare.
C. Da, deoarece genereaza incertitudine suplimentara.
D. Da, pentru ca fac mai dificila achizitionarea de catre oameni a bunurilor de stricta
necesitate.
21. O institutie financiara face tot posibilul sa obtina o recuperare a investitiei reale de 6% la
imprumuturile acordate si estimeazd o rata anuala a inflatiei de 7%. De aceea, ar trebui si
perceapa de la cei care imprumuta o rata a dobanzii nominale de
A. 13%.
B. 7%.
C. 6%.
D. 11%.
E. 1%.
22, Avantajul Indicelui preturilor de consum (IPC), calculat de catre Biroul de Statistica a Fortei
de Munca, comparativ cu deflatorul PIB, calculat de catre Biroul de AnalizA Economica,
este acela ca IPC
. arata ce procent din inflatia actuala este cauzat de puterea pietei.

MOoOOd>
arata ce procent din inflatia actuala este cauzat de maririle preturilor de vanzare.
. araté ce procent din inflatia actuala este cauzat de cresterile salariilor si ale preturilor.
. este disponibil lunar si nu doar trimestrial.
furnizeaza un sistem de masurare mai rapid al modificarii nivelului preturilor.
23. Recesiunile din economia Statelor Unite apar in datele economice ca perioade de
A. scadere a preturilor.
B. crestere a ratelor dobanzii.
C. crestere mai lent4 sau scddere a PIB-ului nominal.
D. crestere mai lenta sau scddere a PIB-ului real.
24, Economistii nu s-au pus de acord asupra cauzelor recesiunii; totusi, existé o intelegere
generala referitor la unul dintre urmatorii factori ca parte importanta a unei explicatii
adecvate:
A. Venitul este atat de inegal distribuit, incat oamenii nu pot achizitiona adesea tot ceea ce
este produs.
B. De obicei, recesiunile nu vor avea loc in orice tara in absenta anumitor dereglari ale
economiei internationale.
94
C. Perturbarile relativ mici dintr-un sector economic pot avea efecte care sa produca
perturbari majore.
D. Cei care profita de pe urma recesiunilor nu reusesc in mod frecvent s4 urmeze pasii care
sunt necesari pentru oprirea sau anularea recesiunii.
25. Calculul PIB ignora in mod sistematic
. productia care nu este destinata pietei.

productia ilegala.
MOOS
. schimburile prin barter.

. externalitatile negative asociate cu productia, precum poluarea.
toate variantele de mai sus.
26. Atunci cand determinam plus valoarea, contul venitului national ignora sistematic
A. contul de profit.
B. profiturile economice.
C. contul de pierderi.
D. valoarea de piata asteptata a stocurilor nevandute.
27. Care dintre urm&toarele activitati economice este ignorata in calculul PIB?
A. Valoarea de piata a serviciilor medicale.

B. Valoarea de piata a serviciilor educationale.
C. Valoarea de piata a drogurilor ilegale.
D. Valoarea de piaté a medicamentelor cu prescriptie medicala.
E. Valoarea de piata a serviciilor asociate cu dealerii masinilor la mana a doua.
28. Procentul de somaj pentru care legislatorii nu ar trebui s& isi faca griji, pentru ca nu
constituie o problema sociala, reprezinta
A. 2% din forta de munca.

B. 4% din forta de munca.
C. procentul datorat alegerilor oamenilor dintre alternativele disponibile.
D. niciun procent care nu poate fi masurat precis.
29. Manualul contesta argumentul ca legislatorii nu ar trebui sA se ingrijoreze in legatura

cu somajul frictional, sau somajul care este rezultatul schimbarilor normale de pe piata
muncii, pentru ca
A. toate categoriile de somaj sunt indezirabile, atat timp cat scad productia si venitul
national.
B. somajul frictional este mai des intalnit in randul muncitorilor necalificati $i cu venituri
mici.
C. ,schimbarile normale de pe piata muncii” nu reprezinta o constanta in timp.
D. o astfel de politicé presupune cA frictiunea de pe piata muncii este dezirabila.
30. Datele oficiale despre angajari si somaj din economia Statelor Unite deriva
A. dintr-un sondaj lunar aplicat atent pe un anumit esantion de familii.

B. din cererile pentru ajutorul de somaj.
C. din rapoartele angajatorului asupra num4rului de persoane angajate sau concediate in
fiecare luna.
D. din rapoartele pe care lucratorii le-au trimis in perioada in care nu erau angajati, dar isi
cautau un loc de munca.
“95
31. Populatia care nu este membra a unei institutii nu fi include pe acei membri ai populatiei care
. au sub 16 ani.
urmeaza cursurile de zi ale unei forme de invatémant.
IOP
. au peste 65 de ani.
. au fie sub 16 ani, fie peste 65 de ani, sau urmeaza cursurile de zi ale unei forme de
invatamant.
32. O persoand care refuza o oferta de angajare pentru a continua s& caute un loc de munca mai
bun este considerata de catre Biroul de Statistica a Fortei de Munca drept
A. nefacand parte din forta de munca.

B. somer.
C. un lucrator descurajat.
D. eligibil pentru ajutorul de somaj.
33. Persoanele care nu sunt angajate in acest moment, dar declara ca isi doresc un loc de munca,
sunt socotite ca someri doar daca
A. au avut anterior un loc de munca.

B. isi cautaé activ un loc de munca.
C. doresc sa accepte o oferta rezonabila.
D. au intre 16 si 65 de ani.
E. satisfac toate conditiile de mai sus.
AGREGATE — CONCEPTE SI INDICATORI
Completati spatiile libere din tabelul de mai jos, utilizand cunostintele pe care le aveti in
legatura cu relatiile existente intre PIB-ul nominal, PIB-ul real si deflatorul PIB.
Anul PIB-ul nominal PIB-ul real Deflatorul PIB

I 500 miliarde $ 2.000 miliarde $
2 1.800 miliarde $ 75
3 3.000 miliarde $ 100
4 4.800 miliarde $ 150

in primele capitole din manual ati invatat cA pietele libere tind s4 functioneze bine. Ele au
tendinta de ,,a se goli”, ceea ce inseamnda ca surplusurile si lipsurile tind sa fie eliminate
in timp. De ce, atunci, economia in ansamblul ei s-ar putea lovi de probleme precum
recesiunea sau inflatia?
Daca stabilirea PIB-ului este imprecisa si supusa erorilor, de ce este utilizata ca masura a
evaluarii performantei economice a unei tari?
INTREBARI PENTRU PROFESOR
96
Capitolul 13
Avutia natiunilor:
globalizare si crestere economica
1. Cresterea economica ce produce cresteri stabile in cadrul PIB per capita
A. a inceput atunci cand unele tari au obtinut suficienta putere militara pentru a domina
alte tari.
B. nu s-a produs in lume pana in urma cu doua sau trei secole.
C. nu s-a produs incé in afara tarilor cu sisteme democratice de conducere.
D. se produce in mod natural atunci cand nu este restrictionata de politicile de stat.
2. ,,Domnia legii’, probabil cea mai importanta institutie pentru o crestere economica stabila,
nu exista intr-o tara
A. in care statul nu reuseste sa obtind licente pentru proiectele economice care vor avantaja
sau dezavantaja anumite categorii de persoane.
B. in care regulile jocului nu le permit oamenilor sa lanseze cu incredere proiecte de al
caror succes se vor bucura.
C. in care nu au loc alegeri democratice.
D. in care nu sunt indeplinite toate conditiile de mai sus.
3. T&rile pot aduna capitalul necesar pentru cresterea economica prin
A. convingerea strainilor sa investeasca in tara lor.

B. convingerea cetatenilor lor s4 economiseasca parti importante din venitul lor.
C. furnizarea unei educatii riguroase intregii populatii.
D. orice mijloc enumerat mai sus.
4. De ce ajutorul extern care este oferit de un stat sau de agentiile internationale ale altui stat
nu este adesea cea mai bund metod& de a mari capitalul tarilor sArace? Pentru ca
A. de obicei, strainii nu cunosc situatia locala.

B. nimeni nu are de castigat de pe urma asistentei care este data si nu primita.
C. ajutorul ii avantajeaz& doar pe donatori si de aceea va fi oferit doar in anumite conditii.
D. ajutorul este distribuit adesea dupa criterii mai degraba politice decat economice.
5. PIB-ul per capita din diferite tari oferi cdteva indicatii asupra nivelului mediu al avutiei in
aceste tari, dar PIB-ul per capita poate conduce la concluzii foarte gresite
A. prin faptul c4 nu ia in considerare productia care nu trece prin piata.

B. prin faptul cA nu tine cont in mod adecvat de aspectele negative care apar aproape
inevitabil impreuna cu cele pozitive in cadrul PIB-ului.
C. prin utilizarea, in scopul compar§rii, a ratelor de schimb valutar care nu reprezinta in
mod clar puterea relativa de cumparare a acestor [ari.
D. din toate motivele enumerate mai sus.
97
,Cresterea economica” va avea loc intr-un ritm rapid intr-o tara care
A. permite strainilor sa obtind dreptul de proprietate asupra celei mai mari parti a
echipamentelor de productie.
B. nu adopta un plan comprehensibil.
C. nu reuseste s& stabileasci domnia legii.
D. dispune de foarte putine resurse naturale.
TEST CAPITOLUL 13 ©
Conform acestui manual, intrebarea-cheie pentru cei care doresc sa inteleaga multiplele
diferente de avutie dintre tarile lumii de astazi este:
A. Poate fi controlata cresterea populatiei?

B. Cum pot fi impiedicate tarile bogate sa acapareze toataé avutia tarilor sarace?
C. Ce a determinat cresterea economica rapida din ultimele doua-trei secole in unele tari
si nu in altele?
D. De ce nu se folosesc de un economist pentru a le orienta sistemul economic?
Cei care atribuie astazi diferentele de avutie dintre tarile foarte bogate si cele foarte sarace
,exploatarii coloniale” trebuie sa explice de ce
A. 0 parte din cele mai bogate tari nu au avut niciodata colonii si o parte din tarile sdrace
nu au fost niciodata colonizate.
B. de obicei, puterile colonizatoare au guvernat in interesul populatiilor colonizate.
C. puterile coloniale au fost fortate dupa al Doilea Razboi Mondial sa returneze proprietatile
furate.
D. puterile europene au renuntat la ambitiile de colonizare inainte de era cresterii
economice.
Autorii subliniaza ca cifrele cresterii economice, tn termenii PIB-ului sau ai altor indici
agregati, ar putea conduce intr-o oarecare masura la concluzii gresite deoarece
A. compozitia structurala a doua tari cu ranguri cantitative similare ar putea fi mult

diferita.
B. indicii agregati nu pot fi luati in considerare pentru o activitate care nu are legatura cu
piata.
C. indicii agregati nu includ productia de pe piata neagra.
D. toate variantele de mai sus.
Rata medie anuala a cresterii economice a PIB-ului in lume per total in timpul primului
sfert de secol care a urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost foarte aproape de
A. 1%.
B. 3%.
C. 5%.
D. 7%.
Cresterea economica sustinuta a aparut in istorie atunci cand unele tari ale lumii au reusit
sa creeze conditii acolo unde
. indivizii igi puteau indeplini cele mai mari dorinte.

UO S
monarhii au fost inlocuiti de guvernele democratice.

. Tesursele naturale au putut fi exploatate eficient.
. Oamenii s-au putut specializa in mod extensiv si au putut efectua schimburi intr-un
mod relativ liber.
98
Preconditia esentiala a cresterii economice, in conformitate cu acest manual, este
A. o populatie ambitioasa.
B. egalitatea politica si economica.
C. domnia legii.
D. asa-numita etica protestanta.
Care dintre urmAtorii factori nu este mentionat in acest manual ca fiind determinant pentru
cresterea economica?
A. Oamenii.
B. Resursele.
C. Institutiile.
D. Toti factorii de mai sus sunt mentionati ca surse ale cresterii economice!
Acumularea capitalului a avut importante contributii la cresterea economica prin
A. facilitarea specializarii extensive.

B. multiplicarea puterii muncii.
C. raspandirea inovatiilor tehnice concretizate in bunurile de capital.
D. indeplinirea tuturor actiunilor de mai sus.
Asa-numitul ,,avantaj al ramAnerii in urma’” se refera la faptul ca tarile sérace din lumea de astazi
A. sunt eligibile pentru asistenta din partea Natiunilor Unite.

B. pot aplica lectii invatate din cele mai recente eforturi ale altor tari.
C. nu au dezvoltat inca formele de coruptie obisnuite in tarile bogate.
D. au populatii care sunt obisnuite cu saracia si, deci, cu putine nevoi.
10. In discutarea rolului investitiilor strdine in tarile sdrace, manualul nu face urmatoarea
presupozitie
A. Investitorii strdini obtin in mod frecvent privilegii speciale, impartindu-si profiturile cu

elitele de la guvernare.
B. Investitia straind este mai mica decat ar fi daca investitorii straini nu s-ar teme de
instabilitatea politica.
C. Profiturile rezultate din investitiile striine epuizeaza avutia tarilor sarace, in avantajul
investitorilor din tarile bogate.
D. Rata de recuperare a investitiei straine in tarile ramase in urma poate fi foarte mare
datorita potentialului de crestere economica rapida din aceste tari.
11. Textul sugereaza c& sprijinul strain acordat sub forma asistentei de la stat la stat tinde sa creeze
A. rate mai rapide de crestere economica in statele care primesc ajutor.

B. inegalitate ridicata a veniturilor in statele care primesc ajutor.
C. interferenta, prin intermediul guvernelor donatoare, in afacerile politice ale statelor
care primesc ajutor.
D. rate mai lente de crestere economica in statele care primesc ajutor.
12. Este posibil ca acele cadouri sub forma de capital s& reduci intr-adevar rata cresterii
economice in tarile care le-au primit
A. in cazul in care capitalul donat transforma resursele interne in proiecte neprofitabile.

B. in cazul in care capitalul donat sustine guvernele ale cdror politici intarzie cresterea
economica.
C. din ambele motive de mai sus.
D. doar daca sponsorii insist4 asupra determin4rii modului de folosire a capitalului.
99
13. Investitia straina privata va promova adesea mai eficient cresterea economica in tarile
sarace decat ajutorul venit din partea altor state sau agentii internationale
A. pentru ca investitorii privati sunt mai interesati de bundstarea reala a oamenilor in tarile
in care investesc.
B. pentru ca investitorilor privati nu li se permite obtina profituri mari din tarile in care
investesc.
C. pentru ca investitorii privati observa de obicei destul de bine faptul ca fondurile pe care
le ofera sunt utilizate in proiecte care determina cu adevarat cresterea economica.
D. datorita tuturor motivelor enumerate mai sus.
14. Manualul sugereaza ca daca guvernele din tarile sarace doresc cu adevarat o crestere
economica rapida, ele fac o mare greseala daca
A. nu permit bancilor sa fie privatizate.

B. neglijeaza educatia fetelor.
C. nu disemineaza informatii privind contraceptia.
D. aloca resurse pentru dezvoltarea agriculturii.
15. Economistii, care accentueaza faptul cd dezvoltarea ,,capitalului uman” este cheia cresterii
economice in tarile sarace, tind sa creada ca
A. marirea ratei economiilor personale este cel mai important factor.

B. in tarile sarace, ideile si nu obiectele sunt rare (disponibile in cantitati limitate).
C. cresterea numéarului populatiei mai degraba stimuleaza decat intarzie cresterea
economica.
D. unele culturi se bucura de crestere economica, in timp ce altele nu.
16. In timp ce corelatia nu implica cauzalitatea, autorii argumenteaza ca Indexul Libertatii

Economice sugereaza ca existé putine exemple de tari care
A. se bucura de venituri importante per capita corespunzatoare unor niveluri scazute de

libertate economica si politica.
B. se bucura de o importanta libertate economica si politica, dar nu reusesc s4 obtina un
venit per capita ridicat.
C. pot restrictiona libertatea economica si politicé, dar se bucura in continuare de niveluri
ridicate ale venitului per capita.
17. inregistrarea unei cresteri economice impresionante in Coreea de Sud, intre 1960 si 1990,
s-a datorat in parte
A. unei rate relativ ridicate a economiilor facute de poporul coreean.

B. politicilor izolationiste care au impiedicat comertul extern sé submineze procesele
cresterii economice.
C. neinterventiei statului in operatiunile economice.
D. absentei coruptiei politice si economice.
18. Inregistrarea unei cresteri economice nesemnificative in India, intre 1960 si 1990, s-a datorat
in parte
A. esecului statului de a gestiona activ economia.

B. lipsei stimularii cresterii din cauza razboiului.
C. controlului preturilor, care a condus la alocarea gresita a resurselor.
100
19. Manualul considera cresterea inregistrata in tarile din America Latina dupa al Doilea Razboi
Mondial ca fiind ,,eterogena”, dar sugereaza ca o ,,generalizare sigura” urmatorul lucru:
. cultura din America Latina a fost in mod decisiv ostila cresterii economice.
GA p>
reducerea cresterii populatiei este esentialé pentru accelerarea cresterii economice.
. preocuparile Statelor Unite in legatura cu America Latina au fost de un imens ajutor.
. guvernele instabile, incapabile sa stabileasca reguli legale, au intarziat in mod serios
cregterea economica.
20. Cresterea economica nesemnificativa inregistrata in Africa subsahariana, excluzand tarile

din Africa de Sud, pare sa fie rezultatul
A. lipsei unor guverne stabile, oneste si competente.

B. lipsei de unitate si al razboaielor civile.
C. climatului nefavorabil si reliefului.
D. tuturor factorilor enumerati mai sus.
21. Un sistem economic este
. independent fata de sistemul social sau politic al societatii.

UAW S
un sistem social care produce si distribuie bunuri prin intermediul exploatarii.

. un sistem social care produce si distribuie doar bunuri materiale.
_ un set de instructiuni — reguli, practici etc. — prin care oamenii incearcd sa coordoneze
planurile de productie si consum.
22, Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altora depinde exclusiv de
A. diferitele inzestrari cu resurse naturale.

B. raportului dintre populatie si terenul disponibil.
C. hotararea istoricd a tarilor bogate de a fi independente economic.
D. niciuna dintre variantele de mai sus.
23. Societatile comerciale si ,regulile jocului” care le permit sa functioneze bine
A. pot fi create doar printr-un anumit plan privat sau de stat.

B. nu pot evolua decAt in societatile care se pun mai intai de acord asupra obiectivelor pe
termen hung.
C. au reprezentat in general consecintele neintentionate ale urmaririi de catre oameni a
planurilor lor.
D. de obicei, dar nu intotdeauna, au fost create prin intermediul planurilor statului.
24, ,Domnia legii”, care conform textului este o preconditie vitala pentru evolutia de succes a
unei societati de tip comercial, exista atunci cand
A. judecatorii au ultimul cuvant intr-o disputa.

B. regulile jocului sunt clare si determinate impartial.
C. exist& o lege care s& acopere orice situatie imaginabila.
D. nu exista infractiuni in societate.
25. Trasatura domniei legii subliniata de text este
. o constitutie care asigura guvernarea democratica.

regula majoritatii.
OOS
. taxarea progresiva.
. drepturi de proprietate sigure i stabilite rational, precum gi o libertate substantiala de
a schimba aceste drepturi.
101
26. Daca dezvoltarea economica determina, intr-o societate, cresterea procentului populatiei
care intra pe piata fortei de munca, probabil ca PIB-ul masurat va creste
A. in acelagi ritm cu rata de participare a fortei de munca.

B. mai rapid decat creste in societate productia reald de bunuri utile.
C. mai lent decat creste in societate productia real de bunuri utile.
D. direct proportional cu cresterea bunastarii reale.
27. Elementul subliniat in intrebarea anterioara presupune cA ratele cuantificate ale cresterii
PIB-ului in randul tarilor sarace, dar aflate in curs de dezvoltare
A. vor fi invers proportionale cu rata de imbunaitatire a ,,starii de bundstare”.

B. vor supraestima rata de imbunatatire a ,,starii de bundstare”.
C. nu vor furniza indicatii utile asupra ratei de imbunAtatire a ,,starii de bunastare”.
D. vor subestima rata de imbundatatire a ,,starii de bundstare”.
28. Modul in care economistii si statisticienii calculeaz4 PIB-ul sugereaza faptul cd datele
pentru tarile sarace
A. sunt invers relationate cu gradul de saracie.

B. exagereaza nivelul de s&racie.
C. nu reusesc sa indice intru totul nivelul de saracie.
D. nu furnizeaza informatii utile in legdtura cu saracia.
29, Atunci cand comparatiile internationale ale PIB-ului per capita sunt calculate in dolari
americani, ele furnizeaza o imagine eronata pentru ca
A. ratele predominante de schimb dintre dolar si monedele altor tari nu reusesc sa reflecte
puterea de cumparare relativa.
B. oamenii din diverse tari nu sunt familiarizati cu dolarii americani.
C. Statele Unite detin un monopol virtual al productiei de dolari americani.
D. dolarii americani pot fi cheltuiti doar in Statele Unite.
SURSE ISTORICE ALE AVUTIEI
Cele mai sarace trei tari din lume, ierarhizate utilizand acelasi criteriu, au fost Etiopia,
Congo (cunoscut pana recent ca Zair) si Tanzania. Panda la ce nivel este sdracia acestor tari
o consecinta a relatiilor inegale cu cele mai bogate tari ale Europei sau Americii de Nord?

in conformitate cu datele furnizate de Banca Mondiala, in Statele Unite, PIB-ul per capita
este de 100 de ori mai mare decat PIB-ul per capita din tari precum Bangladesh, Birmania,
Nepal si Zair. Considerati cA persoanele din clasa de mijloc din aceste tari o duc intr-adevar
mai rau decat americanul cu venituri medii? Ar putea supravietui cineva tn Statele Unite
cu un venit atat de mic? Dar in tarile mentionate? De ce aceste comparatii numerice conduc
la comparatii fundamental gresite?
in tarile foarte sarace, venitul ridicat pe care cresterea economica I-ar putea furniza ar putea
insemna diferenta dintre viata si moarte. Dar ce inseamna cresterea economicd pentru
oamenii atat de bogati ca americanii din clasa de mijloc? Care este utilitatea a doua sau trei
procente in plus pentru toata lumea, inregistrate in fiecare an?
{INTREBARI PENTRU PROFESOR
102
de vanziri care considera c4 jumatate de comision este mai bun decat niciun comision sunt
mijlocul prin care concurenta (care are la baza nivelul preturilor de pe piata) reapare dupa
ce a fost suprimata prin intelegere.
RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA D

V-ati astepta ca firmele care sunt mai eficiente decat competitorii lor sa se extinda mai
rapid? V-ati astepta ca acestea sé obtina rate mai mari de recuperare a investitiilor? Este
imposibil sé decidem doar pe baza acestor date dac& dimensiunea confera avantaje sau
daca avantajele produc extinderea.
fn toate cele trei industrii, multi producatori si vanzatori se iau la intrecere unii cu
altii pentru a furniza bunuri pe care sa le achizitioneze cumparatorii. Industriile sunt
structurate intr-o maniera care implic& o concurenta riguroasa. Totusi, in fiecare industrie
exist’ aranjamente privind stabilirea preturilor pe care consumatorii le vor plati in final:
subventionari ale preturilor pentru marfurile agricole, tarife pentru importurile de textile
si imbracdminte, practici de munca restrictive in industria constructiilor. Remarcati faptul
cA statul, prin asistenta oferita, face ca toate aceste restrictii sa fie eficace.
Capitolul 10
A. RASPUNSURI SI EXPLICATII LA INTREBARILE CU VARIANTE MULTIPLE DE

RASPUNS PE MARGINEA PRINCIPALELOR IDEI DIN CAPITOLUL 10
1. A. Caracteristica esentiala a unei externalitati este aceea c4 ea nu influenteaza deciziile

persoanei care o produce. Nu conteaza daca produc&torii cunosc sau nu beneficiile/
costurile deversarii: le pot cunoaste, dar este posibil sa nu le pese de ele. Simplul fapt ca
aceste costuri sau beneficii se rasfrang asupra altor oameni decat actorul respectiv nu
distinge in vreun fel o externalitate. Actorii ti platesc adesea pe oameni pentru a accepta
costurile pe care le genereaza (pentru a curata dupa ei, de exemplu, sau pur si simplu
pentru a lucra pentru ei); si oricine ,,intra in afaceri” intentioneaza sa genereze beneficii
pentru altii — pentru a putea ,,vinde” acele beneficii. Astfel de costuri si beneficii nu
reprezinta externalitati.
D. Generozitatea si consideratia arataté celor din jur, precum si respectul fata de lege vor
tinde s4 reduc& externalitatile. Dar este important si vedem c& ele nu sunt exclusiv
si poate nici in principal consecinta comportamentului non-etic. Ele sunt consecinta
costurilor tranzactiei care fac imposibil (sau cel putin prea costisitor) de aranjat lumea
astfel incdt actorii sA tind cont de toate costurile si beneficiile pe care le genereaza
deciziile lor.
C. Tindem s& ne gandim la proprietate ca la ceva care creeaza beneficii si uitam ca aceasta
presupune si o responsabilitate. Cei care se afla in posesia unei resurse sunt stimulati
s& genereze beneficii cu ajutorul acesteia si s4 mentina scazute costurile asociate cu
utilizarea ei.
A. Zgomotul nu trebuie sd se situeze peste un nivel tolerabil legal sau fiziologic pentru a fi
neplacut. Purtarea unor dispozitive de protectie poate reduce disconfortul, dar numai
prin crearea unei neplaceri de alt tip. Zgomotul nu este o externalitate pentru cei care se
147
ocupa de bagaje, pentru ca angajatorii lor (care genereaza zgomotul) si ceilalti lucratori
il iau in considerare si ii platesc pentru a-l accepta.
A. Eliminarea completa a externalitatilor negative ar solicita la minimum o completa

reconciliere a diferitelor optiuni pe care oamenii le au in legatura cu ceea ce sunt
indreptatiti sé facd. Acest lucru este destul de dificil chiar si in cazul lui Robinson Crusoe
si Vineri pe o insula; este de neconceput intr-o societate urbana. Desigur, acest lucru
nu garanteaza ca persoanele cu drept de vot s-ar astepta ca statul sa le indeplineasca
munca.
D. Negocierea sau schimbul voluntar nu pot continua eficace decat daca ambele parti
cunosce ceea ce au de oferit si se pot baza pe faptul ca si cealalté parte detine o informatie
similaré. Daca drepturile de proprietate nu sunt clar definite, partile nu vor avea acea
informatie. Oamenii vor gasi cé este mult mai dificil s4 facaé compromisuri pentru a
reduce costurile pe care si le impun reciproc.
B. Legislatia si hotararile judecatoresti sunt amandoua capabile sa defineasca drepturile in

mod clar. Ambele proceduri presupun costuri singulare. $i niciuna nu este mai potrivita
decat cealalta pentru a-i satisface pe toti. Dar hotararile judecatoresti au avantajul ca
rezultatele lor tind sa fie mai predictibile. Schimbarile neasteptate ale drepturilor de
proprietate creeaza profituri si pierderi neasteptate prin cresterea incertitudinii cu care
se confrunta decidentii.
C. Atunci cand apare o noua situatie, pentru care nu exista niciun precedent adecvat, este
posibil ca regulile stabilite de mult timp sa nu furnizeze orientari potrivite. Atunci cand
circumstantele s-au schimbat in mod radical, regulile nou concepute sau drepturile
de proprietate nou definite ar putea fi mai eficiente decat adjudecarea conservarii
continuitatii asteptarilor, mentinand incertitudinea minima, promovand eficienta
si furnizand solutii percepute ca fiind corecte. Dar negocierea va continua sa fie o
importantaé procedura pentru reducerea externalitatilor negative.
A. Aceastaare legatura cu ultima fraza din raspunsul precedent. O cantitate mare de informatii
care nu va fi disponibila pentru legislatori poate fi utilizata pentru a reduce externalitatile
negative dupa ce legislatia a stabilit noile drepturi de proprietate. Restrictiile detaliate i-ar
putea impiedica pe oameni sa incheie aranjamente reciproc avantajoase prin care sa isi
indeplineasca obiectivele dezirabile cu un cost mai mic. Orice legislatie care repartizeaza
drepturile de proprietate va redistribui avutia. Optiunea B este gresita deoarece eficienta,
ca si corectitudinea, depind, in parte, de preferintele subiective.
RASPUNSURI LA TESTUL DIN CADRUL CAPITOLULUI 10
1 oA 6. C 11.C 16. A 21.C

2. D 7. C 12. B 17. B 22.D
3. D 8. C 13. C 18. D 23.C
4. C 9. B 14.C 19. D 24. A
5. C 10. B 15. C 20. B
RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA C
1,01 $
2,01 $
148
3,01 $
Procentul taxei care este cel mai apropiat corespunde valorii de 9,50 $. La aceasta rata,
Fabrica A va elimina aproximativ 12.500 de unitati pe luna; Fabrica B — aproximativ 5.000
de unitati si Fabrica C - 2.500 de unitati. Eliminarea tuturor unitatilor suplimentare ii
va costa pe care cei care emit substante toxice mai mult decat taxa pe care trebuie sa 0
plateasca, astfel incat ei vor alege s4 plateasca taxa respectiva. Graficul de mai jos incearca
sa ilustreze aceste rezultate.
O tax de 12 $ per unitate va fi foarte aproape de atingerea tintei. Fabrica A va dori sa

elimine 15.000 de unitati toxice; Fabrica B isi va reduce emisiile cu aproximativ 22.500, iar
Fabrica C va elimina 2.500 de unitati toxice.
Costul total al reducerii emisiilor in orice mod va fi egal cu suma costurilor marginale
ale procesului sau ale zonelor situate cel mai aproape sub curbele costurilor marginale.
Odata ce Fabrica C si-a redus emisiile cu 30.000, continuarea reducerii lor ii va costa mai
Costul per unitate al eliminarii emisiilor

Fabrica A Fabrica B| Fabrica C
$25
20
15
Costul
pentru Fabrica C
pentru eliminarea
ultimelor
2.500 de unitati
10
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Reducerea lunara in mii
149
mult de 20 $ per unitate. Sistemul de impozitare este mai putin costisitor pentru cA nu
solicité ca unii sa desfasoare actiuni la costuri ridicate, in timp ce altii le-ar putea derula cu
costuri mai mici. Taxele platite compenseaza atunci dezavantajele suportate de comunitate
in urma emisiilor toxice emise de Fabrica C.
RASPUNSURI LA {NTREBARILE DIN SECTIUNEA D

Tratand poluarea ca pe un cost pentru oameni, parem sa ignoram o mare parte dintre
pagubele produse mediului. Daca excluderea este arbitrara, este o alt’ problema.
Aceasta abordare subliniaz4 natura problemei pentru politicile publice si atrage
atentia asupra conditiilor necesare pentru formularea unei solutii. Oamenii se plang
in legaturad cu foarte multe activitaéti care nu provoacd pagube pentru mediu (de
exemplu, un vecin care tine cauciucuri uzate in curtea din fata casei) si nu se plang
in legatura cu alte activitati care dauneaza mediului (de exemplu, organizarea unor
excursii sau drumetii in anumite zone tinde sa afecteze un mediu fragil). O problema
privind politicile apare doar atunci cand oamenii se plang, protesteaz& si spun ,,Nu
ai niciun drept sa faci acest lucru”.
Textul incearca sA se concentreze asupra acestei probleme si a solutiei pentru ea.

Desigur, ar putea fi argumentat ca si plantele si animalele au anumite drepturi sau,
mai plauzibil, cA oamenii au anumite obligatii faté de acestea. In practica, plantele si
animalele nu dispun de fapt de nicio modalitate de a-si exprima drepturile pe care le-ar
putea avea, cu exceptia situatiei in care oamenii pledeaza pentru cauza lor. Atunci cand
clubul Sierra incearca s4 impiedice taierea padurilor pentru a proteja o bufnita-patata,
drepturile de proprietate din acest conflict si care vor fi exprimate in fata curtii de
judecata vor apartine celor care ar putea beneficia de pe urma taierii p&durilor sau
de pe urma prezervarii habitatului bufnitei-patate. Daca o persoana sau un grup de
persoane decide ca raul pe care deversarile industriale il produc plantelor si animalelor
ti lezeaza, chiar daca acesta se petrece doar in incinta firmei respective, ei pot incerca
sa opreasca acest lucru. Pot intreprinde aceasta actiune doar daca isi afirma un anumit
drept. Daca nu pot demonstra ca au un drept legitim, orice incercare de a interveni in
justitie nu va avea succes.
Ideea principala a textului este ca drepturile trebuie definite atunci cand situatia este noua
si drepturile trebuie descoperite. Dar legislatia nu va reusi tntotdeauna sa defineasca foarte
clar drepturile; si este posibil ca definirea cat mai vaga a drepturilor de proprietate sa fie
in interesul legislatorilor alesi. Solicitarea declaratiilor de impact asupra mediului este un
foarte bun exemplu.
Reticent in legdtura cu luarea unei pozitii clare privind problemele complexe si

controversate pentru ca acestea ar putea crea rivalitati, Congresul a optat in 1970 pentru
solicitarea declaratiilor de impact asupra mediului (EIS). Cine ar putea identifica greseala
in legatura cu acest lucru? Nu este dezirabil ca majoritatea deciziilor de dezvoltare sa nu fie
luate pana cand impactul asupra mediului nu a fost evaluat? Totusi, in practicd, cerinta EIS
ofera aproape oricui un drept de proprietate vag in orice decizie major si de aceea creeaza
incertitudini gi costuri enorme. Deciziile ar putea fi intrerupte de oricine care nu este de
acord cu ele, pe baza argumentului c4 declaratia privind impactul asupra mediului nu a
fost completata. Desigur, nicio descriere a impactului de mediu al unei decizii nu poate fi
vreodata completa.
150
Capitolul 11
A. RASPUNSURI SI EXPLICATI LA iNTREBARILE CU VARIANTE MULTIPLE DE

1. D. Poate fi si deseori este in interesul personal al unui oficial de stat sa serveasca interesul
public cu dedicare si cu un important sacrificiu personal. Teoria economica nu pretinde
c& nimAnui nu ii pasa de interesul public, ci doar ca functionarii alesi gi numiti il vor
urmdri mai atent atunci cand este in interesul lor personal sa faca acest lucru. Toti acorda
atentie impactului estimat al actiunilor lor pentru propriile pozitii. Faptul pentru care
sunt nevoiti adesea s4 concureze cu altii pentru joburile lor sau pentru alocarile de buget
ji va determina, in anumite circumstante, sa serveasca mai eficient interesul public. Dar
in alte circumstante, ti va determina sa sacrifice interesul public pentru a-gi mari sansele
de a fi realesi sau si asigure o legadtura mai apropiata.
. Optiunea B este gresita, pentru cd alc&tuirea regulilor statului este ea insagi bazata
pe regulile deja existente — nu doar pe regulile constitutionale, acolo unde exista o
constitutie, dar de asemenea este bazata pe regulile referitoare la drepturi si justitie,
care sunt presupuse de orice proces de alcatuire a legilor. Optiunea C este gresita din
acelasi motiv; guvernele sunt uneori inlaturate, in mod pagnic sau violent, de catre ceea
ce se dovedeste a fi o autoritate suprema. Ceea ce distinge institutia statului de alte
institutii este dreptul de coercitie.
. Forta sau coercitia sunt uneori eficace in reducerea costurilor de tranzactionare, care
reprezintA costurile aranjarii unor schimburi reciproc avantajoase. Daca ne bazam
in intregime pe cooperarea voluntar4, uneori va fi foarte costisitor sa li excludem pe
,calatorii clandestini” (oamenii care doresc s& consume un bun fara s4 contribuie la
producerea lui), astfel incat bunul nu va fi produs in absenta coercitiei.
. Actiunile de coercitie ale statului apar in ultima instanta in urma actiunilor voluntare
derulate de oameni: cetateni, functionari alesi, angajatii statului. Problemele create de
_calatorii clandestini” afecteaza formarea si administrarea politicilor de stat. Acest lucru
nu transforma in mod inevitabil actiunile statului tn unele ineficiente, dar altereaza
aceste actiuni gi le face sa reflecte mai putin opinia majoritatii.
. Multi oameni care cred cu adevarat c4 alegerea unui presedinte este mult mai importanta
pentru ei decat alegerea unei masini noi stiu de asemenea ca efortul pe care il depun
cercetand calific4rile candidatilor prezidentiali nu va avea aproape cu siguranta niciun
efect asupra rezultatului alegerilor.
C. Cantitatea de timp, bani sau alte resurse pe care oamenii vor fi dispusi sa le investeasca
in eforturile menite sa afecteze rezultatul unei anumite probleme depinde foarte mult de
dimensiunea beneficiului pe care il anticipeaza ca o consecinta actiunii lor (costisitoare).
Producatorii asteapta foarte multe beneficii din foarte putine surse; consumatorii asteapta
beneficii foarte mici din mai multe surse. De aceea, pentru orice chestiune singulara,
produc&torii afectati sunt inclinati sé isi facA punctele de vedere cunoscute si sa le
accentueze insistent.
151
B. RASPUNSURILA TESTUL DIN CADRUL CAPITOLULUI 11
1. D 8 A 15. B 22. C 29.C
2. D 9 A 16. A 23. C 30. D
3. B 10. C 17. B 24. C 31. B
4. B 11.C 18.C 25. C 32.C
5. B I2A 19.D 26. C
6. E 13. C 20. C 27.D
7. C 14. D 21.D 28. D
C. RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA C
1. Toataé lumea beneficiaza de pe urma faptului ca telefonul se opreste din sunat. Bo (sau orice
alta persoand careia ti este destinat apelul) primeste un beneficiu suplimentar substantial,
sub forma informatiei valorificate de la prietenul sau.
2. Pentru persoana care igi intrerupe munca pentru a raspunde la telefon, acest lucru implica
un cost. Chiar daca intreruperea este mai putin costisitoare pentru fiecare membru in
comparatie cu sunatul continuu, fiecare dintre ei spera ca altcineva va accepta costul si va
ridica receptorul.
3. Da, probabil ca va fi manat de un stimulent mai puternic, dar de asemenea, va fi si mai

motivat sa scoata telefonul din priza atunci cand nu se uita nimeni.
4. Cat de sigur este Bo ca acel apel este pentru el? O probabilitate de 1 la 30 a unui beneficiu
mai mare devine un beneficiu mult mai mic.
5. Cei care adord s4 mearga la intruniri pentru a se auzi vorbind si a caror participare
constanta ii determina pe ceilalti membrii sa gaseascA scuze pentru absenta vor dori sa
participe. (,,Pana la urméa, care ar fi diferenta daca nu voi fi acalo?”)
6. Persoana care raspunde la telefon va tine evidenta apelurilor primite si va prezenta fiecdrui
membru o factura la sfarsitul lunii. Totusi, observati cum costurile de tranzactionare se extind:
evidenta apelurilor, facturare, neintelegeri si incertitudine suplimentara pentru toate partile.
7. Trebuie sd le descoperiti in cadrul acestei povestiri a lui Bo Veene. V-ati gandit la drepturile
de proprietate ale membrului Fratiei Mu Mu care este langa telefon si il deconecteaza pe
ascuns? Ati luat in considerare dificultatile inerente intr-un sistem al ,,asteptarii randului”
sau al refuzului de a raspunde la apeluri pentru persoanele care nu raspund la telefon atunci
cand este randul lor? Ati observat cum organizarea coercitiei pentru a rezolva problemele
generate de ,,calatorii clandestini” implica anumite costuri de tranzactionare, precum si
propriile probleme privind gestionarea ,,calatorilor clandestini’? Ati reflectat asupra faptului
ca oamenii beneficiaza in cantitati diferite de bunuri oferite prin contributiile impuse? Stiti de
ce atat de multi membri aleg sa plateasca pentru un apel privat, in ciuda pretinsei lor stari de
saracie? Este acest lucru o dovada de risipa si ineficientaé? Daca considerati ca da, probabil ca
pretindeti cd nu exista costurile de tranzactionare. Sau presupuneti ca ele trebuie sa existe si
ca oamenii nu trebuie sa se comporte ca niste ,,calatori clandestini”?
D. RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA D

1. Pe masura ce functionarii de stat beneficiaza de libertate in alocarea beneficiilor finantate
pe baza de taxe, acestia vor avea o oarecare putere sa aloce beneficiile in modalitati care le
promoveaza cel mai bine interesele personale, oricare ar fi acestea. Acesta este principalul
152
motiv pentru care partidele politice neaga atat de des renumirea unui executiv care doreste
sa fie reales: cel care detine functia respectiva detine drepturi de proprietate substantiale in
ceea ce priveste puterea de a accepta sau retine beneficii importante.
Jane Byrne detinea si ea drepturi importante de proprietate in calitate de primar al orasului

Chicago. Printre alte drepturi, putea sa ii influenteze pe ceilalti colegi de partid, utilizand
puterea si influenta functiei sale in modalitati care ar fi putut afecta semnificativ rezultatul
procesului de desemnare a candidatilor in Partidul Democrat. Desigur ca detinerea acestor
,drepturi de proprietate” a facut ca secretarul Goldschmidt sa fie mai preocupat in legatura
cu Jane Byrne decat cu locuitorii anonimi.
Ati putea dezvolta si mai mult analiza, intrebandu-va de ce Neil Goldschmidt a considerat
in 1979 cd este in interesul siu sa sustina realegerea in functie a lui Jimmy Carter. Ce drepturi
de proprietate ale presedintelui Carter ajuta la explicarea atitudinii lui Goldschmidt?
intrebarea a fost ganditd pentru a va determina sa reflectati asupra multiplelor proceduri

pe care le utilizim pentru a-i determina pe altii sA internalizeze externalitatile atunci cand
avem relatii stranse cu acei oameni. Majoritatea oamenilor au o ,,responsabilitate mai
mica”, ceea ce inseamna c& genereaz4 mai multe costuri externe si mai putine beneficii
pentru ceilalti ,,atunci cand nu le cunoaste nimeni”. Binecunoscuta presiune sociala care
exista intr-un oras mic nu exista la acelasi nivel intr-un oras mare. in consecinta, oamenii
care traiesc in orase mici vor alege adesea s4 actioneze in moduri circumspecte. Daca se
muta intr-un oras mare, totusi, este posibil ca niste costuri de tranzactionare suplimentare
care apar sa ii determine sa se comporte intr-o maniera care aduce beneficii comunitatii.
Capitolul 12
A. RASPUNSURI SI EXPLICATIT LA INTREBARILE CU VARIANTE MULTIPLE DE

1. D. in contul venitului national, productia total si venitul total sunt prin definitie egale.
Si din moment ce se presupune ca toate rezultatele productiei vor fi cumparate de
catre cineva (producatorii ,,achizitioneaza” propriile bunuri nevandute si le adauga la
stocuri), cheltuielile totale cu noile bunuri finale vor fi de asemenea egale cu productia
totala si venitul total.
D. PIB-ul creste prin valoarea de piata a bunului final — in acest caz, 500 $. Da, biblioteca
este un bun finit odata ce taietorul de lemne a terminat lucrul la ea. Dar nu are statut
de bun final pana cand nu este achizitionata fara intentia de a fi revanduta — in acest
exemplu, de catre cineva care o cumpara de la retailer. Observati cA in acest exemplu,
pretul de 500 $ reflecta de asemenea valoarea adaugata prin intermediul fiecarui stadiu
al productiei. (Puteti determina valorile adaugate de taietorul de lemne, de proprietarul
fabricii de cherestea, de tamplar si de retailer? Iata care sunt raspunsurile: valoarea
adaugata de taietorul de lemne = 60 $; de proprietarul fabricii de cherestea = 20 $; de
tamplar = 220 $; de retailer =200 $. Valoarea adaugata totala este de 500 $).
D. Deflatorul implicit al PIB-ului este egal cu PIB-ul nominal impartit la PIB-ul real si
inmultit cu 100. fn acest caz, el este 110, ceea ce indica faptul ca preturile bunurilor
produse in acest an au fost cu 110% mai mari decat preturile anului de referinta.
153
4, C. Daca ar fi adevarat ca inflatia rezulta doar dintr-o cerere totald excesiva si recesiunea
doar dintr-o cerere totala neadecvata, atunci ar fi fost dificila previzionarea aparitiei lor
simultane. Dar, de vreme ce ambele au aparut simultan — si intr-un mod spectaculos,
in Statele Unite, intre 1974 si 1975 - explicatia prin intermediul cererii totale este
neadecvata.
. Sane reamintim ca inflatia este o scadere a puterii de cumparare a banilor. O economie

bazata pe barter este prin definitie 0 economie in care nu exista o instanté monetara.
Dar, pentru ca acest lucru sa aiba sens, va rugdm sa luati in considerare urmatorul
exemplu. SA presupunem ca un mar poate fi oferit la schimb pentru o portocala. Sa
presupunem ca se schimba ceva, astfel incat acum va fi necesar sa dati la schimb doua
mere pentru o portocala. Observati ca pretul platit in mere pentru portocale tocmai a
crescut (pentru ca acum va trebui sd schimbati doua mere pentru o singura portocala).
Poate fi numita aceasta situatie inflatie? Ei bine, trebuie sa recunoasteti de asemenea
ca pretul platit in portocale pentru mere a scazut (acum puteti obtine un mar dand la
schimb doar 0 jumatate de portocala). ,,Pretul” relativ al merelor si al portocalelor s-a
modificat. Inflatia propriu-zisd poate apdrea doar intr-o economie in care se folosesc
bani pentru ca banii servesc drept un mijloc general de schimb si banii se raspandesc pe
toate pietele. Ceva se intémpla in economie astfel incat genereaza diminuarea valorii de
schimb a acestui mijloc general de schimb si aceasta scadere a valorii va fi perceputa ca
o crestere generala pe piata preturilor pentru bunurile si serviciile care pot fi camparate
cu bani.
. Retineti ca toti participantii de pe piaté utilizeaza semnalele oferite de preturi ca

modalitati care ii ajutaé sa se informeze si sa tsi orienteze actiunile in calitate de
consumatori, furnizori de resurse sau antreprenori in céutare de profit. Preturile
relative de pe piata ne ajuta sa ne valorificam actiunile prin faptul cA ne permit
sa evaluam mai clar sau sa calculém corect costurile de oportunitate. Orice
schimbari neasteptate ale valorii banilor (de exemplu, inflatie-neasteptata, deflatie
sau reducere a inflatiei) vor determina oamenii sa identifice, s4 interpreteze sau sa
calculeze gresit semnele oferite de preturi. O modalitate de a ne gandi la bani este
aceea cd ei ne furnizeaza o ,rigla” care ne ajutaé sA ,mdsuram” raritatea relativa
a bunurilor si serviciilor. Dar inflatia neasteptata, deflatia sau reducerea inflatiei
inseamna ca ,,aceasta unitate de masura” se schimba in timp fara ca noi sa fim in
totalitate constienti de acest lucru. Ar fi ca si cum am folosi 0 rigla de 12 inci pentru
a masura 30,5 cm, fara s4 stim ca rigla insdsi isi modifica lungimea (sa spunem ca
va creste la 12,5; 13 sau 13,5 inci) in timp ce persoana care masoara va continua sa
creada ca masoara doar 30,5 cm.
. Acest punct creeaza confuzii in randul multor elevi care studiaza economia. In analiza
cererii si a ofertei, conceptele se refera intotdeauna la intentii. Astfel incat cererea totala
inseamna cheltuielile pe care familiile, firmele si statul doresc sa le suporte. Totusi,
daca firmele ajung sa ,,isi cumpere” singure produsele pe care contau sd le vanda
altora, vor efectua niste cheltuieli neprevazute; prin urmare, se vor trezi cu stocuri
mai mari de bunuri finite decat si-ar fi dorit s4 aiba. Astfel, ca reactie, firmele si-ar
putea reduce productia. Daca, in mod colectiv, familiile doresc s4 cumpere 0 cantitate
de bunuri mai mare decat cea oferita, la final vor descoperi ca se afld in posesia unui
numdar mai mic de bunuri decat si-ar fi dorit. Acest lucru se intampla adesea atunci
cand concurenta pentru bunurile disponibile in cantitati limitate m&reste preturile
atat de mult, incat familiile cheltuiesc toti banii pe care au intentionat sa ii cheltuiasca,
dar, in schimbul lor, primesc o cantitate mai mica de bunuri reale comparativ cu cea
anticipata.
154
B. RASPUNSURI PENTRU TESTUL DIN CADRUL CAPITOLULUI 12
1A 8. B 15. D 22. D 29.C
2. C 9. B 16. A 23. D 30. A
3. D 10. A 17.C 24. C 31.A
4. B 11. B 18. B 25. E 32. B
5. C 12.D 19.B 26. B 33. B
6. B 13. C 20. C 27,C
7. A 14.C 21. A 28. D
RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA C

Deflatorul PIB in anul 1 ar fi 25. PIB-ul real in anul 2 ar fi de 2.400 miliarde $. PIB-ul nominal
in anul 3 ar fi de 3.000 miliarde $. PIB-ul real in anul 4 ar fi de 3.200 miliarde $.
RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA D
Aceasta este o intrebare larg dezbatuta de profesionistii din economie, intrebare la care
nu se poate raspunde in totalitate in acest moment. Vom arata in urmatoarele capitole ca
schimbArile neasteptate in ceea ce priveste bugetul unei tari pot conduce la ,,un set de erori”
printre membrii societatii. Un lucru obisnuit pentru toate pietele este determinarea unei
lipse a coordonarii planului la nivelul intregului sistem — ceea ce poate arata ca 0 recesiune,
o inflatie sau ambele. Acel lucru ,,comun tuturor pietelor” este chiar stocul monetar.
Probabil ca4 nu veti agrea aceasta metoda, dar sustinem ca cea mai buna modalitate de a
raspunde la aceasta intrebare este printr-o alta intrebare: V-ati putea gandi la o alternativa
mai buna de a masura performanta economica de ansamblu a unei tari? De-a lungul
timpului, tocmai datorita tuturor slabiciunilor sale, economistii au dorit sa lucreze cu
PIB-ul. Se pare ca nu au gasit inca o metoda mai eficienta de masurare.
Capitolul 13
A. RASPUNSURI SI EXPLICATII LA [NTREBARILE CU VARIANTE MULTIPLE DE

1. B. Marx a sustinut ca ,,acumularea primitiva”, construirea capitalului si a puterii care

lanseaza cresterea economica, a avut loc prin forta si violenta. Trecutul istoric al
tarilor europene care au pus bazele cresterii economice este departe de a fi unul
fara cusur. Adesea, tarile imperialiste au utilizat puterea militara in moduri care
au distrus avutia altor tari pentru a promova interesele propriilor comercianti.
Dar aceste politici au fost uneori pe cat de crude, pe atat de gresite si nu au creat
castiguri foarte mari pentru tarile care le-au aplicat. Eforturile oneste ale propriilor
oameni au reprezentat o sursa majora de ,,acumulare primitiva”. Din pacate, nu este
adevarat cA pentru cresterea economica ar fi necesara democratia politica. Procesul
democratic genereaza adesea politici economice cu vederi inguste, care intarzie in
mod serios cresterea economica, mai ales din motivele discutate in Capitolul 11.
Dar retragerea statului din arena economicé nu garanteaza cresterea economica.
Conform lui Adam Smith, un critic de temut al interventiilor statului in economie,
statul a avut de indeplinit trei sarcini importante: stabilirea unui sistem de aparare
nationala, mentinerea unui sistem intern de justitie, furnizarea acelor servicii si
155
institutii publice care, desi aveau potentialul de a fi foarte benefice pentru societate,
nu puteau fi oferite profitabil prin interesele private. Atunci cand reflectati mai
atent asupra acestor argumente, va dati seama ca Smith solicita statului sa produca
bunurile care nu pot fi oferite exclusiv celor care platesc pentru ele, pentru ca acestea
genereaza externalitati pozitive care incurajeazd comportamentul de_,,calator
clandestin”.
. Drepturile de proprietate sigure sunt un avantajesential al regulilorlegale. Intr-o societate

in care oamenii trebuie sa isi faca griji in legatura cu posibilitatea ca proprietatea lor sa
fie furata sau confiscata, ei vor ascunde mai des resursele si nu le vor utiliza in situatii
transparente si usor evaluabile. Un sistem de guvernare care ia deciziile in mod arbitrar,
decizii bazate pe nimic altceva decat pe vointa sau pe interesele autoritatilor, incalca in
mod evident prevederile legale. Atunci cand pentru orice lucru este necesara o licenta
din partea statului, oportunitatile functionarilor publici de a lua decizii arbitrare, care
sunt profitabile pentru ei insigi, se multiplica. O problema legata de democratie este ca
aceasta creeaza uneori stimulente pentru functionarii publici de a se comporta arbitrar
— situatii la care ati fost probabil si voi martori.
. Investitia straind poate compensa o parte din lipsa abilitatii sau disponibilitatii
oamenilor cu venituri mici de a-si reduce consumul pentru a acumula economii si a le
adauga la capitalul national. Educatia se adauga la stocul de ,,capital uman’” vital.
. Strainii care nu sunt bine informati fie nu vor investi, fie vor gasi pe cineva din tara
respectiva care sa le directioneze investitiile. Putini oameni vor investi o suma
considerabila in proiecte fara a sti ceva despre potentialul acestora. Guvernele si
agentiile internationale au o probabilitate mai mare de a investi fara a cunoaste in ce
se implica, pentru ca investitorii nu isi risca propriile resurse. Atasarea conditiilor ar
putea reprezenta un lucru bun pentru o tara saraca daca impiedica statul sau elitele
private din acea tara sa repartizeze gresit capitalul in moduri care avantajeaza elitele
fara sa promoveze prea mult cresterea economica. Presupozitia ca oamenii pot obtine
beneficii doar din ceea ce castiga si nu si din ceea ce li se ofera ar putea furniza o nota
de precautie, acest lucru nefiind insa valabil in toate cazurile, dar fiind necesar a fi luat
in considerare.
. O productie mai micd patrunde pe piata in tarile sarace; productia unui PIB mai mare
poate inrautati si imbunatati situatia oamenilor in acelasi timp; si ratele de schimb vor
reprezenta adesea gresit puterea relativa de cumparare.
. Suna rau sa spunem ca ,,strdinii au pus stapanire pe resursele noastre”; suna diferit daca
spunem ca ,,strainii au investit extensiv in tara noastra”. Notiunea ca pentru cresterea
economica era necesar un plan comprehensiv, in special in tarile slab dezvoltate, a fost
impartasita la nivel mondial timp de cativa ani dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial;
acum, foarte multi observatori considera cé aceasta credintaé este mai aproape de partea
opusa a adevarului. in timp ce cresterea populatiei genereaza probleme grave in multe
tari din lumea de astazi, exista tari bogate cu coeficienti ridicati ai populatiei comparativ
cu resursele naturale si tari saérace cu coeficienti ridicati ai resurselor raportate la
populatie. Putini studenti informati in legatura cu cresterea economica vor pune totusi
la indoiala faptul ca stabilirea regulilor legale este vitala pentru orice tara care doreste
sa accelereze cresterea economica.
156
B. RASPUNSURI PENTRU TESTUL DIN CADRUL CAPITOLULUI 13
1 6¢C 7. D 13.C 19. D 25. D

2, A 8. D 14.B 20..C 26, B
3. D 9. B 15. B 21.D 27. B
4. C€ 10. C 16. D 22. D 28. B
5. D W.C 17.A 23..C 29. B
6. C 12.C 18. C 24. B
C. RASPUNSURI LA INTREBARILE DIN SECTIUNEA C
1. Etiopia este una dintre tarile africane care nu a facut niciodata parte dintr-un imperiu
colonial european. Congo a fost o parte a imperiului belgian, prost gestionata si exploatata
irational. Tanzania a facut parte din imperiul britanic pana dupa al Doilea Razboi Mondial
si apoi a primit mai mult ajutor international per capita decat oricare dintre tarile slab
dezvoltate ale lumii. Ar putea parea ca istoria conduce la saracie in multe feluri. Poate ca ar
fi mai bine s4 ldsim deoparte trecutul si sa ne intrebém ce am putea face in prezent pentru
a produce crestere economica in viitor. Aceia care insisté sa nu fie uitat trecutul colonial
pentru c doresc ca farile vestice sa se simt4 vinovate ar trebui sa observe ca Singapore,
care a fost de asemenea parte a imperiului britanic, are acum cele mai mari venituri per
capita din lume.
D. RASPUNSURI LA {NTREBARILE DIN SECTIUNEA D

1. Aicinu se pune problema saraciei majoritatii din aceste tari, pentru ca aceasta este evidenta.
Mai degraba, intrebarea vizeaza validitatea comparatiei dintre PIB-ul per capita al unei
economii industrializate si cel al unei tari in care consumul unui numar mai mic de oameni
este obtinut pe piata. PIB-ul per capita in Statele Unite este in prezent de 30.000 de dolari.
Totusi, o mare parte din acesta nu este disponibil pentru consum, pentru ca PIB-ul include
bunurile militare, bunurile de investitii si asa mai departe. in Statele Unite, cheltuielile
aferente consumului per capita reprezinté de obicei aproximativ doua treimi din PIB-ul
per capita. Astfel, 1% din consumul Statelor Unite ar reprezenta aproximativ 200 $ pe an.
Nimeni nu ar putea supravietui cu un venit atat de mic. Din moment ce aceasta este o medie
(aritmetica), foarte multi oameni din aceste tari vor fi nevoiti s4 accepte chiar si venituri
anuale mai mici. Acest lucru este imposibil. Oamenii din aceste tari chiar supravietuiesc.
De exemplu, rata de crestere a populatiei din Bangladesh — una dintre cele mai sarace tari -
a fost de aproximativ 2,5% pe parcursul ultimului deceniu. Rezulta ca venitul real ar trebui
sa fie considerabil mai mare decat sugereaza cifrele.
2. Majoritatea oamenilor, chiar dacd recunosc sau nu, permit ca nivelul lor perceput de
bun&stare s& depinda foarte mult de comparatiile cu altii. Nu ne dorim sa ramanem in
urm& si ne-ar placea sd ii depasim mai rapid pe cei relevanti, cu care ne comparam. Daca
toat& lumea se imbogateste cu 2-3% in fiecare an, ne-am putea dubla venitul real in 25 sau
30 de ani si am putea descoperi ca nu ne aflam intr-o situatie mai buna decat cea initiala.
Este cresterea economica in tarile bogate un joc cu suma nula? Ne-am putea imbunatati cu
totii situatia daca am fi mai relaxati, dacé am lucra mai putin si dacé am adera la Societatea
Cresterii Economice Zero? Pentru un argument recent si provocator, care sa insoteasca
aceste randuri, puteti consulta cartea unui foarte bun economist, Robert Frank, Luxury
Fever: Why Money Fails to Satisfy in an Era of Excess.
Distinsul teoretician al economiei Frank Knight a sustinut adesea ca pentru oamenii din
t&rile dezvoltate, activitatea economicd seaman cu un joc gi obiectivul este acela de a
cAstiga. Dar jocul trebuia sa fie unul bun si un joc bun, un joc distractiv, un joc care produce
157
satisfactie reala trebuie sa se bazeze pe 0 combinatie potrivita intre abilitati si noroc, trebuie
sa ofere tuturor participantilor sansa de a castiga si trebuie jucat de oameni cu fairplay.
Capitolul 14
A. RASPUNSURI SI EXPLICATIT LA INTREBARILE CU VARIANTE MULTIPLE DE

1. D. Povestirea lui R.A. Radford referitoare la evolutia si utilizarea banilor in circumstante

deosebit de dificile indica puterea stimulentelor care opereaza pentru a crea un sistem
monetar oriunde oamenii se asteapté sa castige prin comertul extensiv. Ineficienta
barterului devine rapid evidenta si toata lumea incepe sa caute un lucru pe care ceilalti
ar fi dispusi sa il accepte ca mijloc de schimb.
2. D. Statul se afla adesea intr-o pozitie buna pentru a crea sau a supraveghea crearea banilor
in societate si, in acest sens, autoritatile dispun de stimulente puternice. Sustinerea
banilor de cétre obiecte cu valoare intrinseca ar putea face ca unele forme de bani sa
devina acceptabile. 5i estimarea c4 un anumit tip de bani nu se va devaloriza creste
disponibilitatea oamenilor de a-i accepta. Dar conditia necesara si suficienté este
acceptarea general.
3. D. Extinderea capacitatii de productie inseamna extinderea venitului, dar fluxul

veniturilor nu este acelasi lucru cu stocul de bani. Bancile Rezervei Federale emit
cantitate suplimentara de moneda si retrag moneda din circulatie ca raspuns la
preferinta publicului de a detine moneda fata de alte forme de bani. Actiunea de
economisire contribuie in mod simplu la mentinerea avutiei in posesia celui care
economiseste $i nu la transferarea acesteia catre alta persoana in cadrul schimbului de
bunuri. Imprumutul bancilor comerciale este principala metoda prin care sunt creati
bani suplimentari.
4. D. Un dolar din noile rezerve permite sistemului bancar sa isi extinda imprumuturile cu
mai mult de un dolar in cadrul unui sistem in care bancile pot avea garantii egale cu un
multiplu al rezervelor lor.
5. C, O banca a Rezervei Federale care achizitioneaza o obligatiune emisa de stat plateste

cu un cec semnat de ea. Atunci cand vanzatorul obligatiunii depune cecul intr-o banca
comerciala si aceasta directioneaza cecul Bancii Centrale, Banca Centrala crediteaza
contul de rezerve al bancii cu suma inscrisa pe cec. Vanzatorul dispune de acei bani
suplimentari sub forma de depozit bancar si banca comerciala, sub un sistem fractional
de rezerve, detine rezerve in exces cu ajutorul carora poate acorda imprumuturi si isi
poate extinde mai departe oferta de bani.
6. A. Astazi, functia fundamentala a cerintelor privind rezervele este de a stabili anumite

limite asupra abilitatii bancilor de a aduna stocuri de bani prin extinderea creditarii
suplimentare. Asigurarea federala a depozitelor impiedica retragerile masive din partea
deponentilor. Acum, si bancile Rezervei Federale accepta responsabilitatea mentinerii
lichiditatii bancare. Acestea pot si vor pune la dispozitia bancilor suficiente bancnote
din rezervele federale pentru a raspunde corespunzator la orice cerere de moneda din
partea deponentilor.
158
MACROECONOMIE
Teste - grilă
national
schimb fixe.



1

a) exportului net;
d) amortizării.






2

14. VPD include:

d) plata dobânzii.

a) negativă;
b) egală cu zero;
c) pozitivă.
c) consum;
e) salariile.



a) PNN şi PNB;
c) PNB şi PNN;
a) va creşte;
b) se va micşora;
3





4





c) şomajul ciclic.
a) fricţionali;
b) ciclici;
c) structurali;
d) voluntari.


5

a) PNB real;
b) PNB nominal;



precedent;
agregate:
6
reală a dobânzii?
a) 10%;
b) 20%;
c) 30% .


a) verticală;
b) orizontală;
c) crescătoare;
d) descrescătoare.
a) identice;
7
b) complementare;
c) substituibile;

a) a) planificate;
b) efective;
c) curente;
d) viitoare;
e) posibile;
f) necesare;

d) impozitele;
e) exportul net.


dreapta :

a) în stânga;
b) în dreapta.


8
d) este verticală.
creştere în:
b) venit;
c) preţuri.




a) venitului brut;


venitul disponibil.
9
avut loc:




a) pozitivă;
b) negativă;
c) constantă;




10
a) se va micşora;
b) se va mări ;


a) investiţiilor;





11







12








13



b) vinde HVS;





14

b) export net;
c) export;
d) import.




15
16
PROBLEME

mld. u.m.
1. PNB 5000,0
3. PNN ?
13. Dividende 112,3

3. Salariile 290
7. Exportul net 12
Calculaţi :

17
PNB=C+I+G+Xn=12+98+70+288+4=472
Xn=X-Import
Metoda veniturilor
PNB=27+290+131+17+32=497
PNN=PNB-A =497-18=479
A=I-In=18

Indicatorii u.m.
1. Salarii 800
8. Subvenţii 4
9. Amortizarea 20
Calculaţi:

PNB=1000
PNN=PNB-A=980
VP=VN-Vi+Transf=928
VPD=VP-Impozit=888

Indicatorii u.m.
- PNB 6200
- dobânzi 210
- chirii 170
- salarii 4800
18
- dividende 610
- subvenţii 60
Calculaţi:

VPD=VP-Impozit=5180
Determinaţi:
PNN=PNB-A=7630
Investitii=0
Importul=X-Xn=445
Determinaţi:
1. PIN;
1 PIN=PNB-A=6000-170=5830u.m
2 Imp=Ex-Xn=260-(-80)=340
Xn=Ex-Imp
3 Ib=In+A
In=Ib-A=2480-170=2310 u.m
4. PIB=G+C+Ib*Xn
Ib=PIB-C-G-Xn=6000-2800=800-(-80)=2480
bugetar 30 u.m.
Determinaţi:
19
1. PNN.
2. Exportul net.
3. Amortizarea.
PNN=PNB-A
Ib=In+A
A=Ib-In=1000-800=200u.m
PNN=5000-200=4800u.m
PIB=C+G+Ib+Xn
Xn=PIB-C-G-Ib=5000-3000-960-1000=40u.m
Ib=In+A
A=200u.m
Determinaţi:
3. PIN.
Ib=PIB-C-G-Xn=9000-4600-2100-125=2165u.m
Imp=Ex-Xn=570-125=445u.m
Xn=Ex-Imp
PIN=PIB-A=9000-270=8730u.m
A 15 1 20 1
B 5 1 8 2
C 10 2 11 4
D 1 10 2 10
Determinaţi:
1PIBn=∑Pi*Qi
n-1
PIBn = 1*15+1*5+2*10+10*1=50
n
PIBn=1*20+2*8+4*11+10*2=100
2PIBr=PIBn/IP;
IP=1*15+2*5+4*10+10*1/1*15+1*5+2*10+10*1=75/80=1,5
D=100/66,7*100%=150%
20
1 6720 6200 1,084

2 5634 5200 1,0835

1 3720 2200 1,691
2 2400 1,667

1 4820 4200 1,1476
2 4600 1,1480
Determinaţi:

2000 2009
Numărul şomerilor
Rata şomajului
Determinaţi:

Determinaţi:
21
Determinaţi:
(mlrd.u.m.)
2006 3000 3000
2007 3800 3705
2008 4125 3712,5
Determinaţi:
2005 2009
Rochii 1 10 25
Pantofi 25 0,55 2
Caiete 12 2 7
Manuale 6 12 30
Pantaloni 3 12 25
Ciorapi 5 0,20 1,2

Determinaţi:
Determinaţi:
22
600
800
1000
1200
1400
Determinaţi:
2. Economiile;
viitor.
viitor.
Determinaţi:
Determinaţi:

Determinaţi:
23
consum.
Determinaţi:
Determinaţi:
14 30
13 50
12 70
11 90
24
10 110
9 130
8 150
mlrd.u.m.
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
Determinaţi:
25
Taxele T = 100

C=50 + 0,8 Y
I = 200-10r
T = 0,25Y
G = 400
L = 0,4Y-8r
M=580
P=2
Determinaţi:
3. Soldul bugetar.
26
27
GRILE MACROECONOMIE

economice.

toate pietele;
economic.



1
genereaza urmatoarele consecinte:
a. firmele scad preturile;

urmatoarele criterii:
a. institutional ;
b. politic;
c. al proprietatii;
d. functional.


reprezentata de:

2

16. PIB:


(autoconsum);

3
nominal. F
iesiri. F




c. consumul privat;
d. consumul public.

4
c. consumul final;
d. consumul privat;

b. cheltuielile ptr servicii cresc mai incet decat cele ptr bunurile materiale;





5
33. In raport cu modul de utilizare a bunurilor de capital achizitionate, investitiile

constau in:
b. investitii nete;


denumirea de:

6
rezultatelor echilibrului economic, distingem urm. forme:

echilibru:

41. Premisele care au stat la baza investigatiilor privind echilibrul in perioada de

inceput sunt:



7


d. preturi curente;
48. In functie de interdependenta dintre indicatorii macroeconomici si efectivele

populatiei se disting urmatoarele tipuri de crestere economica:
49. Daca sporul de produse si servicii (pozitiv sau negativ) se obtin pe termen scurt
atunci avem de a face cu:
50. Intre crestere economica si dezvoltare economica exista urmatoarele deosebiri:

a. pentru definirea cresterii economice fundamentala este idea de schimbare;
schimbare;
c. pentru cresterea economica trasatura de baza este sporirea cantitativa
a venitului national.
51. Din categoria factorilor obiectivi ai cresterii si dezoltarii economice fac parte:
8
a. resursele umane;
b. educatia;
e. capitalul fizic.

parte:
a. resursele umane;
b. educatia;
e. capitalul fizic.
53. Din categoria factorilor externi ai cresterii si dezvoltarii economice fac parte:
54. Din categoria factorilor directi ai cresterii si dezvoltarii economice fac parte:
d. informatia.
55. Din categoria factorilor indirecti ai cresterii si dezvoltarii economice fac parte:
d. informatia;

c. sporul de productie se obtine prin cresterea eficientei utilizarii factorilor;

factorilor;
9

accentuat.

accentuat.
60. Criteriul de diferentiere intre tarile avansate dpdv economic si tarile in curs de
dezvoltare il reprezinta:
a. PIB/locuitor;
b. PNB/locuitor;


nationale care:
tehnic.
63. Care dintre elementele de mai jos se afla la baza deosebirilor esentiale dintre
crestere si dezvoltare economica:
a. finalitatea;
10
64. Cresterea economica este un obiectiv prioritar al oricarei politici
macroeconomice ptr ca:
populatiei.
65. Trecerea omenirii la dezvoltarea durabila este un process obiectiv determinat

de:

b. necesitatea asigurarii egalitatii sanselor generatiilor care coexista si se
succed in timp si spatiu;
d. imperativul compatibilitatii mediului creat de om cu mediul natural;
e. necesitatea de a considera omul, in primul rand ca scop al dezvoltarii si
in al doilea rand, ca mijloc.



11
c. fazele fazele evolutiei se repeta in aceeasi ordine dupa un anumit timp;
c. cuprind 2 faze;
d. cuprind 4 faze.

a. expansiunea;
b. criza;
c. depresiunea;
d. faza ascendenta;

national.

d. se inregistreaza o dinamica inalta a produsului brut si venitului national.

12
a. rata somajului;


81. Criteriile care definesc continutul si sfera de cuprindere a resurselor de munca

sunt:

b. pensionarii;
d. toate persoanele care furnizeaza forta de munca ce poate fi utilizata ptr
desfasurarea activitatilor economice.

b. someri;
13
disponibile:
a. pensionari;
85. Atunci cand oferta de forta de munca este mai mica in raport cu cererea, apare:
86. Atunci cand oferta de forta de munca este mai mare in raport cu cererea, apare:

b. intensitatea;

a. somaj partial;
b. somaj continuu;
c. somaj deghizat;
d. somaj sezonier.

a. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;
90. In functie de structurile pietei muncii si de evolutia ciclului economic decenal,

se disting:
a. somaj sezonier;
14
c. somaj ciclic;
d. somaj continuu.

a. apare din cauza miscarii neincetate a oamenilor de la o intreprindere
la alta, de la un oras la altul;
naturali.
92. Somajul ciclic:

a. apare din cauza miscarii neincetate a oamenilor de la o intreprindere la alta,
de la un oras la altul;
naturali.

naturali.

naturali.

15
naturali.

cuprinde:


c. politici de stimulare a cererii combinate cu politici de diminuare a ofertei.

numara:
ocuparii;
16
d. incurajarea intreprinderilor mici si mijlocii care angajeaza someri;
tehnologii ( retehnologizare):
a. somaj sezonier;

extinderea somajului:
a. inflatia;

daca o persoana este somera sau nu:
a. intrerupe lucrul;

somaj sunt corecte:
c. este primita o singura data atunci cand unui salariat i se desface contractul
de munca;
17


a. continutul real in aur al monedei era mai mare decat continutul nominal;
nominal;


c. un dezechilibru structural intre masa bunurilor si serviciilor si masa
monetara.
18
c. inflatia este un dezechilibru structural intre masa bunurilor si serviciilor si
masa monetara;





relatie:
19
20

politice
poporului


intarzieri dintre:

A. ratei somajului

neprelucrat era:

de monede


sterline a:
A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD

totale a societatii
comertului
A. date neadecvate


garantiilor sale
economii

prin:

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor
A. Banca Centrala
D. Guvern
de:

A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:
A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:


panicat

constitutional?
A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%
A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%
A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%

detina
detina


nesustenabile


intreaga economie
A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca

reciproce
capitalurilor
A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%

aceea ca:

pentru ca:

expansiunilor
suplimentare:


comerciale
venit
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



putea:

emitere a banilor
A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%




ca:

52) Capitalul real:

de:
A. monedele rare

C. M1 creste
A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc

decat au
A. interesul public

guvernamentale
A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:
A. haos


agregate
conflictuale
urmatoarele masuri:



poate fi obtinut



altor deponenti
deponenti
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila

dar:

A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze

localitati



D. Barterul

venit
castigat
comerciale

C. M1 creste


este:


A. M1 si M2 cresc
A. M1 si M2 cresc
din depozitele lor:



banci

real
termen scurt
pe termen scurt
productia
pe termen lung
pe termen scurt
credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc


obiectiv
B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:

actiune este:
A. rata dobanzii






ca:


A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei

perioade de timp
un moment dat

derularea acestora
produce:

de noi credite
existente
B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta





garantiilor sale
economii


agregate

A. 2 ani mai tarziu

B. 5 ani mai tarziu





ca:

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad

specifice
A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
care:




guvernamentale
A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
aproximativ:
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%

A. comercianti
B. banci


B. ratelor dobanzii









B. bancnote





BANCA:




 INFLATIA:


Inflatiei

Promisiuni de plata


PRODUC:

COMERCIALE PRIN:




Banca centrala


COMANDA

DE:
Absenta politicilor




DESFASOARA:

DOBANZII DEOARECE;







MONEDA SE NUMEA:
bilet de banca.


MULTE ORI DE CATRE:
banci

 CAPITALUL REAL:


Acceptabilitatea



350 USD




timp

COMERCIALE PRIN:

POPULATIE:

Inflatia

INFLATIEI.
5.8%




SCHIMBAREA:




INFLUENTEZE:



scurt

CU APROXIMATIV:
30%


moment dat
conflict

productia

Erau durabile
Erau transportabile
Erau atractive
Erau rare
Erau divizibile
RARE



de bani

FAPTULUI CA:



CUPRINDE:
derularea acestora

12,4%




1929), DECAT:
10 ani mai tarziu



COMERCIALE:


CONSECINTE:
Aparitia inflatiei


CENTRALA





6,12%

COMERCIALE PRIN:


POT FI
 JOBBERUL:

economii;
SOMAJ:


PROBLEMA SOMAJULUI





Mai mult de 1 dolar


M1 si M2 cresc


sa detina efectiv:






OKUN este de:
560 mld u.m
VI. Inflatia:








500 u.m. atunci:
la cresterea :
PIB-ului Romaniei
Banci
este:
195.000um
900 um.
redusa de catre

7,8%



Inflatia
6.12%
Sa o detina
14. Banii:
Rata de discount

Barterul
Venit



Facand imprumuturi
mai bine platit

350 USD
Castiga 95.000 lei

Banca Centrala
din anii 1929-1933:
80%




19%

bugetul
12,4%
rata inflatiei.
5.8%

capital si munca
Bani
lor si:
pentru ca:
30.000 lei

in scadere
PROBLEME CURS:

SOLDUL = 14.500-18.350= -3.850 mld euro

a. 82,85%
b. 120,67%
c. 70%
d. 58%

IMPORTURILOR *100
5.800/7.000*100=0,8285*100= 82,85%
a. 440 USD
b. 360 USD
c. 380 USD
d. 140 USD

IMPORTA
=300+20%*300+80= 300+60+80= 440 USD
a. 325 USD
b. 375 USD
c. 475 USD
d. 500 USD
300+ (25%*300)+100 = 300+ 75+100= 475





1.000.000 lei
25% ?

D1= D0- 25%*D0= 75%*DO= 75%*20%= 0,15=== 15%
100%-25%== D1= 75%


lei.actiuni
OPERAȚIUNE A LA HAUSSE REUSITA (A CUMPARAT IEFTIN SI ARE POSIBILITATEA DE A

VINDE MAI SCUMP)
Castigul= (45.000-40.000)*1.000= 5.000.000

Pierde -(55.000-50.000)*2.200= -11.000
Rezulat total: 5.000.0000-11.000.000 === -6.000.000
2.000.000 u.m
500.000 u.m
a) Profitul= (1.300-1.150)*10.000= 150*10.000= 1.500.000
500.000
c) Pretul= 1.200, castiga= (1.200-1.150)*10.000
varianta corecta


100] = 4,3% - 0,5 x (-20/1000 x 100) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 4,3 +1 = 5,3%
SAU
(980/1000 )x 100 = 0,98 x 100 = 98%
Rata estimata = 4,3% - 0,5 x (98% - 100%) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 5,3%
100]
SAU
Decalajul PIB = (5,7-8)/0,5 = - 4,6%

= (2.400.000 / 19.400.000)*100
= 12,37%

angajat).
PIB= 10.000*20.000.000= 200 de milioane $
somajului) sau:
10= nr șomeri/8.00.000*100
Nr șomeri= 10%*8.000.000 == 800.000
POP ocupată= 8.000.000+ 800.000 == 7.200.000
5,2%+1 == 6,2%

1000)/1.000*100= -20/1.000*100
SAU:
(980/100)*100= 0,98*100= 98%
Rata estimată = 4,3%-0,5(98%-100%)= 4,3%-0,5*(-2)= 4,3%+1= 5,3%
ului potențial?
SAU:
8=5,7-0,5*Decalajul
Decalajul PIB= (8,7-8)/0,5= -4,6%
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%
Rata inflatiei = 𝐼𝑝1/0 − 100 = Indicele preturilor -100

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒𝑖 = (1 + 𝑖)𝑛 𝑥100 − 100, unde i= rata lunara a inflatiei
fost de:
a. 118,03%
b. 17%
c. 4,25%
d. 18,03%
a. 18%
b. 6%
c. 6,5%
d. 106,5%
inflatiei este de :
a. 1,52%
b. 152,27%
c. 52,27%
d. 65,67%
∑ 𝑞0 𝑥 𝑝1 ∑ 𝑞1 𝑥 𝑝1
𝐼𝑝1/0 = ∑ x 100 sau 𝐼𝑝1/0 = ∑ x 100
𝑞0 𝑥 𝑝0 𝑞0 𝑥 𝑝0
a. 24%
b. 25,97%
C. 26,82%
d. 27%
a. 39,5%
b. 22,5%
C. 54 , 66%
d. 21, 33%
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a. 50 , 25%
b. 70 , 15%
C. 58 , 15%
d . 170 , 15%
CAP 17:
- loc de munca si
pop activa=?
numarul somerilor=?
rata somajului=?
EMIGREAZA
(2.400.000/19.4000.000)*100 =12,37%

PIB real =?

100=(PIB REAL-400)/4
7.7% =2.7%- 0.5 (PIBreal-400)/4
5%= (-0.5PIB REAL+200)/4
20= -0.5*pib real +200
Pib real= (200-20)/0.5
PIB REAL =360

Declajul PIB= (540-600)/600*100 == -10
Rata somajului = 4.8%-(0.5%*(-10)



pozitiv
pozitiv
negativ
Fara raspuns
a. 390$
b. 410$
c. 300$
d. 301$
300+30%*300+20= 300+90+20= 410$

Incasari- Plati= 20.500-30.00= -9.500

a. 240%
b. 80%
c. 40%
d. 25%



Rs = 6 - 0,5* (96,8-100) = 6 - 0,5 * (-3,2) = 6 – (-1,6) = 6+1,6 = 7,6%
5. 7.6% Rn
Decalaj PIB = (720-800)/800*100 = -80/800*100 = -10

Rs = 7,6-0,5*(-10) = 7,6- (-5) = 7,6+5= 12,6%
sau:
720 ...........X
800............100
x = 90%
Decalaj PIB = 90-100 = -10

Rata somajului= 17%

decalaj PIB= -25

inflatiei va fi de:
- 6,1%
Okun, este de:
-560 miliarde u.m.
-rare
-?
monetare
economii.

-90,91%
33. Inflatia:
-Banca Centrala
-M1 si M2 scad
41. Banii
-5%
evolutia cursului
-5,8%

-aparitia inflatiei
57.Capitalul real :
masuri:
-80%
-castiga 95.000 lei
nedeterminata:
-angajatoii
71. Jobberul
Acceptabilitatea
-30.000 lei
-7,8%
bine platit.


-bilet de banca

-banci


-buresele de valori




-Banca Centrala





deficitului







este egal cu :
-58 USD
aceste conditii:



-rata dobanzii
-15,76%


132. Emigrarea:

-SUA
-6,9%


-4,9%

asociate:
-Inflatiei

adevarata?
-?
inflatiei va fi de:
- 6,1%
Okun, este de:
-560 miliarde u.m.
-rare
-?
monetare
economii.

-90,91%
33. Inflatia:

-Banca Centrala
-M1 si M2 scad
41. Banii
-5%

evolutia cursului
-5,8%

-aparitia inflatiei
57.Capitalul real :
masuri:
-80%
-castiga 95.000 lei

nedeterminata:
-angajatoii
71. Jobberul
Acceptabilitatea
-30.000 lei
-7,8%
bine platit.

-bilet de banca

-banci


-buresele de valori




-Banca Centrala





deficitului







este egal cu :
-58 USD
aceste conditii:



-rata dobanzii
-15,76%


132. Emigrarea:

-SUA
-6,9%


-4,9%

asociate:
-Inflatiei

adevarata?
-?
145.
-
CAPITOLUL 10
EXTERNALITATILE SI DREPTURILE DIVERGENTE
1. În teoria economică o externalitate este un cost sau un beneficiu produs de o acțiune

a. care nu influențează deciziile actorului
2. Externalitățile nu ar exista dacă
a. costurile tranzacției ar fi 0
3. Drepturile de posesiune sau proprietate
a. stabilesc atât distribuirea beneficiilor cât și repartizarea responsabilităților asociate cu
utilizarea resurselor specifice
4. Zgomotul creat de motoarele cu reacție nu reprezintă o externalitate pentru
angajații unui aeroport care se ocupă de bagaje pentru că
a. au fost plătit să se expună la zgomot
5. De ce percep economiștii externalitățile negative ca fiind cauze ale așteptărilor
contradictorii ale oamenilor sau ale solicitărilor contradictorii privind drepturile de
proprietate?
a. Subliniază imposibilitatea eliminării complete a externalitățile negative între o
societate urbană
6. Drepturile de proprietate definite vag
a. au ca rezultat mai multe externalitățile negative făcând mai dificilă cooperarea
7. Care sunt beneficiile reducerii conflictelor legate de drepturile de proprietate Mai
degrabă pentru un acord judiciar decât printr'o transformarea legislației
a. Ele mențin numai bine continuitatea așteptărilor De acea reduc incertitudinea
8. Legislația al cărei scop este să stabilească exact Cine deține anumite drepturi de
proprietate
a. Va deveni o adjudecare alternativă atunci când dezacordurile asupra drepturilor de
proprietate rezultă din schimbările radicale ale circumstanțelor
9. Crearea prin legislația unor noi reguli ale jocului ca răspuns la apariția bruscă a
externalităților negative
a. are ca probabilitate mai mare de a promova eficiența dacă regulile stabilesc bazele
Pentru schimbul voluntar dintre părțile afectate
II.
1. Conceptul de externalitățile înseamnă
a. consecințele acțiunilor dăunătoare sau benefice care nu sunt luate în considerare de
către actor în luarea deciziilor
2. Un șofer care decide să intre pe autostradă în timpul orelor aglomerate ale
dimineții
a. Creează o externalitate în măsura în care șoferul nu ia în considerare aglomerarea
suplimentară pe care ar crea o pentru alți șoferi
3. Costurile tranzacții fac mai dificilă reducerea externalitățile atât negative cât și
pozitive deoarece costurile tranzacții
a. Exclud de fapt posibilitatea cooperării care i-ar încuraja pe actori să țină cont în totalitate
de toate costurile și beneficiile acțiunilor lor
4. Între o societate urbană este
a. absurd Să credem că așteptările tuturor vor fi la fel
5. autorii Argumentează că empatia, curtoazia și toleranță
a. vor facilita reducerea externalitățile negative dintre o societate prin Schimbarea atitudinii
nu vor mai lua în considerare interesele individuale și pe cele ale celorlalți oameni
6. proprietatea Este o regulă a jocului legală care Stabilește
a. atât privilegii cât și responsabilități
7. drepturile de proprietate de care se bucură oamenii
a. depind foarte puțin de cooperarea între oameni
8. proprietatea privată înseamnă
a. dreptul care le permite deținătorilor unei proprietăți să facă ceea ce își doresc cu
proprietatea lor însă în anumite limite stabilite de drepturile și obligațiile față de
ceilalți
9. Drepturile de proprietate promovează mai eficace cooperarea socială atunci când
oamenii
a. știu exact Care sunt drepturile lor și au încredere că vor continua să se bucure de acele
drepturi în viitor
10. negociere și cooperarea sunt mai eficace în reducerea problemelor pe care le
cauzează oamenii unii altora atunci când
a. drepturile de proprietate sunt clar definite și aplicate
11. clasificarea pretențiilor privind drepturile de proprietate contradictorii
a. facilitează oamenilor posibilitatea de a negocia înțelege și de a se pune de acord referitor
la reducerea externalitățile negative
12. Atunci când deschid un proces pentru rezolvarea unui dezacord părțile implicate
cere instanței de judecată să
a. descopere cine posedă de fapt anumite drepturi
13. o procedură legală care consideră că precedentele vor pune capăt neînțelegerilor cu
privire la drepturile de proprietate
a. facilitează angajarea oamenilor în planificări pe termen lung
14. legislația sau crearea unor noi reguli în scopul eliminării neînțelegerilor referitoare
la drepturile de proprietate
a. poate reduce externalitățile negative prin clarificarea drepturilor de proprietate
15. legislația care încearcă să reducă poluarea al aerului prin stabilirea unor limite
maxime pentru fiecare sursă
a. Nu vor corespunde reducerii dezirabile a poluarii aerului cu cel mai mic cost
16. Legislatia care incearca sa reduca poluarea aerului prin stabilirea unor limite
maxime pentru fiecare sursa
a. o abordare de tip ,,comandă şi control".
17. Economistii tind să privească impozitarea activităţilor poluante ca pe o tentative
a. de a-i încuraja pe cei care poluează să fie mai atenţi la costurile pe care le ignoră.
18. O taxă stabilită prin lege pentru cei care poluează, bazată pe unităţile de poluant
emise
a. va reduce poluarea care provine de la cei care consideră că taxa este mai costisitoare
decât reducerea poluării.
19. O societate poate îmbunătăți calitatea mediului la costul cel mai mic atunci când
poluarea
este redusă de către
a. firmele care dețin un avantaj comparativ in reducerea poluării.
20. Firmei A i s-a cerut să reducă emisiile de fum de către Agenția pentru Protecția
Mediului
până când aerul din regiune atinge calitatea specificată. In schimb, firma A
convinge alte
firme, prin stimulente financiare, să îşi reducă emisiile astfel încât tinta stabilită de
Agenție
să fie atinsă. Această acțiune intreprinsă de firma A
a. îndeplineşte directiva Agenţiei cu un cost mai mic.
21. Ar trebui ca Agenția pentru Protecția Mediului să le ceară fabricilor de otel din
nord-vestul Indianei și din sudul oraşului Chicago să își reducă emisiile de fum?
Dacă stim ca
beneficiile totale ale reglementărilor impuse fabricilor de otel de pe teritoriul
Statelor Unite
depășesc de două ori costurile totale ale indeplinirii acestor reglementări.
a. Nu stim nimic despre raportul beneficii-costuri al reglementarilor propuse
22. „Conceptul balonului”, aşa cum este el folosit de Agenția pentru Protecția Mediului
a. încearcă să controleze mai degrabă cantitatea totală de poluare dintr-o zona decât
emisiile din fiecare punct.
23. Manualul sugerează că aglomerația din trafic este o „externalitate negativă" pentru
că
a. este un cost generat de oamenii care nu iau în considerare costul atunci cand decid.
24. Manualul argumentează că ,,taxele pentru trafic", dacă ar fi corect implementate,
ar putea
îmbunătăți situația șoferilor prin faptul că
a. îi încurajează să conducă doar când această acțiune este semnificativ mai valoroasă
decât alte acţiuni alternative.
CAPITOLUL 11
PIEȚELE ȘI GUVERNUL
1. Teoria economică presupune că functionarii statului aleși și

numiţi
a. răspund la fel ca toți ceilalți la costurile și beneficiile anticipate,
presupuse de deciziile
examinate.
2. lată o întrebare dificilă. Cea mai importantă diferenţă dintre stat
şi alte instituții dintr-o
societate este că statul
a. posedă un drept exclusiv și recunoscut de a-i constrânge pe adulți
3. Coerciția (sau forţa) le permite indivizilor unei societăți să
coopereze mai eficace
a. în fiecare dintre modurile enumerate mai sus.
4. Limitările impuse asupra schimbului pur voluntar, create de
externalitățile positive
a. funcționează pentru a distorsiona acțiunile statului.
5. Oamenii care petrec mai mult timp studiind informații despre
maşini înainte de a cumpăra
una, comparativ cu timpul petrecut informându-se despre
candidații prezidenţiali înainte
de a vota unul, demonstrează că
a. orice cantitate de timp pe care o petrec cercetând maşinile va aduce o
imbunătăţire mai
semnificativă pentru bunăstarea lor, comparativ cu efortul pe care l-ar
cheltui pentru a
se informa despre candidaţii prezidențiali
6. De ce producatorii fac mai mult lobby decat consumatorii?
a. De obicei, producatorii au un interes mai mare decat consumatorii in
ceea ce priveste rezultatul unei anumite problem
II.
1. Textul susţine că funcţionarii aleşi şi numiţi ai statului
a. percep interesul public în lumina intereselor private sau personale.
2. Textul susţine că există concurență și în cadrul statului
a. Intre oameni, partied, sustinatori ai politicilor si aparatori ai programelor
3. Este mai facil pentru teoria economică să explice sau să facă
previziuni asupra politicilor statului atunci când
a. participanţii la procesul politic sunt influențați de costurile şi beneficiile
atribuite
4. Afirmaţia că funcţionarii aleși și numiţi ai statului sunt influenţaţi de
preponderenta
drepturilor de proprietate înseamnă că
a. aşteptările pe care le asociază cu planurile lor le orientează deciziile.
5. Care este legătura dintre stat şi coerciție (forţă)?
a. Statul este instituția dintr-o societate căreia oamenii ii conferă dreptul
exclusiv de a
folosi coerciția.
6. Cum face textul diferenta intre coerciție si persuasiune?
a. Coerciția determină cooperarea prin amenințarea cu reducerea opțiunilor,
persuasiunea
prin promisiunea extinderii optiunilor.
7. Este coerciția capabilă să extindx libertatea tuturor oamenilor dintr-

o societate?
a. Da, pentru că uneori poate extinde optiunile tuturor prin negarea unor
optiuni specifice
unei persoane.
8. Costurile tranzactiei se referă la costurile
a. aranjarii unui schimb satisfacator.
9. Deoarece costurile de tranzacționare reprezintă „costuri
nerecuperabile" sau costuri pentru
o parte care nu reprezintă beneficii pentru cealaltă parte,
a. . reduc dimensiunea schimbului voluntar care are loc,
10. In teoria economică, „călătorul clandestin" este cineva care
a. poate obține un bun pe care şi-l doreşte fără să plătească pentru el și de
aceea nu este
nevoit să contribuie la costurile care fac ca acesta să fie disponibil.
11. Protecția asigurată de poliție este de obicei un bun furnizat de
stat deoarece
a. este un bun care este greu de finanțat prin contribuţii voluntare.
12. Fondurile necesare pentru plata protecției asigurate de poliție
provin de obicei din taxe
pentru că
a. protecția asigurată de poliție este greu să fie oferită doar celor care
plătesc pentru ea.
13. Faptul că toată lumea doreste să se producă un anumit bun si
este dispusă, dacă este
necesar, să plătească un cost proporțional pentru productie
a. nu ne asigură de faptul ca o anumita persoana va contribui la plata
productiei acestuia.
14. De obicei, autoritățile asigură apărarea nationala din fondunle
strinse din impozite pentru
a. Este dificil sa se furnizeze apărarea nationala exclusive celor care se ofera
voluntary sa plateasca pt ea
15. Un sistem judiciar pentru rezolvarea disputelor dintre membrii
societatii creează beneficii
chiar si pentru oamenii care nu il folosesc niciodată, deoarece
a. hotărârile judecatoresti generează reguli uniforme pe care se poate baza
toata lumea.
16. „Externalitățile pozitive" creează un cadru pentru educația
financiară, până la un anumit
punct din veniturile provenite din colectarea taxelor, în măsura in
care
a. „Externalitățile pozitive" creează un cadru pentru educația financiară,
până la un anumit
punct din veniturile provenite din colectarea taxelor, în măsura in
caredeciziei cu privire la cantitatea de educaţie pe care ar trebui să o
obțina.
17. Argumentul pentru utilizarea coerciției şi a forței în schimbul
bazării în întregime pe
schimbul voluntar în cazul oferirii de asistență oamenilor săraci este
că
a. oamenii ar putea fi dispuși să contribuie doar dacă sunt siguri că alții
contribuie cu un
procent adecvat.
18. Certificarea de către stat a cantităților și a unităților de
măsură utilizate în afaceri poate fi
justificată pe temeiul că
a. reduce costurile de tranzacţionare totale sub nivelul la care ar trebui să se
situeze dacă
vânzătorii/ cumpărătorii individuali ar trebui să le verifice singuri.
19. Obstacolele pe care costurile de tranzactionare şi
externalitățile pozitive le ridică in calea
cooperării sociale prin intermediul schimbului voluntar
a. sunt de asemenea impedimente pentru functionarea eficace a statelor
controlate
democratic
20. De obicei, cetăţenii isi completează buletinele de vot fara a
obtine informatii complete
despre candidati pentru ca
a. ei consideră că informaţiile pe care le obțin nu vor avea niciun efect
asupra rezultatului
alegerilor.
21. De obicei, legislatorii adună mai multe informatii despre o
tema inainte de a-şi exprima
votul în legătură cu ea. In schimb, cetăţenii sunt mai puţin informați
în legătură cu aceste
chestiuni. De ce?
a. Voturile lor individuale au o mai mare probabilitate de a influenţa
rezultatul.
b. Le sunt furnizate resurse de adunare a informaţiilor pe cheltuiala publică.
c. Alegătorii îi consideră responsabili pentru acţiunile lor.
d. Din toate motivele de mai sus.
22. Interesul de a fi realeşi îi încurajează pe politicieni să sprijine
politicile care
a. conferă beneficii pe termen scurt cu costuri întârziate.
23. Dacă un consiliu local organizează o audiere în legătură cu o
propunere de lege care le va
solicita proprietarilor de restaurante să ofere mese separate pentru
nefumători, este foarte
probabil ca oamenii care vor participa la această audiere să fie
a. proprietari de restaurante.
24. Să presupunem că sunt organizate audieri de către Congres
pentru a decide dacă garanţiile
de imprumut federal trebuie să fie repartizate Corporației Chrysler
pentru a o salva de
la faliment. Este foarte probabil ca sindicatul angajaților de la United
Automobile să fie
prezent la aceste audieri pentru că
a. și membrii săi sunt interesați de această problemă,
25. Milioanele de plătitori de taxe, care trebuie să plătească
pentru susținerea financiara a
gigantului AIC de către guvernul federal, nu vor fi reprezentati la
audierea acestei chestiuni,
deoarece
a. niciun plătitor de taxe nu are un interes suficient de mare pentru a
justifica costul
participării la audieri.
26. Existenta externalitatilor pozitive" in procesul politic
democratic creste probabilitatea ca
politicile de stat
a. să incline către programele care ajută foarte mult putini oameni, dar care
ii costă pe
majoritatea lor doar foarte puțin.
27. Timp de foarte multi ani, Statele Unite au fost capabile să
mențină un sistem de inrolare
obligatorie a tinerilor in forţele armate pentru că
a. mulți oameni afectați in mod nefavorabil au considerat că este in
avantajul lor să
utilizeze o metodă personală de evitare, decât să atace in mod direct
sistemul.
28. Membrii Ministerului Alimentației și al Medicamentelor vor
tinde să solicite o verificare
mai atentă a noilor medicamente decât ar fi necesară din punctul de
vedere al oamenilor
care utilizează acele medicamente, pentru că oamenii ministerului
a. plătesc pentru testarea acestora din propriul buget şi drept urmare pot
proceda cum doresc
29. „Dilema deținutului" este un concept care ne ajută să
înțelegem de ce
a. pedeapsa nu descurajează întotdeauna comportamentul infractional.
30. „Dilema" din interiorul dilemei deținutului este aceea că, in
anumite circumstante,
a. oamenii acționează deliberat in moduri care contravin celor mai
importante interese ale lor
31. in cartea sa, Democratia in America, Alexis de Tocqueville
susţinea că
a. doar statele democratice pot regla toate detaliile economiei intr-o maniera
satisfăcătoare,
CAPITOLUL 12
MĂSURAREA PERORMANȚEI GLOBALE A SISTEMELOR ECONOMICE
1. Produsul intern brut (PIB) este descris în mod correct

A. în fiecare dintre modalitățile descrise mai sus.
2. 2. Luați în considerare următoarea suită de schimburi. Un
tăietor de lerne vinde un stejar proprietarului unei fabrici de
cherestea cu 60 $. Acesta il prelucrează și vinde scândurile
unui tâmplar cu 80 $. Tâmplarul confecționează o bibliotecă și
o vinde unui retailer cu 300$. Retailerul vă vinde vouă
biblioteca cu 500 $. Drept urmare, PIB-ul creşte cu
a. 500 $
3. Dacă PIB-ul nominal in acest an este de 7,7 miliarde de dolari,
în timp ce PIB-ul real este de 7 miliarde de dolari, știm că,
începând cu anul de referință,
a. nivelul prețurilor a crescut cu 10%.
4. Inflaţia şi recesiunea pot apărea simultan intr-o economie?
a. Da, şi acest lucru s-a intamplat de mai multe ori in economia
Statelor Unite de la al
Doilea Război Mondial
5. Inflatia nu ar putea exista dacă toate schimbările ar avea loc
prin intermediul
a. barterului.
Y=C + Ib + G + Xnet , unde
Y- venitul;
Xnet – exportul net, care se calculează din diferenţa dintre
export şi import. Deci,
Xnet = X – Z
Economia închisă are următoarea identitate economică:

Y=C+Ib+G
Economia deschisă include toate sectoarele unei economii

naţionale (gospodăriile, firmele, guvernul şi restul lumii) şi are următoarea
identitate:
Y= C+Ib+G+Xnet
Există următoarele metode de calcul a PIB: metoda producţiei, care se

calculează:
PIB=PGB– CI , unde
PGB - Produsul Global Brut, care exprimă valoarea totală a bunurilor şi
serviciilor obţinute într-o anumită perioadă de timp de regulă un an;
CI - consumul intermediar din fiecare sector de activitate.metoda fluxului de
cheltuieli – în acest caz PIB va reprezinta suma tuturor cheltuielilor specifice
celor patru agenţi economici agregaţi:
PIB=C+Ib+G+Xnet; Xnet=X– Z
Metoda fluxului de venituri, unde PIB reprezintă suma tuturorveniturilor create

în economia naţională:
PIB=Sal.+R+D+Pr +Iind+A
Metoda valorii adăugate:

PIB=∑p*Q, unde:
Q - cantitatea de bunuri şi servicii produse într-o anumită
perioadă de regulă un an;
p - preţul bunurilor şi serviciilor în această perioadă.
Produsul naţional net (PNN) Formula de calcul este:

PNN = PNB – A
Venitul naţional (VN) Exprimat în preţurile pieţei va fi (VNpp):

VNpp = PNBpp – A,
Exprimat în preţurile factorilor de producţie va fi (VNpf):
VNpf = VNpp / PNN – Iind. nete , unde
Iind – impozitele indirecte nete, care se calculează din :
Iind. nete = Iind. – Sb exp. , iar, Sb exp - Subvenţii de exploatare.
Venitul personal (VP)

VP= VN – Pnd – Ipnd – CAS + Ts , unde:
Pnd = profituri nedistribuite ale firmelor;
Ipnd = impozitele asupra profiturilor nedistribuite ale firmelor;
CAS = contribuţii pentru asigurări sociale plătite de firme;
Ts = transferuri ale statului spre menaje.
Venit personal mai poate fi calculat ca suma dintre salariu,

rentă, dobîndă, profit de la proprietate şi diferite transferuri din
bugetul de stat:
VP=S+R+i+Пp+Ts.
Venitul personal disponibil (VPD)

VPD = VP – Idpv , unde:
Idvp – impozitele directe asupra veniturilor personale.
În funcţie de preţurile utilizate la calcularea PIB
Raportul dintre PIBn şi PIBr va constitui deflatorul PIB sau

Indicele General al Preţurilor (IGP).
PIBn / PIBr * 100%=IGP sau ∑p1*Q1 / ∑p0*Q1*100%
SOMAJUL
Populaţia totală
Pt = Pa + Pi
Pi –populatie inaptă de munca
(Pa) populatie apte de muncă.
Populaţia aptă
Pa = Pan + Pao
Pan), populaţia aptă neocupată (şomeri, militari în termen, elevi, studenţi) şi
(Pao), populaţia aptă ocupată (persoane care desfăşoară o activitate fie ca
salariaţi, fie pe cont propriu).
Gradul de ocupare
Go=Pao/Pa * 100%, unde: Go este gradul de ocupare
Gn=Pan/Pa * 100%, unde: Gn este gradul de neocupare.
Rata şomajului natural se va calcula:
Rn =Un / Pa*100% , unde Rn - rata şomajului natural.
(Un) Somaj natural
Rata şomajului,
Ru poate fi calculată ca raport procentual
între masa şomajului şi populaţia aptă de muncă / aptă ocupată.
Ru = Nr. şomerilor/Pa * 100% sau
Ru = Nr. şomerilor/Pao * 100%
Ecuaţia Legii lui Okun este:

ΔPIB = -β * ΔU , unde: ΔPIB – abaterea PIB efectiv de la cel potenţial,
care se calculează:
ΔPIB = (Y*-Y)/Y* , unde
Y – PIB real;
Y* - PIB potenţial.
β – coeficientul de sensibilitate a PIB-ului faţă de
dinamica şomajului ciclic (primeşte valori între 2-3%).
ΔU = Uefectiv – Unatural , unde: ΔU – reprezintă şomajul ciclic.
INFLATIA
Rata inflaţiei
rif = (IP – 1)·100,
unde: rif = rata inflaţiei; IP = indicele de măsurare a inflaţiei.
Indicele Laspeyres: I^L = p1Q0 / p0Q0;

Indicele Paasche: I^P = p1Q1 / p0Q1;
Indicele Fisher: I^F =V I^P * I^L
Îndicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) exprimă

modificarea medie ponderată a cheltueililor pe care o familie
reprezentativă le face pentru procurarea bunurilor de consum
incluse într-un coş. Se determină după formula:
p1 Q0
IPC = ----------- * 100%, unde
p0 Q0
IPC= indicele preţurilor bunurilor de consum;
p1=preţurile bunurilor cumparate în perioada curentă;
p0=preţurile bunurilor cumpărate în perioada de bază.
Rata dobânzii reale este determinată de rata nominală a dobânzii şi de rata
inflaţiei astfel:
dê= i – r ifê
În care: dê = rata previzibilă a dobânzii reale;
i=rata dobânzii nominale;
r ifê = rata previzibilă a inflaţiei.
Pe termen lung, practica economică demonstrează că r dobânzii reale tinde

spre nivelul corespunzător angajării integrale forţei de muncă, nivel pe care
îlvom nota cu d iar inflaţia reală, care o vom nota cu r if, coverge spre
nivelul inflaţiei previzibil. Ţinând cont de aceste două realităţi, avem:
dê = d şi rê = rif
putem scrie o relaţie valabilă pe termen lung şi anume:

i = d+ rif
CEREREA AGREGATĂ (AD)

AD=C + Ib + G + Xnet
funcţia consumului poate fi scrisă:
C = α + MPC * (Y-T), unde:
MPC – înclinaţia marginală spre consum, care ne arată cu
cât creşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului.
MPC=ΔC/Δ(Y-T) ,unde:
Y – venit;
T – impozite şi taxe percepute;
(Y-T) – venit disponibil;
α - consum autonom (consum independent de nivelul venitului).
APC=C/(Y-T) ,unde: APC – înclinaţia medie spre consum.
C=Y
C = α + MPC * (Y-T)
Stocul----S = Y – C
Înclinaţia medie spre economii APS: -------APS = S/Y
Înclinaţia marginală spre economii MPS:------ MPS = ∆S/∆Y
Iinvestiţiile sunt finanţate în totalmente din economii

APC + APS = 1
MPC + MPS = 1
Multiplicatorul investiţiilor – k.
k = ∆Y/∆I
Formula generală a multiplicatorului mai poate fi scrisă:

∆V = 1/e*∆I sau ∆V=1/1-c*∆I
Formula de calcul a acceleratorului este:

a = I/∆Y, adică I = a*∆Y
Funcţia investiţiilor poate fi scrisă în felul următor:

I = Ī – d*i ,
unde: Ī – investiţiile autonome (care nu depind de rata dobânzii);
i – rata dobânzii;
d – coeficientul de sensibilitate a investiţiilor faţă de rata dobînzii.
OFERTA AGREGATA –AS

Oferta agregată va avea următoatrea structură:
AS = Sal. + R + Pr + D + A + Iind
Funcţia ofertei agregate în perioadă scurtă este:

Y=Y+α (p-pe ) ,
unde: - K – capitalul ca factor de producţie;
- L – munca ca factor de producţie;
- Y – nivelul producţiei;
- p – preţul efectiv;
- pe – preţul aşteptat;
- α – coeficient de sensibilitate al ofertei agregate faţă de
preţuri.
PIATA MONETARA
Masa monetară reprezinta numerarul din economie plus depozitele bancare.
M = N + Dep. ,
Unde: M – masă monetară;
N – numerar;
Dep. – depozite bancare.
Baza monetara reprezinta stocul de bani cu putere mare de

cumparare:
B=N+R ,
unde
B – bază monetară;
R – rezerve.
Multiplicatorul monetar, ne arata cu cât se va modifica masa monetara la
cresterea cu o unitate a bazei monetare.
Mm = M / B ,
Unde :Mm – multiplicator monetar.
Rata rezervelor obligatorii calculată prin raportul dintre reserve depozite.

rr = R / Dep.
Coeficientul depozitelor care se calculează dupa raportul dintre numerar si

depozit.
cr = N / Dep.
Multiplicatorul bancar se va calcula:

Mb = 1 / rr
Formula de calcul a dobânzii (D):

D = C*i*n,
unde: C = valoarea creditului (suma de bani împrumutată);
i - rata dobânzii (preţul plătit pentru a dispune pe timp de un an de 100
u.m.; i = D/C*100);
n – durata creditului (în ani).
Calculul dobânzii compuse se face după relaţia:

Sn = S0(1+i)^n
, unde: Sn – suma din depozitul bancar după n ani;
S0 – suma formată ca depozit bancar.
Functia cererii de moneda poate fi exprimata astfel:

L = k*Y - h*i ,
unde Y – venitul;
i – rata dobânzii;
k – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă faţă de
venit;
h – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă fata de
rata dobânzii.
Ambii coeficienti (k;h) sunt coeficienţi constanţi şi sunt mai mari ca zero.
Clasicii iau la bază teoria cantitativa a banilor:
M*V=P*T ,
unde M – masa monetară;
V – viteza de rotaţie a banilor;
P – nivelul preţurilor sau valoarea unei afaceri tipice;
T – numarul afacerilor intr-o anumită perioadă (de regula un
an).
Noua identitate fiind:

M*V=P*Y ,
unde Y – venitul. De unde rezulta că:
M = (P * Y) / V
A – Amortizarea sau Deprecierea capitalului fix

a - acceleratorul
AD – Cererea agregată
APC – Înclinaţia Medie spre Consum
AS – Oferta agregată
B – Baza monetară
C – Consumul
D - dobânda
Db – Depozite bancare
E - Cheltuieli
G – Achiziţii Guvernamentale
i – Rata dobânzii nominale
Ib – Investiţii interne brute
Iind – Impozite indirecte
IS – Piaţa bunurilor şi serviciilor
k - Multiplicatorul investiţiilor
L –Cerere de monedă
LM – Piaţa monetară
M/p – Oferta de monedă
MPC – Înclinaţia Marginală spre Consum
N – Numerar
PGB – Produsul Global Brut
PIB – Produsul Intern Brut
PIN – Produsul Intern Net
PNB – Produsul Naţional Brut
PNN – Produsul Naţional Net
Pr – Profitul
r - Rata dobânzii reale
R – Renta
Rb – Rezerve
Rn – Rata naturală a şomajului
Ru – Rata şomajului
S – economii
Sal. – Salarii
SCN – Sistemul Conturilor Naţionale
SPM – Sistemul Producţiei Materiale
T – Taxe şi impozite
U - Şomajul
VD – Venitul Disponibil
VN – Venitul Naţional
VP – Venitul Personal
VPD – Venitul Personal Disponibil
X – Exportul
Xnet – Exportul net
Z - Importul
Znet – Importul net
α - Consumul autonom
п – Rata inflaţiei
a. Constantă
b. Crescătoare
c. Descrescătoare
a. Constantă
b. Crescătoare
c. Descrescătoare
a. Deficit bugetar
a. Exporturile
c. Economiile
a. Exporturile
a. Exporturile
d. Importurile
a. Economiile
b. Exporturile
c. Importurile
a. Economiile
b. Importurile
c. Investitiile
a. Economiile
b. Importurile
a. Investiţiile
c. Exporturile
a. Investiţiile
piaţă:
piaţă:
piaţă:
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
a. PIB
b. PIN
c. PNN
d. VN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
indicatorul:
a. PIB
b. PIN
c. PNB
d. PNN
valorile brute a:
a. Exces de cerere
b. Exces de oferta
a. Exces de cerere
b. Exces de oferta
a. Consum
din:
b. Oferta agregată
c. a şi b
a. Riscul de talie
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Criză
b. Avânt
c. Boom
d. Depresiune
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. Întâmplătoare
b. Scurte
c. Medii
d. Lungi
a. şomaj natural
numită :
a. somaj tehnic
b. somaj structural
a. somaj tehnic
b. somaj structural
b. Inflaţia
a. Avantaj abolut
b. Avantaj relativ
a. Avantaj abolut
b. Avantaj relativ
a. Importurilor
b. Uniune vamală
c. Piata comuna
d. Uniune economica
b. Uniune vamală
c. Piata comuna
b. Uniune vamală
c. Piaţă comună
b. Uniune vamală
c. Piaţă comună
MACROECONOMIE
Teste - grilă
national
schimb fixe.



1

a) exportului net;
d) amortizării.






2

14. VPD include:

d) plata dobânzii.

a) negativă;
b) egală cu zero;
c) pozitivă.
c) consum;
e) salariile.



a) PNN şi PNB;
c) PNB şi PNN;
a) va creşte;
b) se va micşora;
3





4





c) şomajul ciclic.
a) fricţionali;
b) ciclici;
c) structurali;
d) voluntari.


5

a) PNB real;
b) PNB nominal;



precedent;
agregate:
6
reală a dobânzii?
a) 10%;
b) 20%;
c) 30% .


a) verticală;
b) orizontală;
c) crescătoare;
d) descrescătoare.
a) identice;
7
b) complementare;
c) substituibile;

a) a) planificate;
b) efective;
c) curente;
d) viitoare;
e) posibile;
f) necesare;

d) impozitele;
e) exportul net.


dreapta :

a) în stânga;
b) în dreapta.


8
d) este verticală.
creştere în:
b) venit;
c) preţuri.




a) venitului brut;


venitul disponibil.
9
avut loc:




a) pozitivă;
b) negativă;
c) constantă;




10
a) se va micşora;
b) se va mări ;


a) investiţiilor;





11







12








13



b) vinde HVS;





14

b) export net;
c) export;
d) import.




15
16
PROBLEME

mld. u.m.
1. PNB 5000,0
3. PNN ?
13. Dividende 112,3

3. Salariile 290
7. Exportul net 12
Calculaţi :

17
PNB=C+I+G+Xn=12+98+70+288+4=472
Xn=X-Import
Metoda veniturilor
PNB=27+290+131+17+32=497
PNN=PNB-A =497-18=479
A=I-In=18

Indicatorii u.m.
1. Salarii 800
8. Subvenţii 4
9. Amortizarea 20
Calculaţi:

PNB=1000
PNN=PNB-A=980
VP=VN-Vi+Transf=928
VPD=VP-Impozit=888

Indicatorii u.m.
- PNB 6200
- dobânzi 210
- chirii 170
- salarii 4800
18
- dividende 610
- subvenţii 60
Calculaţi:

VPD=VP-Impozit=5180
Determinaţi:
PNN=PNB-A=7630
Investitii=0
Importul=X-Xn=445
Determinaţi:
1. PIN;
1 PIN=PNB-A=6000-170=5830u.m
2 Imp=Ex-Xn=260-(-80)=340
Xn=Ex-Imp
3 Ib=In+A
In=Ib-A=2480-170=2310 u.m
4. PIB=G+C+Ib*Xn
Ib=PIB-C-G-Xn=6000-2800=800-(-80)=2480
bugetar 30 u.m.
Determinaţi:
19
1. PNN.
2. Exportul net.
3. Amortizarea.
PNN=PNB-A
Ib=In+A
A=Ib-In=1000-800=200u.m
PNN=5000-200=4800u.m
PIB=C+G+Ib+Xn
Xn=PIB-C-G-Ib=5000-3000-960-1000=40u.m
Ib=In+A
A=200u.m
Determinaţi:
3. PIN.
Ib=PIB-C-G-Xn=9000-4600-2100-125=2165u.m
Imp=Ex-Xn=570-125=445u.m
Xn=Ex-Imp
PIN=PIB-A=9000-270=8730u.m
A 15 1 20 1
B 5 1 8 2
C 10 2 11 4
D 1 10 2 10
Determinaţi:
1PIBn=∑Pi*Qi
n-1
PIBn = 1*15+1*5+2*10+10*1=50
n
PIBn=1*20+2*8+4*11+10*2=100
2PIBr=PIBn/IP;
IP=1*15+2*5+4*10+10*1/1*15+1*5+2*10+10*1=75/80=1,5
D=100/66,7*100%=150%
20
1 6720 6200 1,084

2 5634 5200 1,0835

1 3720 2200 1,691
2 2400 1,667

1 4820 4200 1,1476
2 4600 1,1480
Determinaţi:

2000 2009
Numărul şomerilor
Rata şomajului
Determinaţi:

Determinaţi:
21
Determinaţi:
(mlrd.u.m.)
2006 3000 3000
2007 3800 3705
2008 4125 3712,5
Determinaţi:
2005 2009
Rochii 1 10 25
Pantofi 25 0,55 2
Caiete 12 2 7
Manuale 6 12 30
Pantaloni 3 12 25
Ciorapi 5 0,20 1,2

Determinaţi:
Determinaţi:
22
600
800
1000
1200
1400
Determinaţi:
2. Economiile;
viitor.
viitor.
Determinaţi:
Determinaţi:

Determinaţi:
23
consum.
Determinaţi:
Determinaţi:
14 30
13 50
12 70
11 90
24
10 110
9 130
8 150
mlrd.u.m.
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
Determinaţi:
25
Taxele T = 100

C=50 + 0,8 Y
I = 200-10r
T = 0,25Y
G = 400
L = 0,4Y-8r
M=580
P=2
Determinaţi:
3. Soldul bugetar.
26
27
GRILE MACROECONOMIE

economice.

toate pietele;
economic.



1
genereaza urmatoarele consecinte:
a. firmele scad preturile;

urmatoarele criterii:
a. institutional ;
b. politic;
c. al proprietatii;
d. functional.


reprezentata de:

2

16. PIB:


(autoconsum);

3
nominal. F
iesiri. F




c. consumul privat;
d. consumul public.

4
c. consumul final;
d. consumul privat;

b. cheltuielile ptr servicii cresc mai incet decat cele ptr bunurile materiale;





5
33. In raport cu modul de utilizare a bunurilor de capital achizitionate, investitiile

constau in:
b. investitii nete;


denumirea de:

6
rezultatelor echilibrului economic, distingem urm. forme:

echilibru:

41. Premisele care au stat la baza investigatiilor privind echilibrul in perioada de

inceput sunt:



7


d. preturi curente;
48. In functie de interdependenta dintre indicatorii macroeconomici si efectivele

populatiei se disting urmatoarele tipuri de crestere economica:
49. Daca sporul de produse si servicii (pozitiv sau negativ) se obtin pe termen scurt
atunci avem de a face cu:
50. Intre crestere economica si dezvoltare economica exista urmatoarele deosebiri:

a. pentru definirea cresterii economice fundamentala este idea de schimbare;
schimbare;
c. pentru cresterea economica trasatura de baza este sporirea cantitativa
a venitului national.
51. Din categoria factorilor obiectivi ai cresterii si dezoltarii economice fac parte:
8
a. resursele umane;
b. educatia;
e. capitalul fizic.

parte:
a. resursele umane;
b. educatia;
e. capitalul fizic.
53. Din categoria factorilor externi ai cresterii si dezvoltarii economice fac parte:
54. Din categoria factorilor directi ai cresterii si dezvoltarii economice fac parte:
d. informatia.
55. Din categoria factorilor indirecti ai cresterii si dezvoltarii economice fac parte:
d. informatia;

c. sporul de productie se obtine prin cresterea eficientei utilizarii factorilor;

factorilor;
9

accentuat.

accentuat.
60. Criteriul de diferentiere intre tarile avansate dpdv economic si tarile in curs de
dezvoltare il reprezinta:
a. PIB/locuitor;
b. PNB/locuitor;


nationale care:
tehnic.
63. Care dintre elementele de mai jos se afla la baza deosebirilor esentiale dintre
crestere si dezvoltare economica:
a. finalitatea;
10
64. Cresterea economica este un obiectiv prioritar al oricarei politici
macroeconomice ptr ca:
populatiei.
65. Trecerea omenirii la dezvoltarea durabila este un process obiectiv determinat

de:

b. necesitatea asigurarii egalitatii sanselor generatiilor care coexista si se
succed in timp si spatiu;
d. imperativul compatibilitatii mediului creat de om cu mediul natural;
e. necesitatea de a considera omul, in primul rand ca scop al dezvoltarii si
in al doilea rand, ca mijloc.



11
c. fazele fazele evolutiei se repeta in aceeasi ordine dupa un anumit timp;
c. cuprind 2 faze;
d. cuprind 4 faze.

a. expansiunea;
b. criza;
c. depresiunea;
d. faza ascendenta;

national.

d. se inregistreaza o dinamica inalta a produsului brut si venitului national.

12
a. rata somajului;


81. Criteriile care definesc continutul si sfera de cuprindere a resurselor de munca

sunt:

b. pensionarii;
d. toate persoanele care furnizeaza forta de munca ce poate fi utilizata ptr
desfasurarea activitatilor economice.

b. someri;
13
disponibile:
a. pensionari;
85. Atunci cand oferta de forta de munca este mai mica in raport cu cererea, apare:
86. Atunci cand oferta de forta de munca este mai mare in raport cu cererea, apare:

b. intensitatea;

a. somaj partial;
b. somaj continuu;
c. somaj deghizat;
d. somaj sezonier.

a. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;
90. In functie de structurile pietei muncii si de evolutia ciclului economic decenal,

se disting:
a. somaj sezonier;
14
c. somaj ciclic;
d. somaj continuu.

naturali.
92. Somajul ciclic:

naturali.

naturali.

naturali.

15
naturali.

cuprinde:


c. politici de stimulare a cererii combinate cu politici de diminuare a ofertei.

numara:
ocuparii;
16
d. incurajarea intreprinderilor mici si mijlocii care angajeaza someri;
tehnologii ( retehnologizare):
a. somaj sezonier;

extinderea somajului:
a. inflatia;

daca o persoana este somera sau nu:
a. intrerupe lucrul;

somaj sunt corecte:
c. este primita o singura data atunci cand unui salariat i se desface contractul
de munca;
17


a. continutul real in aur al monedei era mai mare decat continutul nominal;
nominal;


c. un dezechilibru structural intre masa bunurilor si serviciilor si masa
monetara.
18
c. inflatia este un dezechilibru structural intre masa bunurilor si serviciilor si
masa monetara;





relatie:
19
20
CAPITOLUL1 – Circuitul economic de ansamblu
Economia nationala este ansamblul activitatilor economice si sociale privite in unitate si

interdependentele lor, care se desfasoara in cadrul national statal, istoriceste constituit.
Macroeconomia este acea parte a economiei care consta in procesele si fenomenele care rezulta din
corelarea activitatilor economice la nivelul economiei nationale.
Macroeconomia se ocupa cu studiul unor marimi agregate, cum ar fi: consumul final al populatiei,
formarea nationala de capital, economisirea nationala, cererea agregata, oferta agregata etc.
Contabilitatea nationala reprezinta un ansamblu coerent si detaliat de conturi si tabele ce ofera o

imagine comparabila si completa a axtivitatii economice dintr-o tara. In vederea caracterizarii
fluxurilor reale si a fluxurilor financiare la nivelul macroeconomic, in SCN (sistemul contabilitatii
nationale) agentii economici sunt grupati pe sectoare insitutionale dupa functia indeplinita si sursele
de finantare, astfel:
 Societati si cvasisocietati nefinanciare

- Produc bunuri si servicii destinate pietei, nefinanciare;
- Resursele lor provin din vanzarea productiei;
- Pot fi private, publice si mixte.
 Institutii financiare si de credit

- Au ca functie principala finantarea activitatii economice, adica colectarea, transformarea
si redistribuirea disponibilitatilor financare;
- Fondurile acestor institutii provin de obicei in principal din angajamente contractate
(depunderi la vedere si la termen, titluri de valoare etc) si dobanzi.
 Intreprinderi de asigurari
- Indeplinesc functia de asigurare, adica de transformare a riscurilor individuale in riscuri
colective;
- Se finanteaza din primele de asigurare.
 Administratiile publice
- Produc servici nemarfare si efectueaza operatii de redistribuire a veniturilor si bogatiei
nationale;
- Finantarea lor se face din varsaminte obligatorii ale celorlalte institutii, primite direct sau
indirect, prin redistribuire.
 Administratiile private
- Produc servicii nermarfare pentru grupuri particulare de gospodarii;
- Se finanteaza din contributii voluntare efectuate de gospodarii in calitate de consumatori
si din veniturile din proprietate.
 Gospodariile
- Functia principala este consumul;
- Veniturile provin din salarii, proprietate si transferuri.
 Restul lumii
- Grupeaza unitatile nerezidente in masura in care ele efectueaza opetatiuni cu unitatile
institutionale rezidente.
Retragerile din fluxul circular al veniturilor inbraca trei forme:
- Economiile (s): venituri pe care gospodariile nu le cheltuiesc pentru consum si care, in

mod normal, sunt depuse la banci sau in alte gategorii de institutii financiare;
- Taxele (T): includ taxele directe si indirecte platite de titularii de venit administratiilor;
- Importurile (IM): cuprind cheltuielile gospodariilor pentru bunurile importate si
cheltuielile firmelor pentru materiile prime achizitionate din exterior
Retragerile totale for fi: R= S+T+IM.
Injectiile in fluxul circular al venitului cuprind:
- Investitiile (I) facute de firme pentru cresterea stocului de capital’

- Cheltuielile publice (G), care includ achizitiile guvernamentale de bunuri si servicii;
- Exporturile (EX), respectiv vanzarile tarii catre restul lumii.
Injectiile totale sunt: J=I+G+EX
O identitate contabila importata:
Retrageri = Injectii => S+T+IM=I+G+EX => (S-I)+(T-G)= EX-IM

Indicatorii macroeconomici:
PIB: - indicator de flux;
- reflecta capacitatea de valorificare a resurselor din interiorul unei tari.
PIB: prin metoda productiei
PIB-ul reprezinta valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor destinate consumului

final, realizate cu ajutorul factorilor de productie din interiorul unei tari, intr-o perioada de
timp determinata.
Pib reprezinta suma valorilor adaugate brute (VAB), realizate in interiorul unei economii
nationale in decursul unei perioade:
PIB = ΣVAB
Determinarea Pib-ului prin metoda productiei se realizeaza cu ajutorul relatiei:
PIB = VAB + IP + TV – SP
VAB – reprezinta valoarea adaugata bruta, care exprima excedentul valorii bunurilor si
serviciilor consumate pentru productie (este valoarea nou-creata in prductie)
IP – impozitele pe produse, reprezentand varsamintele obligatorii, fara contrapartida, in bani

sau natura, prelevate de catre administratiile publice sau institutiile UE, pe unitatea de bun
suu serviciu produs sau schimbat
TV – taxele vamale, reprezentand prelevari asupra importurilor
SP – subventiile pe produse, care sunt transferuri curente, fara contrapartida, pe care

administratiile publice sau inst UE le varsab producatorilor rezidenti,pe unitatea de bun sau
serviciu produsa sau importata, in scopul influentarii nivelurilor lor de productie, preturilor
lor sau remunerarii factorilor de productie.
PIB la costul factorilor de productie se va determina astfel:

PIB: prin metoda cheltuielilor
PIB = C + +G+
C – consum privat
I – investitii brute
G – consum public
E – expoturi nete
PIB: prin metoda veniturilor
PIB = Σvenituri
 Veniturile factorilor de productie munca

 Venituri din munca pe cont propriu
 Profiturile firmelor
 Rentele
 Dobanzile
 Taxele indirecte
 Deprecierea capitalului
PIB = R + EBE + AIP – ASP

R – renumerarea salariatilor, formata in principal din salarii
EBE – excedentul brut de exploatare, ceea ce ramane din valoarea adaugata
AIP – alte impozite pe productie
ASP – alte subventii pe productie
PNB masoara valoarea bunurilor si serviciilor finale produse de firmele nationale in decursul
unei perioade determinate.
PNB = PIB + valoarea adaugata bruta
PNN (venit national) = PNB – deprecierea capitalului

PIN = PIB – A
PNB = PIB + SVABS
PNN = PNB – A = VN
VN la costul factorilor = VN –taxe indirecte + subventii
VN disponibil = VN + soldul transferurilor curente cu strainatatea
VD = VN – venituri nedistribuite + transferuri – taxe
VD = C + S
Deflatorul PIB = PIB nominal / PIB real (%)
Daca economisires neta a sectorului privat este nula, orice deficit bugetar se transforma intr-
un deficit de cont curent extern.
Corelatia dintre productia totala si consumul final agregat este reflectata de echilibrul dintre
cererea si oferta agregata.
Cererea agregata reprezinta totalitatea cheltuielilor agregate pe care agentii economici

intentioneaza sa le efectueze intr-o anumita perioada, in raport c veniturile agregate si
nivelul general al preturilor.
Oferta agregata reprezinta cantitatea totala de bunuri economice disponibile pentru vanzare
intr-o economie nationala, in functie de nivelul general al preturilor, intr-o anumita
perioada.
CAPITOLUL2 – ECONOMIA CERERII
Consumul privat:
 Este partea din venitul disponibil utilizata de catre menaje pentru achizitionarea de
bunuri de folosinta curenta si indelungata si de servicii
 Curpinde cererea de bunuri si servicii exprimata de menje pe piata
 Are cea mai importanta pondere in PIB
 Este indisolubil de economii: ce nu se consuma, se economiseste.
Consumul Keynesian (John Maynard Keynes):
 Consumatorul este „fiu risipitor”: intai consuma, apoi economiseste

 Consumul se alfa in relatie directa cu venitul curent; el creste cand venitul curent
creste si scade in situatia inversa, dar nu neaparat in aceeasi proportie
 Keynes sustine ca indivizii urmaresc in primul rand acoperirea nevoilor de consum si
numai daca venitul disponibil este mai mare decat consumul dorit, partea in exces
este economisita.
C= - ecuatia comportamentala a consumului
c’ = ΔC / Δ cu = Y-T
C = consumul de subzistenta + inclinatia marginala spre

consum*venitul disponibil
Factorul cheie al consumului: venitul curent.
TEORIA VENITULUI PERMANENT
Venitul pe care individul anticipeaza ca il va obtine de-a lungul vietii (venitul permanent) este
cel care influenteaza consumul.
Consumul individului depinde de ceea ce i se intampla astazi si de ceea ce el anticipeaza ca

va fi maine.
Indivizii isi „niveleaza” utilitatea marginala de-a lungul sezoanelor, ciclurilor de afaceri si
ciclurilor de viata.
Modelul simplificat: Y = venitul curent
= venitul viitor
a = averea la inceputul perioadei curente
C = consumul prezent
= consumul viitor
Resursele curente sunt: Y + a
Dupa consum ele devin: Y + a –C
Resursele viitor sunt: (Y+a-C)(1+r)+
Maximul care poate fi consumat in viitor este: = (Y+a-C)(1+r)+
Valoarea prezenta a acestui consum este: Y+a-C+
CAPITOLUL3 – TEORIA VENITULUI NATIONAL
Teoria venitului permanent:
 Individul alege intre diferite valori ale consumului prezent si ale consumului viitor
 Cresterile anticipate ale venitului sunt incluse in planurile de consum, deci nu
afecteaza planul de consum al individului
 Numai variatiile neanticipate vor afecta consumul prezent; cresterile neanticipate ale
venitului curent vor fi in majoritate economisite, pe cand cele ale venitului
permanent vor determina cresterea consumului
 Averea si rata dobanzii influenteaza consumul
Factori care influenteaza consumul:
 Venitul disponibil
 Averea = totalitatea bunurilor reale si financiare detinute de consumator (variabila de
stoc)
 Rata dobanzii => efect de bogatie: cresterea ratei dobanzii reduce valoarea
actualizata a averii viitoare, ceea ce conduce la o reducere a consumului prezent
 Preferintele indivizilor intre consumul prezent si cel viitor
 Anticiparile cu privire la evolutia preturilor, venitului si ofertei de bunuri
 Incertitudinea (economiile de precautie)
 Constrangerile de lichiditate (accesul la credit)
 Fiscalitatea etc.
Consumul, economiile si venitul disponibil
S=- , cu s’= ΔS / Δ
INVESTITIILE
 Investitii = cheltuieli pentru cumpararea sau construirea bunurilor de capital (cladiri

noi rezidentiale si non-rezidentiale, echipamentele, software) + variatia stocurilor
 Importanta lor vine in principal din efectul de antrenare generat in economie, fiind
esentiale pentru capacitatea productiva a unei economii pe termen lung.
 Factorii care stau la baza deciziei de a investi:
- Previziunile sau asteptarile investitorului
- Costul investitiei
- Venitul investitiei
DECIZIA DE A INVESTI
- Venitul marginal al capitalului este venitul suplimentar antrenat de cresterea cu o

unitate a stocului de capital = productivitatea marginala a capitalului in expresie
valorica: ΔY/ΔK = WmgK
- Costul capitalului include doua componente distincte: costul de oportunitate si
cheltuiala cu achizitia elementului de capital: CT=K+K*r=K(1+r)
- Costul marginal al capitalului este: Cmg=1+r
- Profitul este maxim cand WmgK=Cmg, deci:
WmgK = 1+r
RATIA q:
 Orice investitie presupune cheltuieli cu instalare care includ:

-cheltuieli cu montarea noilor instalatii
-cheltuieli cu formarea profesionala
-cheltuieli cu alegerea, comandarea si instalarea noilor echipamente, etc
 Ratia q a lui Tobin este:
q = WmgI actualizata/CmgK
Pentru intreprinderea cotata la bursa:
q = valoarea bursiera a intreprinderii/costul de inlocuire a K
Investitia va fi facuta pentru q>1
Curba cererii de investitii
Investitiile si PIB
Fie α = ponderea K in Y
K = αY
( )
ΔK = α*ΔY
α – acceleratorul investitiilor
Orice crestere a Y necesita investitii.
Factorii care influenteaza investitiile:
 Progresul tehnologic; o imbunatatire a tehnologiilor sau aparitia unor produse noi

mareste rata profitului net astfel ca investitiile cresc
 Fiscalitatea; cresterea fiscalitatii mareste costurile si reduce profitabilitatea
investitiei, astfel ca investitiile scad
 Cresterea PIB
 Asteptarile investitorilor
Echilibrul venitului
national
Paradoxul
economisirii
Echilibrul venitului
national
Algebra multiplicatorilor:
 Intr-o economie inchisa:
C= +c’Y
 Daca in economie intervine si statul vom avea: = Y-T

 Rezulta ca: C = ( )
 Cheltuielile globale cuprind
CG = C + Io + G
 Venitul va fi:
Y = Co + c’Y – c’T + Io + G, de unde rezulta:
Y = (Co + Io +G – c’T) / 1-c’
MULTIPLICATORII
 Multiplicatorii investitiilor:
k = dY/dI = 1/1-c’ = 1/s’
 Multiplicatorul cheltuielilor publice:
g = dY/dG = 1/1-c’
 Multiplicatorul reducerii fiscale:
m = dY/d(-T) = c’/1-c’ = c’g
Pentru economia deschisa:
CG = C + I + G + X
X= export-import
Import = IMIxY, cu IMI= inclinatia marginala spre import
 Multiplicatorul venitului national intr-o economie deschisa:

1/(IMI+s’)
CAPITOLUL4 – PIATA MUNCII
Oferta de munca individuala:

 Timpul total de care dispune un individ se imparte in timp liber(L) si timp de
munca(L’)
H = L+L’
 Costul de oportunitate al unei ore de timp liber este dat de cantitatea de bunuri care
s-ar putea obtine cu veniturile incasate dintr-o ora de munca: salariul real orar (w)
w= salariul nominal (W)/pret (P)
 Daca individul ar muncii in continuu, el ar incasa un venit: wH. Timpul de munca ii
permite acestuia un consum:
C = L’w
 Daca sacrifica o parte din consumul potential in favoarea timpului liber, aceasta parte
are valoarea: Lw
 Constrangerea bugetara a individului va fi:
wH = Lw + C
Constrangerea bugetara
Ansamblul combinatiilor intre consum si timpul liber pentru care individul isi
consumaa intregul venit: wH = Lw + C.
Prelucrand avem: w(H-L) = C, cu H-L timpul de munca
Curba de indiferenta
Ansamblul combinatiilor de consum si timp liber pentru care satisfactia individului
este constanta.
Optimul consumatorului
Tangenta linia bugetului – curba de indiferenta
Efect de venit si efect de subtitutie

 Efectul de subtitutie = modificarea consumului de „timp liber” ca urmare a faptului ca
cresterea salariului real face timpul de munca mai atractiv
 Efectul de venit = modificarea consumului de timp liber ca urmare a faptului ca
cresterea salariului real este o crestere de venit.
Relatia w – cantitatea de munca individuala
Oferta agregata de munca – suma ofertelor individuale.
Factorii care influenteaza oferta de munca:

 Modificarea preferintelor (de ex intrarea femeilor pe piata muncii in epoca moderna)
 Modificarea oportunitatilor alternative (ex: cresterea salariilor pe o piata a muncii
determina reducerea ofertei pe o alta piata)
 Migratia fortei de munca
 Factori demografici
Ce vor sindicatele?
 Salarii mai mari
 Mai multe locuri de munca
 Stabilitate mare a locurilor de munca
 Imbunatatirea conditiilor de munca
 Colaborarea pe probleme specifice cu patronatul in administrarea intreprinderii
Curba de indiferenta a sindicatului

 Ansamblul combinatiilor de niveluri de ocupare si niveluri de salariu pentru care
satisfactia sindicatului este constanta
 Panta curbei de indiferenta: RmS arata pretul la care sindicatul substituie ocuparea
cu salarii mai mari
Optimul sindicalutlui
Oferta de munca colectiva: cantitatea de munca pe care insdicatul doreste si poate sa o
realizeze, in functie de nivelul salariului, intr-o perioda data de timp
Oferta colectiva si oferta individuala

Cererea de munca
Cantitatea de munca pe care firma doreste si poate sa o achizitioneze in functie de
nivelul salariului, de-a lungul unei perioade de timp.
Cererea de munca pe termen scurt

 O firma angajeaza lucratori pana cand salariul real = productivitatea marginala a
muncii.
 Cererea de munca individuala depinde de curba productivitatii marginale in zona sa
descrescatoare.
Factorii care influenteaza cererea de munca
 Productivitatea marginala a muncii

 Cresterea stocului de capital
 Progresul tehnologic
Echilibrul pietei muncii pe o piata perfect concurentiala

Somajul voluntar
Persoane care nu doresc sa lucreze la nivelul dat al salariului
Somajul involuntar
Dezechilibru pe piata muncii: cerere < oferta
MONOPSONUL
Un singur cumparator de
munca
MONOPOLUL PE PIATA
MUNCII
MONOPOLUL BILATERAL
MONOPSON
De ce costul marginal este deasupra curbei ofertei?

 Pentru ca, daca doreste sa cumpere mai mult, monopsonul trebuie sa plateasca mai
mult, atat pentru ultima unitate, cat si pentru cele anterioare.
 Algebric:
- Cheltuiala totala a monopsonului este:
CT = P(Q)Q
- Costul marginal va fi: = Dct/dQ, deci = P(Q) + QdP/Dq
Cum dP/dQ >= 0 => > P(Q)
Imperfectiunile pietei muncii
SALARIUL MINIM
Salariul minim se poate stabili in moduri diferite, astfel:
 La nivel regional (Canada, Japonia), national (Franta, Romania), sectorial (Belgia,
Irlanda)
 In raport cu varsta benefeciarului (Belgia, Franta)
 Fixat de autoritatile publice sau negociat intre partenerii sociali
 Calculat in functie de inflatie (Belgia) sau in functie de salariul mediu (Franta, Japonia,
Spania)
Notiuni importante:
- Populatia ocupata, formata din persoanele care presteaza o munca salariata,
inclusiv cei care sunt temporar indisponibili din cauza unei boli, a unui accident
sau pentru ca sunt in concediu;
- Somerii, care cuprind acele persoane care nu lucreaza si cauta in mod activ un loc
de munca;
- Populatia neocupata, formata din restul populatiei in varsta de munca; aici
incluzand studentii, casnicele, bolnavii inapti, persoanele care nu doresc sa
lucreze etc.
RATA SOMAJULUI
Rs = Ș / PO
Rs = Ș / PA
PA = PO + PANO
Ce este somajul?
 Practic: excedentul de oferta de munca peste cererea de munca => este un
dezechilibru pe piata muncii;
 Teoretic: utilizarea incompleta a resurselor de munca; nu este neaparat un
dezechilibru.
J.M KEYNES
 Somajul keynesian: somaj de dezechilibru
 Somajul care apare atunci cand cererea de bunuri si servicii este mai mica decat
cantitatea totala de bunuri si servicii pe care o poate produce economia poarta
numele de somaj ciclic
Noile teorii keynesiene:

Cauze ale rigiditatii salariilor nominale si/sau reale:
- Contractele
- Costurile de tranzactie
- Costurile de mediu
Somajul neoclasic
 Rigiditatile institutionale: sindicatele, monopsonul, interventia statului;
 Imperfectiunea informatiei => somaj frictional
 Neconcordanta dintre structura cererii si structura ofertei de munca => somaj
structural = (Mankiw,2010) cerera de munca pe o anumita piata este mai mica decat
oferta
 Somajul natural va include: s.frictional. s.structural si s.voluntar
 Rata naturala a somajului corespunde functionarii normale si eficient a pietei muncii,
date fiind imperfectiunea informatiei si constrangerile institutionale
Economia ofertei
 Imperfectiunea informatiei => externalitati:
- Opacitatea informatiei;
- Lipsa mobilitatii fortei de munca;
- Pregatirea neadecvata;
- Absenta disponibilitatii pentru adaptare
 Curba Beveridge:
 Salariul minim => reduce cererea de munca si mareste oferta

 Impozitele pe munca => salariul net difera de salariul brut => scade cererea, dar
simultan scade oferta de munca, nu neaparat in aceeasi proportie
 Ajutorul de somaj => efect de hysteresis
 Legislatia => mareste costul aferent muncii.
 Relatia de munca:
- Centralizate => sindicate/patronat;
Sindicatele care constientizeaza responsabilitatea sociala pe care o au si care
colaboreaza cu patronii si managerii poarta numele de sindicate corporatiste.
- Descentralizate
Efectele somajului
 Reducerea PIB; Arthur Okun: pentru fiecare procent cu care rata efectiva a somajului
depaseste rata naturala, PIB scade cu 2.5 procente => somajul creste mai putin
proportional decat scade productia
 Explicatia: fenomenul de pastrare a fortei de munca (firmele nu concediaza
concomitent cu reducerea cereii bunurilor lor pe piata)
 Cresterea cheltuielilor cu protectia sociala
 Reducerea eficientei fortei de munca
 Reducerea veniturilor individuale
 Efecte sociale generale
 Efecte asupra sanatatii psihice a somerului
Diminuarea somajului
 Stimularea cererii agregate
 Reforma pietei muncii
 Reducerea efecturlui de hysteresis
 O atentie mai mare acordata educatiei
CAPITOLUL5 – PIATA MONETARA
Bancile, institutiile financiare, societatile de asigurari-private, publice mixte – reprezinta

acel agent economic agragat care indeplineste rolul de intermediar intre ceilalti agenti
economici, gestioneaza intrumentele monetare si parghiile financiare ale tarii.
Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea de

imprumturi solicitantilor care intrunesc conditiile de bonitate financiara; acestea din urma
consta in capacitatea economica a unei persoane fizice sau juridice de a restitui, la scadenta,
creditele contractate impreuna cu dobanzile aferente.
Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari se refera la primirea

spre pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari (depozitul).
Functii macroeconomice actuale:

- Bancile, banca de emisiune coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza
in intreaga economie nationala
- Institutiile bancar-financiare au rolul de a restrictiona creditul
- Agentul bancar-financiar a dobndit posibilitatea de a crea putere de
cumparare aditionala, acesta decurgand din mecanismul transformarii
depunerilor la vedere in credite pe termen lung
- Bancile pot selecta proiectele de dezvoltare, pe care le sustin cu credite
Banca nationala nu este banca in sensul strict al termenului; nu este preocupata mai ales de
maximizarea profitului ei, ci de realizarea anumitor obiective pentru intreaga economie
nationala, obiective care ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul legislativ.
Bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa specializata in ansamblul
activitatilor economice, care furnizeaza bani (capital) celorlalti agenti economici (persoane
fizice si/sau juridice).
Bancilecomerciale de depozit isi procura mijloacele financire de care au nevoie de pe piata

monetara, prin depunerile pe termen scurt ale clientilor lor. Acestea pot fi:
- Banci de depozit propriu-zise, care primesc depuneri la vedere si pe termen si
care acorda credite pe termen scurt
- Banci de afaceri, care dispun de capitaluri proprii importante si isi procura
mijloacele necesare si prin emisiunea de obligatiuni sau de actiuni, ele putand
acord credite pe termn lung
Bancile ipotecare sunt cele care isi procura mijloacele necesre prin emisiunea de inscrisuri si
obligatiuni ipotecare.
Societatile de asigurari sunt institutii care garanteaza asiguratului, in schimbul platii unei
sume de bani (polita de asigurare), despagubirea totala sau partiala in cazul producerii uneui
eveniment pentru care (impotriva caruia) acesta s-a asigurat.
Oferta de moneda (masa monetara)
 Reprezinta cantitatea totala de bani din economie
 Masa monetara este creata de Banca Centrala si bancile comerciale
 Banii sunt monedele metalice, bacnotele, moneda scripturala si alte intrumente
legale avand forme si denumiri specifice, diferite de la o tara la alta, care sunt general
acceptate ca mijloace pentru schimburi si plati intr-un spatiu economic dat
Privita ca stoc, masa monetara consta in totalitatea intrumentelor banesti de care dispun
agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un monet dat, destinate
achizitionarii de bunuri materiale si servicii, achitarii datoriilor, constituirii economiilor in
vederea investitiilor si a altor plasamente. Ca flux, acesta reprezinta masa medie de bani
care functiioneaza intr-o anumita perioada (trimestru, an).
Functiile banilor
 Intrumente de schimb
 Mijloc de rezerva
 Etalon pentru masurarea valorii tuturor bunurilor si serviciilor
Lichiditatea poate fi definita ca fiind capacitatea activelor de a fi transformate

imediat si cu cheltuiala minima in moneda numerar sau moneda scripturala.
Rata lichiditatii consta in raportul dintre nivelul mediu anual al masei monetare si nivelul
tranzactiilor economice mijlocite de moneda.
Intensitatea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a monedei. Aceasta se
exprima printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau incetineala tranzactiilor, ca si viteza
cu care circula veniturile. Acest raport este inversul ratei lichiditatii.
Masa monetara are doua componente:

- Disponibilitati banesti propriu-zise; instrumente care se caract. prin
lichiditate perfecta;
- Disponibilitati semimonetare, acele intrumente monetare care pot fi
transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora.
Modificarile cantitative si structurale ale masei monetare sunt analizate si aprofundate cu

ajutorul conceptului de agregat monetar
Agregatul monetar desemneaza o parte constitutiva a masei monetare si

semimonetare, parte autonominalizata prin functiile ei specifice, prin agenti specializati care
emit intrumentele de schimb si de plata, prin institutii bancar-financiare care le gestioneaza,
prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc.
In tara noastra s-au conturat doua componente ale masei monetare:

- Banii propriu-zisi (M1): numerarul din afara sistemului bancare,
disponibilitatile banesti constituite in conturi bancare la vedere
- Cvasibanii (M2): economiile populatiei, depozitele bancare la termne si
conditionate, depozitele in valuta ale rezidentilor.
M1 = numerar in circulatie + depozite overnight (conturi curente, depozite la vedere)
M2 = M1 + depozite la termen (depozite cu durata initiala de pana la 2 an inclusiv; depozite

cu preaviz mai mic sai egal ci 3 luni)
M3 = M2 + alte intrumente financiare (imprumuturi din operatiuni repo (~rescontare);

actiuni ale fondurilor pe piata monetara; titluri de valoare negociabile emise cu maturitatea
de pana la 2 ani inclusiv)
BM (M0) = numerar in circulatie + conturi curente ale institutiilor financiar – monetare (IFM)
la banca centrala
OFERTA DE MONEDA
 Orice oferta noua de moneda este legata de regula de o operatiune de creditare,
ceea ce inseamna monetizarea unei creante bancare. Procesul invers, adica
rambursarea unei efect de comert sau a unei datorii oarecare in favoarea unei banci,
echivaleaza cu o reducere a masei monetare.
 Oferta de moneda este facuta, in primul rand, de banca nationala.
Rolul bancii centrale:

 Elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb
 Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a intritutiilor de credit,
promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru
asigurarea stabilitatii financiare
 Emiterea bacnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei
 Stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia
 Administrarea rezervelor internationale ale Romaniei
Intrumentele politicii monetare:

 Rata dobanzii (i) de politica monetara
Ex: i pol.mon↑ => depozitele atrase de BNR de la bancile comerciale↑ => resursele disponibile ale
bancilor comerciale pt acordarea de credite↓ => M↓
 Operatiuni repo si reverse repo

- operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR
cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare, cu angajamentul acestora
de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei;
- operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora
BNR vinde instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare, angajându-se să răscumpere
activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei;
ADIACENTE:
 atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora BNR
atrage depozite de la instituţiile de credit;
 emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde
instituţiilor de credit certificate de depozit;
 acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacţii reversibile destinate injectării de
lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite instituţiilor de credit, acestea păstrând proprietatea asupra activelor
eligibile aduse în garanţie;
 vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate absorbţiei/injectării de lichiditate,
în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la
vânzător la cumpărător fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plată";
 swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă, prin care BNR:
 injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi vânzând la o dată ulterioară aceeaşi
sumă în valută convertibilă contra lei;
 absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând la o dată ulterioară aceeaşi
sumă în valută convertibilă contra lei.
 Operartiuni pe piata valutara

 Facilitati permanente de creditare/depozitare oferite de BNR bancilor
comerciale
o facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca centrală,
contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod normal,
un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;
o facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca centrală, la o rată
de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal, pragul ratei
dobânzii overnighta pieţei monetare.
 RMO
Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă
corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe piaţa
monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera expansiunea creditului în valută.
Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:
 baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al soldurilor elementelor de pasiv
în lei şi în valută din bilanţurile băncilor (cu excepţia pasivelor interbancare, a obligaţiilor către BNR şi a capitalurilor
proprii);
 perioada de observare şi cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima dintre ele reprezentând intervalul
cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente);
 ratele RMO pot fi diferenţiate atât în funcţie de moneda de constituire, cât şi în funcţie de scadenţa reziduală a
elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2 ani);
 RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul perioadei de aplicare în conturile
deschise la BNR;
 deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se sancţionează prin avertisment,
amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.
Cum se creeaza moneda in bancile comerciale?

o Prin acordarea de credite => multiplicatorul monetar
o RMO↑ => resursele disponibile ale bancilor comerciale pentru acordarea de
credite↓ => M↓
MULTIPICATORUL MONETAR
Politica monetara expansionista (M↑)

 Rata de pol. monetara ↓
 BNR cumpara titluri (op. Repo)
 Rata RMO ↓
 BNR cumpara valuta
Politica monetara restrictiva

 Rata de pol monetara ↑
 BNR vinde titluri (op Reverse Repo)
 Rata RMO ↑
 BNR vinde valuta
Determinarea ofertei totale de bani decurge din luarea in considerare a ratei rezervei fractionare
(raportul dintre rezervele bancare si totalul depozitelor) si a proportiei de numerar pe care publicul
alege sa o detina in totalul depozitelor.
R = numerarul detinut in rezervele bancare

N = numeralul detinut de populatia non-bancara
BM = baza monetara a sistemului
R + N =BM
Notam acum cu r cota dorita din rezerv(R) a bancilor in totalul depozitelor(D): R = r*D
iar cu n ponderea pe care o detine populatia din depozitele sale bancare in numerar: N = n*D
Prin inloc ecuatiilor in prima: r*D + n*D = BM
Prin rezolvarea acestei ecuatii in raport cu variabila D, vom obt: D = BM/(r+n)
Oferta totala de bani este reprezentata de suma celor doua componente, D (depozitele) si N
(numerarul). Oferta de bani nu include R (rezervele), deoarece depozitul care a creat rezervele
bancare initiale este deja inclus prin depozitele D si se urmareste evitarea dublei inregistrari.
Oferta de bani: M = N + D
Procesul de creatie monetara esteilustrat prin intermediul multiplicatorului monetar (m) care face
legatura intre BM si M si care arata de cate ori este mai mare oferta de bani, decat baza monetara a
sistemului:
M = M/BM = (N+D) / (N+R) = (n+1)/(n+r)
Amplitudinea multiplicatorului monetar este cu ata mai mare, cu cat cota obligatorie de rezerve a
bancilor este mai mica.
Multiplicatorul bancilor de cont, definit ca raport intre volumul noilor depozite si noile rezerve:
Tinand seama de ponderea rezervelor obligatorii in totalul depozitelor, formula devine:

, r- rata rezervelor
CEREREA DE MONEDA
Cererea de bani se defineste prin acea cantitate de active pe care polpulatia o detine sub
forma de bani (moneda, intrumente monetare).
Costul de oportunitate al cererii si detinerii unei cantitati de bani este dat de dobanda
suplimentara care ar fi putut fi incasata daca banii respectivi ar fi fost folositi pentru
achizitionarea activelor financiare.
Mobilurile (motivele) cererii de moneda:

 Mobilul tranzactional (al venitului: oamenii nu isi cheltuiesc intregul venit in
momentul incasarii)
Y↑ => tranzactii ↑ => L↑
 Mobilul prudential (moneda este pastrata entru a face fata unor plati neprevazute
sau pentru a beneficia de oportunitati neasteptate)
Y↑ => tranzactii↑ => sumele pe care vor sa le pastreze sub forma de rezerve↑ => L↑
 Mobilul speculativ (arbitraj continuu intre moneda si active nemonetare)

i sist bancar↑ => rentabilitatea detinerii de numerar↓ => L↓
Mobilul venitului = Mobilul tranzactiei

Cererea de moneda este:
 O functie crescatoare in raport cu nivelul general al preturilor si cu venitul real
 O functie descrescatoare in raport cu rata dobanzii
 Direct proportionala cu constul de brokeraj, adica cel provocat de administrarea
banilor (W. Baumol si J. Tobin)
Mobilul precautiei (prudential)
Cererea de moneda este:
 Direct proportionala cu nesiguranta platilor
 Invers proportionala cu rata dobanzii
Ecuatia cantitativa a banilor: MV = PY

M – masa monetara; V – viteza de rotatie a banilor; P – nivelul preturilor; Y – volumul
bunurilor si serviciilor tranzactionate intr-o economie (PIB real)
Mobilul speculatiei (speculativ)

 Cererea de moneda speculativa este invers proportionala cu rata dobanzii
 i scade => creste cursul obligatiunii => se vand obligatiuni contra moneda =>
cererea de moneda creste
 moneda se pastreaza ca atare in asteptarea reducerii cursului.
Functia cererii de moneda
L= (Y) + (i)
(Y) direct proportionaka cu venitul (Y)

(i) invers proportionala cu rata dobanzii (i)
 daca i = i.min, cererea de moneda este perfect elastica;

„capcana lichiditatii”: orice crestere a cantitatii de moneda nu are nici un
efect asupra ratei dobanzii
 daca i > i.max, (i) = 0, iar cererea de moneda devine L = (Y) si este perfect
inelastica
 daca i.max > i > i.min, cererea de moneda este descrescatoare.

ECHILIBRUL DINAMIC AL PIETEI MONETARE
Piata monetara consta in ansamblul tranzactiilor cu moneda (intrumente monetare), din

raporturile specifice existente intre cerere si oferta de moneda, in functie de pretul banilor
(puterea de cumparare a banilor).
Pretul banilor poate fi exprimat numai in termenii celorlalte marfuri, adica prin bunurile si
serviciile care pot fi obtinute pe piata in schimbul unei unitati monetare. In cosecinta,
„pretul” sau „valoarea de schimb obiectiva” a banilor consta in „puterea de cumparare” a
unitatii monetare.
PCB = 1/P, P – nivelul preturilor bunurilor (tranzactionate)
IPOTEZE:
 oferta de moneda este influentata de catre banca centrala si nu depinde de rata
dobanzii
 cererea de moneda este influentata in sens invers de rata dobanzii
Factorii care influenteaza modificarea echilibrului:

- rata RMO ↓ => oferta de moneda ↑
- banca centrala efectueaza operatii REPO => injecteaza lichiditate => oferta
de moneda ↑
Politica monetara poate fi definita ca ansamblul de actiuni exercitate de autoritatile

monetare (banca nationala, trezoreria) asupra masei monetare si asupra activelor financiare,
in vederea orietarii economiei pe termen scurt sau mediu.
CAPITOLUL6 - INFLATIA
INDICII DE PRET:
IPC = Σ ( )
IPC = Σ – ponderea bunului i in totalul

consumului
Indicele preturilor de consum (IPC) exprima modificarea medie ponderata a cheltuielilor pe

care o familie de talie mijlocie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de
subzistenta, in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale istoriceste determinate.
Cum se masoara inflatia:

- IPC
- CORE1: se elimina preturile administrative
- CORE2: se elimina preturile volatile (legume, fructe, oua, combustibil)
- CORE2 ajustat: se elimina preturile tutun+alcool
De unde vin diferentele?

- Deflatorul include toate bunurile produse intern, pe cand IPC cuprinde
bunurile cumparate intern (de ex cand pretul petrolului creste, vom vedea un
IPC mai mare decat deflatorul)
- IPC are la baza un cos fix, pe cand deflatorul are la baza toate bunurile,
inclusiv dinamica acestora
Deflatia consta in procesul monetaro-material caracterizat prin scaderea durabila pe termen

lung a nivelului preturilor, scadere rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza
restrangerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra dinamicii crescatoare a
preturilor.
Dezinflatia consta in procesul monetaro-real care semnifica incetinirea durabila, controlata si

autointretinuta a ratei de crestere a nivelului general al preturilor.
Ce este inflatia?
 Friedman: „inflatia este intotdeuna si pretutindeni un fenomen monetar”
 MIT (2009): studiile empirice arata o corelatie de peste 0.95 intre cresterea masei
monetare (%) si inflatie (%)
 Inflatia se manifesta prin cresterea continua si generalizata a preturilor si reducerea
puterii de cumparare a banilor.
Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care
exprima deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili, in general si
cresterea durabila si generalizata a preturilor, putand fi identificata si ca existenta in
circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei.
FORMELE INFLATIEI:
 Inflatia moderata (sau inflatia de o cifra) se caracterizeaza prin faptul ca preturile
cresc incet si previzibil
 Inflatia galopanta, sau inflatia cu doua si trei cifre, destabilizeaza, in general,
economia si presupune o lipsa de incredere a cetatenilor in moneda nationala. De
cele mai multe ori moneda este subtituita in functiile ei cu o valuta stabila.
 Hiperinflatia este un fenomen grav, determinand demonetizarea economiei,
cresterea v si distrugerea de PIB. MIT(2009) precizeaza pragul de 30%/an,
Mankiw(1996) de 50%/an.
 Inflatia reprimata: guvernul impiedica prin masuri administrative cresterea preturilor
 Inflatie deschisa: caz contrar, excesul de cerere determina o crestere continua a
preturilor
 Inflatie anticipata, prevazuta de firme si de salariati in negorierea contractelor
 Inflatie neanticipata, care afecteaza economia reala cel putin pe termen scurt
 Inflatie prin cerere
 Inflatie prin costuri
INFLATIA PRIN CERERE

- Inflatia prin cerere este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii
agregate. Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin
cresterea veniturilor banesti ale populatiei.
Cauzele inflatiei prin cerere:

- Dorinta guvernului de a cheltui mai mult decat incaseaza
- Dorinta guvernului de a reduce somajul si de a atinge „ocuparea deplina”
- Politica gresita a Bancii Centrale
Rate ale dobanzii nominale si reale:
 Rata dobanzii reala = rata dobanzii nominale – rata inflatiei
 Separarea variabilelor in cele doua categorii, nominale si reale = dihotomia clasica
 Neutralizarea monetara: schimburile monetare afecteaza doar variabilele nominale,
dar nu afecteaza variabilele reale
 Ajustarea ratei dobanzii nominale la rata inflatiei se numeste efectul Fisher
INFLATIA PRIN OFERTA (COSTURI)

- Inflatia prin costuri, prin oferta apare in situatia in care costurile de productie
cresc independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntate cu o
sporire a costului, ele vor easpunde partial prin cresterea pretului de vanzare
si partial prin reducere volumului activitatii.
Cauzele inflatiei prin oferta:

- Revendicarile sindicatelor
- Socurile intervenite in preturile unor materii prime
- Fluctuatia cursului de schimb
- Monopolul asupra resurselor naturale
- Dezastre naturale
Cresterea neinflationista seminifica o inflatie moderata (si controlata de guverne si alti

factori de decizie macroeconomica), insotita de o rata de crestere relativ inalta.
Cresterea economica inflationista releva sporul de productie nationala insotit de o rata a

inflatiei ce depaseste acest spor.
Stagflatia semnifica acea situatie din economia unei tari care se caracterizeaza prin inflatie
rapida si prin lipsa de crestere notabila a economiei, adesea prin :cresterea zero” si prin
recesiune economica.
Spirala inflationista
- Creste cererea si scade oferta
EFECTELE INFLATIEI:
 Efectul de reducere a detinerii de moneda care antreneaza cresterea costurilor de
tranzactie (shoeleather effect)
 Costurile medii
 Efectul de redistribuire al averilor
 Efectul de „corodare” a economiilor
 Distorsionarea taxelor
 Distorsionarea relatiilor economice, cresterea incertitudinii, descurajarea afacerilor
etc.
POLITICI ANTIINFLATIONISTE:
 Reducerea ratei de cestere a masei monetare
 Controlul preturilor si salariilor
 Indexarea salariilor si altor venituri
CANALUL RATEI DOBANZII:

- i scade => costul imprumutului scade => cresc investitiile si consumul
- i scade => dobanda la depozite scade => scade economisirea => creste
consumul
- efect final: cresterea cererii de bunuri si servicii
CANALUL PRETULUI ACTIVELOR (canalul efectelor de avutie si de bilant):

 i scade => pretul activelor (obligatiuni, actiuni, case etc) creste => creste avutia
menajelor =>
- 1. Creste inclinatia menajelor spre consum => creste cererea de bunuri si
servicii
- 2. Creste accesul la imprumuturi, deoarece mesajele si companiile se pot
imprumuta mai usor sau/si mai ieftin (cu o rata a dobanzii mai mica generata
de o prima de risc mai mica), in conditiile in care activele potential a fi
utilizate drept garantie au o valoare mai mare => cresc consumul si investitiile
=> creste cererea de bunuri si servicii
 Efect final: cresterea cererii de bunuri si servicii
CANALUL MASEI MONETARE SI CREDITULUI (asociat cu canalul riscului)

 i scade =>
- Cresc depozitele overnight si rezervele bancare => creste oferta de
imprumuturi bancare => creste disponibilitatea bancilor de a acorda credite
(canalul creditului bancar)
- Scade riscul de nerambursare a creditelor => creste disponibilitatea bancilor
de a acorda credite => cresc consumul si investitiile (canalul bilantului)
- Activele riscante devin mai atractive pentru ca ofera randamente mai mari =>
creste oferta de credite (canalul riscului)
 Efect final: cresterea cererii de bunuri si servicii
CANALUL CURSULUI DE SCHIMB:

- I scade => moneda se depreciaza => bunurile importante devin mai scumpe
comparativ cu cele interne => exporturile cresc si importurile scad => creste
exportul net => creste cererea agregata
- Moneda se depreciaza => pretul bunurilor de import pe piata interna creste
(canalul direct al cursului de schimb)
- Moneda se depreciaza => creste valoarea actualizata, exprimata in moneda
nationala, a obligatiunilor de plata aferente creditelor in valuta => scade
averea menajelor => scad consumul si investitiile (efectul de avutie al cursului
de schimb)
- Moneda se drepreciaza => scade averea neta a menajelor => scade
capacitatea de rambursare a creditelor si creste riscul de nerambursare =>
scade disponibilitatea bancilor de a acorda credite => scade cererea agregata
(efectul de bilant al cursului de schimb)
- EFECT FINAL: nedeterminat (asupra cererii agregate)
CANALUL ANTICIPARILOR CU PRIVIRE LA RATA DOBANZII, INFLATIE SI CRESTEREA

ECONOMICA
 i scade => sunt afectate anticiparile cu privire la ratele dobanzii pe termen scurt si
termen lung =>
- Ratele pe termen lung scad, daca se anticipeaza ca schimbarea in sensul
reducerii va persistaa pe termen scurt
- Ratele pe termen lung nu se modifica sau chiar cresc, daca se anticipeaza ca
schimbarea se va inversa rapid
 Efect final: sunt afectate deciziile de consum si de investitii => se modifica cererea
agregata
 Credibilitatea bancii centrale => ancora inflatiei => stabilitatea preturilor
LEGEA LUI OKUN SI CURBA LUI PHILIPS
LEGEA LUI OKUN – sustine ca intre evolutia PIB si cea a ratei somajului exista o relatie
negativa
 Rata somajului scade mai incet decat creste PIB. In general:

- Rata actuala a somajului – rata anterioara a somajului = -β (rata actuala a
cresterii – rata normala de crestere)
- In ecuatia anterioara, rata normala de crestere = 3%. La o rata actuala cu un
procent mai mare, rata somajului scade doar cu 0.4 procente. De ce?
EXPLICATII ALE LEGII LUI OKUN

- Firmele prefera cresterea numarului orelor de munca si cresterea intensitatii muncii
- Firmele asteapta inainte de a face angajari/ de a concedia, pentru a observa daca
schimbarile sunt de durata
- Exista costuri de ajustare a ocuparii: formare profesionala, costuri de cautare, costuri de
concediere etc
- Perioadele de crestere antreneaza noi intrari pe piata muncii (ex: o parte a femeilor
casnice)
CURBA LUI PHILIPS (1958)
Explica relatia inversa dintre rata cresterii salariilor nominale si rata somajului.
Ce reflecta curba lui Philips:

 Efectul „rotilor cu clichet”: R este intotdeuna pozitiva
 scade => R se accentueaza
 se aplatizeaza de la stanga la dreapta =>preturile factorilor de productie se ajusteaza mai
lent in jos
 rata inflatiei generata de salarii este putiin sensibila la somaj in recesiune si foarte
sensibila la somaj in expansiune
Curba arata diferitele combinatii inflatie-somaj rezultate pe masura ce curba cererii agregate „se
misca” de-a lungul ofertei agregate pe termen scurt.
Curba lui Philips:

- trecerea din A in B poate fi rezultatul:
- unei politici monetare restrictive
- unei politici bugetare restrictive
Curba lui Philips pe termen lung:

 De ce exista o relatie negativa inflatie – somaj pe termen lung? Explicatiile sunt centrate pe
neutralitatea monedei
- Cresterea masei monetare influenteaza agregatele nominale, dar NU influenteaza
variabile reale precum: puterea sindicatelor, salariile de eficienta, curba lui Beveridge.
 Curba lui Philips pe termen lung este o drapta; nu exista o relatie inversa intre rata inflatiei si
rata somajului
 Rata somajului se stabilizeaza la nivelul „normal” numit rata naturala a somajului (la fel cum,
pe termen lung, PIB se stabilizeaza la nivelul sau potential)
CURBA LUI PHILIPS PE TERMEN LUNG
RATA NATURALA A SOMAJULUI

 Rata naturala este acea rata „imuna” la cresterea masei monetare
 Ea se modifica in timp sub impactul unor masuri de politica ce vizeaza functionarea mai buna
a pietei muncii
 Ex: programe bune de reconversie profesionala => somaj mai mic pentru aceeasi rata a
inflatiei => alta relatie inflatie – somaj => curba lui Philips se deplaseaza spre stanga => PIB
mai mare => oferta agregata pe termen lung se deplaseaza spre dreapta
CURBA LUI PHILIPS PE TERMEN CURS SI ANTICIPARILE

- FIE INFLATIA ANTICIPATA = MODIFICAREA ANTICIPATA A PRETURILOR DE-A LUNGUL UNEI
PERIOADE
- Masa monetara creste => cererea agregata creste => modificari neanticipate in preturi
(inflatie neanticipata), output si somaj pe termen scurt
- Pe termen lung, indivizii anticipeaza orice rata a inflatiei pe care o banca centrala o poate
produce => se rupe relatia inflatie – somaj
 Relatia poate fi reprezentata cu ajutorul ecuatiei:

Rata somajului = rata naturala a somajului – a(rata actuala a inflatiei – rata
anticipata a inflatiei)
 Rata actuala a inflatiei – rata anticipata a inflatiei = -b(rata somajului – rata naturala a
somajului)
 Curba lui Philips = relatia dintre modificarea ratei inflatiei si rata somajului
 Somajul actual > somajul natural => rata actuala a inflatiei < rata anticcipata a inflatiei si
invers
 Rata naturala a somajului = acea rata a somajului necesara pentru a mentine inflatia
constanta = rata somajului care nu accelereaza inflatia =NAIRU
Socurile ofertei agregate si curba lui Philips

- Socurile ofertei afecteaza costurile de productie => afecteaza preturile bunurilor
=> deplaseaza oferta agregata pe termen scurt
Concluzii:
 OKUN: rata somajului scade mai incet decat creste PIB
 PHILIPS: exista o relatie negativa inflatie – somaj
 Arbitrajul inflatie – somaj: posibil pe termen scurt
 Moneda este neutra pe termen lung
1.Corelaţia inflaţie/creştere economică.

Corelatia dintre inflaţie şi creşterea economică se dovedeşte, empiric, a fi invers
proporţională. Şi anume, ratele ridicate ale inflaţiei sunt însoţite îndeobşte de rate negative
de creştere economică.
În România, după o anumită perioadă când ratele ridicate ale inflaţiei au concis cu
declinul economic, în anii 1995-1996 a fost înregistrată o anumită creştere economică.
Această creştere nesănătoasă a antrenat, datorită carenţelor sale structurale, presiuni
inflaţioniste care au izbucnit violent. Lupta împotriva inflaţiei a fost însoită, în anii care au
urmat, de o scădere importantă a produsului intern brut.
În prezent avem de-a face cu o anumită creştere a produsului intern brut, creşterea
economică însoţită de rate ridicate ale inflaţiei este o creştere nesănătoasă, care se
îndreaptă către sectoare neperformante, cu distorsiuni salariale şi cu eficienţă scăzută.
O astfel de creştere economică, lipsită de asanarea structurală a economiei, va fi, pentru anii
viitori, o adevărată povară.
2. Corelaţia inflaţie/şomaj.
În mod tradiţional, se consideră că între inflaţie şi şomaj există o corelaţie inversă, şi
anume măsurile antiinflaţioniste generează şomaj, în timp ce creşterea ocupării poate
genera o sporire relativă a cererii – mai elastică în comparaţie cu oferta de mărfuri – şi, deci,
inflaţie.
În România, structura pieţei forţei de muncă a avut caracteristici inflaţioniste. Pe de o
parte, raportul dintre forţa de muncă ocupată şi forţa de muncă asistată, dezavantajos
pentru forţa de muncă ocupată, a creat o cerere solvabilă lipsită de un corespondent în
cadrul ofertei. Apoi, structura forţei de muncă este ea însăşi dezavantajoasă în raport cu
intenţiile de stabilizare monetară.
O mare parte a forţei de muncă a migrat în agricultură. Cum peste jumătate din
veniturile agricultorilor sunt venituri în natură, rezultă că această migraţie are efecte
inflaţioniste.
Un exemplu: o persoană care cultivă un hectar de pământ în folos personal primeşte
subvenţii de la stat. Aceste subvenţii apar pe piaţă sub formă de cerere solvabilă, fără ca
producătorul respectiv să aducă pe piaţă vreun corespondent în planul ofertei, căci
porumbul după hectarul respectiv este dat la animale, care, la rândul lor, sunt consumate în
gospodărie, după rânduieli. Ca să nu mai vorbim de faptul că producătorul respectiv nu
reîntoarce în nici un fel, prin impozite la buget, subvenţia primită.
Întreţinerea unui forţe de muncă în exces în structuri neperformante, fără a se
stimula sectorul privat, concurenţial, care să poată absorbi surplusul de forţă de muncă, în
condiţiile în care impozitul direct a fost redus şi astfel salariul net a crescut fără să crească şi
producţia aceasta reprezintă cel mai comod exemplu de creare a unui decalaj între
economia reală şi masa monetară.
Din păcate, nota de plată o vom plăti tot noi. Cu cât mai târziu cu atât mai scump.
3. Cercul vicios al ratei dobânzii.
Rata dobânzii introduce o anumită încordare în domeniul economic.
În condiţiile slabei dezvoltări a pieţelor de capital, băncile rămân singurul suport economic
atras pentru investiţii.
Costul capitalului face ca multe investiţii să devină nerentabile, ceea ce inhibă
dezvoltarea firmelor.
Un alt impact al ratei dobânzii este legat de capacitatea de plată a firmelor, ştiut fiind
că în structura creditului cea mai mare parte o deţine creditarea pe termen scurt, sub un an.
Paradoxal, sporirea ratei dobânzii nu conduce la selectarea firmelor cu bonitate, care evită
creditele bancare datorită costurilor acestora. Rata dobânzii este în prezent real pozitivă, dar
evenimentele se pot precipita şi deveni real negativă deoarece cele două (rata inflaţiei şi rata
dobânzii) sunt apropiate ca valoare şi orice derapaj inflaţionist poate modifica semnul.
În acest fel, băncile vor să-şi ia precauţii suplimentare legate de riscul investiţiilor.
Rata mare a dobânzii este o formă de restricţionare a masei monetare, dar conduce şi la
contracţia investiţiilor. În principiu, însă, ratele înalte ale dobânzii reprezintă un serios
impediment în calea dezvoltării economice.
4.Cercul vicios al cursului de schimb.

Controlul asupra cursului de schimb este o componentă importantă a politicii
monetare.
Cursul de schimb a fost folosit ca o ancoră antiinflaţionistă. În ciuda acestei precauţii a Băncii
Naţionale, între evoluţia cursului de schimb şi inflaţie, adică între deprecierea internă
şi cea externă a leului, a existat un anumit efect de antrenare, rezultat din evoluţiile în
ritmuri diferite şi timpi diferiţi ale celor două fenomene.
Controlul asupra cursului de schimb, cu efectul său antiinflaţionist, a avut, însă, drept
efect descurajarea exporturilor şi creşterea relativă a importurilor. La acestea se adaugă
măsurile de relaxare fiscală privind importurile, în condiţiile în care o cantitate mare de
maşini şi utilaje sunt preluate din import.
Deficitul crescând al balanţei comerciale are efecte inflaţioniste importante.
Iată, dar, că tentative de a da cursului de schimb o evoluţie moderată, antiinflaţionistă, are
efecte inflaţioniste prin influenţa asupra structurii balanţei comerciale.
În prezent, datorită necolerării dintre politica valutară, politica fiscală şi cea
comercială, deficitul comercial a atins un trist record.
5.Cercul vicios al economisirii.

Rata economisirii este extrem de mică în România ceea ce arată că resursele pentru
dezvoltare, ca şi cele pentru acoperirea deficitelor economice, în primul rând a celui bugetar,
dar şi a celui comercial, sunt extreme de reduse.
Nivelul scăzut al economiilor influenţează investiţiile. Lipsa unor resurse pentru investiţii
determină o capacitate şi mai redusă de dezvoltare economică şi, în consecinţă, o diminuare
a capacităţii de economisire şi o reducere a competitivităţii producţiei româneşti.
Influenţa pe care o are rata dobânzii, care este, în aceste condiţii, înaltă, face ca
efectele slabei capacităţi de economisire să antreneze slăbirea investiţiilor, tensionarea
pieţei monetare, reducerea competitivităţii economiei şi, prin urmare, o diminuare
suplimentară a resurselor de economisire.
Politicile economice ignoră, obiectivul spargerii cercului vicios al economisirii.
Economisirea se poate stimula, întâi de toate, prin crearea unor modalităţi eficiente de
colectare a resurselor.
Printre acestea se numără reformarea sistemului de asigurări sociale, care, prin
gestionare privată, ar transforma sistemul de stat într-un sistem capitalizat, cu vocaţie
investiţională.
În al doilea rând, e nevoie de dezvoltarea şi diversificarea pieţelor financiare, ca şi de
diminuare a riscului financiar al economiilor şi investiţiilor populaţiei. Economisirea nu se
poate stimula fără dezvoltarea economică şi fără stabilitate monetară.
6.Cercul vicios privatizare/restructurare.

Lipsa restructurării a dus la agravarea neperformanţei pentru numeroase firme de
stat, ceea ce a îngreunat şi mai mult privatizarea acestora. La fel cum lipsa privatizării nu a
dat firmelor resursele manageriale şi financiare de care ar fi avut nevoie pentru
restructurare.
Problema restructurării este de o maximă acuitate. Pierderile economice, importurile
neproductive, sporirea arieratelor, efectele inflaţioniste ale politicilor salariale,
distorsionarea liberei competiţii prin politicile neraţionale ale ajutoarelor de stat sunt numai
câteva dintre consecinţele întârzierii restructurării. În cele mai numeroase cazuri,
privatizarea este o condiţie necesară a restructurării. Experienţa arată că unele tipuri de
privatizare sunt mai avantajoase pentru evoluţia ulterioară a firmelor decât altele.
De exemplu, privatizarea prin investiţii străine s-a dovedit mai eficientă, ca
performanţă managerială şi investiţională decât privatizarea prin MEBO. Restructurarea fără
privatizare s-a dovedit a fi o iluzie. Procesul de privatizare trebuie accelerat, inclusiv în ceea
ce priveşte sectoarele primare. Iar ceea ce nu poate fi absorbit prin privatizare trebuie
închis.
7.Cercul vicios al fiscalităţii.

O fiscalitate relaxată constituie un stimulant pentru mediul de afaceri şi pentru
relaxarea consumului.
În actualele condiţii ale României creşterea consumului, fără un corespondent în
domeniul ofertei, va conduce, ca şi în anii 1990-1993, la creşterea semnificativă a inflaţiei.
Putem vedea, de pildă, care sunt consecinţele relaxării fiscale privind importurile, într-o
economie nerestructurată, asupra deficitului comercial.
Fiscalitatea nu poate fi un instrument al dezvoltării decât dacă este însoţită de
ajustări structurale ale economiei. Aceasta presupune o strategie economică corelată şi
fermă, pe un orizont mediu de timp.
CAPITOLUL7 – ECONOMIA INTERNATIONALA
ECONOMIA MONDIALA
- ansamblul economiilor nationale, privite in interdependenta relatiilor dintre
ele.
Trasaturi principale:
 Cadrul de actiune al diviziunii mondiale a muncii;
 Dezvoltarea interdependenta a economiilor nationale componente;
 Eterogenitate;
 Caracter dinamic;
 Cadrul parteneriatelor bi si multilaterale.
PIATA MONDIALA
- Ansamblul relatiilor de schimb care se desfasoara intre agentii economici din
diferite tari, purtatori ai cererii si ofertei.
Forme:
1. Comertul international;
2. Piata internationala a capitalurilor;
3. Piata internationala a muncii;
4. Piata valutara internationala.
AVANTAJ ABSOLUT SI AVANTAJ RELATIV

 AA: o tara se specializeaza in producerea acelor bunuri pe care le produce cu
cheltuieli mai mici decat partenerii sai comerciali.
 AR: o tara se specializeaza in producerea acelor bunuri pe care le produce cu cele mai
mici costuri relative.
DIFERENTA DINTRE COSTURILE DE OPORTUNITATE

 Teoria Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS): o tara se specializeaza in producerea
acelor bunuri care folosesc intr-o mai mare masura factorii de productie abundenti in
acea tara (teoria inzestrarii cu factori, a avantajului comparativ)
 Climatul general dintr-o tara: economic, politic si natural.
 Avantaje dobandite, care se schimba o data cu trecerea timpului, cum ar fi: capitalul
uman, modelele sociale, institutiile etc.
 P. Krugman: avantajele inerente specializarii (ex economiile de scara, diferentierea
produselor etc)
AVANTAJELE LIBERULUI SCHIMB
- Alocarea mai buna a resurselor
- Promovarea competitiei
- Reducerea puterii de monopol
- Reducerea consturilor unitare si a preturilor
- Cresterea calitatii produselor
- Diseminarea rezultatelor inovarii etc.
BARIERELE IN CALEA COMERTULUI INTERNATIONAL

 Taxele se prezinta in general sub forma unor cote procentuale asupra importurilor,
putand fi aplicate:
- Numai cu scupul obtinerii de venituri la bugetul de stat, caz in care au un nivel
redus;
- Cu scop protectionist, caz in care au un nivel suficient de mare pentru a
proteja producatorii interni fata de concurenta externa.
 Cote la import, care specifica volumul maxim de marfuri care poate fi importat intr-o
perioada.
 Bariere netarifare referitoare la: licente de import, standarde de calitate exagerate,
proceduri vamale greoaie etc.
 Restrictii voluntare la export: acceptate de firmele straine in speranta relaxarii
barierelor comerciale.
Efectul unei taxe
COSECINTELE TAXEI
 Reduce consumul cu o cantitate data de gegmentul
 creste productia interna de la la ; PRODUCATORII INTERNI NU PLATESC TAXA
VAMALA, asa ca vor beneficia de pe urma cresterii pretului: vanzarile cresc
concomitent cu cresterea pretului
 realocarea resurselor interne in favoarea sectorului protejat prin taxe
 reducerea importurilor: desi pretul este mai mare diferenta dintre pretul intern si cel
extern este primita de guvern sub forma taxei si nu de importatori
 incasarile bugetare din aplicarea taxei sunt suportate in ultima istanta de
consumatori (aria hasurata cu rosu si negru)
 taxa nu conduce la cresterea bogatiei nationale, ci la un simplu transfer de resurse
intre participantii la schimb
 zona triunghiulara este pierderea sociala antrenata de taxa
COSECINTELE COTELOR DE IMPORT

 Bariera cantitativa mareste pretul intern peste cel extern intrucat bunul este mai rar
pe piata
 Cresterea pretului aduce beneficii atat producatorilor interni, cat si firmelor straine
care au castigat dreptul de a exporta in tara analizata
 Plafoanele cantitativa determina un transfer de venituri peste granita, fiind din acest
punct de vedere mai nocive decat taxele, care reveneau guvernului national.
Argumente in favoarea protectionismului

- Protectia sectoarelor considerate strategice (in caz de razboi), cum ar fi:
apararea, transporturile feroviare, energia etc.
- Cresterea gradului de ocupare pe plan intern, obiectiv atins intr-adevar pe
termen scurt
- Cresterea gredului de diversificare a productiei pe plan intern, in vederea
reducerii dependentei de import si a dependentei de export
- Protejarea industriilor tinere, in dezvoltare
- Protejarea impotriva dumping-ului
- Protejarea impotriva firmelor din tarile in care forta de munca este ieftina.
Relatia dintre posturi

- Excedentul contului de capital si financiar este destinat ecoperirii deficitului
contului curent
- Soldul contului curent + soldul contului de capital si financiar fara activele de
rezerva = variatia rezervelor valutare = soldul balantei de plati
- Se adauga erorile
PIATA VALUTARA – cursul de schimb

 Cursul de schimb nominal = pretul monedei straine in moneda nationala
 Cantitatea de moneda nationala care revine la o unitate monetara straina
(cotatie directa) => cand cursul scade, leul se apreciaza => pierdere de
competivitate in comertul international
 Cursul creste => leul se depreciaza => castig de competivitate nationala
Curba J a devalorizarii monetare
- Eficacitatea devalorizarii depinde de elasticitatea cererii la pret
- Cererea inelastica + devalorizare => agravarea deficitului extern
TIPOLOGIA CURSULUI DE SCHIMB

 Regimul cursurilor de schimb fixe: cursul este fixat de banca centrala;
 Regimul cursurilor de schimb intermediare (benzi de fluctuatie)
 Regimul cursurilor de schimb flexibile: cursul determinat pe baza cererii si
ofertei: in functie de interventiile banci centrale exista:
- Flotare pura
- Flotare administrativa
FACTORII CARE INFLUENTEAZA CURSUL DE SCHIMB

 Preferintele consumatorilor
 Modificarile relative in veniturile consumatorilor diferitelor tari
 Schimbari in preturile relative din diferite tari
 Ratele relative ale dobanzii din diferite tari
 Speculatia
CAPITOLUL8 – CRESTEREA ECONOMICA
Indicatori:
- Cresterea PIB real
- Cresterea PIB real/locuitor
Efectul de catch-up
- Efectul conform caruia o tara care incepe sa creasca de la un nivel mai scazut
al PIB va creste mai repede decat o tara mai bogata (tarile sarace tind sa
creasca mai repede decat cele bogate)
TIPOLOGIE
In functie de valorile PIB/locuitor:
- Crestere pozitiva
- Crestere negativa
- Crestere zero
In functie de relatia PIB real – rata inflatiei:

- Crestere neinflationista
- Crestere inflationista
- Stagflatie
- Slumpflatie
MODELUL SOLOW
 Robert Solow (MIT Nobel laureate) isi propune sa raspunda la 3 intrebari:
- Care sunt principalii factori care afecteaza cresterea?
- Cum evolueaza cresterea in timp?
- Vor recupera tarile sarace decalajul?
-
FACTORII DETERMINANTI AI CRESTERII:

 Rata de crestere a fortei de munca
 Rata de crestere a capitalului
 Ritmul productivitatii
DESCOPUNEREA SOLOW:
 ΔY = r = ΔA/A + αΔK/K + (1-α) ΔL/L,
cu ΔA/A – reziduul Solow (se calc. ca diferenta intre rata de crestere econ. si
cresterea celorlalti doi factori)
CONCLUZIILE LUI SOLOW
 O rata mai mare a economisirii implica un raport mai mare K/L si un nivel mai mare
de trai;
 S mai mare implica un c mai mic, deci o reducere a consumului prezent, in favoarea
unui consum viitor mai mare
 Singura sursa de crestere este productivitatea, intrucat raportul capital munca
evolueaza spre o stare stationara
CE DETERMINA PRODUCTIVITATEA:
 Caoitalul fixic (K)
 Capitalul uman (H)
 Resursele naturale (N, regenerabile si neregenerabile)
 Cunostintele tehnologice (A)
Noile teorii ale cresteri (Romer)

 Progresul tehnologic – factor endogen
 Externalitati:
- Schimbul de informatii creator in regiunile caracterizate printr-o mare
concentrare a activitatii industriale sau de cercetare stiintifica => „retele” de
informatii de care beneficiaza in mod gratuit toti rezidentii
- Dezvoltarea inflastructurii publice, de care beneficiaza intreaga populatie
- Ridicarea standardelor de pregatire, care conduce la cresterea investitiilor in
capitalul uman
- Modificarea atitudinii consumatorilor, care vor accepta mai usor noile
produse si modificarea atitudinii populatiei fata de formarea profesionala
 Robert Lucas: capitalul uman este un factor endogen al cresterii; acumularea de
capital uman => crestere si efecte externe pozitive => acumulare de capital uman =>
crestere etc
 Romer: inovarea si cercetarea-dezvoltarea constitue factorul rezidual: cu cat
eforturile de cercetare-dezvoltare sunt mai importante, cu atat cresterea este mai
semnificativa; cu cat cresterea este mai puternica, cu atat eforturile de cercetare-
dezvoltare sunt mai intense
 Romer: interventia statului poate fi legitima intrucat cercetarea-dezvoltarea prezinta
caracteristicile bunurilor colective
 Barro: cheltuielile publice (educatie, cercetare-dezvoltare, infrastructura) sunt factori
de crestere si au un efect cumulativ: ele permit accentuarea cresterii, care induce
cresterea cheltuielilor publice etc. Exista o rata optima de impunere fiscala, care
favorizeaza cresterea.
CRESTEREA ECONOMICA ENDOGENA – Romer (concluzii)

- Cresterea pe termen lung este un fenomen cumulativ
- Cresterea pe termn lung se explica prin acumularea surselor endogene de
crestere (experienta, cunoastinte, cercetare-dezvoltare, infrastructura etc)
- Fiecare sursa a cresterii produce efecte externe pozitive care accentueaza
cresterea si poate face legitima interventia statutlui
- Randamentele sunt constante pe termen lung
FACTORII CRESTERII SINTETIZATI

 Cresterea populatiei
 Acumularea capitalului (economii si investitiile)
 Cresterea calitatii fortei de munca
 Progresul tehnologic
 Realocarea resurselor dinspre sectoarele cu productivitatea redusa catre cele
cu productivitate ridicata
 Institutiile (proprietatea privata, legea si ordinea, cutumele etc)
 Interventia statului
COSTURILE CRESTERII
 Costuri individuale
- Cresterea cheltuielilor cu pregatirea profesionala
- Sacrificarea consumului prezent
- Aspecte psihologice legate de adaptare
 Costuri la nivel macroeconomic
- Costuri aferente aspectelor ecologic
- Accentuarea caracterului limitat al resurselor
- Investitii publice in educatie si in formarea profesionala continua
DEZVOLTAREA ECONOMICA: definitie

 Preces manifestat pe termen lung, care imbina cresterea economica si
progresul calitativ al economiei
Progresul calitativ are in vedere modificarea structurala a economiei in favoarea sectoarelor

cu eficienta ridicata, justitia sociala, respectarea drepturilor omului si – in cazul dezvoltarii
durabile – pastrarea si ameliorarea sanatatii mediului.
MACROECONOMIE
CURS
CUPRINS
CURSUL 1 MACROECONOMIA, CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU.

1.1 Macroeconomia- abordări.
1.2 Contabilitatea naţională.
1.3 Fluxul circular al venitului.
Indicatorii macroecconomici.
CURSUL 2 ECHILIBRUL MACROECONOMIC.

2.1 Cererea şi oferta în expresii agregate
2.2 Corelaţia dintre cererea agregată şi oferta agregată
2.3 Echilibrul macroeconomic
CURSUL 3 VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE ŞI INVESTIŢIILE.

3.1. Formarea venitului la nivel macroeconomic.
3.2. Consumul şi economiile.
3.3. Investiţiile în economie.
3.4. Multiplicatorul şi acceleratorul..
CURSUL 4 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

4.1. Creşterea economică, dezvoltarea economică şi progresul economic.
4.2. Factorii şi tipurile creşterii economice.
4.3. Modele de creştere economică.
CURSUL 5 DEZVOLTAREA ECONOMICĂ DURABILĂ

5.1. Criza natural umană a dezvoltării actuale.
5.2. Dezvoltarea umană durabilă, o nouă viziune asupra evoluţiei viitoare.
CURSUL 6 Fluctuaţiile activităţii economice.

6.1 Ciclicitatea – caracteristică a evoluţiei activităţii economice;
6.2 Diversitatea ciclurilor economice;
6.3 Cauzele evoluţiei ciclice pe termen mediu;
6.4 Politici economice anticiclice
CURSUL 7 Piaţa muncii

7.1 Conţinutul şi spcificitatea pieţei muncii;
7.2 Cererea şi oferta de muncă
7.3 Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii
CURSUL 8 Şomajul.
8.1 Şomajul – dezechilibru macro – social
8.2 Cauze, forme şi costuri sociale ale şomajului
8.2 Măsuri pentru diminuarea şomajului şi efectelor acestuia
CURSUL 9 Piaţa monetară

9.1 Obiectul şi agenţii pieţei monetare
9.2 Cererea şi oferta de monedă
9.3 Dobânda
CURSUL 10 PIAŢA DE CAPITAL
10.1 Conţinutul şi formele pieţei de capital
10.2 Funcţionarea pieţelor de capital
10.3 Piaţa de capital în România
CURSUL 11 PIAŢA VALUTARĂ

11.1 Obiectul şi agenţii pieţei valutare
11.2 Mecanismul pieţei valutare. Cursuri valutare Operaţiuni valutare
11.3 Piaţa valutară în România
CURSUL 12 INFLAŢIA
12.1 Inflaţia - permanenţă a vieţii economice
12.2 Măsurarea şi formele inflaţiei
12.3 Cauzele inflaţiei
12.4 Efecte ale inflaţiei. Costurile inflaţiei
12.5 Politici antiinflaţioniste
CURSUL 13 INTERDEPENDENŢE ECONOMIEI INTERNAŢIONALE.

13.1 Caracteristici generale ale interdependenţelor economice internaţionale
13.2 Comerţul internaţional
13.3 Balanţa comercială. Balanţa de încasări şi plăţi externe. Datoria
externă
13.4 Inegalităţi şi decalaje în economia mondială
CURSUL 14 GLOBALIZARE ŞI INTEGRAREA REGIONALĂ.

14.1 Globalizarea în dezbaterea de idei
14.2 Incidenţe ale tendinţelor de globalizare în planul funcţionării
economiei
14.3 Companiile trans(multi)naţionale (CTN, CMN), promotori şi
beneficiari ai globalizării
14.4 Conţinutul integrării economice internaţionale
14.5 Uniunea Europeană – formă avansată de integrare economică
internaţională
CURSUL 1
MACROECONOMIA,CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU.
1.1. Macroeconomia- abordări.

1.2. Contabilitatea naţională.
1.3. Fluxul circular al venitului.
1.4. Indicatorii macroecconomici.
1.1 Macroeconomia.
Economia, ca domeniu determinant al vieţii sociale, este studiată de ştiinţa
economică, din unghiuri diferite. Partea teoriei economice care studiază activitatea
economică, aşa cum se desfăşoară ea la nivelul producătorilor şi consumatorilor
individuali, ale căror decizii sunt expresia comportamentelor pe diferite pieţe
independente, este cunoscută sub denumirea de microeconomie.
Procesele de alegere liberă pentru a produce sau a consuma bunuri, în
funcţie de reacţiile comportamentelor individuale pe diferite pieţe, se pot
individualiza în economia reală, prin decizii specifice agenţilor economici. În acest
fel se creează posibilitatea de a se integra concluziile ştiinţifice, cu privire la
studiul economiei în zona realului concret, în teoria microeconomici sau, mai
simplu spus, microeconomie.
Partea teoriei economice care studiază activitatea economică, aşa cum apare ea la
scara economiei naţionale a unei ţări, ca un întreg, unde se realizează agregarea cererii şi
ofertei individuale în cererea şi oferta globală, a fluxurilor dintre agenţii economici în
circuite sintetice de ansamblu, care exprimă veniturile şi cheltuielile, consumul intermediar
şi consumul final, economiile şi investiţiile, exportul net etc., este cunoscută sub denumirea
de macroeconomie.
La scara unei economii naţionale, fenomenele şi procesele reale
individuale se integrează în cadrul unui circuit economic de ansamblu. Acesta
reflectă interdependenţele reale din viaţa economică ce generează cerere agregată
şi ofertă agregată, consum intermediar şi consum final, venit, consum, economii şi
investiţii, nivelul general al preţurilor, excedente sau deficite bugetare, monetare,
comerciale etc. Toate acestea reprezintă categorii ale ştiinţei economice pentru a
delimita şi contura fluxurile macroeconomice. Asemenea fluxuri ierarhizate şi
structurate într-o anumită logică permit exprimarea cantitativă şi descrierea
modului de funcţionare a sistemului economic în ansamblu, cu intrările sale, cu
transformările care se produc, cu ieşirile intermediare şi finale, cu interacţiunile
lor în timp şi spaţiu.
Caracteristica esenţială a lumii contemporane o constituie accelerarea
creşterii interdependenţelor dintre activităţile economice, atât în plan naţional, cât
şi internaţional-mondial.
Studierea economiei ca un tot, ca un ansamblu coerent de activităţi economice,
aflate într-o continuă şi tot mai puternică interdependenţă, sub influenţa conjugată a unei
multitudini de factori, face obiectul macroeconomiei, al ştiinţei economice despre
fenomenele şi procesele economice agregate la nivel naţional.
Problemele studiate de ştiinţa economică la nivelul macroeconomiei sunt
multiple, dintre care mai importante sunt:
- asigurarea condiţiilor pentru realizarea unei alocări eficiente a
resurselor limitate şi corectarea eşecului pieţelor concurenţiale;
- realizarea unei creşteri economice echilibrate, bazată pe
compatibilitatea criteriilor de eficienţă economică cu criteriile social-
umane şi ecologice;
- relaţia dintre exigenţele echilibrului economic general şi dezechilibrele
parţiale care pot să apară la scara unei economii, sub forma inflaţiei şi
şomajului etc;
- ciclicitatea economică în determinarea cauzelor care alternează fazele
de expansiune cu fazele de recesiune, ca şi politicile anticiclice;
- integrarea macroeconomiei în cadrul economiei mondiale, în diferitele
organizaţii economice şi în pieţele internaţionale;
- programarea şi prognoza liniilor dezvoltării economico-sociale, din
perspectiva evoluţiei resurselor naturale şi a progresului tehnico-
ştiinţific, a globalizării problemelor pe care le ridică sporirea
interdependenţelor dintre economiile naţionale etc;
- politicile macroeconomice de corectare a eşecurilor pieţelor
concurenţiale şi de depăşire a dezechilibrelor anormale în evoluţia
vieţii economico-sociale;
- fundamentarea principalelor agregate economice şi studierea relaţiilor
dintre ele, pentru a evidenţia regularităţi şi raporturi relativ stabile
între ele, ca de exemplu, între venit şi consum, venit şi economii, venit
şi investiţii etc
Delimitarea problemelor macroeconomice reprezintă o modalitate utilă de
analiză şi interpretare a vieţii economice, pornind de la individualitatea
fenomenelor şi proceselor economice şi ajungând la integrarea lor în logica
ansamblului economiei naţionale. Astfel, se pot evidenţia legile (principiile) ce
explică funcţionalitatea normală a circuitului economiei naţionale şi, pe această
bază, se cunosc cauzele dezechilibrelor nedorite, care pot să afecteze starea de
normalitate a sistemului economic.
Analiza macroeconomiei permite desprinderea forţelor principale care acţionează
şi interacţionează în interiorul economiei, a nivelurilor de eficacitate atinse, ca şi a
activităţilor considerate dezirabile, a interdependenţelor ce apar din caracterul deschis al
economiilor naţionale etc. Prin cercetarea vieţii economice, din punctul de vedere al
sistemului economic naţional, ştiinţa economică oferă guvernelor bazele ştiinţifice ale
acţiunii lor practice. Acestea trebuie să intervină acolo şi, atunci când jocul liber al
forţelor pieţei nu reuşeşte să evite crizele, dezechilibrele macroeconomice nedorite sau
alte eşecuri ce pun în pericol viaţa oamenilor, condiţiile în care ei trăiesc şi muncesc, ca şi
pentru a anticipa la timp schimbările pe care le aduce viitorul.
Prin studierea macroeconomiei şi descoperirea legilor care guvernează
funcţionalitatea normală a sistemului, ştiinţa economică oferă o bază teoretică de
analiză şi interpretare a unor probleme, cum ar fi: dacă un individ nu beneficiază
de prosperitate, ce importanţă are că societatea, în ansamblu, este dezvoltată şi
prosperă; ce satisfacţie are un om sărac, dacă ştie că alţii sunt bogaţi; dacă cineva
este şomer, nivelul mare al şomajului nu dă nici o satisfacţie şi, atunci, la ce este
bună securitatea generală dacă el nu este în siguranţă etc.
Studierea macroeconomiei ajută la înţelegerea viabilităţii unui sistem
economic numai în funcţie de ceea ce a realizat bun pentru individ şi societatea în
care trăieşte. Prin abordarea macroeconomiei s-au pus bazele aplicării metodei
analizei şi sintezei la studierea sistemului economic, atât în ceea ce priveşte
economia consumatorilor individuali, firmelor şi industriilor individuale, cât şi sub
aspectul administrării cererii şi ofertei agregate.
Analiza macroeconomică urmăreşte să răspundă la o serie de probleme de
primă importanţă, cum sunt:
- cum poate fi mărit venitul naţional al unei ţări şi cum poate fi el
distribuit mai just;
- care sunt cauzele ciclurilor de afaceri şi ce remedii sunt pentru
controlul riscurilor ce rezultă din amplitudinile creogerate ale acestora;
- cum se poate îmbunătăţi ocuparea forţei de muncă şi reduce şomajul
prin „administrarea cererii” în direcţia asigurării unui nivel suficient;
- cum poate fi controlată inflaţia;
- care sunt modalităţile de diminuare a efectelor negative ale
„administrării cererii” prin acţiuni asupra ofertei, care să
îmbunătăţească efortul, productivitatea şi eficienţa;
- ce politici trebuie să adopte guvernele pentru a îndeplini aceste ţeluri
dificile şi adeseori contradictorii, în ceea ce priveşte scopurile;
- cum putem ţine sub control enternalităţile negative ale evoluţiei
economice şi sociale, cunoscute sub denumirea de sărăcie şi poluare;
- cum putem promova şi împăca cele două valori fundamentale ale
dezvoltării durabile: raţionalitatea şi speranţa;
- cât de mult se poate deschide o economie în relaţiile cu alte ţări, astfel
încât interdependenţele globalizării să nu o distrugă.
Teoria macroeconomică îşi propune ca ţel să găsească cele mai bune
modalităţi pentru a mări venitul naţional, astfel încât, prin acţiunile asupra vieţii
economice în ansamblul ei, să putem obţine din venitul naţional creat maximum
de bunăstare economică şi socială. În acest proces complex şi contradictoriu un rol
important îl are guvernarea economică.
Guvernarea economică este un mecanism complex prin care puterea executivă a
ţării îşi îndeplineşte funcţiile economice în societate, prin centre de decizie
macroeconomică proprii, aflate în structuri ierarhizate, descentralizate şi
interdependente.
Administraţia publică îndeplineşte un rol economic pronunţat în toate
ţările, în proporţii diferite şi în condiţii concret-istorice. Dincolo de exagerările
ideologice şi politice care trebuie eludate, în epoca modernă statul democrat
deschis constituie un mecanism important de influenţare a economiei, îndeosebi la
nivelul superior al acesteia – macroeconomia, ca şi în relaţiile ei de
interdependenţă cu alte economii naţionale, în cadrul proceselor de globalizare a
vieţii economice, de universalizare a dezvoltării şi de control al marilor riscuri pe
care le aduce evoluţia vieţii natural-umane şi sociale.
Cauzele implicării statului în viaţa economică sunt multiple, aflându-se în
legătură nemijlocită cu evoluţia factorilor de producţie, cu progresul tehnico-
ştiinţific, cu accentuarea complexităţii economiei şi a externalităţilor acesteia, ca şi
cu aspecte de ordin social, cultural, politic, militar, ecologic cu riscurile pe care le
generează sărăcia şi poluarea la scară naţională, internaţională şi globală.
Îndeplinirea rolului statului democratic se asigură printr-un sistem de
norme, principii, instrumente şi pârghii economice, monetare, fiscale, valutare etc.,
ca şi prin intermediul societăţii civile. În acest context se înscrie politica
economică.
Politica economică reflectă acţiunea conştientă a statului democratic în
direcţia stabilirii obiectivelor macroeconomice, de atins pentru o anumită perioadă,
într-o ţară, precum şi a mijloacelor directe şi indirecte necesare transpunerii în
practică a acestora, din perspectiva corectării eşecurilor pieţelor libere, controlului
riscurilor externalităţilor negative – sărăcie şi poluare, asigurării compatibilizării
celor două valori fundamentale ale vieţii natural-umane şi sociale: raţionalitatea şi
speranţa.
Obiectivele politicii economice se ierarhizează în raport cu nivelurile de
agregare economică, având ca premisă şi, totodată, ca scop final interesul general
al naţiunii, într-un anumit orizont de timp.
Există mai multe forme de politici economice, care constituie tipologia
acestora. În cadrul unei asemenea tipologii, politicile economice se clasifică după
criterii ca: obiectivele finale; mijloacele folosite pentru promovarea politicii
economice; orizontul de timp al obiectivelor de urmat; modalitatea de influenţare a
agenţilor economici de către autoritatea publică; sfera de cuprindere a domeniului
politicii economice; orientarea doctrinară a diferitelor politici economice etc.
În funcţie de asemenea criterii se elaborează şi se înfăptuiesc diverse
categorii de politici economice, cum ar fi: politici generale, locale, monetar-
financiare,bugetar-fiscal-valutare, politici de programare (planificare)
macroeconomică,politici de ocupare, politici anticiclice, politici comerciale,
politici de coeziune economică şi socială etc.
1.2. Contabilitatea Naţională.
Deşi conceptele pe care le analizăm în această parte se mai găsesc, într-o
anumită măsură, în mod firesc şi în cadrul celorlalte capitole, totuşi apreciem că, din
punct de vedere metodologic, este bine ca la acest capitol, dedicat special
contabilităţii naţionale, să realizăm o viziune globală asupra lor. Pentru înţelegerea
Sistemului Contabilităţii Naţionale (SCN), ca metodă de evidenţă şi analiză
macroeconomică, considerăm utilă prezentarea conţinutului principalelor concepte1.
Administraţia privată cuprinde unităţile instituţionale rezidente care
produc, în special, servicii pentru gospodării nedestinate pieţei şi ale căror resurse
provin, în cea mai mare parte, din contribuţiile voluntare efectuate de gospodării şi
din veniturile de proprietate, în acest sector se includ: organizaţii religioase (de
cult), sindicate, partide politice, uniuni, fundaţii, asociaţii culturale şi sportive,
Crucea Roşie etc.
Administraţia publică este un sector instituţional care cuprinde acle unităţi
a căror funcţie principală este de a produce servicii nedestinate pieţei, pentru
colectivitate, şi de a redistribui veniturile statului, ale căror resurse provin din
prelevări sau vărsăminte obligatorii efectuate de unităţi ce aparţin altor sectoare.
Structurată pe trei subsectoare: administraţia centrală, locală şi securitatea socială,
administraţia publică include organele administraţiei centrale şi locale, procuraturii
şi judecătoreşti, unităţile de învăţământ, sănătate, cultură, artă, apărare etc.
Consumul intermediar reprezintă valoarea bunurilor, altele decât cele de
capital fix, şi a serviciilor destinate pieţei pentru a fi consumate, în perioada dată,
în vederea producerii altor bunuri economice.
Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei cuprinde:
cheltuielile gospodăriilor populaţiei pentru cumpărarea de bunuri şi servicii în
scopul satisfacerii nevoilor membrilor lor, cheltuieli pentru consumul individual al
administraţiilor publice şi cheltuieli de consum individual al instituţiilor fără scop
lucrativ în serviciul gospodăriilor.
Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice cuprinde
cheltuieli pentru consum colectiv a administraţiilor publice (servicii publice
generale, apărare naţională şi securitate teritoriului, menţinerea ordinii şi
securităţii publice, activităţi legislative şi de reglementare, cercetare şi dezvoltare
etc.).
Consumul final total efectiv se formează prin însumarea consumului final
al gospodăriilor populaţiei, al administraţiei publice şi al administraţiei private.
Cotizaţiile sociale efective însumează toate vărsămintele către organismele
asigurătoare pentru acoperirea riscurilor de boală, maternitate, invaliditate, bătrâneţe,
şomaj, accidente profesionale etc. Cele fictive reprezintă contravaloarea prestaţiilor
sociale furnizate direct salariaţilor, în afara unui sistem de asigurări sociale.
Economia brută reprezintă partea din venitul disponibil brut ce nu a fost
folosită pentru consumul final, fiind destinată acumulării de active fizice sau
financiare.
Excedentul brut de exploatare reprezintă ceea ce rămâne din valoarea
adăugată creată în procesul de producţie după remunerarea salariaţilor şi plata
impozitelor legate de activitatea de producţie.
Formarea brută de capital fix reprezintă valoarea bunurilor durabile
cumpărate de unităţile producătoare rezidente, ce sunt utilizate cel puţin un an,
inclusiv valoarea serviciilor încorporate în bunurile de capital fix.
Gospodăriile populaţiei (Menajele private) cuprind unităţile rezidente a
căror funcţie principală o constituie consumul sau eventual producţia, dacă aceasta
se realizează de către întreprinzătorii individuali sau asociaţiile familiale. Resursele
lor provin din remunerarea muncii, venituri din proprietăţi, transferuri de la alte
sectoare, venituri din vânzarea producţiei de bunuri şi servicii.
Impozitele sunt vărsăminte obligatorii către administraţiile publice,
centrale şi locale, acestea pot fi impozite legate de producţie şi de import: impozite
pe salarii, T.V.A., accize, taxe vamale, taxe asupra mijloacelor de transport,
impozite pe clădiri etc., ca şi impozite pe venit şi patrimoniu: vărsăminte din profit,
impozitul pe profit, impozitul pe veniturile liber profesioniştilor, taxe asupra
autoturismelor, impozitul pe dividende etc.
Instituţiile financiare sunt un sector instituţional care grupează unităţile a
căror funcţie principală constă în a finanţa, respectiv a colecta, transforma şi
repartiza disponibilităţi financiare.
Societăţile de asigurări sunt un sector instituţional ce include toate unităţile
care au funcţia de a transforma riscurile individuale în riscuri colective.
Prestaţiile sociale cuprind toate transferurile în natură sau în numerar ce se
atribuie unor peroane pentru acoperirea unor riscuri sau nevoi ca: boală, bătrâneţe,
deces, invaliditate, şomaj, accidente de muncă, boli profesionale.
Producţia este considerată orice activitate socialmente organizată pentru a
obţine bunuri materiale şi servicii într-o anumită perioadă de timp. Deosebim o
producţie de bunuri materiale şi servicii destinate pieţei şi o producţie de bunuri şi
servicii nedestinate pieţei.
Producţia imputată de servicii bancare exprimă, în mod convenţional,
diferenţa dintre dobânzile încasate şi dobânzile plătite de instituţiile financiare.
Activitatea reprezintă o grupare de unităţi cu producţie omogenă.
Restul lumii reflectă ansamblul operaţiunilor ce se desfăşoară între unităţile
rezidente şi unităţile nerezidente.
Salariile nete primite reprezintă sumele primite de angajaţi pentru munca
depusă (inclusiv prime, sporuri, avantaje în natură), din care se scad cotizaţiile
sociale şi impozitul pe salariu.
Sectorul instituţional cuprinde ansamblul unităţilor instituţionale ce au un
comportament economic analog, în raport de funcţia economică principală şi sursa
de provenienţă a veniturilor.
Societăţile şi cvasisocietăţile nefinanciare reprezintă un sector instituţional
a cărui funcţie principală este producerea de bunuri materiale şi servicii nefinanciare
destinate vânzării pe piaţă (regiile autonome şi societăţile comerciale nefinanciare).
Subvenţiile reprezintă un sistem de transferuri curente fără contrapartidă
ale administraţiei publice sau instituţiilor U.E. către unităţile rezidente
producătoare de bunuri materiale şi servicii, cu scopul da influenţa nivelurile de
producţie, preţurile acestora, remunerarea factorilor de producţie.
Sistemul Conturilor Naţionale (SCN) sau Contabilitatea Naţională (C.N.)
reprezintă o metodă de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizată în statistica
majorităţii ţărilor lumii, cu deosebire a celor cu economie de piaţă, precum şi în
calculele şi analizele efectuate de organismele internaţionale (ONU, OCDE). C.N.
oferă o reprezentare cantitativă, agregată, coerentă şi completă a realităţii economice,
în timpul unei perioade de timp, sau la un moment dat, în vederea reprezentării
cantitative, sintetice, agregate şi clare a realităţii economice. S.C.M. ordonează,
sistematizează şi sintetizează fluxurile în economie după criterii riguroase, în cadrul
unor tabele ce formează un sistem de conturi ale economiei naţionale. În cadrul C.N.
se evidenţiază şi se analizează activitatea care produce bunuri economice (materiale
şi servicii) ce fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă, precum şi cea prestatoare de servicii
nemarfare, inclusiv acelea legate de asigurarea ordinii şi securităţii sociale.
Din punctul de vedere al spaţiului, conturile naţionale se elaborează în
profil naţional, plurinaţional (pentru U.E.) şi regional (pentru ţări cu
dimensiunimari, cu economie complexă). În ceea ce priveşte caracteristica timp,
conturile sunt elaborate trimestrial, anual, pe mai mulţi ani sau la un moment dat.
C.N. permite urmărirea proceselor legate de producţia de bunuri
economice, formarea şi repartiţia veniturilor în societate, consumul (utilizarea
veniturilor pentru consum) şi acumularea de bunuri economice (utilizarea
economiilor pentru creşterea patrimoniului tehnico-material) ce au loc în cadrul şi
între subiectele economice (întreprinderi private şi publice, instituţii publice,
gospodării ale populaţiei). Pentru exprimarea activităţii desfăşurate de agenţii
economici pe ansamblul economiei naţionale, C.N. foloseşte principiul contabil al
dublei înregistrări, conturile înregistrând, pe de o parte resursele, în mod
convenţional în dreapta, iar pe de altă parte, utilizarea acestora, în stânga.
În cadrul C.N. agenţii economici (subiectele economice) se grupează după
criterii riguroase, pe categorii instituţionale, iar operaţiunile desfăşurate de aceştia
pe tipuri de operaţiuni, cu obiecte materiale, servicii şi valori financiare.
Activităţile economice în cadrul C.N. se împart în patru grupe
fundamentale: cele care creează venituri prin producerea de bunuri economice
care satisfac direct sau indirect trebuinţele economice; cele care folosesc
veniturile pentru consum; cele care folosesc veniturile pentru creşterea
patrimoniului (acumulare) şi cele care sunt legate de acordarea, respectiv,
angajarea de credite.
Agenţii economici se agregă pe ramuri, în vederea analizei relaţiilor
tehnico-economice şi alcătuirii tabelului intrări-ieşiri şi pe sectoare (cu scopul
analizei fluxurilor de venituri şi cheltuieli), sectorul firmei, sectorul gospodării,
sectorul public şi sectorul străinătate.
Datele oferite de C.N. permit cunoaşterea şi caracterizarea unor variabile
economice importante cum sunt: produsul intern, produsul naţional, venitul
naţional, consumul final, formarea capitalului, veniturile personale şi disponibile
ale populaţiei, exportul, importul, investiţii etc.
Evidenţierea circuitului fluxurilor în C.N. presupune definirea şi
delimitarea activităţilor economice, subiectelor economice, a obiectelor activităţii
economice, tranzacţiilor, evaluării, datării şi localizării acestora.
În C.N., circuitul economic este prezentat prin intermediul conturilor
pentru activitatea subiectelor economice, sectoarelor instituţionalizate şi a
ramurilor şi pentru ansamblul economiei naţionale, astfel:
Conturile de activitate ale subiectelor economice se împart în: contul de
producţie, contul de venituri şi cheltuieli, contul de modificare a patrimoniului şi
contul de finanţare.
Informaţiile din conturile alcătuite de subiectele economice pot fi agregate
pe sectoare economice – conturi ale sectorului firme, ale sectorului public
(guvernamental) şi ale gospodăriilor private – şi pe ramuri de activitate. La
agregarea informaţiilor din conturile alcătuite de subiectele economice, pe sectoare
sau genuri de activitate, se ţine seama de necesitatea de a elimina consumul
intermediar, adică livrările de bunuri între subiectele economice care sunt încadrate
în acelaşi sector.
În vederea calculării indicatorilor sintetici, analizei formării mişcării,
repartiţiei şi utilizării veniturilor, interdependenţelor din economia naţională,
cunoaşterii stării economiei, a stabilităţii preţurilor, gradului de ocupare a forţei de
muncă etc., C.N. alcătuieşte conturile macroeconomice. Pentru aceasta, C.N.
foloseşte un sistem propriu de principii, concepte fundamentale legate de
activitatea de producţie, producţia intermediară şi finală, consumul final, investiţii
şi amortizări, „intern” şi „naţional”, evaluarea tranzacţiilor.
Conturile macroeconomice se obţin pe baza unor multiple agregări şi
sintetizări ale informaţiilor din conturile pe subiecte economice, sectoare
economice şi ramuri de activitate, cu respectarea principiilor şi conceptelor
fundamentale ale C.N.
În categoria conturilor macroeconomice, în raport de folosirea
informaţiilor, deosebim:
a) conturi naţionale care stau la baza calculării unor indicatori sintetici ai

producţiei de bunuri, şi anume: contul sintetic de bunuri şi contul de
producţie;
b) conturi naţionale care stau la baza calculării indicatorilor ce permit

analiza formării veniturilor, repartiţiei şi utilizării acestora, şi anume:
contul de creare a veniturilor, contul de repartiţie a veniturilor, contul de
redistribuire a veniturilor şi contul de utilizare a veniturilor;
c) conturi naţionale care stau la baza indicatorilor şi analizei
patrimoniului, şi anume: contul de modificare a patrimoniului şi contul
de finanţare a modificării patrimoniului;
d) conturi care stau la baza analizei tranzacţiilor cu străinătatea, sub

forma unui cont de bază numit contul restul lumii sau străinătate.
1.3 FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI
Gruparea unităţilor economice pe sectoare instituţionale permite evidenţierea

fluxurilor dintre aceste sectoare şi oferă o imagine de ansamblu asupra
economiei naţionale, numită în literatura de specialitate.
SOCIETĂŢI ŞI CVASI-SOCIETĂŢI NEFINANCIARE, produc bunuri şi

servicii destinate pieţei nefinanciare şi ale căror resurse provin din vânzarea
producţiei. Ex.: SNCFR, Renault-Dacia ş.a.
INSTITUTII DE CREDIT, au ca funcţie principală finanţarea activităţii
economice (colectarea, transformarea şi redistribuirea disponibilităţilor
financiare). Fondurile acestor instituţii provin în principal din angajamentele
contractate (depuneri la vedere şi la termen, titluri de valoare etc.) şi dobânzi. Ex.:
BNR, BCR, SIF Muntenia ş.a.
ÎNTREPRINDERI DE ASIGURARI, îndeplinesc funcţia de asigurare, adică
de transformare a riscurilor individuale în riscuri colective şi se finanţează din primele
de asigurare. Ex.: Astra, Allianz, Interamerican ş.a. ADMINISTRATIILE
PUBLICE, produc servicii nemarfare şi efectuează operaţii de redistribuire a
veniturilor şi bogăţiei naţionale. Finanţarea lor se face din vărsăminte obligatorii
ale celorlalte instituţii, primite direct sau indirect, prin redistribuire.
ADMINISTRATIILE PRIVATE, produc servicii nemarfare pentru grupuri
particulare de gospodării şi care se finanţează din contribuţii voluntare
efectuate de gospodării în calitate de consumatori şi din veniturile pe
proprietate. Ex.: Crucea Roşie Internaţională ş.a.
GOSPODARIILE, a căror funcţie principală este consumul şi ale căror
venituri provin din salarii, proprietate şi transferuri. O altă funcţie importantă a
gospodăriilor este producţia de bunuri şi servicii marfare, nefinanciare care conduce
la venituri prin vânzarea sa.
RESTUL LUMII, sector care grupează unităţile nerezidente în măsura în care
ele efectuează operaţiuni cu unităţile instituţionale rezidente. Unităţile
economice rezidente sunt acelea care au un centru de interes pe teritoriul ţării
respective.
INJECTII IN FLUX
IM Exporturi (EX)
IT Cheltuieli publice (CP)
FIRME
E Investitii (I)
D C B A
Piaţa Piaţa Piaţa Administraţiile
factorilor de bunurilor de financiară publice Restul lumii
producţie consum
D' F H
I G Economii (E)
EX Impozite si taxe (IT)
MENAJE
CP Importuri (IM)
RETRAGERI DIN FLUX

A – oferta de bunuri, B – încasări, C – plăţi pentru factori, D – cerere de factori, D’ – venituri, F – oferta de factori, G
– cheltuieli de consum, H – cerere de bunuri.
Economiile (S): venituri pe care gospodăriile nu le cheltuiesc pentru consum

şi care în mod normal sunt depuse la bănci sau în alte categorii de instituţii
financiare;
Taxele (T): includ taxele directe şi indirecte plătite de titularii de venit
administraţiilor;
Importurile (IM): cuprind cheltuielile gospodăriilor pentru bunurile importate
şi cheltuielile firmelor pentru materiile prime achiziţionate din exterior.
Investiţiile (I) făcute de firme pentru creşterea stocului de capital;

Cheltuielile publice (G) care includ achiziţiile guvernamentale de
bunuri şi servicii;
Exporturile (EX), respectiv vânzările ţării către restul lumii.
1.4 Indicatori agregaţi în sistemul contabilităţii naţionale
În vederea analizelor macroeconomice este nevoie să se cunoască nivelul şi
evoluţia principalilor indicatori sintetici (agregaţi) ce reflectă activitatea economică
desfăşurată de agenţii economici la nivelul economiei naţionale.
Aşa după cum am prezentat, pe baza sistemului conturilor macroeconomice
se pot calcula indicatori globali, sintetici cu privire la: volumul şi structura
producţiei de bunuri economice, venituri create în activităţile de producţie
desfăşurate de agenţii economici pe ansamblu şi pe subiecte economice, repartiţia
veniturilor între participanţii la activităţi economice şi redistribuirea acestora prin
mijloace financiare specifice; folosirea veniturilor pentru consum şi economii
(acumulare).
Principalii indicatori macroeconomici sunt: produs intern, produs
naţional, venit naţional, venit disponibil, venit personal al populaţiei.
Indicatorul macroeconomic de rezultate, produsul intern, exprimă
producţia finală de bunuri economice, ţinând seama de criteriul „intern”, în
expresie „brută” şi „netă”.
Produsul intern brut (PIB), principalul agregat macroeconomic, exprimă
valoarea adăugată brută a producţiei finale produsă în decursul perioadei de
calcul de agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării.
După metoda de producţie (sau metoda valorii adăugate), produsul intern
brut se calculează prin însumarea valorii adăugate brute (V.A.B.) create de factorii
de producţie în toate unităţile din interiorul ţării, producătoare de bunuri materiale
şi servicii şi agregarea valorii pe sectoare, ramuri şi pe ansamblul economiei
naţionale.
PIB = ΣVABi, unde „i” reprezintă sectoarele sau ramurile economiei
naţionale.
Prin scăderea din valoarea brută (PBi) a bunurilor produse de un sector sau
ramură ale economiei a consumului intermediar (CIi), valoarea bunurilor materiale
şi a serviciilor produse în perioada de calcul şi folosite pentru a produce noi bunuri
economice – se obţine valoarea adăugată brută a sectorului sau ramurii economiei
naţionale (VABi):
VABi = PBi – CIi, de unde produsul intern brut, exprimat în preţurile

factorilor, se calculează cu relaţia:
PIBi = ΣPBi – ΣCIi
Dacă la PIB, exprimat în preţurile factorilor, adăugăm impozitele indirecte

nete (IIN), obţinem produsul intern brut în preţurile pieţei (PIBpp):
PIBpp = PIBpf + IIN
Produsul intern net în preţurile factorilor (PINpf), exprimă valoarea
adăugată netă (VAN) a agenţilor economici, sectoarelor sau ramurilor economiei
naţionale şi se calculează scăzând din valoarea adăugată brută a consumului de
capital fix sau amortizarea (A):
PINpf = ΣVABpf – ΣA = ΣVANpf – PIBpf – A
Trecerea de la PIN în preţurile factorilor, la PIN în preţurile pieţei se
realizează adăugând la valoarea adăugată netă, în preţurile factorilor (VANpf),
impozitele indirecte nete (IIN):
PINpp = ΣVANpf + IIN
Pe baza indicatorilor PIB şi PIN se pot obţine informaţii cu privire la
contribuţia ramurilor, la obţinerea acestor indicatori macroeconomici şi la
satisfacerea cerinţelor sociale, de import şi pentru export.
După metoda utilizării finale (sau metoda cheltuielilor), produsul intern
brut, în preţurile pieţei se calculează prin însumarea următoarelor elemente:
consumul privat (CPV), consumul public (CP), investiţiile brute (sau fomarea brută
a capitalului) – Ib, exportul net, diferenţa dintre valoarea bunurilor exportate şi
importate (EN):
PIBpp = CPV + CP + Ib + EN
Un asemenea indicator macroeconomic, după această metodă, însumează
elementele ce ţin de utilizarea finală a bunurilor economice, mai puţin valoarea
bunurilor importate.
După metoda repartiţiei (sau a însumării veniturilor), produsul intern brut
în preţurile factorilor se obţin ca sumă a veniturilor factorilor de producţie (VF) la
care se adaugă amortizarea capitalului fix (A).
PIBpf = ΣVF + A, iar produsul intern net, în preţurile factorilor (PINpf), se
calculează ca o sumă a veniturilor factorilor de producţie:
PINpf = PIBpf – A sau PINpf = ΣVF
Prin folosirea metodei însumării veniturilor factorilor de producţie la
calculul PIN se creează condiţiile de trecere de la calculul macroeconomic, în
viziune „intern”, la calculul macroeconomic, după criteriul „naţional”, pentru
determinarea venitului naţional (VN) şi a venitului disponibil (VD).
Produsul naţional este un indicator macroeconomic agregat ce exprimă
rezultatele activităţii de producţie din punct de vedere al criteriului „naţional”,
sub forma valorii producţiei finale de bunuri economice. El se calculează ca
produs naţional brut (PNB) şi produs naţional net (PNN), exprimat în preţurile
factorilor şi în preţurile pieţei.
Produsul naţional brut PNB, se calculează adăugând la mărimea
produsului intern brut veniturile factorilor de producţie obţinute de agenţii
economici naţionali din activitatea de producţie desfăşurată în alte ţări şi scăzând
veniturile factorilor de producţie realizate de agenţii economici străini din ţară,
ceea ce înseamnă că la PIB se adaugă soldul veniturilor factorilor de producţie în
raport cu străinătatea (SVFSVAB) la valoarea adăugată brută:
PNB = PIB + SVFSVAB
Produsul naţional net PNN, este egal cu produsul intern net la care se
adaugă soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea, ca valoare
adăugată netă (SVFSVAN):
PNN = PIN + SVFSVAN
În preţurile pieţei, PNB şi PNN includ şi impozitele indirecte nete, ce nu
sunt incluse în preţurile factorilor.
PNN, în preţurile factorilor, exprimă venitul naţional al societăţii (VN):
PNNpf = VN
Analiza evoluţiei unei economii cu ajutorul indicatorilor macroeconomici
de rezultate presupune exprimarea acestora în preţuri comparabile.
Prin raportarea PIB sau a PNB, în preţuri curente, la un indice ce reflectă
modificarea preţurilor bunurilor care fac parte din metodologia de calcul a acestor
indicatori, se obţine mărimea lor în preţuri comparabile. Dacă raportăm, spre
exemplu, produsul intern brut în preţuri curente PIBp.crt., la produsul intern brut în
preţuri comparabile (PIBp.com.) obţinem deflatorul produsului intern brut. Se
numeşte deflator deoarece poate fi utilizat pentru ajustarea deflaţie (sau inflaţie) a
calculaţiilor indicatorilor macroeconomici în preţuri curente, cu scopul de a
ajunge la măsurarea modificărilor reale ale producţiei. Deflatorul se prezintă
ca un indice general al preţurilor. Spre deosebire de indicele preţurilor de
consum, deflatorul PIB sau PNB este mai cuprinzător.
Dacă presupunem că PIB în preţuri curente al unui an este de 20.000
mld. u.m., iar deflatorul PIB în perioada curentă faţă de o perioadă de bază
este de 500%, atunci:
20.000 mld. u.m.

PIBp.com.1 = = 4.000 mld. u.m.
5
Dacă presupunem că în perioada considerată de bază PIB era de
10.000 mld. u.m., atunci indicele de creştere a produsului intern brut în
preţuri comparabile este de:
PIBpcom1 4.000
PIBp.com.1/0 = = = 0,4 = 40%
PIBpcrt0 10.000
Aceasta înseamnă că produsul intern brut real, în preţuri comparabile

(constante) a scăzut cu 60% sau la 40% în perioada curentă faţă de perioada
de bază. Aceasta este dinamica reală a PIB.
Prin raportarea PIB nominal, în preţuri curente (20.000 mld. u.m.) la
PIB în preţurile curente ale perioadei de bază (10.000 mld. u.m.) obţinem
dinamica nominală a PIB. În cazul nostru:
n PIBpcrt1 20.000 mld.
PIBp1/0 == = 200%
PIBpcrt0 10.000 mld.
Indicele PIB, în expresie reală se mai poate calcula şi pe baza

relaţiei:
COM IPIBPNOM 2
PIBp1/ 0 = = = 0,4 = 40%
D (Deflator) 5
Aceasta înseamnă că indicele de creştere a PIB în preţurile curente ale
fiecărei perioade include atât influenţa modificării producţiei fizice, cât şi influenţa
modificării preţurilor.
Mărimea reală a PIB în perioada curentă, care să elimine influenţa
preţurilor, este egală cu 4.000 mld. u.m.
CURSUL 2
ECHILIBRUL MACROECONOMIC.
2.1. Cererea şi oferta în expresii agregate

2.2. Corelaţia dintre cererea agregată şi oferta agregată
2.3. Echilibrul macroeconomic
2. ECHILIBRUL MACROECONOMIC
2.1 Cererea şi oferta în expresii agregate
Prin cererea agregată (globală), ştiinţa economică înţelege cererea totală a

gospodăriilor (menajelor), firmelor, guvernului şi străinilor (care importă) de
bunuri materiale şi de servicii produse într-o economie, într-o perioadă de timp şi la
un nivel mediu general al preţurilor acestora.
Această cerere globală apare ca reprezentând totalitatea cheltuielilor reale
care se fac într-o economie pentru achiziţionarea de bunuri economice într-o
perioadă determinată de timp şi la un nivel mediu general al preţurilor. În mărimea
cererii agregate sunt cuprinse bunurile dorite şi care pot fi cumpărate de agenţii
economici agregaţi, într-o perioadă determinată şi la un nivel mediu general dat al
preţurilor.
În cadrul cererii agregate, se includ următoarele elemente:
a) cheltuieli pentru achiziţionarea de bunuri făcute de către populaţie
(menaje) - CM;
b) cheltuieli efectuare de către firme, sub formă de investiţii pentru
formarea brută a capitalului tehnic - FBK;
c) cheltuieli guvernamentale pentru achiziţionarea de bunuri investiţionale,
pe seama veniturilor bugetare - CG;
d) cheltuielile agenţilor economici străini pentru a importa dintr-o anumită
ţară, respectiv pentru a plăti exporturile acelei ţări – exportul net – EN
(diferenţa dintre valoarea bunurilor exportate şi importate).
Pe baza acestor elemente, cererea agregată (CA) se poate calcula: CA
= CM + FBK + CG + EN
Ţinând cont de elementele menţionate, cererea agregată se poate exprima
fie cu ajutorul produsului naţional brut sau net, în termeni reali (PNB sau PNN), fie
cu ajutorul venitului naţional, în termeni reali (VN).
Analiza cererii agregate se face în funcţie de nivelul general al preţurilor,
care este o medie ponderată a preţurilor tuturor bunurilor materiale şi serviciilor
produse în economie.
Dacă nivelul general al preţurilor creşte (ceilalţi factori nu se modifică),
valoarea reală a banilor scade, se reduce deci puterea lor de cumpărare şi altor
active financiare, fapt pentru care vom putea cumpăra mai puţin bunuri şi serviciu,
cu un venit normal dat. Aceasta înseamnă că sporirea nivelului general al preţurilor
ar însemna reducerea cererii agregate, în termei reali.
Totodată, creşterea nivelului general al preţurilor din ţară va face ca
bunurile şi serviciile produse pe plan intern să fie mai scumpe faţă de cele străine.
Ca urmare, consumatorii interni vor fi tentaţi să cumpere mai puţine bunuri
economice produse în ţară, ele fiind relativ mai scumpe faţă de cele străine. În
aceste condiţii, importurile vor creşte, producătorii interni vor vinde mai puţin din
bunurile lor în interior, exporturile reducându-se. Iată deci că o sporire a nivelului
general al preţurilor pe piaţa internă va reduce, din acest punct de vedere, cererea
agregată pentru bunurile interne. Cu cât dependenţa de comerţul internaţional, a
unei ţări este mai mare, cu atât sporirea nivelului general al preţurilor pe piaţa
internă va avea ca efect grav scăderea cererii agregate pentru produsele interne.
În concluzie, prin creşterea nivelului general al preţurilor şi scăderea
puterii de cumpărare a banilor, prin sporirea importurilor şi scăderea
exporturilor, cererea agregată pentru bunurile materiale şi serviciile produse pe
plan intern scade.
Creşterea nivelului general al preţurilor afectează şi volumul investiţiilor.
Astfel, dacă presupunem că investiţiile se fac din împrumuturi, creşterea nivelului
general al preţurilor va mări rata dobânzii, scumpindu-se creditul, cu efecte asupra
descurajării investiţiilor.
Sporirea nivelului general al preţurilor are ca rezultat şi reducerea
cheltuielilor reale ale guvernului, ceea ce înseamnă şi scăderea acestei componente
a cererii agregate din economie.
În timp ce creşterea nivelului general al preţurilor are ca rezultat contracţia
cererii globale, prin reducerea tuturor componentelor acesteia, reducerea nivelului
general al preţurilor va genera o extindere a cererii agregate.
Dacă însă considerăm dat nivelul general al preţurilor, atunci cererea
agregată creşte sau scade în raport de modificarea acţiunilor unor factori numiţi
condiţiile cererii agregate. În cadrul acestora, cele mai importante sunt:
a) anticipările consumatorilor şi investitorilor cu privire la evoluţia vieţii
economice în ansamblul ei, care pot fi optimiste sau pesimiste. În
primul caz, populaţia va cumpăra o cantitate mare de bunuri, mai ales
de folosinţă îndelungată, întreprinzătorii vor spori investiţiile, deoarece
se micşorează gradul de certitudine în obţinerea unor profituri mai mari
etc., ceea ce va însemna o cerere agregată din ce în ce mai mare. În al
doilea caz, creşterea incertitudinilor consumatorilor finali cu privire la
viitor va determina reducerea cererii agregate, adică a cheltuielilor
pentru investiţii, pentru bunurile de capital tehnic etc.;
b) natura politicilor guvernamentale care, dacă susţin creşterea
cheltuielilor pentru investiţii, reducerea fiscalităţii sau sporirea masei
monetare, au ca efect mărirea cererii agregate sau, dacă stimulează
creşterea ratei dobânzii, a fiscalităţii etc., au ca efect reducerea cererii
agregate;
c) starea generală a economiei mondiale care, dacă se află în perioada de
boom economic (mai ales economiile cu care avem relaţii economice),
atunci vor creşte importurile lor, adică se vor mări exporturile noastre,
crescând cererea agregată şi dacă se află într-o perioadă de criză, atunci
partenerii noştri de afaceri vor cumpăra mai puţin, exporturile noastre se
vor reduce, scăzând cererea agregată.
Dacă nivelul general al preţurilor scade de la p1 la p2, iar celelalte condiţii
nu se modifică, cererea agregată reală se extinde de la A la B, în cadrul CA0. La un
nivel general al preţurilor egal cu p2, modificarea condiţiilor cererii determină
translatarea curbei cererii agregate de la CA0 la CA1, sau de la CA0 la CA2,
cantitatea cerută crescând de la B la C sau scăzând, de la B la A.
Evoluţia curbei cererii agregate
CA0 = curba cererii agregate iniţiale

CA1 = curba cererii agregate crescute, ca urmare a acţiunii favorabile a
condiţiilor cererii CA2 = curba cererii agregate scăzute, ca urmare
a acţiunii nefavorabile a
condiţiilor cererii
Prin oferta agregată (globală), ştiinţa economică înţelege oferta de piaţă a

tuturor bunurilor materiale şi serviciilor produse, într-o perioadă determinată de
timp, de către o economie naţională.
Exprimând producţia totală reală de bunuri mărfare dintr-o perioadă
determinată de timp, oferta agregată este egală cu produsul naţional brut în termeni
reali. În mărimea fizică, cantitatea totală de bunuri materiale şi servicii pe care
firmele doresc să le producă depinde de nivelul general al preţurilor şi salariilor din
economie. Analiza evoluţiei ofertei agregate se face în funcţie de modificarea
nivelului general al preţurilor, în condiţiile când ceilalţi factori sunt consideraţi daţi
şi la un nivel general al preţurilor dat, în raport de influenţa care condiţionează
producerea bunurilor şi serviciilor.
Considerând dată mărimea eficienţei factorilor de producţie, modificarea
nivelului general al preţurilor se reflectă în oferta agregată, prin intermediul
costurilor cu factorii de producţie achiziţionaţi. Această reflectare se face în mod
diferit, în funcţie de gradul de utilizare a capacităţilor de producţie, care determină
un anumit raport între cererea şi oferta de factori de producţie, şi implicit, un
anumit nivel al preţurilor acestora.
Oferta şi cererea agregate
Dacă, spre exemplu, majoritatea firmelor ce produc oferta totală lucrează

cu mult sub nivelul capacităţilor de producţie de care dispun, atunci cererea de
resurse economice este redusă şi, la oferta dată a acestora, preţul factorilor de
producţie la care se aprovizionează agenţii economici este în scădere. În aceste
condiţii, costul producţiei de ofertă este mai redus.
Dacă firmele care produc cea mai mare parte a ofertei totale îşi sporesc
gradul de utilizare a capacităţilor de producţie, spre potenţialul lor real, atunci
cererea de factori de producţie va creşte, antrenând sporirea preţului acestora. În
aceste condiţii, costul producţiei de ofertă va spori.
În condiţiile când acelaşi bun economic poate face parte din consumul
intermediar – în calitate de resursă productivă – sau poate fi destinat consumului
final – în calitate de bun final, – preţul trebuie să fie acelaşi.
Ţinând cont că oferta agregată se exprimă prin intermediul produsului
intern brut real, ceea ce înseamnă folosirea preţurilor comparabile (a preţurilor
constante, ale unei perioade de referinţe), pentru a putea sesiza modificările
intervenite în volumul şi structura producţiei fizice totale este necesar ca din
valoarea PIB în preţuri curente să se elimine influenţa modificărilor preţurilor.
Acest lucru se realizează fie prin raportarea PIB în preţuri curente la indicele
general de preţuri (numit şi deflatorul PIB), fie prin raportarea fiecărui element al
PIB în preţuri curente la indici de preţuri corespunzători sferei de cuprindere a
fiecărei componente (pe ramuri, pe elemente de producţie şi consum intermediar
sau pe elemente de utilizare finală a PIB).
În raport cu gradul de utilizare a capacităţilor de producţie, oferta
agregată este influenţată şi de modul cum se modifică cererea agregată. Astfel, la
firmele cu grad redus de utilizare a potenţialului de producţie, o sporire a cererii
agregate antrenează o creştere mai mare a ofertei de piaţă a acestora, faţă de firmele
unde gradul de utilizare a capacităţilor de producţie este mai ridicat. În condiţiile
reducerii cererii agregate, firmele cu grad mai redus de utilizare a capacităţilor de
producţie îşi vor diminua oferta de piaţă într-o proporţie mai mică decât firmele cu
un grad mai ridicat de utilizare a potenţialului de producţie. Iată deci că volumul şi
structura ofertei agregate sunt influenţate prin oferta de piaţă a firmelor în mod
diferit, în funcţie de raportul care se creează între modificarea cererii agregate şi
gradul de utilizare a capacităţilor de producţie.
Influenţa modificării preţurilor factorilor de producţie asupra costului
ofertei agregate trebuie analizată pe termen scurt şi pe termen lung. Pe termen
scurt, în condiţiile existenţei unor contracte între cumpărătorii şi vânzătorii de
factori de producţie, chiar dacă preţurile acestora pe piaţa liberă cresc, costurile
medii ale firmelor rămân relativ constante, ceea ce înseamnă că sporirea ofertei
agregate se poate realiza în condiţiile unui cost mediu relativ neschimbat al
acestora. Aceasta înseamnă că, pe termen scurt, o creştere a nivelului general al
preţurilor factorilor de producţie să nu se reflecte imediat în costurile producţiei
totale, sporirea ofertei agregate fiind însoţită de creşterea profitului marginal al
firmelor.
Pe termen lung, costul mediu al ofertei agregate poate să integreze
influenţa creşterii nivelului general al preţurilor sub cel puţin două modalităţi: o
sporire a costului mediu într-o proporţie mai mică decât nivelul general al
preţurilor, cu obţinerea unui profit marginal în scădere pe măsură ce oferta agregată
creşte; o creştere a costului mediu direct proporţională cu nivelul general al
preţurilor, când sporirea preţurilor nu mai determină creşterea ofertei agregate,
deoarece profitul marginal devine zero.
Considerând dat nivelul general al preţurilor, modificarea ofertei agregate
se află sub influenţa unor factori, numite condiţiile ofertei.
În cadrul acestor condiţii, se detaşează, ca importanţă, următoarele:
a) productivitatea factorilor de producţie care, prin sporire, va antrena o
reducere a costului mediu, creşterea producţiei şi deci a ofertei agregate,
iar, prin reducere va spori costul mediu, diminuând producţia la unitatea
de factor consumator şi, în consecinţă, şi oferta agregată;
b) volumul factorilor de producţie poate spori oferta agregată atunci când
oferta lor creşte şi poate reduce oferta agregată, atunci când oferta lor pe
piaţă se micşorează;
c) preţul factorilor de producţie poate spori oferta agregată când munca,
materiile prime, energia, combustibilul etc., sunt mai ieftine faţă de
perioada anterioară, sau poate micşora oferta agregată, atunci când
costurile cu aprovizionarea cresc.
A B C
Evoluţia curbei ofertei agregate
Dacă nivelul general al preţurilor creşte de la P1 la P2, oferta agregată, pe

termen scurt, creşte de la A la B în cadrul lui OA0. La un nivel general al preţurilor
egal cu P2, modificarea condiţiilor va determina translatarea curbei ofertei de la
OA0 la OA1 sau de la OA0 la OA2, cantitatea reală oferită crescând de la B la C sau
scăzând de la B la A. Pe termen scurt, la un nivel al preţurilor mai mare decât P2,
coeficientul de elasticitate a ofertei agregate în funcţie de preţ este egal cu zero, iar
profitul marginal este în creştere. Când nivelul general al preţurilor este egal cu P2,
profitul marginal poate să tindă spre zero.
2.2 Corelaţia dintre cererea agregată şi oferta agregată
La nivelul de echilibru, se realizează acel volum de producţie pe care

economia este în măsură să îl producă, dispunând de capacităţile de producţie
necesare şi existând cererea agregată pentru realizarea ei. Aceasta înseamnă că
rata de creştere a producţiei totale este egală cu rata de creştere a cheltuielilor
totale, neexistând nici supraproducţie şi nici subproducţie.
Firmele nu au nici un interes să se deplaseze din punctul de echilibru E,
deoarece ele angajează câţi salariaţi doresc, costul real al muncii fiind stabilit în
funcţie de salariul curent şi de nivelul general al preţurilor.
În calitate de consumatori de bunuri materiale şi de servicii, lucrătorii sunt
mulţumiţi de starea de echilibru E, deoarece pot să cumpere maximum la nivelul
preţurilor existente.
Acest punct de egalitate între cerea agregată şi oferta agregată determină
nivelul general al preţurilor şi produsul naţional brut real.
Să presupunem că economia este în echilibru în punctul A şi nu în punctul
E. Observăm că punctul A se află pe curba ofertei totale, ceea ce înseamnă că
firmele produc cât doresc la preţurile ce corespund acestui punct.
Întrucât, însă, pentru punctul A preţurile sunt mai mici decât pentru punctul
E, firmele vor produce mai puţin decât în situaţia de echilibru E. În aceste condiţii,
numărul locurilor de muncă va fi mai mic, iar al şomerilor mai mare. Punctul A
aflându-se sub curba cererii agregate, înseamnă că firmele, gospodăriile, guvernul
şi străinii vor cumpăra mai puţine bunuri decât ar dori. La acest nivel de preţuri,
cumpărătorii ar dori să se afle în punctul B, unde, de fapt, cererea agregată
depăşeşte oferta agregată cu distanţa AB.
Teoria comportamentelor economice agregate
Echilibrul dintre cererea şi oferta agregate
La acest exces de cerere agregată, producătorii observă că pot spori

preţurile, fără să piardă clienţii, deoarece constată că există cerere pentru o
producţie mai mare decât sunt ei dispuşi să producă în punctul A. Deoarece nivelul
general al preţurilor creşte, excesul cererii agregate faţă de oferta agregată va
dispărea treptat, ca urmare a creşterii ofertei şi scăderii cererii. Presiunea asupra
creşterii nivelului general al preţurilor există atât timp cât cererea agregată este
mai mare decât oferta agregată.
Când această presiune dispare, nivelul general al preţurilor încetează să
mai crească, realizându-se echilibrul. Acelaşi lucru se întâmplă şi când economia
se află deasupra punctului de echilibru E, forţele libere ale economiei tind să o
aducă la punctul unde cererea agregată este egală cu oferta agregată.
Corelaţia dintre cererea şi oferta agregată se poate analiza în următoarele
situaţii:
1) La o ofertă agregată dată, dacă cererea agregată creşte faţă de nivelul
de echilibru, atunci nivelul general al preţurilor se deplasează din punctul PE0 în
PE1, iar producţia reală de bunuri se va mări din punctul A în punctul B (vezi
figura ).
Dacă nivelul iniţial de echilibru E0 se realizează la o producţie totală care
este sub potenţialul real al economiei naţionale, atunci creşterea cererii agregate de
la CA0 la CA1 va antrena cu deosebire o sporire a ofertei agregate de la A la B,
creşterea nivelului general al preţurilor va fi nesemnificativă. O asemenea situaţie
va impune politici macroeconomice de stimulare a cererii agregate, întrucât
potenţialul de producţie există, cu consecinţe asupra creşterii gradului de ocupare a
forţei de muncă şi reducerii şomajului. Dacă excesul de cerere agregată are
loc în condiţiile unui potenţial de producţie deja utilizat, atunci o asemenea
situaţie produce inflaţie.
Dinamica stării de echilibru din perspectiva creşterii

cererii agregate
2) Dacă oferta agregată nu se modifică, iar cererea agregată se

reduce, atunci nivelul general al preţurilor şi nivelul producţiei totale scad
faţă de situaţia iniţială (vezi figura ).
Dinamica stării de echilibru din perspectiva reducerii

cererii agregate
Ca urmare a reducerii cererii agregate de la CA1 la CA0, preţul de echilibru
se reduce de la PE0 la PE1, iar oferta totală scade de la B la A. Corelaţia dintre
reducerea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei totale este în
funcţie de situaţia raportului dintre cererea agregată şi oferta agregată în situaţia de
echilibru iniţial E0.
Dacă în E0 economia naţională utilizează potenţialul productiv aproape de
capacitatea sa reală, atunci reducerea nivelului general al preţurilor va fi mai mare
decât reducerea producţiei reale (oferta agregată fiind perfect inelastică). Iată de ce,
într-o perioadă de avânt economic, cu o rată ridicată a inflaţiei, este necesar, pentru
a reduce inflaţia, să se promoveze o politică de reducere a cererii agregate, fără ca
să se realizeze o creştere a ratei şomajului.
3) În situaţia când cererea agregată nu se modifică, iar oferta agregată
creşte, se înregistrează o reducere a nivelului general al preţurilor de la PE0 la PE1
şi o sporire a producţiei totale reale faţă de poziţia iniţială de echilibru de la A la B
(vezi figura ).
Şi în acest caz, proporţia reducerii nivelului general al preţurilor şi sporirii
producţiei totale sunt diferite, în raport de caracteristicile poziţiei iniţiale de
echilibru. Indiferent însă de acest lucru, atât reducerea nivelului general al
preţurilor, cât şi creşterea producţiei totale reale produc efecte pozitive pentru
economia naţională a unei ţări. La o cerere agregată dată, politica guvernamentală
de sporire a ofertei agregate reprezintă o cerinţă de prim ordin, date fiind efectele
pozitive de antrenare pe care le generează în viaţa economică.
Creşterea ofertei agregate şi starea de echilibru

4) Spre deosebire de cazul anterior, la o cerere agregată dată, o reducere a ofertei totale
determină creşterea nivelului general al preţurilor.
Şi în acest caz, proporţia în care creşte nivelul general al preţurilor şi scade producţia totală
reală este în funcţie de caracteristicile poziţiei de echilibru iniţial între cererea agregată şi oferta
agregată. Indiferent, însă, de acest lucru, ambele efecte care se obţin sunt negative, ceea ce înseamnă
că, în această situaţie, avem nevoie de politici care să stimuleze creşterea producţiei totale reale, care să
antreneze reducerea nivelului general al preţurilor, creşterea ocupării şi, implicit, a cererii totale reale.
În concluzie, politicile macroeconomice cu caracter antiinflaţionist pot acţiona fie în direcţia

reducerii cererii agregate, fie în direcţia sporirii ofertei agregate.
Eficienţa politicii antiinflaţioniste, prin reducerea cererii agregate, asupra ratei inflaţiei este
ridicată numai dacă inflaţia este moderată, iar creşterea economică are o rată pozitivă. Politica de
reducere a ratei inflaţiei prin reducerea cererii agregate, pentru a nu avea ca efect sporirea ratei
şomajului, este necesar să fie însoţită de măsuri concrete coerente de politică monetară şi fiscală care să
stimuleze sporirea producţiei prin reducerea fiscalităţii, a ratei dobânzilor etc.
În cazul politicii de stimulare a ofertei agregate, ca modalitate de reducere a inflaţiei,
rezultatele sunt pozitive, cu condiţia ca măsurile preconizate, în strânsă legătură cu sporirea gradului
de utilizare a factorilor de producţie şi, în primul rând, a forţei de muncă, să fie concepute în cadrul
unui orizont de timp îndelungat.
2.3 ECHILIBRUL MACROECONOMIC
Economia reprezintă o realitate dinamică, aflata in continua mişcare. In ultimii 20 de

ani teoria echilibrului a devenit unul dintre capitolele cele mai importante si mai pline de
semnificaţii ale economiei şi în special ale economiei matematice.
Deoarece în realitate nu există o stare de ''echilibru perfect'' în sensul că niciodată
cererea nu este egala cu oferta, analiza economică trebuie să sporească de la concepte care
să corespundă diferitelor situaţii reale posibile şi nu unor abstracţii matematice.
2.3.1. Conceptul de echilibru macroeconomic
Dacă primul model al echilibrului economic a fost propus la sfârşitul secolului XIX de
către Leon Walras demonstraţiile riguroase ale existentei echilibrului au apărut abia la
mijlocul secolului XXI.
Fără să fie utilizat conceptul, probleme ale echilibrului au fost abordate în "Tabloul
Economic" al lui Fr. Quesnay şi în teoria valorii şi a reproducţiei sociale. Se apreciază insă că
termenul de echilibru a fost introdus şi fundamentat în economie din ştiinţele naturii, în cadrul
teoriei preţurilor şi alocării resurselor.
Adam Smith, unul dintre fondatorii acestei şcoli, considera că piaţa prin jocul liber al
preţului, asigură echilibrarea cererii cu oferta. În concepţia sa, piaţa este “mâna invizibilă “
care asigură echilibrul dintre cerere şi ofertă, ea fiind singura în măsură să-i unească şi să-i
armonizeze pe producători şi consumatori.
Plecând de la această concepţie, David Ricardo, de asemenea, fondator al şcolii
clasice de economie politică, consideră că variaţia preţului ce rezultă din confruntarea cererii
cu oferta are doar un caracter vremelnic, deoarece echilibrul va fi restabilit prin evoluţia
ofertei care va reduce preţul la nivelul său “natural şi necesar” bazat pe cantitatea de muncă
L. Walras i-a acordat un loc proeminent (1874), demonstrând că atunci când oferta
unui bun este egală cu cererea sa, piaţa respectivă se află "într-o stare staţionară" sau în
echilibru. A Marshall vorbea despre un "echilibru temporar", pentru a insista asupra continuei
schimbări în timp a condiţiilor egalităţii dintre cerere şi ofertă.
Mai târziu, conceptul a fost utilizat în afara acestui context particular. J. M. Keynes
(prin lucrarea sa "Teoria generală a folosirii mâinii de muncă, a dobânzii şi a banilor" apărută
în 1936) şi mai ales discipolii săi, au studiat modul cum echilibrul ocupării forţei de muncă
depindea de politicile financiare şi monetare
Mult timp termenul de echilibru a fost asociat cu ideea unei ordini economice
care ar satisface cel mai bine nevoile umane. Astfel A. Marshall făcea referiri în 1890 la
"echilibrul dintre dorinţă si efort."
Indiferent de şcoala sau gândirea economică, problematica echilibrului economic este
prezentă, ca devenind pentru ştiinţa şi practica economică o preocupare cu totul şi cu totul
deosebită odată cu intensificarea dezechilibrelor în economia de piaţă manifestate prin
fenomene de criză economică şi prin lărgirea sferei de studiu de la nivelul microeconomic la
cel macroeconomic.
Problematica echilibrului economic parcurge întreg spectrul posibil al aprecierilor; de a
fi considerată nucleul teoriei economice moderne (W. Leontief) până la a fi contestată orice
realitate şi utilitate (J. Kornay, cu teoria dezechilibrelor inerente). Din acest motiv şi definiţia
care se dă echilibrului economic este foarte diferită de la un autor la altul.
2.3.1.1. Definiţii ale echilibrului economic
O examinare atentă a acestui concept a fost făcută de F. Machlup ("Equilibrium and

desequilibrium. Misplaced corretness and disquised polities" 1958). Pornind de la premisa că
modelul ca şi echilibrele sale sunt "construcţii mentale ", noţiunea de echilibru fiind legată de
sistemul în care ea apare, el a definit echilibrul drept o constelaţie de variabile intercorelate
alese astfel încât să se adapteze una celeilalte, pentru că nici o tendinţă inerentă spre schimbare
sa nu predomine in modelul constituit de ele " sau mai simplu " compatibilitatea reciproca a
unui set ales de variabile intercorelate de mărimi particulare"
În general, în ştiinţele naturii echilibrul este definit ca "stare de repaus a unui corp;
starea staţionară a unui fenomen".În echilibru, forţele care se intercondiţionează şi acţionează
in direcţia schimbării stării se compensează reciproc, astfel efectul lor este nul
În viziune filozofică, conceptul de echilibru exprimă "un moment esenţial al stabilităţii
sistemelor dinamice".
S-ar putea introduce mai multa precizie si stipula ca un echilibru economic recunoaşte
întotdeauna existenta agenţilor care produc , comercializează consumă , împrumută ,
subvenţionează. Compatibilitatea are in acest caz 2 dimensiuni care sunt totdeauna prezente
chiar dacă numai implicit în unele modele :
1. diferitele activităţi ale unui agent trebuie să fie compatibile una cu alta şi cu
constrângerile impuse lor ca şi cu scopurile pe care ele încearcă să le realizeze
2. acţiunile diferiţilor agenţi trebuie să fie reciproc compatibile : un act comercial de
exemplu este cumpărare pentru un agent şi vânzare pentru altul. În acest fel interdependenţele
dintre agenţi şi diferitele operaţii sunt centrale pentru orice analiză economică.
Pe baza consideraţiilor de mai sus se poate formula următoarea definiţie: în
reprezentarea abstractă a unei categorii de fenomene economice, un echilibru este o stare în
care acţiunile diferiţilor agenţi economici sunt atât reciproc compatibile una cu alta cât şi
individual, compatibile cu comportamentul acestor agenţi.
În condiţiile economiei de piaţă concurenţiale, echilibrul economic se manifestă sub
forma unei stări proprii pieţei, generată de acţiunea agenţilor economici în calitatea lor de
producători – vânzători şi de cumpărători-consumatori. Din modul de acţiune şi de comportare
a acestor agenţi economici de piaţă, în funcţie de propriile lor interese, echilibrul economic
concurenţial apare sub forma raportului dintre cerere şi oferta ce se manifestă pe pieţele
bunurilor economice de capitaluri şi de muncă, care, în unitatea şi interdependenţa lor
reprezintă forma de existenţă a echilibrului macroeconomic
Desigur nivelul de echilibru reprezintă un concept teoretic care în practică , în viaţa
reală se manifestă ca o tendinţa a evoluţiei economiei de a depăşi numeroase şi variate
dezechilibre.
2.3.1.2. Tipuri de echilibru
Echilibru nu înseamnă absenţa mişcării. Dimpotrivă, echilibrul şi mişcarea , deci

schimbarea mărimilor economice se află în relaţii de interdependenţă. Pentru a caracteriza mai
plastic şi metaforic interdependenţa dintre echilibru şi mişcare în literatura economică
J.B.Clark compara mersul pe bicicletă cu o situaţie de echilibru, echilibru care nu se poate
conserva decât dacă mişcarea este continuă.
Echilibru se manifestă sub o multitudine de forme. Vom defini în continuare cele mai
des folosite forme ale echilibrului
A. În raport cu nivelul agregării economiei naţionale , echilibru economic se
manifestă la nivel macro , mezo şi microeconomic.
a) Echilibrul microeconomic face referiri la nivelul verigilor primare, al
agenţilor economici şi al unităţilor administrativ-teritoriale ;
b) Echilibrul mezo priveşte structurile de ramură şi zone teritoriale
c) Echilibrul macroeconomic integrează primele două forme de echilibru din
perspectiva ansamblului economiei naţionale.
B. De asemenea trebuie să facem distincţia între echilibru static si echilibru dinamic.
Echilibrul macroeconomic dinamic se defineşte ca fiind o stare economică în care
schimbările din diferite sub-sisteme , laturi şi procese economice sunt semnificative şi
schimbă tendinţa dominantă a economiei.
Atunci când acestea nu sunt semnificative şi nu reuşesc să schimbe tendinţa
dominantă a economiei avem de-a face cu un echilibru static. Această stare de echilibru static
este doar o ipoteză, ea neexistând practic în realitate.
C. O alta clasificare distinge echilibrul intern de echilibrul extern
Echilibru extern al economiei reprezintă acea situaţie în care evoluţia generală a
economiei asigură un echilibru în timp al balanţei de plăţi. Dacă nivelul fluxurilor fizice şi
financiare cu exteriorul sunt compatibile cu echilibrul dinamic dorit al economiei interne ,
spunem că avem de-a face cu un echilibru extern optim al economiei.
Echilibrul intern se întâlneşte în situaţia când economia funcţionează la întreaga
capacitate şi nivelul general al preţurilor este constant [stabilitatea preţului]. Realizarea unei
astfel de funcţionări a economiei şi stabilitatea preţului sunt două obiective macroeconomice
importante ale guvernului. În practică este dificil să poţi asigura simultan cele două obiective.
Echilibrul macroeconomic extern reprezintă acea situaţie a economiei naţionale
caracterizată prin existenţa excedentului balanţei de plăţi externe ca urmare a excedentului
balanţei comerciale.
Echilibru macroeconomic intern reprezintă acea situaţie a economiei naţionale care
presupune ca producţia internă să crească în aceeaşi proporţie cu creşterea componentei
externe a cererii agregate [exportul] şi cu scăderea componentei externe a ofertei agregate
[importul]
Echilibrul resurselor de muncă se realizează când volumul, structura şi calitatea
factorului uman utilizat pe de o parte şi nevoile de muncă ale activităţilor economico-sociale
pe de altă parte se vor afla în concordanţă.
Echilibrul bugetar reprezintă starea de concordanţă dintre veniturile şi cheltuielile
statului.
2.3.2. Teoria Echilibrului General
Un loc aparte în gândirea economică echilibru şi dinamică economică îl ocupă teoria

echilibrului general [T.E.G.] ale cărei coordonate de bază au fost fundamentate prin
modelele Arrow – Debren , elaborat în deceniul al şaselea Noţiunile caracteristice cu care
operează T.E.G. sunt : preferinţă , utilitate , optim , cerere, ofertă , preţ, profit, echilibru.
Problemele pe care şi le propune spre rezolvare sunt următoarele :
a] existenţa şi stabilitatea echilibrului ; ce condiţii asigură echilibrul
sistemului economic; sub incidenţa căror procese se formează si cât de stabil este echilibrul.
b] optimalitatea stării sistemului economic : pentru a răspunde la această
întrebare teoria matematică a echilibrului general utilizează optimul paretian [sau "un criteriu
slab al optimalităţii"] .
Să examinăm un sistem cuprinzând n participanţi caracterizaţi respectiv prin funcţia
obiectiv fI[x] , unde I=1,2, …m. Vectorul x determină o stare a sistemului iar mulţimea tuturor
stărilor admisibile o notăm cu X. O stare x* se numeşte optimă în sens paretian ( după numele
cunoscutului economist italian Vilfredo Pareto 1848- 1923) dacă nu există o stare admisibilă
mai puţin avantajoasă pentru vreun participant şi mai avantajoasă cel puţin pentru unul.
În viziunea T.E.G. se porneşte de la premisa că în cadrul economiei de piaţă, două
reguli de bază ghidează comportamentul agenţilor economici şi anume: producătorii urmăresc
maximizarea profiturilor în condiţiile unor preţuri date, iar consumatorii urmăresc
maximizarea funcţiilor de utilitate , în raport de restricţii de venit de care dispun.
T.E.G. oferă şi nişte răspunsuri întrebărilor puse precedent, care pot fi sintetizate după
cum urmează :
- echilibrul se manifestă în condiţiile în care oferta este egală cu cererea, sau
când cererea nu depăşeşte cu mult oferta;
- asigurarea echilibrului este condiţionată de utilizarea tuturor resurselor care
au o productivitate marginală pozitivă;
- economia se află în stare de echilibru şi optim paretian;
- în general, fiecare produs are un preţ pozitiv, când apare un surplus la un
anumit bun economic, preţul produsului este 0 iar preţul de echilibru eliberează piaţa de acest
surplus;
- oferta şi cererea sunt funcţii ale preţului , care se formează liber pe baza
înţelegerii între vânzător şi consumator;
- în economie nu există dezechilibre permanente pe piaţă;
- în cadrul sistemului economic, nu există randament crescător, cu unele mici
modificări oferta se poate adopta continuu la modificarea cererii de pe piaţă şi invers.
Apare astfel o nouă viziune asupra echilibrului economic, acesta fiind interpretat ca un
dezechilibru dinamic sau altfel spus ca un echilibru al fluxurilor:
Prin echilibru se înţelege acea situaţie în care oferta globală (Y) este egală cu cererea
globală(C); ceea ce înseamnă, pur şi simplu că se face abstracţie de intervalele de timp
necesare întreprinderilor pentru adaptarea, pentru a urmării variaţia nivelului cererii; echilibrul
avut în vedere aici se referă doar la piaţa produselor.
Aşadar condiţia de echilibru pe piaţa produselor este:
(1) O=C
Pe de altă parte modelul keynesist simplificat, cererea globală C este definită ca suma
unei cereri de bunuri de consum (CS) şi a unei cereri de bunuri de investiţie (I), de unde o a
doua ecuaţie :
(2) C= CS + I
In sfârşit trebuie arătat că orice operaţiune de producţie dă naştere unor încasări de

venituri de valoare egala, sub formă de salarii, dobânzi, profituri care constituie ceea ce se
numeşte în limbajul contabilităţii naţionale ''valoare adăugată''. Lucrurile se petrec aidoma la
nivelul naţional unde O poate fi considerat în mod echivalent produs naţional sau venit
naţional. Se ştie că venitul naţional (O) este repartizat integral în consum (CS) şi economii (S)
(3) O = CS + S
Ca urmare vom avea unul şi acelaşi venit global, revăzut din cele două puncte de
vedere:
O[=CS + S] =C [=CS+I]
De unde rezultă egalitatea:
(4) I = S
drept implicită, în condiţiile ecuaţiei (1)

Pentru modelul descris, egalitatea între economii şi investiţii constituie
transpunerea echilibrului între cerere şi ofertă la nivel global
Deoarece actele de comerţ au loc prin intermediul banilor, mărimea şi dinamica
acestora fiind legată de cererea şi oferta bunurilor economice, starea de echilibru economic
general depinde şi de situaţia pieţei monetare. Echilibrul pieţei monetare este dat de relaţia :
Om=Cm, unde Om = oferta de monedă,

Cm = cererea de monedă.
Cum cererea şi oferta de monedă sunt influenţate, în principal de masa monetară (M),
de viteza de rotaţie a banilor (V), de volumul global al tranzacţiilor de pe piaţă (T) şi de
nivelul general al preţurilor (P), condiţia de echilibru este dată de relaţia :
M * V = P * T, unde M * V = oferta reală de monedă

P * T = cererea reală de monedă.
Pe piaţa muncii, condiţia de echilibru apare sub forma egalităţii cererii (CL) cu oferta
de locuri de muncă (OL), adică : CL = OL
2.3.3. Presiune şi absorbţie
Noţiunile de "presiune" şi "absorbţie" sunt împrumutate din mecanica: prin starea de

"absorbţie într-o economie naţionala înţelegându-se situaţia în care nevoile, puterea de
cumpărare devansează în mod constant disponibilităţile de marfa în cantitate structura
adecvata ;"presiunea" fiind situaţia contrară, când există un surplus de marfa care nu se
întâlneşte aspiraţiile consumatorilor".
Dezechilibrul datorat excesului de oferta pe piaţa bunurilor economice şi pe piaţa
muncii generează o stare de presiune ale cărei trăsături sunt: resursele nu sunt utilizate
integral; subutilizarea capacităţilor de producţie, care generează risipa; concurenta mai
puternica între vânzători.
Între ritmul de creştere economica şi presiune exista o corelaţie care se concretizează
în aceea ca o creştere lenta este, de regula însoţită de o puternica presiune iar o sporire a
ritmului creşterii economice va aduce o diminuare a presiunii. Printr-un ritm susţinut de
creştere economica starea de presiune se transforma în absorbţie. Astfel trecerea de la presiune
la absorbţie este însoţită de o accelerare temporară a creşterii economice.
În perioada de trecere de la presiune la absorbţie ca urmare a creşterii producţiei, are
loc o creştere brusca a intenţiei de vânzare al cărei efect este utilizarea capacităţilor nefolosite
Dezechilibrul datorat excesului de cerere pe piaţa bunurilor şi serviciilor şi excesul de
oferta pe piaţa muncii iau forma absorbţiei. Starea de absorbţie este definită de următoarele
caracteristici :concurenta este numai între cumpărători; producătorii găsesc cumpărători pentru
tot ce produc; vânzătorul are posibilitatea sa selecteze cumpărătorii; cumpărătorul nu poate sa-
şi satisfacă pe deplin aspiraţiile şi dorinţa de alegere, iar stimulenţii producătorilor pentru
calitate slăbesc.
O sinteză cuprinzătoare şi interesantă a efectelor produse de cele doua categorii de
dezechilibre, care generează stările de presiune şi respectiv de absorbţie a fost realizata de J.
Kornai în lucrarea deja citata
Efecte produse de presiune şi absorbţie pe piaţă

Domeniul de Presiunea Absorbţia
manifestare
a efectului
Volumul Pe termen scurt, frânează creşterea Pe termen scurt, stimulează
producţiei volumului creşterea volumului
Cheltuieli- Neutilizarea parţială a resurselor Utilizarea încordată a
consumuri resurselor
Calitatea Stimulează introducerea produselor Nu stimulează introducerea
noi, îmbunătăţirea calităţii, produselor noi
garantarea acesteia
Concurenţa Vânzătorii se concurează pentru Cumpărătorii se concurează
cumpărători şi monopolistul se pentru vânzători;
comportă ca un concurent
Adaptarea Pe termen scurt, producătorul se Pe termen scurt, consumatorul
adaptează la consumator se adaptează la producător
Incertitudine Povara nesiguranţei este suportată Povara nesiguranţei este
de vânzător suportată de cumpărător
Selecţia Selecţia o face cumpărătorul; mai Selecţia o face vânzătorul sau
ales pe criterii progresive un institut administrativ; mai
ales pe criterii indiferente sau
contraselective
Flux de mesaje Vânzătorul informează pe Cumpărătorul îşi procură
cumpărător informaţiile
Este posibil însă ca dezechilibrele sa cuprindă şi celelalte pieţe, odată cu excesul de

cerere pentru bunuri şi servicii, apărând şi un exces de monedă, precum şi pe piaţa muncii,
ceea ce se concretizează în inflaţie şi şomaj, cu implicaţii grave pentru condiţiile de viata.
În acest caz este vorba de o criza structurala de amploare, în condiţiile căreia nu mai
acţionează nici absorbţia , nici presiunea şi a cărei depăşire necesită măsuri ample şi corelate
de restructurare a economiei şi a mecanismelor ei de funcţionare.
Se observa ca în cele mai multe tari foste socialiste printre care şi România, timp
îndelungat s-a afirmat, mai mult sau mai puţin, generalizat fenomenul absorbţiei. Pe de alta
parte, în cele mai multe tari capitaliste dezvoltate timp îndelungat (exceptând anii de război) se
afirma mai mult sau mai puţin generalizat fenomenul presiunii.
2.3.4. Teoria dezechilibrelor economice
1. In economia reala există permanent abateri de la aceste condiţii, starea de

echilibru reprezentând o latura a mişcării economice, iar condiţiile de echilibru
având un caracter teoretic. Întotdeauna vor exista surplusuri de o parte sau alta,
la ofertă sau la cerere. Piaţa care funcţionează bine este întotdeauna plină cu
mărfuri. La produsele create de producţie existe stocuri care alimentează în
mod curent şi operativ oferta iar la resurse sunt constituite rezerve.
În economie se pot forma şi dezechilibre. Cele mai importante cazuri de dezechilibru
sunt următoarele:
In Fig. 1 exista un exces de oferta care nu găseşte corespondent în termeni de debuşeu
ţinând cont de nivelul preţului (p) şi de poziţia curbelor ofertei şi cererii (de bunuri şi servicii);
în Fig. 2 situaţia care predomina pe piaţa luată în consideraţie este inversa, exista un exces de
cerere. Astfel putem avea situaţii foarte diferite ţinând cont de numărul de pieţe pentru bunuri
Q Q
p
Figura.1 Figura. 2
şi pentru servicii, mai ales pentru munca ;analiza merita sa fie făcuta oricare ar fi tipul de bun
sau de serviciu; în cazul particular în care avem în vedere piaţa muncii, vom avea deci o oferta
şi o cerere de munca, preţul serviciului schimbat fiind salariul. Patru cazuri tip pot fi puse în
evidenta:
1. Exces de oferta pe piaţa bunurilor şi pe piaţa muncii: producătorul este constrâns în
ceea ce priveşte piaţa de desfacere (el nu poate vinde tot ceea ce ar dori sa producă) şi în
paralel exista muncitor care şomează; pe cele doua pieţe situaţia este de tipul celei reprezentate
în Fig. 1, aceasta corespunde situaţiei numita şomajul keynesist.
2. Exces de cerere pe piaţa bunurilor(vezi Fig. 2) şi excesul de oferta pe piaţa
muncii(a cărei situaţie este ca în cazul precedent cea reprezentata în Fig.1): exista în
continuare şomaj (nu toţi muncitorii găsesc de lucru) dar de data aceasta producătorii se
confrunta cu o cerere excedentara, aceasta corespunde situaţiei numita şomaj clasic despre
care se spune ca ar fi fost caracteristic anumitor faze ale industrializării din ultimul secol;
dotarea întreprinderilor era insuficienta (sau nu destul de rentabilă) pentru a satisface cererea
şi în acelaşi timp prea restrânsa pentru a utiliza toata forţa de munca disponibila .
3. Exces de cerere pe piaţa bunurilor şi pe piaţa muncii: situaţia celor doua pieţe este
de tipul Fig. 2; întreprinderile nu găsesc atât de mulţi muncitori cât ar dori şi cererea de bunuri
nu poate fi satisfăcută; suntem în situaţia de inflaţie implicita sau reprimata, controlul
preturilor şi salariilor împiedicând creşterea preturilor şi a salariilor,
capacităţile de producţie sunt utilizate din plin şi nu mai exista forţa de
munca disponibila; exista chiar penurie de muncitori şi o insuficienta a
capacităţii de producţie.
4. Exces de oferta pe piaţa bunurilor (vezi Fig. 1) şi de cerere pe
piaţa muncii (vezi Fig.2): aceasta ar corespunde unei situaţii de
supracapitalizare; erori de investiţie ar duce la capacităţi de producţie
prea importante prin aceasta antrenând o diminuare a investitei şi deci a
posibilităţilor de desfacere pe piaţa de bunuri, in timp ce economia ar
cunoaşte o penurie de muncitori.
Aceasta tipologie sumara ne permite sa subliniem necesitatea de a
analiza interdependentele intre sectoare şi intre pieţe. Nivelul cererii pe
piaţa bunurilor de consum nu este independent de numărul de şomeri
existent în economie; analiza trebuie sa tina cont de jocul
interdependentelor58.
Trebuie să se ţină seama de faptul că realitatea economiei este
marcată în permanenţă de dezechilibre care constituie atât efecte, cât şi
premise ale echilibrelor ce se manifestă spontan, astfel încât echilibrul
economic se realizează, în fond, prin dezechilibre.
CURSUL 3
VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE ŞI

INVESTIŢIILE.
3.1. Formarea venitului la nivel macroeconomic.

3.2. Consumul şi economiile.
3.3. Investiţiile în economie.
3.4. Multiplicatorul şi acceleratorul..
3. VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE ŞI
INVESTIŢIILE
Pentru menaje, circuitul fluxurilor reale şi monetare pe care le

presupune funcţionarea normală a unei economii cu piaţă concurenţială se
finalizează prin dobândirea veniturilor, ca suport pentru manifestarea înclinaţiei
spre consum. Raportul dintre consumul prezent sau viitor ce se manifestă la
nivelul gospodăriilor private, se află sub influenţa conjugată a interdependenţei
dintre înclinaţia spre consum şi înclinaţia spre economisire, dintre înclinaţia
spre economisire şi înclinaţia spre investire. Acest raport exprimă influenţa
conjugată a unui ansamblu de factori ce provin din trecutul
comportamentelor, din prezentul lor, ca şi din anticipările care se fac cu
privire la viitor.
3.1 Formele venitului la nivel macroeconomic
Venitul naţional este, după opinia cunoscutului economist englez

Alfred Marshall, produsul total net al agenţilor economici şi singura sursă de
plată a acestora.
Ca producţie naţională netă, venitul naţional va acoperi cererea
agregată din economie. Astfel, menajele vor achiziţiona pentru consum, bunuri
şi servicii, cum sunt alimente, televizoare, haine etc.; firmele, vor cheltui sub
formă de investiţii, achiziţionând bunuri de capital tehnic pentru producerea
bunurilor şi serviciilor; guvernul va achiziţiona bunuri şi servicii pentru
consumul curent şi pentru investiţii publice; străinătatea va achiziţiona, prin
exporturi şi importuri, bunuri şi servicii, ca exporturi nete.
În cadrul economiei, întreprinzătorii sunt cei care produc bunurile
materiale şi serviciile necesare oamenilor. Pentru ca această producţie să se
transforme în venit în favoarea agenţilor macrosociali, este necesar să fie
înlocuite toate acele elemente de capital tehnic care s-au depreciat în procesul
obţinerii bunurilor economice: maşinile care s-au uzat, clădirile care s-au
deteriorat, mijloacele de transport care nu mai sunt corespunzătoare etc.
Rezultă că venitul naţional real, creat pentru folosinţa curentă, este
numai o parte din produsul total obţinut de agenţi economici, ceea ce
rămâne după ce înlocuim capitalul depreciat şi consumat ocazionat cu
producerea acestuia.
Cei care au creat produsul total net într-o economie - factorii de
producţie, în componenta lor umană - vor beneficia de venitul cu care să-şi
cumpere o parte din acesta, pentru a-1 consuma ca hrană, îmbrăcăminte, casă de
locuit, de vacanţă, servicii personale etc. Astfel, posesorul forţei de muncă
salariate va cumpăra bunuri de consum, cu o parte din venitul său - salariul,
proprietarul de teren va cumpăra din aceeaşi producţie totală netă cele
necesare vieţii, folosind o parte din venitul său numit rentă, întreprinzătorul
îşi va cheltui şi el o parte din venitul său sub formă de dobândă şi profit, pentru
a-şi cumpăra bunurile de care are nevoie etc.
În tranziţia sa prin viaţă, obţinerea şi cheltuirea venitului de către fiecare
participant la producţia socială reprezintă drepturi fundamentale ale acestuia.
Întrucât resursele sunt limitate, trebuie să planificăm cât mai bine sporirea
venitului naţional deoarece el este singura sursă de plată pentru serviciile
efectuate de purtătorii factorilor de producţie, care asigură bunăstarea fiecăruia.
Cu cât venitul naţional real, produsul total net al unui popor este mai
mare, cu atât există posibilitatea reală ca fiecare om să obţină mai mult din această
avuţie socială pentru el, în raport de contribuţia adusă şi de politica socială.
Întrucât atingerea unor standarde de sănătate, educaţie şi confort
sunt esenţiale pentru ca societatea să evolueze normal, fără tulburări, este
necesar ca guvernele să se preocupe de stimularea şi mărirea venitului
naţional necesar unei vieţi mai bune în lupta cu incertitudinile evoluţiei, cu
raritatea resurselor şi cu nedreptăţile sociale.
Venitul naţional cunoaşte mai multe forme, constituite prin
mecanismele distribuirii şi redistribuirii, adică ale repartiţiei primare şi ale
repartiţiei secundare.
Mărimea veniturilor care se creează la nivelul unei economii naţionale
sau produsul intern net, în preţurile factorilor (PINpf) se obţine scăzând
amortizarea (A) şi impozitele indirecte (IIN) din suma produsului intern brut,
la preţurile pieţei (PIBpp) şi a subvenţiilor (Sv):
PINpf = (PIBpp + Sv) – (A + IIN)
Acest lucru se realizează cu ajutorul contului de creare a veniturilor

care evidenţiază, pentru fiecare sector şi pentru întreaga economie, formarea
veniturilor din activitatea economică şi din patrimoniu, sub forma valorii
adăugate nete (VANpf) sau a produsului intern net (PINpf) în preţurilor
factorilor.
PINpf=∑VANpf
Aceasta este metoda de producţie sau metoda valorii adăugate.

Produsul intern net evidenţiază valoarea adăugată netă, în preţurile factorilor
(când nu cuprinde impozitele indirecte nete) şi în preţurile pieţei (când cuprinde şi
impozitele indirecte nete):
PINpp= ∑VANpf + IIN
Ţinând seama că orice ţară are legături de producţie cu străinătatea, dacă la
suma veniturilor factorilor de producţie din interiorul ţării (PINpf) adăugăm veniturile
factorilor de producţie naţionali, încasate din străinătate pentru activitatea desfăşurată
(VFIS) şi scădem veniturile factorilor de producţie plătite străinătăţii, ca urmare a
activităţii depuse în interiorul ţării de agenţi economici ce aparţin altor ţări (VFPS),
obţinem venitul naţional (VN) sau produsul naţional net, exprimat în preţurile
factorilor (PNNpf). __________________________________________________
VN (PNNpf) = PINpf + (VFIS - VFPS) sau dacă notăm VFIS - VFPS =
soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea cu (SVFS),
atunci: VN (PNNpf) = PINpf ± SVFS.
Acest calcul se realizează cu ajutorul contului naţional de repartiţie a
veniturilor, care evidenţiază repartiţia primară a acestora, făcându-se trecerea
de la calcul după concepţia „intern” la calculul după concepţia „naţional”.
Metoda de calcul al venitului naţional prin însumarea veniturilor realizate de
posesorii factorilor de producţie participanţi la activitatea de producţie se numeşte
metoda repartiţiei sau a însumării veniturilor. _______________________________
Potrivit acestei metode, venitul naţional va cuprinde: salarii + rente +

+ dobânda netă1 + profiturile. Toate aceste venituri obţinute de participanţii
naţionali la crearea producţiei sunt supuse impozitelor directe.
Dacă avem în vedere că orice ţară efectuează o serie de plăţi către alte
ţări, ce nu sunt legate de activitatea de producţie, ca, de exemplu, cotizaţii la
organisme internaţionale la care este afiliată şi, totodată, poate să încaseze plăţi
de la alte ţări, atunci, prin corectarea venitului naţional creat, cu soldul
încasărilor şi plăţilor în raport cu străinătatea, numit şi soldul
transferurilor curente în raport cu străinătatea (STCS), se obţine venitul
naţional disponibil (VND):
VND = VN ± STCS
În funcţie de soldul transferurilor curente cu străinătatea, venitul

naţional disponibil poate fi mai mare, egal sau mai mic decât venitul naţional.
VND≥VN VND≤ VN
Venitul naţional disponibil se foloseşte la calculele şi analizele privind
veniturile populaţiei, consumul membrilor societăţii şi investiţiile (eforturile
pentru dezvoltare).
Dacă din venitul naţional disponibil scădem elementele din venitul
naţional care nu revin populaţiei (contribuţia pentru asigurări sociale, profitul
nedistribuit, impozitul pe profit) şi adăugăm veniturile populaţiei care provin
din transferuri (pensii, ajutoare, burse, alocaţii etc.), obţinem indicatorul
venitului personal al populaţiei (al menajelor) VPM. Prin eliminarea din
veniturile personale ale populaţiei a impozitelor şi taxelor plătite de populaţie, se
obţine venitul disponibil al menajelor (VDM), indicator ce exprimă
posibilităţile populaţiei pentru consum şi economii.
Venitul naţional disponibil este un venit net. Dacă la acesta se adaugă
amortizarea, se obţine venitul disponibil brut (VDB).
Acest calcul se realizează cu ajutorul contului naţional de redistribuire
a veniturilor, al cărui sold este tocmai venitul naţional disponibil.
După înfăptuirea proceselor de repartiţie primară şi redistribuire a
veniturilor urmează utilizarea veniturilor nete disponibile în interiorul ţării, de
către membrii societăţii pentru consumul privat şi de către instituţii, pentru
consumul public.
În concluzie, putem aprecia că venitul naţional exprimă veniturile
factorilor de producţie pentru serviciile aduse în economie, adică veniturile
provenite din munca angajaţilor, cele provenite din activitatea de întreprinzător şi
cele din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorii adăugate nete create de
factorii de producţie naţionali în interiorul ţării şi în alte ţări.
3.2 Consumul şi economiile
Venitul disponibil (VD) obţinut efectiv de posesorii factorilor de

producţie se foloseşte pentru consum (C), iar partea care nu este consumată o
reprezintă economiile (E):
VD = C + E
Ansamblul economiilor realizate se transformă, la nivelul economiei
naţionale, în investiţii care sunt utiliz
ate pentru sporirea producţiei. Acest lucru se obţine prin transformarea
economiilor în bunuri de capital (acumulare de capital tehnic).Întrucât
economiile nu sunt destinate consumului prezent, putem afirma că
transformarea lor în acumulare de capital tehnic reprezintă un sacrificiu din
partea populaţiei pentru a se bucura de un consum viitor mai bun.
Prin scăderea din venitul disponibil a cheltuielilor pentru consum,
obţinem economiile (E):
E = VD – C
Corelaţiile dintre venitul disponibil, în calitate de variabilă
independentă, consum şi economii, în calitate de variabile dependente, se
analizează static şi dinamic, cu ajutorul unor parametrii economici, ca:
a) Rata medie a consumului sau înclinaţia medie spre consum ( c )
exprimă partea din venitul disponibil ce se cheltuieşte pentru consum la un
moment dat şi într-un anumit spaţiu socio-economic:
C c=
VD
Acest parametru se exprimă în procente (70%), ca număr zecimal (0,7),
respectiv sub formă de fracţie (7/10), el fiind, de regulă, o mărime pozitivă, dar
subunitară.
Ţinând seama că pe termen scurt, pe măsură ce venitul disponibil real
creşte sau scade, consumul se extinde sau se contractă, dar într-o proporţie mai
mică, atunci, în condiţiile sporirii venitului disponibil, înclinaţia medie spre
consum are tendinţa de reducere (vezi figura).
Aşa cum rezultă din figură, odată cu creşterea veniturilor disponibile
asistăm la scăderea ratei medii a consumului.
Din relaţia înclinaţiei medii spre consum rezultă funcţia consumului:
C = c⋅VD
Interdependenţa dintre creşterea veniturilor disponibile şi rata

medie a consumului
b) Rata marginală a consumului sau înclinaţia marginală spre
consum (c') exprimă cu cât sporeşte consumul (ΔC) la creşterea cu o unitate a
venitului disponibil (ΔVD) sau partea din venitul disponibil suplimentar care se
adaugă la consum într-o anumită perioadă şi într-un spaţiu socio-economic dat:
ΔC
c, =
ΔVD
Înclinaţia marginală spre consum, de regulă, este o mărime pozitivă şi
subunitară.
c) Rata medie a economiilor sau înclinaţia medie spre economii ( e )
exprimă partea economiilor în totalul venitului disponibil la un moment dat şi
într-un anumit spaţiu socio-economic:
E
e=
VD
Acest parametru se exprimă în procente (30%), ca număr zecimal (0,3)
ori sub formă de fracţie (3/10) fiind, de regulă, o mărime pozitivă, dar
subunitară. Din relaţia înclinaţiei medii spre economii, rezultă funcţia
economisirii:
E = e • VD.
Ţinând seama că economiile plus consumul formează venitul
disponibil, suma dintre înclinaţia medie spre economii şi înclinaţia medie spre
consum este egală cu 1 sau 100%:
e + c= 1 (100%)
d) Rata marginală a economiilor sau înclinaţia marginală spre

economii (e') exprimă cu cât sporesc economiile (ΔE) la creşterea cu o unitate a
venitului disponibil (ΔVD) sau partea din venitul disponibil suplimentar cu care
cresc economiile într-o anumită perioadă şi într-un anumit spaţiu socio-
economic:
ΔE
e, =
ΔVD
Înclinaţia marginală spre economie, de regulă, este o mărime
pozitivă şi subunitară, mai mică decât înclinaţia marginală spre consum.
Dacă avem în vedere că sporul consumului plus sporul economiilor
formează venitului disponibil, atunci:
c' + e' = 1 (100%).
Pornind de la funcţia de consum:
C = c' • VD + Ca
unde Ca reprezintă consumul autonom, independent de venitul disponibil,
funcţia de economisire se poate formula astfel:
E = VD - (c' • VD + Ca) = (1 - c') VD - Ca = e' • VD – Ca
Întrucât 0 < c' < 1, înclinaţia marginală spre economii este:
ΔE
=1-c, > 0
ΔVD
Din relaţia funcţiei de economisire rezultă că economisirea este
crescătoare în raport de nivelul venitului.
Înclinaţia medie spre economii fiind variabilă în funcţie de nivelul
venitului, înseamnă că nu se poate economisi decât de la un anumit nivel
venitului. Pentru un venit nul (VD = 0), dacă mărimea consumului de bază
(Ca) este pozitivă, înseamnă că economisirea este negativă, având loc un proces
de dezeconomisire. În acest caz, consumul de bază a putut fi finanţat din
fondurile constituite anterior.
Pentru un venit egal cu consumul (VD = C), economisirea nu poate
avea loc. Întrucât VD = C şi E = VD - C, rezultă că E = 0. Acest nivel al
venitului egal cu consumul, pentru care economiile sunt zero, se numeşte „prag
de ruptură”. Economiile sunt nule atunci când:
( l - c ' ) x VD-Ca = 0
Ca
Nivelul de ruptură al venitului este dat de relaţia VDr =
1- c,
Dincolo de nivelul de ruptură al venitului, economisirea devine
pozitivă, dispărând fenomenul de dezeconomisire.
În concluzie:
• Pentru orice nivel al venitului inferior pragului de ruptură, consumul este
superior venitului, apare fenomenul dezeconomisirii şi apar economii
negative. Colectivitatea foloseşte fondurile acumulate anterior sau face datorii
pentru consumul viitor.
• Pentru orice nivel al venitului superior pragului de ruptură, consumul
este inferior venitului, dispare fenomenul dezeconomisirii şi apar economiile
pozitive.
Principalele corelaţii dintre venitul disponibil, consum şi economii
Atunci când cheltuielile pentru consum sunt mai mari decât venitul
disponibil, diferenţa se acoperă prin împrumuturi sau economii deja constituite.
Această parte, egală cu diferenţa dintre cheltuielile pentru consum şi venitul
disponibil, se numeşte consum autonom (Ca), independent de mărimea
venitului disponibil.
De aici rezultă că mărimea cheltuielilor pentru consum (funcţia

consumului) este egală cu:
C = Ca + VD • c' Mărimea
economiilor (funcţia economiilor) este egală cu:
E = - Ca + VD • e,
Ca = C - VD, înclinaţia medie spre consum este

întotdeauna mai mare decât înclinaţia marginală spre consum: c 〉c,
Înclinaţia medie spre consum se reduce pe măsură ce creşte venitul
disponibil, astfel încât ea tinde să se apropie de înclinaţia marginală spre
consum, care rămâne relativ constantă pe termen lung.
Ca urmare a creşterii consumului, pe măsura creşterii venitului dis-
ponibil, înclinaţia marginală spre consum, pe termen lung, este mai mare decât
cea pe termen scurt.
Economiile devin posibile numai după ce se atinge un anumit nivel al
venitului disponibil, dincolo de acest prag consumul devine inferior venitului,
permiţând economisirea.
Atât consumul, cât şi economiile sunt funcţii crescătoare faţă de venit.
Pantele celor două funcţii sunt date de înclinaţia marginală spre consum şi
înclinaţia marginală spre economii.
Factorii care influenţează cheltuielile pentru consum sunt atât de
natură obiectivă, cât şi subiectivă. Factorii care influenţează consumul sunt
acele elemente ale vieţii biologice, economice şi social-umane, cu caracter
obiectiv şi subiectiv, care determină creşterea sau descreşterea cheltuielilor pentru
consum la un moment dat sau pe o anumită perioadă de timp şi într-un anumit
spaţiu geo-socio-economic2.
Factorii obiectivi sunt rezultatul condiţiilor pe care le generează viaţa
economică şi, în principal, se referă la:
■ Nivelul şi dinamica salariului, ale veniturilor, în general consumul
personal depinde de mărimea veniturilor nominale şi, în mod deosebit, de
mărimea venitului net personal;
■ Modificarea aşteptărilor, în ceea ce priveşte raportul dintre
cheltuielile de consum prezent şi viitor, determinată de schimbările în puterea de
cumpărare a banilor sau de apariţia unor riscuri.
Astfel, în condiţiile scăderii neaşteptate a puterii de cumpărare a
banilor, deşi cheltuielile pentru consumul prezent cresc, consumul real se reduce.
De asemenea, în condiţiile creşterii neaşteptate a puterii de cumpărare a banilor,
ca urmare a reducerii preţurilor de consum, consumul real prezent creşte,
deoarece se poate cumpăra o cantitate mai mare de bunuri cu aceeaşi cheltuială
bănească sau chiar mai mică. Riscurile se referă la incertitudinea duratei de
viaţă - care influenţează asupra posibilităţilor de a beneficia de bunurile
viitoare, incertitudini externe privind viitorul, plata unor impozite exagerat
de mari, cu caracter confiscator etc.
■ Modificarea politicii fiscale care, când este utilizată ca instrument
pentru o repartiţie mai echilibrată a veniturilor, accentuează înclinaţia spre
Studiile interdisciplinare ce formează obiectul Neuroeconomiei, prefigurează

apariţia unor explicaţii, cu originea în creierul uman, pentru comportamentele
în consum, economisire şi investire. consum, iar când este folosită pentru
achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor, diminuează înclinaţia spre
consum;
■ Modificările neprevăzute ale preţurilor diferitelor elemente de
capital tehnic, fix sau circulant, pe termen scurt, pot să influenţeze reducerea
înclinaţiei spre consum, când preţurile sunt mai mari decât cele anticipate;
■ Creditul de consum influenţează cheltuielile pentru consum prin
intermediul ratei dobânzii. Între consum şi rata dobânzii, pentru creditul destinat
cumpărării de bunuri de consum, există o relaţie negativă. Pe de altă parte, o rată
scăzută a dobânzii pentru consum va determina un nivel ridicat al creditelor
prezente de consum, cu consecinţe asupra reducerii consumului viitor.
■ Anticipările consumatorilor cu privire la evoluţia raporturilor dintre
veniturile prezente şi cele viitoare, dintre preţurile curente şi cele viitoare, dintre
oferta actuală de bunuri de consum şi cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează că
în viitor veniturile vor creşte, consumul prezent va creşte, săpând înclinaţia spre
economii, iar dacă se anticipează că veniturile se vor reduce, consumul prezent
se va micşora, crescând înclinaţia spre economii.
Dacă se anticipează că, în viitor, preţurile de consum vor creşte,
consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează că preţurile se vor reduce,
consumul prezent se va manifesta normal. La fel se întâmplă şi cu anticipările
privind cantitatea de bunuri de consum de pe o piaţă; dacă aceasta se anticipează
că o să scadă, creşte consumul prezent şi invers.
Pe o perioadă scurtă, creşterea consumului la sporirea veniturilor viitoare
este mai redusă în raport cu o perioadă îndelungată de timp, după cum, la
persoanele în vârstă, consumul va spori mai încet faţă de cele tinere, ca urmare a
anticipării creşterii veniturilor.
Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinaţiei psihologice, obiceiurilor,
credinţelor religioase şi tradiţiilor oamenilor şi se referă la:
- dorinţa oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situaţii
neprevăzute determină diminuarea cheltuielilor pentru consumul curent în
favoarea unui consum viitor;
- constituirea de rezerve băneşti pentru asigurarea bătrâneţii sau
protejarea anumitor persoane;
- dorinţa de a obţine dobânzi sau alte avantaje prin participarea la
unele acţiuni pe baza cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de
afaceri;
- instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viaţă, prin
majorarea treptată a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve băneşti
formate în timp;
- senzaţia de independenţă şi de libertate de mişcare a indivizilor
peseama existenţei unei sume băneşti mari economisite;
- dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor;
- manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizată în
diminuarea cheltuielilor pentru consum.
Sintetic, aceste mobiluri multifactoriale care acţionează în sensul
micşorării cheltuielilor de consum privesc prudenţa, prevederea, dorinţa de
propăşire, independenţa, spiritul de afaceri, mândria şi avariţia.
Mobilurile subiective care incită indivizii şi puterea publică centrală şi
locală să nu consume o parte din venit generează economiile pozitive.
În acelaşi timp, apar şi economiile negative, sub forma economiilor
pentru asigurarea bătrâneţii, ajutoarelor de şomaj, finanţate prin împrumuturi etc.
În ansamblul factorilor obiectivi şi subiectivi care influenţează
înclinaţia spre consum, cel mai puternic este modificarea venitului.
Pe termen scurt, un venit în creştere este însoţit de creşterea consumului,
dar, într-o proporţie mai mică, şi de sporirea mai accentuată a economiilor. În
acelaşi timp, un venit în descreştere este însoţit de economii micşorate, la început
în proporţie mai mare. Cu cât venitul este mai ridicat, cu atât decalajul dintre
venituri şi consum este mai mare, din momentul în care indivizii au atins un
anumit nivel de bunăstare.
Analizând influenţa conjugată a factorilor obiectivi şi subiectivi asupra
consumului, J. M. Keynes a afirmat că „legea psihologică fundamentală pe
care ne putem baza cu toată certitudinea, a priori, datorită cunoştinţelor pe
care le avem despre natura umană, şi, în acelaşi timp, a posteriori, datorită
informaţiilor detaliate furnizate de experienţă, este că, în medie şi în cea
mai mare parte a timpului, oamenii tind să-şi sporească nivelul de consum
pe măsură ce venitul lor creşte, dar nu cu o cantitate egală cu creşterea
venitului”.
Fiind în posesia unui anumit venit, fiecare consumator este preocupat
să-şi procure bunurile de consum care să-i permită satisfacerea maximului de
plăceri.
Întrucât şi la nivelul consumatorului trebuinţele care urmează să fie
satisfăcute sunt nelimitate, iar posibilităţile de care dispune sunt limitate,
alegerea unor bunuri pentru a fi consumate presupun renunţarea la alte bunuri.
În aceste condiţii, alegerea presupune să se compare utilitatea în
consum a bunului cumpărat cu utilitatea bunului la care se renunţă.
Potrivit legii distribuirii cheltuielilor de consum, descoperită de şcoala
psihologică austriacă, atingerea maximului de satisfacţie se poate realiza numai
în condiţiile în care utilităţile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare
categorie sunt egale.
În conformitate cu cerinţele acestei legi, formulate de economistul-
statistician E. Engel, în ultima treime a secolului al XlX-lea, partea cheltuielilor
destinate alimentaţiei este cu atât mai mare, cu cât venitul este mai mic şi invers;
ponderea cheltuielilor cu îmbrăcămintea rămâne relativ constantă, oricare ar fi
nivelul veniturilor; ponderea cheltuielilor pentru confort şi recreere creşte mai
rapid decât sporirea veniturilor, ea tinzând către zero la persoanele cu venituri
foarte mici şi fiind ridicată la persoanele cu venituri mari.
Cercetările efectuate pe baza bugetelor de familie în ţările dezvoltate, în
ultimele decenii, au evidenţiat următoarele tendinţe în ceea ce priveşte raportul
dintre evoluţia veniturilor şi evoluţia cheltuielilor de consum:
- ponderea cheltuielilor pentru alimente în bugetele de familie s-a
redus de la peste 40% la circa 20%, pe fondul diversificării consumului şi
îmbunătăţirii calităţii bunurilor;
- ponderea cheltuielilor cu îmbrăcămintea, încălţămintea şi
accesoriile s-a redus de la aproximativ 20% la mai puţin de 10%;
- ponderea cheltuielilor cu serviciile, inclusiv cele cu locuinţa şi
confortul a sporit. În cazul cheltuielilor pentru transport şi comunicaţii
ponderea a ajuns la aproximativ 17%.
În ţările mai puţin dezvoltate economic şi social, dinamica şi ponderea
cheltuielilor de consum înregistrează ritmuri şi sensuri atipice; spre exemplu,
ponderea cheltuielilor pentru hrană a depăşit 20% din bugetul mediu pe o
familie. În ţara noastră, în perioada tranzacţiei după 1989, această pondere a fost
de peste 65%
Teorii postkeynesiste cu privire la consum şi economisire
În cadrul teoriilor moderne postkeynesiste cu privire la consum şi

economisire se detaşează ca importanţă teoria ciclului de viaţă şi teoria
venitului permanent5, orientate către viitor.
Teoria ciclului de viaţă asupra consumului şi economisirii este prezentată
pentru prima dată de Franco Modigliani, laureat al premiului Nobel pentru
economie pe anul 19856.
Spre deosebire de teoria economică keynesiană, ce consideră funcţia
consumului sub forma C = c • VD, cu 1 > c > 0, unde consumul individual într-o
anumită perioadă este legat doar de venitul disponibil al perioadei respective, cu
care este direct proporţional, teoria ciclului de viaţă a lui Modigliani
avansează ipoteza că oamenii îşi planifică consumul şi economiile pe termen
lung, din dorinţa de a-şi distribui cât mai bine sursele pentru satisfacerea
trebuinţelor pe durata întregii vieţi.
Potrivit teoriei ciclului de viaţă, economiile sunt rezultatul, în principal,
al dorinţei fiecărui individ de a-şi asigura consumul la vârsta bătrâneţii. Funcţia
consumului are forma:
C = aWR + cYL
în care:
a = înclinaţia marginală spre consum, faţă de bogăţia reală
WR = bogăţia reală
c = înclinaţia marginală spre consum în raport de modificarea venitului de
muncă
YL = venitul din muncă
Să presupunem că o persoană aşteaptă să trăiască NL ani, să lucreze şi să

obţină venit dintr-o activitate WL ani şi să fie pensionar un număr de ani, egali
cu diferenţa NL-WL. Teoria ciclului de viaţă îşi propune să dea răspuns la două
întrebări: care sunt posibilităţile totale de consum ale individului de-a lungul
întregii vieţi? cum îşi va distribui individul aceste posibilităţi pe toată durata
vieţii?
În legătură cu posibilităţile de consum, venitul total din muncă7 va fi

egal cu venitul anual din perioada de viaţă activă înmulţit cu numărul de ani
lucraţi. Consumul total al unei persoane nu poate depăşi acest venit total decât în
anumite situaţii, de care facem abstracţie, acestea fiind limita superioară a
consumului total. Potrivit teoriei ciclului de viaţă, consumul este legat nu atât de
venitul curent, cât de cel total, venitul curent fiind egal cu zero, după retragerea
individului din câmpul muncii.
În legătură cu distribuţia consumului pe durata întregii vieţi a
individului, teoria ciclului de viaţă consideră că acesta va alege alternativa unui
consum relativ constant pe toată durata de viaţă, fără oscilaţii mari8.
Prin urmare, în loc să consume foarte mult într-o anumită perioadă a
vieţii şi foarte puţin sau deloc în cealaltă perioadă, individul va prefera să
consume aceleaşi cantităţi în fiecare perioadă.
Pe această bază, în viziunea teoriei ciclului de viaţă, consumul total este
egal cu venitul:
C • NL = YL • WL, care, dacă se împarte la numărul de ani aşteptaţi să
trăiască de către o persoană (NL), obţinem:
C = YL • WL/NL, adică consumul planificat pe an, care este
proporţional cu venitul din muncă.
Relaţia WL/NL exprimă cât la sută din perioada de viaţă aşteptată să
trăiască de către un individ reprezintă viaţa sa activă, petrecută în câmpul
muncii. Prin aplicarea acestui coeficient de proporţionalitate la venitul total
obţinut din muncă (YL), se obţine partea care se va consuma în fiecare an din
viaţă de către un individ. Această parte este proporţională cu raportul dintre
durata vieţii active şi durata totală a vieţii.
Corespunzător acestei teorii, economiile sunt egale cu relaţia:
NL- WL E
= YL-C = YL
NL
ceea ce înseamnă că economiile realizate în timpul vieţii active sunt egale cu o

fracţiune din venitul provenit din muncă. Această fracţiune este egală cu raportul
dintre durata vieţii active (NL - WL) şi durata vieţii totale (NL).
Întrucât, pe toată perioada, consumul rămâne constant la valoarea C,
consumul total va fi egal cu C • NL. Pentru perioada activă, cheltuielile pentru
consum vor fi finanţate din venitul curent, iar pentru perioada pasivă a vieţii (la
pensie), din economiile făcute în viaţa activă. Astfel, potrivit teoriei ciclului de
viaţă, consumul este planificat de aşa natură încât să se asigure un nivel uniform
al acestuia; pentru perioada pasivă, el va avea ca sursă economiile obţinute în
perioada activă.
Prin economiile pe care le realizează de-a lungul anilor de muncă,
individul urmăreşte să-şi creeze bogăţia de care are nevoie pentru a-şi finanţa
consumul după perioada activă, la pensie. Această bogăţie ce se realizează
continuu în timpul anilor de muncă, atinge nivelul maxim la sfârşitul perioadei
active de viaţă.
Teoria ciclului de viaţă cu privire la economisire arată că indivizii
economisesc în perioada în care muncesc. Ei economisesc mult, atunci când
veniturile lor sunt mari în comparaţie cu media întregii vieţi şi fac economii
negative (cheltuiesc) atunci când venitul lor este sub această medie.
Dacă avem în vedere că venitul total este format din venitul din muncă
şi dintr-o anumită avere (moşteniri, daruri etc.), atunci posibilităţile totale de
consum vor urma aceleaşi tendinţe, de a avea consum relativ constant pe toată
viaţă.
Consumul total al unei persoane în anul T din viaţă va fi dat de relaţia:
C(NL-T) = WR + (WL-T) • YL
în care WR reprezintă averea (bogăţia moştenită).

Aceasta înseamnă că mărimea consumului în fiecare perioadă este dată
de relaţia:
C = aWR + cYL i în
care:
a = înclinaţia marginală spre consum din avere = 1/NL - T c
= înclinaţia marginală spre consum din venitul din muncă
WL - T/NL - T, cu WL > T
Explicaţia comportamentului în consum şi economisire a individului,

dată de teoria ciclului de viaţă, se poate rezuma la următoarele constatări:
■ Averea şi venitul din muncă influenţează deciziile de a consuma;
■ Înclinaţiile marginale spre consum depind de poziţia individului în ciclul
de viaţă. Dacă persoana este mai în vârstă, înclinaţia marginală spre consum din avere
este mai mare. Înclinaţia marginală spre consum din venitul din muncă depinde atât
de numărul de ani de viaţă activă rămaşi, cât şi numărul de ani de viaţă pasivă;
■ Creşterea veniturilor din muncă şi din avere va determina o creştere a
cheltuielilor pentru consum;
■ Cu cât viaţa activă este mai lungă în raport cu cea pasivă, cu atât va
creşte şi consumul, ca urmare a sporirii venitului total şi a reducerii perioadei în
care se fac economii negative;
■ În fiecare an al vieţii T, o fracţie egală cu 1/NL-T din avere va fi
consumată, unde NL-T reprezintă speranţa de viaţă a individului în momentul T;
■ Cheltuielile de consum depind de averea curentă şi de venitul total.
Teoria venitului permanent este elaborată de Milton Friedman de la

Universitatea din Chicago, laureat al premiului Nobel pentru economie pe anul
19769.
În esenţă, teoria venitului permanent apreciază că oamenii îşi adaptează
comportamentul de consum nu în funcţie de nivelul venitului curent, ci de
oportunităţile de consum pe termen lung. Oamenii îşi planifică consumul nu
doar pe baza veniturilor din perioada respectivă, ci pe baza veniturilor
obţinute în perioade mai lungi. Ca atare, cheltuielile pentru consum depind
de venitul mediu pe termen lung.
Potrivit teoriei venitului permanent, consumul este direct proporţional cu
venitul permanent. Deci, funcţia consumului este
C = c • YP unde c este înclinaţia marginală
spre consum, iar YP este venitul permanent (disponibil). Întrucât c este
constant, consumul variază în aceeaşi proporţie ca şi venitul permanent. O
sporire cu 10% a venitului permanent generează o creştere cu 10% a consumului.
Ca şi teoria ciclului de viaţă, teoria venitului permanent consideră că, pe
termen lung, raportul consum/venit este stabil, legând însă consumul
curent de venitul permanent în care se transformă bogăţia. Întrucât venitul
permanent depinde de venitul mediu pe termen lung, raportul dintre consum şi
venit este constant.
În legătură cu măsura venitului permanent se consideră că acesta re-
prezintă acea rată stabilă a consumului pe care o persoană ar putea-o obţine pe
tot timpul vieţii, ţinând seama de nivelul actual al bogăţiei şi al venitului
câştigat în prezent şi în viitor. Considerându-se că veniturile tranzitorii nu au
influenţă asupra consumului, rezultă că venitul permanent depinde de veniturile
curente şi de cele trecute.
Aceasta înseamnă că venitul permanent este legat cu venitul anului
trecut plus o fracţiune din variaţia venitului curent faţă de venitul anului trecut
(δ):
YP = Yo + δ(Y1 - Yo), cu 0 < δ < 1
Dacă presupunem că venitul trecut obţinut de un individ pe un an este
de 100.000 u.m., cel curent 120.000 u.m., iar δ = 0,6, atunci venitul permanent
va fi egal cu:
YP = 100.000 + 0,6 x (120.000 - 100.000) = 100.000 + +

0,6 x 20.000 = 100.000 + 12.000 = 112.000 u.m.
În situaţia în care δ = 1, rezultă că venitul permanent este egal cu

venitul curent. Aceasta înseamnă că individul care a câştigat întotdeauna la fel de
mult se aşteaptă să aibă acelaşi venit şi în viitor.
În cazul în care venitul curent creşte faţă de cel trecut, venitul permanent
va creşte, dar cu mai puţin decât venitul curent. Cauza este că individul nu este
sigur că mărimea venitului curent va fi permanentă, şi, deci, nu-şi va spori
venitul permanent cu întregul spor al venitului curent.
Milton Friedman estimează venitul permanent ca o medie ponderată a
veniturilor realizate în multe perioade anterioare şi în cea curentă:
YP = δY1 + (1-δ)YO
Potrivit teoriei aşteptărilor raţionale, dacă în practică schimbările de
venituri sunt, în general, de lungă durată, în sensul creşterii, atunci
consumatorul va aprecia orice schimbare ca fiind permanentă. În acest caz,
fracţiunea care se va stabili din variaţia venitului curent faţă de cel trecut va avea
o valoare mai ridicată. În situaţia în care veniturile vor fi variabile într-o
perioadă lungă de timp, variaţiei venitului curent faţă de venitul trecut nu i se va
acorda o importanţă prea mare atunci când se va aprecia venitul permanent,
fracţiunea δ va avea valori mult mai mici.
Combinând relaţia C = c⋅YP cu relaţiile YP = Y0 + δ(Y1 - Y0), şi
YP = δY1 + (1- δ)Y0, putem scrie funcţia de consum sub forma:
C = c ⋅ YP = c ⋅ Y0 + cδ(Y1 - Y0) sau:

C = cδY1 + c(1-δ)Y0
Din relaţia de mai sus rezultă că înclinaţia marginală spre consum din
venitul curent (cδ) este mai mică decât înclinaţia medie spre consum pe termen
lung, deoarece δ 〈1.
Înclinaţia marginală spre consum pe termen scurt este mai scăzută decât
înclinaţia medie spre consum deoarece indivizii nu sunt siguri dacă o variaţie a
venitului lor se va menţine pe termen lung sau nu. Pe termen scurt, o creştere a
venitului determină o scădere a înclinaţiei medii spre consum, deoarece indivizii
nu pot anticipa dacă această creştere este definitivă, ei îşi vor adapta consumul
la noul nivel al venitului.
În concluzie, teoria venitului permanent precizează că:

- un individ cu venituri variabile va avea un 8 mai scăzut, în timp de
unul cu venituri mai stabile va avea un nivel mai ridicat al fracţiunii q;
- înclinaţia marginală spre consum a indivizilor cu venituri oscilante
va fi foarte mică, fiind egală pe termen scurt cu cxS .
Teoria ciclului de viaţă şi teoria venitului permanent sunt
complementare.
În timp, teoria ciclului de viaţă acordă o atenţie mai mare mobilurilor
economisirii, argumentând necesitatea includerii bogăţiei (averii) asupra
modului în care indivizii îşi formează aşteptările cu privire la veniturile viitoare.
În legătură cu substanţa celor două teorii ale consumului orientate
spre viitor, se pot evidenţia următoarele:
• Este esenţial să facem distincţie între venit şi avuţie, ca determinanţi
ai consumului. Astfel, în timp ce consumul şi venitul sunt
variabile de flux, avuţia este o variabilă de stoc.
• Consumul indivizilor trebuie corelat cu bunăstarea acestora, ce poate
fi mai apropiată de avuţie decât de venit.
• Modificările avuţiei, sub formă de câştiguri sau pierderi de capital
influenţează consumul în funcţie de aşteptările oamenilor.
• Modificările avuţiei menaj elor sau ale aşteptărilor acestora cu privire
la venitul viitor vor influenţa consumul curent chiar dacă venitul
curent nu s-a modificat.
• Ca urmare a faptului că menajele îşi vor ajusta consumul într-o mai
mică măsură pe seama modificării temporare a venitului decât a
modificării permanente, înclinaţia marginală agreată spre consum în
raport de venitul permanent va fi mai mare decât cea determinată de
venitul temporar.
• Studiile postbelice au arătat că înclinaţia medie spre consum este
relativ constantă, situându-se în jurul valorii de 0,92.
• În viziunea ipotezei ciclului de viaţă, înclinaţia spre consum din
venitul disponibil şi din avere depinde de vârsta persoanei
respective.
• Teoria ciclului de viaţă susţine că economiile sunt înalte sau reduse
când veniturile sunt înalte sau reduse în raport cu media vârstei,
procesul economisirii fiind dependent de rata de creştere economică,
de structura pe grupe de vârstă a populaţiei etc.
• Succesul politicilor economice şi mersului economiei depinde de

atenţia care se acordă modului de formare al aşteptărilor privind
veniturile viitoare, iar aceste aşteptări depind, în parte, de felul în
care sunt percepute efectele politicilor economice asupra oamenilor.
• Modul de formare a aşteptărilor cu privire la veniturile viitoare
reprezintă, în teoria venitului permanent, explicaţia unei înclinaţii
spre consum din veniturile permanente mai mari decât cea din
veniturile temporare.
• Explicaţia corectă ce se dă comportamentului consumului total de
către teoriile ciclului de viaţă şi venitului permanent nu reuşeşte să
motiveze suficient unele dileme cu privire la sensibilitatea excesivă
a consumului în raport cu venitul curent, de ce oamenii nu doresc
să-şi folosească economiile pe măsură ce îmbătrânesc, sau de ce
există diferenţă între ratele naţionale de economisire.
• Unele explicaţii ale sensibilităţii excesive ale consumului la venitul
curent sunt puse pe seama lipsei lichidităţilor, pe miopia indivizilor
faţă de evoluţiile veniturilor viitoare etc.
• Deşi ratele consumului şi ale economiilor ar putea, în principiu, să
fie influenţate şi de ratele dobânzilor, totuşi argumentele practice nu
par să indice o influenţă prea puternică.
• Practica pare să contrazică ipoteza Barro-Ricardo, potrivit căreia o
reducere a fiscalităţii care generează un deficit bugetar nu va afecta
consumul.
• În ceea ce priveşte adaptarea consumului la variaţia veniturilor, noile
teorii susţin că are loc un proces de ajustare progresivă treptat, în
raport cu modul în care veniturile se adaptează la modificările
cheltuielilor autonome de investiţii sau a altor variabile omogene.
3.3 Investiţiile în economie

Prin investiţii se înţelege totalitatea cheltuielilor care se fac pentru
cumpărarea bunurilor de capital, în vederea sporirii avuţiei societăţii.
Cumpărarea unor bunuri de consum de folosinţă îndelungată, de acţiuni
şi obligaţiuni, unor suprafeţe de pământ nu reprezintă investiţii în sens
economic deoarece folosirea lor nu contribuie la creşterea capitalului şi avuţiei
naţionale, ci doar schimbă proprietarul lor. În raport de modul de folosire a
bunurilor de capital achiziţionate, investiţiile se împart în:
a) investiţii de înlocuire (Iî) destinate înlocuirii bunurilor de capital fix
scoase din funcţie, ca urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o
constituie amortizarea;
b) investiţii pentru dezvoltare sau nete (In) destinate sporirii
volumului capitalului tehnic real, adică formării nete a capitalului, a căror sursă
o formează venitul economisit.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete, de dezvoltare,
formează investiţiile brute de capital (Ib) ce contribuie la formarea brută a
capitalului tehnic.
Investiţia brută se compune din investiţii în bunuri de capital (durabile),
cu excepţia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaţiei, care se includ
în consumul privat şi al bunurilor durabile, care se includ în producţia
intermediară a statului şi investiţiei în modificarea stocurilor de materii prime,
semifabricate şi produse finite din producţia proprie, destinate vânzării.
Atunci când în economie suma investiţiilor brute este mai mică decât
volumul investiţiilor de înlocuire, are loc o reducere a capitalului tehnic real,
adică un fenomen de dezinvestiţie.
Din punctul de vedere al proprietarului, avem investiţii private -
efectuate de sectorul privat - şi investiţii publice – efectuate de către stat, iar
din punctul de vedere al ţărilor (unde se efectuează), avem investiţii interne –
ce se efectuează în cadrul graniţelor naţionale ale unui stat – şi investiţii
externe care se efectuează în alte sau către alte ţări. Investiţiile străine care se
efectuează în alte ţări sunt investiţii străine directe (ISD) şi investiţii străine
de portofoliu (ISP).
După domeniul în care se realizează, avem investiţii industriale,
agricole etc. Mai sunt şi alte criterii de clasificare a investiţiilor.
Venitul unei perioade corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri
de consum (C) şi de bunuri de capital (de investiţii) K, adică venitul disponibil
cheltuit este egal cu:
VD = C + K, iar pe de altă parte, unei valori egale de venit destinate
consumului şi economiilor, adică venitul disponibil obţinut (realizat) este egal
cu VD = C + E.
În această situaţie, economiile şi investiţiile, la nivelul unei economii
naţionale, considerată ca sistem închis, nu pot fi decât egale, ele reprezentând un
excedent de venit peste cheltuielile de consum:
I=E
Egalitatea celor două mărimi decurge din faptul că ele reprezintă, pentru
economia colectivităţii, două faţete ale aceluiaşi proces.
Astfel, în timp ce economiile exprimă comportamentul colectiv al
consumatorului individual, investiţiile reflectă comportamentul colectiv al
întreprinzătorului individual.
Atunci când E > I, economiile reprezintă o pierdere de venit,
înregistrându-se un declin economic. În acelaşi timp, creşterea economiilor face
ca, în timp, rata de creştere a consumului să se reducă, influenţând negativ
evoluţia profitului. Acţionând însă prin pârghii de stimulare a investiţiilor, se
creează egalitatea dintre E şi I, însă, la un venit disponibil mai mare, ca urmare a
efectului multiplicator ce se produce în economie.
Decizia de a investi se bazează pe analiza comparată a o serie de
indicatori economici, cum ar fi:
a) raportul dintre valoarea prezentă a venitului ce urmează să fie
obţinut din investiţie şi costul investiţiei;
b) raportul dintre rata venitului net actualizat şi rata reală a
dobânzii (sau costul de oportunitate al investiţiei).
Potrivit primului criteriu economic, decizia de a investi este favorabilă
dacă valoarea prezentă a venitului este mai mare sau cel mult egală cu mărimea
costului investiţiei. În situaţia în care costul investiţiei este mai mare decât
valoarea prezentă, investiţia nu trebuie realizată.
Întrucât venitul realizat de o investiţie este un venit viitor, el trebuie
actualizat, adus în prezent ca mărime.
Pentru determinarea costului investiţiei se ţine seama şi de perioada de

dare în funcţiune a investiţiei; dacă perioada este de câţiva ani, atunci
costurile se actualizează după aceleaşi reguli ca şi veniturile.
Atunci când rata venitului net (RVN) este mai mare sau egală cu
rata reală a dobânzii, investiţia se poate realiza.
Pentru ca înclinaţia spre economii să devină un factor de progres
este necesar ca economiile să se transforme în investiţii.
Imboldul de a investi este rezultatul acţiunii conjugate a unui ansamblu
de factori. În esenţă, când un individ se hotărăşte să investească, el dobândeşte
dreptul la un şir de venituri viitoare pe care contează să le obţină de pe urma
vânzării rezultatelor obţinute, după scăderea cheltuielilor curente ocazionate de
obţinerea producţiei respective.
Unul dintre factorii care determina imboldul de investiţii îl reprezintă
cererea de investiţii. Cererea de investiţii este în funcţie de eficienţa marginală a
capitalului şi de rata dobânzii. Mărimea efectivă a investiţiilor curente creşte
până la acel punct când nu mai există nici o categorie de bunuri de capital a căror
eficienţă marginală depăşeşte rata curentă a dobânzii. Este vorba de acel punct de pe
curba cererii de investiţii în care eficienţa marginală a capitalului este aproximativ
egală cu rata de piaţă a dobânzii.
Fără să folosească termenul de eficienţă marginală a capitalului, aşa cum
face J. Keynes, I. Fischer exprimă acelaşi punct de vedere atunci când afirmă că
mărimea investiţiilor în orice domeniu va depinde de comparaţia care trebuie
făcută între rata venitului net faţă de cost şi rata dobânzii. Când rata venitului
net faţă de cost depăşeşte rata dobânzii, apare imboldul de a investi.
Totodată, imboldul de a investi depinde de modul în care sunt asumate
riscurile ce le implică activitatea investiţională. Astfel, riscul întreprinzătorului,
al celui ce ia banii cu împrumut, izvorăşte din propriile sale îndoieli cu privire la
obţinerea venitului viitor scontat. Acest tip de risc este susceptibil a fi micşorat
prin egalizarea riscurilor şi printr-o mai bună anticipare a previziunilor.
Există şi un al doilea tip de risc, al celui ce dă bani cu împrumut.
Acesta este determinat de o nesiguranţă de ordin moral, legată de insolvabilitatea
deliberată sau de una involuntară, provocată de nerealizarea aşteptărilor.
În timp ce primul risc reprezintă, într-un anumit sens, un fond social real,
cel de-al doilea este un adaos net la costul investiţiilor care nu ar exista dacă
debitorul şi creditorul ar fi aceeaşi persoană. Riscul creditorului implică, parţial, o
dublare a mărimii riscului întreprinzătorului, care trebuie să fie adăugat de două
ori la rata pură a dobânzii, pentru a se obţine minimul necesar de randament
viitor care va determina efectuarea investiţiilor. Cu cât o afacere este mai
riscantă, cu atât este nevoie de o diferenţă mai mare între randamentul scontat de
cei ce iau bani cu împrumut şi rata dobânzii la care consideră că merită să ia bani
cu împrumut. În acelaşi timp, din aceleaşi motive, este nevoie de o diferenţă mai
mare între dobânda percepută de creditor şi rata pură a dobânzii, pentru a-1
determina să acorde bani cu împrumut.
Mai poate exista şi o a treia sursă de riscuri, determinată de o
posibilă modificare nefavorabilă a valorii etalonului monetar, al cărui efect
este creşterea nesiguranţei împrumutului bănesc, care poate depăşi pe cea a unui
bun imobiliar.
Dacă prin firea sa – arată J.M. Keynes – omul nu ar fi tentat să rişte, dacă
nu ar încerca nicio satisfacţie (lăsând la o parte profitul) de pe urma unei acţiuni
economice, s-ar putea ca investiţiile făcute numai pe baza unui calcul economic
„rece” să nu fie aşa de mari.
Un alt factor care determină imboldul la investiţii îl constituie
randamentul, în perspectivă, al unui bun capital.
În timp ce mărimea investiţiilor depinde de raportul dintre rata dobânzii şi
eficienţa marginală a capitalului, aceasta din urmă, la rândul său, este în funcţie de
raportul dintre preţul de ofertă al unui bun capital şi randamentul său în
perspectivă. În acest context, cunoaşterea randamentului în perspectivă a unui
bun capital pune problema anticipării pe termen lung a acestuia.
Starea de anticipare pe termen lung a randamentului viitor al bunului
economic este o stare psihologică, care depinde nu numai de calitatea prognozei
care se face, ci şi de autoîncrederea cu care aceasta se face.
Starea încrederii are o influenţă puternică asupra curbei eficienţei
marginale a capitalului. Astfel că între curba eficienţei marginale a capitalului şi
starea încrederii se creează interacţiuni cu efecte asupra volumului investiţiilor.
Dacă, la început, investiţiile depindeau de existenţa unui număr
suficient de indivizi optimişti din fire şi cu înclinaţii constructive, în prezent, dar
mai ales în perspectivă, capătă o importanţă deosebită calculul cât mai precis al
profitului.
În prezent, odată cu separarea proprietăţii de conducerea
întreprinderilor - ca fenomen preponderent - şi cu dezvoltarea pieţelor
financiare organizate, apare un factor nou care, uneori, facilitează investiţiile,
dar alteori accentuează în măsură însemnată instabilitatea sistemului.
Atunci când nu există o piaţă a hârtiilor de valoare, este un nonsens să
reevaluăm investiţiile. Reevaluările zilnice de la bursa de valori deşi au ca scop,
înainte de toate, facilitarea transferurilor de investiţii între agenţii economici, au
totuşi şi o influenţă hotărâtoare asupra măririi investiţiilor curente.
Acest lucru înseamnă că nu are nici un sens să se construiască o
întreprindere nouă la un cost mai ridicat decât preţul cu care se poate cumpăra o
întreprindere similară existentă şi, totodată, există imboldul de a cheltui o sumă
masivă, la prima vedere, pentru o nouă construcţie, deoarece titlurile respective
pot fi plasate la burse de valori cu un profit imediat. Cei mai mulţi dintre
investitori sunt interesaţi în mare măsură nu în a face prognoze cât mai precise pe
termen lung cu privire la randamentul posibil al investiţiilor, ci în a prevedea
modificările pe care piaţa le va da valorii investiţiilor peste o perioadă de timp.
În cazul funcţionării unei pieţe organizate, nu este rezonabil de a plăti 100
pentru o investiţie a cărei valoare, în lumina randamentului viitor, va fi de 150,
dacă se precizează că peste o perioadă de timp pe piaţă valoarea acesteia va fi
de 50.
Folosind termenul de speculaţie pentru acţiunea de prognosticare a
psihologiei pieţei şi pe cel de spirit de întreprindere pentru acţiunea de
prognosticare a randamentului viitor al bunurilor capital pentru întreaga perioadă
de funcţionare, nu se poate spune cu certitudine că speculaţia predomină
întotdeauna asupra spiritului de întreprindere.
Raportul dintre valoarea de piaţă a capitalului instalat şi costul de
înlocuire a capitalului instalat este cunoscut sub denumirea de factorul q al
lui Tobin În esenţă, acest raport reprezintă o aproximare a relaţiei dintre
valoarea actualizată a randamentului marginal al investiţiei şi costul marginal al
capitalului.
Numărătorul din factorul q al lui Tobin, valoarea de piaţă a capitalului
instalat, se exprimă prin preţul pe piaţa de acţiuni. În acest fel, pieţele de acţiuni
anticipează viitorul unei afaceri.
Atunci când factorul q al lui Tobin este un număr supraunitar, firmele
sunt stimulate să investească, stocul de capital fiind sub nivelul său optim. Dacă
este mai mic decât 1, nu există motive de a investi, ci mai degrabă de a
dezinvesti.
Existenţa costurilor de instalare determină firmele să distribuie
investiţia în timp, apropiindu-se treptat de nivelul optim. Compensarea
costurilor de instalare se face prin devansarea costului marginal al capitalului de
către randamentul actualizat al investiţiei.
Din analiza funcţiei investiţiei rezultă că investiţia agregată este în
relaţie negativă cu rata reală a dobânzii şi în relaţie pozitivă cu factorul q al lui
Tobin şi cu creşterea PIB-ului.
Este deosebit de important de ştiut pentru ce investesc oamenii
bani: pentru un venit suplimentar sau pentru speranţa că valoarea
investiţiei va creşte în viitor?
Fluctuaţiile cotidiene ale profiturilor la investiţiile existente constituie un
alt factor care influenţează imboldul investiţiei.
Spre exemplu, acţiunile societăţilor care produc gheaţă au un curs mult
mai ridicat vara în timpul sărbătorilor, faţă de alte perioade ale anului când
valoarea lor de piaţă este mult mai scăzută.
Răspunderea statului pentru organizarea directă a investiţiilor în
sectorul public reprezintă un alt factor. Manifestarea reală a acestei răspunderi
antrenează un consum sporit de bunuri şi investiţii, cu consecinţe asupra creşterii
cererii de investiţii, în timp ce lipsa acestei răspunderi sau diminuarea ei pot
avea efecte contrare.
Alături de aceşti factori, imboldul la investiţii depinde şi de starea
generală a economiei naţionale. Aceasta se poate concretiza în stabilitatea şi
instabilitatea factorilor economici şi social-politici. O economie aflată în declin
economic are nevoie, mai întâi, să oprească această tendinţă negativă, pentru ca
apoi să înceapă acţiunea factorilor care stimulează imboldul la investiţii. În
strânsă legătură cu acest ultim factor, imboldul la investiţii depinde şi de
conjunctura economiei mondiale, concretizată în variaţia fazelor de expansiune
sau de criză, ascendente şi descendente ale ciclurilor economice. Determinată de
factorii normali ai vieţii, dar şi de factori anormali, variaţia fazelor ciclului
economic acţionează favorabil sau nefavorabil, direct sau indirect asupra
celorlalţi factori interni, influenţează imboldul de a investi, cu consecinţe
pozitive sau negative.
Efectul multiplicator pozitiv al investiţiilor este influenţat de
respectarea mai multor condiţii.
O primă condiţie se referă la faptul că înclinaţia marginală spre consum
se prezintă astfel încât, atunci când producţia unei societăţi date creşte (sau scade)
în raport de creşterea (sau scăderea) echipamentului de producţie, multiplicatorul
care corectează cele două mărimi este mai mare decât 1, dar nu foarte ridicat. O
asemenea condiţie corespunde unei însuşiri psihologice a naturii umane, potrivit
căreia atunci când creşte venitul real, presiunea valorilor actuale se reduce,
mărindu-se surplusul, peste nivelul de viaţă obişnuită şi invers. Cel puţin, ca medie
pe colectivitate, atunci când gradul de ocupare sporeşte, are loc o extindere a
consumului curent, dar într-o proporţie mai mică decât sporul venitului real.
A doua condiţie are în vedere că o modificare moderată a venitului
scontat de pe urma bunurilor de capital sau a ratei dobânzii are ca rezultat o
asemenea evoluţie a curbei eficienţei marginale a capitalului, că nu va atrage
după sine o modificare de amploare nedefinită a volumului investiţiilor.
Cea de a treia condiţie se bazează pe faptul că modificările moderate ale
gradului de ocupare nu sunt însoţite de modificări însemnate ale salariilor
nominale. O asemenea condiţie este mai mult a stabilităţii preţurilor decât a
stabilităţii ocupării.
A patra condiţie exprimă faptul că un volum oarecare de investiţii, mai
ridicat (sau mai scăzut) decât cel efectuat anterior, începe să se repercuteze
nefavorabil (sau favorabil) asupra eficienţei marginale a capitalului dacă este
continuat într-o perioadă de timp nu foarte mare. O asemenea condiţie se referă
nu atât la stabilitatea sistemului, cât, mai ales, la tendinţa fluctuaţiilor de a-şi
inversa sensul. Astfel că, dacă volumul investiţiilor scade sub un nivel minim, în
scurt timp, eficienţa marginală a capitalului va creşte în aşa fel încât va
determina sporirea investiţiilor peste acel minim, începând redresarea
economiei. Totodată, dacă investiţiile ating un volum mai mare decât înainte,
într-un anumit timp, eficienţa marginală a capitalului se va reduce la un
asemenea nivel încât va determina o recesiune economică.
Aceste patru condiţii ale stabilităţii sistemului economic, ce decurg din
tendinţele „naturale” ale vieţii nu reprezintă ceva de neschimbat.
Ele există atâta vreme cât se evită extremele cele mai grave ale fluctuaţiei
ocupării şi ale preţurilor. Dominaţia acestor condiţii – arată J. M. Keynes – este
un fapt consumat prin observarea lumii aşa cum este ea sau a fost, şi nu un
principiu necesar care nu poate fi schimbat.
3.4 Multiplicatorul şi acceleratorul
Concepând viaţa economică ca pe un proces permanent de adaptare

reciprocă a cererii şi ofertei agregate, ştiinţa economică explică mecanismul
desfăşurării acesteia sub comportamentul celor două forţe care o declanşează, o
susţin şi o definesc în timpul şi spaţiul nostru comun.
Generatoare de utilităţi de consum şi de capital de producţie,cererea
globală efectivă este cea care determină agenţii economici să producă bunuri
materiale şi servicii în raport de anticipările pe care le fac cu privire la vânzarea
acestora.
Generatoare de venituri pentru consum, economii şi investiţii, oferta
globală efectivă susţine cererea globală efectivă, asigurându-i atât unităţile
necesare, cât şi mijloacele băneşti pentru realizarea lor reală, în cadrul
tranzacţiilor economice.
Corelaţia care se formează în timpul şi spaţiul economiei între consum,
economii, investiţii, producţie, venit, ş.a.m.d. se află sub exigenţele principiilor
multiplicatorului şi acceleratorului.
Principiul multiplicatorului exprimă interacţiunea care se
formează între creşterea venitului şi creşterea investiţiilor, sub forma unui
coeficient de amplificare (K), ce ne arată cu cât sporeşte venitul la creşterea
cu o unitate a investiţiilor:
ΔVD
K = ------
ΔI
Potrivit principiului multiplicatorului, creşterea investiţiilor influenţează
de K ori sporirea venitului, sporul investiţiilor se cuprinde de K ori în
sporul venitului:
ΔVD = K x ΔI, cu K > I.
Prin semnificaţia sa, multiplicatorul reflectă şi exprimă legătura directă
dintre intrările în sistemul economic - concretizate în investiţii - şi ieşirile
acestuia sub forma veniturilor participanţilor la activitatea economică. Investiţiile
sunt cele care produc efectele de antrenare asupra producţiei de bunuri
economice şi, prin aceasta, asupra veniturilor şi consumului.
Acest circuit se poate prezenta astfel:
ΔIxK→ΔVD --------- ► ΔC--------►ΔI

ΔE_____ J
-►
Dacă în relaţia multiplicatorului K = ΔVD/ΔI, înlocuim pe ΔI cu

relaţia ΔVD - ΔC, obţinem:
AVD
K=
AVD - AC AVD
unde, prin împărţirea cu ΔVD, rezultă: sau, dacă ţinem seama că
1 ΔC/ΔVD reprezintă înclinaţia
K = ------ 77 marginală spre consum (c'),
AC
1 ------- atunci:
1
K=
1-c'
Ţinând seama că 1 - c' reprezintă înclinaţia marginală spre economisire e',
atunci multiplicatorul poate fi exprimat astfel:
= , 1K
e
Potrivit celor două relaţii de mai sus, valoarea multiplicatorului este cu atât
mai mare, cu cât înclinaţia marginală spre consum este mai mare sau cu cât
înclinaţia marginală spre economisire este mai mică.
Dacă în relaţia dintre creşterea investiţiilor şi creşterea venitului
disponibil înlocuim expresia
multiplicatorului cu 1/1 - c' sau cu l/e',
AVD = obţinem:
1
sau:
c, xAI
AVD = e x AI
Ţinând seama de relaţia dintre multiplicator şi înclinaţia marginală spre

consum, se poate stabili că sporirea venitului este cu atât mai mare, cu cât este mai
mare înclinaţia marginală spre consum şi deci este mai mică înclinaţia marginală
spre economisire. În aceste condiţii, apare evident că o sporire a economiilor
determină reducerea cuvântului.
Keynes a numit fenomenul sporirea economiilor - reducerea venitului
paradoxul economisirii. Aceasta înseamnă că, dacă societatea doreşte să
economisească mai mult, efectul poate să fie reducerea venitului şi a investiţiilor,
în virtutea acţiunii principiului multiplicatorului. Este o situaţie asemănătoare cu
cea a fermierilor în anii agricoli buni, când veniturile sunt mai mici datorită
scăderii puternice a preţurilor.
În concluzie, existenţa paradoxului economisirii face ca dorinţa oamenilor
de a economisi mai mult să antreneze o reducere a venitului până la punctul în
care economiile vor fi egale cu investiţiile planificate restabilindu-se echilibrul
venitului, determinat de opţiunile oamenilor pentru raportul dintre consumul
prezent şi consumul viitor.
Înţelegerea procesului ce generează efectul de multiplicare a creşterii
venitului disponibil presupune analiza economică în termenii fluxului cheltuieli-
venit.
Potrivit modelului de analiză cheltuieli-venit, orice cheltuială pe care o
efectuează un subiect economic reprezintă, pentru alt subiect economic, un venit.
Acest venit, la rândul său, va fi o parte cheltuit, iar o altă parte economisit.
În cazul în care venitul creşte, sporul acestuia se va împărţi în cheltuieli
pentru consum şi economii, în funcţie de mărimea înclinaţiei marginale spre
consum (c'), respectiv mărimea înclinaţiei marginale spre economii (e').
Interdependenţele ce se manifestă între înclinaţia marginală spre consum,
înclinaţia marginală spre economisire şi multiplicatorul investiţiilor pot fi ilustrate
şi cu ajutorul modelului de mai jos:
- dacă c' = 2/3; e' = 1/3 şi K = 3;
- dacă c' = 0,8; e' = 0,2 şi K = 5;
- dacă c' = 60%; e' = 40% şi K = 2,5 etc.
Principiul acceleratorului (sau de acceleraţie) exprimă efectul creşterii
venitului asupra investiţiilor. Formulat pentru prima dată de A. Aftalion, într-o
lucrare despre crizele economice, principiul acceleratorului era interpretat în sensul
că sporirea cererii de bunuri de consum începe prin a antrena o creştere mai mult
decât proporţională a producţiei de bunuri de capital, între cererea de bunuri de
consum şi investiţii existând o relaţie de accelerare.
Astfel, dacă toate capacităţile de producţie ar fi utilizate integral, o
sporire a cererii de bunuri de consum generează o creştere de o mai mare
amplitudine a investiţiilor în economie.
Corespunzător principiului acceleratorului la nivelul economiei, volumul
investiţiilor în perioada t (It) provine din sporirea venitului naţional.
Acţiunea principiului acceleratorului este valabilă numai în situaţia în care
capitalul necesar pentru a obţine venitul naţional din momentul t este mai
mare decât capitalul disponibil existent în t - 1. Dacă diferenţa este negativă,
atunci înseamnă că în economia reală a avut loc un fenomen de dezinvestiţii.
Corelaţia dintre investiţii şi modificarea producţiei, respectiv a venitului, se
poate exprima şi cu ajutorul coeficientului capitalului.
Dacă avem în vedere raportul care se creează între investiţii şi capitalul
folosit şi între acestea şi modificarea venitului, respectiv a producţiei, atunci apare
evident că, în timp ce coeficientul capitalului exprimă dependenţa sporirii
venitului t faţă de t j , de investiţiile efectuate în perioada anterioară t,,
acceleratorul pune în balanţă sporul venitului în raport cu volumul
investiţiilor din aceeaşi perioadă.
De dezvoltarea şi folosirea principiului acceleratorului s-au mai ocupat
John Clark, Gottfried von Harbeler, Simon Kuznetz, R. F. Harrod şi P. A.
Samuelson.
În principiul acceleratorului se află unul dintre determinanţii
investiţiei. Capitalul necesar unei societăţi depinde, în esenţă, de nivelul
producţiei bunurilor de capital tehnic. Punând în relaţie nivelul investiţiei şi ritmul
de creştere al venitului, principiul acceleratorului, afirmă P.A. Samuelson, este un
puternic factor de instabilitate economică. Dacă cererea de bunuri creşte şi, în mod
corespunzător, sporesc vânzările firmelor, după care acestea scad, atunci acţiunea
principiului acceleratorului poate amplifica fluctuaţiile ciclului afacerilor.
În virtutea principiului acceleratorului, în fazele de avânt ale ciclului
afacerilor, investiţiile nete cresc, iar în perioadele de criză pot să apară
dezinvestiţii nete. Aceasta înseamnă că o perioadă de dezvoltare şi prosperitate
poate să se încheie nu numai când scad vânzările, ci şi atunci când producţia şi
vânzările se stabilizează la un nivel ridicat.
Realitatea ciclului afacerilor se află în permanenţă sub influenţa
conjugată a principiilor multiplicatorului şi acceleratorului.
Se cunoaşte că în fazele de boom ale ciclului afacerilor sporirea
consumului este atât un rezultat al creşterii veniturilor, cât şi o condiţie a
dezvoltării şi diversificării producţiei de bunuri economice prin intermediul
efectului de multiplicare.
Ca urmare a efectelor multiplicatorului, sporirea cheltuielilor pentru
investiţii devine, alături de creşterea cheltuielilor pentru consum, un factor de
amplificare a activităţii economice. Legătura trebuie interpretată nu numai direct, de
la cele două componente ale cererii agregate la activitatea economică ci şi indirect,
prin interrelaţiile care se creează între consum şi investiţii, pe de o parte, şi
producţia de bunuri economice, pe de altă parte.
La început, creşterea autonomă a investiţiilor este cea care dezvoltă
producţia şi sporeşte consumul, pentru ca, treptat, aceste creşteri, împreună cu
anticipările pe care le generează, să contribuie la încurajarea investiţiilor.
În acelaşi timp, în virtutea acceleratorului, sporurile de venituri
antrenează o nouă cerere de bunuri de consum care, la rândul său, determină
întreprinderile implicate să-şi restructureze şi modernizeze capacităţile de
producţie, prin noi investiţii (vezi figura).
Interacţiunea multiplicatorului şi acceleratorului
Corelaţiile din figură pun în evidenţă faptul că multiplicatorul exprimă

efectul propagat al creşterii investiţiei asupra venitului, iar acceleratorul
sintetizează consecinţele modificării cererii agregate legate de venit asupra
investiţiei.
Pe de o parte, modificarea consumului este rezultatul variaţiei venitului
şi a înclinaţiei marginale spre consum, iar pe de altă parte, variaţia venitului este
dată de raportul dintre modificarea consumului şi înclinaţia marginală spre
consum:
ΔC = c, xΔVD
Există punctul de vedere potrivit căruia principiul acceleratorului

acţionează numai în faza de expansiune a ciclului economic, pe un timp mai mare
de un an.
Prin schimbarea cererii şi a ofertei de bunuri economice, ca urmare a
investiţiilor, are loc o modificare, într-o proporţie mai mare, a cererii şi ofertei
pentru bunurile de investiţii.
Într-o perioadă de recesiune, din cauza scăderii mai lente a venitului şi
consumului are loc o stagnare şi chiar o reducere a investiţiilor, cu mult mai
accentuată decât restrângerea activităţilor economice.
Explicaţia acţiunii principiului acceleratorului se poate realiza, succint, prin

următoarele teze:
- când cererea de consum creşte, firmele sunt incitate să-şi mărească producţia;
- pentru a mări producţia, este necesar să sporească investiţiile;
- sporul investiţiilor, numite induse, depinde de modificarea venitului
naţional şi de un coeficient care arată dependenţa investiţiei de modificarea
venitului;
- întrucât la o cerere relativ mică a consumului şi a venitului se
înregistrează o sporire procentuală mai mare a investiţiilor, se foloseşte
denumirea de accelerator al consumului şi al venitului asupra investiţiilor;
- o sporire iniţială a cererii de consum va avea ca rezultat o creştere
superioară a cererii de investiţii. Pe măsură ce sporul cererii de consum începe să
se reducă, nivelul cererii de investiţii va scădea, putând ajunge chiar la zero;
- când venitul naţional creşte, nu se modifică, sau se reduce faţă de perioada
anterioară, investiţiile pot spori, se pot menţine la acelaşi nivel, se pot reduce,
chiar sub nivelul celor de înlocuire.
Mărimea acceleratorului în economie este greu de anticipat şi, cu atât mai

mult, de cuantificat dacă avem în vedere că apar o serie de factori, ca:
a) dat fiind că o serie de firme au capacităţi neutilizate sau nu mai dispun
de stocuri, există posibilitatea de a răspunde cererii suplimentare pe piaţă, chiar
fără investiţii;
b) decizia de a investi, la nivelul firmelor depinde şi de anticipările lor cu
privire la creşterea viitoare a cererii suplimentare pe piaţă, chiar fără investiţii;
c) chiar dacă maşinile au fost amortizate, faptul că ele sunt încă bune pentru
a produce şi după expirarea perioadei normale de funcţionare, producţia poate să
crească fără investiţii;
d) producătorii de venituri investiţionale, pe termen scurt, nu se pot adapta,
în toate cazurile, la cererea suplimentară de investiţii, fapt pentru care producţia nu
poate să crească;
e) programarea anticipată a investiţiilor de către firme face ca uneori şi
acestea să nu poată să se adapteze, pe termen scurt, la ajustările impuse de mişcarea
cererii de consum.
CURSUL 4
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

4.1. Creşterea economică, dezvoltarea economică şi
progresul economic.
4.2. Factorii şi tipurile creşterii economice.
4.3. Modele de creştere economică.
4. CRESTEREA ŞI DEZOLTAREA ECONOMICĂ
Problemele dezvoltării economico-sociale se interacţionează tot mai

puternic în timp şi spaţiu, în contextul creşterii rolului ansamblului asupra părţilor
sale componente. Intensificarea efectului de antrenare a progresului ştiinţifico-
tehnic în plan naţional relevă diminuarea importanţei relative a pieţelor
concurenţiale locale, crescând rolul pieţelor naţionale, regional-internaţionale şi
mondiale. O asemenea mutaţie reflectă şi globalizarea unor fenomene grave cum
sunt: sărăcia în mijlocul belşugului; degradarea mediului înconjurător; pierderea
încrederii în instituţii; extinderea necontrolată a urbanizării; nesiguranţa ocupării
unui loc de muncă; alienarea tineretului şi a unor valori tradiţionale; inflaţia;
şomajul etc. Ştiinţa economică este solicitată să includă tot mai mult în domeniul
său de studiu fenomenele şi procesele economice la scara macroeconomiei deschise
interdependenţilor pe care le generează globalizarea. Astfel se pun bazele unei noi
teorii economice a dezvoltării din perspectiva raţionalităţii, în condiţiile unor
resurse limitate şi a speranţei, bazată pe etica egalităţii şanselor generaţiilor care
coexistă şi se succed la viaţă.
4.1 Creşterea economică, dezvoltarea economică şi progresul

economic
Analiza la nivelul macro a proceselor economice, simultan cu abordarea lor

dinamică, a conturat noi concepte, printre care şi cele de creştere şi dezvoltare
economică. Din multitudinea de noţiuni utilizate pentru a investiga procesele
macroeconomice, frecvenţa cea mai mare o au termenii de creştere, dezvoltare,
progres tehnic, evoluţia economică, ciclu economic etc. În ceea ce priveşte sensul
atribuit termenilor amintiţi, între diferiţi autori există deosebiri, mai mari sau mai
mici, dar şi anumite puncte de convergenţă, care fac ca noţiunile respective să aibă
caracter universal.
Creşterea economică se derulează într-un anumit cadru spaţial şi temporal.

În timp, rezultatele macroeconomice pot înregistra, sub aspect cantitativ, creşteri,
stagnări şi chiar scăderi. Deci, creşterea economică nu trebuie înţeleasă ca fiind un
proces liniar.
Prin conţinutul său, creşterea economică înseamnă o evoluţie pozitivă,

ascendentă a economiilor naţionale,a diferitelor supersisteme internaţional-
mondiale, pe termen mediu şi lung, dar care nu exclude oscilaţii conjuncturale,
chiar şi regrese economice temporale. Apreciem că o economie naţională, un
supersistem, înregistrează o creştere economică când se bazează pe existenţa
tendinţei creşterii pozitive reale, în cadrul unui orizont de timp corespunzător.
Utilizarea conceptelor de „creştere economică zero” şi de „creştere

economică negativă” corespunde unor raţiuni de politică economică şi nu unor
meditaţii teoretice.
„Creşterea economică zero”, menţionată pentru prima oară într-un raport

către Clubul de la Roma, intitulat „Limitele creşterii”, semnifică situaţia în care
rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi timp, nivelul
agregatelor pe locuitor rămânând constant.
Pe planul politicii economice, o asemenea rată de creştere este argumentată

de promotorii ei ca fiind singura reacţie socială normală faţă de caracterul tot mai
restrictiv al resurselor naturale şi de destabilizare tot mai pronunţată a echilibrului
ecologic. În consecinţă, societatea ar trebui să limiteze voluntar ritmul creşterii
economice. O astfel de opţiune este discutabilă. Dacă pentru ţările dezvoltate şi
puternic dezvoltate ea ar putea să pară acceptabilă, pentru ţările cu nivel economic
redus ar însemna menţinerea sau chiar accentuarea decalajelor lor în raport cu
acestea, cu consecinţe grave asupra dinamicii echilibrului înaintării comune,
sărăciei generale a indivizilor şi comunităţilor.
„Creşterea economică negativă” sau descreşterea economică evidenţiază

acea situaţie în care, pentru un anumit timp, rezultatele macroeconomice pe locuitor
au o tendinţă de scădere, menţinându-se însă sub control o serie de corelaţii
fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul
eficienţei economice şi al bunăstării sociale.
„Creşterea economică negativă” exprimă intenţia de legitimare a unei

situaţii de fapt sau a unei perspective nefavorabile.
Creşterea economică exprimă acele modificări ce au loc într-un anumit orizont de

timp şi într-un anumit spaţiu, în sporirea dimensiunilor agregatelor macroeconomice pe
locuitor, în strânsă legătură cu factorii lor determinanţi.
Aceste rezultate pot fi măsurate prin intermediul unor indicatori sintetici

semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei ţări. Din multitudinea
acestor indicatori, o semnificaţie relevantă o au, produsul intern brut, produsul
naţional brut şi venitul naţional, în termeni reali, atât pe total, cât şi pe locuitor.
Înţelegerea conţinutului procesului creşterii economice necesită luarea în
considerare a următoarelor elemente:
a) creşterea economică este dependentă de dinamica macroeconomică,
determinată de factori specifici şi de dinamica demografică, determinată
de factori biologici şi sociali;
b) dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privită pe o perioadă
suficient de lungă, pentru a se delimita expansiunea conjuncturală pe
termen scurt din cadrul ciclului de afaceri, de creşterea economică
propriu-zisă, ce se manifestă ca tendinţă dominantă în cadrul unei
perioade mai mari de timp;
c) creşterea economică are în vedere rezultatele macroeconomice reale,
adică, cele nominale corecte cu mărimea deflatorului;
d) din punct de vedere cantitativ, expresia sintetică a creşterii economice
este ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor. Acest indicator prezintă
însă şi o serie de limite care ţin de faptul că el apare ca o valoare medie,
nefurnizând informaţii cu privire la distribuirea efectivă în timp şi spaţiu
a veniturilor diferitelor categorii ale populaţiei. În acest scop, se
apelează şi la alţi indicatori, mai relevanţi fiind durata timpului liber şi
speranţa medie de viaţă.
Factorul timp, variabilă a dezvoltării economice, implică relevarea a cel puţin

două aspecte referitoare la creşterea economică, prin care analiza acesteia se adânceşte, şi
anume: cât de lungă este perioada în care se realizează creşterea economică şi cum
evoluează indicatorii macroeconomici şi populaţia totală în cadrul orizontului de timp luat
în consideraţie.
Factorul de timp devine semnificativ atât din perspectiva luptei cu

raritatea resurselor, prin raţionalitatea alegerilor, cât şi al egalităţii şansei
generaţiilor, motivată de valoarea social-umană a speranţei.
Dacă variaţia sporului de produse şi servicii pe total şi/sau pe locuitor se

obţine pe termen scurt, atunci avem de a face fie cu o expansiune economică, fie cu
o recesiune economică. Abia când rezultatele macroeconomice pozitive se obţin pe
termen mediu-lung, ele se constituie într-un proces de creştere economică*.
Evoluţia pe termen lung a rezultatelor macroeconomice, sub influenţa

numeroşilor factori economici, politici, sociali, culturali, psihologici, naturali-
ecologici etc., imprimă economiei o mişcare ondulatorie, ciclică, în cadrul căreia,
succesiv, se manifestă perioade de avânt, criză, depresiune, înviorare, stagnare.
În concluzie, putem aprecia creşterea economică drept un proces ce

desemnează evoluţia pozitivă (ascendentă) realizată în medie pe termen lung, a
economiei, tendinţa generală de sporire (în termeni reali) a produsului naţional brut
şi venitului naţional pe total şi pe locuitor, care nu exclude însă, pe termen scurt,
oscilaţii negative şi stagnări ale acestora.
Dezvoltarea economică surprinde simultan aspecte cantitative, calitative şi

structurale ale evoluţiei economice, în corelaţie cu evoluţia demografică şi
problematica generală a omului, ca şi cu evoluţia echilibrului ecologic. Creşterea
economică pune accent pe latura cantitativă a dezvoltării economice, în special pe
producţia de bunuri şi servicii, pe când dezvoltarea economică se referă şi la
schimbări din economie asupra nivelului de trai, a modului de viaţă, de gândire şi
de comportament al oamenilor, asupra eficienţei utilizării resurselor economiei
naţionale şi asupra mecanismelor funcţionale ale sistemului economic.
Ideea de bază ce defineşte dezvoltarea economică este cea de schimbare, de

transformare a structurilor din economie, a comportamentului sistemului economic,
a raportului dintre activităţile umane şi mediul înconjurător, din perspectiva
compatibilităţii raţionalităţii alegerilor cu siguranţa condiţiilor acestora asupra vieţii
natural-umane.
Conceptul de dezvoltare economică este multidimensional.
În primul rând, dezvoltarea economică implică în sine creşterea economică;

nu există proces de dezvoltare economică fără o creştere a rezultatelor
macroeconomice pe termen lung. Pentru a se transforma însă în proces de
dezvoltare economică, creşterea trebuie să fie însoţită de transformări cantitativ-
structurale pozitive în economie, în modul de trai şi în calitatea vieţii oamenilor.
Din perspectiva egalităţii şanselor generaţiilor, orizontul de timp de
apreciere a rezultatelor macroeconomiei se suprapune pe perioada activă din
speranţa medie de viaţă unde se manifestă contribuţia la creştere şi se pun bazele
economisirii şi acumulării pentru viitor.
Relaţia creştere-dezvoltare economică este o relaţie mediată, de la parte spre întreg:
creştere economică-dezvoltare economică-progres economic-progres social.
În al doilea rând, dezvoltarea economică are o conotaţie istorică mai
amplă; ea surprinde procesul trecerii economiei unei societăţi umane date de la o
formă inferioară de evoluţie spre alta superioară, inclusiv numeroasele zigzaguri
temporare determinate de diferite conjuncturi istorice. Dezvoltarea economică, spre
deosebire de creşterea economică, desemnează şi noile raporturi tehnico-
economice, economico-sociale şi natural-umane ce apar în procesul creşterii.
În al treilea rând, dezvoltarea economică poate fi definită, într-un sens
mai restrâns, drept dezvoltarea factorilor de producţie, respectiv dezvoltarea
principalelor componente ale economiei în cadrul unui spaţiu naţional-statal, cum
ar fi: dezvoltarea infrastructurii materiale, asigurarea de condiţii optime la nivel
micro şi macroeconomic privind combinarea factorilor de producţie, valorificarea
avantajelor specializării şi cooperării dintre agenţii economici, dezvoltarea
fluxurilor economice stabile intersectoriale şi interregionale, îmbunătăţirea
coeziunii interne a spaţiului economic naţional, dezvoltarea şi calitatea activităţilor
comerciale (interne şi externe), financiar-bancare etc.
În al patrulea rând, noţiunea de dezvoltare economică se referă, cu
deosebire, la progresele realizate în raporturile dintre agenţii economici şi mediul
economic al acestora (micro, macro şi mondoeconomic), la structurile nu numai
tehnice, ci şi sociale şi culturale ale producţiei şi economiei în totalitatea sa. Acest
mod de a concepe dezvoltarea economică oferă posibilitatea teoriei şi practicii să
abordeze fenomenele de bază ale realităţii economice şi mijloacele de dinamizare
ale acesteia, circumscrise noţiunii de progres economic şi social.
În esenţă, progresul economic constă în schimbarea calitativă a conţinutului
factorilor de producţie şi ale relaţiilor dintre viaţa economică, pentru a adapta
economia exigenţelor progresului social, fie într-o anumită etapă istorică şi într-o
anumită ţară, fie pe plan mondial. Totodată, progresul economic este un proces
istoric de înaintare a unei economii naţionale de la inferior la superior, care se
manifestă, în special, prin sporirea productivităţii muncii, sporirea nivelului absolut
şi relativ al indicatorilor macroeconomici (calculaţi pe locuitor), în condiţiile
modernizării tuturor structurilor economiei naţionale (tehnologică, sectorială, de
ramură, zonală, comercială, financiar-bancară ş.a.).
Procesul esenţial ce structurează progresul economic îl constituie
dezvoltarea economică şi contribuţia acesteia la îmbunătăţirea condiţiei umane,
acalităţii vieţii. Din acest punct de vedere, progresul economic este, în acelaşi timp,
progres social. Fr. Perroux considera în mod just că nici un progres nu ar merita să
fie numit economic dacă ar diminua şansele înfloririi fiinţei umane; invers, nici un
progres nu ar fi social dacă nu ar da fiecăruia mijloacele unui statut uman de viaţă.
Interdependenţa indestructibilă dintre creşterea şi dezvoltarea economică,
manifestată prin efectele reciproce de acumulare şi antrenare, face ca cele două
procese să aibă unele caracteristici comune:
a) sunt rezultatul dezvoltării generale a societăţii la un moment dat, dar şi
condiţia unei noi dezvoltări sociale;
b) au ca scop punerea în mişcare a mecanismelor şi pârghiilor prin care se
îmbunătăţesc starea de ansamblu şi structurile economiei naţionale;
c) sunt, simultan, variabile endogene şi exogene ale sistemului economic;
d) au aceeaşi finalitate – ameliorarea condiţiei umane, a nivelului de trai şi
a calităţii vieţii oamenilor.
Punctele de convergenţă a proceselor economice de creştere şi dezvoltare, ca

aspecte esenţiale ale progresului economico-social, au condus, în teoria economică, la mai
multe tendinţe.
Prima tendinţă a fost aceea de a acorda o semnificaţie identică, de a pune

semnul egalităţii între dezvoltare şi creşterea economică.
A doua tendinţă a identificat creşterea cu dezvoltarea economică, iar,
uneori, pe amândouă, cu progresul economic.
Cea de a treia tendinţă consideră sporirea globală a indicatorilor
macroeconomici, pe fondul transformărilor de structură din economia naţională, ca
fiind specifică pentru creşterea economică iar progresul economic, o creştere
continuă a produsului (consumului) real pe locuitor, sau o creştere a resurselor
disponibile mai mult decât proporţional faţă de populaţie.
A patra tendinţă asimilează creşterea economică cu sporirea venitului
naţional, ca o creştere durabilă, susţinută, în timpul uneia sau mai multor perioade
lungi, spre deosebire de expansiunea economică, în calitatea ei de fenomen pe
termen scurt. Dezvoltarea economică, în această optică, se manifestă ca un
ansamblu de schimbări în structurile sociale şi mentale, care generează o relaţie de
antrenare reciprocă între aparatul de producţie şi populaţie, prin care se asigură
creşterea cumulativă şi durabilă a produsului naţional global, împlinirea omului şi a
societăţii în ansamblu. Creşterea şi dezvoltarea economică apar astfel a fi nu numai
diferite, ci şi interdependente: creşterea operează prin schimbări structurale, iar
dezvoltarea uşurează şi determină creşterea, o susţine şi o înglobează.
Disimularea realităţii sociale prin reprezentări macroeconomice şi termeni
macrofinanciari riscă să piardă din vedere dimensiunea social-umană a creşterii şi
dezvoltării. Creşterea economică, considerată cheia progresului, nu poate fi privită
ca fiind ruptă de contextul finalităţii ei umane, de interrelaţia creştere-dezvoltare-
progres. Acest vector pune în relief faptul că economia nu constituie un scop în
sine, ci, în primul rând, un mijloc. Atunci când se analizează creşterea economică
cuplată cu dezvoltarea economică apar nu numai ca surse de profit şi alte avantaje
băneşti, ci şi mijloc al împlinirii fiinţei umane, conform binomului „omul-scop”,
„economia-mijloc”.
Creşterea economică, ca proces macroeconomic, nu surprinde în esenţă
modificările calitative din fizionomia şi structura economiei naţionale, din nivelul
de trai, aspecte ce sunt puse în evidenţă prin conceptul de dezvoltare economică.
În concluzie, dezvoltarea economică a unei ţări evidenţiază ansamblul
transformărilor pozitive, cantitative şi calitative ce survin în structurile economico-sociale
şi ştiinţifico-tehnice, în mecanismele economice, precum şi în modul de gândire şi în
comportamentul oamenilor.
Pe fondul dezvoltării economice se desfăşoară, în timp şi spaţiu, procesul
creşterii economice. Prin urmare, raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea
economică este unul de la parte la întreg. Orice dezvoltare economică presupune şi
o creştere economică, dar nu orice creştere economică înseamnă şi o dezvoltare
economică. Reprezintă dezvoltare economică numai acea creştere economică, care
antrenează o modificare structural-calitativă în economia naţională şi în calitatea
vieţii oamenilor. Deci, în timp ce creşterea este un concept economic, dezvoltarea
prezintă interferenţe interdisciplinare, situându-se în zona de contact a
economicului cu socialul, politicul, culturalul, ecologicul, fiind un concept
macrosocial plurivalent.
Procesul creşterii economice are anumite interferenţe şi cu procesul
reproducţiei lărgite. Deosebirea esenţială dintre aceste procese constă în aceea că
reproducţia lărgită evidenţiază doar reluarea acestuia pe o scară mai mare, prin
acumularea de capital tehnic şi uman, în timp ce creşterea economică relevă şi
factorii utilizaţi în acest scop, combinarea şi substituirea factorilor de producţie.
Din analiza conţinutului creşterii economice şi a interferenţelor ei cu alte
procese economico-sociale rezultă specificitatea conceptului de creştere economică,
problematica sa teoretică şi aplicativă relativ omogenă în cadrul teoriei economice
generale.
Afirmarea tot mai pregnantă a teoriei creşterii economice în ultimele
decenii evidenţiază o serie de particularităţi care îi definesc identitatea în cadrul
teoriei economice normative: reuneşte un set de constante cu un pronunţat caracter
aplicativ, fiind o componentă a economiei politice, care se caracterizează prin
operaţionalitate; reprezintă un grad ridicat de formalizare şi cuantificare a
obiectului său de studiu, bazat pe un sistem de indicatori economici sintetici şi
modele specifice; îmbină achiziţiile teoretice şi aplicative ale mai multor discipline:
economie, matematică, cibernetică, statistică, teoria generală a sistemelor, situându-
se la frontiera de contact interdisciplinar al economiei politice cu alte discipline din
interiorul sistemului ştiinţelor economice şi din afara acestuia.
Urmând tendinţa generală de evoluţie a ştiinţei economice către un grad
sporit de operaţionalitate şi pragmatism, teoria creşterii economice evoluează către
o teorie a previzionării şi reglării procesului creşterii economice, cu rol de analiză şi
fundamentare a deciziilor macroeconomice privitoare la procesul de creştere.
În acest context, în etapa contemporană, procesul creşterii economice
prezintă unele caracteristici.
O primă caracteristică se referă la faptul că se desfăşoară pe baza unui
amplu proces de formare a unui nou mod tehnic de producţie, pe care ne permit să-l
denumim „modul informatic de producţie”. Prin folosirea unor tehnici şi tehnologii
specifice ce poartă amprenta informatizării, noul mod tehnic de producţie va
asigura obţinerea de producţii mari prin preluarea din mediul natural a acelor
resurse cu caracter nepoluant ce sunt reproduse pe scară largă şi impulsionează
creşterea economică. A doua caracteristică accentuează un tip de creştere
preponderent intensiv, laturile calitative ale factorilor de producţie şi, în primul
rând, ale neofactorilor, contribuind hotărâtor la susţinerea creşterii economice. Cea
de a treia trăsătură dezvoltă legătură intrinsecă cu finalitatea socială, cu calitatea
vieţii. Pe baza accentuării procesului creşterii economice se asigură sporirea
veniturilor tuturor categoriilor de populaţie, sporeşte consumul de bunuri materiale
şi servicii pe locuitor, sunt rezolvate, în proporţie crescândă, problemele privind
securitatea socială a acelei părţi a populaţiei care trăieşte într-o situaţie
dezavantajată – şomeri, pensionari, bătrâni, orfani, handicapaţi etc. De asemenea,
în al patrulea rând, creşterea economică a ţărilor cu economie modernă se
caracterizează prin formarea unui nou mod de gândire economică şi a unui
comportament propriu integrării individului în exigenţele economiei cu piaţă
concurenţială.
În strânsă legătură cu noua economie, cu noua dezvoltare, temeliea noului
progres economic şi social-uman, ce se anticipează a se realiza în secolul al XXI-
lea, se află sub influenţa noii complexităţi ce defineşte neofactorii vieţii,
magistralele globalizării, politicile şi strategiile comune ale luptei cu
externalităţile negative ale evoluţiei la scară mondială – sărăcia durabilă, poluarea
în creştere, înarmările dominaţiei şi teritoriul – în încercarea de a instituţionaliza
noul cadru internaţional – global, care să exprime noile valori ale evoluţiei viitoare
– raţionalitatea şi speranţa – în numele cărora să se proiecteze un nou viitor pentru
interacţiunea om-societate-mediu. După D. Lasch, în cartea Paradisul pe pământ,
(1991), momentul actual se caracterizează printr-o schimbare de interese îndreptată
către o „nouă” dezvoltare caracterizată de conceptele „limitei” şi „speranţei”, de
conştiinţa iluziilor ce izvorăsc din credinţa în „progres”, din încrederea în
posibilitatea unei guvernări mai bune, în situaţii concrete, particulare.
4.2 Factorii şi tipurile creşterii economice
Factorii creşterii economice exprimă, în substanţa lor, forma concretă pe

care o îmbracă condiţiile (premisele) creşterii economice în viaţa economică reală a
unei ţări, a economiei în ansamblu.
Condiţiile creşterii economice desemnează ansamblul elementelor de
ordin natural-material, uman, social-politic, economic, tehnico-ştiinţific, ecologic
etc. care, prin însăşi consistenţa lor, permit şi, în anumite situaţii, favorizează
procesele de creştere economică într-o ţară. Ele mai pot fi denumite premise ale
creşterii economice, deoarece îndeplinesc rolul de cadru general, indispensabil
declanşării şi susţinerii oricărei activităţi economice.
În cadrul condiţiilor (premiselor) creşterii economice într-o ţară includem:
condiţia umană, condiţia natural-materială şi ecologică, condiţia politică, condiţia
educaţională, condiţia economică, condiţia tehnico-ştiinţifică etc.
Transformarea condiţiilor economice în factori ai creşterii economice
este rezultatul unui proces complex, bazat pe filtrul raţiunii şi voinţei umane,
ce încorporează educaţia şi experienţa de viaţă a generaţiilor care coexistă şi se
succed într-un anumit mediu natural şi social, aflate în permanenţă sub dictatul
limitării mijloacelor pentru atingerea ţelurilor, dinainte stabilite. Produsele de
transformare a condiţiilor în factori ai creşterii au loc în cadrul societăţii.
Totalitatea factorilor ce intervin în funcţionarea economiei naţionale şi care
se manifestă prin rezultatele macroeconomice sunt implicaţi, direct sau mediat, în
procesul creşterii economice.
Aceşti factori trebuie explicaţi într-o viziune globală deoarece influenţele
lor sunt extrem de complexe, conjugate şi contradictorii şi, de aceea, sunt dificil de
departajat. Dar o astfel de împrejurare nu exclude o anumită ierarhizare a influenţei
lor asupra procesului creşterii economice, unii dintre ei având o acţiune directă şi un
caracter prioritar şi decisiv, alţii mediată de primii etc.
În cadrul factorilor cu influenţă nemijlocită, decisivă asupra creşterii

economice se înscriu factorii de producţie, cum sunt: factorul uman (resursele
de muncă), factorul material (resursele naturale şi echipamentele de producţie
acumulate), factorul informaţional-tehnologic şi factorul instituţional.
Complexitatea internă a sistemului economic naţional şi situarea sa într-un
ambient socio-economic-ecologic generează influenţe complementare factorilor de
producţie, considerate factori cu acţiune mediată. În principal, în această
categorie se includ: rata investiţiilor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare; politicile
financiară, monetară, bugetară şi fiscală statale; capacitatea de absorbţie a pieţei
interne; schimburile internaţionale, politica ecologică etc.
Factorii creşterii economice au un mod specific de acţiune, în raport cu
importanţa lor prioritară şi de caracterul acţiunii lor – direct sau mediat. Fiecare
factor al creşterii economice se abordează sub aspect tridimensional: cantitativ,
calitativ şi structural.
Dimensiunea cantitativă se referă la volumul global al fiecărui factor.
Aportul specific acestei dimensiuni a factorilor de creştere economică este de
natură pur extensivă şi se produce prin mobilizarea şi utilizarea, de la o perioadă la
alta, a unui volum sporit de elemente, presupunând constant randamentul lor.
Dimensiunea calitativă se referă la randamentul utilizării factorilor de
creştere economică, inclusiv a cadrului instituţional care îşi pune amprenta pe
funcţionalitatea vieţii economice în ansamblul ei. Aportul specific acestei
dimensiuni a factorilor la creşterea economică este de natură pur intensivă şi rezultă
prin ridicarea, de la o perioadă la alta, a nivelului randamentelor respective,
subsumate sporirii eficienţei economice generale a activităţii productive.
Dimensiunea structurală potenţează contribuţia de ordin cantitativ-
calitativ în funcţie de proporţiile în care se combină diferitele categorii de factori şi
în care acestea se repartizează pe destinaţii de utilizare (ramuri economice, grup de
produse din cadrul acestora etc.). Drept urmare, aportul dimensiunilor cantitative şi
calitative ale factorilor creşterii economice depinde de intensitatea acţiunii acestora,
dar şi de modificarea ponderii lor în structura sistemului economic naţional.
Rezultă că influenţele structurale pot fi, în raport cu rezultatele creşterii economice,
favorabile sau nefavorabile, cu caracter extensiv sau intensiv.
În cazul unui anumit factor, există o interacţiune compensatoare între latura
cantitativă şi cea calitativă, mediată de latura structurală. Astfel, deficitul cantitativ
al unui factor poate fi compensat printr-o îmbunătăţire a eficienţei utilizării lui.
Aceasta este, de fapt, şi logica raţionalităţii combinării şi substituirii factorilor de
creştere economică.
Factorul uman intervine în procesele de creştere economică direct sau
indirect, prin dimensiunile sale cantitative, structurale şi calitative, în funcţie de
gradul de dezvoltare a raportului om-natură-societate din fiecare domeniu al vieţii
economice.
Sub aspect cantitativ, factorul uman se concretizează în volumul de muncă
prestată de populaţia ocupată în cadrul timpului efectiv de muncă. Acţiunea
factorului uman în procesul creşterii economice ţine de dinamica ocupării
populaţiei disponibile. Creşterea numărului de locuri de muncă se asociază cu
creşterea economică, deşi specialiştii au păreri diferenţiate privind natura şi sensul
acestei dependenţe. Teoretic, sporirea ratei ocupării prin crearea de noi locuri de
muncă stimulează creşterea economică. Totuşi, există şi opinii care consideră că, de
fapt, extinderea ocupării este mai degrabă o consecinţă decât o premisă a procesului
de creştere, care s-ar datora efectului de antrenare pe care sporirea PNB ar avea-o
asupra fondurilor destinate investiţiilor.
Sub aspect calitativ, acţiunea factorului uman în procesul creşterii
economice se exprimă prin calitatea acestuia, dependentă, în principal, de capitalul
uman şi motivaţia în muncă şi prin productivitatea muncii, influenţată de
înzestrarea tehnică, tehnologică şi informatică a muncii. Asemenea evoluţii sunt, în
general, subsumate ideii de progres calitativ al factorului uman, sub influenţa
procesului tehnic, a motivaţiei în muncă şi a cadrului instituţional-organizat.
Importanţa acestei dimensiuni decurge din existenţa, la nivelul ei, a unor rezerve
teoretice nelimitate, ce pot fi mobilizate prin decizii adecvate, parţial fără eforturi
investiţionale.
Specificitatea dimensiunii calitative a factorului uman al creşterii
economice este relevată de conceptul de „capital uman” (natural-spiritual) ce
sintetizează la nivelul individului uman zestrea naturală primită, cei „şapte ani de
acasă” (zestrea familială), educaţia pe sensul vieţii primită instituţional şi
experienţa de viaţă (practică) dobândită ca adult, elemente ce se conjugă aplicat în
desfăşurarea unei activităţi sociale.
Dimensiunea structurală se referă, în cazul factorului uman, la structurile
specifice ocupării, respectiv pieţei muncii. În fiecare sistem economic naţional
există o ierarhizare a sectoarelor, ramurilor, industriilor sau grupelor de activităţi,
atât în funcţie de numărul personalului ocupat, cât şi de productivitatea şi calitatea
specifice muncii în domeniul respectiv. Între ramuri, industrii, sectoare, firme, au
loc transferuri de personal care decurg din anumite tendinţe ale pieţei muncii şi care
influenţează aportul factorului uman de creşterea economică. Un rol important în
declanşarea acestor procese revine, pe termen mediu şi lung, tendinţelor tehnico-
ştiinţifice reflectate de sistemul de învăţământ şi de cererea de locuri de muncă
pentru ramuri şi firme situate pe poziţii tehnologice avansate. Aici intervin şi
orientarea investiţiilor de dezvoltare, ca şi interesul întreprinzătorilor de a-şi plasa
capitalul în domenii preferate pentru şansele de competitivitate pe care le oferă.
Caracterul relativ limitat al factorului uman – ca factor al creşterii
economice – impune accentuarea mobilităţii dimensiunilor structurale şi calitative
cu care acesta se manifestă în viaţa economică.
Factorul uman acţionează în procesele de creştere economică cu toate
dimensiunile sale cantitative, structurale şi calitative. Pe măsură ce domeniile
ocupării sunt direct influenţate de progresele cunoaşterii şi experienţei practice,
dimensiunile structural-calitative sunt elemente de referinţă în susţinerea creşterii
economice.
Factorul material al creşterii economice este reprezentat de resurse naturale
atrase în producţie şi de echipamentul de producţie acumulat, care, prin combinarea
şi funcţionarea lor, devin capital tehnic real.
Complementaritatea acestor două elemente, rezultată din forma lor
materială şi caracterul lor stocabil şi din plasarea în anumite raporturi comune cu
factorul uman, justifică luarea în considerare a acestor resurse, eterogene ca natură,
sub forma unui factor omogen şi de sine stătător al creşterii economice.
Dimensiunea cantitativă a factorului material se prezintă sub forma
volumului de capital tehnic real în exploatare, a stocului de bunuri de capital
alocate pentru investiţii într-o perioadă dată (echipament de producţie, materii
prime, energie etc.). Mobilizarea în procesul creşterii economic are loc prin
formarea de fluxuri de resurse materiale cu destinaţie productivă, a căror
amplificare, la un nivel dat de randament al utilizării, conduce la o producţie
sporită. Asemenea fluxuri iau naştere, de regulă, prin procese investiţionale, având
ca rezultat lărgirea capacităţilor de producţie, a cumulării de capital tehnic real la
nivelul agenţilor, industriilor, ramurilor şi ansamblului sistemului economic.
Caracterul potenţial restrictiv al acestei dimensiuni a factorului material
decurge din limitarea fondurilor de investiţii, din capacitatea de absorbţie a pieţei,
precum şi din criteriile tehnologice şi economice de combinare a factorului material
cu cel uman, din interiorul întreprinzătorilor de a obţine economii de scară. În plus,
o serie de restricţii decurg din caracterul epuizabil al unor resurse naturale, din
limitele regenerării altora, din caracterul ciclic al reînnoirii capitalului tehnic fix, al
cărui ritm nu poate fi forţat. Uzura fizică a capitalului tehnic fix afectează
dimensiunea cantitativă a factorului material, punând-o în legătură cu formarea
brută a capitalului tehnic.
Dimensiunea calitativă, prin care factorul material susţine procesul
creşterii economice, este sintetizată prin productivitatea capitalului tehnic real.
Nivelul potenţial al acestui randament depinde de caracteristicile tehnologiei care
pun în valoare resursele materiale. Dar valorile sale reale sunt condiţionate de
armonizarea cu caracteristicile factorului uman, de funcţionalitatea globală a
sistemelor de producţie. Spre deosebire de capitalul uman, dimensiunea calitativă a
factorului material nu are, în timp, un comportament cumulativ şi poate fluctua sub
influenţe multiple de ordin tehnologic, informatic, economic, social-uman,
instituţional-organizaţional etc. Reglarea acestor parametri calitativi este dificilă
din cauza eterogenităţii resurselor şi varietăţii condiţiilor de utilizare, precum şi
datorită faptului că deciziile ce le pot afecta funcţionarea depind de exploatarea de
către un personal mai calificat, de reorganizarea fluxurilor de funcţionare, de
investiţiile de retehnologizare, de schimbarea structurii producţiei etc.
Dimensiunea structurală a factorului material evidenţiază şi ea
eterogenitatea resurselor aferente acestui factor. Structurile materiale ale producţiei
se referă la repartizarea teritorială şi pe ramuri a resurselor de capital tehnic real,
mijlocită de piaţa bunurilor de capital la proporţia categoriilor de capital tehnic fix
şi tehnic circulant. Resursele de materii prime, materiale şi energie, spre deosebire
de echipamentul de producţie, au o gamă de utilizări alternative, care le poate plasa
în mod diferit în variate configuraţii structurale. Cererea pieţei şi tendinţele
tehnologice, ambele influenţate de concurenţă, intervin în reglarea alocării
dinamice a resurselor de materii prime pe ramuri, industrii, activităţi şi agenţi
economici.
În general, bunurile economice, în faza de lansare şi ascensiune pe piaţă,
concentrează cantităţi relativ mai mari de capital tehnic real, comparativ cu cele
aflate în fazele de maturitate sau declin, care conţin deja premisele viitoarelor
restructurări ale producţiei şi ale utilizării resurselor.
Factorul informaţional, tehnologic este un factor esenţial al creşterii economice în

contextul progresului tehnic. El are caracter preponderent de neofactor de producţie.
Potrivit acţiunii legii dezvoltării factorilor de producţie, în strânsă legătură

cu progresul ştiinţei şi tehnicii, sporeşte considerabil rolul laturilor calitative ale
acestora, ajungându-se la intensificarea acţiunii neofactorilor de producţie, în
creşterea economică, cum ar fi: informaţiile ştiinţifice, tehnologiile informatice,
inovaţiile, managementul afacerilor ş.a.
Sectoarele care generează cu prioritate accentuarea rolului factorului
informaţional-tehnologic stimulând dezvoltarea economică sunt: electronica,
informatica, telematica, robotica, biotehnologiile etc.
Analiza unor astfel de aspecte porneşte de la esenţa progresului tehnic ca
proces permanent de transformare radicală a dimensiunilor cu care intervin
factorii clasici ai creşterii economice, în direcţia accelerării vitezei cu care sunt
utilizaţi spaţiul şi timpul în lumea afacerilor.
Progresul tehnic este o componentă a progresului social, semnificând, de
fapt, „progresul în om” şi ameliorarea mediului economic creat de acesta, aflat sub
dictatul limitării mijloacelor şi sub riscurile incertitudinilor.
Factorul instituţional-organizaţional conturează ansamblul de norme şi
reguli ce asigură funcţionarea normală a organizaţiilor din lumea afacerilor în
concordanţă cu cadrul legal adoptat democratic, cu exigenţele afacerilor. Acest
factor al creşterii economice capătă o importanţă deosebită mai ales în sistemele
economice unde complexitatea interdependenţelor, pe lanţul intrărilor,
transformării, ieşirilor, creşte puternic, în plan orizontal şi vertical.
În esenţă, factorul instituţional-organizaţional caracterizează substanţa
mediului în care se manifestă componentele agenţilor economici, într-un cadru
instituţional-organizaţional adecvat funcţionării normale a vieţii economice, prin
manifestarea unor componente legale, cu caracter etic ale agenţilor economici din
lumea afacerilor.
Acţiunea conjugată a factorilor de creştere economică pune în evidenţă
anumite posibilităţi de combinare a diferitelor laturi ale acestor factori, în variante
care se definesc drept tipuri de creştere economică.
Se disting două tipuri fundamentale de creştere economică: extensiv şi
intensiv. Principial, aceste tipuri se diferenţiază în funcţie de contribuţia relativă pe
care laturile de aceeaşi natură ale factorilor direcţi o aduc la obţinerea sporului PIB
(PNB) pe locuitor, într-o perioadă dată. Stabilirea tipului de creştere înregistrat de o
anumită economie, pe un anumit interval de timp, presupune deci descompunerea
pe factori de influenţă a sporului total ai PIB şi PNB, pe locuitor.
Tipul extensiv al creşterii economice corespunde unei contribuţii
majoritare a laturilor cantitative ale factorilor direcţi la formarea sporului PNB
şi/sau PIB pe locuitor.
Un asemenea tip caracterizează ţările care, în trecut sau în prezent,
înregistrează un nivel economic relativ mai scăzut, incapabil să asigure satisfacerea
cererii agregate a pieţei şi să valorifice superior, într-o structură complexă,
resursele naţionale. Creşterea extensivă mizează prioritar pe acumulări susţinute, pe
un amplu efort investiţional realizat prin atragerea de capital din surse interne sau
externe (import, credite, asistenţă). Alte condiţionări decurg din limitarea
numărului populaţiei disponibile şi din inerţia sistemului economic, care mecesită
un efort ridicat de susţinere a creşterii. În acelaşi timp, sistemul economic aflat în
creştere extensivă nu este capabil, decât treptat, pe termen lung, să mobilizeze
laturile intensive ale acţiunii resurselor cu care este înzestrat.
Crearea şi utilizarea potenţialului propriu de inovare tehnologică este
crucială, deoarece creşterea extensivă poate fi susţinută doar un timp limitat, din
cauza caracterului epuizabil şi greu regenerabil sau greu substituibil al resurselor cu
care operează. Creşterea economică de tip extensiv determină, în principal, crearea
aparatului tehnic ca suport pentru acumularea prealabilă a unei anumite
infrastructuri productive, care să o susţină şi să favorizeze propagarea efectelor
calitative pe termen lung într-un sistem economic mai integrat sub aspectul
complexităţii competitive.
Tipul intensiv de creştere economică este propriu economiilor avansate, cu
o structură diversificată, capabilă de a genera şi absorbi progres tehnic şi aflate într-
un echilibru deja consolidat al cererii cu oferta de bunuri materiale şi servicii. În
asemenea condiţii activează mecanisme economice create prin politici adecvate
pentru antrenarea resurselor din latura lor calitativă, care pot să contribuie majoritar
la obţinerea sporului de rezultate macroeconomice pe locuitor.
Creşterea intensivă este, în mult mai mare măsură, capabilă să se
autoîntreţină şi să se autoaccelereze prin efectele de conexiune inversă pozitivă.
Sistemele aflate în acest tip de creştere beneficiază, în general, de toate formele
impactului favorabil al inovării; societatea informaţională contemporană
beneficiază şi de efectele noilor tehnologii ale informaţiei, calculatoarelor şi
telecomunicaţiilor.
Tipul de creştere intensiv succede, în principiu, celui extensiv. La graniţa
dintre ele se situează tipul intermediar, în care laturile cantitative, respectiv cele
calitative, au contribuţii relativ comparabile la obţinerea sporului de rezultate
macroeconomice.
Tipul intermediar de creştere poate predomina într-o economie pe perioadă
mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de factorii interni, dar şi de conjunctura
mondială.
4.3 Modele de creştere economică

Modelarea creşterii economice se referă la elaborarea şi utilizarea de
modele economico-matematice, fie în scop teoretic, de descriere şi explicare, fie în
scop pragmatic, de previzionare şi dirijare a procesului creşterii economice.
Modelele de creştere economică sunt, prin excelenţă, reprezentative pentru
valenţele multiple ale aplicării metodei modelării în ştiinţa şi practica economică.
Ele reprezintă formalizarea, în expresie matematică, prin funcţii şi
parametri specifici, a relaţiilor dintre factorii şi rezultatele procesului de
creştere economică, punând în evidenţă mecanismele, intensitatea şi tendinţele
acestuia.
Elementele definitorii pentru caracterizarea modelelor de creştere
economică sunt următoarele:
a) modele macroeconomice, acoperind ansamblul spaţiului economic naţional.
În acest sens, se remarcă faptul că această clasă de modele operează cu
indicatori macroeconomici de efort şi de rezultate şi, de asemenea, reflectă
structura şi funcţionalitatea de ansamblu a sistemului economic;
b) modelele de dinamică economică, reflectând modificarea în timp a
valorilor diverşilor parametri specifici creşterii economiei, precum şi a
corelaţiilor dintre ei. Esenţial pentru caracterul dinamic al modelelor de
creştere este conceptul de traiectorie de creştere economică, semnificând
o succesiune de stări, efectiv atinse sau previzibile, în desfăşurarea
procesului de creştere pe un anumit orizont de timp. Modelele respective
permit deci construirea şi analiza de traiectorii de creştere în raport cu
diferite ipoteze şi opţiuni.
Datorită complexităţii sale deosebite, procesul de creştere economică este

dificil de reprezentat printr-un simplu model, chiar foarte agregat. Orice asemenea
model cunoscut până în prezent, fiind rezultatul unei abordări simplificatoare şi
confruntându-se totodată cu limitele inerente ale gradului de formalizare, face
abstracţie de o serie de factori şi corelaţii, uneori chiar esenţiale.
De aceea, apare cu atât mai justificat, cel puţin din punct de vedere practic,
să se opereze cu un sistem de modele integrate, capabile să ofere o reprezentare
corespunzătoare a creşterii economice.
Ca şi pentru oricare alte modele economico-matematice, viabilitatea celor
care se referă la procesul creşterii economiei trebuie să fie analizată în raport cu
înfăptuirea cumulativă a unui set de condiţii: să fie izomorfe cu sistemul real pe
care îl reprezintă, în sensul de a cuprinde în mod adecvat, veridic, esenţa acestuia
referitoare la conţinut, structură şi funcţionalitate; să fie operaţionale, în sensul de a
face apel la indicatorii uzuali în practica statisticii şi previzionării, şi putând fi
determinaţi în mod curent şi interpretaţi univoc de utilizatorii modelelor; să fie
calculabile, în sensul de a fi prevăzute cu algoritm de determinare a variabilelor
numerice ale expresiilor diverselor funcţii şi parametri prin metode tradiţionale sau
prin calculatorul electronic. Pe această bază, modele pot fi folosite pentru a genera
variante de traiectorii de creştere sau pentru a testa diverse ipoteze.
În contextul economiilor de piaţă, modelele de creştere economică, chiar şi
atunci când sunt folosite în scopuri previzionale, au un caracter descriptiv, fiind
deci utilizabile pentru simulare. Utilizările în scop de optimizare sunt asociate
modelelor de creştere proprii unor economii de comandă, unde are sens o funcţie
scop unică la nivelul sistemului economic şi care conferă modelului caracter
normativ. Această diferenţă de principiu corespunde modelului real în care se
declanşează şi susţine creşterea în fiecare dintre cele două tipuri de sisteme
economice: în economia cu piaţă concurenţială – prin comportamente specifice ale
agenţilor economici autonomi în mediu competitiv, stimulată de politici adecvate
ale statului; în economia de comandă – prin decizii administrative care se aplică
economiei naţionale, gestionate similar unei mari întreprinderi.
Din punct de vedere al gradului de agregare, modelele de creştere
economică pot fi monosectoriale sau multisectoriale. Modelele monosectoriale nu
diferenţiază pe ramuri economice intrările şi rezultatele, abstractizarea fiind mai
înaltă. La rândul lor, indicatorii de efort şi rezultatele iau, în acest caz, expresia cea
mai agregată, iar combinarea dintre factori este considerată a fi de aceeaşi natură pe
ansamblul economiei. Modelele multisectoriale diferenţiază pe ramuri atât funcţii
de transformare a factorilor de creştere în rezultate, cât şi contribuţia specifică
fiecărei ramuri la obţinerea indicatorilor macroeconomici sintetici. În general,
asemenea modele operează cu variabile ca: produsul naţional brut pe locuitor şi
ritmul acestuia, rata acumulării de capital, volumul capitalului şi al muncii,
coeficienţii de substituire a factorilor de producţie, înzestrarea tehnică a muncii,
volumul investiţiilor, importul şi exportul, soldul balanţei de plăţi externe etc.
Unul dintre cele mai cunoscute modele de creştere economică este cel al lui
R. F. Harrod, care consideră că, în condiţiile deciziilor individuale, ar exista trei
ritmuri posibile de creştere a venitului naţional: unul, numit rata garantată, e
determinat de deciziile individuale agregate şi dă satisfacţie întreprinzătorilor; altul,
numit rata naturală e determinat de condiţiile fundamentale (creşterea populaţiei,
inclusiv a forţei de muncă, a progresului tehnic şi a productivităţii muncii); cel de-
al treilea, care există în fapt şi pe care el îl numeşte rata turism sau rata de facto,
poate fi egal cu oricare dintre celelalte două sau să nu coincidă cu nici unul dintre
ele.
Fiecare dintre cele trei rate de creştere este exprimată cu ajutorul unei
anumite ecuaţii.
Rata garantată se exprimă prin relaţia:

GW x Cr = s
în care:
Gw = rata garantată a venitului naţional, care oferă întreprinzătorilor satisfacţie
şi care-i fac să menţină investiţiile Cr = coeficientul necesar al
capitalului care concordă cu necesităţile
întreprinzătorilor s = rata acumulării, adică = raportul dintre investiţii
(I) şi venitul net (Δy)
Rata naturală este oglindită de relaţia:
Gn · Cr =s sau Cn · Cr ≠ s în care Gn reprezintă rata

de creştere naturală, pe care o îngăduie condiţiile fundamentale.
Rata turism sau rata de facto se exprimă prin ecuaţia:
GxC=s
în care:
G = rata de creştere a venitului naţional, adică raportul dintre creşterea
venitului naţional (ΔY) şi venitul naţional al perioadei precedente (Y0) C =
coeficientul capitalului, adică raportul dintre investiţii (I) şi creşterea
venitul (ΔY) s = rata acumulării, adică raportul dintre investiţii (I) şi
venitul naţional (ΔY)
Cele trei ecuaţii ale ratei de creştere, folosite de către R.F. Harrod,
constituie ecuaţiile modelului sau de creştere. Cu ajutorul acestora, el încearcă să
explice evoluţia ciclului afacerilor. Astfel, după opinia lui, pentru a avea o situaţie
stabilă şi prosperitate, ar trebui ca rata de facto (G) să fie egală cu rata garantată
(Gw), iar aceasta, la rândul ei, cu rata naturală (Gn), adică:
G = Gw = Gn
În realitate, rata de facto este diferită de rata garantată, iar aceasta, de cea
naturală, adică: G ≠Gw≠Gn. În funcţie de aceste diferenţe, poate exista o stare de
boom sau o stare de recesiune. Daca rata de facto este mai mare decât rata
garantată, adică G > Gw, avem de-a face cu tendinţa de boom. Dimpotrivă,
dacă rata de facto este mai mică decât rata garantată, adică G < Gw, are loc o
tendinţă de recesiune. Această situaţie se întâmplă în condiţiile în care rata
garantată este mai mică decât rata naturală, adică Gw > Gn, întrucât, pe o perioadă
mai îndelungată de timp, limita maximă a ratei de facto este rata naturală, adică G =
Gn .
Starea de boom, în condiţiile în care G > Gw, sau de recesiune, în
condiţiile în care G < Gw, se explică prin faptul că, în situaţia în care rata
acumulării (s) este dată, unei creşteri a lui G sau Gw îi corespunde o reducere a lui
C sau Cr. Or, dacă G > Gw, atunci implicit, C < Cr, iar pe piaţă oferta de bunuri de
investiţii va fi mai mică decât cererea, ceea ce va impulsiona investiţiile.
Dimpotrivă, dacă G > Gw, atunci C < Cr, iar pe piaţă va exista un surplus de bunuri
de investiţii care va atrage o reducere a boom-ului.
Rata acumulării (s), care se presupune a fi dată, depinde, la rândul său, de
autonomia dintre cererea de capital şi oferta de capital. În timp ce prima (cererea de
capital) este determinată de rata creşterii populaţiei şi de coeficientul capitalului,
cea de a doua (oferta de capital) este dată de înclinaţia spre economii a indivizilor.
Analizând modelul creşterii economice elaborat de R.F. Harrod, se observă
că aceasta reflectă anumite legături funcţionale reale, cum ar fi cea dintre rata
acumulării şi ritmul de creştere a venitului naţional, mijlocită de coeficientul
capitalului, sau cea dintre creşterea populaţiei şi coeficientul capitalului, pe de o
parte, şi necesarul de capital, pe de altă parte.
CURSUL 5
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ DURABILĂ
5.1. Criza natural umană a dezvoltării actuale.

5.2. Dezvoltarea umană durabilă, o nouă viziune asupra
evoluţiei viitoare.
5. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ DURABILĂ
5.1. Criza natural-umană a dezvoltării contemporane
Balanţa rezultatelor activităţii umane şi a eforturilor ce se depun pentru

obţinerea lor permite aprecierea măsurii în care ceea ce se produce în diferitelor
sectoare ale economiei corespunde aspiraţiilor de viaţă normală a oamenilor.
Atunci când parametrii normali de apreciere a evoluţiei vieţii se abat de la
limitele lor naturale înseamnă că se instalează criza umană, adică înrăutăţirea
condiţiilor de viaţă pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni.
Aspecte esenţiale ale crizei natural-umane a dezvoltării, la scara economiei
mondiale, sunt analizate şi dezbătute în lucrări ştiinţifice cu caracter
interdisciplinar, precum în rapoartele către Clubul de la Roma, rapoarte ale altor
organisme ori ale societăţii civile.
Întotdeauna omul priveşte rezultatele acţiunilor pe care le întreprinde prin
prisma modului în care răspund nevoilor sale de viaţă, în ele incluzând, în mod
normal, şi un mediu natural sănătos, în măsură să ofere condiţiile corespunzătoare
tuturor generaţiilor.
Când aceste rezultate se îndepărtează de nevoile prezente şi viitoare ale
unui număr din ce în ce mai mare de oameni, într-un timp relativ îndelungat, se
produce înstrăinarea (alienarea) acestora în activitatea pe care o desfăşoară, cu
consecinţe grave asupra echilibrului înaintării, caracterului pozitiv al dezvoltării.
În aceste condiţii, se produce o criză a dezvoltării, a compatibilităţii dintre
rezultatele acesteia şi exigenţele natural-umane pe care le presupune evoluţia
firească a vieţii oamenilor în mediul ecologic.
Criza natural-umană a dezvoltării pe Pământ poate fi interpretată ca un
proces complex, profund, de accentuare la scară globală a incompatibilităţii
mediului creat de om, cu exigenţele mediului natural, a profitului în sens monetar,
cu cel social-uman, ce pune în pericol echilibrele compatibilităţii dinamice dintre
eficienţă, în sens strict economic, cu justiţia socială şi egalitatea şanselor
generaţiilor care coexistă şi se succed la viaţă, în mediul natural-uman care ne este
dat.
Astăzi, multe lucruri arată că străbatem o perioadă de tranziţie, când se pare
că ceva este pe cale de dispariţie şi altceva se află în durerile facerii. Este ca şi cum
un lucru s-ar destrăma, s-ar descompune şi s-ar epuiza, în vreme ce un altul, încă
nedefinit, s-ar ridica din ruine.
Până în prezent, în Era Modernă, omenirea a experimentat două modele de
dezvoltare: cel al economiei concurenţiale, de piaţă, bazat pe dominaţia
proprietăţii private, pe libertatea de acţiune – motivată direct de profit, în sens
bănesc, monetar – în ţările astăzi considerate dezvoltate – şi cel al economiei
planificate centralizat, bazată pe dominaţia proprietăţii publice, alegerea de către
stat a căilor de alocare a resurselor – motivată de asigurarea justiţiei sociale în
cadrul colectivităţii – în fostele ţări comuniste.
În timp ce primul model se află încă în viaţă, cel de-al doilea s-a prăbuşit
din cauza ineficienţei economice directe şi a nivelului de trai scăzut pentru
majoritatea populaţiei. Astfel, a început un proces de tranziţie spre o nouă societate
şi economie care, în liniile lor generale, întruchipează trăsăturile civilizaţiei şi
activităţii din ţările astăzi dezvoltate.
Într-o asemenea situaţie mondială, când sistemele socio-economice
existente se prăbuşesc sau se află în pragul de a se transforma radical în perspectiva
trecerii la o nouă societate, este de neînţeles, după opinia lui David C. Korten, de ce
liderii noştri nu sunt în stare să depăşească faza în care îşi acuză oponenţii politici
şi promovează aceleaşi vechi soluţii inutile, cum sunt: accelerarea creşterii
economice prin liberalizare, reducerea impozitului, înlăturarea serviciilor
comerciale, acordarea mai multor stimulente şi subvenţii pentru industrie, obligarea
beneficiarilor de alocaţii sociale să muncească, angajarea mai multor poliţişti şi
construirea mai multor închisori9.
Până în prezent, dezvoltarea a fost subordonată preponderent profitului
bănesc, pentru cei care se numesc întreprinzători; acum, criza natural-umană a unui
asemenea tip de progres economic pune în evidenţă faptul că ea trebuie regândită,
în sensul de a fi centrată pe oameni, astfel încât aceştia, împreună cu colectivităţile
în care trăiesc, să poată controla utilizarea resurselor, în beneficiul lor prezent şi
viitor.
Tensiunea tot mai puternică care există între natura noastră spiritual-umană
şi mediul economic pe care se bazează viaţa economică şi socială demonstrează că
dezvoltarea de până acum, susţinută cu putere de Banca Mondială şi Fondul
Monetar Internaţional, de administraţiile ţărilor actualmente cu economie modernă
nu poate fi absolutizată şi permanentizată.
În aceste condiţii, cauzele crizei natural-umane a dezvoltării de până acum
nu trebuie căutate printre săracii lumii, ci în ţările care stabilesc standardele
mondiale ale extravaganţei risipitoare ce domină politicile globale care îndreaptă
lumea noastră spre autodistrugere socială şi ecologică.
Criza natural-umană a dezvoltării pe care o trăim este însoţită, aşadar, de
un proces de globalizare a activităţilor economice, sub comanda şi controlul
corporaţiilor mari şi instituţiilor financiar-monetare ale lumii şi tot mai departe de
controlul democraţiilor noastre, de controlul colectivităţii umane.
Analiza cauzelor crizei natural-umane a dezvoltării ne ajută să înţelegem că
un sistem economic rămâne viabil doar atâta timp cât societatea are mecanismele
de contracarare a abuzurilor, fie ale statului democratic, fie ale pieţei concurenţiale.
Eficienţa pieţei concurenţiale şi legitimitatea ei pot fi un factor de progres
economic şi social-uman numai atunci când: concurenţa locală are la bază reguli
adoptate democratic, fără influenţa puterii financiare; există o moralitate a pieţei; o
serie de bunuri, cum sunt investiţiile pentru cercetarea ştiinţifică fundamentală,
siguranţa publică şi justiţie, învăţământul public şi apărarea naţională nu sunt
furnizate pe piaţă; cel ce fabrică, comercializează şi consumă bunurile suportă în
întregime costul lor total, fiind eliminate posibilităţile de externalizare a costurilor
sociale şi ecologice; guvernele au forţa şi mecanismele de a restabili în orice
moment justiţia socială pe care forţele pieţei o erodează mereu, de a stabili nevoile
de viaţă normală, pentru asigurarea justiţiei sociale; se asigură compatibilitatea
mediului creat de om cu exigenţele mediului natural, pentru păstrarea vie a
egalităţii şanselor generaţiilor care coexistă şi se succed la viaţă pe Pământ.
Pentru ca acţiunea oamenilor, la scară globală, să poată realiza noua
alternativă a dezvoltării economice, este necesar să fie respectate principiile care
constituie pilonii înaintării noastre într-un viitor comun, în care omul şi nevoile
sale de viaţă normală să fie singurul judecător, astfel:
♦ Principiile asigurării egalităţii şanselor generaţiilor viitoare, expresie
a dreptului de proprietate al acestora faţă de bunurile existente. Respectarea acestui
principiu, în viziunea mediului natural de reproducere, presupune ca resursele
epuizabile folosite să nu depăşească capacitatea omului de a le înlocui, intrările
poluante în mediul natural să nu depăşească capacitatea acestuia de asimilare şi
neutralizare.
♦ Principiul politicii inegalităţii economico-sociale, expresie a dreptului
de a asigura generaţiilor prezente şi viitoare cele trebuincioase unei vieţi sănătoase,
sigure, împlinite şi productive, în dependenţă de deosebirile reale ce rezultă din
contribuţiile individuale şi sociale.
Corespunzător acestui principiu, este firesc ca, la contribuţii mai
importante la dezvoltarea economic-socială, să se primească mai mult, dar în
limitele exigenţelor pe care le presupune trăirea unei vieţi normale, altfel există
pericolul să nu fie satisfăcute nevoile vitale ale fiecăruia, să fie defavorizate şansele
generaţiilor viitoare, iar distribuirea puterii economice şi sociale să destabilizeze
echilibrul înaintării.
♦ Principiul diversităţii vieţii biologice şi spiritual-culturale, expresie a
respectării şi întreţinerii potenţialului de dezvoltare, a participării noastre la
procesul evolutiv, corespunzător exigenţelor distrugerii creatoare, formulate cu
mult timp în urmă de J. Schumpeter.
♦ Principiul suveranităţii populaţiei, expresie a dreptului oamenilor de a
decide în legătură cu folosirea resurselor de care dispun, corespunzător aspiraţiilor
de a trăi o viaţă normală, astfel încât consecinţele deciziilor să fie suportate de cei
ce le-au luat.
♦ Principiul responsabilităţii reciproce, expresie a obligaţiei celor care
deţin sursele ecologice de a le administra în interesul generaţiilor viitoare, iar a
celor care posedă cunoştinţe speciale, de a le împărtăşi celor care ar putea să
beneficieze de ele.
În unitatea lor, aceste principii ale dezvoltării economiei creează condiţiile
pentru a construi o societate bazată pe globalizarea descentralizată, dar capabilă să
distribuie echitabil atât puterea, cât şi responsabilitatea. Această unitate de principii
trebuie să creeze noi locuri de muncă şi să încurajeze viaţa biologică şi spirituală, în
toată diversitatea ei, să împiedice externalitatea inechitabilă a costurilor sociale şi
ecologice, dar şi să le internaţionalizeze ideile, cunoaşterea, arta, ospitalitatea,
călătoriile etc., concomitent cu asigurarea unui control considerabil asupra vieţii
economice şi sociale a colectivităţii.
Depăşirea crizei natural-umane a dezvoltării este un proces complex, de
durată, deosebit de dificil, care presupune o perioadă de tranziţie spre o nouă
societate, al cărui succes se află în: speranţa comună a oamenilor de a trăi mai bine,
în pace şi prietenie, în respectul pentru valorile fundamentale ale vieţii şi naturii, în
egalitatea şanselor ce trebuie asigurată pentru toate generaţiile care există şi se
succed pe planeta Pământ.
Format într-o perioadă de aproximativ 500 de ani, actualul mod de a
produce şi consuma bunurile a adus imense avantaje, însă a avut o serie de erori
umane ce au însoţit cunoaşterea, ca şi aplicarea rezultatelor ei în viaţa economică,
socială şi politică a colectivităţilor umane.
În ansamblul lor, erorile acţiunii umane se află la baza diminuării treptate a
perspectivei alocării şi utilizării resurselor rare, mărind costurile de oportunitate ale
echilibrului economic şi creând premise certe pentru dezechilibrarea balanţei
progresului, în dauna exigenţelor social-umane şi ecologice impuse de egalitatea
şanselor generaţiilor.
O asemenea dezvoltare, neavând viitor, nu poate avea nici prezent pentru
colectivităţile umane, fiind în permanenţă bombardată de efectele conjugate ale
limitelor progresului.
5.2. Dezvoltarea umană-durabilă – o nouă viziune asupra dezvoltării

viitoare
Primele lucrări privind teoria şi practica dezvoltării durabile au apărut la

scară planetară, globală, dat fiind faptul că la acest nivel s-au putut constata mai
vizibil efectele negative conjugate ale dezvoltării omenirii de până acum. Desigur,
aceasta nu înseamnă că, la nivel naţional, diferite ţări ale lumii nu au creat o serie
de elemente cu caracter juridic, economic-financiar şi educaţional care constituie
prezentul pentru viitorul dezvoltării durabile.
Începând cu anul 1972, când a avut loc Conferinţa asupra mediului de la
Stockholm şi până în prezent, au fost identificate peste 60 de interpretări ale
conceptului de dezvoltare în noua viziune a interdependenţelor dintre problemele
mediului înconjurător, bunăstării generale şi procesului creşterii economice. Aria
acestor interpretări se înscrie între două limite extreme: cea a primului raport al
Clubului de la Roma – unde se propune stoparea creşterii economice – şi cea a
verzilor, care absolutizează rolul mediului natural.
În raportul Brundtland, intitulat Viitorul nostru comun, prezentat la
Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro în iunie 1992, dezvoltarea durabilă
este concepută în viziunea concilierii dintre economie şi mediul înconjurător pe o
nouă cale de dezvoltare, care să susţină progresul uman, nu numai în câteva locuri
şi pentru câţiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat
Punctul de vedere larg acceptat este de dezvoltare durabilă sau viabilă,
sustenabilă, în cadrul căreia se urmăreşte interacţiunea compatibilităţii a patru
sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic, astfel încât să se asigure
satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Pentru realizarea condiţiei de
compatibilitate a celor patru sisteme care se interacţionează, strategia dezvoltării
durabile include, ca un element esenţial, indispensabil, simultaneitatea progresului
în toate cele patru dimensiuni.
Viziunea strategiilor privind dezvoltarea durabilă porneşte de la înţelegerea
faptului că economia unei ţări, ca şi a tuturor ţărilor, înseamnă mai mult decât suma
părţilor componente, că modificările profunde, într-un subsistem sau altul
antrenează schimbări de ansamblu profunde, în virtutea interdependenţelor
dinamice existente între componentele acesteia.
În această viziune, factorii care se interinfluenţează în procesul dezvoltării
sunt: populaţia; resursele naturale; mediul natural; producţia agricolă; producţia
industrială; poluarea.
Strategia dezvoltării durabile îşi propune să găsească criteriile cele mai
adecvate de optimizare a raportului nevoie-resurse, obiective de atins, mijloace
necesare, pe baza compatibilităţii lor reciproce, în timp şi spaţiu. Este vorba de a
concepe şi realiza un asemenea mediu economic care, prin intrările şi ieşirile sale,
să se afle într-o compatibilitate directă, dinamică, cu mediul natural, dar şi cu
nevoile şi cu interesele prezente şi viitoare ale generaţiilor care coexistă şi se
succed la dezvoltare.
De aici decurge că dezvoltarea durabilă este definită de o dimensiune
naturală (în sensul că există numai atâta vreme cât mediul creat de om este
compatibil cu mediul natural); de o dimensiune social-umană (în sensul că toate
ieşirile din mediul creat de om trebuie să răspunsă direct nevoilor şi intereselor
prezente şi viitoare ale generaţiilor care coexistă şi se succed); de dimensiunea
naţional-statală, regională şi mondială (în sensul compatibilităţii criteriilor de
optimizare, atât pe plan naţional, cât şi la nivel regional sau global, mondial).
Aşadar, conceptul de dezvoltare durabilă, ca şi strategia sa de realizare, pun
problema omului şi, în general, a colectivităţii umane din perspectivele timpului şi
spaţiului; de aceea, apreciem că este mai potrivit să i se spună dezvoltare umană-
durabilă.
Asemenea perspective, pe care trebuie să le integreze dezvoltarea umană-
durabilă, depind: de cultura omului, de experienţa sa din trecut, de actualitatea şi
dificultatea problemelor cu care se confruntă la fiecare nivel, de gradul de
dezvoltare şi încorporare a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, de strategiile naţionale şi
internaţionale de dezvoltare, de responsabilitatea cu care îşi asumă libertăţile
natural-umane şi sociale. Fără să neglijeze aspectele concrete ale vieţii de zi cu zi,
dezvoltarea umană durabilă, prin abordarea interdependentă a celor cinci probleme
cu care se confruntă actualele strategii de dezvoltare, încearcă să conceapă scenarii
de viitor, în cadrul cărora prezentul să-şi găsească un loc din ce în ce mai bun şi
mai sigur.
Comparativ cu dezvoltarea de până acum, viziunea dezvoltării umane-
durabile integrează următoarele exigenţe majore, la nivelul tuturor economiilor
naţionale şi ale sistemului global al economiei mondiale:
a) un comportament fundamental, revizuit esenţial, ca modalitate
directă de luptă cu restricţiile obiective şi subiective ale dezvoltării şi de
colaborare cu mediul natural;
b) îmbunătăţirea substanţială, în termeni absoluţi şi relativi, a
dezvoltării din ţările în curs de dezvoltare, în raport cu statele
dezvoltate economic ale lumii;
c) planificarea strategică, cu elemente specifice şi comune, aflate în
compatibilitate directă, atât în plan naţional, cât şi internaţional;
d) atingerea unei stări raţionale şi durabile de echilibru prin
schimbarea fundamentală a valorilor şi obiectivelor, la nivel individual,
naţional şi mondial;
e) trecerea la realizarea unei dezvoltări durabile, în condiţiile
tradiţiilor, educaţiei şi activităţilor curente, ale intereselor imediate,
ceea ce face transformarea (tranziţia) disputată şi lentă, succesul fiind
asigurat de reala înţelegere a condiţiei umane, în acest context de
schimbări radicale;
e) prin trecerea la dezvoltarea umană-durabilă noi sperăm să realizăm, nu
dacă vrem, ci, cum putem crea prin acest proces complex şi de durată un
prezent pentru un viitor din ce în ce mai sigur;
f) în acest proces fundamental este esenţial ca ştiinţa să ajute omul să se
cerceteze pe sine – sun aspectul obiectivelor şi valorilor sale – tot la fel
pe cât doreşte să cerceteze lumea pe care vrea să o schimbe;
h) în acest proces complex, de mare întindere şi dificultate, cheia problemei
dezvoltării umane-durabile nu este numai pentru a supravieţui specia
umană, ci chiar mai mult, dacă poate supravieţui fără a cădea într-o
stare de exigenţă lipsită de valoare .
Rezultă că dezvoltarea umană-durabilă (sustainable development) este un
gen nou de strategie umană ce răspunde necesităţilor prezentului, fără a
compromite posibilităţile de satisfacere a trebuinţelor generaţiilor viitoare.
În esenţă, dezvoltarea umană-durabilă este definită de următoarele
elemente mai importante:
- compatibilitatea permanentă şi sigură a mediului creat de om cu mediul
natural;
- egalitatea şanselor generaţiilor care coexistă şi se succed în timp şi
spaţiu;
- interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii,
ca scop al dezvoltării durabile, a securităţii ecologice în locul maximizării
profitului;
- mutarea centrului de greutate în asigurarea bunăstării generale, ca
urmare a interdependenţei tot mai puternice, în plan geoeconomic şi ecologic;
- capitalul ecologic (natural) se află în interdependenţă şi se integrează
organic cu capitalul uman (cultural), în cadrul unei strategii globale ce îşi
redefineşte obiectivele economice şi sociale şi îşi extinde orizontul de cuprindere în
timp şi spaţiu;
- - pornind de la necesitatea realizării acestor componente, noua strategie
a dezvoltării durabile îşi propune să surprindă: schimbarea tipului de creştere
economică; controlul poluării; crearea unui cadru instituţional şi legislativ adecvat
lor şi eficace; sistemul educaţional în măsură să anticipeze şi să aprofundeze
cunoaşterea instrumentelor economice care să prevină, să protejeze şi să asigure
resursele rare; sistemul de indicatori specifici după care se apreciază necesitatea
dezvoltării şi vieţii oamenilor.
Dezvoltarea durabilă necesită strategii pe orizonturi scurte şi medii,
glisante însă pe termen lung, în perspectiva a 20-25 de ani. În acest sens, sunt
necesare politici la nivel regional, internaţional şi planetar, la nivel de stat şi la
nivel de firmă, cu obiective comparabile în timp şi spaţiu, pe baza unor criterii ce
decurg din îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă normală a oamenilor. Concomitent cu
fundamentarea acestor politici, este esenţial ca, la fiecare nivel, să funcţioneze o
sumă de mijloace de reglementare, cu caracter economic, juridic şi informaţional,
care să asigure înfăptuirea obiectivelor propuse.
În vederea evaluării mijloacelor de acţiune, sunt necesare criterii de
eficienţă economică şi socială, ecologică, echitate, fezabilitate, acceptabilitate şi
compatibilitate instituţională.
Problema strategică a dezvoltării umane-durabile se pune la orice nivel al
societăţii, cu obiective clare de atins, cu criterii de apreciere şi indicatori de măsură,
cu mecanisme de susţinere – juridice, economice şi spirituale-culturale – cu
managementul ecologic al proceselor, pe fiecare ciclu de viaţă, ca şi cu auditul
ecologic necesar, cu dezvoltarea unor tehnologii curate care să atingă zero defecte
etc.
Atât teoria, cât şi practica dezvoltării umane-durabile trebuie să se bazeze
pe compatibilitatea politicilor de asigurare a calităţii rezultatelor activităţii umane
cu politicile de protejare a mediului înconjurător, pe evitarea unor riscuri majore în
desfăşurarea activităţilor umane, pe elaborarea unei carte a afacerilor în această
viziune.
Carta afacerilor în viziunea dezvoltării umane-durabile trebuie să
conţină principii de urmat, de la costurile producţiei până la veniturile obţinute,
împreună cu managementul educaţional necesar, atât pentru cei ce produc, cât şi
pentru cei ce distribuie şi utilizează produsele şi serviciile necesare vieţii
oamenilor.
Trecerea la dezvoltarea umană-durabilă marchează intrarea omenirii în era
mediului înconjurător, în care riscurile dezvoltării trebuie diminuate tot mai
puternic sau chiar înlăturate. Această eră va fi sau nu va fi, era responsabilităţii
practice pentru viaţa natural-umană, privită ca întreg funcţional.
Pentru aceasta, viziunea dezvoltării umane-durabile îşi propune, mai întâi,
să modifice modul în care oamenii percep o serie de elemente ale vieţii pe care o
trăiesc. Prin educaţie, cultură şi ştiinţă, oamenii pot depăşi un prag perceptual care
îi determină să observe, să judece şi să acţioneze pe termen lung. În felul acesta,
omenirea se poate îndrepta spre o nouă frontieră morală, care demonstrează că
problema dezvoltării trebuie privită în interdependenţă în spaţiu şi timp.
Depăşirea unui prag perceptual are ca premisă indispensabilă informarea,
astfel încât comunităţile umane să-şi dea seama de ameninţările care planează
asupra lor, înainte ca astfel de catastrofe să se producă.
Dezvoltarea umană-durabilă implică organic ameliorarea mediului
înconjurător.
Dezvoltarea umană-durabilă trebuie să stea la baza construirii unei societăţi
viabile, care să-şi satisfacă nevoile fără a pune în pericol perspectivele generaţiilor
viitoare. Este vorba deci de aşezarea la baza dezvoltării umane-durabile a unui
concept profund moral – echitatea între generaţii.
Dezvoltarea umană-durabilă presupune un nou cod de valori, care să se
realizeze în cadrul unui proces general de tranziţie spre o societate viabilă, în cadrul
căreia oamenii pot fi atraşi de noi moduri de a-şi orândui viaţa şi, în aceeaşi
măsură, mânaţi de recunoaşterea a ceea ce s-ar întâmpla dacă nu-şi schimbă mediul
de viaţă.
Pilonii de rezistenţă a acestui cod natural-uman sunt formaţi din două
valori fundamentale ale tranziţiei prin viaţa umană: raţionalitatea şi speranţa.
Valoarea raţionalităţii îşi are rădăcinile în lupta necurmată a omului cu
limitele resurselor de care dispune, inclusiv cu cele ale timpului tranziţiei prin viaţa
umană la nivel individual-uman, în condiţii de incertitudine. În aceste condiţii,
criteriul suprem pentru alegerile pe care le facem este cel al raţionalităţii.
Valoarea speranţei decurge din consecinţele acţiunii legii coexistenţei şi
succesiunii generaţiilor umane în condiţiile nevoii de împlinire a vieţii trăite
individual şi social.
Măsurarea progresului economic şi social, în viziunea dezvoltării
umane-durabile, presupune un alt sistem de criterii şi indicatori, care să ţină seama
de faptul că PIB/locuitor nu va mai putea exprima singur bunăstarea umană,
deoarece piaţa apreciază eficienţa – ea nu are organe pentru a auzi, a simţi sau a
mirosi nici justeţea, nici viabilitatea.
Analizând lumea în care trăim, din punct de vedere economic şi
ecologic, studiile întreprinse constată următoarele două opinii contradictorii:
a) potrivit indicatorilor economici cu care se apreciază până acum
starea de sănătate a economiei mondiale, lumea se află într-o stare rezonabilă,
bună şi previziunile economice pe termen lung sunt promiţătoare. Economiştii cred
că tehnologiile avansate pot depăşi orice limită.
b) potrivit indicatorilor care măsoară starea de sănătate a mediului
ambiant, fiecare indicator major arată o deteriorare a sistemelor naturale: păşunile
îşi micşorează suprafeţele, deserturile se extind, pământurile arabile îşi pierd
humusurile, stratul de ozon stratosferic devine tot mai subţire, poluarea aerului
atinge niveluri care ameninţă sănătatea oamenilor în sute de oraşe, iar degradările
produse de ploile acide se pot vedea pe orice continent
Diferenţele dintre cele două puncte de vedere asupra lumii apar şi mai
pregnant, dacă facem o comparaţie între principalii indicatori economici şi
ecologici ai lumii în care trăim (vezi tabelul).
Cum este posibil ca un set important de indicatori ai vieţii noastre să fie
consecvent pozitiv, iar un alt set de indicatori importanţi ai vieţii noastre să fie
consecvent negativ?
O explicaţie ar fi că măsurarea progresului prin indicatori economici de
până acum nu ia în considerare datoriile pe care dezvoltarea economică le are faţă
de mediul natural.
Această situaţie contradictorie cu privire la evoluţia lumii în care trăim
ridică problema unei noi modalităţi de măsurare a progresului. Avem în vedere:
indexul dezvoltării umane (Human Development Index – HDI) propus de ONU;
indexul de prosperitate economică viabilă (Index or Sustainable Economic
Welfare – ISEW) propus de Herman Daly şi teologul John Cobb şi consumul de
cereale pe locuitor.
Cercetări româneşti recente au ajuns la concluzia că dezvoltarea umană-
durabilă poate fi exprimată printr-un sistem de indicatori cuprinzând trei grupuri de
parametri: a) indicatori ai durabilităţii economice; b) indicatori ai durabilităţii
sociale; c) indicatori ai durabilităţii mediului natural. Acest sistem poate măsura, pe
de o parte, amploarea procesului de dezvoltare durabilă ce se realizează în fiecare
ţară, iar pe de altă parte, permite comparaţii internaţionale în privinţa gradului
(nivelului) dezvoltării umane durabile.
Indexul dezvoltării umane (HDI) este format din trei indicatori: longevitate,
cunoştinţe şi control al resurselor necesare pentru o viaţă decentă. Pentru
longevitate se propune speranţa medie de viaţă, pentru cunoştinţe – cifrele de
şcolarizare, iar pentru controlul resurselor – produsul intern brut (PIB) pe locuitor.
Se consideră că HDI, ca indicator complex de măsurare a progresului, nu
spune nimic despre degradarea mediului ambiant. Ca urmare, el poate cunoaşte o
îmbunătăţirea pe termen lung, când, de fapt, se înregistrează o înrăutăţire a
condiţiilor de mediu natural.
Principalii indicatori economici şi ecologici globali
Indicatori Observaţii
economici
Produsul mondial brut Producţia globală de bunuri şi servicii a totalizat aproximativ 2 x 107
milioane dolari în 1990, crescând faţă de 1980, când valoarea ei a fost de
1,5 x 107 milioane dolari (dolari cu valoare constantă la nivelul anului
1990).
Comerţul internaţional Exporturile mondiale ale tuturor bunurilor – agricole, industriale şi
minerale – au crescut cu 4% în timpul decadei '80, ajungând la mai mult de
3x10,6 milioane dolari în 1990.
Preţul acţiunilor Un indicator-cheie al încrederii investitorului este preţul acţiunilor. La
bursele din New York şi Tokyo aceste preţuri au urcat la înălţimi
nemaiîntâlnite până acum, la sfârşitul anului 1989 şi începutul anului
1990.
Angajarea forţei Într-un an tipic, creşterea economiei globale creează milioane de locuri de
de muncă muncă, dar, din păcate, crearea locurilor de muncă se află cu mult în urma
numărului persoanelor care intră pentru prima dată în sfera forţei de
muncă.
Pădurile În fiecare an, suprafaţa împădurită a pământului se micşorează cu aproape
17 mii ha, deci aproape egală cu cea a Austriei. Pădurile sunt tăiate pentru
obţinerea de noi suprafeţe agricole. Producerea de cherestea şi lemn de foc
depăşeşte capacitatea naturală de regenerare a pădurilor, iar poluarea
atmosferei şi ploile acide devin tot mai distrugătoare pe fiecare continent.
Pământul Pierderile de pământ vegetal din terenurile agricole sunt estimate la 24

mld. tone, aproape jumătate din pământul destinat culturii grâului din
Austria. Degradarea pământurilor este un fenomen care se întâlneşte în
toate ţările Lumii a treia, în America de Nord şi Australia.
Clima Cantitatea de bioxid de carbon, principalul gaz din atmosferă responsabil
pentru efectul de seră, se află într-o continuă creştere, cu 0,4%/an, din
cauza arderii combustibililor din anii '80 ar putea să fie depăşite, cu valori
maxime ale temperaturii, de verile anilor '90.
Calitatea apei Poluarea atmosferei a atins valori periculoase pentru sănătatea oamenilor în
sute de oraşe ale lumii, precum şi pentru recoltele agricole, în nenumărate
regiuni ale Pământului. Progresul realizat de reducerea contaminării
biologice a apei de băut în unele ţări ale Lumii a treia a fost mai mult decât
anihilat de răspândirea contaminării chimice la nivelul pânzelor freatice de
apă şi, deci, a alimentării lor cu apă din puţuri, atât în ţările industriale, cât
şi în cele în curs de dezvoltare.
Viaţa plantelor şi Pe măsură ce numărul oamenilor care locuiesc pe această planetă creşte,
animalelor numărul speciilor de plante şi de animale se reduce continuu. Distrugerea
habitatului şi poluarea mediului ambiant au ca rezultat reducerea
diversităţii biologice a planetei. Creşterile de temperatură şi deteriorarea
stratului de ozon pot conduce, de asemenea, la creşterea pierderilor în
viitor.
Indexul de prosperitate economică viabilă (ISEW) se consideră a fi cel

mai cuprinzător indicator al mediului de trai la ora actuală, deoarece el măsoară
atât consumul mediu, cât şi distribuţia degradării mediului ambiant. Folosirea
acestui indicator presupune informaţii cât mai exacte şi cuprinzătoare cu privire la
calitatea mediului natural.
Consumul de cereale pe locuitor este un indicator relevant pentru nivelul
de trai în ţările cu venituri mici, deoarece producţia de cereale este un barometru
mai sensibil la degradarea mediului natural decât este venitul.
Era pe care a parcurs-o omenirea până în prezent este aceea a unei
economii mondiale neviabile din punctul de vedere al mediului ambiant, bazată pe
fenomenele de creştere nelimitată. Noua eră în care va trebui să intre omenirea va
avea ca numitor comun o singură idee fundamentală: satisfacerea nevoilor
generaţiei actuale, fără a compromite potenţialul viitoarelor generaţii de a-şi
satisface nevoile.
Era ecologică, care va trebui să se instaleze în evoluţia lumii, va trebui să
înceapă cu proiectarea unui sistem energetic viabil, care să apeleze la energia
solară – ca o sursă regenerabilă care, probabil, îşi va pune amprenta asupra
modelului economic al viitorului, aceasta fiind după unii specialişti, economia
solară.
Trecerea la era ecologică a dezvoltării durabile va însemna şi reciclarea
materialelor, reducerea drastică a deşeurilor, schimbarea produselor şi reacţiei
oamenilor, renunţarea la risipă – ca elemente componente ale strategiei uşoare –
apropiindu-se astfel de scopul final al asigurării vieţii, după cum afirma E.F.
Schumacher, maximum de bunăstare cu minimum de consum.
În viziunea dezvoltării durabile se integrează organic şi strategia regândirii
transportului urban, ţinând seama că tehnologia poate deveni un bun servitor, dar
un rău stăpân, dacă nu este concepută într-o compatibilitate directă cu nevoile de
viaţă ale oamenilor, într-un mediu natural sănătos.
Alături de revoluţia tehnologiilor în infrastructură, este esenţial să se
realizeze un nou mod de concepte urbanizarea, astfel încât oraşele să fie create
pentru oameni, toate acestea presupunând de fapt revizuirea de fond a politicilor de
până acum. În strânsă legătură cu aceste componente, dezvoltarea durabilă mai
presupune şi trecerea la exploatarea regenerativă a pădurilor.
Realizarea noii ere a dezvoltării umane-durabile presupune un nou set de
valori şi principii care să aibă ca obiectiv prosperitatea şi protecţia generaţiilor
viitoare.
Pe fondul unor elemente comune, strategia dezvoltării umane-durabile
devine operaţională prin politici naţionale adecvate, în măsură să favorizeze
compatibilitatea sistemelor ce se interacţionează în timp şi spaţiu, colaborarea şi
cooperarea cu caracter regional, internaţional şi mondial.
Plasând fiinţa umană în cadrul priorităţilor, dezvoltarea durabilă nu
constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru a umaniza progresul economic şi
social, pentru a-i distribui cât mai echitabil efectele asupra generaţiilor care
coexistă şi se succed la viaţă.
Strategia dezvoltării umane-durabile trebuie abordată ţinând seama
de marile decalaje existente astăzi în lume, de împărţirea în ţări dezvoltate şi
ţări slab dezvoltate, ţări bogate şi ţări sărace, ţări producătoare de arme
nucleare antiecologice şi antiumane şi ţări fără nici o capacitate de apărare
etc. Obiectivul final al strategiei dezvoltării durabile este acelaşi pentru toate ţările,
dar problemele concrete diferă de la o ţară la alta.
În cadrul acestui proces, relativ îndelungat, vor apărea, pe lângă factorii
favorabili – naţionali şi internaţionali – şi factori frenatori, atât în ţările
dezvoltate, cât şi în ţările slab dezvoltate; esenţial este însă să existe o voinţă
comună şi puternică pentru realizarea unicului obiectiv final, în faţa căruia toţi
oamenii sunt egali de la natură.
Apărută iniţial ca un concept global, dezvoltarea umană-durabilă şi-a
amplificat aria de cuprindere asupra unei mari varietăţi de domenii, orientate pe
probleme şi politici macro şi mezoeconomice, cum ar fi cele referitoare la
dezvoltarea durabilă a industriei, agriculturii, turismului, transporturilor, aşezărilor
umane etc.
O direcţie nouă a cererii şi strategiei dezvoltării umane-durabile naţionale o
constituie componenţa spaţială (teritorială, regională) a acesteia, care pune în
corelaţie cel puţin trei segmente: externalităţile spaţiale (pozitive şi/sau negative)
ale unei operaţiuni economice (de exemplu, dezvoltarea infrastructurilor produce
externalităţi pozitive, prin sporirea posibilităţilor de deplasare în zona respectivă, şi
externalităţi negative, prin creşterea gradului de poluare, zgomot, accidente,
deteriorarea peisajului natural ş.a.; modul de utilizare a terenurilor dintr-o zonă;
dezvoltarea teritorială specifică.
În acelaşi timp, strategia dezvoltării durabile, într-o viziune nouă,
presupune realizarea pe un plan superior a unor corelaţii tot mai puternice între
dimensiunile sale, cum sunt: economică, ecologică, demografică, spiritual-
culturală, militară etc.
Pornind de la asemenea componente, se face distincţie între: dezvoltarea
umană-durabilă (atunci când se îmbunătăţesc toate funcţiile bunăstării, fără a
permite declinul nici uneia dintre ele), şi dezvoltarea umană durabilă slabă sau
fragilă (care poate conduce la o creştere a bunăstării la nivel naţional, dar funcţiile
bunăstării generale se substituie şi se compensează între zonele ţării); între
dezvoltarea interioară (este dezvoltare durabilă puternică sau fragilă în cadrul unei
zone date) şi dezvoltarea durabilă exterioară (ca dezvoltare durabilă puternică sau
fragilă în zonele adiacente şi reflectând caracterul deschis al sistemelor spaţiale).
Realizarea dezvoltării durabile, simultan în plan social-economic şi spaţial,
reclamă asigurarea compatibilităţii dintre mobilitatea spaţială a activităţilor
economice şi sociale, a bunurilor şi persoanelor, fără a dăuna vieţii, asigurând
tuturor indivizilor accesul la serviciile necesare dezvoltării omului ca împlinire a
beneficiilor pe care le aduce aplicarea cuceririlor cunoaşterii pentru asigurarea
vieţii natural-umane.
Pentru succesul noii ere a dezvoltării ecologice, pe lângă construirea
strategiilor naţionale bazate pe resursele şi nevoile proprii, sunt deosebit de
importante strategiilor cu caracter regional, internaţional şi chiar mondial, care să
ţină seama nu numai de globalizarea dezvoltării durabile, ci şi de faptul că este
imperios necesar să se redistribuie eforturile şi după amploarea şi intensitatea cu
care au fost provocate daune progresului şi mediului natural de diferitele state ale
lumii.
Noua viziune a dezvoltării umane durabile va trebui să însemne strategii
noi de distribuire mai echitabilă a veniturilor şi bogăţiilor la nivelul ţărilor lumii, o
ordine socială superioară – care este interesată de viaţa generaţiilor viitoare la fel
de mult ca şi de cea a generaţiilor prezente şi care se concentrează mai mult asupra
sănătăţii planetei şi a oamenilor decât asupra acumulării materiale şi a puterii
militare.
La baza noii ordini sociale pe care o impune dezvoltarea umană-durabilă,
specialiştii aşează opt principii de bază: revigorarea creşterii economice; o nouă
calitate în creşterea economică; conservarea şi dezvoltarea bazei de resurse;
asigurarea menţinerii nivelului dezvoltării populaţiei; reorientarea tehnologiei şi
controlul asupra riscurilor; integrarea mediului şi a proceselor economice în actul
decizional; reforma relaţiilor economice internaţionale
CURSUL 6 Fluctuaţiile activităţii economice.
6.1 Ciclicitatea – caracteristică a evoluţiei activităţii economice;
6.2 Diversitatea ciclurilor economice;
6.3 Cauzele evoluţiei ciclice pe termen mediu;
6.4 Politici economice anticiclice
CURSUL 6 FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
Evoluţia principalelor laturi şi indicatori ai activităţii economice la nivel

micro, mezo şi macroeconomic permite constatarea că, în unele perioade, se
înregistrează creşteri, în altele stagnări sau chiar reduceri; periodic, activitatea
economică de ansamblu sau de ramură poate cunoaşte chiar situaţii dificile, având
forma unor crize.
6.1 Ciclicitatea - caracteristică a evoluţiei activităţii economice
Privită în timp, din perspectivă dinamică, activitatea economică nu are o

evoluţie uniformă, liniară, ci fluctuantă. În viaţa reală se constată - iar prin
generalizare - teoria economică a conceptualizat mai multe tipuri de fluctuaţii:
sezoniere, accidentale (întâmplătoare) şi ciclice.
Sub incidenţa unor factori naturali-climaterici, volumul producţiei, al ocupării,

al activităţii economice în general cunoaşte fluctuaţii pe parcursul unui an în agricultură,
construcţii, turism, în unele subramuri ale industriei etc. Variaţii sezoniere ale activităţii
economice se datorează şi unor împrejurări sociale (obiceiuri şi tradiţii, sărbători
religioase sau laice ş.a.). Astfel, datele statistice evidenţiază că, în perioadele care
premerg importante sărbători religioase sau laice creşte volumul vânzărilor, producţiei
industriale şi transporturilor, se îmbunătăţeşte gradul de ocupare şi folosire a factorilor de
producţie. Ulterior acestor evenimente au loc, pentru perioade mai mari sau mai mici,
reduceri ale desfacerilor şi producţiei, ale gradului de ocupare etc. Fluctuaţiile sezoniere
se explică prin influenţa factorilor naturali, psihologici şi prin preferinţele
consumatorilor, care au evoluţii specifice pe parcursul unui an, reproducându-se cu o
anumită regularitate de la un an la altul. Pentru unele activităţi, fluctuaţiile sezoniere şi
dinamica lor au la bază evoluţia fluctuantă, ciclică a ofertei, iar pentru altele, ele ţin în
special de fluctuaţia şi ciclicitatea cererii, a factorilor (condiţiilor) ce o determină.
Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale, sunt determinate de factori aleatori sau
de evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente sociale şi politice deosebite,
decizii neaşteptate ale unor agenţi economici, o anumită stare de spirit a populaţiei etc.
Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea

activităţii economice, de interdependenţele dintre părţile sale. Se poate spune că ele
ţin de mecanismele prin care se realizează reglarea şi corelarea unor componente
ale activităţii economice (atât economia reală cât şi cea nominal-simbolică) aflate
în interdependenţă. Sunt fluctuaţii agregate şi se reproduc cu o anumită
regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte. Asemenea
fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului al XIX-lea, iar prin
cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune şi
contracţie a afacerilor, a activităţii economice în general, se derulează cu o
anumită regularitate în timp.
Analiza modernă a evoluţiei ciclice a activităţii economice este realizată în
mod sintetic de către Joseph Schumpeter în lucrarea Business Cycles (1939) prin
valorificarea şi aprofundarea lucrărilor şi tezelor unor economişti precum K. Marx,
C. Juglar, J. Kitchin, N. Kondratiev ş.a.
În caracterizarea ciclicităţii, ca formă de mişcare a activităţii economice, se
porneşte de la succesiunea şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei
(numite faze ale ciclului) care seamănă, în linii generale, de la un ciclu la altul; în
fiecare fază, starea şi performanţele agregate ale economiei (ritmul PIB, al
producţiei industriale şi agricole, gradul de ocupare a forţei de muncă, dinamica
nivelului de trai, cursul de schimb, rata inflaţiei etc.) au anumite caracteristici,
diferite de la o fază la alta.
Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor,
pregătesc premisele care asigură activităţi economice continuitate, schimbări
calitative şi progres. De aceea, teoria economică a desprins concluzia că
ciclicitatea reprezintă forma normală de evoluţie a activităţii economice.
6.2 Diversitatea ciclurilor economice
Pe baza datelor statistice acumulate pentru diferite economii, au fost

identificate mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun şi se
întrepătrund. Se detaşează prin importanţa lor: ciclurile lungi „seculare”1, ciclurile
propriu-zise, numite decenale sau cicluri Juglar2 (de la numele economistului care
le-a studiat în mod special; ele au o durată care variază de la 4-6 ani la 10-12 ani, şi
se mai numesc ciclurile afacerilor); ciclurile scurte, cu o durată de la 6 luni la 3 ani,
din rândul cărora se detaşează ciclul inflaţionist şi cel al variaţiei stocurilor.
Ciclul scurt (Kitchin, minor)
Reprezintă o mişcare ciclică pe parcursul a circa 40 luni care afectează majoritatea

industriilor dintr-o economie.
Ciclurile scurte (Kitchin) au două faze: expansiunea şi încetinirea (reducerea)
creşterii economice, iar trecerea de la expansiune la încetinire nu presupune declanşarea
unei crize economice. În faza de expansiune, optimismul agenţilor economici, creşterea
producţiei, neînsoţită de creşterea corespunzătoare a cererii efective, generează acumularea
stocurilor (uneori chiar cu obiective speculative). Când stocurile la producători, la
comercianţi şi consumatori ating un nivel considerat periculos, îngreunând desfăşurarea
normală a activităţii economice, începe operaţiunea de destocare, în care vânzările şi
consumul se efectuează într-o mare măsură pe seama stocurilor existente, ceea ce reduce
producţia curentă (sau îi încetineşte ritmul).
Nivelul critic al
stocurilor
Destocare.
Creşterea stocurilor
Încetinirea producţiei
Creşterea producţiei
Fazele ciclului scurt (Kitchin)
O formă particulară a ciclului scurt este ciclul Hanau, specific pieţei produselor
agricole în general, a celor zootehnice în special. Aici oferta se concretizează, în funcţie de
ciclul (durata) procesului de producţie, iar decizia de producţie (deci oferta ulterioară)
depinde de preţul (avantajos sau nu) al perioadei precedente (şi în mică măsură de
anticipările privind preţul şi cererea viitoare).
Ciclul Hanau se derulează de regulă pe trei faze: faza I, când investiţiile în
domeniu sunt insuficiente, cererea este mai mare decât oferta, preţurile şi profiturile sunt
ridicate; faza a II-a presupune o creştere a investiţiilor în domeniu, creşterea treptată, dar
fermă, a ofertei, care devansează cererea, generând reducerea ratei profitului şi a preţurilor
relative (uneori şi a celor absolute); faza a III-a, când apare un surplus de ofertă, ca urmare
a stocurilor şi a producţiei curente ajunse la maturitate, generând prăbuşirea preţurilor
relative şi reducerea drastică a investiţiilor noi. După o perioadă, preţurile revin la niveluri
remuneratorii pentru producători, marcând începerea unui nou ciclu, care are la bază un
nivel superior al producţiei faţă de ciclul anterior.
Ciclul lung (secular)
Evoluţia pe termen lung a vieţii economice, a stării şi eficienţei factorilor de

producţie arată că aceasta se desfăşoară sub forma unor unde lungi, cu o durată de
40-60 ani.
În acest interval de timp în economie este dominant un anumit mod tehnic

de producţie3. O perioadă de timp – experienţa istorică atestă că aceasta reprezintă
circa 20-30 ani - modul tehnic de producţie dominant funcţionează corespunzător,
îşi dezvăluie capacităţile de progres, are un cadru adecvat de afirmare. După
aceasta, el intră în conflict cu posibilităţile oferite de natură şi alte resurse
economice pe baza cărora a fost edificat, apar semne de epuizare a capacităţilor
sale de afirmare a raţionalităţii economice, manifestându-se o tendinţă istorică de
scădere a eficienţei economice, a randamentelor de scară şi creştere a costurilor.
Începe o perioadă de tranziţie spre un nou aparat de producţie, apt să ridice
eficienţa economică, ca urmare a unor niveluri calitative, structuri şi modalităţi de
combinare a factorilor de producţie, în concordanţă cu resursele disponibile şi
accesibile. Este o perioadă de 20-30 ani, în care limitele vechiului mod tehnic de
producţie sunt pregnante, dar care se perpetuează datorită unor factori inerţiali,
paralel cu extinderea în economie a germenilor noului mod tehnic de producţie.
Generalizarea noului mod tehnic al producţiei şi restructurarea profundă a
economiei încheie un ciclu de evoluţie a economiei, marcând trecerea la un nou
stadiu calitativ al factorilor de producţie, la o nouă „undă” de dezvoltare
economică. Corespunzător acestei logici, în economiile mature se disting două
mari faze de evoluţie: una ascendentă (faza A), şi alta descendentă (faza B),
fiecare cu o durată de 20-30 de ani.
Exceptând unele deosebiri de opinii în evoluţia economiei mondiale, de-a
lungul ultimelor două secole, au fost puse în evidenţă patru cicluri Kondratiev
(lungi)
Faza ascendentă A se caracterizează prin preponderenţa anilor de prosperitate
economică şi ritmuri relativ înalte de creştere a venitului naţional, investiţiilor,
producţiei, desfacerilor, inclusiv ridicarea susţinută a nivelului de trai.
În faza descendentă are loc încetinirea ritmurilor de creştere a producţiei,

investiţiilor, a veniturilor, iar gradul de ocupare se înrăutăţeşte etc.; anii de
recesiune economică sunt mai numeroşi, iar persistenţa unor fenomene negative în
economie (inflaţie, şomaj etc.) se accentuează.
Ţinând seama de opiniile unor specialişti în domeniu, pentru ultimele două
secole, undele ciclului lung s-ar putea prezenta după cum urmează.
Evoluţia ciclurilor lungi

Perioada ciclului lung din care:
faza ascendentă faza descendentă
1790-1848 (1850) 1790 – 1814 (1816) 1814 (1816) – 1848 (1850)
1848 (1850) – 1896 1848 (1850) – 1873 1873-1896 1920-1948 1974-
1896-1948 1949- 1896-1920 1949- 2006
2006 1973
Succesiunea celor două faze ale ciclului lung şi repetarea lor la intervale de
40-60 ani este explicată în mod diferit de către diferiţi specialişti. Unii explică
ciclul lung şi fazele sale prin ciclicitatea noutăţilor şi perfecţionărilor tehnice
profunde sau prin atragerea în exploatare a unor noi resurse, în special de materii
prime şi energetice. După alţi specialişti, ciclul lung şi fazele sale sunt legate de
pregătirea şi ducerea războaielor; perioadelor de pregătire a războaielor le-ar
corespunde creşteri economice şi investiţii reale susţinute – mai ales pentru
înarmare; fazele descendente decurg din restructurările dificile şi din micşorarea
cheltuielilor militare care au loc în perioadele postbelice. Sunt şi cercetători care au încercat
să explice ciclul lung prin evoluţia producţiei şi a stocului de aur sau a producţiei agricole.
Asemenea puncte de vedere au avut o anumită rezonanţă, mai ales în perioadele când în
circulaţie se aflau banii de aur (sau convertibili în aur), iar agricultura era ramura principală
în majoritatea economiilor naţionale şi rolul pieţei mondiale a produselor agricole era
redus, în special ca urmare a limitelor impuse de mijloacele de transport.
Pentru a încerca o explicaţie a ciclului secular, este necesar să se pornească de la
faptul că evoluţia economică pe termen lung se derulează sub incidenţa a numeroşi factori
endogeni şi exogeni: economici, tehnico-economici, social–politici şi naturali. Procesul
creşterii economice trebuie privit atât prin prisma influenţelor pe care volumul şi calitatea
factorilor creşterii economice le au asupra dinamicii producţiei, venitului naţional, calităţii
vieţii etc., cât şi a rolului pe care rezultatele creşterii economice le au asupra regenerării
factorilor de producţie, dar mai ales asupra perfecţionării lor calitative. De aceea,
evidenţierea cauzelor ciclului lung presupune surprinderea, din multitudinea determinărilor
şi factorilor, a acelora care au un rol determinant.
În prezent, capătă o tot mai largă recunoaştere teze după care cauza principală a
ciclului secular o formează evoluţia ciclică a cercetării ştiinţifice şi inovaţiei tehnologice,
în legătură organică cu ciclul schimbărilor structurale din economie.
Sub influenţa acestora are loc schimbarea din temelii la fiecare 40-60 de ani a
structurii, calităţii şi modului de combinare a factorilor de producţie. Astfel, în faza
ascendentă a ciclului lung, inovaţiile se generalizează în economie prin investiţii
susţinute, conferind o dinamică înaltă producţiei, venitului naţional şi eficienţei
economice. Există tendinţa durabilă de îmbunătăţire a gradului de folosire a factorilor de
producţie disponibili. După o anumită perioadă, apar semne de epuizare a potenţialului de
eficienţă al respectivelor inovaţii (dificultăţi şi disfuncţionalităţi în economie), ceea ce
marchează începutul fazei descendente a ciclului lung. În faţa dificultăţilor economice se
intensifică cercetarea ştiinţifică şi inovarea tehnologică, generând un puternic avânt
inovaţional. Datele statistice disponibile par să ateste că vârfurile descoperirilor ştiinţifice
şi inovaţiilor tehnologice s-au plasat în fazele descendente ale ciclurilor lungi. În aceste
intervale sunt concentrate majoritatea descoperirilor fundamentale pe baza cărora s-au
declanşat invenţii şi inovaţii ample şi care, prin mecanismul investiţiilor, scot economia
din faza de stagnare şi îi imprimă un curs ascendent pe o perioadă lungă de timp.
După cum sublinia J. Schumpeter, acest stoc se grupează în buchetele de inovaţii
conexe, concretizate într-un mod specific de combinare a factorilor de producţie, a
structurii producţiei şi consumului şi care sunt baza unor salturi revoluţionare, periodice,
din economie. Fiecărui ciclu Kondratiev îi corespunde o mare familie de inovaţii; pentru
primul ciclu Kondratiev – inovaţiile din industria textilă şi metalurgie; inovaţiile din
domeniul căilor ferate şi siderurgiei au stat la baza celui de-al doilea ciclu Kondratiev. La
baza celui de-al treilea ciclu Kondratiev s-au aflat inovaţiile profunde aplicabile în
industria automobilului, electricitate şi chimie. Inovaţiile din electronică, robotică,
telematică, biotehnologie, dar mai ales celui din tehnologia informaţională şi de
comunicare, stau la baza actualului ciclu Kondratiev. Prin speranţele de profit pe care le
generează aceste inovaţii stimulează investiţiile, punerea în funcţiune a unor noi structuri
de producţie, de calificare profesională, de management etc., concomitent cu
devalorizarea celor vechi după un scenariu implacabil de „distrugere creatoare”.
Perioada de tranziţie de la vechiul mod tehnic de producţie la cel nou este marcată
printr-o criză structurală, a cărei durată se prelungeşte pe parcursul fazei descendente.
Caracteristic crizei structurale este, pe lângă durata sa, şi faptul că reprezintă cadrul unor
modificări fundamentale în tehnicile şi tehnologiile de fabricaţie, în locul omului în
activităţile economice, în special în producţie.
Are loc „sancţionarea” prin declin a unor subramuri şi produse legate de vechile
inovaţii şi propulsarea unor subramuri şi produse de viitor.
Crizei structurale, prin intermediul căreia are loc tranziţia la un nou aparat de
producţie, îi sunt caracteristice atât modificările structurii pe ramuri (a producţiei, venitului
naţional, ocupării forţei de muncă, capitalului fix şi investiţiilor etc.), cât mai ales
modificările în structura subramurilor şi chiar în structura sorto-tipo-dimensională a
producţiei; au loc modificări importante în conţinutul şi profilul calificărilor profesionale,
în structura consumului populaţiei. Criza structurală impune adaptări profunde în
comportamentul şi acţiunile agenţilor economici şi se soldează cu încetinirea pe termen
lung a creşterii nivelului de trai, iar pentru unele categorii ale populaţiei, cu scăderea
acestuia.
Ciclul decenal (Juglar) şi fazele sale
Cercetarea economică privind evoluţiile ciclice în economiile cu piaţă

concurenţială este concentrată în primul rând asupra ciclului decenal, numit şi ciclul mediu
(Juglar sau ciclul afacerilor) căruia îi este dedicată o bogată literatură, conţinând4 o mare
varietate de puncte de vedere.
Fazele ciclului economic decenal

În tratarea ciclului economic decenal, deşi se recunoaşte, în principiu, existenţa
aceloraşi faze, autorii folosesc termeni diferiţi. Uneori vorbesc de criză, depresiune şi,
respectiv, înviorare şi avânt: P. Samuelson foloseşte termenii: restrângere (contracţie),
înviorare, expansiune şi apogeu. După Grand Larousse Encyclopédique, fazele ciclului
economic sunt: criza propriu-zisă, depresiunea, palierul de refacere incompletă,
expansiunea; Francesco Forte subliniază că ciclul economic tipic constă în patru faze: o
fază ascendentă în care cresc susţinut producţia, gradul de folosire a forţei de muncă,
volumul afacerilor, preţurile şi speculaţiile; faza de maxim absolut sau relativ; o
perioadă de scădere (absolută sau relativă); un punct de minim de la care începe
refacerea. Franco Poma consideră că cele patru faze ale ciclului decenal sunt:
expansiunea, punctul de cotitură superior (criza), depresiunea şi punctul de cotitură
inferior (de reluare, începere a refacerii, respectiv a expansiunii).
Alţi autori consideră că ciclul afacerilor de şase-opt ani este compus din
succesiunea a două faze (expansiunea şi depresiunea) şi două puncte de ruptură având
sens contrar: criza (ruptură cu sens negativ) şi relansarea (ruptură cu sens pozitiv).
Indiferent de denumirile fazelor ciclului economic, acesta poate fi reprezentat în
mod ideal sub formă grafică, în care pe ordonată este surprins un indicator de volum (sau
indice) al activităţii economice (în mod alternativ, pot fi luate în considerare producţia
industrială, PIB, ocuparea forţei de muncă etc.), iar pe abscisă este surprinsă variabila
timp.
În cadrul unui ciclu decenal, se remarcă mai întâi faza de expansiune

(perioada de timp A-B, D-E şi G-H), în care conjunctura economică este
favorabilă, afacerile sunt prospere, cererea pentru bunuri de consum este dinamică,
cu perspectivă de consolidare, optimismul domină starea de spirit a agenţilor
economici.
Pe fondul anticipărilor că sporirea cererii de consum se prelungeşte, are loc
un proces investiţional susţinut pentru modernizarea capacităţilor de producţie
existente şi crearea altora noi. Anticipările privind mărirea cererii de bunuri de
consum sunt factorul determinant al creşterii producţiei şi gradului de ocupare a
forţei de muncă, fapt pus în evidenţă prin principiul acceleratorului. Prin efectul de
antrenare a investiţiilor, se scontează pe o creştere mai mult decât proporţională a
ofertei agregate şi a venitului viitor (vezi teoria multiplicatorului investiţiilor).
În această fază optimismul agenţilor economici este robust şi are loc
stimularea artificială a cererii pe multiple căi, remarcându-se sporirea investiţiilor
şi stocurilor în perspectiva unor desfaceri cu câştiguri mari; băncile acordă credite
cu o oarecare uşurinţă, cererea agregată în creştere este stimulată artificial, şi
determină creşterea lentă, dar de durată, a preţurilor: mai întâi a celor cu ridicata,
iar apoi şi a celor cu amănuntul.
Creşterea preţurilor mai este favorizată de amplificarea concurenţei pentru
accesul la factori de producţie limitaţi şi mai puţin mobili şi de atragerea în
activitatea economică a noi factori de producţie, cu nivel calitativ şi de eficienţă
inferioare celor în activitate. În faţa evidenţei fenomenelor inflaţioniste, prin
politicile economice şi acţiunile altor agenţi economici se adoptă măsuri pentru
frânarea cererii globale şi mai ales a investiţiilor, care se accentuează când
întreprinzătorii constată că în unele domenii a fost creat un aparat productiv a cărui
capacitate depăşeşte cererea solvabilă, ceea ce face ca rata efectivă a profitului la
noile investiţii să fie mai mică decât cea anticipată (marginală).
Pe acest fond are loc intrarea într-o nouă situaţie, cea de cotitură
superioară, cu manifestări de criză ciclică. Preludiul acestei faze constă în faptul
că, în economie, apar, iar în unele domenii se consolidează fenomene care
determină o inversare a conjuncturii: tendinţa de reducere a ratei profitului; mărirea
stocurilor; încetinirea investiţiilor faţă de evoluţia economiilor; accentuarea cererii
de monedă pentru motivul precauţiei şi speculativ etc. Operaţiunile bursiere,
generează un sentiment de neîncredere între operatorii bursei. În faţa noilor
fenomene, băncile tind să introducă mai multă rigoare în acordarea creditului,
măresc rata dobânzii, fapt ce frânează sau reduce investiţiile şi amplifică
sentimentul de incertitudine şi pesimism la numeroşi agenţi economici.
Crize „clasice” – Crize „moderne”

După 1973, când în ţările dezvoltate economic s-a manifestat cea mai puternică
recesiune ciclică postbelică, se utilizează tot mai mult conceptul de crize moderne (în
antiteză cu cele „clasice” de subproducţie sau de supraproducţie). Ele se manifestă prin
încetinirea sau cvasistagnarea ritmului creşterii economice, dezechilibre financiare grave
(deficit cronic al balanţelor comerciale şi de plăţi externe) cursuri de schimb incerte ca
evoluţie, şomaj persistent, indiferent de faza ciclului economic, tensiuni inflaţioniste
durabile ş.a.
Aceste fenomene pot marca trecerea la o nouă fază a evoluţiei ciclice –

recesiunea (în grafic de la punctul B la C; de la E la F).
Recesiunea reprezintă încetiniri neintenţionate şi deci abrupte ale

ritmului creşterii economice.
„O recesiune are loc atunci când, din anumite motive, numărul şi

profunzimea dezamăgirilor sporesc, fără nici o creştere, în compensaţie, a calităţii
sau cantităţii de surprize plăcute… Venitul pierdut este cel care, în cele din urmă, îi
dezamăgeşte pe producători şi venitul în scădere este cel care îi determină pe
producători să reducă ritmul de producţie5.
Elementele de neîncredere se difuzează în sistemul economic;
întreprinderile mai slabe îşi restrâng sau îşi încetează activitatea. Altele întâmpină
dificultăţi din cauza diminuării cererii şi (sau) creşterii costurilor, ceea ce reduce
autofinanţarea. Cererea tinde să se contracte, mai întâi pe seama bunurilor de
folosinţă îndelungată şi apoi pe seama unor prodfactori (datorită încetinirii sau
reducerii procesului investiţional), dar şi a bunurilor de consum curent, generând
creşterea şomajului. Dinamica producţiei se încetineşte ori poate deveni negativă în
unele ramuri sau pe ansamblu6. Prin efectul acceleratorului se poate accentua
cumulativ tendinţa de reducere a producţiei. În faţa acestor dificultăţi, agenţii
economici sunt obligaţi să adopte măsuri drastice de reducere a costurilor şi de
promovare a vânzărilor, apelând masiv la reînnoirea capitalului fix, la
îmbunătăţirea calitativă a celorlalţi factori.
Realizarea unor asemenea ţeluri se asigură prin impulsionarea procesului
investiţional, inclusiv prin acţiuni guvernamentale, ceea ce generează o cotitură în
evoluţia economiei şi apoi o nouă fază de expansiune a ciclului.
Revigorarea procesului investiţional stimulează cererea de prodfactori şi
gradul de ocupare a forţei de muncă, mai întâi în sectoarele care produc bunuri de
capital, mai ales tehnologii informatice, software, comunicaţii etc, iniţiindu-se
astfel o nouă fază de expansiune
Ciclurile medii (Juglar, de afaceri) reale nu prezintă o evoluţie simplă şi
liniară, aşa cum au fost descrise mai sus, în formă schematizată. Nu sunt excluse
unele dereglări sau scăderi parţiale de producţie în faza de expansiune, însoţite de
recuperări rapide; şi invers, unele creşteri de producţie în faza de recesiune. Este un
fapt istoric că nici un ciclu economic nu s-a asemănat cu altul, pentru că diferite
sunt cauzele şi intensitatea cu care acţionează; la fel de diferite sunt şi terapiile
individuale, ale fiecărui agent economic, ori la nivel macroeconomic pentru
atenuarea manifestărilor şi consecinţelor negative ale fluctuaţiilor ciclice.
Totuşi, evoluţia ciclică, în marea diversitate a manifestărilor sale, reprezintă o
realitate a oricărei economii contemporane, iar fiecare fază a ciclului caracterizează
o anumită stare a economiei, îndeplineşte o anumită funcţie în evoluţia de
ansamblu.
Ciclurile de afaceri decenale se derulează pe fondul celor seculare (lungi), iar

experienţa istorică a evidenţiat că, în ţările dezvoltate, o fază a ciclului lung a cuprins, de
regulă, doi-trei cicluri decenale – fiecare cu o configuraţie şi amplitudini proprii. Din
perspectivă istorică, apare relevant faptul că, în faza ascendentă a ciclului lung, în
ciclurile decenale sunt preponderente fazele de expansiune; crizele şi recesiunile sunt, de
regulă, reduse în timp şi de mică profunzime. Din contră, în faza descendentă a ciclului
lung, fazele de expansiune ale ciclului decenal manifestă o anumită slăbiciune. Se
constată un şomaj persistent şi o inflaţie „viguroasă”, numeroase ramuri şi domenii de
activitate se află într-un proces de redimensionare şi restructurare de lungă durată.
6.3 Cauzele evoluţiei ciclice pe termen mediu
Asupra cauzelor evoluţiei ciclice pe termen mediu, în literatura economică

se constată o amplă confruntare de idei, fiind prezente numeroase puncte de vedere.
Legea debuşeelor
Analiza acestor puncte de vedere permite următoarea concluzie: pentru o lungă
perioadă de timp, numeroşi economişti au respins ideea că în sistemul economic pot
apărea crize. A fost epoca în care dominantă era teza clasică, în formularea lui J.B. Say,
prin cunoscuta teorie (lege) a debuşeelor: marfa (oferta) îşi creează automat propria piaţă,
asigurându-se deplina folosire a resurselor şi echilibrul pe piaţa bunurilor; fenomenele
negative care s-ar manifesta într-un sector sau ramură s-ar corecta, după această teorie, în
scurt timp, prin mecanismele automate ale pieţei. „Acceptarea legii Say a reprezentat o
adevărată paradigmă pentru gândirea economică oficială. Toţi cei care o respingeau erau
consideraţi eretici, iar lucrările şi concluziile lor nu meritau nici un fel de atenţie”9
Fluctuaţiile tot mai frecvente, inclusiv crizele economice, i-au determinat

pe unii teoreticieni să caute cauzele crizelor în afara economiei prin explicaţii
exogene mecanismului economic: cea propusă de W. S. Jevons, („teoria petelor
solare”) şi cea de ordin psihologic – alternanţa impecabilă a unor stări de optimism
şi de pesimism – elaborată de J. S. Mill care mai prezintă doar valoare istorică.
Marea Depresiune din 1929 – 1933, a spulberat convingerile privind capacitatea de

autoreglare a economiei pentru asigurarea echilibrului dintre economii şi investiţii, în
condiţii de deplină ocupare. Ca atare, în explicarea ciclului decenal, au apărut ca
determinante cauzele de tip endogen-exogen. După acestea, ciclurile rezultă din conjugarea
acţiunii unor factori interni sistemului economic, interdependenţelor din cadrul său şi a
unor circumstanţe exogene lui.
În baza lor, sistemul economic conţine în sine mecanisme destabilizante care
generează fluctuaţii ciclice, iar factorii exogeni (condiţii naturale, sociale, politice etc.) pot
favoriza sau frâna acţiunea acestora.
Există unele teorii numite „exclusiv endogene”. Dintre ele, reţine atenţia „teoria
ciclului reinvestiţional”, elaborată de G. Haberler: care susţine că originea mişcării
ciclice decurge din procesul reproducţiei capitalului fix – a cărui înlocuire este amplă în
unele perioade şi nesemnificativă în altele. Alternanţa unor perioade de înlocuire febrilă a
capitalului fix cu altele, când volumul reînnoirii lui este redus, ar explica evoluţia ciclică
şi fazele sale.
Alţi autori, adepţi ai teoriilor monetariste, încearcă să explice mişcarea ciclică prin
evoluţia creditului: creşterea excesivă a acestuia stimulează expansiunea, dar rupe echilibrul
economic, determinând faza de recesiune. Astfel, ciclul economic ar fi un fenomen pur
monetar, determinat exclusiv de erori ale autorităţilor responsabile de politica monetară.
Teoriile monetariste ale ciclului decenal s-au îmbogăţit şi diversificat, în special prin aportul
specialiştilor din şcoala monetaristă (M. Friedman, A. Schwartz, M. N. Rothbard). Unele
dintre cele mai recente elaborări monetariste privesc evoluţia ciclică drept rezultat al
politicilor de credit adoptate de băncile centrale: când reduc în mod artificial rata dobânzii,
ele stimulează iniţierea fără suficientă fundamentare economică a unor proiecte de investiţii
care la un anumit moment se dovedesc irealizabile pentru că factorii de producţie sunt în
realitate mai scumpi decât evaluările iniţiale. Faza recesivă începe când întreprinzătorii,
fiind în imposibilitatea de a realiza obiectivele programate, îşi reduc investiţiile.
Un anumit rol în explicarea evoluţiei ciclice l-au avut şi teoriile subconsumului,
după care insuficienţa cererii (determinată de inegalităţi şi injustiţii în repartizarea
veniturilor) frânează oferta şi creşterea producţiei, care atrag sporirea şomajului. Acesta
devine apoi un factor suplimentar de reducere a cererii, accentuând dezechilibrul pieţei,
cu efecte cumulative pentru reducerea producţiei şi declanşarea crizei economice. Ele
aveau o anumită semnificaţie pentru explicarea crizelor de supraproducţie.
Teoriile supraacumulării de capital explică evoluţia ciclică prin fluctuaţiile
investiţiilor. După acestea, creşterea investiţiilor stimulează cererea globală, generând un
proces cumulativ de expansiune economică. Recesiunea survine ca urmare a insuficienţei
resurselor investiţionale mai întâi în sectorul creator de bunuri de capital. Aceasta se
transmite întregului sistem economic mai ales când structurile productive create în faza
de expansiune lansează pe piaţă cantităţi substanţiale de bunuri economice care nu pot fi
absorbite de cerere. Alţi autori explică manifestările de criză şi recesiunile ciclice prin
deteriorarea rentabilităţii investiţiilor. J. Schumpeter, în „Teoria dezvoltării economice”,
încearcă să evidenţieze rolul supraacumulării de capital în declanşarea crizelor prin aceea
că randamentul ridicat al investiţiilor masive efectuate într-o perioadă scurtă face ca piaţa
să fie inundată de produse noi, pe care cererea este incapabilă să le absoarbă: de aici,
declanşarea recesiunii şi (sau) depresiunii cauzate de scăderea producţiei de bunuri de
consum, care se va transmite tuturor sectoarelor economice.
După teoria marxistă, cauza fundamentală a crizelor economice de supraproducţie
se află în contradicţia fundamentală a sistemului economic şi care conduce la declanşarea
crizelor ciclice prin incidenţa nemijlocită, directă a contradicţiilor derivate (forme de
manifestare a contradicţiei fundamentale) ajunse la un anumit grad de maturizare. Sunt de
reţinut dintre acestea: tendinţa de creştere mai rapidă a producţiei decât a cererii solvabile,
apariţia unor neconcordanţe între structura, ofertei şi a cererii, care conduc la formarea unei
„supraproducţii relative” şi reducerea tendenţială a ratei profitului.
În concepţia keynesistă, succesiunea fazelor de prosperitate şi de recesiune poate
fi analizată în legătură cauzală cu evoluţia eficienţei marginale a capitalului, în
interdependenţă cu rata dobânzii. Dezvoltând şi concretizând concepţia keynesiană, P.
Samuelson a elaborat modelul evoluţiei ciclice pe baza interdependenţei
multiplicatorului şi acceleratorului, acţiunea combinată a celor două mecanisme fiind
cauza care poate determina expansiunea şi recesiunea ciclică10.
Şcoala monetarist friedmaniană apreciază că oscilaţiile ciclice sunt generate de
intervenţia care determină dereglări în domeniul circulaţiei monetare, manifestată prin
neconcordanţa dintre ritmul de creştere economică şi ritmul de creştere a masei monetare.
Un ritm mai înalt de creştere a masei monetare decât cel al produsului intern brut
generează inflaţie; în situaţia inversă, apar, apoi se accentuează: şomajul, capacităţile de
producţie nefolosite şi, în ultimă instanţă, stagnarea sau chiar scăderea producţiei. La
polul opus, se află adepţii intervenţiei statului în economie care explică fluctuaţiile ciclice
prin necorelarea intervenţiei şi ineficienţei pârghiilor, instrumentelor şi politicilor
elaborate şi folosite de către stat. După aceste teorii, perfecţionarea, mai buna corelare a
unor asemenea politici şi instrumente şi aplicarea lor consecventă ar fi de natură să
prevină sau măcar să atenueze substanţial caracterul ciclic al creşterii economice.
Azi, în diferite analize se regăsesc sub o formă sau alta toate explicaţiile
privind evoluţia ciclică enunţate mai sus, dar accentul cade mai ales pe efectele
perverse ale intervenţiei statului în economie (adepţii economiei Ofertei – Supply Side
-) şi explicaţiile de tip monetarist (extinderea exagerată a creditului, necorelat cu procesul
creşterii economice reale, care „cosmetizează” artificial creşterea economică). Privite pe un
plan mai general principalele orientări în explicarea fluctuaţiilor ciclice contemporane sunt
de natură endogenă, generate de inadecvarea mecanismelor de influenţare şi reglare a
economiei reale, mecanisme care au funcţionat bine în perioada ’50 - ’70 când au fost puse
bazele societăţii „consumului de masă”. Dar aceste mecanisme nu s-au adaptat condiţiilor
tehnico-economice, interne şi internaţionale, care au apărut după anii ’70. În ultimul timp,
pe fondul fenomenelor de globalizare economică, fluctuaţiile macroeconomice din
principalele ţări sunt mai puternic corelate. Astfel, formarea pieţelor globale şi caracterul
mai deschis al economiilor accentuează impactul factorilor internaţionali (externi) asupra
randamentului factorilor de producţie şi a tuturor formelor de fluctuaţii economice; şi,
invers, fluctuaţiile macroeconomice dintr-un stat tind să afecteze fluctuaţiile din alte state
prin
mijlocirea comerţului exterior şi a globalizării financiare. Dinamica fluctuaţiilor
decenale îşi reduc durata conferind imaginea unei instabilităţi crescânde şi a unei
creşteri economice mai instabile şi incerte.
6.4 Politicile anticiclice (conjuncturale)
În confruntarea cu fluctuaţiile ciclice inevitabile, agenţii specializaţi şi

guvernele concep şi adoptă măsuri pentru atenuarea acestora; scopul declarat este
asigurarea unei mai mari stabilităţi a proceselor economice şi reducerea efectelor
negative ale evoluţiilor ciclice.
Politicile anticiclice sunt diverse şi îşi au sorgintea în modalităţile
fundamental diferite de a percepe cauzele fluctuaţiilor ciclice. Ele se pot grupa în
două mari categorii: politici de influenţare a cererii agregate (demand-side-
economics) şi influenţarea ofertei agregate (supply-side-economics).
Politicile anticiclice, având ca obiect influenţarea cererii agregate, pornesc de

la teoria lui Keynes, după care cauza principală a fluctuaţiilor agregate ale economiei rezidă
în modificările nedorite ale cererii agregate (în special ale cererii pentru bunuri de investiţii)
în raport cu posibilităţile şi evoluţia efectivă a ofertei agregate.
Pentru atenuarea efectelor negative ale fluctuaţiilor ciclice se folosesc mai

multe mijloace şi instrumente de politică economică: cheltuielile publice, sistemul de
impozite şi taxe, rata dobânzii şi masa monetară, sistemul asigurărilor sociale etc.
Folosirea lor a fost fundamentată de către Keynes şi alţi mari economişti, care l-au
succedat, fiind integrate în măsuri (politici) anticriză (anticilice), care au devenit
componente ale politicii economice pe termen scurt-mediu. Ele sunt corelate prin
decizii guvernamentale şi ale Băncii Centrale şi aplicate prin organismele sale, prin
instituţiile financiare şi alţi agenţi economici, într-o anumită logică şi corelare, în
funcţie de condiţii şi gradul de cunoaştere a realităţilor economice.
Deşi interdependente, asemenea măsuri pot fi grupate în trei mari categorii:
politica cheltuielilor publice, politica monetară şi politica fiscală.
Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea cheltuielilor
bugetului administraţiei centrale în faza de recesiune – chiar cu preţul unui deficit
bugetar – cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea agregată (pentru a stimula
producţia, pentru a depăşi recesiunea).
Cheltuielile publice favorizează cererea globală prin intermediul
achiziţiilor de stat, investiţii cu caracter social-cultural şi în sectorul public şi
creşterea prestaţiilor şi alocaţiilor de securitatea socială (ajutoare de şomaj, alocaţii
familiale, de reciclare profesională etc.). Ele permit ca, în faza de recesiune să fie
atenuate fluctuaţiile negative ale veniturilor disponibile pentru numeroase categorii
ale agenţilor economici. Astfel, este impulsionată cererea guvernamentală, cât şi
cea privată pentru bunuri de consum şi de capital. Disponibilitatea legiuitorului
pentru repartizarea cheltuielilor bugetului de stat, limitele pe care le acceptă în
deficitul acestuia şi modul de acoperire a acestor deficite vor determina amploarea
şi efectele pe termen mediu-scurt ale politicii cheltuielilor publice.
Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente rata dobânzii,
creditul şi mase monetară. Ele se aplică diferenţiat, în funcţie de starea conjuncturii
economice.
Astfel, în faza de boom prelungit, când ritmul inflaţiei şi/sau, pericolul
apariţiei altor dezechilibre în economie sunt majore, se apelează, de regulă, la o
politică monetară restrictivă prin punerea în mişcare a unor instrumente specifice:
sporirea ratei dobânzii, promulgarea unor restricţii monetare, majorarea rezervelor
bancare obligatorii, supravegherea mai strictă a activităţii financiar-bancare.
Asemenea măsuri au ca efect frânarea cererii şi probabil a dinamicii masei
monetare şi implicit a cererii de satisfactori şi a investiţiilor. Pe această bază este
inhibată creşterea economică, cu preţul creşterii şomajului şi a gradului de
nefolosire a altor factori de producţie. În faza recesiune se poate acţiona în sens
invers: reducerea ratei dobânzii (scontului), facilităţi pentru sporirea volumului
creditului şi a masei monetare, reducerea nivelului rezervelor obligatorii ale
băncilor comerciale, achiziţionarea intensă de către autorităţile monetare a titlurilor
de stat şi a altor categorii de titluri pe piaţa deschisă şi pe cea a schimburilor
valutare, amânarea (prelungirea) scadenţei unor credite etc. Prin astfel de măsuri
are loc stimularea consumului şi investiţiilor, a cererii globale în general şi, pe
această bază, creşterea producţiei şi a gradului de ocupare a forţei de muncă.
Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite şi taxe în scopuri
anticiclice.
Astfel, în condiţii de recesiune, se poate proceda la reducerea fiscalităţii
(gradul de impozitare directă a veniturilor şi de taxare a consumului), lăsând o cotă
procentuală mai mare din venituri asupra agenţilor economici particulari, pentru a
încuraja cererea pentru bunuri de consum şi investiţionale.
Practicarea în unele ţări a cotelor progresive de impozit permite ca plăţile
pentru impozite să se diminueze relativ mai mult decât contracţia veniturilor. În
condiţii de boom, se procedează, de regulă, la majorarea fiscalităţii, pentru a frâna
cererea pentru bunuri de consum şi investiţiile, chiar inflaţia, impozitele şi taxele
sporind mai rapid decât veniturile în expansiune. Există perioade în care anumite
măsuri permit, printre altele, şi încasări suplimentare la buget menite să acopere
sau să atenueze deficitele acumulate în recesiune.
Cele trei tipuri de politici anticiclice de sorginte keynesistă, având ca obiectiv
influenţarea cererii, se aplică corelat şi în raport cu situaţia concretă a altor variabile şi
interdependenţe din economie; în raport cu acestea, accentul este pus pe un tip de politică
economică sau altul şi în cadrul fiecăruia se apelează la instrumente şi pârghii specifice.
Stabilizatorii automaţi
Politicile anticiclice bazate pe influenţa cererii au fost aplicate în mod coerent
pentru prima dată în SUA prin programul administraţiei Roosevelt, pentru a depăşi marea
depresiune din anii ’30, cunoscut sub numele de New Deal.
După al doilea război mondial, asemenea măsuri au devenit jaloane curente de
politică economică în toate ţările din Europa Occidentală, Canada şi Japonia. Evoluţiile din
perioada 1950-1970 au marcat lipsa unor recesiuni profunde sau de durată, caracteristice
fiind încetiniri sau reduceri nesemnificative ale activităţii economice între două perioade de
expansiune. Această situaţie s-a datorat atât valenţelor politicilor keynesiste, dar şi unor
schimbări profunde în mecanismul de funcţionare a economiei din ţările dezvoltate, care au
favorizat atenuarea fluctuaţiilor cererii agregate, conferindu-i o mai mare stabilitate faţă de
evoluţia veniturilor curente. Aceste realităţi cunoscute sub numele de stabilizatori automaţi
ai cererii agregate, reprezintă mecanisme instituţionalizate care împiedică sau atenuează
fluctuaţiile cererii agregate în raport cu conjunctura economică.
Din rândul stabilizatorilor automaţi ai cererii agregate fac parte:
- sistemul tranşelor fiscale progresive;
- modul de percepere şi de acordare a indemnizaţiilor şi alocaţiilor pentru şomaj şi
asistenţă socială;
- modul de stabilire a salariilor şi al altor venituri nominale prin contractele colective de
muncă în perimetrul pieţei centrale a muncii în raport de starea conjuncturii economice;
- relativa stabilitate a preţurilor, investiţiilor, cheltuielilor de cercetare – dezvoltare şi a
producţiei în sectoarele economiei bazate pe structuri oligopoliste şi oligopsoniste;
- gestionarea anticiclică a datoriei publice;
- constituirea fondurilor de rezervă ale Trezoreriei pentru echilibrarea conjuncturală a
bugetului ş.a.
Prin persistenţa utilizării lor în politica conjuncturală pe termen mediu-scurt sunt
de reţinut:
- sistemul fiscal progresiv asupra veniturilor atenuează scăderea cererii şi consumului
agregat în perioadele de recesiune şi limitează creşterea cheltuielilor pentru consum în
perioadele de expansiune; şi într-un caz, şi în altul, sistemul fiscal progresiv stabilizează
relativ cererea globală;
- generalizarea asistenţei pentru şomaj şi de ajutor social pentru anumite categorii ale
populaţiei. Ele permit evoluţia divergentă a cotizaţiilor (salariaţilor şi patronatului),
respectiv a prestaţiilor şi alocaţiilor în raport cu starea conjuncturii: astfel, cotizaţiile pentru
sistemele de securitate şi asigurarea socială ale salariaţilor şi firmelor se diminuează când
se reduce nivelul veniturilor şi gradul de folosire a factorilor de producţie (în condiţii de
conjunctură nefavorabilă), în timp ce volumul prestaţiilor şi alocaţiilor sociale cunoaşte
creşteri în condiţii de recesiune. Din contră, în condiţii de boom, cotizaţiile pentru
sistemele de securitate şi asigurare socială cresc, în timp ce prestaţiile şi alocaţiile sociale
stagnează sau se reduc. În felul acesta, venitul disponibil pentru achiziţionarea bunurilor de
consum şi de investiţii îşi măresc gradul de stabilitate;
- creşterea rolului firmelor mari, puternice, care, prin politica de gestiune a stocurilor şi a
programelor de investiţii pe termen lung, a importantelor resurse de autofinanţare ş.a.,
menţin un trend relativ stabil investiţiilor, independent de faza ciclului decenal.
Începând cu anii ’70 sunt puse sub semnul întrebării politicile keynesiste de
influenţare a ciclului de afaceri. Aceasta pentru că: a) statul nu se poate substitui
iniţiativelor oamenilor; cel mult, se aşteaptă ca el să facă aceste iniţiative posibile şi
mai eficiente; b) datorită amplificării producţiei internaţionale, şi a liberalizării
comerţului exterior evoluţia cererii agregate este influenţată într-o măsură
hotărâtoare datorită iniţiativei private – mai ales a companiilor transnaţionale –
ceea ce reduce potenţialul măsurilor de politică fiscală; c) acţiunile de politică
monetară ale autorităţilor dintr-o ţară îşi reduc eficienţa datorită liberalizării
contului de capital şi amplificării fluxurilor financiare externe.
În acest cadru, s-au revigorat în forme noi politicile conjuncturale bazate
pe stimularea ofertei (supply-side-economics).
Politicile bazate pe ofertă pornesc de la filozofia că pentru a influenţa
conjunctura în situaţii nefavorabile (stări de recesiune sau chiar depresiune) este esenţială
ameliorarea stimulentelor pentru a-i incita pe producători să mărească oferta agregată.
Pentru aceasta pot fi aplicate cel puţin două mari categorii de măsuri
(politici):
a) Efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea
concurenţei şi preţurilor libere, prin atenuarea rolului centrelor de forţă economică
(oligopluri, centrale sindicale) care, puternice fiind, ar putea obţine venituri relativ
stabile independent de evoluţia ofertei reale. Factorul determinant pentru evoluţia
ascendentă a ofertei agregate este o bună funcţionare a pieţei; orice alterare a
mecanismului pieţei libere creează distorsiuni între oferta şi cererea agregată,
instabilitate, fluctuaţii ciclice, şomaj şi inflaţie. Ca atare, primul obiectiv al politicii
economice este de a veghea la buna funcţionare a „pieţei libere, concurenţiale şi a
mecanismelor sale” în condiţiile asigurării unei iniţiative cât mai largi prin
reducerea reglementărilor şi întărirea drepturilor de proprietate privată;
b) Folosirea pârghiilor economice care să îmbunătăţească perspectivele
de câştig ale producătorilor, stimulându-i să-şi menţină şi, după caz, să sporească
oferta de bunuri. În acest sens, se demonstrează că reducerea ratei fiscalităţii îi va
încuraja să producă mai mult, veniturile şi cheltuielile statului, ale altor categorii de
agenţi economici vor creşte, atrăgând după ele evoluţia corespunzătoare şi a cererii
agregate. Filozofia unei asemenea opţiuni decurge din faptul că întreprinzătorul şi
proprietatea particulară trebuie încurajate prin pârghiile de politică economică pe
care le folosesc statul şi instituţiile financiar-bancare. Prin mecanismele lor,
intervenţia statului încearcă armonizarea politicilor monetare şi fiscale focalizate
asupra întreprinzătorului în aşa fel încât să-i stimuleze libera iniţiativă şi asumarea
riscului.
Este un fapt că în perioada postbelică s-au atenuat fluctuaţiile ciclice ale activităţii
economice din ţările dezvoltate. Totuşi, dezechilibre s-au menţinut şi s-au manifestat în
forme diferite, indiferent de faza ciclului economic. Această stare de lucruri a activat un
curent de gândire după care teoria şi practica economică trebuie restructurate din temelii11,
fiind necesară o altă viziune asupra economiei izvorâtă din regândirea profundă a teoriei
economice pozitive şi normative.

7.1 Conţinutul şi spcificitatea pieţei muncii;
În orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod

obiectiv factorul muncă menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca
şi ceilalţi factori de producţie, el se obţine prin intermediul pieţei, care se constituie
într-un subsistem al economiei de piaţă concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă
au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de muncă o înţelegem ca
totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie a omului
şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că
munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă. Ele formează un tot
coerent, astfel că folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica
economică, este benefică pentru managementul resursele umane, care decide
asupra planificării, organizării utilizării şi evaluării rezultatelor muncii într-un
anumit circuit economic1.
7.1 Conţinutul şi specificitatea pieţei muncii
Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul determinat al

muncii în dezvoltarea economico-socială şi cu exigenţele generale ale teoriei pieţei
şi preţului. Această piaţă relevă un complex de relaţii în care se regăsesc, în cea mai
mare parte, raporturile dintre oameni şi evoluţia lor în timp şi spaţiu, punându-şi
amprenta pe tipul de civilizaţie.
Piaţa muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare a forţei de

muncă, a relaţiilor specifice acestora, ce au loc într-un spaţiu economic; ea relevă
întâlnirea cererii cu oferta de muncă, stabilirea, pe această bază, a condiţiilor pentru
angajarea salariaţilor, negocierea şi fixarea salariilor în funcţie de performanţele
lucrătorilor, realizarea moblităţii salariilor şi forţei de muncă pe locuri de muncă, firme,
zone etc.
Omul este mai mult decât o marfă, astfel că piaţa muncii are un loc
deosebit în teoria şi practica economică, fiind o piaţă derivată şi cea mai
reglementată. Ea este eterogenă, cuprinzând mai multe segmente delimitate pe
genuri de activităţi, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe categorii şi
niveluri de calificare, pe sexe şi vârste etc. Ca piaţă derivată, ea primeşte
influenţele celorlalte pieţe şi, totodată, generează efecte ce se regăsesc în toate
sectoarele economico-sociale.
Piaţa muncii se comportă, pe de o parte, ca orice piaţă şi, pe de altă parte,
are caracteristici proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care
operează şi de cel al serviciilor generate de acesta şi pe care întreprinzătorii le
cumpără.
Experienţa istorică arată că, în esenţă, piaţa muncii implică întotdeauna
stabilirea de raporturi între purtătorii ofertei şi cei ai cererii de muncă. Aceasta
determină anumite specificităţi referitoare la ajustarea ofertei şi cererii, la formarea
preţului muncii, la existenţa unui sistem de norme şi valori sociale, precum şi de
instituţii specializate.
În acest sens, relevăm câteva caracteristici.
Piaţa muncii reflectă legăturile reciproce dintre realităţile demografice care
determină oferta de muncă şi cele ale dezvoltării economico-sociale care generează
cererea de muncă.
Piaţa muncii are un rol esenţial în cadrul interdependenţelor care asigură

dinamismul economiei. Dar nu trebuie absolutizată această relaţie, deoarece nu
întotdeauna şi peste tot există o corelaţie strânsă, liniară, între factorul muncă şi
creşterea economică. Unele resurse de muncă nu se manifestă pe piaţa muncii ca
atare, chiar dacă ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenţele juridico-
sociale, ca şi cele privind ocuparea şi protecţia socială nu soluţionează automat nici
problemele pieţei şi nici pe cele cu care se confruntă dezvoltarea economiei.
Piaţa muncii presupune negocierea permanentă între purtătorii ofertei de
muncă şi cei ai cererii de muncă, sub aspect cantitativ, calitativ şi structural. Ea
facilitează întâlnirea între locurile de muncă disponibile şi lucrătorii disponibili,
fiind principalul model de parteneriat între patron şi angajat.
Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie

fizică şi intelectuală într-un scop concretizat, de obicei, în bunuri economice.
Aspectele demogarfice, de pregătire, de educaţie determină valoarea forţei de
muncă la un moment dat.
Modalitatea prin care se realizează unirea între forţa de muncă şi celelalte
elemente ale unei activităţi economice este caracteristică fiecărui sistem real al
economiei. În condiţiile economiei cu piaţă concurenţial-funcţională se foloseşte,
în acest scop, mecanismul specific al pieţei muncii, adică negocierea concretizată
în angajarea omului ca salariat. Dar pe piaţa muncii nu se negociază întregul
potenţial de muncă al unei ţări, deoarece persoanele care au în posesie şi ceilalţi
factori de producţie îi combină pe toţi în mod direct fără a apela la mecanismul
pieţei muncii.
Piaţa muncii este reglementată în cel mai înalt grad şi înregistrează cele
mai multe influenţe din partea multor factori.
Această caracteristică rezultă din specificul muncii, ca şi din cerinţa de a

asigura protecţia salariatului, de a controla competiţia loială prin intermediul
organizaţiilor sindicale, de a permite gruparea întreprinzătorilor care angajează
munca salariată. Piaţa muncii este o piaţă cu concurenţă imperfectă, putând fi
apreciată sub diverse forme ale acesteia. Astfel, concurenţa de tip oligopol este
exercitată de uniunile sindicale, iar concurenţa de tip oligopson de asociaţiile
patronale, atunci când ele fixează anumite standarde privind regulile de angajare şi
modalităţile de negociere a salariilor. Unele segmente ale pieţei muncii pot fi
caracteristice pieţei de tip monopson, în care, pentru un anumit domeniu, există un
singur cumpărător al factorului muncă. Sau, datorită influenţelor sindicatelor,
vânzătorii factorului muncă pot influenţa volumul ofertei de muncă prin existenţa
unor acorduri de tip closed shop, care limitează accesul persoanelor într-un
segment al ofertei de muncă (în cazul asociaţiilor medicale, uniunilor juriştilor,
asociaţiilor în domeniul financiar-contabil etc.).
Piaţa muncii înregistrează în decursul timpului o segmentare specifică.

În condiţiile actuale ale economiei cu piaţă concurenţială se adânceşte
considerabil diviziunea socială a muncii, astfel că nu se poate trata nevoia globală
de forţă de muncă, în relaţie cu nevoile capitalului. Forţa de muncă este structurată
pe vârste şi sex, pe categorii profesionale, pe grade de calificare, pe zone
geografice şi pe oportunităţi de ocupare.
În funcţie de parametrii de performanţă, pot fi delimitate: piaţa principală
a muncii, caracterizată prin niveluri ridicate de stabilitate şi siguranţă a locului de
muncă şi de salarizare, precum şi piaţa secundară a muncii, caracterizată prin
parametrii specifici activităţii economice, respectiv instabilitate mai accentuată,
salarizare modestă etc.
De asemenea, piaţa muncii mai poate fi segmentată în: piaţa muncii
caracteristică nivelului macroeconomic, drept vocaţie prioritară (care favorizează
formarea condiţiilor generale de angajare a salariaţilor, principiile de dimensionare
şi ierarhizare a salariilor, toate cuprinse în contractul colectiv de muncă), şi piaţa
muncii caracteristică nivelului microeconomic, unde se stabilesc concret
cantitatea şi structura de bază a contractelor şi angajamentelor asumate de
întreprinzători, precum şi condiţiile reale ale ofertei de muncă.
Piaţa muncii reflectă felul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri,

sectoare, profesii şi niveluri de calificare.
Aceasta se înfăptuieşte prin intermediul tendinţei de egalizare pe ramuri,

sectoare şi profesii a costurilor şi a veniturilor factorilor de producţie necesari
activităţilor economice. În strânsă relaţie cu acest aspect, piaţa muncii are şi o
însemnată funcţie socială, în sensul că ea implică şi negocierea unor elemente ce
ţin de condiţiile de muncă şi de ansamblul calităţii vieţii. Toate acestea se corelează
cu funcţia formativ-culturală a forţei de muncă, ce se realizează prin calificare,
profesionalism, educaţie, ca şi prin recalificare şi reconversie. Aceasta asigură o
mai mare mobilitate şi o mai uşoară adaptare a forţei de muncă la exigenţele
dezvoltării economice, pe un trend accelerat al eficienţei ei.
Oferta şi cererea de muncă privite în interdependenţele lor complexe şi

multiple constituie forţele esenţiale ale pieţei muncii în toate timpurile.
Satisfacerea nevoii de muncă se asigură pe baza folosirii posibilităţilor de
muncă existente în societate, respectiv a cantităţii de muncă ce poate fi efectuată de
populaţia aptă de muncă a unei ţări într-o anumită perioadă. Oferta de muncă
include toate persoanele capabile să realizeze o muncă pentru ele sau pentru alţii,
adică angajaţii şi cei care caută de lucru.
Oferta de muncă reprezintă resursele de muncă de care dispune societatea la un

moment dat şi care se delimitează pe baza următoarelor criterii: salarizarea (remunerarea),
posesia aptitudinilor fizice şi intelectuale necesare pentru o muncă, căutarea susţinută a
unui loc de muncă, precum şi disponibilitatea unei persoane de a ocupa imediat un loc de
muncă, adică de a presta un serviciu.
Persoanele care nu îndeplinesc cumulativ asemenea criterii nu se includ în

oferta de muncă. Doar un anumit număr din aceste persoane, sub influenţa unor
factori specifici care ţin îndeosebi de multidimensionalitatea populaţiei, pot să
apară temporar pe piaţa muncii.
Oferta de muncă prezintă următoarele caracteristici:
a) are o dinamică influenţată de factori de natură demografică (vârstă,
stare de sănătate etc.), socială (educaţie, stare socială, calitatea vieţii
ş.a.), economică (conţinutul muncii, caracteristicile locului de muncă
etc.), psihologică (comportament, atitudine faţă de muncă etc.);
b) este eterogenă sub aspectele structural, profesional, ocupaţional;
c) are un grad redus de substituibilitate;
d) are caracter rigid deoarece se formează într-o perioadă îndelungată şi
prezintă o modalitate redusă în privinţa schimbării locului de muncă,
domiciliului, specializării profesionale;
e) posesorul forţei de muncă aşteaptă maximum de venit pentru serviciul
prestat patronatului.
Dinamica ofertei de muncă depinde de mai multe grupe de factori: -

factori ce ţin de salarizare
• tarifele de salarizare (Sh) care influenţează direct proporţional
oferta de muncă;
• dinamica tarifelor de salarizare pe alte segmente ale pieţei muncii;
• aspectele nemonetare ale locurilor de muncă, respectiv condiţiile
de lucru, specificul procesului de muncă, cultura organizatorială
etc.
- factori care ţin de productivitatea marginală a muncii. Aici trebuie
să se aibă în vedere costurile pregătirii pentru o anumită profesie (atât
pentru angajat, cât şi pentru angajator), numărul de persoane calificate
în această profesie şi efectele muncii lor;
- factori care ţin de individ şi climatul patronal. În această grupă se
pot include:
• durata studiilor;
• vârsta de pensionare
• durata săptămânii de lucru;
• relaţiile interumane la locul de muncă;
• concediile de odihnă etc.
Pe temeiul unor astfel de factori se poate calcula rata populaţiei active.

Aceasta reprezintă raportul procentual între numărul persoanelor care caută un loc
de muncă şi totalul populaţiei.
Oferta de muncă, deşi rigidă, nu este total inelastică, deoarece cu cât
durata de analiză a ofertei de muncă se măreşte, cu atât creşte elasticitatea acesteia.
Totodată, există un grad ridicat de mobilitate a ofertei de muncă, generat de
imobilitatea ocupaţională (în sensul că lucrătorii sunt neomogeni datorită
diferenţelor în privinţa duratei studiilor, aptitudinilor native, ca şi în ceea ce
priveşte disponibilitatea de a asimila cunoştinţe noi) şi de imobilitatea geografică
(determinată de diverse forme de bariere monetare sau nonmonetare, referitoare la
schimbarea domiciliului, ca şi de anumite raporturi sociale trainice cu familia, cu
prietenii etc.)
În literatura de specialitate se utilizează noţiunea de ofertă individuală de
muncă şi de decizia de participare la forţa de muncă, iar salariul minim la care
un individ este dispus să muncească se numeşte salariu de rezervare. Sub acest
nivel, individul nu participă la forţa de muncă.
Curba ofertei de muncă într-o economie reflectă ansamblul deciziilor alternative

privind cantitatea de muncă pe care omul este dispus să o presteze în funcţie de salariu.
Efectul de venit este raţionamentul potrivit căruia o persoană salariată

înlocuieşte timpul de muncă cu timp liber, atunci când salariul atinge un nivel care-
i permite posesorului muncii să aibă condiţii de viaţă aproape de aspiraţiile sale.
O creştere a salariilor îi face pe indivizi mai înstăriţi. În această situaţie, ei
achiziţionează mai mult din toate bunurile. Unul din „bunurile” dorite din ce în ce
mai mult este timpul liber; deci vor munci mai puţin. Acesta este efectul de venit3.
Dar o creştere a salariilor modifică şi consumul. Renunţând la o oră în plus
din timpul liber, individul poate achiziţiona mai multe bunuri. Din această cauză,
indivizii sunt dispuşi să lucreze mai mult. Acesta este efectul de substituţie.
Efectul de substituţie este raţionamentul potrivit căruia o persoană
salariată înlocuieşte o parte mai mare sau mai mică din timpul său liber cu timpul
de muncă suplimentar care are ca efect un venit mai mare.
Efectul de substituţie stimulează o persoană să lucreze un timp mai mare,
iar efectul de venit o stimulează să lucreze mai puţin. Mărimea relativă a acestor
două efecte determină forma curbei ofertei individuale de muncă. Indivizii hotărăsc
atât asupra calităţii de muncă pe care o oferă, cât şi asupra calităţii acesteia.
Oferta de muncă, sub aspectul cantităţii, reflectă interesul omului de a
compara investiţiile pentru continuarea educaţiei, pentru sănătate sau pentru
formarea sa profesională, cu veniturile pe care le va obţine în viitor.
Oferta de muncă, sub aspectul calităţii, reflectă dorinţa omului de a investi
în el însuşi, adică de a dezvolta capitalul uman. Creşterea investiţiilor în capitalul
uman determină creşterea ofertei de muncă, deoarece oamenii mai calificaţi şi mai
educaţi sunt mai productivi în economie.
Toate acestea dovedesc că oferta de muncă are un dinamism specific,
reflectând totodată corelarea strânsă între nevoia socială de a cunoaşte şi a se
dezvolta omul sub aspect profesional-cultural şi nevoia economică de a valorifica
pregătirea şi de a obţine un venit, ambele aspecte interesând atât pe lucrător, cât
şi pe patron. Astfel, deciziile privind oferta de muncă sunt luate în familie pe
baza analizei veniturilor acesteia şi a interesului de majorare a acestora.
Activităţile care se iniţiază sau există în societate impun nevoia de muncă,
respectiv constituirea cererii de muncă, în acord cu mecanismul pieţei muncii.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salarială ce se formează

într-o economie de piaţă concurenţial-funcţională la un moment dat sau pe o
anumită perioadă, exprimată prin numărul locurilor de muncă. Condiţia
fundamentală pentru încadrarea nevoii de muncă în cererea de muncă este
salarizarea sau remunerarea, astfel că persoanele care nu îndeplinesc această
condiţie nu se includ în cererea de muncă, la fel ca şi în cazul ofertei de muncă.
Cererea de muncă este o cerere derivată, rezultând din investiţiile

executate care, la rândul lor, sunt efectul unei cereri de bunuri economice. Această
afirmaţie explică de ce cererea de muncă se exprimă prin locuri de muncă, iar
fluxul ei porneşte de la firme şi instituţii spre populaţie.
Unul dintre modelele ce se pot folosi pentru explicarea cererii de muncă

este acela care presupune că piaţa muncii este o piaţă concurenţială, ceea ce
înseamnă că lucrătorii îşi pot schimba ocupaţiile, că există mulţi cumpărători care
utilizează o cantitate de muncă neînsemnată faţă de total şi, prin urmare, nu pot să
influenţeze preţul ei, iar lucrătorii şi patronii au informaţii corespunzătoare despre
cererea de muncă. În acest model, cererea de muncă este într-o situaţie similară cu
a altui factor de producţie sau bun economic.
Pe piaţa muncii, firma poate obţine profitul maxim la acea cantitate de
muncă angajată ce presupune egalitatea între costul marginal al angajării unui
lucrător suplimentar şi venitul încasat de firmă pe baza producţiei marginale
realizate prin muncă respectivă. (CmgL = VmgL.).
Dar, pe măsură ce firma angajează noi salariaţi, începe să funcţioneze
principiul randamentului marginal descrescând. Aşadar, cererea de muncă
depinde de productivitatea marginală a muncii.
Curba cererii de muncă este o curbă cu pantă negativă, reflectând faptul

că firma va angaja mai multă muncă dacă salariile sunt mai mici şi invers. Curba
(dreapta) cererii este C-C’, reflectând relaţia inversă dintre cererea de muncă şi
nivelul salariului.
Cererea de muncă prezintă următoarele caracteristici:
a) este o categorie dinamică influenţată de dezvoltarea economico-socială,
de programele de investiţii etc.;
b) Este eterogenă sub aspect structural şi profesional-ocupaţional;
c) este rigidă deoarece se realizează într-o perioadă îndelungată şi un grad
redus de substituibilitate;
d) reprezentanţii cererii aşteaptă să obţină maximum de avantaj din
utilizarea factorului muncă;
e) elasticitatea ei este influenţată de dimensiunea şi evoluţia salariilor, a
nivelului productivităţii, de calitatea, cantitatea şi diversificarea producţiei de
bunuri, ca şi de ponderea cheltuielilor cu salariile în costul de producţie total;
f) prezintă un mod specific de stocare a muncii. Stocarea muncii se referă
la o situaţie specifică în care organizaţiile plătesc mai multe ore de muncă decât
sunt necesare pentru a executa producţia curentă de bunuri. Noţiunea de stocare a
muncii implică fie numărul de ore de muncă, fie numărul de persoane angajate,
atunci când timpul de muncă poate fi redus, fără ca aceasta să determine o
diminuare a producţiei.
Tipologia cererii de muncă este diferită, incluzând mai multe grupe

decupate după criterii ca: modul de evaluare (cerere potenţială şi efectivă);
orizontul de timp (pe termen scurt, mediu şi lung); volumul de muncă (de înlocuire,
de dezvoltare, de substituire); durata procesului de lucru (pe perioadă determinată
sau nedeterminată); spaţiul naţional-statal (internă, externă) etc.
Elasticitatea cererii de muncă este influenţată de un sistem de factori care

se includ: elasticitatea cererii de bunuri economice create de factorul muncă ce
acţionează pe o anumită piaţă; ponderea cheltuielilor cu salariile în costul total de
producţie; numărul factorilor de producţie care pot substitui munca. Coeficientul de
elasticitate a cererii de muncă, calculat în funcţie de salariul mediu orar, poate
releva o cerere elastică atunci când el este supraunitar, o cerere inelastică atunci
când este subunitar.
În prezent, oferta şi cererea de muncă implică tot mai mult conceptul de
capital uman (sau capital cultural sau capital intelectual) care ar constitui subiectul
predilect al lor.
Capital uman se defineşte ca stoc de cunoştinţe profesional – ştiinţifice, de

deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot determina o persoană să crească
potenţialităţile sale creative şi, totodată, să sporească veniturile preconizate a se
obţine în viitor. Acest concept se află în strânsă relaţie cu investiţia în capitalul
uman şi rata de recuperare a acesteia. Teoria capitalului uman este invocată în
prezent pentru stimularea calitativă a mecanismului pieţei muncii, în sensul că, pe
baza ei, se explică procese legate de diferenţierea salarială, de migraţie, de căutare
a unor locuri de muncă compatibile cu gradul de pregătire şi cu aspiraţiile
persoanelor etc.5
Capitalul uman (spiritual) trebuie cunoscut şi înţeles având în vedere cel

puţin următoarele elemente: izvoarele biologice ale vieţii individului; izvoarele
sociale ale vieţii umane; gradul de educaţie profesională, culturală şi de moralitate;
credinţa şi speranţa fiecărei persoane. Astfel, capitalul uman (spiritual) are un
caracter dinamic, în sensul că apare în anumite circumstanţe specifice, evoluează
continuu cantitativ, calitativ şi structural, fiind în relaţie de reciprocitate cu
dinamica economică, socială şi culturală. El reprezintă elementul de mare
complexitate a cărei vreme a sosit odată cu noul secol şi mileniu în care societatea
umană devine societatea ştiinţei avansate, a cunoaşterii ştiinţifice profunde şi
generalizate, a informaţiei elevate.
Capitalul uman (spiritual), prin conţinut, structură şi dinamică se reflectă în
serviciile de muncă ce reprezintă o marfă importantă, un segment tot mai
important al ofertei de muncă, ce se tranzacţionează sistematic pe piaţa muncii
moderne atât în plan naţional, cât şi internaţional.
Locul şi rolul muncii în sistemul coerent al factorilor de producţie se

realizează printr-un mecanism specific de funcţionare a pieţei muncii, ce derivă din
conţinutul şi specialitatea acesteia.
Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii reprezintă un ansamblu de legături

între parteneri individuali autonomi, ca viitori salariaţi, şi patronatele autonome care
solicită şi utilizează munca salarială, precum şi legăturile şi negocierile între
reprezentanţii acestor două părţi, adică între organizaţiile de sindicat şi organizaţiile
patronatelor, care se derulează după reguli predeterminate. Fiecare partener îndeplineşte
funcţii specifice, iar mecanismul, în ansamblul său, realizează funcţii proprii în
raporturile cu celelalte mecanisme din societate (economice, tehnico-ştiinţifice, social-
culturale, ecologice etc.).
Concretizarea mecanismului de funcţionare a pieţei muncii se realizează

prin contract de muncă ce exprimă drepturile şi obligaţiile părţilor, ca şi
modalităţile de transpunere a lor în economia reală, în funcţie de segmentarea
pieţei. Contractul de muncă prevede tariful orar de salarizare, durata legală de
muncă, indexarea la creşterea preţurilor de consum ş. a. Astfel, piaţa muncii este o
piaţă contractuală la toate nivelurile şi în toate locurile unde se manifestă relaţiile
între purtătorii ofertei şi cei ai cererii de muncă. Piaţa muncii apare într-o sinoptică
mai complexă decât celelalte pieţe libere, deoarece raporturile specifice ei se
desfăşoară atât pe temeiul legislaţiei din fiecare ţară cât şi a celei internaţionale,
care armonizează confruntarea de interese ale ofertanţilor şi solicitanţilor de muncă
prin consensul contractual.
Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii implică înfăptuirea sistematică a

relaţiilor între oferta şi cererea de muncă, pe de o parte, şi mărimea şi dinamica salariului,
în expresie concretă, pe de altă parte.
De aici nu trebuie să se înţeleagă că se înlătură orice neconcordanţă între

ofertă şi cererea de muncă prin mecanismul pieţei muncii.
Fricţionalitatea ce caracterizează factorul muncă face foarte dificilă
atingerea unei stări de echilibru perfect pe piaţa muncii. Pe lângă acest aspect,
factorii generatori de dezechilibru pe piaţa muncii sunt diverşi, cei mai importanţi
fiind: politica salarială, caracterul eterogen al muncii, segmentarea pieţei muncii,
modul de funcţionare a instituţiilor pieţei muncii într-un anumit cadru instituţional
şi legislativ, ca şi informarea pe această piaţă.
Piaţa muncii, ca unitate sistemică între oferta şi cererea de muncă
funcţionează în interdependenţă cu celelalte pieţe specifice, mai întâi cu piaţa
bunurilor economice, ca entitate dinamică a ofertei agregate şi cererii agregate de
bunuri economice (materiale, servicii, informaţii). Aceasta înseamnă că relaţiile
specifice pieţei muncii sunt reciproce cu relaţiile specifice pieţei bunurilor
economice, în sensul că toate împrejurările de timp şi spaţiu privind dezvoltarea
economico-socială constituie sursa cererii de muncă, iar evoluţia demografică este
sursa ofertei de muncă.
Prin mecanismul de funcţionare a pieţei muncii se reliefează faptul că
cererea de muncă depinde de oferta de bunuri economice pe care lucrătorii salariaţi o
pot realiza şi pune la dispoziţia consumatorilor, prin intermediul patronatului
respectiv, ca utilizator al muncii.
Funcţionarea pieţei muncii demonstrează că cererea de muncă pe termen

scurt este practic invariabilă, deoarece angajarea de salariaţi depinde de şansele de
investiţii ale producătorilor.
Funcţionarea pieţei muncii necesită punerea în mişcare într-o manieră
specifică a ofertei de muncă, ţinându-se seama de gradul redus de mobilitate al
acesteia. Acest grad redus de mobilitate decurge din influenţa variabilelor independente
care ţin de demografie, de dezvoltarea culturală a omului, de sedentarismul specific
al unor persoane, de obligaţiile familiale etc. Asemenea influenţe fac ca oferta de
muncă să se modifice şi ea la intervale lungi de timp şi în mod inegal.
Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii reflectă interdependenţele foarte

diversificate între multiplele segmente sau forme ale acesteia. _____________________
Potrivit unor teorii recente, se accentuează diversitatea pieţei muncii atât în

cadrul fiecărei ţări, cât şi pe plan mondial. Unii specialişti decupează multiple
forme ale acestei pieţe şi susţin că se accentuează caracterul lor eterogen după
criterii specifice, ca: forma de proprietate (piaţa muncii în sectorul privat, public,
mixt); legislaţia naţională sau cea internaţională (piaţa muncii legală, piaţa
neagră, paralelă, subterană a muncii, piaţa gri a muncii etc); forţa economică a
patronatelor (piaţa muncii specifică întreprinderilor mici, mijlocii, mari, foarte
mari, gigant); apartenenţa statală a firmelor (piaţa muncii specifică firmelor
naţionale, firmelor străine, mixte, a societăţilor transnaţionale); calitatea şi
structura muncii în raport cu tipul de progres tehnic predominant (piaţa
muncii specifică producţiei tradiţionale de bunuri economice materiale, piaţa
serviciilor, piaţa informaţiilor, piaţa bunurilor culturale sau artistico-intensive ş.a.).
Funcţionarea pieţei muncii în condiţiile economiei actuale reflectă o
atomizare accentuată atât la scară naţională, cât şi internaţională, îmbinându-se tot
mai multe interdependenţe interne ale pieţei muncii cu cele ale regionalizării, ale
globalizării acesteia, ale migraţiei internaţionale a muncii etc.
În condiţiile integrării economice internaţionale şi ale globalizării trebuie să
se adapteze mecanismul pieţei muncii naţionale la exigenţe externe multiple, care
schimbă regulile jocului clasic pe piaţa muncii. Dintre acestea relevăm doar că se
accentuează treptat numeroase delocalizări, relocalizări şi internaţionalizări. În
principiu, sunt posibile trei modalităţi de a demonstra, de pildă, delocalizarea sau
fragmentarea proceselor productive care influenţează piaţa muncii:
■ investiţia în străinătate realizată de o firmă genereză o nouă configuraţie
a locurilor de muncă naţionale şi din străinătate;
■ mişcarea locurilor de muncă în cadrul firmelor multinaţionale
generează o strânsă complementaritate între folosirea forţei de muncă
în interior şi în străinătate de către firmele respective;
■ fragmentarea proceselor de producţie la scară internaţională
influenţează direct folosirea forţei de muncă.
În asemenea împrejurări, unii specialişti vorbesc de caracterul dual al
pieţei muncii, marcat prin existenţa a două categorii de cerere, good jobs şi bad
jobs atât în economie, cât şi în cadrul firmei. Prima categorie s-ar caracteriza prin
ineficienţă de ofertă, iar a doua prin excedent de ofertă.
CURSUL 8 Şomajul.
Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-socale şi şomajul
dovedesc cum funcţionează piaţa muncii într-o perioadă sau la un moment dat.
Raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă determină ocuparea sau şomajul
în anumite condiţii de timp şi de spaţiu. Problematica ocupării şi şomajului
constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic şi o componentă
indispensabilă a politicilor macroeconomice şi macrosociale.
Şomajul este analizat în literatura de specialitate din diverse unghiuri,
formulându-se opinii care constituie obiectul unor ample controverse. Pe parcurs,
au fost date diferite definiţii pentru şomaj, ţinând seama de gradul cunoaşterii şi de
posibilităţile de măsurare a lui. Deşi există diversitate în definirea conceptului de
şomaj, totuşi se pot desprinde elemente comune care se regăsesc, în proporţie mai
mare sau mai mică, în toate opiniile.
Şomajul este o stare negativă a populaţiei active disponibile, care nu

găseşte locuri de muncă, din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea
economiei, ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei, ca sursă a ofertei de
muncă. În condiţiile contemporane, şomajul este considerat ca un dezechilibru al
pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cerere globală de muncă şi oferta
globală de muncă.
Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de muncă faţă de cererea

de muncă, având niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe ţări şi perioade. El a
înregistrat iniţial un caracter temporar, pentru ca în prezent să fie permanent, fără
să excludă însă total şi definitiv existenţa unei stări de ocupare optimală a forţei de
muncă.
Şomajul, ca şi creşterea economică, tinde să urmeze un model ciclic.
Şomerii sunt acele persoane din cadrul populaţiei active disponibile, care
doresc să lucreze şi caută un loc de muncă retribuit, deoarece nu au un astfel de
loc în mod curent. În rândul şomerilor se cuprind persoanele care şi-au pierdut
locul de muncă pe care l-au avut, precum şi noii ofertanţi de forţă de muncă, care
nu găsesc unde să se angajeze.
În diverse reglementări naţionale sau internaţionale se utilizează şi alte

criterii pe baza cărora se delimitează şomajul ca: ajutorul de şomaj; disponibilitatea
de a începe lucrul; gradul de protecţie socială etc.
Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii
(BIM), sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o
activitate în scopul obţinerii unor venituri; sunt în căutarea unui loc de muncă,
utilizând în ultimele patru săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la
agenţia de ocupare şi formare profesională sau la agenţii particulare de plasare,
demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi
răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.; sunt disponibile
să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă şi-ar găsi imediat un loc de muncă.
Sunt incluse, de asemenea: persoanele fără loc de muncă, disponibile să
lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi
urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă; persoanele
care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari),
dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să
înceapă lucrul.
Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de
referinţă erau înscrise la agenţiile de ocupare şi formare profesională (AOFP),
indiferent dacă primeau sau nu ajutor de şomaj, alocaţie de sprijin sau alte forme de
protecţie socială.
În termenii pieţei muncii, şomajul este un fenomen macroeconomic opus
ocupării, reprezentând un surplus relativ de populaţie activă faţă de aceea care
poate fi angajată în condiţii de rentabilitate, impuse de piaţă.
Pe piaţa muncii se pot întâlni: o situaţie de echilibru, care reflectă o
ocupare optimă a forţei de muncă şi o situaţie de dezechilibru, care reflectă un grad
de subocupare sau de supraocupare a forţei de muncă.
Şomajul voluntar reprezintă persoanele care refuză salariul oferit sau se

află în imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea şomaj arată că sunt
şi persoane care nu pot să se angajeze într-o activitate deoarece nivelul ridicat al
salariilor, determinat prin negocieri colective, generează diminuarea cererii de
muncă.
În şomajul voluntar se includ: persoanele care, deşi lucrează, preferă să

înceteze munca temporar, considerând că prin indemnizaţia (ajutorul) de şomaj îşi
pot asigura un trai decent; şomerii care aşteaptă locuri de muncă mai favorabile
decât cele pe care le-au avut sau decât cele pe care le oferă unităţile economico-
sociale la un moment dat; persoanele casnice, care, deşi au hotărât să se angajeze
într-o activitate, totuşi tergiversează angajarea în condiţiile date, referitoare la
mărimea salariului, distanţa până la locul de muncă etc.
Şomajul involuntar reprezintă persoanele neocupate care ar fi dispuse să

lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent,
sperând că atunci când cererea efectivă de muncă se va mări, va creşte şi nivelul
ocupării.
De obicei, şomajul este analizat din perspectiva şomajului involuntar. Însă,

creşterea sau reducerea ocupării nu se identifică automat cu diminuarea sau
sporirea şomajului, deoarece şomajul trebuie apreciat mai complex, ţinând seama
de mutaţiile ce au loc în ansamblul populaţiei active, precum şi de distribuţia şi
durata şomajului într-o ţară, într-un context determinat de parametri economici,
sectoriali şi sociali.
Problema măsurării şomajului. Măsurarea şomajului este o problemă de
estimare a proporţiilor, structurii, intensităţii şi duratei lui. În toate ţările cu economie cu
piaţă concurenţială funcţionează instituţii specializate şi sunt aplicate modalităţi specifice
de înregistrare a şomajului, sub multiplele sale caracteristici. Principalele caracteristici
ale şomajului, despre care se culeg informaţii sistematice sunt: nivelul, mărimea sau
proporţia la un moment dat; intensitatea sau tăria de manifestare; durata medie; structura
sau componenţa.
Nivelul, mărimea sau proporţia şomajului constituie un indicator

statistic ce reflectă numărul persoanelor care nu lucrează, în raport cu numărul total
al persoanelor care sunt apte şi doresc să lucreze.
Măsurarea nivelului se realizează prin calcularea unor indicatori specifici,
pe baza unei metodologii proprii fiecărei ţări. În România, măsurarea şomajului se
asigură cu ajutorul Balanţei forţei de muncă sau al Anchetelor asupra forţei de
muncă. Se urmăreşte nivelul şomajului în corelaţie cu populaţia totală, cu populaţia
ocupată şi cu forţa de muncă. în toate cazurile se acordă o atenţie deosebită
calculării indicatorului „Populaţia ocupată”.
Nivelul, mărimea sau proporţia şomajului se măsoară fie în expresie
absolută, fie în expresie relativă.
În expresie absolută, şomajul reprezintă numărul persoanelor neocupate
din populaţia activă civilă.
În expresie relativă, şomajul se determină cu ajutorul ratei şomajului.
Rata şomajului (Rs) se calculează ca raport procentual între numărul mediu al
şomajului BIM (Ns) şi populaţia activă (Pa), adică Rs = Ns/Pa × 100 sau numărul
şomerilor BIM şi populaţia ocupată (Po), adică Rs = Ns/Po × 100.
În funcţie de scopul analizei şomajului, la un moment dat sau pe o perioadă
anumită se poate folosi la numitor fie populaţia activă, fie populaţia ocupată.
Măsurarea şomajului trebuie să ţină seama şi de faptul că problematica
forţei de muncă este atât de natură economică, cât şi socială, astfel că evaluarea are
o notă de subiectivitate, din care rezultă o anumită aproximaţie fie de subevaluare,
fie de supraevaluare a fenomenului. Factorii de decizie social-politică manifestă
uneori o tendinţă sau alta.
Subevaluarea şomajului presupune înregistrarea doar a persoanelor care
primesc indemnizaţie de şomaj, excluzând alte categorii ca: tineri care încheie un
ciclu de învăţământ şi nu găsesc loc de muncă pentru a se angaja; persoane care
temporar nu au de lucru; persoane aflate în şomaj deghizat, adică sunt subocupate,
în sensul că, de exemplu, pentru o activitate ce poate fi realizată de patru persoane
sunt angajate cinci persoane etc.
Supraevaluarea şomajului presupune înregistrarea ca şomeri şi a altor
categorii neîndreptăţite ca: persoane care, deşi încasează ajutor de şomaj, totuşi au
intenţia de a se încadra în muncă, aşa cum ar fi, de exemplu, persoanele care
îngrijesc copii; persoane care au un loc de muncă, însă pretind că sunt şomeri,
întrucât lucrează „la negru”; persoane care au mai multe locuri de muncă,
determinând supraevaluarea locurilor de muncă prin socotirea locurilor de muncă
neocupate din lipsă de oameni calificaţi; persoane care nu doresc să lucreze din
motive strict personale etc.
Măsurarea şomajului implică luarea în calcul a intensităţii şomajului.
Aceasta înseamnă realizarea unor operaţii ca: stabilirea în mod ştiinţific a ritmului
de lucru; determinarea corectă a momentului pierderii locului de muncă şi
încetarea totală a activităţii sau înregistrarea exactă a reducerii activităţii depuse cu
diminuarea duratei zilei ori săptămânii de lucru şi scăderea corespunzătoare a
salariului etc.
Măsurarea şomajului necesită şi evaluarea duratei şomajului, respectiv a
intervalului de timp dintre momentul încetării totale a activităţii sau scăderii
intensităţii activităţii depuse, până la reînceperea normală a activităţii. Durata
şomajului poate fi diferită de la o persoană sau categorie de persoane la alta, astfel
că se impune luarea în calcul a duratei medii a şomajului.
Durata medie a şomajului se poate calcula ţinându-se seama de: numărul
şomerilor şi ritmul intrărilor, respectiv, ieşirilor în şi din şomaj. Aceasta ne permite
să apreciem şomajul sub aspectul punctului de pornire şi cel al mişcărilor
ulterioare, adică intrările în şomaj şi ieşirile din şomaj.
Măsurarea şomajului în punctul de pornire se asigură prin procedeele
statistice curente, în timp ce mişcările ulterioare ale şomajului necesită calcularea
corelată a unor mărimi de intrare şi de ieşire. Astfel, intrările cuprind: persoane
concediate, persoane care au încheiat un ciclu de învăţământ, persoane casnice ş.a.
Ieşirile cuprind: persoane care găsesc noi locuri de muncă, persoane care preferă
să îngrijească copii, persoane care emigrează, pensionari ş.a.
Rezultă că durata şomajului este cu atât mai mare cu cât numărul şomerilor
în punctul de pornire este mai mare; iar durata şomajului este cu atât mai mică cu
cât intrările şi ieşirile în/din şomaj sunt mai mari.
Măsurarea şomajului presupune şi evaluarea structurii sau componenţei lui.
În acest sens, trebuie să se calculeze şi să se înregistreze sistematic
structurile şomajului pe domenii de activitate, niveluri de pregătire, specialităţi şi
meserii, pe vârste, pe sexe etc.
Şomajul, ca dezechilibru macrosocial, are multiple cauze, care pornesc de

la statutul economico-social, atât al celor care angajează forţa de muncă, cât şi al
celor care oferă forţa de muncă, în condiţiile pieţei.
Cauzele şomajului sunt examinate de specialişti, pornindu-se de la

gruparea lor în: cauze generatoare de şomaj de dezechilibru şi cauze generatoare
de şomaj de echilibru.
Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru ţin de cererea şi oferta agregate de

muncă şi de modul specific în care acestea se intercondiţionează. Folosind curba
cererii şi ofertei vom urmări posibilitatea formării şomajului de dezechilibru astfel
Curba cererii agregate de muncă relevă interesul patronului de a angaja un

număr mai mic de persoane sau de a înlocui forţa de muncă cu alţi factori de
producţie, pe măsură ce salariul practicat este mai mare decât salariul de echilibru.
Curba ofertei agregate de muncă relevă numărul persoanelor dispuse să se

angajeze, în funcţie de evoluţia salariului. Atunci când salariul practicat este la un
nivel mai ridicat decât salariul de echilibru, înseamnă că piaţa muncii este în
dezechilibru, apărând un excedent de forţă de muncă. Acest excedent de forţă de
muncă se numeşte şomaj de dezechilibru.
Cererea de muncă, relativ inelastică la modificarea salariului, se explică
prin mai mulţi factori de influenţă, între care acţionează şi costul marginal.
Aceasta înseamnă că dimensiunea cererii de muncă este influenţată de şansa pe
care patronul o are de a realiza din activitatea ultimei persoane angajate, încasări
mai mari decât cheltuielile efectuate. În scopul maximizării profitului, patronul
urmăreşte ca încadrarea de noi salariaţi să se realizeze la nivelul la care este costul
suplimentar al folosirii unei unităţi adiţionale de forţă de muncă, astfel ca aceasta
să fie egală cu productivitatea sa marginală.
De asemenea, şomajul de dezechilibru este cauzat şi de folosirea tehnicii
noi în cadrul unităţilor economice. Aceasta constă în faptul că patronul are
posibilitatea de a realiza economii la cheltuieli şi, deci, un profit mai ridicat în
situaţia în care cheltuielile pentru tehnica nouă sunt mai eficiente decât cheltuielile
pentru plata salariilor, ceea ce determină reducerea cererii de forţă de muncă.
Rezultă că cererea pe piaţa muncii ţine seama de modul în care se
realizează combinarea factorilor de producţie, prin substituirea factorului muncă cu
factorul de producţie capital, întreprinzătorii având astfel şanse de a fabrica bunuri
economice în condiţii de eficienţă superioară.
Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru reprezintă, aşadar, procese

economico-sociale complexe, cum ar fi: evoluţia nefavorabilă a activităţilor
economice sau substituirea muncii prin capital; presiuni din partea organizaţiilor
sindicale privind sporirea salariului minim; creşterea ofertei de muncă,
îndeosebi din partea noilor generaţii care au atins vârsta legală de muncă,
creşterea ce nu se corelează cu nivelul salariului; creşterea ofertei de muncă din
partea unor persoane de vârsta a doua etc.
În asemenea împrejurări pot apărea mai multe forme de şomaj, între care
relevant este şomajul ciclic, specific recesiunii economice. Acest şomaj depinde de
fluctuaţiile ciclice pe termen mediu, fără însă să fie excluse şi unele situaţii în care
el se manifestă pe un termen lung.
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru provin îndeosebi din starea

activităţilor economice la nivelul de bază, microeconomic.
Şomajul de echilibru este acela care apare atunci când în activitatea

economică de ansamblu este echilibru, dar o parte din populaţia activă disponibilă
nu găseşte imediat un loc de muncă. De asemenea, un număr de persoane active
disponibile continuă să caute locuri de muncă pentru care să obţină salarii mai
mari, astfel că apare o ofertă suplimentară de forţă de muncă
Reiese din figură că, în punctul E numărul de salariaţi ceruţi şi oferiţi NE
concordă, la salariul de echilibru SE înregistrându-se un şomaj de echilibru.
Creşterea salariului la S1 face să se dezechilibreze cererea şi oferta. Astfel,
apare diferenţa între N1 şi NE, şi un nou punct de echilibru.
În a doua jumătate a secolului douăzeci, unii economişti, între care Milton
Friedman, susţineau că şomajul voluntar este şomajul natural.
Formarea şomajului de echilibru
Pentru ei, şomajul natural este şomaj de echilibru, deoarece rezultă dintr-o
alegere deliberată4.
Această formă de şomaj5 se numeşte şi şomaj natural, deoarece el este
determinat de cauze ce ţin de şomajul voluntar, cât şi de alte cauze, apreciate ca
normale într-o economie cu piaţă concurenţial-funcţională.
Cauzele care generează şomaj de echilibru provin, în esenţă, din necorelarea
cererii cu oferta de muncă în mai multe situaţii ca: în desfăşurarea anumitor activităţi; în
ocuparea unor locuri de muncă; în dezvoltarea unor entităţi teritoriale; în angajarea pe
diferite locuri de muncă a persoanelor care nu au calificarea corespunzătoare; în
transmiterea informaţiilor necesare privind existenţa diferitelor locuri de muncă etc.
În condiţiile în care o persoană sau un grup de persoane părăsesc, în mod

voluntar sau prin concediere, locul de muncă, devenind şomeri pentru un anumit
timp, acesta se numeşte şomaj fricţional. El este consecinţa dezutilităţii marginale
a folosirii forţei de muncă. Persoanele respective preferă mai mult să nu lucreze
decât să accepte un salariu a cărui mărime pentru ei s-ar situa sub un anumit nivel
minim. Astfel, persoanele care caută de lucru urmăresc un loc de muncă retribuit
cu un salariu mai mare, iar patronul nu doreşte să angajeze persoanele respective.
Modificările tehnologice, de modă şi de gust sunt specifice economiilor
dinamice, astfel că apare un excedent de forţă de muncă în industriile aflate în
declin, care trebuie să se deplaseze în industriile sau în sectoarele în ascensiune. În
condiţiile în care ar exista o cunoaştere şi o mobilitate perfectă pe piaţa muncii,
atunci o persoană ce devine şomer la un loc de muncă, s-ar muta imediat la un loc
nou de muncă.
Treptat, mulţi specialişti au ajuns să susţină teza potrivit căreia şomajul
existent în ultimele decenii din ţările dezvoltate este mai ales şomajul voluntar,
negând şomajul involuntar care este, de fapt, singurul ce trebuie să fie obiect
pentru politicile economice.
Şomajul structural este acela care se formează din cauze de natură

economică, ce acţionează în faza descendentă a unui ciclu economic pe termen lung,
atunci când nu se pot crea locuri de muncă durabile în acord cu creşterea ofertei de forţă
de muncă. Asemenea cauze privesc restructurarea economiei, pe fondul epuizării
valenţelor aparatului de producţie de a potenţa creşterea economică, precum şi pe fondul
manifestării evidente a crizei energetice şi a crizei de materii prime etc.
Mutaţiile structurale se pot ivi atât la nivelul macroeconomic, cât şi la cel

mezo sau microeconomic, generând discrepanţe între calificările cerute de
patronate şi cele ale ofertanţilor de forţă de muncă.
Geneza şi dinamica acestui şomaj se pot aprecia corect ţinând seama de
legătura dintre ritmul apariţiei schimbărilor în cererea şi oferta de bunuri materiale
şi servicii din economie; gradul de concentrare teritorială a activităţilor economice
sau inexistenţa diversificării producţiei de bunuri; mobilitatea relativ redusă a
ofertei de forţă de muncă etc.
Şomajul structural se referă deci nu numai la modificările economice
determinate de progresul tehnologic, ci şi la cele determinate de aspectele
structurale ale forţei de muncă.
Aşadar, şomajul se manifestă din multiple cauze, care ţin de esenţa
economiei de piaţă, ca şi de comportamentul specific al unor persoane. Şomajul se
manifestă ca urmare a perioadei trazitorii petrecute de unele persoane între două
locuri de muncă sau de cei nou-intraţi pe piaţă în căutarea unui loc de muncă, în
urma neconcordanţei care apare între aptitudinile solicitate şi cele ale şomerilor,
dar şi ca urmare a faptului că în anumite sectoare şomajul fluctuează, reflectând
anumite configuraţii sezoniere specifice.
O bună parte a şomerilor este formată din tineri şi femei, iar rata
şomajului la aceste categorii a crescut în decursul timpului.
Evident, accepţiunea şomajului structural nu trebuie limitată la
modificările economice, ci trebuie luate în calcul şi consecinţele concurenţei în alte
domenii, cum ar fi: schimbările în cerere ca urmare a mutaţiilor ce au loc în
preferinţele consumatorilor, declinul producţiei unor bunuri datorită restricţiilor în
domeniul materiilor prime specifice sau a unor măsuri guvernamentale privind
taxarea, contractarea, evoluţia monetară şi fiscală ş.a.
Şomajul tehnologic este şomajul generat de modernizarea vechilor

tehnici şi tehnologii de fabricaţie.
Aceasta se realizează prin evoluţia ramurilor propulsatoare ale unui nou

mod tehnic de producţie şi prin accentuarea procesului de concentrare a producţiei
şi capitalului.
Şomajul sezonier este şomajul care depinde de factorii naturali ce

influenţează puternic activitatea din anumite ramuri economice, ca agricultura,
construcţiile, turismul etc.
Acesta este un şomaj de durată relativ mică şi poate fi resorbit mai ales
prin pregătirea persoanelor respective pentru o activitate complementară, ce ar
putea fi efectuată în perioada critică.
Şomajul nu este o mărime omogenă, ci cunoaşte forme multiple şi

diverse, denumite, de obicei, în funcţie de cauzele ce stau la baza genezei lor.
În condiţiile actuale, specialiştii apreciază ca fiind formele predominante

următoarele: şomajul de conversiune, acela care afectează îndeosebi salariaţii ce
aveau locul de muncă stabil până la concediere, fără vechime mare în muncă, însă
sunt posesori ai unei calificări ce le poate favoriza o stabilitate mai mare şi dreptul
la un ajutor de şomaj mai avantajos; şomajul repetitiv, acela care include
persoanele ce cunosc o alternanţă de perioade de activitate şi de şomaj, afectând
mai ales tinerii şi persoanele cu o calificare slabă, degradând competenţa
profesională şi statutul lor social; şomajul de excluziune, acela care cuprinde
populaţia activă formată din persoanele în etate, cele mai puţin calificate, cele
aflate în şomaj o perioadă lungă, indiferent dacă primesc sau nu ajutorul de şomaj.
Delimitarea unor astfel de forme ale şomajului şi a cauzelor lor prezintă o
însemnătate specială pentru înţelegerea costului şomajului şi a posibilităţilor de
diminuare a efectelor şomajului, pentru îmbunătăţirea gradului de ocupare a
forţei de muncă, precum şi statutul social-economic al şomerilor în contextul
naţional-statal şi internaţional.
Costul social al şomajului reprezintă efortul total pe care îl suportă persoanele,

grupele de persoane, economia şi societatea afectate de acest fenomen complex.
Costul şomajului la nivelul persoanelor şi grupelor de persoane

afectate de nesiguranţa muncii include atât aspecte de natură economică, cât şi
aspecte morale, social-culturale şi chiar politico-militare. Aspectele de natură
economică privesc îndeosebi reducerea veniturilor şi, evident, a posibilităţilor de
consum pentru întreaga familie unde există şomeri. Trebuie precizat că
indemnizaţia (ajutorul) de şomaj nu asigură acoperirea totală a salariului avut de
şomer în perioada anterioară şi nici nu se raportează la salariile medii.
Indemnizaţia (ajutorul) de şomaj reprezintă totuşi modalitatea cea mai folosită
de garantare a unui venit minim pentru şomeri. Ponderea acestui ajutor în raport de
salariu, perioada pentru care se acordă, modalităţile de calcul şi condiţiile pentru a
fi încasat sunt specifice în diverse ţări sau grupe de ţări.
Aspectele noneconomice sunt mai dificil de măsurat cantitativ, însă ele
sunt evidente, pornind de la stresul nervos şi starea depresivă specifice nesiguranţei
şi aşteptării, până la atragerea cu uşurinţă a şomerilor în acţiuni sau organizaţii
antisociale.
Costul şomajului la nivelul economiei şi societăţii este deosebit de
complex şi cuprinzător. Aici se au în vedere aspecte cum sunt:
- irosirea unei importante cantităţi de resurse de muncă, deoarece şomajul
reduce rolul determinant al muncii ca factor de producţie şi eludează
caracteristicile de neconservabilitate a muncii;
- diminuarea intensităţii dezvoltării economice, deoarece şomajul
întreţine o stare de nesiguranţă în rândul persoanelor angajate.
Totodată, subtilizarea forţei de muncă înseamnă un factor de reducere
a cantităţii producţiei cu mult sub cea potenţială, iar aceasta duce la
pierderi de salarii şi profituri, care determină minimizarea consumului,
cu efecte negative asupra dezvoltării economiei;
- scăderea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat din cauza efectului
propagat al şomajului. Astfel, şomajul duce la reducerea generală a
veniturilor şi a încasărilor la buget (impozit pe venit, taxa pe valoarea
adăugată, accize etc.), iar aceasta determină reducerea cheltuielilor
bugetare;
- creşterea cheltuielilor statului pentru întreţinerea şi funcţionarea
instituţiilor publice din domeniul înregistrării şi urmăririi şomajului,
pentru plata indemnizaţiilor (ajutoarelor) de şomaj şi a altor cheltuieli
sociale privind reconversia forţei de muncă, îngrijirea sănătăţii
şomerilor etc.;
- alienarea unei părţi însemnate a populaţiei ajunse în condiţii de şomaj
etc.
Costurile mari pe care le implică şomajul pot fi apreciate şi prin gruparea
lor în: costuri directe şi costuri indirecte.
Costurile directe sunt reliefate îndeosebi sub forma vărsămintelor

monetare către fondul destinat protecţiei sociale a şomerilor.
Acest fond se foloseşte, în principal, pentru plata ajutorului de şomaj,

alocaţiei de sprijin, a calificării şi recalificării şomerilor şi, în general, pentru
susţinerea proceselor de reconversie a forţei de muncă. De regulă, pentru
aprecierea costurilor sociale se iau în calcul estimările privind cheltuielile antrenate
de şomaj, ca factor de risc social major.
Costurile indirecte sunt cele generate de diminuarea globală a producţiei

şi a veniturilor de care ar putea să beneficieze întreaga populaţie.
Ele apar sub forme ca: pierderi de producţie determinate de neutilizarea

unor capacităţi şi mijloace tehnice din dotare; reducerea resurselor de formare a
veniturilor bugetare; deteriorarea calificării şi capacităţii de muncă; descurajarea
personalului în plan profesional, social şi general-uman.
Aprecierea complexă a costului şomajului impune surprinderea şi a unor
efecte pozitive pe care le poate genera acest fenomen. Asemenea efecte pot fi
sesizate în domenii care ţin mai ales de comportamentul profesional al salariaţilor,
astfel: incitarea angajaţilor la perfecţiune profesională, pe baza căreia să caute
locuri de muncă mai sigure şi mai bine salarizate; pregătirea forţei de muncă pe
coordonatele unei mai mari mobilităţi şi adaptabilităţi, pentru a corespunde mai
bine atât mutaţiilor ce intervin în activitatea economică, cât şi exigenţelor de sporire
a eficienţei acesteia.
Corelarea pe termen lung a costurilor şomajului cu efectele sale permite
formularea concluziei incontestabile potrivit căreia şomajul este un fenomen
negativ, costurile lui fiind mai mari atât pentru persoanele lezate direct, cât şi
pentru economia şi societatea în ansamblu.
Pentru aprecierea cât mai bună a efectelor şi costurilor şomajului este util să avem
în vedere şi Legea Okun. Această lege exprimă interrelaţia negativă dintre nivelul şi
dinamica şomajului, pe de o parte, şi mărimea şi modificarea în termeni reali ale
Produsului Naţional Brut, pe de altă parte.
Denumirea vine de la economistul american Arthur M. Okun, cel care a

formulat-o. El a folosit ca premisă a analizei sale faptul evident, observabil prin
experienţă, potrivit căruia persoanele ocupate participă la producerea de bunuri
economice, iar şomerii nu participă la activităţile economice. De aceea, A. M. Okun
a formulat concluzia: se poate presupune că existenţa şomajului înseamnă pierderea
unor şanse de a crea producţie naţională sau de a asigura creşterea acesteia, ceea ce
constituie un factor de încetinire a măririi Produsului Intern Brut, sau de stagnare şi
chiar de scădere a lui.
Înţelegerea acţiunii acestei legi trebuie pusă în legătură cu ansamblul
efectelor pe care le are şomajul în economie, începând de la nivelul firmei până la
nivelul macroeconomic. Asemenea efecte sunt de natură economică, socială,
culturală, morală, psihologică etc.
Iată de ce se impun imperios politici raţionale de ocupare a forţei de muncă
în ansamblul economiei naţionale.
Înfăptuirea proceselor de ocupare raţională a forţei de muncă presupune

stăpânirea lor atât la nivelul microeconomici, cât şi la cel al economiei naţionale,
printr-un management al resurselor umane eficient sub aspect economic şi social-
cultural. Aceasta implică îmbunătăţirea deciziilor privind resursele umane la
nivelurile respective. Totodată, este utilă şi o anumită supraveghere
guvernamentală, însă nu ca o ingerinţă în deciziile vânzătorilor şi cumpărătorilor de
forţă de muncă.
Rolul statului în gestionarea pieţei muncii derivă din funcţiile lui

economice şi constă în diverse acţiuni directe şi indirecte, prin care stimulează
crearea de noi locuri de muncă, în cadrul economiei moderne. Aceasta decurge
din faptul că în economie majoritatea activităţilor se află în proprietatea privată,
nivelul şi structura acestora sunt determinate de antreprenori în mod liber, iar
guvernul participă într-o anumită măsură la aceste activităţi, întreprinderile
publice fiind conduse în acelaşi mod ca cele private, pe baza aceloraşi principii
ale pieţei libere.
În acest fel, economiile dezvoltate dispun de o tradiţie antreprenorială bine

stabilită, de o diversitate de calificări, de o structură economică, instituţională şi
financiară coerentă şi de o capacitate de adaptare dinamică, ce permit soluţionarea
problemelor ocupării în acord cu exigenţele eficienţei economice, sociale, ecologice
şi demografice. Într-un asemenea context, politicile de ocupare a forţei de muncă au
un rol important şi îi preocupă atât pe teoreticieni, cât şi pe practicieni.
Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat

pentru a interveni pe piaţa muncii, în scopul stimulării creării de noi locuri de
muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la nevoile economiei, al
asigurării unei fluidităţi şi flexibilităţi eficiente pe piaţa muncii, diminuându-se
astfel dezechilibrele, disfuncţionalităţile de pe piaţa muncii.
Politicile de ocupare sunt: politici pasive şi politici active.
Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării

considerat dat şi urmăresc găsirea de soluţii pentru angajarea excedentului de
resurse de muncă.
Aceste politici ţin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de

condiţiile generale din economie, reglate de piaţă, şi pun accentul pe protecţia
şomerilor, îndeosebi prin indemnizaţia (ajutorul) de şomaj şi pe convingerea unor
persoane active să se retragă de pe piaţa muncii. Măsurile ce compun aceste politici
au caracter defensiv şi vizează o nouă segmentare a pieţei muncii şi o diminuare
relativă, pe mai departe, a persoanelor ocupate. Totodată, astfel de măsuri se
corelează cu mărirea generală a productivităţii, ale cărei efecte permit acoperirea,
de către unităţile economice, a costurilor privind ajutorul de şomaj. Dar trebuie avut
în vedere că ridicarea productivităţii riscă să anuleze efectul creării de noi locuri de
muncă, ca urmare a reducerii duratei săptămânii de lucru, în cadrul unor unităţi
economice.
Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai

semnificative, cum sunt: reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de
pensionare; creşterea perioadei de şcolarizare obligatorie; sporirea numărului
locurilor de muncă cu program zilnic redus şi atipic; descurajarea activităţilor
salariale feminine; restricţionarea sau interzicerea imigrărilor etc.
Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri,

metode, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora se urmăreşte sporirea nivelului ocupării.
Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilităţii

populaţiei active, precum şi crearea de noi locuri de muncă pe bază de investiţii.
Asemenea măsuri au caracter ofensiv şi favorizează adaptarea locurilor de muncă
la populaţia activă disponibilă.
Dintre măsurile de politică activă de ocupare cele mai relevante sunt:
ameliorarea conţinutului învăţământului de toate gradele; îmbunătăţirea orientării
şcolare şi profesionale a tinerilor, aceasta corelându-se şi cu cerinţele reconversiei
forţei de muncă; stimularea mobilităţii persoanelor active spre noile locuri de
muncă; încurajarea cercetării ştiinţifice pentru extinderea activităţilor economico-
sociale; extinderea măsurilor ecologice; amplificarea investiţiilor ca act economic
fundamental, cu cea mai mare capacitate de a crea locuri de muncă etc.
Principalele politici de ocupare, înţelese ca politici de gestiune a cererii
globale de forţă de muncă, pentru a face faţă disfuncţionalităţilor interne ale pieţei,
dovedesc că asemenea politici sunt: politica monetară; politica bugetară; politica
fiscală; politica de venituri ş.a.
În genere, politicile de ocupare trebuie să fie coroborate cu politicile
structurale adecvate, vizând relansarea economică. În acord cu schimbările
structurale economice se impun a fi înfăptuite formarea profesională şi flexibilitatea
forţei de muncă, prin promovarea unor programe anticipativ-prospective pe termen
mediu şi lung.
Pentru prevenirea şocurilor de pe piaţa muncii şi atenuarea dezechilibrului
dintre cererea şi oferta de forţă de muncă se impune adoptarea unor politici
proactive de ocupare. Aceste politici urmăresc susţinerea apariţiei de întreprinderi
mici şi mijlocii, acordarea de sprijin monetar-financiar şomerilor pentru a-şi crea
propriile locuri de muncă, stimularea flexibilizării şi reglării pieţei muncii în
condiţii economice noi, tehnologico-ştiintifice, ecologice, manageriale,
educaţionale etc.
Modelele economice ce se pot folosi trebuie să fie fundamentate pe o

cunoaştere detaliată a realităţilor economiei şi să aibă obiective macroeconomice,
cum ar fi: o societate echilibrată liberă, în care ocuparea deplină, cuplată cu preţuri
stabile şi cu o relaţie satisfăcătoare între importuri şi exporturi, să fie aptă să ducă
la o rată de creştere economică rezonabilă, ca bază pentru asigurarea celei mai
ample prosperităţi posibile, într-un anumit orizont de timp.
Totodată, se va urmări asigurarea unei distribuiri echitabile a veniturilor,
în cadrul unei economii echilibrate prin politici fiscale, de salarii şi de preţuri.
Astfel, rolul guvernului se poate manifesta prin măsuri pentru creşterea ponderii
resurselor alocate investiţiilor, pentru ameliorarea calificării prin educaţie, formare
şi cercetare, pentru popularizarea tehnologiilor celor mai practice şi pentru a oferi
agenţilor economici previziuni economice pe termen lung.
Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea
urmăresc rezolvarea dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară şi
fiscală, menită să strunească mărirea preţurilor, poate să conducă la o rată a
şomajului inacceptabilă. Pe de altă parte, o politică monetară şi fiscală, menită să
satisfacă expansiunea economică, pentru a asigura un nivel redus al şomajului,
poate conduce la o creştere inacceptabilă a nivelului preţurilor.
Pentru a soluţiona această dilemă s-a renunţat la realizarea unui schimb
între un şomaj redus şi un minim de inflaţie, agreându-se ideea unui schimb între
aceste două fenomene şi libertatea sindicatelor şi managementului de a fixa salariile
şi libertatea firmelor de a fixa preţurile. În acest context s-a trecut treptat, în ţările
dezvoltate, la o politică de venituri.
Politica veniturilor are ca scop îmbunătăţirea relaţiei dintre şomaj şi inflaţie,

astfel că, dacă sporirea salariilor este redusă, guvernul poate să înfăptuiască o politică
fiscală şi monetară de stimulare a expansiunii economice pentru a reduce şomajul.
Politica monetară şi fiscală este utilizată pentru reglementarea ciclurilor
economice, politica forţei de muncă este utilizată pentru a soluţiona aspectele
structurale ale şomajului, iar asigurările sociale au ca scop transferul de venituri la
lucrătorii aflaţi în imposibilitatea de a obţine venituri.
În timp, în aproape toate ţările dezvoltate au fost aplicate diferite forme ale
politicii veniturilor, obţinându-se unele succese, dar s-a ajuns şi la concluzia
potrivit căreia politica de venituri trebuie să fie mai mult un supliment decât un
înlocuitor pentru alte reforme, menite să restrângă rata de creştere a preţurilor.
Există temerea că politica publică orientată spre diminuarea inflaţiei, concomitentcu
asigurarea unei ocupări mai mari, va duce la o mai accentuată concentrare a
problemelor economice.
Unii specialişti susţin că salariile minime trebuie să fie mărite, întrucât,
sporind salariile minime, se va reduce nivelul sărăciei. Atunci când lucrătorii sunt
plătiţi foarte prost, practicarea unui salariu minim mai înalt poate ameliora
standardul lor de viaţă la punctul unde ei pot să-şi mărească productivitatea muncii
şi deci valoarea produsului marginal la nivelul salariului minim. Atât timp cât
salariul minim oficial reface egalitatea dintre valoarea produsului marginal al
muncii şi salariu, nu se va produce nici o diminuare a ocupării.
Un aspect important al politicii de ocupare îl reprezintă promovarea
ocupării în sectorul de servicii şi reducerea duratei muncii. În acest sens trebuie
să se stabilească ştiinţific relaţiile între productivitatea muncii şi ocupare în fiecare
domeniu.
În ansamblu, se poate aprecia că un element determinant pentru înfăptuirea
unei creşteri economice, însoţite de mărirea nivelului ocupării, este rata
investiţiilor, îndeosebi a investiţiilor în capital fix. Aceasta depinde, la rândul ei,
de asigurarea unui climat adecvat prin legislaţia referitoare la dreptul de
proprietate, la funcţionarea pieţei de capital, la înfăptuirea reformelor etc.
De asemenea, evoluţia ocupării reflectă specificitatea recrutării, formării
şi integrării forţei de muncă, în contextul în care sindicatele s-au organizat pe
întreprinderi, fără deosebire de calificări şi în funcţie de specificul industriilor.
Înţelegerea profundă a importanţei politicilor de ameliorare a ocupării este
impusă şi de mutaţiile ce se petrec în piaţa muncii sub incidenţa integrării
internaţionale şi globalizării. Salariaţii sunt primii care iau contact cu acele mutaţii,
care se concretizează în două aspecte majore: unul ţinteşte volumul şi diversitatea
exigenţelor specifice muncii referitoare la ritmicitate, termene calitate, complexitate
etc; al doilea priveşte aspiraţiile unor salariaţi de a li se acorda o mai mare autonomie,
în timp ce alţii vor mai puţină. Combinările posibile între aceste două aspecte
complexe permit înţelegerea corectă a complicării raporturilor în cadrul muncii.
Mai mult, se impune luarea în calcul, în cazul diferitelor decizii de politici
de ocupare, a grupării salariaţilor în mai multe categorii după specificul relaţiilor
de muncă actuale pe plan mondial, astfel:
■ o categorie cuprinde salariaţii satisfăcuţi de activitatea pe care o
realizează;
■ a doua categorie include salariaţii sub stres pentru că firma aşteaptă
mai mult de la ei, dar nu le acordă autonomia necesară şi nici resurse
suficiente;
■ a treia categorie cuprinde salariaţii care nu permit firmei să aştepte mai
mult de la ei, dar cărora li se poate cere rutină, oferindu-le resursele
corespunzătoare şi, prin urmare, locuri de muncă;
■ a patra categorie cuprinde salariaţii care reclamă condiţiile de muncă
precare, investiţiile insuficiente şi, în consecinţă, nu se cere mare lucru
de la ei.
Asemenea aspecte se corelează cu trebuinţele tot mai accentuate de
delocalizări, relocalizări şi multinaţionalizări, care complică mult regulile jocului
pe piaţa muncii.
CURSUL 9 Piaţa monetară

9.3 Dobânda
Înfăptuirea activităţii economico-sociale în condiţiile pieţei necesită
folosirea permanentă a banilor sub diferite forme, componente şi mecanisme
specifice. Acestea se corelează în timp şi spaţiu cu instumente proprii, într-un
ansamblu de relaţii ce se formează între agenţii economici şi monetari. Diferite
categorii de agenţi economici.
În teoria şi practica economică din ţara noastră şi din alte ţări, problematica
pieţei monetare este abordată în diverse modalităţi, fiecare având raţiunea ei
epistemologică sau pragamatică. O delimitare netă între fenomenul monetar şi cel
de capital nu se realizează şi nici nu se justifică întotdeauna.
Doctrina economică precizează, în principal, două modele de abordare:
modelul european, dominat de lumea bancară, în care băncile utilizează aproape
toate instrumentele monetar-financiare, şi modelul anglo-saxon, în care se
foloseşte noţiunea numită generic piaţă financiară în care se delimitează piaţa
monetară şi piaţa de capital*.
Piaţa monetară este piaţa specifică al cărei obiect îl formează tranzacţiile
pe care le presupune moneda sub toate formele ei, împreună cu mecanismele de
confruntare între solicitanţii şi ofertanţii de monedă în funcţie de preţul acestei
mărfi. Piaţa monetară este specializată în plasarea şi atragerea de fonduri pe termen
scurt, inclusiv acordarea sau obţinerea de credite. Ea are mai multe segmente,
fiecare fiind specializat în utilizarea unor instrumente specifice, iar principalii
operatori sunt băncile.
Banii reprezintă un activ special care, în baza unei convenţii general-
acceptate, este folosit ca mijloc de intermediere a schimbului şi de măsurare a
activităţii economice. Ei sunt denumirea generică pentru toate felurile de monedă şi
semne ale valorii. Activul cu rol de bani are două trăsături definitorii: este general-
acceptat în orice tranzacţie şi de toţi participanţii într-un spaţiu economic şi timp
istoric; are o lichiditate perfectă sau cvasiperfectă (cost de tranzacţie nul sau foarte
redus). Lichiditatea bancară prezintă mijloacele de plată pe care o bancă le poate
uziliza imediat pentru a onora un angajament financiar. Banii au apărut din
necesităţile schimbului, pentru depăşirea inconvenientelor trocului şi au cunoscut
de-a lungul istoriei profunde transformări, îndeplinind mai multe funcţii. Astfel, s-a
cristalizat, treptat, un gen specific de relaţii între ofertanţii de bani şi solicitanţii de
bani, care constituie conţinutul pieţei monetare sau a banilor. Activele monetare se
tranzacţionează pe termen scurt, până la un an, făcând obiectul pieţei monetare.
Piaţa monetară este o piaţă specială care are rolul de a compensa excedentul cu
deficitul de monedă existent la diferiţi agenţi economici şi de a regla cantitatea de monedă
în economie în condiţiile unui preţ specific – rata dobânzii.
Tranzacţiile pe piaţa monetară au loc în fiecare ţară în legătură cu fluxurile
circuitului economic naţional şi în interdependenţă cu relaţiile economice
internaţionale. Cea mai mare piaţă monetară din lume este cea din New York, fiind
influenţată de cele mai mari bănci americane, japoneze şi europene. Alte pieţe
monetare majore sunt cele de la Londra, Tokio, Paris etc.
Înfăptuirea în practică a conţinutului pieţei monetare reprezintă o activitate
cu caracter lucrativ, comercial, realizată de agenţi economici specializaţi care
– Relaţiile de intermediere bancară

concentrează cererea şi oferta de monedă provenite de la agenţii economici primari.
Aceşti agenţi intermediari sunt băncile şi alte instituţii financiare asimilate lor
Băncile au fost create cu mult timp în urmă, îndeplinind la început rolul de a
păstra valorile mobiliare depuse de clienţii lor şi de a efectua plăţi solicitate de aceştia.
Treptat, activitatea băncilor s-a amplificat şi s-a diversificat1, prin apariţia

instituţiilor financiare şi societăţile de asigurări, care funcţionează în perioada
contemporană ca un agent economic monetar-financiar important, intermdiind în
mod specializat activitatea celorlalţi agenţi şi gestionând pârghiile monetar-
financiare, în acord cu interesele economice corespunzătoare.
Băncile îndeplinesc atât funcţiile clasice, cât şi funcţii moderne. Funcţiile clasice
pot fi grupate în două clase: active şi pasive.
Funcţiile clasice sunt acelea care se îndeplinesc de la apariţia băncilor şi,

până în prezent, la toate nivelurile economice.
Funcţiile active constau îndeosebi în acordarea de credite persoanelor
fizice şi juridice, care dovedesc bonitate financiară (capacitatea de a rambursa
creditele şi dobânzile aferente).
Funcţiile pasive constau, în principal, în activităţi de mobilizare şi păstrare
a disponibilităţilor monetare temporare din economie.
Funcţiile moderne (noi) se referă, mai ales, la operaţiuni macroeconomice
cum ar fi coordonarea încasărilor şi plăţilor din economia naţională.
Agenţii pieţei monetare sunt băncile.
Băncile în economia cu piaţă concurenţială pot fi: bănci de emisiune şi
bănci comerciale.
Băncile de emisiune sunt băncile naţionale sau băncile centrale care sunt,
de regulă, instituţii ce realizează funcţii la nivel macroeconomic, cum ar fi
emisiunea şi reglarea masei monetare.
De regulă, într-o ţară există o singură bancă de emisiune, denumită bancă
centrală, bancă naţională, bancă de primă importanţă sau banca băncilor.
Băncile comerciale sunt instituţii cu caracter lucrativ, specializate, care
pun la dispoziţia agenţilor economici, bani-capital, pe baza resurselor monetare
atrase, precum şi a capitalului propriu. Ele deţin majoritatea conturilor din
economie şi toate conturile agenţilor economici.
Termenul de bancă comercială provine din rolul istoric pe care l-a
avut această instituţie în activitatea de comerţ. Iniţial, băncile comerciale
au fost principalii creditori ai comerţului, rol pe care îl îndeplinesc şi în
prezent, în perioada contemporană însă, aceste bănci au dobândit un rol
important şi în acordarea creditelor pentru consum sau a împrumuturilor
ipotecare.
Băncile comerciale pot fi grupate în: bănci comerciale de depozit şi
bănci ipotecare. Băncile comerciale de depozit sunt acelea care îşi asigură
resursele monetare de pe piaţa monetară, prin depunerile pe termen scurt
efectuate de clienţii lor. Băncile ipotecare sunt acelea care îşi asigură
resursele monetare pe calea emiterii de titluri şi obligaţiuni ipotecare.
În economia cu piaţă concurenţială, pe lângă bănci funcţionează pe
piaţa monetară şi alte instituţii cum sunt: cooperativele de credit; fondurile
de pensii; societăţile de asigurări şi reasigurări; societăţile de investiţii.
Purtărorii primari ai cererii de monedă sunt toţi agenţii economici

care, temporar, înregistrează necesităţi de monedă mai mari decât
posibilităţile proprii de acoperire: menaje, firme, administraţii publice şi
private, instituţii financiare etc.
Purtătorii primari ai ofertei de monedă sunt cei care economisesc,
înregistrând temporar resurse monetare suplimentare peste nevoile proprii,
curente: Banca Naţională, alte instituţii financiare, menaje, firme etc.
Crearea de monedă nu trebuie înţeleasă în sensul fabricării de bani, ci în
sensul creşterii masei monetare în circulaţie.
Obiectul pieţei monetare este masa monetară privită în sens larg şi
se compune din: a) disponibilităţi monetare propriu-zise (bani cash, bani
gheaţă, bani lichizi), care reprezintă instrumente monetare cu lichiditate
perfectă; b) disponibilităţi semimonetare (bani proximi), care reprezintă
instrumente monetare ce pot fi transformate în monedă propriu-zisă sau pot
îndeplini funcţiile acesteia, dar nu au lichiditate perfectă şi acceptabilitate
generală.
Starea şi evoluţia componentelor masei monetare se pot cerceta cu
ajutorul unei unităţi de măsură, denumită agregat monetar.
Agregatul monetar reprezintă un indicator sau o mărime statistică,

drept componentă a masei monetare, cu autonomie relativă în cadrul
acesteia.
Fiecare agregat monetar îndeplineşte funcţii specifice şi este relevant

prin fluxurile reale pe care le intermediază, instituţiile financiar-bancare ce
îl gestionează şi prin informaţiile pe care le poate furniza. Agregatul
monetar se determină prin însumarea, după anumite reguli, a unor operaţii
sau fluxuri în expresie monetară ca: numerar în afara sistemului bancar;
disponibilităţi la vedere; depozite ale populaţiei; depozite în valută ale
rezidenţilor etc. Agregatul monetar are rol cognitiv prin modul de calcul, prin
dimensiunea sa absolută, prin dinamismul său şi prin comparaţiile cu alte agregate.
Pentru operaţionalizarea masei monetare se folosesc o serie de instrumente şi

tehnici specifice.
În diferite ţări se folosesc anumite agregate monetare. La modul general2
putem releva următoarele forme:
Agregatul monetar M1
Regrupează toate mijloacele de plată efective şi
depunerile în conturi curente, deci toate
mijloacele băneşti în circulaţie curentă.
Este cel mai cuprinzător, incluzând în afară de M1
ansamblul plasamentelor la termen în valoarea
economisirii, posibil a fi transformate în lichidităţi,
într-o perioadă de timp.
Include pe lângă M2 active cu diferite grade de lichiditate, în structura cărora se
află certificatele de depozit, bonurile de casă.
Agregate monetare
Pe baza criteriului lichidităţii se poate construi agregatul L, care

înglobează toate celelalte componente precedente, la care se adaugă titlurile pe
termen mediu şi lung, care pot fi transformate mai lent în lichidităţi.
Dintre toate agregatele ce se pot folosi, componenta M1 a masei monetare
este cea mai activă deoarece intermediază cel mai mare număr de tranzacţii de
vânzare-cumpărare din economie.
În România, masa monetară se poate analiza prin utilizarea următoarelor
agregate:
- masa monetară în sens larg (M2);
- masa monetară în sens restrâns (M1) care cuprinde: numerar în afara
sistemului bancar şi disponibilităţi la vedere;
- cvasibani în structura cărora intră: economiile populaţiei, depozitele în
lei, depozitele în valută.
Tot pentru analiza masei monetare se calculează de BNR agregatul baza

monetară, ca medie zilnică şi la sfârşitul perioadei, în structura căruia se înscriu:
numerar în caseriile băncilor; numerar în afara sistemului bancar; disponibilităţi ale
băncilor la BNR.
Legătura între Baza monetară şi Masa monetară se realizează prin
Multiplicatorul monetar.
Dintre instrumentele pieţei monetare cele mai importante sunt:

a) Biletele de trezorerie reprezintă o formă a îndatorării statului pe
termen scurt, respectiv o componentă a datoriei interne. Acestea sunt
instrumente cu caracter popular, fiind achiziţionate în momentul emisiunii atât
de agenţi economici, cât şi de populaţie. După emisiune, aceste titluri sunt intens
comercializate pe piaţa monetară.
b) Titlurile comerciale sunt instrumente pe termen scurt, reprezentând
promisiunea făcută de o firmă, care urmăreşte atragerea de fonduri necesare
activităţii cotidiene, rambursabile la o anumită scandenţă.
c) Cecurile (acceptările bancare) reprezintă un înscris bancar trimis
unei bănci spre acceptare.
d) Certificatele de depozit negociabile reprezintă înscrisuri emise de
băncile comerciale pentru a atesta existenţa fondurilor în depozite. Prin aceste
titluri se stipulează că deponenţii vor primi anual dobânzi de o anumită mărime,
iar la maturitatea depozitului, acestora li se va restitui suma iniţială. Băncile
răscumpără unele certificate înainte de maturitate. Din motivul negocierii acestor
titluri, ele se numesc certificate de depozit negociabile.
e) Eurodolarii desemnează depozitele la termen, exprimate în dolari,
efectuate la bănci străine sau la filiale ale băncilor americane din străinătate.
f) Acordurile de răscumpărare reprezintă titluri care atestă
împrumuturile pe termen scurt (uneori numai 24 de ore), acordate agenţilor
economici, guvernului sau altor entităţi economice, de către băncile comerciale
sau alte instituţii financiare.
Masa monetară poate fi abordată ca stoc şi ca flux. Masa monetară ca

stoc relevă ansamblul instrumentelor monetare aflate la dispoziţia agenţilor
economici nonfinanciari dintr-o ţară, la un anumir moment, destinate cumpărării de
bunuri economice, plăţii datoriilor, formării economiilor în scopul efectuării de
investiţii sau altor plasamente. Masa monetară ca flux relevă produsul între
dimensiunea medie a stocului de bani şi viteza de rotaţie a banilor din economia
naţională în decurs de un an. Ambele aspecte ale masei monetare se evaluează prin
volumul schimburilor de bunuri economice şi prin lichiditatea monetară.
Cererea de monedă exprimă cererea de active monetare, adică de

active care îndeplinesc funcţiile banilor la un moment dat (ca stoc) şi în
medie într-un orizont de timp (ca flux).
În termeni reali, aşa cum arătam, cererea de monedă depinde, în primul

rând, de volumul total al schimburilor intermediate efectiv, de monedă şi de viteza
de rotaţie a acesteia. Viteza de rotaţie a monedei relevă numărul mediu de
operaţiuni de vânzare-cumpărare şi de plăţi pe care o unitate monetară le
intermediază într-o perioadă dată. Masa monetară (M) este direct proporţională cu
cantitatea bunurilor economice supuse tranzacţiilor la un anumit preţ (PY) şi invers
proporţională cu viteza de rotaţie a monedei (V).
PY M= V
Pentru decizia economică de previziune şi de evaluare a cererii şi ofertei de
monedă este necesară cunoaşterea raportului dintre cantitatea de monedă aflată în
circulaţie şi cantitatea de bunuri economice aduse pe piaţă.
Acest raport reflectă puterea de cumpărare a banilor sau valoarea banilor, respectiv
cantitatea de bunuri economice care se poate cumpăra cu o unitate monetară într-o perioadă dată.
În al doilea rând, cererea de monedă este determinată de amploarea

creditului de consum, respectiv de raportul între vânzările pe credit (pe datorie) şi
plăţile efectuate în contul creditelor ajunse la termenul de achitare (scadenţă) în
perioada corespunzătoare.
Concepţia neokeynesiană apreciază că, pe lângă aceste elemente, cererea
de monedă depinde de intensitatea înclinaţiei spre lichiditate. Rata de lichiditate
relevă raportul dintre mărimea medie anuală a masei monetare şi mărimea
tranzacţiilor economice intermediate de monedă. Înclinaţia spre lichiditate se
întemeiază pe următoarele mobiluri: a) mobilul venitului, respectiv înclinaţia
populaţiei de a păstra asupra ei bani cash, de a nu-i cheltui imediat ce i-a obţinut,
de a păstra un stoc de monedă pentru a executa cheltuielile anticipate pe termen
scurt; b) mobilul afacerilor, respectiv păstrarea unei cantităţi de monedă în
vederea unor plasamente mai profitabile în viitor; c) mobilul precauţional sau al
prudenţei, respectiv înclinaţia posesorului de monedă de a fi pregătit pentru a
depăşi anumite situaţii neprevăzute; d) mobilul speculaţiei, respectiv plasarea
economiilor în bani cash, care sunt în anumite împrejurări o alternativă a activelor
financiare, astfel că cererea de monedă înlocuieşte cererea de active financiare.
Curba cererii de monedă are configuraţia de mai jos, reflectând relaţia
directă dintre cantitatea de monedă cerută şi rata dobânzii (vezi figura 20. 3).
Se observă relaţia directă dintre cererea de monedă (M) şi rata dobânzii (d').
Cererea de monedă în termeni reali se ajustează cu indicele general al preţurilor

sau cu indicele preţurilor de consum şi se obţine cererea de monedă în termeni nominali.
Informaţiile privind mărimea şi evoluţia cererii de monedă servesc la
fundamentarea politicii monetare şi a măsurilor antiinflaţioniste într-o
anumită perioadă.
Rata
dobânzii
d'1
d'0
C0 Curba cererii
d
M2 M0 M1 Cantitatea de monedă crerută
Curba cererii de monedă
Cererea de monedă provine de la agenţii economici care, prin natura

activităţii pe care o desfăşoară, ajung în situaţia de a cheltui mai mult decât
resursele proprii. Din acest motiv, ei recurg la credite pentru a putea cu
ajutorul lor să-şi satisfacă interesele. Aşadar, cantitatea de monedă în
economie se află în relaţii directe cu mecanismul compensării excedentelor
cu deficitele de monedă, cu creşterea sau diminuarea volumului creditelor,
cu cantitatea de bunuri economice care se tranzacţionează pe piaţă, cu
normele obligatorii stabilite de banca de emisiuni pentru toate celelalte bănci
etc.
Oferta de monedă exprimă punerea în circulaţie de monedă nouă de

către instituţii monetare specializate. Oferta îşi manifestă existenţa atunci
când resursele monetare ies din depozitele băncii de emisiune şi ale altor
instituţii emitente şi încetează să existe atunci când resursele revin în
depozitele emitentului.
În sistemele monetare moderne, ofertanţii de masă monetară sunt

banca centrală şi băncile comerciale. Banca centrală oferă numerarul sau
baza monetară, băncile comerciale creează monedă scripturală şi diverse
instrumente monetar-financiare. De regulă, oferta de masă monetară este
legată de o operaţiune de creditare, ceea ce înseamnă monetizarea unei
creanţe bancare.
Cauzele care determină creşterea ofertei de monedă sunt: sporirea

cantităţii, în expresie valorică, a bunurilor economice supuse vânzării; acoperirea
deficitului bugetului de stat pe calea intervenţiei băncii centrale, la sesizarea
Trezoreriei, care reprezintă casierul statului; scăderea vitezei de rotaţie a banilor;
convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională; reţinerea din circulaţie a
unei cantităţi de monedă de către anumiţi agenţi economici sau populaţie.
Faţă de asemenea cauze care generează oferta de monedă se folosesc
diverse metode pentru creşterea masei monetare în circulaţie, cum sunt:
acordarea de credite de către orice bancă; emisiunea monetară realizată de banca
centrală; reducerea rezervei obligatorii instituite de banca centrală; realizarea
schimbului valutar al monedelor străine convertibile pe monedă naţională.
Banca centrală este instituţia care controlează sistematic oferta de monedă,
din următoarele motive:
- banca centrală controlează oferta totală de numerar, în timp ce băncile
comerciale pot crea bani de cont numai în funcţie de numerarul de care dispun;
- băncile comerciale pot crea sau distruge depozitele numai în aria relaţiei
dintre numerar şi depozite. Băncile comerciale creează bani atunci când oferă cu
împrumut (creează un depozit), însă, concomitent se distruge o cantitate egală de
bani de cont când un împrumut se restituie băncii, adică se revine la situaţia
anterioară creării depozitului.
Curba ofertei de monedă are configuraţia de mai jos, reflectând relaţiile
inverse dintre cantitatea de monedă oferită şi rata dobânzii (vezi figura 20.4). Pe
termen scurt oferta de monedă este perfect inelastică.
Curba ofertei de monedă

Aşa cum rezultă din figură, atunci când cantitatea de monedă oferită (M)
creşte, rata dobânzii (d') scade şi invers, relaţie ce are relevanţă pentru sporirea sau
diminuarea ofertei pe o perioadă sau la un moment dat.
Multiplicatorul monetar sau al băncilor reprezintă coeficientul care arată câtă

monedă se creează de băncile comerciale pentru fiecare u.m. numerar. El relevă că
moneda creată de băncile comerciale este un efect multiplu al rezervei lor iniţiale sau al
bazei monetare.
Aceasta se mai numeşte şi multiplicator al monedei scripturale sau

multipilicator al creditului. Cu ajutorul lui se măreşte oferta de bani, astfel că
fiecare unitate monetară introdusă în sistemul bancar permite sistemului să
amplifice cantitatea de monedă aflată în conturile de depozite bancare la vedere. În
esenţă, acesta este un aranjament monetar fundamentat pe un lanţ de datorii care îi
face pe indivizi să se comporte ca şi cum ar exista mai mulţi bani. Deşi sub aspect
material nu s-a creat nici un ban în plus, realitatea se desfăşoară ca şi când ar fi mai
mulţi bani-numerar. Aceşti bani, care materialiceşte nu sunt, dar “există” în plan
comportamental, sunt bani de cont.
Acest proces se încadrează în Creaţia monetară în care sunt implicate
băncile comerciale sau, în contextul mai larg, instituţiile de credit, pe de o parte şi
Banca Centrală, pe de altă parte, folosind mecanismul creditelor. Banca Centrală
exercită controlul asupra acestui proces, deţinând monopolul prin moneda centrală,
denumită şi “moneda de prim rang”, în care se includ: suma bancnotelor aflate în
circulaţie şi activele ce aparţin băncilor şi trezoreriei şi care se regăsesc în pasivul
bilanţului Băncii Centrale.
Principalele instrumente de politică monetară folosite de majoritatea
băncilor centrale sunt: instrumente indirecte, instrumente directe, alte elemente de
conducere a politicii monetare.
Instrumentele indirecte sunt:
a) Facilităţile de refinanţare şi de depozit (standing-facilities) sunt
instrumentele prin care băncile comerciale au acces la resursele de finanţare ale
băncii centrale (refinanţare), respectiv au posibilitatea de a plasa la banca centrală
resursele băneşti disponibile (depozit). Ratele dobânzilor la aceste facilităţi creează,
de regulă, coridorul dobânzilor pieţei monetare (rata dobânzii la creditele de
refinanţare este limita superioară a dobânzilor practicate în sistem, iar rata dobânzii
la depozitele constituite este limita inferioară). Aceste operaţiuni sunt demarate de
băncile comerciale.
b) Operaţiunile de piaţă (open-market) sunt instrumentul predilect în
economiile dezvoltate incluzând: operaţiuni de refinanţare; operaţiuni de vânzare-
cumpărare de active eligibile (titluri de stat, certificate de depozit emise de banca
centrală) însoţite de contracte de răscumpărare (repo), când proprietarul iniţial al
titlurilor de stat revine, după derularea tranzacţiei, în posesia acestor operaţiuni de
vânzare-cumpărare definitivă (outright transactions), în care dreptul de proprietate
asupra titlurilor de stat tranzacţionate se schimbă în urma efectuării operaţiunii ş.a.
Operaţiunile open-market sunt iniţiate de banca centrală.
c) Rezervele minime obligatorii sunt, în esenţă, disponibilităţi ale
băncilor, în monedă naţională sau în valută, pe care acestea le păstrează în cont la
banca centrală. Astfel, banca centrală controlează oferta de bani, prin injectarea sau
absorbţia de lichidităţi din sistemul bancar.
Instrumentele directe sunt: controlul direct al volumului creditului
(plafoanele de credit); controlul direct al ratelor dobânzilor (plafoanele de dobânzi).
Alte elemente de conducere a politicii monetare sunt: manevrarea
dobânzilor directoare ale băncii centrale (taxa scontului, repo rate); modificarea
cursului de schimb al monedei naţionale; modificarea nivelului rezervelor
internaţionale; persuasiunea (moral suasion) adică instrumentele prin care banca
centrală îşi foloseşte autoritatea pentru a convinge băncile şi celelalte instituţii
financiare de necesitatea modificării nivelului dobânzilor practicate, a structurii
acestora sau a marjelor dintre ele şi în privinţa politicii de creditare a clienţilor.
Rezultă că piaţa monetară implică mai multe segmente ca: piaţa scontului
(cumpărarea-vânzarea de cambii), piaţa interbancară (băncile se împrumută
reciproc), piaţa certificatelor de depozit (atragerea de resurse băneşti prin emiterea
de certificate de depozit negociabile, înscrisuri care pot fi răscumpărate de bănci la
o anumită dobândă), piaţa efectelor de comerţ (băncile, marile firme sau alte
instituţii financiare emit titluri de credit, respectiv bilete la ordin sau cecuri în
vederea creditării agenţilor economici), piaţa eurovalutelor (atragerea şi plasarea de
fonduri în valută în afara ţării de origine a fiecărei valute).
Realitatea monetară are deci o mare complexitate, astfel că ea este urmărită
sistematic prin instituţiile bancare specializate, care reglează (ajustează) masa
monetară, operând asupra cererii şi ofertei de monedă în relaţie cu circulaţia
bunurilor pe piaţă. Astfel, se urmăreşte echilibrul pieţei monetare.
Echilibrul pieţei monetare este influenţat de mai mulţi factori, între care
rata dobânzii deţine o pondere însemnată. La o anumită dimensiune a ratei
dobânzii, presupunând celelalte condiţii neschimbate, mişcarea cererii şi mişcarea
ofertei de monedă tind spre obţinerea echilibrului pieţei monetare.
Starea de echilibru a pieţei monetare se realizează atunci când, la o anumită
mărime a ratei dobânzii, oferta de monedă este egală cu cererea de monedă, ambele fiind
egale cu cantitatea masei monetare de echilibru (vezi figura 20.5).
Starea de echilibru pe piaţa monetară
Presupunem valorile masei monetare (M1, M2 .... Mn); ele intră în relaţie cu
valorile procentuale ale ratei dobânzii (d'1, d'2 ......... d'n) astfel că prin concurenţa
specifică ele devin egale, însă întâmplător şi vremelnic deoarece factorii care le
influenţează se schimbă cantitativ şi ca intensitate de acţiune. Cunoaşterea stării de
echilibru are importanţă deosebită pentru determinarea anticipărilor privind
deciziile manageriale bancare şi pentru evaluarea stării masei monetare la un
moment dat.
Condiţiile de echilibru pe piaţa monetară se schimbă însă, continuu,
ajungându-se la dezechilibru şi apoi la un nou echilibru, printr-un mecanism
concurenţial ce presupune schimbarea condiţiilor de cerere sau ofertă ce determină
noi curbe ale cererii şi ofertei
Realitatea pieţei monetare prezintă un grad ridicat de complexitate,
demonstrând interesul agenţilor intermediari monetar-financiar de a manevra rata
dobânzii atât la depozite, cât şi la credite, în aşa fel încât să se coreleze profitabil
operaţiunile monetare privind cererea şi oferta de monedă.
Mutarea punctului de echilibru E ca urmare a măririi
cererii de monedă
Cererea de monedă poate să crească într-o perioadă, determinând atât
sporirea cantităţii de monedă pe piaţă, cât şi sporirea ratei dobânzii, influenţând
punctul de echilibru. Totodată, trebuie să ţinem seama de faptul că dacă
angajamentele de plată se realizează într-un ritm mai scăzut, ceea ce relevă
diminuarea vitezei de rotaţie a monedei, atunci cresc atât cererea de monedă, cât şi
oferta de monedă, modificând, de asemenea, punctul de echilibru.
Mutarea punctului de echilibru E ca urmare a reducerii

ofertei de monedă
Oferta de monedă influenţează echilibrul pieţei monetare astfel: mărirea ofertei de monedă
determină diminuarea ratei dobânzii şi sporirea masei monetare tranzacţionate pe piaţă; cantitatea
de monedă suplimentară nu poate fi absorbită decât dacă se reduce rata dobânzii, care, la rândul ei,
duce la creşterea cererii de monedă. Reducerea ofertei de monedă determină creşterea ratei dobânzii
şi scăderea cantităţii de monedă tranzacţionată pe piaţă. De asemenea, mărirea ratei dobânzii este
generată de lipsa acută de monedă care să se vehiculeze cu o rată redusă a dobânzii, lipsă ce
influenţează tot mai puternic în direcţia sporirii ratei dovânzii.
Echilibrul pieţei monetare este complex şi dinamic, tocmai datorită specificităţii mecanismului în care se
corelează cererea şi oferta de monedă, prin sistemul bancar, care manevrează rata dobânzii, în funcţie de
interesele proprii, ca şi de solicitările clienţilor.
Iată de ce pentru aprecierea echilibrului pieţei monetare trebuie să se aibă în vedere şi următoarele
aspecte: interesele agenţilor economici de a poseda moneda şi a o utiliza în tranzacţii protejate de
risc; urmărirea cu prioritate de către agenţii economici a puterii de cumpărare a încasărilor lor în
raport cu expresia nominală a acestora, ceea ce înseamnă că cererea de monedă reprezintă o cerere
de încasări reale; costul oportunităţii deţinerii banilor lichizi, în raport cu plasamentul acestora cu o
anumită dobândă; încasarea monetară ca funcţie crescătoare de venit şi funcţie descrescătoare de
mărimea ratei dobânzii, adică elasticitatea pe termen lung a
cererii de monedă, în raport de venit şi de rata dobânzii; relaţia dintre stocul de masă
monetară, viteza de rotaţie a monedei şi creşterea preţurilor.
Echilibrul pieţei monetare are un rol însemnat ce decurge din semnificaţia tot mai mare
pe care o dobândeşte moneda în economia contemporană.
9.3 Dobânda
Dobânda şi rata dobânzii sunt concepte de mare expresivitate pentru caracterizarea stării
şi dinamicii economiei în spaţiu şi timp. În decursul timpului, dobânda a fost definită sub diverse
forme şi sensuri, în relaţie cu gradul cunoaşterii ştiinţifice. Ţinând seama de acumulări ştiinţifice
pozitive, ca şi de limitele diferitelor interpretări, putem să definim dobânda în condiţiile actuale,
în sens larg şi în sens restrâns.
Dobânda în sens larg înseamnă venitul sau remunerarea unui capital antrenat într-o activitate
economică oarecare, cu risc normal în raport cu capitalul respectiv avansat. Ea se justifică prin serviciul
obişnuit adus de un capital folosit în condiţii normale, iar când utilizarea capitalului are loc în condiţii de
risc, acesta se acoperă prin plăţi suplimentare ce măresc suma încasată de proprietar, utilizându-se termenul
de falsă dobândă.
Astfel, dobânda se poate obţine în următoarele forme: remunerare pentru orice

împrumut bănesc (credit) în condiţii de garanţie; venit adus de o obligaţiune sau orice altă valoare
mobiliară cu aceleaşi garanţii; venit obţinut prin serviciul realizat cu orice element de capital real
pe orice piaţă concurenţială, când există un risc normal sau când toţi factorii de risc suplimentar
au fost deja plătiţi cu prime speciale.
Dobânda ca un venit plătit proprietarului, peste dimensiunea capitalului utilizat, reflectă o
formă de venit ce se poate realiza numai într-o activitate economică eficientă, adică aduce un
efect mai mare decât efortul.
Dobânda, în sens restrâns, reprezintă venitul sau remuneraţia capitalului împrumutat,
respectiv răsplata primită sau plătită pentru utilizarea sumelor cedate pe un timp determinat. Conceptul
de dobândă a apărut cu această accepţiune, în condiţiile în care creditul avea ca destinaţie consumul.
Creditul cu destinaţie productivă era folosit rar, însă în condiţiile economiei cu piaţă
concurenţial-funcţională, mai ales în economiile superdezvoltate, a devenit precumpănitor.
Astfel, dobânda are următoarele forme de existenţă:
a) dobânda de pe piaţa monetară adică aceea care se utilizează în general în cazul
creditelor pe termen scurt, contractate între băncile comerciale, precum şi între ele şi
banca centrală;
b) dobânda bancară de bază adică aceea care se practică pentru certificatele de depozit
sau pentru bonurile de trezorerie;
c) dobânda aplicată întreprinderilor de către bănci şi alte instituţii financiare;
d) dobânda ca taxă de scont comercială sau scontul comercial, percepută la operaţiunile
de scontare a efectelor de comerţ, precum şi dobânda ca taxă de reescont;
e) dobânda sub diverse forme pentru plasamente pe termen scurt şi mediu ce se practică
de casele de economii sau de bănci pentru depozitele la vedere şi la termen, pentru
construcţia de locuinţe etc.;
f) dobânda pe piaţa obligaţiunilor, care este apreciată ca tipică pentru plasamentele pe

termen lung.
Dobânda poate fi apreciată şi în funcţie de factorul timp (pe termen scurt, mediu şi lung).
Indiferent de forma pe care o reprezintă, dobânda are o mărime ce se determină în
funcţie de cererea şi oferta de capital, ca şi de celelalte condiţii ale pieţei (conjunctură,
comportament, climat economico-social etc).
Mărimea dobânzii se calculează prin masa şi rata dobânzii. Masa este mărimea absolută a
dobânzii, iar rata dobânzii este mărimea ei relativă (d') şi se calculează ca raport procentual între masa
dobânzii (D) şi capitalul utilizat în condiţii normale (Cr).
D
d = ---- 100
Cr
Aceasta poate fi apreciată ca preţul - plătit pentru utilizarea sumei de 100 de unităţi
monetare pe o perioadă de un an. Dimensiunea ratei dobânzii diferă în funcţie de conţinutul
operaţiunilor de creditare, de durata creditului, de aspectele cantitative şi calitative ale creditului.
Dobânda este cunoscută ca dobândă simplă şi dobândă compusă. Dobânda simplă (Ds) se
calculează ca produs între mărimea creditului (Cr), rata dobânzii (d') şi timpul pentru care se
calculează (n).
Ds = Cr⋅d ⋅n Aceasta se utilizează rar.
Dobânda compusă (Dc) rezultă din diferenţa între suma ce revine proprietarului după n ani (Sn)
şi creditul acordat (Cr).
Dc = Sn-Cr, iar:
Sn = So(1 + d)-So D= Sn-So
Dobânda brută este un venit contractual şi forfetar. Dacă din acesta se scad o primă de
risc de insolvabilitate a debitorului şi cheltuielile de gestiune ale băncii, ceea ce rămâne se
numeşte dobânda netă.
Aşadar, dimensiunea şi evoluţia dobânzii se pot aprecia cu ajutorul masei dobânzii şi

ratei dobânzii. În realitatea economiei se calculează şi se utilizează mai multe forme ale ratei
dobânzii, delimitate după criterii care ţin de conţinutul pieţelor specifice, de termenele de plată
sau durata creditelor, de fiscalitate etc. Astfel, se calculează rata nominală a dobânzii, adică
procentul efectiv plătit pentru o sută de unităţi monetare reprezentând creditul contractat; rata
reală a dobânzii, adică rata nominală a dobânzii corectată cu rata inflaţiei; rata netă a dobânzii,
adică rata nominală a dobânzii din care s-a dedus impozitul respectiv; rata dobânzii pe termen
scurt, mediu, lung etc.
Cererea şi oferta de credit influenţează rata dobânzii, ceea ce poate stimula sau
descuraja agenţii economici. Cererea de credit, adică de capital bănesc, se diminuează când rata
dobânzii este mare, deoarece rata dobânzii este un cost pentru solicitanţii de credit. Oferta de
credit, adică de capital, se măreşte atunci când rata dobânzii este mare, deoarece rata dobânzii
este o remuneraţie a creditorului pentru sacrificiul pe care îl face, schimbând o satisfacţie actuală
pe o satisfacţie viitoare.
Rata dobânzii, ca variabilă dependentă, este influenţată de un sistem de factori, dintre
care unii influenţează îndeosebi comportamentul agentului economic deponent, iar alţii
influenţează preponderent decizia creditorului bancher.
În esenţă, în acest sistem de factori se includ: oportunităţile de producţie şi rata de
rentabilitate pe care producătorii speră să o obţină pentru capitalul investit; preferinţa
consumatorilor şi a celor care fac economii pentru consumul curent, comparativ cu consumul
viitor, respectiv perioadele de timp preferate pentru consum; rata previzionată a inflaţiei. Aceşti
factori se pot detalia în factori stimulatori ai creşterii sau ai descreşterii ratei dobânzii.
Factorii care determină creşterea ratei dobânzii, pe termen lung, sunt: creşterea
costurilor serviciilor, implicit a serviciilor bancare; emigrarea capitalurilor flotante şi a capitalurilor
speculative; mărirea înclinaţiei spre investiţii datorită apariţiei de noi nevoi economice; convulsiile
sociale şi conflagraţiile militare etc.
Factorii care determină reducerea ratei dobânzii, pe termen lung, sunt: sporirea
generală a economiilor; diminuarea relativă a productivităţii capitalului; politicile
antiinflaţioniste; creşterea gradului de autofinanţare a întreprinderilor pe baza unei părţi din profit
etc.
Asemenea factori se corelează în diverse feluri pe baza tendinţei generale a economiei pe
termen lung şi a conjuncturii economice, sociale, politice, culturale şi morale. Acţiunea lor
contribuie, în ultimă instanţă, la distribuirea şi ajustarea masei monetare într-o anumită perioadă.
CURSUL 10 PIAŢA DE CAPITAL
Piaţa de capital s-a format şi evoluează în relaţie cu dezvoltarea economiei de piaţă
concurenţial-funcţională şi cu celelalte pieţe specifice din economie. Tot mai
frecvent pentru piaţa de capital (capital market) se foloseşte sinonimul de piaţă a
valorilor mobiliare (securities market).
Piaţa de capital este piaţa în care guvernul ţării, organismele internaţionale,

societăţile comerciale pot lua cu împrumut sau, ca orice persoană fizică sau
juridică, pot investi sume de bani pe termen mediu şi lung. În accepţiunea anglo-
saxonă, această piaţă este concepută ca o componentă a pieţei financiare, alături de
piaţa monetară.
Piaţa de capital reprezintă o importantă piaţă financiară pe termen lung

pentru activele financiare. Este piaţa titlurilor financiare cu o durată mai mare de
un an, în care se includ instrumente ce exprimă drepturi şi obligaţii pe o perioadă
mai mare de un an, acţiuni, obligaţiuni şi titluri de ipotecă.
Activele sunt bunurile mobile şi imobile, creanţele şi disponibilităţile băneşti pe

care le posedă o întreprindere şi care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor.
Cea mai generală grupare a lor o formează: activele fizice (corporale, reale,
tangibile) şi activele financiare.
Activele fizice (corporale, reale, tangibile) reprezintă o parte a
patrimoniului unei întreprinderi, constând în bunuri de capital fix şi circulant,
bunuri de consum de folosinţă îndelungată, creanţe, titluri de plasament şi
disponibilităţi băneşti etc.
Activele financiare reprezintă depozitele monetare şi semimonetare,
implicit titlurile financiare pe termen scurt şi pe termen lung. Ele pot fi: active
financiare bancare, care generează dobânzi, au un grad redus de risc, însă nu sunt
negociabile; şi active financiare nebancare, care se concretizează în titluri
financiare, negociabile pe piaţa financiară secundară.
Pieţele de active financiare sunt acelea în care se tranzacţionează acţiuni,

obligaţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi deţinute asupra unor active reale.
Activele financiare se pot grupa după diverse criterii, dintre care cele mai
folosite sunt:
a) Din punctul de vedere al perioadei de valabilitate sunt: pe termen
scurt, acelea care favorizează plasamente pe perioade mai mici de un
an (titluri comerciale, certificate de depozit, bilete de trezorerie); pe
termen lung, acelea care mijlocesc finanţări externe, adică asigură
plasamente pe perioade mai mari de un an sau fără termen. În această
grupă, se includ acţiunile şi obligaţiunile.
b) Din punctul de vedere al venitului pe care îl aduc: active cu venituri
fixe (acţiuni privilegiate şi obligaţiuni); active cu venituri variabile
(acţiuni ordinare).
Instrumentele principale ale pieţei de capital sunt: acţiunile, obligaţiunile,
titlurile de ipotecă. În mod corespunzător, pieţele de capital cuprind mai multe
forme, ca: piaţa acţiunilor; piaţa obligaţiunilor (emise de firme mari, emise de stat,
emise de unităţile administraţiei publice locale); piaţa titlurilor de ipotecă.
a) Piaţa acţiunilor este piaţa pe care se tranzacţionează sistematic acţiuni.
Acţiunea este un titlu financiar prin care se demonstrează contribuţia posesorului

la capitalul social al unei societăţi comerciale pe acţiuni emise.
Suma înscrisă pe acţiune este valoarea sa nominală şi reprezintă o parte a

capitalului social al societăţii respective. Posesorul de acţiuni primeşte anual o
parte din profitul disponibil al societăţii pe acţiuni, numit dividend. Acesta este
direct proporţional cu profitul disponibil al societăţii pe acţiuni şi cu numărul de
acţiuni deţinute în momentul încheierii exerciţiului financiar, adică al întocmirii
bilanţului.
Acţiunile pot fi: privilegiate, acelea cărora li se acordă un dividend fix;
ordinare, acelea cărora li se acordă un dividend variabil, în funcţie de mărimea
profitului societăţii comerciale pe acţiuni.
Spre deosebire de alte instrumente, acţiunile nu au maturitate, durata
lor de viaţă fiind dată de perioada în decursul căreia firma emitentă
desfăşoară activitatea sa. Din acest motiv, existenţa unei pieţe dezvoltate a
acţiunilor este imperativă.
b) Piaţa obligaţiunilor este o piaţă a activelor financiare pe termen
lung emise de firme mari, de stat sau de unităţile administraţiei publice
locale.
Obligaţiunea este un titlu financiar pe termen lung, care are

valoarea nominală egală cu suma cu care emitentul (debitorul) este creditat
de către subscriptor (creditorul).
Emitentul este obligat să plătească deţinătorului, la termenul stabilit

(scadenţă), valoarea nominală a obligaţiunii şi, periodic (anual, semestrial),
până la scadenţă, o dobândă fixă, numită cuponul obligaţiunii.
Piaţa obligaţiunilor emise de firmele mari reprezintă piaţa pe care

se tranzacţionează titluri financiare ale împrumuturilor obligatare.
Funcţiile obligaţiunilor pe piaţă sunt foarte importante pentru

adoptarea deciziilor de finanţare de către firme. Durata de viaţă a acestor
titluri este, în general, cuprinsă între 10 şi 30 de ani, fiind comercializate pe
pieţele interdealeri sau O.T.C. („over the counter”). Multe dintre
obligaţiuni cuprind unele clauze, prin care devin mai profitabile pentru
firmele emitente. Primii cumpărători ai acestor titluri sunt societăţile de
asigurări, fondurile de pensii, organizaţiile nonprofit. În general, cei care
achiziţionează aceste titluri nu urmăresc o lichiditate sporită.
Piaţa obligaţiunilor emise de stat este piaţa titlurilor prin care se

acoperă deficitele bugetare.
Pentru emisiunea acestor titluri sunt antrenate banca centrală şi

băncile comerciale. Banca centrală aplică politica sa prin cumpărarea şi
vânzarea de titluri guvernamentale, în funcţie de aceste operaţiuni reglându-
se masa monetară.
Pe piaţa obligaţiunilor de stat mai apar, în calitate de participanţi, şi
societăţile comerciale, instituţiile financiare şi nefinanciare, persoanele
fizice şi investitorii străini. Pe pieţele ţărilor care se confruntă cu deficite
bugetare, volumul tranzacţiilor cu titluri de stat este enorm.
Piaţa obligaţiunilor emise de unităţile administraţiei publice locale

este piaţa titlurilor folosite pentru finanţarea investiţiilor de capital (şcoli,
poduri, canalizări, aeroporturi, transport subteran etc.), care intră în
competenţa lor.
Achiziţionarea acestor titluri financiare este realizată de către băncile de
investiţii, care le revând băncilor comerciale, societăţilor de asigurări-reasigurări şi
investitorilor individuali.
c) Piaţa titlurilor de ipotecă este piaţa titlurilor financiară emise pentru a

evidenţia împrumuturile pe termen lung, în vederea achiziţiilor de proprietăţi
(imobile, terenuri etc.). Împrumuturile respective sunt garantate chiar cu proprietăţile
achiziţionate.
Piaţa titlurilor de ipotecă este o componentă importantă a pieţei de capital,
înregistrând o amploare deosebită în ţările cu economie cu piaţă concurenţială,
începând cu SUA. Prin intermediul acestei pieţe sunt finanţate majoritatea
construcţiilor de locuinţe, de apartamente, de sedii pentru firme, de imobile
destinate afacerilor.
Activele financiare pe termen lung sunt cerute preponderent de gospodării
(menaje) şi de unele instituţii financiare (casele de pensii, societăţile de asigurări-
reasigurări).
Cererea pentru aceste active financiare se dimensionează pe baza
previziunilor ce le fac cumpărătorii potenţiali, referitoare la următoarele criterii:
randamentul activelor financiare pe termen lung sau câştigul potenţial; riscul
investiţiilor în active financiare pe termen lung; lichiditatea activelor financiare pe
termen lung.
Randamentul sau câştigul activului financiar pe termen lung reprezintă
venitul preconizat a fi generat de activul financiar în raport cu preţul lui. El este
câştigul asociat plasamentului într-un activ financiar, având două componente: ca
flux şi ca stoc. Ca flux cuprinde câştigul, aferent perioadei de deţinere a activului
financiar respectiv. Ca stoc cuprinde diferenţa dintre preţul activului financiar în
momentul vânzării acestuia şi preţul activului financiar respectiv, în momentul
cumpărării lui. Vânzarea şi cumpărarea sunt decalate în timp.
Schimbarea preţului titlului financiar declanşează interesul pentru
tranzacţii speculative, care pot fi încadrate în două grupe: tranzacţii „bear”, care
se bazează pe previziunea reducerii preţului titlului financiar până la scadenţă;
tranzacţii „bull”, care se bazează pe previziunea creşterii preţului titlului financiar
până la scadenţă.
Riscul investiţiilor în active financiare pe termen lung reflectă gradul de
nesiguranţă pe care îl prezintă aceste investiţii pentru solicitanţii lor (investitori) şi
care dă dreptul la venituri mai mari, în cazul unui activ financiar mai riscant.
Astfel, acţiunile sunt mai riscante decât obligaţiunile.
Lichidarea activelor financiare pe termen lung înseamnă previziunea
şansei vânzării acestora în mod rapid şi cu cheltuieli cât mai mici. În esenţă,
activele financiare pe termen lung listate la bursă au un grad de lichiditate mai
mare decât cele nelistate.
Pieţele financiare pot fi clasificate şi ca pieţe primare şi pieţe

secundare.
a) Pieţele primare includ emisiunea şi plasarea de titluri financiare noi.

Emitenţii, adică vânzătorii, urmăresc obţinerea de capital bănesc, iar posesorii de
economii, în calitate de cumpărători, urmăresc plasarea economiilor, a capitalului
bănesc, devenind astfel investitori.
Pieţele primare sunt pieţele pe care firmele achiziţionează capital nou şi
unde se emit noi valori mobiliare. Veniturile obţinute din vânzările efectuate pe
această piaţă primară se vor vira firmelor care emit acţiunile.
Preţul de vânzare al titlurilor financiare se numeşte curs şi este reprezentat
de valoarea nominală, respectiv de suma înscrisă pe titlu, fiind un preţ ferm. În
anumite condiţii, cursul perceput la plasarea titlurilor poate fi stabilit sub sau peste
valoarea nominală, răscumpărarea urmând să se facă la valoarea nominală.
Operaţiunile pe pieţele primare se execută, în principal, prin intermediul
băncilor, care percep un comision, ele realizând şi acţiunile de publicitate, precum
şi alte probleme specifice care se ivesc.
b) Pieţele secundare includ totalitatea tranzacţiilor cu valori mobiliare
emise anterior. Pe aceste pieţe se regăsesc valorile mobiliare, deja emise şi vândute
în prealabil unor investitori, care se tranzacţionează între aceştia. De asemenea,
există pieţe secundare pentru ipoteci şi alte active financiare.
Cea mai activă dintre pieţele secundare este piaţa de valori mobiliare.
Există două tipuri de bază de pieţe de valori mobiliare, astfel: pieţele organizate de
valori mobiliare sau bursele de valori (sau titluri); pieţele cel mai puţin formalizate
de valori mobiliare O.T.C. sau pieţele interdealeri.
Pieţele organizate de valori mobiliare sau bursele de valori (sau titluri)
sunt unităţi în cadrul cărora se tranzacţionează valori imobiliare listate (permise).
Părţile contractante sunt vânzătorii şi cumpărătorii de titluri. Aceştia efectuează
tranzacţii prin intermediul agenţilor de schimb, numiţi brokeri, care execută
ordinele clienţilor lor, prin respectarea unor reglementări sau uzanţe clare, ferme şi
bine cunoscute. În fiecare ţară se stabilesc ştiinţific condiţiile ce trebuie respectate
pentru ca titlurile unui emitent să fie listate sau admise la bursă, condiţii cărora
trebuie să li se supună toţi operatorii, toate tipurile de operaţiuni şi mecanismul
reglării acestora.
De obicei, bursele sunt organizate ca societăţi pe acţiuni, având un
organism de conducere operativă ales, numit Consiliul bursei sau Comitetul de
guvernatori.
Problema fundamentală a tranzacţiilor la bursă o constituie formarea
cursului (preţului) titlurilor financiare, care se deosebeşte considerabil de valoarea
nominală a acestora. Cursul se stabileşte într-o manieră specifică (numită cotare) şi
serveşte la realizarea a două tipuri principale de operaţiuni bursiere: la vedere; la
termen.
Pieţele cele mai puţin formalizate de valori mobiliare O.T.C. sau pieţele
interdealeri. Acestea reprezintă orice facilitate care înlesneşte tranzacţionările de
valori mobiliare, care nu au loc pe pieţele bursiere organizate. Asemenea facilităţi
sunt: un număr relativ mic de brokeri care posedă stocuri de valori mobiliare
O.T.C. („over the counter” sau „peste tejghea”) şi despre care se spune că sunt
„creatori de piaţă” în sectorul valorilor mobiliare în care tranzacţionează; un număr
mare de alt gen de brokeri, care acţionează ca agenţi între primul tip de brokeri şi
investitori; computere, terminale şi reţele electronice, care înlesnesc comunicarea
dintre brokeri.
Funcţionarea pieţelor de capital presupune un ansamblu de corelaţii între

diverse reglementări, uzanţe, instrumente, decizii ş.a. menite să asigure îndeplinirea
rolului şi funcţiilor multiple ale acestor pieţe, ca expresie a confruntării permanente
între cererea şi oferta de titluri financiare.
Cererea de titluri financiare înseamnă solicitarea de titluri financiare de către

posesorii de capital bănesc, în scopul de a deveni, prin aceasta, investitori.
Cererea de titluri financiare poate fi ierarhizată astfel: cererea structurală

de titluri financiare, concretizate de investiţii productive şi pentru acţiuni sociale,
ca şi împrumuturi pentru achiziţionarea de bunuri de investiţii; constituirea
titlurilor financiare ale societăţilor publice sau private, respectiv a instituţiilor
financiar-bancare şi de asigurări naţionale şi internaţionale; finanţarea unor
programe de dezvoltare şi cererea legată de factori conjuncturali tranzitorii, cum ar
fi disponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanţări externe; cererea
generală de impunere a unor restricţii excesive de credite; necesităţi financiare
determinate de deficitele bugetare şi ale balanţelor de încasări şi plăţi etc.
În ceea ce-i priveşte pe debitori, îi putem grupa după două criterii:
activitatea economică şi scopul urmărit. După activitatea economică distingem:
guvernele centrale şi locale; întreprinderile publice şi private nonfinanciare; băncile
comerciale şi alte instituţii bancare; instituţiile monetare centrale; alte instituţii
publice şi private cu caracter financiar; organismele internaţionale etc.
După scopul urmărit de debitori distingem: industrie şi gospodărie
comunală; petrol şi gaze naturale; resurse naturale; transport şi servicii publice;
bănci şi finanţe; organisme internaţionale; debitori cu scopuri generale.
Oferta de titluri financiare este realizată de către deţinătorii acestora, cum ar fi:
organizaţii economice; bănci; case de economii; societăţi de asigurări-reasigurări;
populaţie etc.
Motivaţia investiţiei în active financiare o reprezintă capacitatea acestora

de a genera venituri în viitor. În acest sens prezintă importanţă indicatorul valoarea
economică a unui activ, care relevă capacitatea lui de a genera, pentru posesor,
venit în viitor. Trebuie avut în vedere faptul că o cantitate de bani obţinută în
prezent are o valoare mai mare decât o cantitate egală de bani care se obţine în
viitor. De aceea, se realizează actualizarea valorii economice a unui activ
financiar, adică estimarea valorii prezente a unui venit viitor, pe baza unei rate de
actualizare. Astfel, valoarea economică a unui activ financiar, altul decât un
depozit monetar sau semimonetar, are relevanţa unui cost de oportunitate.
De regulă rata dobânzii se utilizează ca rată de actualizare. Astfel, valoarea
prezentă a unui venit (Vp) ce se va obţine peste cinci ani (V5) este dată de formula:
V5
Vp = , în care r reprezintă rata dobânzii. 1+
r
Valoarea prezentă este o potrivire cu mărimea unui depozit monetar care,
constituit în prezent, asigură peste cinci din venitul V5, venit ce include şi dobânda
acumulată la venitul iniţial, respectiv:
Vr = Vp + rVp = (1+ r)Vp
Prin generalizare, înseamnă că mărimea prezentă (Vp) a unui anumit venit

care va fi obţinut prin n ani (Vn), reiese din formula
VnVp =Vp
(1+ r)
Această valoare este egală cu depozitul monetar care, constituit în prezent, asigură
peste cinci ani venitul ce însumează dobânda compusă la suma iniţială.
Decizia de a investi într-un activ pe termen lung este influenţată de diferiţi
factori, cum ar fi: preţul activului, în sensul că acesta se compară cu valoarea
economică a activului; valoarea economică netă, care se determină ca diferenţă
între valoarea economică a activului şi preţul lui; randamentul activului, care se
realizează prin compararea valorii economice a activului, cu preţul lui; starea de
siguranţă sau riscul activului. Starea de siguranţă reflectă situaţiile în care
anticipările sunt unice sau cuprinse între limite foarte strânse. Riscul reflectă
situaţiile în care anticipările nu sunt unice, însă pot fi apreciate probabilităţile de
realizare a fiecărei valori posibile.
Toţi aceşti factori constituie un fundament ştiinţific pentru evaluarea
cererii şi ofertei de active financiare pe termen lung, contribuind la elaborarea şi
aplicarea unor decizii profitabile pentru vânzătorii şi cumpărătorii care operează pe
pieţele de capital.
Funcţionalitatea pieţelor de capital presupune înfăptuirea sistematică a
transferurilor de capital1, între cei care economisesc şi cei care necesită capital.
Acestea se pot realiza în mai multe feluri, dintre care mai folosite sunt următoarele:
a) transferul direct de lichidităţi şi de active financiare atunci când o
firmă vinde anumite părţi din capitalul său social ori obligaţiuni în mod
direct posesorilor de economii pentru investiţii, fără a se apela la un
intermediar;
b) transferul de active financiare indirecte printr-un intermediar,
numit dealer, care facilitează emisiunea de active financiare. Prin
mecanismul său special, acest transfer reprezintă o tranzacţie proprie
pieţei primare;
c) transferul de active financiare printr-un intermediar financiar,
cum ar fi o bancă sau un fond mutual. În această situaţie, intermediarul
financiar obţine fondurile de la posesorii de economii, prin emisiunea
propriilor sale active financiare şi apoi foloseşte fondurile băneşti,
astfel obţinute, pentru a cumpăra active financiare ale altor firme.
Transferul direct de fonduri de la investitori la firme este posibil în mod
teoretic şi chiar practic, însă, în general, este mai profitabil pentru orice firmă să
apeleze la serviciile unor instituţii financiare specializate numite case de
intermediere sau de investiţii.
1
vezi Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brigham, Finanţe manageriale, Bucureşti, Editura
Economică, 1998, p. 56-61 ş.a.
Pentru înţelegerea mai uşoară a mecanismului acestor transferuri este
relevantă următoarea schemă
Existenţa intermediarilor în cadrul acestor transferuri face ca sumele
totale de bani rulate în cadrul economiei să crească considerabil şi, în acest
fel, să se amelioreze eficienţa pieţelor de capital. Funcţionarea pieţelor de
capital necesită prezenţa mai multor instituţii specifice, cum ar fi: comisia
titlurilor financiare; casele de brokeraj; bursa de valori.
Mecanismul de formare a cursului titlurilor financiare este o
problemă complexă, ţinând seama de sistemul factorilor care îl influenţează.
Cursul titlurilor financiare depinde de mai mulţi factori de ordin
economic şi extraeconomic, dintre care subliniem:
- raportul dintre cererea şi oferta de titluri financiare. Acesta
ţine seama de dimensiunile cererii şi ale ofertei, ca şi de ordinele
formulate de solicitanţi şi de ofertanţi în ceea ce priveşte cursul
(adică minim la vânzare, maxim la cumpărare sau cursul pieţei);
- dimensiunea veniturilor anterioare aduse de titlurile financiare

(dividendele) şi perspectivele de viitor ale acestora. Indicatorul utilizat
pentru aceasta este o funcţie de minim şi se numeşte număr-ani
dividend, determinându-se ca raport între preţul titlului financiar şi
mărimea dividendului;
- rata inflaţiei influenţează direct proporţional nivelul cursului titlurilor
financiare;
- rata dobânzii influenţează invers proporţional cursul titlurilor
financiare calculându-se ca raport procentual între venitul anual adus
de titlul financiar şi rata dobânzii.
La aceşti factori se adaugă influenţa altor factori ca: starea de ansamblu a
conjuncturii economiei; climatul, social şi politic, intern şi internaţional; psihologia
participanţilor la tranzacţiile de bursă ş.a.
Schimbul titlurilor financiare pe bani, adică tranzacţiile la bursa de titluri

financiare (de valori), se poate realiza prin mai multe operaţiuni, care se includ în două
mari tipuri: la vedere şi la termen.
Operaţiunile la vedere, care presupun schimbarea titlurilor financiare pe

bani în momentul tranzacţiei, la cursul existent (afişat).
Operaţiunile la termen, care presupun că momentul contractării (To),
adică al înţelegerii referitoare la numărul titlurilor financiare, la mărimea cursului
şi la scadenţă, se separă de momentul efectuării tranzacţiei (Tn), care are loc
ulterior, la ziua de scadenţă. Unul dintre participanţii la tranzacţie câştigă, iar
celălalt pierde, în funcţie de evoluţia cursului contractat (ferm) până la scadenţă.
Vânzătorul speră că va scădea cursul titlului financiar şi astfel va câştiga, fiind
considerat un jucător „à la baisse”. Cumpărătorul speră că se va mări cursul
titlului financiar şi astfel va câştiga, fiind considerat un jucător „à la hausse”.
Realitatea economiei cu piaţă concurenţială demonstrează că funcţionează
deci două categorii de pieţe: pieţele „spot” şi pieţele „futures”.
Aceste categorii diferă prin modul în care titlurile financiare sunt
cumpărate sau vândute, adică, fie cu livrare pe loc (de fapt, în câteva zile), fie cu
livrare la o dată viitoare, cum ar fi şase luni sau un an de la data tranzacţionării.
Pieţele futures (care pot să includă şi pieţele de opţiuni – „options”) au o
importanţă din ce în ce mai mare.
Funcţionalitatea pieţelor de capital ţine seama de tendinţele ce au loc în cadrul

lor, sub influenţa unor factori interni şi externi specifici perioadei actuale, care decurg din
evoluţia economică, pe baza progresului tehnico-ştiinţific, de perfecţionările legislative şi
de reglementare, ca şi din modificările fundamentale în natura relaţiilor economice şi
financiare.
Asemenea tendinţe sunt:

Globalizarea vieţii economice. Aceasta înseamnă că pieţele de capital au
devenit internaţionale, iar pentru a fi competitive la acest nivel este nevoie de sume
semnificative de capital financiar. Generarea sumelor de capital sporite este foarte
dificilă, exclusiv din surse interne. Totodată, competiţia existentă între ratele
comisioanelor percepute pentru serviciile de brokeraj este din ce în ce mai dură.
Aceste împrejurări au dus la crearea unor intermediari mari (investment dealer) sau
mari firme de brokeraj, de obicei, prin fuziuni între firmele mai mici. Crearea unei
instituţii mai mari duce la creşterea sumei de capital disponibile pentru ca firmele
să penetreze noi pieţe şi să ofere servicii.
Tranzacţionarea computerizată. Aceasta se corelează cu schimbările
majore, petrecute în toată lumea, în vederea introducerii sistemelor computerizate,
care vor înlocui complet arena tradiţională de tranzacţionare (ringul). Concomitent
cu sporirea importanţei sistemelor computerizate, este posibilă introducerea
tranzacţionării automate a activelor ordinare.
Creşterea importanţei pieţelor financiare internaţionale. Aceasta trebuie
să o apreciem ţinând seama de faptul că baza de capital necesară pentru a finanţa
tranzacţii de subscriere mai mari, atât pe plan intern, cât şi internaţional, este mult
mai ridicată decât suma care poate fi generată intern. Pentru aceasta sunt necesare
dereglementări semnificative, prin dezintegrarea barierelor artificiale dintre
diferitele instituţii puternice ale pieţelor de capital, ca şi realizarea chiar a unor
fuziuni între acestea.
În prezent, pieţele de capital se confruntă cu schimbări fundamentale.
Reglementările se schimbă, iar forţele economice şi financiare explodează în
direcţii diferite, ceea ce influenţează profund deciziile de investiţii şi finanţare ale
societăţilor comerciale. În acest context, funcţionalitatea pieţelor de capital devine
tot mai importantă, pe măsură ce mecanismul este tot mai dinamic şi complex.
În România, după 1989, s-a trecut la înfăptuirea unui important program de

reformă care a urmărit reconstruirea pieţei de capital şi a instituţiilor acesteia. Piaţa
de capital trebuie să devină o alternativă credibilă de finanţare a macroeconomiei şi
a proiectelor administraţiei centrale şi locale.
Înţelegerea corectă a conţinutului şi funcţiilor multiple ale pieţei de capital
în România presupune delimitarea cât mai bună a caracteristicilor acestei pieţe.
Aceste caracteristici ar putea fi reţinute astfel:
a) Natura pieţei de capital decurge din esenţa noului sistem economic de
piaţă liber, bazat pe preponderenţa proprietăţii private în cadrul pluralismului
formelor de proprietate. Această piaţă reprezintă spaţiul economic de întâlnire între
nevoile de capital financiar global deficitare şi posesorii de disponibilităţi
financiare global excedentare, care se corelează prin intermediul vânzării-
cumpărării de titluri financiare la un anumit curs.
b) Piaţa de capital financiar în România se cristalizează treptat, în
principal, în două mari etape: 1992-2001 (generarea instituţiilor fundamentale ale
pieţei de capital); 2002-2007 (consolidarea instituţională şi restricţionarea pieţei de
capital). În prima etapă, au fost cunoscute mai multe momente cheie, dintre care
reţinem anul 1994, când a fost adoptată Legea nr. 52/1994, privind valorile
mobiliare şi bursele de valori, lege care a stabilit cadrul juridic general şi a permis
apariţia unor instituţii specifice pieţei de capital, cum sunt Comisia Naţională de
Valori Mobiliare (CNVM), Bursa de valori etc.
Din cea de-a doua etapă subliniem anul 2002 care marchează dezvoltarea
pieţei de capital în contextul pregătirii şi organizării negocierilor de aderare a
României la Uniunea Europeană când a fost declanşată reforma legislativă şi
instituţională a pieţei de capital în România.
c) Consolidarea pieţei de capital. În acest scop prezintă o mare importanţă
Legea consolidată a pieţei de capital în contextul accelerării procesului de integrare
a României în Uniunea Europeană, adoptată în 2004. Potrivit prevederilor acestei
legi, în ţara noastră se asigură formarea unei pieţe de capital viabile care să permită
tranzacţionarea unor instrumente financiare moderne, catalizatori ai refinanţării
economiei şi, totodată, permite accesul intermediarilor pieţei de capital din
România pe piaţa unică europeană.
Prin această lege se stabilesc condiţiile care trebuie îndeplinite de furnizorii
de investiţii, societăţi de servicii de investiţii financiare (SSIF) şi societăţi de
administrare a investiţiilor (SAI), pentru a beneficia de „Paşaportul unic european”.
Acesta reprezintă instrumentul ce stă la baza procesului de integrare a pieţelor
financiare în Uniunea Europeană.
d) Reglementările financiare actuale permit intermediarilor (SSIF şi
instituţiilor de credit, precum şi echivalentului acestora din statele membre sau
nemembre) să presteze servicii de investiţii financiare, în baza unei autorizaţii emise de
CNVM sau BNR în cazul instituţiilor de credit. De asemenea, autorităţile competente
din statele de origine pot presta servicii de acest gen cu oricare din instrumentele
financiare definite în conformitate cu prevederile din legislaţia comunitară.
e) Fondul de compensare a investitorilor se constituie sub forma unei
societăţi pe acţiuni ai cărei acţionari sunt membrii acestuia, respectiv intermediarii
serviciilor de investiţii financiare.
f) În cadrul unei pieţe reglementate pot fi tranzacţionate oricare din
instrumentele financiare definite de lege, în funcţie de decizia emitentului de a
alege o anumită piaţă, precum şi de organizarea şi reglementările pieţei respective.
Societatea pe acţiuni este forma unică de organizare a unui operator de piaţă care
administrează una sau mai multe pieţe reglementate.
Asemenea aspecte, precum şi altele reflectă unicitatea reglementările
privind piaţa de capital, ceea ce asigură o bună supraveghere a acestei pieţe în ţara
noastră şi favorizează ameliorarea competitivităţii pieţei de capital româneşti, în
perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Pe piaţa de capital din România funcţionează mai multe instituţii specifice,
dintre care cele mai importante sunt bursele de valori.
Bursa de valori din România a fost reînfiinţată în anul 1995 ca o
componentă a „economiei simbolice”, având atribuţii importante în formarea şi
utilizarea capitalurilor. Ea a luat fiinţă pe baza deciziei Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare (CNVM). Activitatea bursei se desfăşoară în conformitate cu
prevederile legale, în scopul realizării unei pieţe organizate pentru negocierea
valorilor mobiliare admise la cotare.
Calitatea de membru al bursei poate fi dobândită de orice societate de
servicii de investiţii financiare (SSIF) autorizate de CNVM şi care îndeplineşte
anumite condiţii privind intermedierea de valori mobiliare, proporţia activelor
societăţii (ca active financiare), prezentarea unui proiect de act constitutiv şi unui
plan de afaceri, existenţa unui minim de capital net.
Indicele oficial al bursei este alcătuit în funcţie de nevoile
analizei şi pe măsura diversificării cotei bursiere. În România se
foloseşte indicele BET, cu diverse variante. Acesta este INDICELE
BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI (BUCHAREST EXCHANGE
TRADING). El reprezintă un indice ponderat cu capitalizarea bursieră şi
este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a preţurilor celor mai
lichide zece acţiuni tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti. Prin
construcţie (metodologie de calcul, reguli de selectare a acţiunilor şi
actualizare), el are şi scopul de a furniza o bază adecvată pentru
tranzacţiile derivate pe indici. Acestea sunt: options şi futures şi
combinaţii ale acestora.
O altă componentă a pieţei de capital în ţara noastră o constituie
sistemul RASDAQ.
Sistemul de tranzacţionare RASDAQ este un sistem electronic,
de tranzacţionare, funcţionând ca segmentul cel mai important al
pieţei extrabursiere, înmatriculat ca societate cu răspundere limitată.
Activitatea sa constă în operarea şi menţinerea sistemului electronic
de tranzacţionare a valorilor mobiliare.
Piaţa RASDAQ a fost creată în România în 1996. Legea
consolidată a pieţei de capital din 2004 stipulează unificarea pieţei
bursiere cu piaţa RASDAQ şi asigurarea unui cadrul legislativ unic
pentru ambele pieţe secundare.
Pentru eficientizarea în continuare a activităţii pieţei de capital
sunt necesare acţiuni concertate în acord cu evoluţia economiei
româneşti şi cu exigenţele ce rezultă din înaintarea ţării pe traseul
integrării organice în Uniunea Europeană şi al globalizării.
CURSUL 11 PIAŢA VALUTARĂ
11.2 Mecanismul pieţei valutare. Cursuri valutare Operaţiuni valutare
Afacerile economice tot mai numeroase şi diversificate care au loc între
parteneri din diferite ţări se reglează sistematic prin schimbarea unor
monede naţionale între ele pe piaţa schimburilor valutare.
Piaţa valutară este un sistem de relaţii financiare prin care se

desfăşoară vânzările şi cumpărările de valută 1 (efectivă şi în cont) şi de
devize2 (trate, bilete de ordin, cecuri etc.) exprimate în monedă străină.
Această activitate reprezintă un gen specific de comerţ, iar monedele şi
devizele sunt tratate ca bunuri economice marfare şi negociate ca atare.
Piaţa valutară sau a schimburilor valutare reprezintă totalitatea

tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de diferiţi bani naţionali, inclusiv
reglementările şi instituţiile aferente. Această piaţă se realizează
oriunde se întâlnesc cererea şi oferta de diferiţi bani naţionali, având
rolul să atragă mijloacele de plată internaţionale sub formă de
bancnote, monede divizionare, instrumente de plată şi credit emise în
monedă străină.
Elementele specifice pieţei schimburilor valutare sunt: agenţii

economici autorizaţi să realizeze operaţiuni cu valută; normele legale
privind organizarea, desfăşurarea şi controlul operaţiunilor cu valută;
metodologia de determinare a cursului valutar şi de protecţie a acestora
prin acţiunea băncii naţionale; timpul în care funcţionează piaţa valutară;
riscul şi profitul pe piaţa valutară.
Piaţa schimburilor valutare sau piaţa valutară implică un ansamblu de

relaţii interbancare, precum şi între bănci şi clienţii lor, ce se formează pe
pieţele internaţionale unde au loc operaţiuni cu valută sau devize ca expresie a
întâlnirii cererii şi ofertei acestora.
Pieţele valutare naţionale, privite în totalitate şi în interdependenţa

lor, formează piaţa internaţională valutară. Aceasta serveşte interese nelocalizate
pe un anumit spaţiu.
Amploarea pieţei valutare derivă din volumul activităţii bancare şi a
celorlalţi operatori care acţionează în fiecare ţară, potrivit normelor stabilite de
autorităţile statale într-o perioadă de timp.
În cadrul pieţei valutare naţionale acţionează mai mulţi agenţi sau

operatori astfel:
a. participanţii, adică băncile, firmele, instituţiile, persoanele fizice
din ţara respectivă care ordonă direct sau prin intermediari
efectuarea de
către instituţiile specializate a operaţiunilor de vânzare-cumpărare,
în numele lor;
b. instituţiile specializate, adică instituţiile specializate în astfel de
operaţiuni, ca şi bursele şi agenţiile de schimb valutar. Clientela
privată, care nu participă direct pe această piaţă, poate să intervină
doar prin
intermediul băncilor.
c. instituţiile de supraveghere, adică, în general, băncile centrale care
urmăresc promovarea politicii valutare naţionale şi corelarea ei cu
cea internaţională.
Pieţele valutare se supun legislaţiei specifice din fiecare ţară şi care se

corelează cu legislaţia internaţională.
Piaţa valutară are ca obiect un ansamblu de fluxuri cum ar fi:
vânzarea-cumpărarea de valute convertibile; schimbarea unei valute efective pe
valută în cont sau invers; vânzarea-cumpărarea de efecte de comerţ exprimate
în euro, pe efecte exprimate în valuta aflată în cont etc.
Euro (€) reprezintă moneda unică în cadrul Uniunii Europene,
introdusă la 1 ianuarie 1999. Prin euro sporeşte considerabil rolul Uniunii
Monetare în cadrul Uniunii Europene. România a adoptat euro ca monedă de
referinţă începând cu 3 martie 2003, ceea ce presupune că toate calculele
economice se raportează la moneda unică europeană.
Pe piaţa schimburilor valutare s-au folosit anterior şi alte instrumente, ca

ECU (European Currency Unit), DST (Drepturi Speciale de Tragere) etc., având
mecanisme proprii, cu avantaje şi limite inerente, reflectate în derularea
interdependenţelor internaţionale.
Piaţa valutară are un important rol în dezvoltarea schimburilor

economice internaţionale, fiind la rândul ei influenţată de acestea prin diverşi
factori de natură economică, monetar-financiară, tehnico-ştiinţifică etc., ceea ce
se reflectă în cererea şi oferta valutară.
Cererea şi oferta de valută se constituie pe baza unor procese specifice ce ţin

de evoluţia economiilor naţionale şi relaţiilor economice internaţionale. Ele îşi au
sorgintea în funcţiile banilor şi a mecanismului de acţiune a sistemului economico-
valutar.
Cererea exprimă nevoia de valută ce poate fi satisfăcută prin actele de

cumpărare în conformitate cu normele pieţei valutare şi cu mişcarea cursului
de schimb. Cererea de valută se formează de către agenţii economici în
următoarele împrejurări: pentru extinderea activităţilor economice; pentru
interese speculative de profit; pentru scopuri de protejare sau apărare împotriva
unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al diverselor monede naţionale.
Cererea de valută reiese din operaţiunile de import, din prestările de servicii
realizate în ţară de agenţii economici străini, ca şi din ieşirile de capital
naţional.
Oferta exprimă disponibilităţile valutare care pot fi vândute, în

condiţiile unui anumit curs de schimb. Oferta de valută se formează pe baza
depozitelor bancare şi a numerarului persoanelor fizice şi juridice ca agenţi
economici, care acţionează în comerţ, agricultură, industrie, asigurări, turism
etc., numerarul fiind nesemnificativ în procesul de constituire a ofertei
valutare. Pe piaţa naţională a schimburilor valutare, oferta rezultă îndeosebi de
la exportatorii de bunuri, de la agenţii economici care execută servicii în altă
ţară şi din intrările în ţară, sub diverse forme ale capitalului străin. Oferta se
transpune în fapt prin transferul valutei din depozitele bancare la ordinul
vânzătorului, la dispoziţia cumpărătorului. Banca operează atât în contul
propriu, cât şi în contul clienţilor săi.
În prezent, au loc mutaţii importante privind structura, dimensiunile şi
dinamica pieţei valutare, în corelaţie cu cerinţele şi posibilităţile diferiţilor
subiecţi ai acesteia, interesaţi de furnizarea sau obţinerea instrumentelor de
plată şi de credit mondial actual
Teorie economică generală • Macroeconomie
Extinderea
activităţilor
economice Depozite bancare
şi bani
ai agenţilor
Interese speculative economici
de profit
Exportul
Apărarea de de bunuri
cursul de schimb economice
nefavorabil al
unor monede
naţionale Servicii executate
de agenţii
economici în
altă ţară
Operaţiuni de
import
PIAŢA
Intrări în ţară de
VALUTARĂ capitaluri străine
Servicii realizate
în ţară de agenţii
economici străini
Ieşiri de capital
naţional
CURSUL DE
SCHIMB
Factori interni: Factori internaţionali:

- factori ce ţin de activitatea - raportul dintre cererea şi
economică producătoare oferta de bani pe piaţa
de bunuri economice externă
- factori monetari - starea balanţei de plăţi
- factori social-politici externe
- factori psihologici. - factori economici,
financiari, sociali, politici,
psihologici, caracteristici
economiei mondiale.
Piaţa valutară
Agenţii economici dintr-o ţară, având monedă convertibilă, pot apela mai
intens la piaţa valutară ca subiecţi de diferite categorii, obţinând valuta de care au
nevoie pentru stingerea unor obligaţii reieşite dintr-o afacere economică. În funcţie
de interesul ce-l are de satisfăcut, agentul economic optează pentru o anumită
modalitate de valorificare a valutei pe care o deţine.
În acest fel, prin intermediul pieţei valutare se pot obţine valutele solicitate
de decontările în cadrul interdependenţelor economice internaţionale. De aceea,
funcţionează pieţele importante în ţările cu economie cu piaţă concurenţială
dezvoltată, cum sunt, de exemplu, cele din: New York, Chicago, Detroit, Londra,
Frankfurt, München, Paris, Milano, Napoli, Bruxelles, Amsterdam, Zürich,
Montreal, Tokyo, Singapore etc.
Pieţele valutare au un puternic caracter integrat, datorită mijloacelor
moderne de telecomunicaţii, care permit cunoaşterea informaţiilor de piaţă şi
influenţarea deciziilor privind formarea cererii şi ofertei de valută. Viteza de reacţie
pe piaţa valutară este foarte mare, iar influenţele ei se propagă la scară mondială.
Piaţa valutară se implică în operaţiuni de credit internaţional, în
mecanismele societăţilor multinaţionale, reflectând convenirea valutară sistematică
între parteneri. Ea influenţează şi, totodată, este influenţată cantitativ, calitativ şi
structural de integrarea internaţională şi globalizare.
11.2 Mecanismul pieţei valutare. Cursuri valutare

Operaţiuni valutare
Mecanismul pieţei valutare reprezintă ansamblul de norme, principii,

operaţiuni, cursuri şi instrumente interdependente care servesc la corelarea
intereselor purtătorilor cererii şi ale purtătorilor ofertei de valută, în timp şi spaţiu.
Acest mecanism este influenţat substanţial de convertibilitatea internaţională a
monedelor naţionale.
În prezent, în accepţiunea Fondului Monetar Internaţional, convertibilitatea

reprezintă dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă
monedă străină, în mod liber, prin vânzarea-cumpărarea pe piaţă fără nici o restricţie.
Aceasta înseamnă că moneda convertibilă are proprietatea legală de a se schimba liber
prin vânzare-cumpărare pe piaţa valutară, nelimitat şi fără restricţii privind cantitatea
schimbată, scopul schimbului, adică pentru plăţi sau transferuri specifice tranzacţiilor
comerciale ori necomerciale, precum şi fără restricţii privind subiectul care realizează
schimbul.
În contextul sistemului monetar actual, convertibilitatea nu mai presupune
nici o legătură cu un etalon de raportare, adică este abandonată legătura cu
schimbarea în aur. Convertibilitatea implică însă un ansamblu de cerinţe
economice, monetare, juridice, organizatorice care trebuie realizate de fiecare ţară
pentru moneda proprie, astfel încât aceasta să fie acceptată pe piaţa valutară
internaţională.
Convertibilitatea nu este un scop în sine, ci se corelează cu starea şi evoluţia

economiei naţionale, fiind o latură esenţială şi o pârghie economico-financiară principală
pentru economia cu piaţă concurenţială.
Mecanismul pieţei valutare implică schimburi sistematice de valute.

Schimbul valutar necesită compararea valorică a unităţilor monetare
naţionale cu ajutorul unui raport care se numeşte rată de schimb valutar, curs de
schimb, raport de schimb sau curs valutar3.
Cursul valutar reprezintă preţul unei monede naţionale sau internaţionale

exprimat în altă monedă naţională cu care se compară valoric în anumite condiţii de
spaţiu şi timp. Aceasta reflectă cantitatea de monedă străină ce se primeşte în schimbul
unei unităţi de monedă naţională sau cantitatea de monedă naţională ce revine la o
unitate de monedă străină, în condiţiile asupra cărora s-a convenit, exprimându-se astfel
valoarea monedelor respective.
Cursurile valutare pot fi grupate în diferite categorii, în funcţie de cerinţele

analizei şi proiecţiei economice, avându-se în vedere mai multe criterii, începând
cu modul de formare.
Problema formării cursului valutar este esenţială. Aceasta trebuie să ţină
seama de un sistem de factori între care se înscriu: paritatea monetară, puterea de
cumpărare a monedei naţionale etc. Paritatea este expresia raportului valoric
dintre două monede naţionale, care se determină prin raportarea lor cantitativă pe
baza definirii legale a fiecăreia. Paritatea valutară se exprimă într-o valută de
rezervă cu funcţii de bani internaţionali.
Cursurile valutare oscilează zilnic, în funcţie de un ansamblu de factori
legaţi de tehnicile valutare, de politica valutară promovată de statele lumii, de
psihologia partenerilor valutari ş.a. O asemenea oscilaţie se relevă fie în
deprecierea unor valute, adică o pierdere a puterii de cumpărare, fie în aprecierea
unor valute, respectiv o creştere a puterii de cumpărare, ceea ce influenţează
evoluţia schimburilor economice internaţionale4.
Banca Naţională a României publică, chiar în absenţa licitaţiilor, un curs
propriu cu caracter orientativ, calculat ca o medie ponderată a tuturor tranzacţiilor
încheiate în ajun de băncile comerciale.
Casele de schimb valutar autorizate pot cumpăra sau vinde valută
nelimitat, de la bănci pentru clienţi.
Prin crearea şi funcţionarea pieţei valutare interbancare în ţara noastră se
realizează o apropiere de pieţele valutare din ţările în care tranzacţiile au loc în
monede integral convertibile.
Exprimarea cursului valutar5 se face într-o manieră specifică, denumită şi
metoda de cotare. Aceasta înseamnă exprimarea cursului valutar pentru anumite
monede, în funcţie de variaţia cererii şi ofertei pe piaţă. Cotarea poate fi: cotare
directă şi cotare indirectă. Cotarea directă constă în faptul că preţul unei unităţi
fixe de valută străină, adică 1, 10, 100, 1.000 etc., se exprimă în monedă naţională.
Această metodă de cotare este utilizată în majoritatea ţărilor pe pieţele lor valutare.
Cotarea indirectă constă în faptul că preţul unei monede naţionale se exprimă în
valută străină. Această metodă de cotare este utilizată pe pieţele valutare din
Anglia, Canada etc.
Multiplele aspecte privind cursul valutar dintr-o ţară sunt prevăzute în
regimul valutar al acestei ţări.
Regimul valutar cuprinde totalitatea măsurilor de ordin tehnico-valutar şi a

reglementărilor adoptate dintr-o ţară, cu privire la proprietatea asupra valutei, la
convertibilitatea, organizarea şi funcţionarea pieţei valutare.
O componentă esenţială a oricărui regim valutar o reprezintă tipul de curs

valutar. În ultimii ani s-au manifestat următoarele variante ale acestuia:
a) flotarea independentă, cu diferite grade de libertate sau administrare:
SUA, Japonia;
b) flotarea limitată sau evoluţia în cadrul unei marje prestabilite: SME;
c) fluctuarea controlată (managed float) sau cursul legat (peg) de o valută
forte sau de un coş valutar: ţările cu economia în tranziţie.
Ca situaţii extreme, dar devenite modele teoretice, relevăm
inconvertibili-tatea externă totală, ceea ce implică monopolul statului
asupra valutei, şi flotarea pură, în cazul în care singurul angajament al
băncii centrale este acela de a nu interveni, cursul de schimb fiind
determinat în exclusivitate de piaţă. Flotarea pură, departe de a permite o
ajustare automată suplă, este însoţită de fenomene de supraajustare, foarte
nefavorabile pentru întreprinderi. Cel mai adesea flotarea este impură, chiar
şi fără a fi obligate, băncile centrale intervin pentru a menţine un anumit
nivel al parităţii.
Operaţiuni pe piaţa valutară. Acestea constituie elementul central
al mecanismului ce contribuie decisiv la îndeplinirea funcţiilor specifice ale
pieţei valutare în cadrul sistemului economic.
Operaţiunile pe piaţa valutară se efectuează în număr mare şi într-o

gamă diversificată. Ele se realizează în cea mai mare parte de către bănci.
În scopul efectuării operaţiunilor cu monedele convertibile, băncile
determină cursul de cumpărare şi cel de vânzare pentru moneda naţională,
pe care le aduc la cunoştinţa publicului prin afişarea cu ajutorul
echipamentelor electronice moderne şi, totodată, se fac cunoscute prin
telefon clienţilor.
Banca manevrează cursul valutar pentru a stimula, după caz,

vânzarea sau cumpărarea de valută, obţinând câştig din diferenţa dintre
cursul de vânzare şi cursul de cumpărare.
Operaţiunile pe piaţa schimburilor valutare, după conţinutul lor,
sunt: operaţiuni la vedere şi operaţiuni la termen. Acestea sunt cele mai
numeroase operaţiuni şi au multiple aspecte specifice, astfel încât teoria şi
practica schimburilor valutare apreciază că ar fi vorba chiar de două pieţe,
una la vedere şi alta la termen.
Operaţiunile valutare la vedere (spot) constau în cumpărare sau

vânzare de valută ce trebuie schimbată, efectiv, în limitele de maximum
48 ore lucrătoare din momentul încheierii tranzacţiei. Acestea se mai
numesc şi operaţiuni curente, fiind cele mai numeroase în cadrul
schimburilor de valută în cont.
Operaţiunile la vedere facilitează relaţiile de export-import, deoarece

fiecare agent economic de pe o piaţă valutară naţională are interesul să
cumpere sau să vândă o valută, în corelaţie cu o nevoie imediată, rezultată
dintr-o afacere de import sau de export. De asemenea, operaţiunile la vedere
contribuie la reglementarea unor decontări financiare privind investiţiile
directe, investiţiile de portofoliu (titluri de valoare), anumite plasamente de
capital pe termen scut, schimbarea dimensiunilor sau structurii unor
operaţiuni etc.
Operaţiuni valutare la termen (forward) reprezintă vânzarea şi

cumpărarea de valută ce se tranzacţionează la cursul stabilit în momentul
contractării şi se finalizează prin livrarea valutei şi plata ei la un termen
ulterior (scadenţă) mai mare de 48 de ore lucrătoare, fixat atunci când s-a
încheiat contractul.
Asemenea operaţiuni sunt, în principal, operaţiuni prin care un agent

economic se asigură, din momentul încheierii contractului, că la data plăţii
va dispune de sume în valută necesară. Tot operaţiuni forward sunt şi cele
iniţiate ca protecţie împotriva riscului valutar. Ca excepţie apar şi
tranzacţiile speculative de acest gen, care urmăresc doar câştigul din
diferenţa de curs.
Băncile efectuează şi alte operaţiuni prin care se influenţează
eficienţa proprie, lichiditatea la diferite niveluri economice, starea datoriei
externe etc.
În condiţiile economiei româneşti, piaţa valutară se creează şi se

maturizează prin contribuţia hotărâtoare a Băncii Naţionale, care împreună
cu alte instituţii publice asigură reglementările corespunzătoare şi
respectarea acestora. Ea autorizează agenţii pieţei valutare şi urmăreşte
modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile, ca intermediari financiari-valutari
pentru ceilalţi agenţi economici.
Piaţa valutară în ţara noastră a început să se formeze în anul 1990,

printr-un proces complex al cărui efect a fost trecerea la convertibilitatea
leului, la început în condiţii foarte restrictive. Ulterior, unele restricţii au
fost înlăturate, îndeosebi după luna august 1994, iar în prezent se
înregistrează apropieri vizibile de caracteristicile pieţei valutare veritabile.
În România piaţa valutară se compune din:

1) piaţa valutară interbancară rezervată operaţiunilor de
vânzare-cumpărare de valută, desfăşurate de persoane juridice;
2) piaţa caselor de schimb valutar rezervată operaţiunilor de
vânzare-cumpărare de valută, desfăşurate de persoane fizice.
Piaţa valutară interbancară reprezintă o piaţă continuă în care se
efectuează vânzări şi cumpărări de valute la vedere (spot) şi la termen
(forward), contra monedei naţionale, la cursuri de schimb determinate liber
de intermediari autorizaţi de Banca Naţională să participe în nume şi cont
propriu sau în nume propriu şi în contul clienţilor.
Mecanismul de vânzare-cumpărare de valută se realizează la nivelul

băncilor comerciale, respectându-se anumite principii, cum sunt:
concentrarea ordinelor de vânzare-cumpărare de valută de băncile
comerciale autorizate, adică funcţionarea unei pieţe descentralizate;
responsabilitatea băncilor de a pune la dispoziţia clienţilor, la cererea lor,
preţuri de vânzare şi de cumpărare pe care le-au calculat, adică obligaţia
băncii de „a face piaţa”; lărgirea sferei de cuprindere a operaţiunilor
valutare, atât a celor la vedere (spot), cât şi a celor la termen (forward),
operaţiunile la termen trebuind să fie cel puţin pentru 1, 3 şi 6 luni.
În conformitate cu regimul valutar, piaţa valutară este flexibilă şi
cuprinzătoare. Clienţii au posibilitatea să solicite băncilor autorizate
vânzarea sau cumpărarea, beneficiind de informaţia de preţ de vânzare
(preţul cerut) pentru cei care cumpără şi de informaţia de preţ de cumpărare
(preţ oferit), pentru cei care vând valută băncii respective, putând să
motiveze o operaţiune de cont curent pentru a participa pe piaţa valutară.
Băncile pot funcţiona, după caz, ca brokeri (în nume propriu, însă în
contul clientului) şi ca dealeri (în nume propriu şi pe cont propriu).
Piaţa caselor de schimb valutar funcţionează paralel cu piaţa

interbancară, pentru vânzare-cumpărarea de către populaţie.
România realizează deocamdată convertibilitatea limitată internă a
leului. Aceasta înseamnă că leul se poate schimba liber pe orice valută
numai în interiorul ţării noastre. Convertibilitatea leului este limitată la
operaţiuni de cont curent.
Întărirea şi consolidarea monedei naţionale, precum şi trecerea la

convertibilitatea deplină a leului depind de amploarea şi perfecţionarea
pieţei valutare. În acest context se impune dezvoltarea pieţei valutare,
acordându-se prioritate pieţei interbancare. Pentru atingerea unor astfel de
obiective sunt necesare acţiuni eficace pentru consolidarea economiei
naţionale, creşterea capacităţii ei de a produce bunuri materiale, servicii şi
informaţii de calitate, într-o structură modernă, competitive pe piaţa
mondială.
În esenţă, cursul valutar în România, aşa cum arată experienţa

mondială, reflectă gradul de competitivitate a economiei naţionale,
întemeiat pe un nivel corespunzător de eficienţă, productivitate,
rentabilitate, începând de la nivelul microeconomic.
De aceea înfăptuirea consecventă a reformei economice, fundamentată mai
ales pe privatizare, restructurare şi eficientizare, determină puterea şi stabilitatea
monedei naţionale, obţinerea unor performanţe economico-sociale validate de
competitivitatea internaţională.
Trecerea la EURO ca monedă de referinţă pentru cursul leului implică
realizarea obiectivelor înscrise în capitolul special de negociere cu Uniunea
Europeană cum sunt: consecvenţa României în coordonarea reformelor economice,
politica fiscală, monetară şi a cursului de schimb, adoptarea acquis-ului comunitar
în privinţa armonizării prevederilor referitoare la independenţa băncii centrale, la
eliminarea finanţării directe a deficitelor temporare ale trezoreriei de către BNR şi
a accesului privilegiat al instituţiilor publice la resursele financiare. Toate acestea
ţin şi de politica valutară.
Politica valutară reprezintă ansamblul obiectivelor, instrumentelor,
măsurilor, metodelor şi procedeelor stabilite pe baza unei teorii coerente prin care
statul influenţează cererea şi oferta de valută şi devize.
Politica valutară a României constituie astfel un segment esenţial al
politicii economice generale. Ea are un grad ridicat se senzitivitate publică şi o
specificitate deosebită, datorită deschiderii din ultimul deceniu a economiei noastre
la schimbările internaţionale tot mai ample şi mai diversificate. De funcţionarea
pieţei valutare, în acord cu politica valutară, depind în mare măsură capacitatea
firmelor româneşti de a-şi ameliora competitivitatea externă, precum şi
atractivitatea pieţei româneşti pentru investitorii străini şi însăşi continuarea
procesului de integrare benefică în Uniunea Europeană.
CURSUL 12 INFLAŢIA
Procesele inflaţioniste reprezintă realităţi preocupante pentru toate
categoriile de agenţi economici, fiind o componentă a vieţii cotidiene şi a
funcţionării economiilor contemporane.
La nivelul percepţiei, ca fenomen economic, inflaţia este receptată ca o

creştere generalizată (şi de durată) a preţurilor şi de reducere a puterii de
cumpărare a unităţii monetare.
Chiar dacă preţurile nu cresc la absolut toate sortimentele şi categoriile de

bunuri, totuşi procesul este prezent la marea majoritate a acestora: bunuri de
consum şi de capital, salarii, preţuri ale activelor financiare şi monetare, preţul
banilor etc. Sunt şi unele creşteri de preţuri care nu sunt expresia inflaţiei: dacă
creşte calitatea intrinsecă a unor bunuri economice marfare pe care cumpărătorii o
percep; intervin şocuri vremelnice asupra cererii şi/sau ofertei agregate; apare un
accident de aprovizionare pe o piaţă sau câteva etc. preţurile cresc, iar apoi revin la
nivelul anterior etc.
Inflaţia s-a manifestat mai intens sau intermitent din cele mai vechi
timpuri; după cel de-al Doilea Război Mondial, inflaţia a devenit o realitate
persistentă, durabilă, dar de intensitate diferită, în toate economiile: rebelă în
economiile slab dezvoltate şi în cele aflate în tranziţie de la sistemul de conducere
planificat-centralizată la cel de economie cu piaţă concurenţială, lentă, aflată sub
control, în economiile capitaliste dezvoltate.
Inflaţia este un dezechilibru macroeconomic monetaro-marfar, un
fenomen economic care a însoţit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea a avut o
evoluţie modestă atâta timp cât a funcţionat sistemul monetar aur (practic, secolul
al XVIII-lea - jumătatea secolului al XX-lea). După cel de-al Doilea Război
Mondial, inflaţia a fost continuă, permanentă şi de durată, fără perioade
deflaţioniste1. Banii contemporani, bani simbol, sunt mai uşor de multiplicat decât
Deflaţia este procesul de scădere generalizată a preţurilor; dezinflaţia înseamnă

reducerea ritmului de creştere a preţurilor.
banii care-şi aveau suportul material într-o cantitate determinată de metal preţios
sau în bunurile marfare supuse tranzacţiilor pe piaţă.
Ca regulă, în ţările dezvoltate preţurile cresc rapid în perioadele de expansiune

economică şi îşi diminuează ritmul în cursul recesiunilor sau stagnării creşterii
economice.
În România, potenţialul inflaţionist s-a acumulat treptat în anii economiei

de comandă, dar el a „explodat” odată cu trecerea la liberalizarea preţurilor din
1990. Este de menţionat că la potenţialul „moştenit" de la economia de comandă,
inflaţia galopantă din România a fost alimentată atât de procesele de autoîntreţinere
care o generează cât şi de modul în care a fost proiectată şi promovată Reforma
economică într-un context economic internaţional nefavorabil.
Deşi, în ultimii ani, se observă fenomenul dezinflaţionist, un procent de
creştere a preţurilor are o semnificaţie economică tot mai amplă, iar efectele asupra
agenţilor economici sunt încă de mare întindere.
Deşi inflaţia este percepută de către toţi participanţii la viaţa economico-

socială cu intensităţi şi semnificaţii diferite, există modalităţi convenite instituţional
pentru a-i calcula nivelul şi evoluţia, pe baza unui indice al preţurilor care
reprezintă o medie ponderată a preţurilor unui anumit număr de bunuri materiale şi
servicii. Pot fi alese: indicele preţurilor de consum (IPC), indicele general al
preţurilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preţurilor bunurilor de capital,
indicele costului vieţii, scăderea puterii de cumpărare a banilor, coeficientul
de devansare a creşterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB)
de către masa monetară aflată în circulaţie şi disponibilă pentru
achiziţionarea mărfurilor2. Dintre acestea, cel mai utilizat pentru a măsura
inflaţia este IPC. El se determină de organisme autorizate pe baza unui „coş de
bunuri" (materiale şi servicii) de consum care cuprinde: alimente, bunuri de uz
curent şi folosinţă personală (îmbrăcăminte, încălţăminte, articole de toaletă, pentru
sport şi excursii) servicii de transport, culturale, de ocrotire a sănătăţii şi de
învăţământ, bunuri de folosinţă îndelungată ş.a.
.
Creşterea generală a preţurilor de consum cu 25,67% rezultă din creşterile
diferenţiate ale preţurilor fiecărei grupe de satisfactori (iar în cadrul grupei, de majorarea
preţurilor şi tarifelor individuale pentru sortimentele care intră în compoziţia grupei) şi
din ponderile pe care fiecare grupă de mărfuri o deţine în bugetul de familie tip sau în
„coşul” reprezentativ de mărfuri.
Calcularea IPC nu este o chestiune neutră din punct de vedere social-

economic şi politic. Ea are elemente tehnice asupra cărora se convine sau cu privire
la care ştiinţa statistică a fundamentat concluzii indubitabile; în acelaşi timp
între guvern, patronate şi sindicate se constată dispute, chiar contradicţii
asupra unor aspecte ce ţin de determinarea IPC, respectiv ratei inflaţiei. Ele
izvorăsc din interesele pe care le urmăreşte fiecare participant la acest proces.
Guvernul care a obţinut sufragiul pentru a administra aspectele esenţiale
ale societăţii şi economiei are interesul să demonstreze că face acest lucru bine,
iar un criteriu relevant pentru o atare apreciere îl constituie nivelul şi evoluţia ratei
inflaţiei; este interesat ca rata inflaţiei să fie cât mai mică, chiar sub cea reală.
Patronatul este interesat să rezulte dinamici cât mai mici ale preţurilor
şi inflaţiei pentru a atenua revendicările sindicatelor şi salariaţilor.
Sindicatele ar dori să obţină prin metoda de determinare a IPC niveluri
cât mai ridicate, dacă ar fi posibil mai mari decât cele efective, pentru a obţine
sporuri salariale mai mari în urma indexării.
Disputele trilaterale guvern, sindicate, patronat vizează: lista mărfurilor
reprezentative din fiecare grupă, ponderile atribuite fiecărei grupe în bugetul
de familie reprezentativ, intervalul la care sunt observate diferite categorii de
preţuri etc.
Dincolo de aceste dispute trebuie remarcat şi faptul că IPC
reprezintă în ultimă instanţă o evaluare (şi nu o măsurare riguroasă) a
dinamicii preţurilor pentru că se calculează pe baza unui număr limitat de
bunuri de consum şi observaţii ale evoluţiei preţurilor.
Forme ale inflaţiei în funcţie de intensitate
În funcţie de intensitatea inflaţiei în mod convenţional se disting:

Inflaţia târâtoare (moderată, liniştită) – caracterizată prin creşterea
generalizată a preţurilor din coşul de referinţă cu 2-3% anual. Ea este un
fenomen fiziologic, de regulă, reflexul politicilor de stabilizare. În condiţiile
acestei forme de inflaţie se manifestă o mare încredere în monedă; agenţii
economiei au tendinţa să încheie contracte pe termen lung, fiind convinşi că
preţurile bunurilor pe care le vând şi le cumpără vor cunoaşte evoluţii
previzibile şi moderate; se manifestă o preocupare redusă dacă plasarea
economiilor să se realizeze în active reale sau în titluri. Ca regulă generală,
productivitatea factorului muncă creşte mai intens ca salariile, iar PIB-ul
(PNB) real cunoaşte evoluţii ascendente pe fondul unor anticipări pozitive
din partea agenţilor economici.
Inflaţia deschisă – relevată prin creşterea anuală a preţurilor mai
mică de 10%, dar superioară celei de 3%. Evoluţia economiei devine
preocupantă pentru toate categoriile de agenţi economici. În ţările dezvoltate
ea se manifestă doar episodic fiind însă un criteriu de performanţă pentru
ţările slab dezvoltate şi în tranziţie de la sistemul de comandă la cel
concurenţial. Când ea se manifestă în ţările dezvoltate, guvernele pun în
aplicare măsuri şi programe antiinflaţioniste pentru a proteja populaţia de
unele efecte negative, deşi ele nu sunt relevante.
Inflaţia galopantă sau inflaţia cu două cifre – expresie şi sursă a
unor ample dezechilibre în economie. Ea a fost frecvent întâlnită în ţările în
curs de dezvoltare din Africa, America Latină şi doar episodic în ţările
dezvoltate. Prezenţa unei atare inflaţii impune indexarea contractelor cu
indicele preţurilor sau într-o valută considerată relativ stabilă; moneda
naţională cunoaşte o pierdere rapidă a valorii economice (puterii de
cumpărare), rata dobânzii creşte rapid, viteza de rotaţie a banilor se
accelerează, posesorii acestora ajung să păstreze asupra lor doar cantitatea
de monedă strict necesară tranzacţiilor cotidiene; o parte din economii
părăsesc economia naţională, plasându-se în străinătate, iar altele sunt
sustrase investiţiilor productive şi orientate spre operaţiuni speculative sau
plasamente în active reale (case, obiecte de artă, terenuri etc.).
Hiperinflaţia caracterizată prin creşteri ameţitoare ale preţurilor;
cererea de monedă naţională scade considerabil, o parte importantă din
tranzacţii efectuându-se sub formă de troc modern (barter) sau în monedă
alternativă. Se manifestă demonetizarea evidenţiată în Capitolul 4. Preţurile
relative devin deosebit de instabile, iar salariul real al unei persoane se
reduce lunar cu circa 30%; este produsul unor schimbări radicale în viaţa
economică şi politică a ţărilor în cauză. După cel de-al Doilea Război
Mondial, hiperinflaţia a fost un fenomen izolat întâlnit în unele dintre fostele
ţări socialiste în procesul tranziţiei (Polonia 1988-1990, când indicele
preţurilor a fost circa 1.000%, Rusia 1994, cu un indice al preţurilor cu patru
cifre şi în unele ţări din America Latină, cum ar fi Chile, Brazilia etc.), din
Asia şi Africa, mai ales cele angajate în conflicte militare, convulsii sociale
şi interetnice de amploare şi de durată. Ca regulă, hiperiflaţia s-a manifestat
în ţările şi perioadele cu un stat slab şi unde se produce o convergenţă de
interese între patronat şi sindicatele din unele sectoare (puternic
monopolizate sau cu structuri oligopoliste pentru a-şi proteja reciproc
interesele pe seama celorlalte categorii de agenţi economici).
Tipuri de creştere economică în relaţie cu inflaţia
În legătură cu relaţia dintre creşterea economică şi fenomenul inflaţionist

se pot contura mai multe tipuri de creştere economică:
- creştere economică „neinflaţionistă" caracterizată printr-o dinamică
relativ înaltă a creşterii economice şi o inflaţie târâtoare (moderată). Inflaţia
moderată este un factor stimulativ pentru creşterea economică: în perspectiva unei
creşteri moderate şi stăpânite a preţurilor sunt impulsionate investiţiile vizând
modernizarea şi retehnologizarea, ceea ce asigură creşterea PIB-ului şi PNB-ului
real în special pe seama sporirii eficienţei utilizării factorilor de producţie. Ritmul
creşterii PIB/locuitor depăşeşte rata inflaţiei. Este o formă sănătoasă de evoluţie a
economiei caracteristică ţărilor dezvoltate în anii '50-'60;
- creşterea economică inflaţionistă relevă că dinamica (ritmul) creşterii
economice este depăşit de rata inflaţiei; PNB-ul şi PIB-ul real, de regulă, se reduc;
- în perioada actuală, numeroase economii se confruntă cu fenomenele de
stagflaţie şi slumpflaţie.
Stagflaţia caracterizează acea situaţie din economia unei ţări concretizată
prin inflaţie rapidă (de regulă inflaţie deschisă) însoţită de stagnare economică.
PIB-ul şi PNB-ul real stagnează sau se reduc (fenomenul de recesiune) în condiţiile
când preţurile cresc, masa monetară stagnează sau chiar sporeşte, iar rata şomajului
este foarte ridicată.
Slumpflaţia defineşte situaţia cea mai critică dintr-o economie naţională:
stare de hiperinflaţie şi reducerea drastică a PNB-ului şi PIB-ului real, şomaj
cronic, de masă, conjugate cu alte dezechilibre grave interne şi externe. Slumpflaţia
s-a întâlnit temporar în economiile dezvoltate în cursul primului şoc petrolier, în
unele economii în curs de dezvoltare şi în toate fostele ţări socialiste în unii ani ai
perioadei de tranziţie spre economia cu piaţă concurenţială.
De la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până la jumătatea anilor '60,
inflaţia n-a fost o problemă pentru teoria şi practica economică. A fost epoca în care
preţurile creşteau în limite acceptabile (majorări de 2-3% anual). Era inflaţie moderată
conjugată cu o creştere economică viguroasă, apreciată în linii generale ca
neinflaţionistă. Politicile de stimulare a cererii agregate prin bani ieftini pentru a încuraja
ocuparea acceptabilă a factorilor de producţie, creşterea producţiei şi refacerea
economică conduceau la performanţe economice scontate, bune. În aceste condiţii,
venitul (produsul) de echilibru tindea să se identifice cu venitul (produsul) deplinei
ocupări (potenţial). În atare circumstanţe, preţurile au fost relativ stabile, dar treptat s-au
acumulat o serie de dezechilibre care au răbufnit în anii '70.
Fenomen economic deosebit de complex şi cuprinzător, inflaţia a

generat o amplă dezbatere între specialişti, preocupări pentru practicieni şi
în rândul populaţiei privind cauzele ce o generează şi mecanismele care o
întreţin pentru ca astfel să se identifice şi soluţiile viabile pentru stăpânirea
şi încorsetarea fenomenului.
În prezent nu există o teorie general-acceptată a inflaţiei: cauzele
procesului inflaţionist sunt numeroase – de ordin economic, psihologic,
social-politic, intern şi extern, induse prin mecanismul relaţiilor
economice internaţionale şi al creşterii interdependenţelor dintre
economiile naţionale etc.
În anumite împrejurări inflaţia provine şi primeşte şocul iniţial din

partea cererii, alteori, din partea ofertei. Nu puţine sunt situaţiile când şocul
declanşator al unei inflaţii deschise 1-a constituit evoluţia contradictorie a
cererii şi ofertei agregate sau măsuri de politică monetară insuficient
corelate cu realităţile economice etc.
Creşterea nejustificată, fără fundament economic, a veniturilor
băneşti ale unor categorii de agenţi economici, deficitele bugetului de stat şi a
conturilor curente care reflectă relaţiile economice cu străinătatea, sporirea
costurilor şi a masei monetare, deprecierea monedei naţionale şi reducerea
ofertei de bunuri marfare etc. pot fi tot atâtea împrejurări care pot declanşa,
amplifica şi întreţine procesul inflaţionist.
O caracteristică esenţială a inflaţiilor moderne este că ele au o

dinamică internă şi sunt greu de oprit după ce s-au declanşat. Este ceea
ce specialiştii numesc inflaţia inerţială, anticipată sau fundamentală,
adică acea rată a inflaţiei pe care agenţii economici o anticipează şi o iau în
calcul la încheierea contractelor private şi acordurilor oficiale; inflaţia
anticipată fiind un punct de reper pentru cea efectivă în viitor care are
tendinţa să dureze atâta timp cât un şoc n-o face să crească sau să se
diminueze.
Din aceste motive, putem vorbi de numeroase cauze parţiale din

a căror concertare apare procesul inflaţionist, ca dezechilibru marfaro-
bănesc concretizat în existenţa în circulaţie a unui exces de masă
monetară în raport cu volumul bunurilor marfare, supuse
tranzacţiilor. Acest excedent de masă monetară în raport de volumul
bunurilor marfare reflectă în ultimă instanţă existenţa unui exces de
cerere totală în raport cu oferta totală, o cerere agregată solvabilă
(pentru care există mijloace de plată) nesatisfăcută.
Forme ale inflaţiei în funcţie de cauza principală
Din perspectiva cauzelor care o declanşează, inflaţia este

tipologizată tradiţional în:
- inflaţie prin cerere;
- inflaţie prin costuri;
- inflaţie structurală.
În toate aceste cazuri apare o cerere agregată suplimentară, care
depăşeşte oferta globală. În cele trei forme de inflaţie, excesul de cerere are
cauze şi resorturi diferite.
Inflaţia prin cerere
Inflaţia prin cerere are la bază creşterea cererii globale (brusc,

sub formă de şoc sau treptat) în faţa căreia oferta este inelastică sau
indiferentă.
Aşa cum rezultă din figura, prin creşterea cererii sub impulsul unui
şoc, indicele preţului (IP) şi cantitatea de echilibru sporesc de la IP0, PNB0
la IP1, PNB1, ca expresie a modificării echilibrului de la E0 la El, care se
adaptează atât prin preţuri, cât şi prin cantităţi.
PNBn PIB
t^li, real
Diagrama inflaţiei prin cerere

Premisa inflaţiei prin cerere este ca masa monetară să crească
mai repede decât PNB-ul (PIB) sau, cu alte cuvinte, oferta de monedă
(respectiv, veniturile agenţilor economici) creşte mai intens decât oferta de
bunuri economice (respectiv, decât productivitatea).
În acest sens, M. Friedman apreciază că inflaţia este totdeauna şi
pretutindeni un fenomen monetar, excesul de monedă reprezentând
rădăcinile acesteia. El îşi găseşte expresie în ecartul inflaţionist - absolut şi
relativ.
Ecartul inflaţionist absolut se determină ca diferenţă, la nivelul
economiei naţionale, între cererea solvabilă nominală – conferită de masa
monetară aflată la dispoziţia agenţilor economici nonbancari, – şi oferta
reală de bunuri economice marfare. El reflectă excesul de monedă
neacoperit cu bunuri aflate pe piaţă.
Ecartul inflaţionist relativ se măsoară prin raportul procentual
dintre ecartul inflaţionist absolut şi oferta reală de bunuri marfare. El
indică câte unităţi monetare sunt în plus la 100 de unităţi de ofertă reală.
~~ Împrejurările care fac ca M > Q să fie un
fenomen de durată sunt foarte
numeroase. Ele ţin mai întâi de mecanisme intenţionate (se creează mai
multă monedă decât nevoile circulaţiei). Apare astfel o cerere solvabilă
suplimentară, în exces, iar majorarea preţurilor este soluţia imediată pentru
echilibrarea pieţelor.
Alături de acest mecanism direct declanşator de inflaţie, ar mai

exista şi altul indirect relevat de Wiecksell, Marshall, Keynes şi
Friedman. După aceştia, între creşterea masei monetare şi a cererii finale
se interpune scăderea ratei dobânzii care explică de ce prima o declasează
pe cea de a doua. De exemplu, dacă banca centrală achiziţionează bilete de
tezaur sau alte titluri de pe piaţa deschisă, particularii şi băncile vor deţine
mai multă lichiditate. În mod natural, cursul titlurilor va creşte, iar rata
dobânzii se reduce, ceea ce îi incită să achiziţioneze alte active reale
(pentru că cele financiare deja s-au scumpit); este fenomenul din România
în anii 2004 şi în special 2005. Elasticitatea producţiei, în special cea de
bunuri durabile şi de capital, este decisivă pentru instalarea stării de
inflaţie prin cerere. Dacă oferta este elastică sau de elasticitate unitară
în raport cu cererea, atunci mecanismul indirect nu declanşează
inflaţie. Dacă oferta producţiei de bunuri durabile şi de capital este
inelastică (pentru că întreprinzătorii nu au posibilitatea de a spori oferta
sau pur şi simplu acest lucru nu se poate face imediat) procesul inflaţionist
prin mecanismul indirect s-a declanşat şi se autoîntreţine.
Importantă pentru declanşarea sau nu a procesului inflaţionist este şi
categoria de agenţi economici în a căror posesie ajunge excesul de masă
monetară pusă în circulaţie. Dacă sporul de masă monetară ajunge în
special la producători, investiţiile sunt stimulate, creşte produsul global, iar
posibilităţile procesului inflaţionist sunt reduse.
Când sporul de masă monetară ajunge, mai ales, la consumatori şi
speculatori, creşte cererea de satisfactori şi de active financiare şi monetare,
efectul de creştere a preţurilor este preponderent, iar procesul inflaţionist se
declanşează cu intensitate.
Explicaţia keynesiană a inflaţiei prin cerere ţine de ceea ce Keynes

a numit „privilegiu al economiilor cu ocupare deplină"3. Keynes demonstra
că, dacă factorii de producţie sunt pe deplin ocupaţi (sau acest lucru se
întâmplă cu cel mai restrictiv dintre ei) şi se încearcă totuşi o creştere a
producţiei se declanşează un puseu inflaţionist, graţie dezechilibrului care
apare între produsul potenţial şi cel efectiv (mai mare). Randamentul
factorilor de producţie se reduce (s-a intrat în zona descrescătoare a legii
randamentelor de scară), iar veniturile obţinute de posesorii factorilor de
producţie supraocupaţi sunt superioare productivităţii marginale în valoare
a respectivilor factori.
Inflaţia prin costuri
Inflaţia prin costuri se fundamentează pe legăturile care există

între nivelul costurilor, comportamentul întreprinzătorilor şi eficienţa
utilizării factorilor de producţie, a resurselor în general.
Ipoteza de lucru este că nivelul costurilor unitare (medii şi

marginale) primeşte un impuls de creştere. Ipoteza este plauzibilă şi
împrejurările posibile sunt foarte numeroase:
- deprecierea cursului de schimb al monedei naţionale, scumpeşte

importurile;
- pierderea sau restrângerea unor pieţe de desfacere, ceea ce
conduce la creşterea costului mediu fix;
- atragerea în circuitul economic a unor factori de producţie mai
rari ale căror preţuri sunt superioare în raport cu productivitatea
marginală în valoare ca urmare a unei alocări inadecvate a
resurselor;
- existenţa deja a unui proces inflaţionist care determină
revendicări din partea sindicatelor şi patronatului pentru a-şi
conserva veniturile reale, ceea ce necesită creşterea veniturilor
nominale (salarii, rente, dobânzi, impozite şi taxe, chirii etc.),
soldate cu majorarea costurilor unitare (figura 21.2).
Creşterea costurilor şi inflaţia autoîntreţinută
Pe pieţele concurenţiale sau neconcurenţiale majorarea costului mediu şi

marginal conduce la restrângerea ofertei şi reducerea PNB-ului efectiv sub cel
potenţial, şi apariţia unui echilibru nou, E1 caracterizat printr-un PNB efectiv mai
mic şi preţuri de piaţă generalizate la un nivel superior
Inflaţia prin costuri poate apărea şi ca urmare a politicilor guvernamentale,

când guvernarea este interesată să menţină o cerere înaltă, promovând politici
monetare şi fiscale expansive.
În felul acesta se poate ivi situaţia ca cererea globală susţinută artificial de
către autorităţi (vezi de pildă în preajma încheierii ciclului electoral) să sporească
producţia potenţială, ceea ce conduce la reacţii inflaţioniste ale întreprinzătorilor
care în condiţii de deplină ocupare a factorilor, în special a forţei de muncă, se
soldează cu creşteri salariale, creşteri de costuri, apoi de preţuri ş.a.m.d.
Inflaţia structurală
Inflaţia structurală reflectă o situaţie gravă din economie în care cererea şi oferta
agregate se modifică în sens contrar, cererea agregată creşte, iar oferta agregata scade.
Este atât o combinaţie între inflaţia prin cerere şi cea prin costuri, dar are şi componente
specifice: existenţa unor puternice structuri monopoliste, de oligopol şi administrativ
birocratice, care au capacitatea de a stimula unele componente ale cererii globale
concomitent cu reducerea altor elemente ale ofertei globale.
Inflaţia structurală poate să provină şi din anticipările incorecte asupra

structurii viitoare a cererii, ceea ce generează neconcordaţe între structura materială
a cererii şi cea a ofertei. La bunurile la care cererea agregată este mai mare decât
oferta se va declanşa o tendinţă de creştere a preţurilor care, prin mecanismele de
autoîntreţinere, se generalizează în întreaga economie. Cererea excedentară poate
proveni de la factori guvernamentali, agenţi particulari şi externi.
Când nu intervin şocuri asupra cererii şi ofertei globale, inflaţia tinde să
rămână constantă (inflaţia de inerţie).
Pe termen scurt, evoluţia inflaţiei este influenţată de relaţia dintre
dinamica cererii globale şi cea a ofertei globale. Ca regulă generală, cererea este
mai sensibilă la creşteri (elastică la factorii creşterii) şi inelastică la scădere, în timp
ce oferta este elastică la scădere şi inelastică în faţa majorităţii factorilor de
creştere. Din această cauză, când creşte cererea globală are loc atât creşterea
ofertei, cât şi a ratei inflaţiei (pentru că oferta creşte mai încet decât cererea).
Concluzie:
Inflaţia este un proces care reflectă stări de lucruri şi dezechilibre
comportamentale ale oamenilor; oamenii sunt cei de la care pleacă, asupra
cărora se răsfrânge şi prin ale căror acţiuni se autoîntreţine procesul
inflaţionist. Iar oamenii au memorie: când în calitate de agenţi economici ei se
aşteaptă la majorarea preţurilor, la un puseu inflaţionist, ei integrează această
anticipare în comportamentele lor viitoare. Iar dacă fiecare anticipează inflaţia, ea
se produce efectiv. Aceasta înseamnă că fiecare are partea sa de vină în
declanşarea şi întreţinerea procesului inflaţionist: guvernul, firmele, instituţiile
financiar-bancare, salariaţii, pensionarii, speculatorii etc. Sunt ei în egală măsură
responsabili de inflaţie? Evident, nu. Vinovăţia depinde de forţa pe care o au
diferiţi agenţi economici şi de consecvenţa de a-şi urmăresc propriul
interes, ignorând pe ale altora şi abordând un comportament bazat pe
obiective pe termen scurt.
De aceea, cauzele secvenţiale ale inflaţiei prezentate mai sus au

valoare didactică. Toate cauzele amintite, şi altele, se întrepătrund, se
influenţează, în cele mai diverse modalităţi, în timp şi spaţiu.
Inflaţia are efecte ample, pe multiple planuri, asupra economiei

şi a intereselor tuturor categoriilor de agenţi economici, asupra
categoriilor populaţiei, asupra climatului social-politic din interiorul ţării
cât şi a relaţiilor economice dintre partenerii aparţinând unor economii
diferite. Descifrarea tuturor acestor consecinţe este o operaţiune dificilă
pentru că:
- amploarea şi plaja efectelor depinde de intensitatea inflaţiei,
de tipurile acesteia;
- efectele inflaţiei sunt contradictorii: sub anumite aspecte
ea favorizează anumiţi agenţi şi îi defavorizează sub alte aspecte;
- unele categorii de agenţi economici sunt, pe ansamblu,
câştigători de pe urma inflaţiei, iar alţii sunt, pe ansamblu,
perdanţi.
Cu toate acestea, inflaţia este temută de către întreaga

populaţie fiind considerată inamicul public numărul unu din cauza
costurilor şi pericolului potenţial pe care le conţine pentru viaţa
economică şi structurile sociale.
Înainte de a prezenta o schiţă succintă a celor mai reprezentative
consecinţe şi costuri pe care le generează inflaţia se impune o precizare:
dacă la contractele încheiate toate categoriile de preţuri s-ar majora
concomitent şi cu un procent identic, nimeni nu ar câştiga sau pierde de pe
urma inflaţiei, pentru că preţurile relative nu se modifică deşi cele absolute
sporesc.
Câştigători şi perdanţi ai inflaţiei
În fapt, inflaţia modifică preţurile absolute în ritmuri şi la

momente diferite, ceea ce schimbă preţurile relative; în felul acesta
inflaţia redistribuie avuţie şi proprietate de la cei ale căror preţuri relative
s-au redus spre cei ale căror preţuri relative cresc. Un caz particular este
trasferul de avuţie de la creditor la debitor dacă contractul de împrumut n-a
fost prevăzut cu o clauză de indexare a
ratei dobânzii şi a amortizării creditului, corelată cu rata inflaţiei. Aceasta,
pentru că creditul a fost acordat în monedă cu o putere de cumpărare
(valoare) mai ridicată decât cea a monedei prin care se restituie.
Referindu-se la rolul redistributiv al inflaţiei, Edmund Phelps

sublinia: „există o identitate matematică aşa de trivială pentru economist
precum este de misterioasă pentru omul de pe stradă: fiecare dolar
suplimentar pe care trebuie să-l plătească un cumpărător din cauza inflaţiei,
generează venituri suplimentare de un dolar pentru vânzător"4. Sau, mai
concret spus, „orice modificare a preţurilor nominale (absolute - n.n.)
implică modificarea veniturilor pentru cel puţin doi agenţi economici...,
deci o modificare a repartiţiei şi o altă configuraţie a veniturilor celor doi”5.
Ca regulă, inflaţia redistribuie patrimoniu de la cumpărător în

favorarea vânzătorului, de la cel care economiseşte în favoarea celui care
investeşte sau speculează cu resursele celui dintâi.
Inflaţia este cea care distruge puterea de cumpărare a
economiilor,
banilor, hârtiilor de valoare, conturilor de economii, contractelor de
asigurare şi pensiilor etc. dacă ele nu au preţuri - şi nu pot avea într-o
economie concurenţială -indexabile cu rata inflaţiei.
În contracte diferite, fiecare membru al societăţii şi agent economic
este şi debitor şi creditor, ceea ce face ca fiecare să beneficieze de pe urma
inflaţiei în postura de debitor şi să piardă în cea de creditor: rezultatul
final depinde de raportul dintre cele două ipostaze.
În condiţii de inflaţie pierd, de regulă, mai mult vârstnicii decât
tinerii
pentru că primii deţin mai multe active nominale (în total patrimoniu) care
sunt mai vulnerabile în faţa procesului inflaţionist (chiar dacă unele ajutoare
sociale şi rente sunt de regulă indexate, pierderea tot rămâne).
În condiţii de inflaţie moderată preţurile cresc adeseori mai repede
decât salariile. Ca atare, inflaţia determină şi redistribuire de venituri în
favoarea deţinătorilor de capital şi a celor care obţin venituri din profit la
dauna salariaţilor6.
Dacă impozitele şi taxele nu sunt indexate, plătitorii acestora îşi
diminuează povara fiscală, după cum şi obligaţiile statului pentru datoria
publică neindexată sunt diminuate. De aceea, inflaţia este, adesea,
premediată de către autoritatea publică pentru a reduce valoarea reală a
datoriei publice favorizând rambursarea ei cu bani cu o putere de cumpărare
mai redusă şi la care plăteşte o dobândă reală negativă.
Ori de câte ori inflaţia nu este anticipată riguros (lucru de altfel imposibil) şi
evoluţia ei nu este inclusă în contractele cu execuţie viitoare va genera efecte
redistributive de avuţie şi venituri ample, iar unele categorii de populaţie şi de agenţi
economici sunt serios afectate: mulţi, în sens negativ şi, puţini, în sens pozitiv.
În condiţii de inflaţie, nu toate veniturile monetare cresc identic şi

concomitent cu creşterea preţurilor. Inflaţia penalizează anumite grupuri sociale,
în special pe cei cu venituri fixe şi îi avantajează pe cei care trăiesc din venituri
variabile, dependente de performanţe, de nivelul activităţii şi de alte criterii pe care
reuşesc să le impună.
Inflaţia introduce un grad sporit de incertitudine în mediul de afaceri:
întreprinzătorii nu se lansează în proiecte de investiţii ample şi de lungă durată, cu
risc ridicat. Ei preferă investiţii cu orizont scurt şi risc redus. Inflaţia persistentă şi
generalizată în timp inhibă procesul de economisire şi de investiţie
transformând un număr mare de întreprinzători în speculatori care azi
cumpără mai ieftin pentru a vinde mâine mai scump; activitatea de producţie
este sacrificată în favoarea operaţiunilor comercial-speculative, procesele de
economisire şi investiţionale sunt inhibate.
Creşterea economică stagnează sau înregistrează regrese cu o întreagă
pleiadă de consecinţe negative: şomaj, deficit bugetar, creşteri şi mai substanţiale
de preţuri, deficite ale balanţei de plăţi, climat social-politic nefavorabil, scăderi
evidente şi substanţiale ale nivelului de trai şi calităţii vieţii pentru categorii largi
ale populaţiei, numeroase falimente în rândul firmelor mici şi mijlocii,
marginalizarea clasei de mijloc, mergându-se până la ample procese de
dezagregare a vieţii şi relaţiilor economice. Economia în ansamblul său devine
mai instabilă, fragilă la şocurile externe şi la relaţiile de interdependenţă pe
care le generează diviziunea naţională şi internaţională a muncii.
Deşi inflaţia este generalizată în lumea contemporană, ea nu este identică
în toate economiile naţionale. Acelea care înregistrează inflaţie mai intensă sunt
sancţionate imediat prin deteriorarea (deficitul) balanţei comerciale. În acelaşi
plan al analizei nu trebuie pierdută din vedere tendinţa de „fugă” a capitalului spre
economiile mai puţin inflaţioniste cu efecte ample asupra balanţei de plăţi, gradului
de ocupare, creşterii economice şi cursului monedei naţionale.
Inflaţia tinde să ameninţe pacea socială sau să accentueze conflictele
sociale acolo unde acestea existau în mod potenţial sau vizibil: în condiţii de
inflaţie practic fiecare categorie socială se simte frustrată şi lezată din punct de
vedere economic, ceea ce face ca fiecare să revendice ceva, mai mult sau mai
puţin violent prin manifestaţii, greve, schimbări politice etc.
La nivel microeconomic, inflaţia distorsionează preţurile şi veniturile
agenţilor economici, rupe preţurile relative de evoluţia costurilor şi a cererii,
realocă resursele şi reorientează spre anumite activităţi întreprinzătorii pe baza unor
avantaje relative (competitive), care sunt foarte instabile.
Datele statistice relevă că, în condiţia de inflaţie deschisă, cotele de
amortizare a capitalului fix stabilite legal sunt insuficiente pentru regenerarea
valorică a elementelor de capital fix, costurile contabile fiind mai mici decât
cele efective. În felul acesta profitul este supradimensionat, firmele pot cunoaşte
fenomenul de reproducţie restrânsă a capitalului fix pe seama amortizării, paralel
cu diminuarea importanţei acesteia în investiţia brută.
Concluzie. Redistribuirile de venituri şi de patrimoniu,

convulsiile sociale, înrăutăţirea nivelul de trai pentru unele categorii
ale populaţiei, deprecierea valorii economice a certificatelor de depozit
şi altor titluri de valoare cu venit fix, distrugerea informaţiei economice
exprimată prin intermediul preţurilor, inhibarea înclinaţiei spre
economisire şi spre investiţii, pierderea de producţie şi creşterea ratei
şomajului sunt principalele elemente care conturează costurile sociale
ale inflaţiei.
Generalizată în economiile contemporane, inflaţia a impus ample dezbateri

teoretice şi experienţe practice pentru a fi redusă şi pusă sub control în vederea
menţinerii în limite considerate normale: să favorizeze creşterea economică reală
cu sacrificii minime din partea agenţilor economici.
Având în vedere dimensiunile diferite ale inflaţiei, condiţiile concrete ale
diferitelor ţări şi economii naţionale şi politicile antiinflaţioniste pot fi abordate sub
numeroase unghiuri: după şcoala (doctrina) economică, ce reprezintă fundamentul
programelor antiinflaţioniste, după obiectivele imediate urmărite, după instrumentele
(pârghiile) folosite prioritar în vederea reducerii şi stăpânirii sale etc.
După obiectivele imediate urmărite putem distinge: A. programe pentru
prevenirea sau reducerea efectelor negative pe care le suportă anumiţi agenţi
economici de pe urma inflaţiei; B. programe şi măsuri pentru reducerea
inflaţiei prin minimizarea costurilor sociale ale acesteia.
A. Din rândul primei categorii de măsuri se detaşează prin importanţă
indexarea totala sau parţială a salariilor şi altor categorii de venituri.
Indexarea reprezintă o componentă antiinflaţionistă, având ca obiectiv
compensarea puterii de cumpărare pe care au pierdut-o salariaţii şi alte categorii de
persoane cu venituri fixe. Indexarea (salariilor, pensiilor, burselor, alocaţiilor de
şomaj, numite generic venituri fixe) reprezintă o tehnică ce permite evoluţia veniturilor
în funcţie de creşterea preţurilor pentru a influenţa puterea de cumpărare a veniturilor.
S-a constatat că în ţările care au practicat indexarea totală (100%), aşa
cum a fost cazul Italiei şi Braziliei, spirala inflaţionistă are tendinţa să se amplifice.
Indexarea parţială înseamnă indexarea veniturilor cu o anumită cotă
procentuală din rata inflaţiei, dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii. Se practică
mai multe forme de indexare parţială.
Indexarea este, în consecinţă, o măsură de protecţie socială..
B. Strategiile antiinflaţioniste pentru reducerea inflaţiei au ca
obiectiv stoparea inflaţiei sau cel puţin micşorarea acesteia, cu cele mai
mici costuri sociale posibile.
Reducerea ratei inflaţiei vizează acţiuni de politică economică
diferite în funcţie de opţiunile doctrinare şi condiţiile concrete din
economie: reducerea cererii agregate, prin micşorarea masei monetare şi
creşterea costului banilor, stimularea ofertei agregate, un mixt între cele
două tipuri de politică economică.
Strategia standard promovată de FMI s-a bazat şi se bazează pe

reducerea cererii agregate prin cooperarea politicilor fiscale şi
monetare restrictive pentru a determina o redimensionare a masei
monetare aflate la dispoziţia agenţilor economici pentru cumpărări,
corelată cu oferta de bunuri marfare. În fond, ea vizează reducerea
ecartului inflaţionist absolut şi relativ.
Acestea se bazează pe măsurile clasice de reducere a masei monetare

(creşterea rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a restricţiilor în
acordarea creditelor, politici de open-market promovate de banca centrală,
acţiuni pe piaţa schimburilor etc).
Măsurile de politică bugetară şi fiscală vizează: reducerea
cheltuielilor bugetare reale sau menţinerea celor nominale la niveluri strict
controlate, creşterea obligaţiilor fiscale pentru firme şi a fiscalităţii, pentru
menaje, în special pe seama impozitării indirecte.
Măsurile de politică monetară şi fiscală restrictive pot fi:
- lente, de mici proporţii, graduale;
- bruşte, dure, rapide şi de mari proporţii.
Prima opţiune va duce la restrângerea creşterii economice,

creşterea lentă a ratei şomajului peste cea naturală, iar inflaţia se poate
reduce lent, în timp.
Cea de-a doua opţiune duce la reducerea bruscă şi substanţială a
inflaţiei (strategia cold turkey - „curcanul rece”), o recesiune de mari
proporţii, sporirea rapidă, dar pentru o perioadă scurtă a ratei şomajului,
urmând ca, după o perioadă de timp, producţia şi ocuparea să revină la
niveluri anterioare, dar inflaţia să rămână restrânsă.
Pentru care din cele două categorii de măsuri se optează? Nu există

soluţii tip: depinde de gradul de suportabilitate a economiei şi de climatul
social din ţară. Ambele soluţii au fost experimentate în diferite ţări. Ca
regulă, în ţările dezvoltate au dat rezultate mai bune măsurile de cea de a
doua categorie.
Pe lângă măsurile incluse în strategia standard a FMI sunt posibile şi
alte măsuri care să completeze soluţiile de politică monetară şi bugetară.
a) Politica veniturilor care presupune acţiuni directe asupra
salariilor şi preţurilor, mergând, în situaţii extreme, până la îngheţarea
acestora (practicată, spre exemplu, în SUA pentru o perioadă de trei luni în
intervalul 1973-1974). Politica veniturilor poate da rezultate parţiale doar
dacă este conjugată cu măsuri care vizează stimularea ofertei totale (dar lasă
neschimbată alocarea resurselor şi preţurile relative) şi reducerea cererii
totale, mai ales reducerea sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De
regulă, ea presupune încheierea unui pact social guvern-sindicate-patronate.
b) Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei care realizează
sporuri de productivitate şi nu măresc preţurile şi salariile peste un anumit
procent (deşi controlul aplicării unei asemenea măsuri este foarte dificil).
Esenţiale şi definitorii sunt acele măsuri şi pârghii economico-
financiare care stimulează creşterea productivităţii factorilor de
producţie şi reducerea costurilor, care conciliază aspiraţia firească de
creştere a cererii agregate, însoţită de majorarea producţiei şi a ofertei
pe cale intensivă. În economiile puternic racordate la schimburile
internaţionale şi la care în mod inevitabil inflaţia importată ar genera
sporirea costurilor de producţie (şi pe această bază a preţurilor) singura
soluţie de fond pentru reducerea sau prevenirea procesului inflaţionist este
obţinerea unei dinamici a productivităţii factorilor de producţie care să
devanseze potenţialul de creştere a costurilor, ceea ce înseamnă
consolidarea economiei reale, printr-o creştere a ofertei şi îmbunătăţirea ei,
calitativă şi structurală.
CURSUL 13 INTERDEPENDENŢE ECONOMIEI INTERNAŢIONALE.

13.1 Caracteristici generale ale interdependenţelor economice internaţionale
13.3 Balanţa comercială. Balanţa de încasări şi plăţi externe. Datoria externă
Fiecare economie naţională face parte din contextul economic mondial,
neputându-se dezvolta autarhic, ci promovând continuu schimburi cu alte economii
şi având un anumit loc în competiţia internaţională. Interdependenţele economice
internaţionale sunt concomitent cauză şi efect în raport cu progresul globalizării,
care implică transformări esenţiale în conţinutul activităţilor economice şi în cel al
pieţei, în interiorul fiecărei economii şi în raporturile dintre ele.
13.1 Caracteristici generale ale interdependenţelor economice

internaţionale
Dinamica dezvoltării economiei naţionale presupune o amplă deschidere

spre economia mondială, printr-o participare activă la fluxurile economice
internaţionale.
Evoluţia economiei naţionale în termeni reali, de normalitate, se poate
asigura printr-un comportament competiţional adecvat în cadrul economiei
mondiale.
Economia mondială reprezintă totalitatea economiilor naţionale privite ca

ansamblu de interdependenţe între ele, concretizat într-un schimb mutual permanent de
activităţi, de la formele simple la cele complexe.
Interdependenţele economice internaţionale între statele lumii există din

cele mai îndepărtate timpuri, parcurgând până acum un proces continuu şi
contradictoriu. Acest proces poate fi definit prin mai multe noţiuni, care
sintetizează tot atâtea straturi economice calitative cum sunt: schimbul mutual de
bunuri între ţări, piaţa mondială, economia mondială. Asemenea straturi formează
în prezent un pluralism economic deosebit de dinamic, ce reflectă în fond
macroeconomia deschisă, interdependenţele din economia mondială.
Schimbul de bunuri între ţări este un proces care însoţeşte evoluţia societăţii
umane pe fiecare treaptă de dezvoltare.
Aceasta înseamnă că el a devenit o reflectare a economiei mondiale atunci

când a dobândit o sferă cuprinzătoare de manifestare şi a început să influenţeze tot
mai vizibil dezvoltarea economiei fiecărui stat.
În perioada postbelică, multe ţări, de regulă cele în curs de dezvoltare, care
nu dispuneau de resurse valutare, au apelat la schimburi simple – marfă contra
marfă – ceea ce a rămas în istoria relaţiilor economice internaţionale sub denumirea
de „cliring” sau „barter”. În cadrul acestui sistem, schimburile se prevedeau
echilibrate valoric, iar dacă într-un an nu se realiza echilibrul, diferenţele se reglau
în anul următor sau erau compensate sub alte forme. Deficienţa acestui sistem
decurgea din faptul că paleta schimburilor bilaterale era totuşi restrânsă ca urmare a
profilului unor economii naţionale, iar ţările erau tentate să includă în asemenea
schimburi mărfuri nu de cea mai bună calitate. Acestea din urmă erau rezervate
pentru schimburile în valută convertibilă, care stimulau calitatea şi concurenţa pe
piaţa mondială.
Creşterea eficienţei activităţii economice, apariţia şi sporirea surplusului de
bunuri, trecerea acestora în proprietate privată, în condiţii de concurenţă, au
influenţat din ce în ce mai evident schimbul mutual între ţări.
Piaţa mondială reprezintă acel strat calitativ economic întruchipat în relaţiile de

schimb ce se realizează între agenţi economici din diverse ţări, inclusiv societăţi
transnaţionale, purtători ai cererii şi ofertei. Ea este spaţiul economic de manifestare a
diviziunii mondiale a muncii şi a efectelor acesteia. Formarea statelor naţionale în secolul
al XIX-lea a influenţat puternic maturizarea relaţiilor de schimb, care constituie substanţa
pieţei mondiale.
Înţelegerea conceptului complex al pieţei mondiale contemporane necesită

informaţii multiple obţinute din operaţiuni specifice cum sunt: aprecierea ştiinţifică
a capacităţii de absorbţie a pieţei mondiale; multiplicarea tranzacţiilor tradiţionale
de export-import, concomitent cu identificarea unor tranzacţii noi; cercetarea
legăturilor dintre conjunctura economiei mondiale şi raportul cerere-ofertă pe
termen scurt şi pe termen lung; evaluarea realistă a locului şi rolului participanţilor
la mecanismul concurenţial specific pieţei mondiale, în prezent şi în perspectivă,
prin măsurarea ştiinţifică a forţei lor economice efective şi potenţiale; evaluarea
corectă, în dinamică, a relaţiilor sistemice dintre toate componentele pieţei
mondiale.
Economia mondială este stratul calitativ superior al schimbului
mutual de activităţi desfăşurat pe piaţa mondială, între economii naţionale
independente şi specializate, în acord cu diviziunea mondială a muncii.
Conţinutul complex al conceptului de economie mondială se reflectă prin

mai multe trăsături fundamentale cum sunt:
> entităţile de bază ale economiei mondiale sunt economiile
naţionale, care se dezvoltă independent, nicidecum autarhic. Dar,
economiile naţionale înregistrează schimbări calitative majore, în
contextul globalizării;
> interdependenţele specifice economiei mondiale formează un
sistem în care fiecare entitate îndeplineşte funcţiile sale (de
subsistem) şi toate împreună au funcţii cu caracter de sistem
integrator regional sau global (planetar);
> economia mondială este unică, în sensul că toţi participanţii la ea se
supun aceloraşi legităţi specifice relaţiilor dintre cerere şi ofertă;
> pe teritoriul unei ţări operează agenţi economici naţionali, ca rezidenţi,
precum şi agenţi economici străini, care sunt însă consideraţi rezidenţi
în situaţia când operează în interiorul unei ţări, de cel puţin un an;
> economia mondială este eterogenă, din punctul de vedere al
economiilor ţărilor lumii. Ea include ţări bogate sau sărace, mari sau
mici, superdezvoltate sau subdezvoltate. În acest context, este relevant
faptul că nivelurile de dezvoltare ale economiilor naţionale
înregistrează o asimetrie evidentă, care influenţează interdependen-
ţele economice internaţionale;
> economia mondială are caracter dinamic, adică nu constituie un proces
finit, imuabil, ci se află în permanentă evoluţie sub aspectul
conţinutului, al structurii, al calităţii relaţiilor de schimb, sub influenţa
unui ansamblu de factori;
> parteneriatul în economia mondială poate fi bilateral sau
multilateral, funcţionând pe baza unor instrumente juridice proprii
(tratate cu caracter general, acorduri de colaborare, convenţii,
protocoale şi liste de mărfuri, contracte economice ş.a.) şi într-un
cadru instituţional adecvat (comisii, comitete, asociaţii etc).
Instituţionalizarea multilateralismului cunoaşte mai multe forme, între care

cele mai răspândite sunt organizaţiile economice internaţionale, cum ar fi:
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru
Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor
(UIT), Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) etc.
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), care a înlocuit Acordul
General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1995
şi reprezintă forumul mondial cel mai prestigios pentru negocieri comerciale
multilaterale.
În funcţie de limitele naturale ale planetei Pământ, ca şi în raport cu
posibilităţile pe care le oferă cunoaşterea umană, este posibil ca treapta economiei
mondiale actuale, caracterizată prin globalizarea libertăţii de alegere şi asigurarea
egalităţii şanselor, să se integreze într-un proces de proporţii cosmice. La început
acesta s-ar realiza pe microzone cosmice, pentru ca apoi să se extindă nelimitat în
spaţiul Universului posibil, fie în actuala formă de viaţă, fie într-o altă formă, greu
de imaginat astăzi. În orice caz, o asemenea economie umană ar putea să se
numească economie cosmică, cu diferite grade de extindere.
Desigur, ordinea economică mondială reflectă felul în care sunt
ierarhizate şi organizate în timp şi spaţiu componentele economiei mondiale,
precum şi starea calitativă a lor, determinată de raportul de forţe pe plan economic
mondial.
Un element definitoriu pentru economia mondială şi pentru interdependenţele dintre

economiile naţionale îl constituie diviziunea mondială a muncii. Aceasta reflectă sintetic
tendinţele de specializare internaţională competitivă în scopul participării eficiente la
circuitul economic mondial.
Diviziunea mondială a muncii s-a cristalizat treptat în decursul timpului,

începând cu trecerea la maşinism şi la marea industrie.
În condiţiile actuale, în lume se înregistrează un model foarte eterogen al
diviziunii mondiale a muncii, cu grade diferite de specializare internaţională.
Realitatea arată că specializarea internaţională este necesară şi posibilă pentru că:
permite ţărilor dezvoltate să-şi valorifice superior factorii de producţie şi să vândă
avantajos pe piaţa mondială bunurile lor; încurajează ţările slab dezvoltate să
participe la piaţa mondială pentru a obţine prin exportul de resurse economice, în
special, instrumentele valutare necesare finanţării importului unor bunuri
economice la care se înregistrează neajunsuri pe piaţa internă.
Diviziunea mondială a muncii este influenţată de mai mulţi factori cum ar
fi: condiţiile naturale diferite ale ţărilor lumii; dimensiunile teritoriului şi ale
populaţiei ţărilor; cantitatea, structura şi calitatea factorilor de producţie naţionali;
disponibilităţile de capital; complexitatea bunurilor în diferitele ţări; obiceiurile
şi comportamentele economice specifice diferitelor popoare; conjunctura
social-politică internă şi internaţională ş.a.
Diviziunea mondială a muncii stă la baza interdependenţelor
economice internaţionale, influenţându-le în direcţii importante care privesc
restructurarea lor, reorientarea activităţii ramurilor economice, regruparea
ţărilor, accesibilitatea la resursele economice, conţinutul schimburilor
economice pe piaţa mondială, participarea economiilor naţionale la circuitul
economic mondial etc. Astfel este favorizată şi o ordine economică
mondială cu caracter dinamic.
Fluxurile economice internaţionale reprezintă mişcări de bunuri

materiale, servicii sau informaţii, ca şi de valori băneşti de la o ţară sau
grupă de ţări la alta. Ele sunt dependente organic de diviziunea mondială a
muncii, pe piaţa mondială manifestându-se prin forme diferite în timp şi
spaţiu.
Fluxurile economice internaţionale au o tendinţă generală de

multiplicare şi diversificare într-un cadru economico-juridic bine
determinat. Astfel, se disting următoarele forme principale ale fluxurilor
economice internaţionale: fluxul de bunuri materiale şi servicii sau comerţul
exterior; fluxul internaţional de capitaluri şi monetar, fie ca investiţii directe,
ca împrumuturi internaţionale sau ca tranzacţii cu titluri de valoare pe piaţa
mondială; fluxul mondial al muncii, generat de migraţia forţei de muncă
dintr-o ţară în alta; fluxul mondial valutar, reflectat de vânzarea-cumpărarea
de valute convertibile; fluxul internaţional de bunuri economice care sunt
rezultatul unei munci de înaltă calificare, al unei cercetări ştiinţifice
eficiente asimilate sistematic în activitatea economică; fluxul informaţional
internaţional etc.
Circuitul economic mondial reprezintă ansamblul fluxurilor

economice internaţionale privite în unitatea şi interdependenţa lor. El
reflectă îngemănarea formelor schimbului mutual de activităţi între
diferitele economii naţionale, referitoare la activităţile producătoare de
bunuri economice, de distribuţie, de cercetare ştiinţifică etc. În condiţiile
actuale deţin o pondere tot mai importantă fluxurile monetare, financiare,
de servicii şi informaţii etc.
Circuitul economic mondial are un caracter istoric concret şi

dinamic, în sensul că formele sub care se manifestă, se multiplică şi se
diversifică în dependenţă de: gradul dezvoltării economiilor naţionale şi al
economiei mondiale în ansamblul ei; nivelul diviziunii mondiale a muncii;
stadiile şi direcţiile în care evoluează conjunctura politică internaţională.
Totodată, circuitul economic
mondial poate influenţa, la rândul său, economiile naţionale, economia mondială şi
relaţiile politice internaţionale.
Asemenea caracteristici se manifestă în contextul globalizării, fiind atât
cauze, cât şi efecte în raport cu aceasta.
Definirea comerţului internaţional
În contextul interdependenţelor economice internaţionale, comerţul

internaţional se distinge printr-un rol esenţial, care s-a manifestat încă de la apariţia
sa. El s-a dezvoltat în decursul timpului sub influenţa unui sistem de factori
naturali, economici, ştiinţifico-tehnici, social-politici, culturali, interni şi externi.
Exportul reprezintă o vânzare de bunuri economice unui agent economic
dintr-o altă ţară în schimbul unei sume de bani cu circulaţie pe plan internaţional.
Exportul are funcţia principală de a asigura piaţă de vânzare pentru o parte din
bunurile create în economia naţională, diminuând corespunzător consumul final.
Importul reprezintă o cumpărare de bunuri economice de la un agent economic din
altă ţară, în schimbul unei sume de bani convenite. Astfel, importul contribuie la
sporirea de bunuri economice care intră în consumul personal şi la asigurarea
factorilor de producţie pe care importatorul nu-i posedă sau are şanse de a-i crea cu
efort exagerat.
Comerţul internaţional reflectă totalitatea tranzacţiilor de export şi de import,

ierarhizate pe ţări, pe grupe de ţări, pe zone sau regiuni, pe categorii de pieţe sau de
bunuri materiale şi servicii ş.a. Acesta se măsoară cu ajutorul mai multor indicatori cum
ar fi: procentul exportului în totalul producţiei vândute a unei ţări; procentul importului în
totalul producţiei utilizată într-o ţară; procentul comerţului internaţional în produsul
intern brut (PIB) sau în produsul naţional brut (PNB); volumul exportului sau importului
pe locuitor ş.a.
Pentru evaluarea comerţului internaţional şi pentru adoptarea deciziilor

corespunzătoare în ceea ce priveşte exportul sau importul are o semnificaţie
informaţională deosebită determinarea capacităţii de export a pieţei şi a capacităţii
de import a pieţei. Aceste faţete ale capacităţii pieţei sunt investigate, la rândul lor,
cu ajutorul înclinaţiei medii şi a înclinaţiei marginale de a exporta şi de a importa.
În cazul înclinaţiei medii de a exporta sau de a importa se determină raportul
dintre exporturile, respectiv importurile unei ţări şi venitul sau produsul ei global pe o
anumită perioadă.
În cazul înclinaţiei marginale de a exporta sau a importa se determină raportul
dintre modificarea exporturilor suplimentare, respectiv modificarea importurilor
suplimentare şi modificarea venitului sau produsului global al ţării respective pe o
anumită perioadă.
Pentru adoptarea deciziei de export în scopul pătrunderii pe piaţa externă,

producătorul trebuie să evalueze în mod ştiinţific şi realist: capacitatea firmelor de a
exporta, bunurile economice destinate exportului, precum şi modalitatea de export.
Pentru decizia de import trebuie să se respecte mai multe exigenţe care se
referă la: plata preţului stipulat în contractul de vânzare, obţinerea pe cheltuiala şi
riscul său a licenţei de import, îndeplinirea obligaţiilor vamale de import, preluarea
mărfii, transferul riscului ş.a.
În sensul unor astfel de decizii are o importanţă deosebită înţelegerea
elasticităţii cererii şi ofertei pentru export şi pentru import. Aceasta poate lua
următoarele forme: a) elasticitatea cererii pentru export; b) elasticitatea cererii
pentru import; c) elasticitatea ofertei de export. Fiecare dintre aceste forme
influenţează substanţial fluxurile internaţionale de bunuri economice.
Elasticitatea cererii pentru export. În situaţia în care se reduc preţurile
exporturilor noastre pentru a spori încasările în valută, este necesar ca cererea
pentru exporturi să fie elastică.
În cazul în care cererea pentru bunurile noastre va fi inelastică, situaţia va fi
nefavorabilă deoarece efortul nostru suplimentar de a vinde o cantitate ceva mai
mare de bunuri va fi mai mult decât inutil întrucât încasările mai mici în valută
pentru fiecare livrare înseamnă că noi vom încasa de fapt mai puţină valută în total.
Elasticitatea cererii pentru import. Situaţia este aici foarte asemănătoare cu
cea anterioară, dar funcţionează în sens invers.
Elasticitatea ofertei de export. Dacă exporturile trebuie să fie vândute în
cantităţi tot mai mari, ele trebuie să fie disponibile pentru vânzare. Aceasta înseamnă
că ar putea fi necesară reducerea cererii interne pentru ele, dacă oferta de exporturi
este inelastică. Orice acţiune care duce la reducerea cererii interne va mări oferta
de export. Această relaţie trebuie optimizată însă, ţinând seama de interesele
populaţiei, de puterea de cumpărare a banilor, de calitatea şi sortimentul bunurilor,
de preţurile de pe piaţa externă etc.
Caracteristicile principale ale comerţului internaţional actual s-
au cristalizat treptat într-un mediu economico-social tot mai complex. Se
pot releva următoarele caracteristici:
Comerţul internaţional a evoluat în perioada contemporană, într-un

ritm mai mare, în comparaţie cu dinamica producţiei.
Această caracteristică vizează atât devansarea ritmului producţiei,

cât şi devansarea ritmului creşterii produsului naţional brut, respectiv a
produsului intern brut. Un asemenea decalaj se explică prin creşterea
volumului fizic al exporturilor şi prin sporirea preţurilor pe piaţa mondială,
ce au avut loc în perioada postbelică, dovedind că o pondere relativ
crescândă din producţia naţională este orientată spre export, iar o pondere
tot mai mare a importului contribuie la acoperirea nevoilor de consum ale
ţării.
Comerţul internaţional a înregistrat mutaţii calitative, structurale

însemnate, regăsite atât la export, cât şi la import.
Acestea sunt expresia schimbărilor adânci ce s-au realizat în

structura economiei mondiale, mai ales, sub impactul revoluţiei ştiinţifico-
tehnice contemporane şi dezvoltării diviziunii mondiale a muncii. Astfel, în
componenţa obiectului exportului, îndeosebi al ţărilor dezvoltate, se află
produsele manufacturate, cu grad înalt de prelucrare.
Comerţul internaţional este influenţat din ce în ce mai mult de

evoluţia conjuncturii economiei internaţionale.
Această caracteristică trebuie apreciată în complexitatea sa, deoarece

riscurile şi alte procese specifice crizei economice, monetar-financiare sau
valutare mondiale se regăsesc în evoluţia conjuncturii economice
internaţionale contemporane.
Comerţul internaţional se caracterizează prin derularea sa în

proporţia cea mai însemnată între ţările dezvoltate economic.
Un procent relevant al comerţului internaţional se înregistrează între

ţările dezvoltate economic, având ca obiect bunuri superior prelucrate,
precum şi între filialele societăţilor multinaţionale, având ca obiect bunuri
intermediare.
Comerţul internaţional cunoaşte forme noi de alianţe şi cooperări internaţionale.
Pe lângă organismele şi acţiunile cu vocaţie mondială şi regională, create în

perioada postbelică pentru a stimula comerţul internaţional, cum ar fi Organizaţia
Mondială a Comerţului şi Uniunea Europeană, se întăresc tot mai mult în prezent
forme şi tehnici noi de afaceri internaţionale. Acestea depăşesc cadrul strict al
schimbului de bunuri materiale şi termenele specifice contractelor de export-import
tradiţionale, înscriindu-se în categoria mai cuprinzătoare a cooperării economice
internaţionale şi categoria mai nouă a alianţelor strategice şi de transfer
internaţional de tehnologie1, pe trasee specifice globalizării.
Alianţele strategice sunt:
> alianţe competitive: producţia sub licenţă (licenţierea), adică
acordarea, cu titlu oneros, a dreptului de utilizare a unei tehnologii de
produs sau proces, care a făcut anterior obiectul unui brevet, de la
licenţiat la licenţiator. Brevetul este însoţit de multe ori de know-how,
adică elemente tehnice şi tehnologice nebrevetabile; distribuţia sub
francizare (franchising), adică acordarea de o persoană (cedent) unei
alte persoane (franchiser) a permisiunii de a se folosi în afaceri de
drepturi intelectuale şi materiale aparţinând cedentului;
> cooperarea industrială: subproducţia internaţională, adică toate
operaţiile bazate pe un contract între o firmă principală (ordonator) şi
una sau mai multe firme executante de produse sau subansamble ce se
livrează contra cost ordonatorului, care le vinde pe piaţa mondială sub
marca sa;
> coproducţie internaţională, adică înţelegerea între două firme din ţări
diferite de a produce autonom anumite subansamble şi de a-şi livra
reperele create în scopul asamblării pentru obţinerea produsului finit;
> societăţi mixte, adică un acord între două sau mai multe părţi pentru a
lucra împreună la un proiect de afaceri economice.
În acest context apare şi se dezvoltă comerţul internaţional electronic
sub influenţa directă a implementării echipamentelor electronice pentru tranzacţii şi
transferuri de bunuri economice, mai ales noncorporale.
Politici privind comerţul internaţional
În relaţie directă cu stadiul dezvoltării economice a unei ţări şi cu

exigenţele unor teorii economice predominante într-o perioadă de timp,
referitoare la comerţul internaţional, statul elaborează o politică comercială
corespunzătoare.
Politica comercială reprezintă ansamblul reglementărilor de natură

economico-juridică, administrativă, fiscală, bugetară, financiară, bancară,
valutară ş.a., adoptate de stat pentru extinderea sau diminuarea
schimburilor externe şi protejarea economiei naţionale de concurenţa
străină. Această politică este un segment important al politicii economice
a unei ţări, privind relaţiile ei economice internaţionale.
Pe termen lung, obiectivul politicii comerciale constă în stimularea

dezvoltării economiei fiecărui stat, în condiţii de concurenţă internaţională.
Pe termen scurt sau mediu, obiectivele politicii comerciale
constau, în principal, în modernizarea structurii relaţiilor comerciale
internaţionale.
În ansamblul lor, obiectivele politicii comerciale se deosebesc în
timp şi spaţiu sub influenţa unor împrejurări naţionale şi internaţionale
specifice. În prezent, se întăreşte tendinţa spre instituţionalizarea relaţiilor
economice internaţionale, concomitent cu multilateralizarea acestora prin
acorduri care vizează codificarea unor norme şi principii referitoare la
utilizarea anumitor instrumente proprii politicii comerciale în schimburile
economice mutuale.
Ţinând seama de conţinutul instrumentelor, putem aborda politica
comercială sub trei forme ca: politică vamală sau tarifară; politică
comercială netarifară; politică comercială promoţională şi de stimulare.
Politica vamală reprezintă ansamblul dispoziţiilor legale referitoare

la intrarea şi ieşirea bunurilor economice într-o ţară sau dintr-o ţară; ea
este o componentă importantă a politicii comerciale promovate de un stat.
Instrumentul principal, legal şi eficient pentru înfăptuirea politicii vamale
sunt taxele vamale.
Taxele vamale reprezintă un tip specific de impozite indirecte ce se

percep asupra bunurilor economice care formează obiectul comerţului
internaţional, în special al importului. Ele se aplică mărfurilor care trec
frontierele vamale ale unei ţări, constituind o sursă de natură fiscală la
bugetul ţării, influenţând direct preţul bunurilor care circulă în comerţul
internaţional. Ca o pârghie a politicii comerciale, taxele vamale
restricţionează sau stimulează schimburile comerciale internaţionale.
Politica comercială netarifară reprezintă ansamblul
instrumentelor, reglementărilor şi măsurilor publice sau private menite să
restricţioneze comerţul internaţional în scopul protejării pieţei interne de
concurenţa străină sau să contribuie la echilibrarea balanţei de încasări şi
plăţi externe. Politica comercială promoţională şi de stimulare
reprezintă ansamblul instrumentelor şi măsurilor publice şi private menite
să stimuleze exporturile unei ţări. Aceste instrumente şi măsuri se
înfăptuiesc în două direcţii: măsuri promoţionale şi măsuri de stimulare a
exporturilor.
Măsurile promoţionale sunt acelea care urmăresc influenţarea

partenerilor externi potenţiali pentru a cumpăra unele bunuri economice ce
există deja sau care vor fi disponibile pentru export într-un viitor apropiat
(negocierea şi încheierea de acorduri comerciale şi de plăţi, organizarea de
agenţii şi reprezentanţe comerciale în străinătate, publicitate externă etc.).
Măsurile de stimulare a exporturilor sunt acelea care urmăresc
mărirea competitivităţii bunurilor economice destinate exportului şi
ridicarea gradului de motivaţie a producătorilor şi exportatorilor la nivel
microeconomic şi macroeconomic în vederea impulsionării exporturilor.
Aceste măsuri pot avea conţinut: bugetar (subvenţii directe şi indirecte de
export, prime de export); fiscal (facilităţi fiscale pentru bunurile exportate);
financiar-bancar (credite de export, asigurarea şi garantarea acestor
credite); valutar (prime valutare, deprecierea monedei naţionale).
Comerţul internaţional necesită încheierea sistematică de tratate,

acorduri şi diverse convenţii economice între parteneri din ţări diferite.
Realitatea comerţului internaţional demonstrează că, de regulă,

odată cu stipularea în tratat a problemelor comerciale se stipulează şi
aspectele referitoare la transportul internaţional al bunurilor economice
respective pe cale maritimă şi fluvială, astfel că aceste instrumente se
numesc tratate de comerţ şi navigaţie.
Clauza naţiunii celei mai favorizate reprezintă acea prevedere

înscrisă, de regulă, în tratatele de comerţ şi navigaţie sau în acordurile
comerciale şi de plăţi, potrivit căreia părţile semnatare se obligă să-şi
acorde reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda în
viitor ţărilor terţe în domeniul relaţiilor comerciale.
În general, clauza naţiunii celei mai favorizate se aplică în

următoarele domenii: perceperea taxelor vamale de import, export şi
tranzit; eliberarea licenţelor de import-export; tranzitul de mărfuri; navigaţia
maritimă şi fluvială; situaţia juridică a agenţiilor şi reprezentanţelor
comerciale şi a persoanelor juridice ale unei ţări care realizează acte de
comerţ pe teritoriul celeilalte ţări semnatare.
Măsurarea gradului şi evoluţiei comerţului internaţional, pe de o parte, şi
dezvoltarea economică, pe de altă parte, constituie un demers ştiinţific fundamental
şi de mare complexitate în timp şi spaţiu. Această relaţie implică determinarea
riguroasă şi sistematică a eficienţei fiecărei operaţiuni de comerţ internaţional care
intră în structura actuală a acestuia.
Eficienţa economică a comerţului internaţional reflectă incidenţele pe care

exportul şi importul le au asupra activităţii economice, asupra economiei naţionale în
ansamblul ei.
Ea se calculează pe termen scurt, mediu sau lung, în funcţie de informaţiile

necesare pentru deciziile de prognoză şi/sau de evaluarea activităţii de comerţ
internaţional.
Pe termen scurt, eficienţa demonstrează modul în care ea îşi îndeplineşte
funcţia de menţinere a unei situaţii economice sau de a contribui la asigurarea
echilibrului între cererea şi oferta agregate de bunuri economice.
Eficienţa activităţii de comerţ internaţional, apreciată prin indicatorii
macroeconomici, este cu atât mai mare cu cât agenţii economici obţin mai multă
valută din export, cu ajutorul căreia pot să importe bunuri economice necesare.
Calcularea eficienţei comerţului internaţional la nivel microeconomic şi pe
fiecare operaţiune de export şi de import este necesară, dar nu şi suficientă pentru
aprecierea eficienţei totalităţii relaţiilor economice internaţionale, în corelaţie cu
eficienţa globală a activităţii economice dintr-o ţară.
De aceea, eficienţa comerţului internaţional trebuie evaluată pe ansamblul

componentelor acestuia privite în interdependenţa lor.
Astfel, preţul naţional trebuie comparat sistematic cu preţul mondial al

mărfurilor ce intră în operaţiuni de export sau de import. Atunci când preţul
naţional al mărfurilor exportate este mai mic decât preţul plătit pentru mărfurile
importate, înseamnă că eficienţa comerţului internaţional este mai mare.
În aprecierea eficienţei comerţului internaţional este necesar să se ţină
seama şi de starea de convertibilitate sau neconvertibilitate a monedei naţionale,
deoarece, într-o stare de convertibilitate, comparabilitatea corespunzătoare se
asigură în mod direct, în timp ce într-o stare de neconvertibilitate intervin indicatori
intermediari de cuantificare a eficienţei operaţiunilor de comerţ internaţional.
Pe termen mediu şi lung, eficienţa comerţului internaţional are o
sferă mai cuprinzătoare, deoarece reflectă efectele totale asupra evoluţiei
de ansamblu a economiei unei ţări, aflată în echilibru dinamic. Aceasta
înseamnă că, prin influenţele sale multiple, comerţul internaţional schimbă
componenţa materială a indicatorilor de rezultate macroeconomice, cum ar
fi produsul global brut (PGB); de asemenea, comerţul internaţional
influenţează ritmul de creştere al produsului naţional net (PNN), precum şi
expresia monetară a acestuia. Astfel, eficienţa comerţului internaţional
trebuie evaluată atât din perspectiva obţinerii efectelor imediate, directe, cât
şi din cea a obţinerii efectelor imediate, agregate. Această exigenţă poate
conduce la aprecierea potrivit căreia contribuţia eficienţei comerţului
internaţional la sporirea produsului naţional net (PNN) este un criteriu
totalizator de mare importanţă, care trebuie prognozat şi urmărit
permanent în fiecare ţară, pe baza diviziunii mondiale a muncii, adică a
specializării ei.
În consecinţă, relaţia dintre comerţul internaţional şi dezvoltarea

economică devine mai complexă şi mai cuprinzătoare, în sensul că ea
trebuie să vizeze nu numai creşterea eficienţei economice într-o anumită
ţară, ci în ansamblul ţărilor partenere la operaţiunile tot mai diversificate
de comerţ exterior. În contextul integrării economice internaţionale şi al
globalizării, se pune tot mai acut problema creşterii eficienţei atât în
economiile ţărilor membre ale diverselor organisme integraţioniste, cât şi
în economiile care aspiră să devină în viitor membre ale acestora.
13.3 Balanţa comercială. Balanţa de încasări şi plăţi externe.

Datoria externă
Toate operaţiunile de comerţ internaţional sunt reflectate în balanţa

comercială, care relevă şi gradul racordării unei ţări la fluxurile economice
internaţionale.
Balanţa comercială reprezintă un tablou economico-statistic în care se

înregistrează şi se compară sistematic valoarea totală şi pe grupe de mărfuri a exportului
şi a importului unei ţări, pe o anumită perioadă, de regulă un an. Gruparea bunurilor
economice exportate şi importate se realizează în modalităţi diferite de la o ţară la alta.
Fiecare ţară urmăreşte, cu ajutorul balanţei comerciale, modul cum

participă ea la comerţul internaţional, în scopul valorificării pe piaţa externă a
rezultatelor activităţii la scară naţională. Exportul constituie activul în care se
înscriu operativ sumele încasate din vânzarea bunurilor economice, într-o valută
convenită. Importul constituie pasivul în care se înscriu sumele plătite pentru
bunurile economice importate, într-o valută înscrisă în contractul de import.
Balanţa comercială poate să se înfăţişeze sub mai multe forme, determinate
pe baza unor criterii necesare deciziilor pentru întocmirea, urmărirea sau evaluarea
balanţei. Astfel, după numărul partenerilor, balanţa poate fi: balanţă
comercială generală, atunci când în balanţă se cuprind schimburile de mărfuri ale
unei ţări cu toate celelalte ţări; balanţă comercială parţială, atunci când în balanţă
sunt cuprinse schimburile de mărfuri ale unei ţări cu agenţi economici dintr-o
singură ţară sau dintr-o singură grupare de ţări.
După raportul dintre export şi import, balanţa poate fi:
⎦ excedentară (activă) este atunci când valoarea exportului este mai
mare decât cea a importului, ţara respectivă realizând venituri suplimentare în
valută. O asemenea balanţă este recomandabilă pentru ţările care au datorii externe
şi cele care doresc să treacă la convertibilitatea monedei. O balanţă comercială
excedentară se poate realiza prin relaţii de comerţ exterior cu orice altă ţară;
⎦ deficitară (pasivă) este atunci când valoarea exportului este mai mică
decât cea a importului. Echilibrarea acestei balanţe se poate face prin folosirea
rezervelor valutare proprii sau prin credite externe rambursabile;
⎦ echilibrată (soldată) este atunci când valoarea exportului este egală
cu cea a importului. Aceasta se poate realiza în fiecare an sau în mod cumulativ pe
mai mulţi ani.
Starea balanţei comerciale (excedentară, deficitară sau echilibrată) este expresia,

îndeosebi, a gradului de eficienţă economică înregistrată în ţara respectivă şi care
determină forţa concurenţei mărfurilor ei pe piaţa mondială.
În situaţia în care o balanţă comercială este deficitară (pasivă) în mod

cronic, înseamnă că evoluţia economică este necorespunzătoare; însă, o stare
benefică nu presupune neapărat o balanţă comercială excedentară continuu, ci
necesită o balanţă comercială echilibrată în dinamică, pe orizonturi medii de timp
şi pe ansamblul relaţiilor de export-import. Pentru evaluarea corectă a situaţiei
balanţei comerciale trebuie să se ţină seama şi de mecanismul şi nivelul preţurilor
utilizate pentru bunurile economice care fac obiectul comerţului internaţional.
Balanţa comercială este o componentă principală a balanţei de încasări şi
plăţi externe.
Balanţa de încasări şi plăţi externe
Între instrumentele economice, valutar-fincaniare folosite pentru evidenţa,

analiza şi controlul interdependenţelor externe ale unei ţări, un rol deosebit are
balanţa de încasări şi plăţi externe. Aceasta serveşte la corelarea activităţii valutar-
financiare cu dezvoltarea economico-socială a ţării pe o perioadă determinată, de
regulă un an.
Balanţa de încasări şi plăţi reprezintă un instrument economico-statistic în care se

includ şi se compară încasările şi plăţile realizate de o ţară, din relaţiile sale economice,
financiare şi monetare cu alte ţări, pe o anumită perioadă de timp, de obicei un an.
În balanţa de încasări şi plăţi externe a unei ţări se înscriu fluxurile

valorice cu străinătatea. Nu se include stocul activ sau pasiv de resurse financiar-
valutare ce se află la dispoziţia economiei naţionale la un anumit moment. Potrivit
metodologiei Fondului Monetar Internaţional, balanţa de încasări şi plăţi externe
reflectă ansamblul tranzacţiilor asupra cărora au convenit ţările respective, cu
privire la fluxurile valorice ce trebuie să se efectueze în termenul pentru care se
întocmeşte balanţa, indiferent de momentul când se va realiza plata în mod efectiv.
Rezultă că balanţa de încasări şi plăţi externe exprimă felul în care economia unei
ţări se racordează la exigenţele mecanismului concurenţial specific pieţei mondiale,
conferind monedei naţionale un loc avantajos în cadrul fluxurilor economico-
financiare internaţionale.
Balanţa de încasări şi plăţi externe a unei ţări cuprinde sintetic

totalul încasărilor şi plăţilor valutare reieşite din operaţiunile cu bunuri
materiale, servicii şi capitaluri efectuate între agenţii economici din ţara
de referinţă şi cei străini, ordonate într-o anumită grupare.
Capitolele principale ale balanţei de plăţi externe privesc input-urile

şi output-urile de fonduri şi sume de bani provenite din următoarele
activităţi: exporturi şi importuri de bunuri materiale, servicii internaţionale
(transport, turism, asigurări, expediţii etc.), fluxul de capital, constituirea şi
folosirea rezervelor valutare ş.a. Având în vedere conţinutul ei, o numim
balanţa de încasări şi plăţi externe, deşi în practică se foloseşte
termenul de balanţă de plăţi externe.
În scopul asigurării comparabilităţii internaţionale se impune cerinţa
uniformizării grupării posturilor în balanţele de încasări şi plăţi externe ale
ţărilor, în concordanţă cu normele Fondului Monetar Internaţional, după
cum urmează
Corelarea activităţilor din balanţă favorizează înfăptuirea
echilibrului balanţei de încasări şi plăţi externe.
Modalitatea de echilibrare a balanţei de încasări şi plăţi externe

determină starea acesteia, astfel că balanţa în totalitatea ei, reflectând
situaţia posturilor care o compun, poate fi: echilibrată, atunci când
încasările sunt egale cu plăţile din relaţiile cu toate ţările partenere în anul
sau perioada de referinţă; excedentară sau activă, atunci când încasările din
relaţiile internaţionale sunt mai mari decât plăţile efectuate în cadrul
acestora; deficitară sau pasivă, atunci când încasările din străinătate sunt
mai mici decât plăţile către străinătate.
O trăsătură a economiei mondiale în ultimele decenii o constituie

înregistrarea unor importante dezechilibre ale balanţei de încasări şi plăţi
externe, concomitent cu dezechilibre ale balanţei comerciale în multe ţări.
Privită în ansamblul ei, balanţa de încasări şi plăţi a avut, în

perioada postbelică, în numeroase ţări, deficite cronice care se explică
prin dezechilibrele produse de criza economică mondială, în unele cazuri
de cursa înarmărilor, dar cel mai adesea ca urmare a presiunii inflaţiei
monetare. Un deficit prelungit al balanţei de încasări şi plăţi impune
adoptarea unor măsuri de restructurare a economiei. În cazul ţărilor în curs
de dezvoltare se poate ajunge la oprirea creşterii economice şi
concesionarea bogăţiilor naturale. În cazul unei ţări dezvoltate se reduc
rezervele monetare, se devalorizează moneda pentru a creşte
competitivitatea externă a mărfurilor de export şi se apelează la credite pe
termen mijlociu şi lung pe piaţa internă şi internaţională.
Prin urmare, problemele interdependenţelor internaţionale sunt
deosebit de complexe şi reflectă atât caracteristicile economiilor naţionale,
cât şi specificitatea diviziunii internaţionale a muncii.
Datoria externă a unei ţări reprezintă împrumuturile primite de o
ţară sau de agenţi economici particulari, în cadrul interdependenţelor
internaţionale, precum şi alte obligaţii financiare, rezultate din globalizarea
economică.
În cadrul interdependenţelor economice internaţionale se practică o
diversitate de credite care pot fi grupate astfel: după destinaţie; după durată;
după natura creditorului; după natura beneficiarului2.
Noţiunea de datorie externă este cuprinzătoare şi poate fi abordată
ca: datorie externă brută în sens larg; datorie externă în sens restrâns;
datorie externă în accepţiunea Băncii Mondiale; datorie externă netă3.
Un aspect important privind datoria externă îl constituie indicatorii

care exprimă gradul de îndatorare faţă de străinătate a ţărilor debitoare şi
efortul valutar ce îl implică această îndatorare.
Gradul de îndatorare faţă de străinătate a ţărilor debitoare se

determină prin următorii indicatori: dimensiunea absolută a datoriei externe;
dimensiunea medie a datoriei externe pe locuitor; raportul dintre datoria
externă şi produsul intern brut.
Efortul valutar angajat de datoria externă a ţărilor debitoare se
reflectă prin mărimea absolută a serviciului datoriei externe (rambursarea
creditelor şi plata dobânzilor aferente) şi prin raportul dintre serviciul
datoriei externe şi încasările din exportul de bunuri materiale şi servicii.
Problema datoriei externe se pune în termeni diferiţi pentru ţările

dezvoltate care au moneda convertibilă, faţă de ţările slab dezvoltate şi în
tranziţie.
Printre organismele financiare internaţionale creditoare se numără şi Banca

Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.) denumită şi Banca
Mondială, înfiinţată în 1944, care are ca principală funcţie acordarea de credite
pentru construcţie şi dezvoltare, adică pentru finanţarea agriculturii, energiei,
transportului, industriei ş.a. Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.), înfiinţat în
1944, are ca funcţie principală acordarea de credite pentru asigurarea echilibrului
balanţei de încasări şi plăţi.
În privinţa scadenţei creditelor externe se ţine seama de trei aspecte: termenul de
folosire a împrumutului; termenul de graţie, adică timpul în care nu se efectuează
plăţi pentru rambursarea creditului; termenul de rambursare efectiv al creditului.
Se au în vedere disponibilităţile valutare, creditele acordate, investiţiile directe şi
investiţiile de portofoliu.
În cazul ţărilor dezvoltate, aspectele datoriei externe se reduc în cea mai
mare parte la datoria publică. Ele pot recurge, după oportunitate, la devalorizarea
monedei naţionale, în scopul stimulării exportului şi calmării importului. De altfel,
în locul conceptului de datorie externă în ţările cu economie de piaţă concurenţială
dezvoltată şi cu moneda convertibilă se utilizează acela de „dezechilibru valutar
financiar" sau de „mişcare de capital".
Amortizarea datoriei externe înseamnă rambursarea ei în conformitate cu

condiţiile convenite. Aceasta ţine seama de indicatorii arătaţi şi de evoluţia dobânzilor,
realizându-se în corelaţie directă cu dezvoltarea economiei şi cu efîcientizarea activităţii
economice, ca şi a comerţului exterior. Prin amortizarea datoriei externe se urmăreşte
rambursarea în aşa fel încât încasările din export să favorizeze restituirea creditelor şi plata
dobânzilor corespunzătoare lor, asigurându-se în continuare resursele pentru achitarea
importului de bunuri materiale şi servicii destinate creşterii economice şi satisfacerii
cerinţelor sociale într-o anumită perioadă.
Conţinutul inegalităţilor şi decalajelor
Economia mondială contemporană evoluează în contextul unor evidente

inegalităţi şi decalaje ce se manifestă pe diferite planuri. Problema inegalităţilor a
fost analizată în toate timpurile. În gândirea economică s-au cristalizat, în timp,
două curente opuse: liberalismul clasic sau neoclasic (care a minimalizat
importanţa inegalităţilor, punându-le, în special, pe seama varietăţii naturii umane)
şi gândirea socială (care ţine seama de proprietatea privată şi de folosirea muncii
salariate remunerată deficitar).
În prezent, se conturează o nouă viziune ce se încadrează între acestea,
adică gândirea privind egalitatea şanselor, care are rolul de a concilia egalitatea cu
pluralismul şi cu diversitatea stilurilor de viaţă.
Inegalităţile reprezintă relaţii cantitative, calitative şi structurale între
mărimi, entităţi, fenomene sau procese ce au dimensiuni, sfere de cuprindere,
intensităţi de manifestare diferite în timp şi spaţiu; ele se exteriorizează sub diferite
forme de decalaje economice.
Decalajele economice sunt discrepanţe cantitative, calitative, structurale
între nivelurile şi intensităţile dezvoltării economice a ţărilor, evaluate prin
compararea indicatorilor de rezultate sau structurilor macroeconomice.
Inegalităţile şi decalajele se bazează, pe diviziunea muncii şi se manifestă
atât în interiorul unei ţări, cât şi în relaţiile dintre ele. Pentru a reflecta cât mai bine
nivelurile de dezvoltare a diferitelor ţări şi discrepanţele dintre ele, O.N.U.
foloseşte din anul 1990 un sistem de indicatori economici şi sociali denumit
Sistemul indicatorilor dezvoltării umane (Human Development Index – HDI).
În scopul aprofundării cunoaşterii ştiinţifice şi al măsurării veridice a
evoluţiei economice, decalajele se pot grupa în mai multe categorii astfel: decalaje
cantitative – discrepanţe numerice, de mărime între indicatorii comparaţi; decalaje
calitative – discrepanţe între laturile esenţiale ce definesc indicatorii respectivi;
decalaje absolute – discrepanţe între indicatori, manifestate prin deosebiri
comparabile în privinţa ponderii şi ritmurilor înregistrate de indicatorii
macroeconomici ce se compară.
Pentru obţinerea unor informaţii ample şi elevate, în analizele economice
se mai folosesc şi alte categorii de decalaje, având în vedere un anumit criteriu de
referinţă cum ar fi: starea economiei (boom sau recesiune), structura tehnică,
tehnologică sau economică, timpul pentru care se realizează analiza etc. Subliniem
în continuare unele dintre acestea.
Decalajaul recesionist reprezintă inegalitatea ce se determină ca diferenţă
între produsul intern brut actual efectiv şi produsul intern brut potenţial. Acest
decalaj este generat de şomajul ciclic, adică acela care se formează în faza de
recesiune (criză, depresiune) a ciclului economic sau care derivă nemijlocit din
diminuarea activităţii economice în anumite anotimpuri.
Decalajul tehnologic reflectă inegalitatea în nivelul dezvoltării ştiinţei,
tehnicii şi tehnologiei, în gradul înzestrării tehnice a muncii, al utilării producţiei
cu tehnici şi tehnologii moderne, concretizate în mărimea productivităţii sau
randamentului înregistrat într-un anumit timp. De asemenea, acest decalaj se
manifestă între diferite firme privind nivelurile eficienţei tehnologice, exprimate
fizic sau eficienţei economice, exprimate în termenii costurilor.
Decalajul tehnologic poate fi măsurat cu ajutorul unor indicatori ca:
ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în produsul intern brut; ponderea
operaţiilor mecanizate, automatizate, robotizate în totalul activităţilor din
economie; nivelul şi rata tehnologiilor moderne folosite în totalul tehnologiilor
utilizate etc.
În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, de exemplu, se concentrează
peste 90% din numărul total al cercetătorilor ştiinţifici, circa 97% din stocul
mondial de brevete şi licenţe, circa 95% din capacitatea de prelucrare electronică a
informaţiilor şi aproape întreaga producţie de circuite integrate din lume.
Decalajul temporal (lag) reprezintă perioada dintre momentul elaborării şi
momentul în care un set de politici macroeconomice devin evidente, incontestabile
în viaţa economică a unei ţări. În cazul unei politici macroeconomice de orice tip
se armonizează mai multe decalaje cum sunt: a) decalaje de recunoaştere, care
relevă timpii utili pentru ca executivul ţării să recepteze imperativul adoptării unei
anumite politici macroeconomice; b) decalaje de decizie, care relevă timpii utili
pentru ca executivul ţării să conceapă şi să aplice o decizie referitoare la politica ce
va fi implementată; c) decalaje de implementare, care relevă timpii utili pentru ca
o politică macroeconomică să fie efectiv transpusă în practică de către executivul
ţării, într-un anumit moment al ciclului electoral; d) decalaje de efecte, care relevă
timpii utili pentru evaluarea efectelor proiectate.
Asemenea decalaje trebuie cunoscute şi folosite în toate momentele
managementului economic guvernamental, deoarece ele ţin şi de incertitudinea şi
riscul activităţilor economice. În prezent, mai mult ca oricând, se constată că
incertitudinea este sursa potenţială a riscului, iar riscul este forma concretă pe care
o îmbracă pierderile în afaceri. De aceea, activităţile economice se stabilesc ex-
ante şi se măsoară ex-post, şi în raport cu precizia de a fi prevăzute şi urmărite
sistematic diferitele forme de decalaje.
Inegalităţile în condiţiile contemporane
Problematica amplă a inegalităţilor şi decalajelor, în special a celor din

domeniul repartizării veniturilor, a căpătat o importanţă deosebită în ultimele
decenii, în corelaţie cu globalizarea economiei. Deşi nu există încă un consens
general privind asemenea aspecte, totuşi s-au acumulat suficiente informaţii
potrivit cărora amplificarea inegalităţii în contemporaneitate decurge din
participarea diferenţiată a ţărilor la globalizare, potrivit gradului lor de
dezvoltare economică. Globalizarea produce efecte diferite pentru participanţi şi
non-participanţi: dacă în rândul participanţilor există semne clare de convergenţă
economică, în acelaşi timp ea produce un fenomen invers de divergenţă între
aceştia şi non-participanţi, cei care rămân izolaţi de pieţele globale4.
Inegalităţile au o istorie îndelungată şi nu au conotaţii strict negative.
Cauzele care generează interesul sporit pentru cunoaşterea şi folosirea
informaţiilor despre inegalităţile economice pot fi sistematizate astfel: valoarea pe
care participanţii la tranzacţii o atribuie bunurilor pe care le schimbă care este
subiectivă şi inegală; valoarea pe care fiecare subiect o acordă bunului ce îl doreşte
este superioară valorii bunului la care este dispus să renunţe; inegalităţile între
indivizi cu privire la capacităţile fizice şi intelectuale ale acestora; atitudinea faţă
de risc şi poziţia pe piaţă a agenţilor economici; capacitatea de negociere sau de
impunere a condiţiilor de schimb; corupţia aproape instituţionalizată, într-o serie
de state, şi gradul de apropiere a agenţilor economici de factorul politic.
Asemenea aspecte se întâlnesc în mod diferit în toată lumea, dar paradoxal
poate, cele mai multe astfel de semnale nu vin din statele aflate la periferia pieţei
mondiale, ci din cele situate în topul dezvoltării.
Inegalitatea economică, îndeosebi în repartizarea veniturilor, a devenit o
problemă globală a omenirii din cauze care ţin de: mecanismele pieţei, implicit
eşecurile ei; ratele diferite de creştere economică; erodarea capitalului uman, mai
ales prin şomaj; discrepanţele dintre bogaţi şi săraci; subţierea clasei de mijloc;
politici sociale inadecvate, îndeosebi politici redistributive.
Forme de inegalităţi
Aceste forme sunt multiple şi dinamice. Ele constituie atât premise, cât şi
efecte ale dezvoltării economice. Formele principale ale inegalităţilor sunt:
inegalităţi în interiorul ţărilor şi inegalităţi între ţări (internaţionale); inegalităţi în
PIB pe locuitor; inegalităţi în venituri; inegalităţi în indicatori ai dezvoltării
umane: rata natalităţii şi mortalităţii, speranţa medie de viaţă, educaţie, accesul la
cultură şi inegalităţi în servicii de calitate etc.
Efectele inegalităţilor sunt deosebit de puternice deoarece diversele forme
ale lor se intersectează şi se intercondiţionează în permanenţă în plan naţional şi
internaţional.
În interiorul ţărilor, relaţia dintre gradul de deschidere a ţării şi
inegalitatea din interiorul ei este controversată. Unii specialişti descoperă o relaţie
negativă (creşterea deschiderii determină reducerea inegalităţii), în timp ce alţi
specialişti indică o relaţie pozitivă. Diversele elemente ale deschiderii economiei
(comerţ, migraţie, pieţe de capital) par a avea efecte diferite asupra inegalităţii,
greu de măsurat cu precizie.
Inegalitatea între ţări este însă mult mai mare într-o lume parţial
globalizată, decât într-una în care integrarea economică va fi deplină.
O creştere a integrării în ultimii zece ani, manifestată prin apariţia unor
forme incipiente de integrare economică, în America – atât în Nord, prin NAFTA,
cât şi în partea Centrală şi de Sud, prin MERCOSUR sau ANDEAN, în Asia –
ASEAN, APEC, dar şi prin adâncirea şi lărgirea integrării în spaţii deja consacrate,
precum Europa, a avut efecte benefice, în primul rând asupra statelor în dezvoltare:
rata medie anuală de creştere economică a fost dublă faţă de cea a statelor
dezvoltate; mai mult, unele state din rândul celor în dezvoltare au intrat în
clubul statelor dezvoltate în acest interval.
Rezultă din toate acestea că inegalităţile au caracter permanent,
trebuie cercetate atent în funcţie de mişcarea generală a economiei
mondiale. Inegalităţile nu se confundă cu nedreptăţile, dar nici echitatea cu
egalitatea participării la distribuirea rezultatelor. Egalitatea şi dreptatea sunt
interdependente, dar ele nu trebuie confundate. Atacarea fără discernământ
a inegalităţilor riscă să producă mari nedreptăţi, tocmai în numele dreptăţii.
Asimilarea corectă a unor asemenea aspecte este benefică pentru elaborarea
şi înfăptuirea unor strategii globale privind inegalităţile în care să se aibă în
vedere atât conţinutul lor profund, cât şi efectele multiple (cu favorabilităţi
şi limite) în ansamblul dinamicii ordinii economice mondiale.
CURSUL 14 GLOBALIZARE ŞI INTEGRAREA REGIONALĂ.

14.2 Incidenţe ale tendinţelor de globalizare în planul funcţionării economiei
14.3 Companiile trans(multi)naţionale (CTN, CMN), promotori şi
beneficiari ai globalizării
internaţională
Existenţa contemporană se află într-un amplu proces de schimbare care,

printre multe alte faţete, marchează tranziţia contradictorie spre o nouă civilizaţie şi
economie – cea globală. Creşterea economică din orice ţară, toate componentele
vieţii economice resimt pe multiple planuri incidenţele tranziţiei spre economia
globalizată.
Pe lângă problematica şi condiţiile specifice fiecărei ţări şi zone

geografice, omenirea, în general, şi, implicit, activitatea economică au şi
numeroase coordonate esenţiale comune:
a) se confruntă cu diverse probleme globale care reverberează asupra
întregii planete (poluarea, instabilitatea economică şi financiară, decalajele
economice, stresul ş.a.);
b) resursele materiale, financiare, informaţionale şi umane prezintă o
deosebită mobilitate, favorizată de mijloacele moderne de transport şi comunicaţie,
de revoluţia în domeniile informaticii, comunicaţiilor şi transporturilor;
c) omenirea tinde spre un sistem economic global de natură liberală în
care proprietatea privată liber accesibilă, democratizarea, drepturile omului sunt
garantate legal şi supravegheate de sistemul juridic şi societatea civilă;
d) are loc tranziţia spre un nou tip de valori economice, culturale, morale;
e) o gamă de produse (cola, autoturisme, electrocasnice, computere, blue-
jeans, pizza etc.), create de câteva mii de companii transnaţionale sau
multinaţionale (CTN/CMN), se regăsesc în consumul cvasitotalităţii populaţiei,
indiferent de ţara de rezidenţă.
Astfel, 30-40% din produsele de strictă necesitate consumate la nivel
planetar sunt furnizate de câteva duzini de CTN; 60-70% din populaţia globului
consumă CocaCola şi PepsiCola asigurate de două CTN; 80% din nou născuţii de
pe glob folosesc scutece de hârtie produse şi compercializate prin marca Pampers;
un miliard de persoane consumă zilnic hamburgheri McDonald's, iar 60-70% din
fetiţele de pe glob în vârstă de trei-zece ani au ca parteneri de joacă păpuşile
produse de CTN Mattel (J. L. Levet, La mondialisation, Ed. Du Sevile, Paris,
1999).
Procesul prin care omenirea tinde spre o entitate cu trăsături comune şi un
sistem social global de natură liberală este definit prin termenul de globalizare (sau
mondializare în literatura de limbă franceză). În plan economic, reprezintă procesul
de multiplicare şi consolidare a interacţiunilor dintre componentele sistemului
economic global. Globalizarea desemnează atât o nouă realitate, cât şi un nou mod
de acţiune şi gândire, caracteristice perioadei pe care o parcurgem.
Datorită complexităţii sale, globalizarea nu poate fi succint definită. Ea

este privită în primul rând ca extinderea activităţilor economice, sociale şi politice
peste graniţă, astfel că evenimentele, deciziile, acţiunile şi fluxurile de toate
genurile sunt interconectate transnaţional, devin permanente şi se intensifică în aşa
fel, încât produse într-o zonă a lumii reverberează asupra unor regiuni şi zone
îndepărtate de pe glob.
Curente economice în teoria globalizării
Deşi este o tendinţă evidentă a contemporaneităţii şi un concept larg
utilizat, problematica sa este extrem de nuanţat abordată. Din literatura abundentă
consacrată domeniului (numai în anii 1998, 1999 şi 2000, la nivel mondial i-au
fost consacrate 2822 studii ştiinţifice şi 589 cărţi) se conturează trei curente
(şcoli) (vezi David Held ş.a., Transformări globale. Politică, economie şi cultură,
Iaşi, Editura Polirom, 2004, p. 575).
1. Hiperglobaliştii – privesc globalizarea ca o nouă eră în care popoarele
de pretutindeni sunt supuse tot mai mult capriciilor şi sancţiunilor pieţei globale,
tradiţionalele state naţiune devenind cadru nenatural de derulare a afacerilor; ea
generează denaţionalizarea activităţii economice (prin instituirea unor reţele
transnaţionale de producţie, de comerţ şi financiare) care devine fără graniţe,
guvernele fiind reduse la rolul de simple „curele de transmisie” pentru capitalul
global, autoritatea lor în declin fiind difuzată între alte instituţii şi asociaţii. În
viziunea hiperglobaliştilor (adepţi şi promotori fără rezerve ai globalizării,
reprezentaţi de elitele unor cercetători şi mass-media uniţi la nivel transnaţional
de ortodoxia economică şi politicii neoliberale), evoluţia firească este spre o
civilizaţie globală, bazată pe mecanisme globale de guvernare – FMI, alte
autorităţi globale sau regionale – ceea ce prefigurează o nouă ordine economică
internaţională în care statul naţiune ar dispărea. Globalizarea ar reprezenta o
reconfigurare fundamentală a cadrului acţiunii umane.
2. Scepticii – apreciază că globalizarea este un mit: o economie globalizată
ar fi una perfect integrată în care prevalează legea „preţului unic”, ceea ce nu se
întâmplă azi. Mai degrabă are loc regionalizarea activităţii economice prin
extinderea a trei blocuri economice – financiare – comerciale majore (Triada),
guvernele fiind principalii arhitecţi ai regionalizării. Aceasta a accentuat
inegalităţile Nord-Sud, iar lumea, în loc să se globalizeze, se fragmentează în trei
blocuri şi enclave: etnice, culturale şi de civilizaţie fundamentalistă ori de
naţionalism agresiv. Pentru ei, globalizarea este lozinca şi proiectul prin care se
urmăreşte menţinerea primatului şi privilegiilor Occidentului în economia,
finanţele, comerţul şi politica mondială.
3. Transformativiştii – consideră globalizarea ca un proces de
schimbare profundă a statelor şi economiilor într-o lume tot mai interconectată
şi incertă. Integraţi în acest curent, marxiştii consideră globalizarea ca un proces
de extindere a imperialismului capitalist şi a monopolurilor, o nouă formă de
capitalism global, fenomen social diferenţiat şi profund inegal în care activităţile
economice, desprinse de elementul naţional (teritorial) îşi mută rădăcinile acolo
unde are fertilizanţi.
Se constată că divergenţele din majoritatea lucrărilor consacrate
globalizării gravitează explicit sau implicit asupra locului şi rolului statului în
societate şi economie, conturându-se două direcţii extreme:
Globalizarea este o altă faţetă a negării statului; la baza argumentelor se
află prezumţia unei economii globale, integrată de către capitalul transnaţional şi de
către piaţă. „Viziunea dominantă astăzi preconizează o eră a convergenţei globale
în care guvernele naţionale sunt din ce în ce mai irelevante şi neputincioase ca să
influenţeze bunăstarea economică a cetăţenilor lor”1. În profunzime, globalizarea ar
semnifica tranziţia omenirii spre un mod de organizare economico-socială
necunoscut până acum de istorie.
Sub aspect economic, formularea tip care consacră globalizarea este aceea
după care fluxurile de bunuri materiale, servicii şi financiare, investiţiile de capital
şi tehnologia, depăşind graniţele creează o singură piaţă mondială. Locul statului
naţional urmează a fi luat de către CTN aliate cu structurile de decizie (orăşeneşti,
regionale, conglomerate teritoriale ş.a. – deci nu statale) în care se vor „scinda”
actualele economii şi structuri statale.
La cealaltă extremă este curentul după care globalizarea reprezintă o

prelungire, dar cu importante schimbări cantitative, ale procesului de
internaţionalizare a vieţii economice.
Finalul procesului de globalizare economică ar fi, astfel, adâncirea

diviziunii internaţionale care măreşte interdependenţele dintre celulele care
formează economia mondială şi care tind să se reunească în grupări economice sub
standardul unor interese comune (sau măcar convergente).
Din această perspectivă, globalizarea este atribuită acţiunii unor autorităţi

statale puternice în încercarea de a extinde capitalismul la scară mondială şi de a-şi
externaliza propriul model de economie de piaţă (şi de societate), statul fiind, în
acest caz, „moaşa” globalizării, o parte a acestui proces.
Considerăm că problema reală a acţiunii practice privind globalizarea o
reprezintă tipul de economie mondială spre care se îndreaptă umanitatea: este o
economie de tip transnaţional sau de tip puternic internaţionalizat. Dacă tipul de
economie mondială spre care ne îndreptăm este de tip transnaţional înseamnă că
reţelele naţionale, regionale şi internaţionale de interacţiune sunt înlocuite cu „un
ceva neclar, nebulos şi imprecis definit”, după expresia lui Marin Dinu2, care ar fi o
structură transnaţională de decizie greu de precizat cu siguranţă astăzi: pe cine
reprezintă şi cine le mandatează cu prerogative pe respectivele structuri
transnaţionale de decizie. Din contră, dacă tipul de economie mondială spre care ne
îndreptăm este unul „puternic internaţionalizat” statele îşi păstrează un loc şi un rol
important în fixarea şi supravegherea regulilor de joc, chiar dacă modalităţile în
care se exercită funcţiile lor şi chiar raportul dintre aceste funcţii sunt în schimbare.
Însăşi avantajul competitiv obţinut direct de către o firmă (sau prin filialele unei
CTN) îşi poate avea sursa în chiar relaţiile pe care le întreţine cu guvernul3.
În opinia noastră, până în prezent şi din perspectiva unui orizont de timp
previzibil, se poate vorbi de globalizare slabă, respectiv de o internaţionalizare
puternică, în care funcţiile, rolul şi mecanismele statului sunt puternic modificate
şi adaptate la noile condiţii. Declanşarea noii faze a globalizării are la bază starea
obiectivă a economiei spre evoluţie, spre restructurare şi destructurare, ca formă
de existenţă a însuşi universului din care societatea umană şi, implicit,
economia fac parte.
14.2 Incidenţe ale tendinţelor de globalizare

în planul funcţionării economiei
Globalizarea conţine potenţialul de a genera o nouă formă interacţiunilor

dintre state, economii şi indivizi: interacţiunile sunt mai ample ca volum şi
intensitate; mult mai stabile şi diverse. Ele se realizează în contextul
liberalizării şi dereglementării pieţelor naţionale, prin reducerea atribuţiilor şi
responsabilităţilor sau retragerea statului din cadrul multor activităţi economice şi
sociale, inclusiv în ceea ce priveşte ampla şi controversata problematică a
bunăstării sociale.
Globalizarea înseamnă, în primul rând, o nouă viziune asupra pieţei.
Pieţele capătă un aspect global, sunt integrate şi în cea mai mare parte
dereglementate în domeniul financiar, bancar, de asigurări şi transporturi, cu
funcţionare continuă în plan global de-a lungul celor 24 de ore ale rotaţiei
pământului în jurul axei sale. Dereglementarea pieţelor reprezintă, în primă
instanţă, restrângerea intervenţiei directe a statului în mecanismele pieţei, dar şi
abrogarea unor reglementări şi alte acte normative ale administraţiei, având
caracter birocratic şi restrictiv în ceea ce priveşte unele aspecte ale pieţelor:
formarea şi evoluţia preţurilor, intrarea şi ieşirea de pe piaţă, felul în care se
derulează concurenţa ş.a. Dereglementarea nu înseamnă lipsa regulilor şi
normelor, ci, din contră, menţinerea celor considerate esenţiale pentru a
stimula concurenţa, iniţiativa, creşterea eficienţei şi apărarea intereselor
consumatorilor. Pe fondul amplelor măsuri de dereglementare adoptate de către
fiecare guvern, asistăm la convergenţa, la nivel regional sau chiar mondial, a
regulilor de funcţionare a pieţelor şi concurenţei, reguli care emană de la interesele
principalilor actori ai vieţii economice internaţionale.
Astfel, pe întregul glob activitatea economică tinde să devină un melanj
între acţiunile pieţei şi cele ale statului. Axioma care se impune la nivel planetar
este aceea că intensificarea, diversificarea şi liberalizarea tranzacţiilor, mai
ales în plan internaţional, devine un factor de bunăstare.
Actuala undă a globalizării aduce în prim planul activităţii economice noi
actori: CTN, OMC, FMI şi Banca Mondială, grupările economice regionale care
dobândesc o influenţă sporită în economia mondială şi care amplifică relaţiile
reciproce (UE, ASEAN, MERCOSUR), grupurile de coordonare a politicilor
mondiale (Grupul celor 7 + 1, Grupul celor 10, OCDE, Grupul celor 77), fondurile
de risc şi în primul rând cele private de pensii care dirijează un flux important de
investiţii financiare. Ea a fost favorizată de apariţia unor reguli şi norme noi în
relaţiile economice internaţionale, mai întâi între statele dezvoltate şi apoi
generalizate la nivelul tuturor statelor: filozofia liberalizării economice şi
prioritatea acordată privatizării; încheierea la nivelul mondial şi regional a
numeroase convenţii şi aranjamente prin care se acordă o atenţie deosebită
mediului – ca problemă globală prioritară – dar şi tranziţiei spre un nou tip (model)
de creştere şi dezvoltare economică durabilă.
Globalizarea reprezintă, în ultimă instanţă, un nou mod de interacţiune
dintre state, economii şi indivizi. Înfăptuirea acestei speranţe reprezintă un proces
de durată care amplifică, diversifică şi dă noi dimensiuni legăturilor economice
obiective în plan internaţional. La o primă percepţie, fenomenul impune ca un
număr mai mare de firme să se implice în afaceri pe piaţa mondială, paralel
cu sporirea riscurilor şi a fragilităţii relaţiilor în care sunt angrenate; dar paşii
spre globalizare oferă, fără rezerve, mai multe posibilităţi de alegere pentru
consumator.
În domeniul politicilor, al planului doctrinar, tendinţa de restrângere până la

eliminare a perceptelor keynesiste şi neokeynesiste este evidentă în favoarea
orientărilor neoliberale: se aprecizează libertatea acordată firmelor în materie de
investiţii, ocupare, nivel al salariilor, preţuri, influenţă asupra creşterii economice
şi nivelului general de bunăstare.
În mod potenţial, globalizarea economică creează un cadru mai
favorabil pentru afirmarea competiţiei pe plan intern şi internaţional, iar
funcţiile ei se afirmă mai amplu. Globalizarea creează premise competiţiei pentru
că măreşte numărul agenţilor economici (producători şi consumatori), iar
dimensiunile pieţei se amplifică: pe baza ei apar şi se dezvoltă firmele globale. În
procesul globalizării şi pe fondul măsurilor de liberalizare se accentuează
mobilitatea forţei de muncă, dar mai ales a capitalului şi mărfurilor, care în
condiţiile unor restricţii mai reduse au tendinţa de a se orienta spre locaţii mai
favorabile, valorificând mai bine avantajul competitiv şi economiile de scară
permise de noile dimensiuni ale pieţelor pe care acţionează: forţa de muncă se
deplasează spre locaţiile cu salarii mai mari, iar capitalul de la cele cu rate ale
profitului mai scăzut spre cele care asigură o profitabilitate mai ridicată, spre
economiile cu perspective să obţină avantaje competitive consolidate.
La nivelul percepţiei imediate, globalizarea se identifică cu transformarea
rapidă a lumii spre un spaţiu economic comun, astfel că evoluţiile dintr-o zonă a
lumii pot avea consecinţe profunde asupra indivizilor şi comunităţilor din alte părţi
ale lumii; se realizează lărgirea, adâncirea şi accelerarea interconectării la scară
mondială, în toate aspectele vieţii sociale, de la economie la poluare, de la cultură la
criminalitate, de la finanţe la sfera spirituală. Creşterea exponenţială a schimburilor
economice şi a investiţiilor externe, liberalizarea economică şi mobilitatea ridicată a
factorilor de producţie amplifică procesul de internaţionalizare a vieţii economice
şi a rolului factorilor externi asupra creşterii şi conjuncturii economice din orice
regiune. În acest cadru se conturează:
- un nou tip (model) de relaţii economice internaţionale, care îmbină
până la întrepătrundere şi condiţionare fluxurile de mărfuri cu cele
tehnologice, de servicii (manageriale, informaţionale, financiare) şi de
investiţii;
- internaţionalizarea producţiei marchează un nou salt prin constituirea
reţelelor globale, unitar coordonate, în care actorii principali sunt
CTN şi firmele globale; firmele globale concentrează capitaluri de
provenienţă extrem de diversă, elaborează şi promovează strategii
globale, iar plasamentul geografic se realizează pe criterii stricte de
performanţă economică;
- se pun bazele unui nou mod tehnic de producţie şi începe tranziţia spre
Noua Economie. Ea se bazează pe: extinderea şi multiplicarea
utilizării resurselor neconvenţionale, reproductibile, nonmateriale,
bazate pe inovare şi gândire umană creativă; transformarea informaţiei
în resursa definitorie pentru depistarea, formarea, conservarea,
perfecţionarea, utilizarea şi combinarea eficientă a celorlalţi factori de
producţie; accesul la informaţie se realizează în timp real, iar cei care o
concentrează deţin adevărata putere;
- relaţiile şi aranjamentele dintre state tind să aibă un rol marginal în
comparaţie cu cele iniţiate, întreţinute, filtrate şi selectate de
companiile cu vocaţie globală;
- interdependenţele dintre părţile economiei naţionale, deşi încă puternice,
încep să fie subminate prin: libera circulaţie a capitalului şi a forţei de
muncă; performanţele (dar şi contraperformanţele) macroeconomice
sunt influenţate în măsură decisivă de prezenţa CTN, iar politicile
economice nu mai pot fi elaborate fără conlucrarea cu CTN şi firmele
globale;
- se reduce eficienţa şi rolul a numeroase pârghii utilizate în promovarea
politicilor economice (rata dobânzii, masa monetară, cursul de schimb,
fiscalitatea etc.) care sunt grevate de „balastul” influenţelor externe.
14.3 Companiile trans(multi)naţionale (CTN, CMN),

promotori şi beneficiari ai globalizării
Agenţii iniţiatori şi promotori ai globalizării sunt numeroşi; din rândul lor

se detaşează CTN care îşi consolidează locul şi rolul în mondializarea economică.
Uneori se face distincţie între firmele (companiile, societăţile)

multinaţionale, transnaţionale şi globale. Delimitările dintre ele sunt dificile, iar
ceea ce le apropie sau le aseamănă prevalează. Tuturor le sunt comune unele
elemente: se constituie prin investiţii directe în străinătate (ISD); sunt alcătuite
dintr-o structură centrală (societatea mamă) şi ramificaţii aflate în străinătate
(birouri, sucursale, filiale, societăţi mixte); funcţionează în mai multe medii, iar
întreaga structură este coordonată centralizat; sunt firme ce au potenţial economic
ridicat (mărimea capitalului şi a altor factori de producţie, cota de piaţă, volumul
producţiei). Între ele sunt şi ample deosebiri: provenienţa celor care deţin
acţiunile; gradul de centralizare/descentralizare financiară şi a componenţelor
decizionale; logica internă care stă la baza formării lor (industrială sau financiar-
speculativă); gradul de autonomie/interdependenţă între funcţiunile pe care le
exercită structurile componente ş.a.
În cele ce urmează, pornind de la ceea ce au în comun, vom folosi termenul
de societate (companie) transnaţională (multinaţională) – CTN/CMN/STN/SMN –
prin care desemnăm o realitate marcantă a peisajului economic contemporan,
beneficiar primar şi subiectiv al globalizării, emitentul principal al fluxului de ISD
şi al relaţiilor comerciale şi financiare pe plan internaţional.
În sens larg, prin CTN (CMN) sunt vizate societăţile (companiile)

comerciale, private, publice şi cu capital mixt, a căror activitate se realizează prin
mijlocirea implantărilor aflate în afara teritoriului naţional unde-şi au sediul social.
Orice CTN (CMN) are participaţiuni de proprietate (filiale, sucursale, societăţi
mixte etc.) în diferite regiuni ale globului, realizând localizări şi delocalizări în
căutarea şi realizarea avantajului concurenţial (AC) la scară globală.
Dar, pe lângă rolul covârşitor în structurile patrimoniale, în procesele

investiţionale internaţionale şi în schimburile mondiale, locul şi poziţia CTN în
economia mondială sunt conferite şi de alte componente prin care îşi pun pecetea
asupra evoluţiei fluxurilor internaţionale şi a economiei contemporane:
subcontractarea, acordurile de licenţe, fabricaţia sub contract, franchesing,
leasing, poziţiile deţinute în instituţiile financiare cu vocaţie globală. La acestea
se adaugă poziţiile cheie ce le deţin în componentele moderne, decisive ale
activităţii economice contemporane: cercetarea ştiinţifică, culegerea, stocarea,
prelucrarea şi transmiterea informaţiei, noile tehnologii etc. CTN sunt şi lideri ai
exporturilor pentru bunurile comerciale cele mai dinamice, care concentrează
cea mai mare valoare adăugată prin aportul creanţei tehnico-ştiinţifice,
informaţionale şi a metodelor manageriale şi organizaţionale moderne. Datorită
resurselor performante alocate CD, CTN sunt principalii generatori şi deţinători de
progres tehnologic, managerial şi organizaţional. Prin strategia globală realizată la
nivelul întregului ansamblu de unităţi ce formează CTN, ele au fost promotoarele
producţiei internaţionale. CTN au conştientizat mai întâi şi mai consecvent decât
alte categorii de agenţi economici rolul internaţionalizării şi liberalizării activităţii
economice, acţionând pe lângă factorii de decizie pentru a favoriza procesul de
globalizare economică.
CTN şi statele naţionale
În literatura economică şi politilogică există numeroase aprecieri, uneori

tranşante, după care CTN (CMN) ar fi subiecţii principali ai globalizării
economice. Se pierde din vedere că statele continuă să fie subiecţii de drept în
lumea contemporană, iar reglementările care au favorizat globalizarea economică
au fost elaborate şi convenite de către state în cadrul bilateral, regional şi la nivel
mondial. CTN (SMN) pot fi comparate cu albinele lucrătoare, un fel de cărăuşi
care au fost atât prompţi, cât şi capabili să beneficieze de noile oportunităţi oferite
de schimbările tehnico-economice şi politice din lumea contemporană. CTN dispun
de capabilităţi economico-financiare şi de progres tehnic colosale. Ele prezintă
numeroase elemente de transnaţionalitate, dintre care nu pot fi omise: structurile
de vânzări, fluxurile de producţie şi de investiţii, condiţiile de piaţă şi mediile
culturale în care activează, sursele din care provin input-urile de factori de
producţie, economiile care se constituie în surse ale investiţiilor şi ale creditelor de
care beneficiază, prerogativele decizionale de coordonare şi de control ale
societăţii-mamă în raport cu filialele ş.a.m.d.
Dar sub numeroase aspecte ele sunt mai puţin transnaţionale,
rămânând, în principal sau în cea mai mare parte, naţionale. CMN au o locaţie
naţională principală: nu există CTN fără o ţară de origine şi nici o firmă puternică
nu şi-a rupt dependenţa faţă de locaţia de origine, rămânând în ultimă instanţă
firme americane, engleze, germane, franceze, elveţiene, olandeze, japoneze sau
ruseşti. Dintre elementele naţionale ale CTN, relevante sunt: proprietatea asupra
capitalului, managementului strategic şi locaţia de unde se face coordonarea
sistemului internaţional de producţie şi strategia financiară. În respectiva locaţie
este coagulat în ultimă instanţă fluxul principal de valoare adăugată, iar standardele
de viaţă şi soliditatea economiei din locaţia naţională de provenienţă sunt
influenţate în cel mai înalt grad de forţa şi performanţele CMN. Acestea sunt
motive pentru care statul apără CTN şi le sprijină prin acţiuni bi şi
multilaterale. De aceea SMN nu sunt independente faţă de statul de origine al
societăţii mamă şi de locaţie al filialelor. În ciuda acestora, rămâne incontestabilă
separaţia dintre sfera de autoritate a unui stat (sau a oricărui stat) şi aria geografică
(spaţială) a sistemelor de producţie, repartiţie şi schimb de care dispun şi pe care le
deţin CTN.
Formarea sistemelor internaţionale de producţie
Etapei actuale de globalizare economică îi corespunde şi o formă

avansată în activitatea corporaţiilor concretizată în apariţia şi apoi
amplificarea sistemului producţiei internaţionale integrate (S.P.I.I.). Ea
reuneşte într-un sistem integrat şi unitar coordonat la scară globală componentele
lanţului de creare a valorii, dar având localizări geografice diferite; reunirea
componentelor diferite funcţional şi locaţional se realizează pe criteriile avantajului
concurenţial specific (de cost sau de diversificare) al fiecărei componente: S.P.I.I.
reprezintă activităţile desfăşurate în diferite ţări din care rezultă bunuri materiale şi
servicii, dar activităţile respective sunt orientate de firme (centre de decizie) având
sediul în alte ţări.
Azi, pe pieţele tot mai globalizate, concurenţa se duce nu atât între
uzinele sau firmele individuale x, y, z,.... care produc anumite bunuri (materiale,
servicii, informaţie), ci între sistemele internaţionale de producţie controlate şi
coordonate unitar de firme puternice A, B, C, ... care realizează acelaşi tip de
bun sau bunuri substituibile. Promotorii şi coordonării sistemelor internaţionale de
producţie sunt firmele mari, puternice, companiile multinaţionale care localizează
în diferite ţări filiale ale lanţului (sistemului) valorii – filiale create prin ISD – şi
atrag într-un sistem complex de subcontractare, pe baze durabile şi clauze precise
de calitate, preţ şi termene, o amplă reţea de firme independente juridic, în special
întreprinderi mici şi mijlocii.
Procesele de delocalizare şi localizare internaţională a unor activităţi din
sistemul producerii a numeroase bunuri relevă că prin investiţiile directe în
străinătate, CTN participă cu resurse performante la constituirea filialelor şi
stimulează procesele din economia receptoare; dar, totodată, prin sistemul
producţiei internaţionale ele obţin din surse externe nu doar alţi factori de
producţie, necesari obţinerii produselor complexe, dar, mai ales, factori de
producţie performanţi care le consolidează AC. Tocmai de aceea, localizarea
diferitelor activităţi şi funcţiuni ale sistemului valorii CTN are un caracter selectiv.
Încă de la apariţie CTN şi-au desfăşurat activitatea în mai multe spaţii sau
locaţii: cel al societăţii mamă, cel al filialelor şi cel în care se derulează relaţiile
dintre filialele şi dintre acestea şi alţi cooperanţi. Dar, sistemului producţiei
internaţionale i se pot decela unele elemente calitative:
- integrarea mai adâncă în sistemul de creare a valorii a unor activităţi,
diferite dar complementare, la scară internaţională (regională sau globală) şi
selectate pe criterii de AC specific;
- eficienţa este evaluată şi la nivelul sistemului global de producţie, al
întregii reţele, iar rezultatele se repartizează între componente în funcţie de aportul
la sistemul valorii şi de strategia generală promovată de către societatea mamă, ca
expresie a intereselor celor care deţin pachetul acţiunilor de control;
- practicarea generalizată între filiale a preţurilor de transfer (ridicate
sau scăzute), în limitele permise de legislaţia fiecărei locaţii şi strategia financiară
globală a CTN, preţuri reglementate şi care nu au legătură cu cele practicate în mod
obişnuit în tranzacţiile de piaţă;
- se bazează pe un sistem de comunicaţii moderne şi ramificate care
permit supravegherea în timp real a modului cum funcţionează verigile sistemului
şi coordonarea lui unitară, în contextul unei largi autonomii decizionale în aspecte
operative ce ţin de situaţia concretă a mediului în care fiecare acţionează;
- concurenţa dintre CTN se duce nu atât între uzine şi alte unităţi de
producţie, de cercetare-proiectare, de comercializare etc., reprezentând filiale ale
acestora, ci global între sistemele de producţie integrate ale fiecăreia. Dar
concurenţa trebuie privită atât ca o competiţie, cât şi ca o cooperare bazată pe
interesele fiecărui participant. În acest spirit, odată cu amplificarea sistemelor
internaţionale de producţie se creează şi reţele de alianţe strategice (fuziuni şi
achiziţii de firme în comun, societăţi mixte, acorduri de cesionare reciprocă de
licenţe, cercetarea, producţia şi comercializarea în comun a unor bunuri), prin care
corporaţiile împart riscul pe care-l comportă producţia şi cererea pe pieţe tot
mai fluide şi imprevizibile. Alianţele strategice sunt dirijate de către societăţile
mamă şi vizează acţiuni în mediul internaţional, la care fiecare participă cu resurse,
sub formă de ISD, în funcţie de care îşi asumă riscul, dar beneficiază şi de
rezultate.
Specialiştii care studiază sistemele internaţionale de producţie, ca temă
distinctă apreciază că producţia internaţională este expresia sintetică a efectelor
ISD şi a globalizării economice impulsionate de CTN. Dimensiunile producţiei
internaţionale în anul 2001 au depăşit cifra de 3495 miliarde USD, reprezentând
circa 11% din Produsul Mondial Brut, înregistrând o creştere de circa şase ori faţă
de 1982. Producţia internaţională este în ultimă instanţă răspunsul CTN la
schimbările tehnologice, liberalizarea relaţiilor economice internaţionale, creşterea
competiţiei şi tendinţa spre globalizare economică.
Conceptul de integrare a fost folosit pentru prima dată în ştiinţa economică,

în relaţie cu organizaţiile industriale. Prin această noţiune se urmărea exprimarea
unui ansamblu de acorduri între firme pentru formarea de carteluri, concerne,
trusturi sau fuziuni pe o direcţie verticală, în sensul punerii în relaţie a furnizorilor
cu utilizatorii şi pe o direcţie orizontală, cu privire la înţelegerile între firme
concurente1.
În accepţiunea de combinare a unor economii naţionale distincte, noţiunea
are o istorie relativ scurtă, în literatura de specialitate semnalându-se după 1940. În
sensul strict al cuvântului, ea înseamnă unirea unor părţi într-un întreg funcţional.
La nivel internaţional aceasta se realizează cu acordul statelor respective, fiind o
integrare internaţională.
Integrarea economică interstatală este procesul complex al dezvoltării
economiei mondiale, bazat pe intensificarea interdependenţelor între economiile
mai multor state, ţintind constituirea unor ansambluri economice puternice într-o
anumită zonă a lumii. Interdependenţele sunt consimţite de statele respective şi
determinate de dezvoltarea diviziunii internaţionale a muncii, a specializării
internaţionale. Astfel, integrarea economică interstatală necesită o complementaritate
bazată pe un nivel de dezvoltare asemănător, în aşa fel încât părţile articulate să

constituie un întreg coerent.
Integrarea economică interstatală este apreciată de unii specialişti ca un

proces şi ca o stare de lucruri2. Ca proces, integrarea presupune măsuri menite să
contribuie la eliminarea discriminărilor între unităţile economice care aparţin unor
state naţionale diferite. Ca stare de lucruri, integrarea reflectă absenţa diverselor
forme de discriminare între economiile naţionale.
Alţi specialişti consideră că noţiunea de integrare este mai cuprinzătoare,

ajungându-se la noţiuni ca: integrarea naţională, integrarea regională, integrarea
globală.
Având în vedere, drept criteriu, gradul de integrare în evoluţia sa, de la
simplu la complex, se pot distinge următoarele trepte şi forme (tipuri) de integrare
economică interstatală ca: zona de comerţ liber (Free Trade Area), adică integrarea
a două sau mai multe ţări, înlăturându-se barierele comerciale între ele (de
exemplu, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb – AELS, Acordul de Comerţ
Liber Nord-American – NAFTA); uniunea vamală (Custom Union), adică
integrarea prin care ţările membre înlătură barierele în comerţul derulat între ele şi
adoptă, concomitent, un tarif vamal comun faţă de toate celelalte ţări nemembre;
piaţa comună (Common Market), acel stadiu de integrare în care se asigură libera
circulaţie a bunurilor economice, a persoanelor şi a capitalurilor între ţările
membre; uniunea economică, adică integrarea în care, pe lângă elementele
specifice pieţei comune, se realizează un anumit grad de armonizare a politicilor
economice naţionale pentru a se reduce discriminările ce apar din cauza
disparităţilor între aceste politici.
În condiţiile actuale, acest proces la scară mondială se manifestă printr-un

spectru foarte larg de forme de integrare, ce reflectă diferite grade de integrare
internaţională, existând forme simple şi forme complexe de integrare.
Formele simple includ zone de comerţ liber, uniunile vamale, integrarea
pe unu-două produse, iar formele complexe includ piaţa comună, uniunea
economică, uniunea monetară, uniunea politică etc.
Ca esenţă a integrării, în funcţie de gradul respectiv de intensitate, se

constată că ţările cuprinse în acest proces cedează unele atribuţii statale unor
organisme superstatale. Deci, într-o formă sau alta sunt afectate independenţa şi
suveranitatea statelor, în etapa superioară acestea putând fi pierdute aproape în
totalitate.
În legătură cu acest aspect, extrem de controversat, trebuie făcute două
precizări: mai întâi, faptul că ţările respective integrate realizează aceasta de
bunăvoie – dovadă că forma superioară de integrare este supusă referendumului. A
doua precizare constă în aceea că pierderea unei părţi din independenţă şi
suveranitate nu înseamnă şi pierderea fiinţei naţionale, a culturii naţionale şi a
tradiţiilor respective, a limbii şi, în general, a particularităţilor fiecărui popor.
Cauzele integrării economice internaţionale sunt multiple, în funcţie de normele

şi etapele de integrare.
În acest sens subliniem:

a) internaţionalizarea factorilor de producţie. Desigur, această internaţio-
nalizare poate explica procesul de integrare pentru ţările dezvoltate, ceea ce nu este
cazul pentru ţările în curs de dezvoltare; în fond, revoluţia tehnico-ştiinţifică, care
generează caracterul internaţional al factorilor de producţie, al vieţii economico-
social-politice, se manifestă profund în ţările dezvoltate şi prea puţin în cele în curs
de dezvoltare;
b) multilateralismul tot mai amplu în practica relaţiilor economice
internaţionale. Acesta presupune accentuarea fluxurilor economice între state
suverane;
c) adâncirea diviziunii mondiale a muncii ar fi o altă cauză, în condiţiile
revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi a tendinţelor recente de industrializare a unor state.
Aceasta determină mai întâi o puternică dezvoltare şi diversificare a relaţiilor
economice internaţionale, inclusiv forma superioară a acestora – cooperarea
economică internaţională în producţie şi tehnico-ştiinţifică;
d) concurenţa tot mai puternică pe plan mondial între diferiţi agenţi, mai
ales dacă ne gândim că lupta concurenţială se desfăşoară între cei mai puternici.
Acestea sunt societăţile transnaţionale, adevăraţi giganţi, cu o forţă economico-
ştiinţifică, tehnologică şi financiar-valutară mai puternică decât a multor state. O
regrupare a unora faţă de altele necesită intervenţia statelor respective pentru a crea
cadrul instituţional-politic şi mecanismele necesare pentru a se întări forţa colectivă
în faţa concurenţilor;
e) cauze politice; însăşi intervenţia statelor în acest proces de integrare
economică internaţională reprezintă şi o acţiune politică. Dar, mai importante sunt
împrejurările politice exterioare. De pildă, a fost chiar mărturisit faptul, cu ocazia
formării Pieţei Comune din 1958 (prin Tratatul de la Roma din 1957), când
cancelarul de atunci al R.F.G., Konrad Adenauer, îşi exprima grija faţă de pericolul
sovietic.
Am putea afirma că, în multe împrejurări, cauzele economice sunt
amestecate cu cele politice. De pildă, formele integraţioniste apărute în
ţările în curs de dezvoltare, pe fondul insuficientei dezvoltări a factorilor de
producţie, au la bază şi unirea respectivelor ţări, pentru a fi mai puternice şi
în negocierile purtate cu ţările dezvoltate, deoarece fiecare ţară negociind
separat are mai puţine şanse de a-şi apăra interesele.
Luat în ansamblu, procesul de integrare economică internaţională,

prin esenţa sa, are o largă recunoaştere şi manifestă o atracţie tot mai
puternică, datorită existenţei lui reale şi tendinţei de creştere în economia
mondială, a amplificării factorului internaţional, a unei tot mai puternice
influenţe asupra economiilor naţionale ale statelor, în pofida afectării
independenţei şi suveranităţii ţărilor.
Astfel, observăm că se înmulţesc organizaţiile integraţioniste, că în

unele existente intră sau vor să intre noi state.
Atracţia exercitată de integrarea economică internaţională se

datorează, evident, unor avantaje pentru ţările şi popoarele respective şi
ignorarea acestei tendinţe de pe plan mondial ar fi o miopie politică.
Trebuie însă precizat că într-o formă superioară de integrare

economică internaţională, de constituire a pieţei unice europene, paşii
trebuie făcuţi cu prudenţă. Este necesar ca economia şi populaţia să fie
pregătite, pentru aceasta subliniindu-se că trebuie atins nivelul de dezvoltare
al partenerilor, trebuie realizată o anumită aliniere legislativă, instituţională
a sistemului financiar etc., pentru ca, astfel, o ţară să beneficieze, realmente,
de avantajele integrării.
Tocmai din acest motiv, ţările mai puţin dezvoltate trebuie să treacă
mai întâi prin forme pregătitoare ale procesului de integrare economică
internaţională. De aceea, prezintă importanţă teoretică şi practică
cunoaşterea preliminariilor şi etapelor integrării economice internaţionale.
Mai întâi, sesizăm că şi unele ţări dezvoltate au plecat de la forme

mai mult sau mai puţin simple de integrare.
Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial s-au

format, pentru o perioadă scurtă de timp, înţelegeri de tip interogatoriu cum
ar fi: Frantita (Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg), Fritalux (Franţa,
R.F.G., Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) şi Benelux (Belgia, Olanda,
Luxemburg).
Benefice sunt şi zonele de comerţ liber. Astfel de zone sunt mai
multe pe plan regional şi interregional şi se preconizează formarea altora
noi.
Asemănător uniunii vamale, zona de comerţ liber presupune că
taxele vamale se desfiinţează total sau parţial la toate produsele sau numai la
unul dintre ele, dar tariful vamal naţional se păstrează de către fiecare ţară,
neexistând un tarif vamal comun faţă de terţi.
Benelux a fost o Uniune vamală care consta în desfiinţarea taxelor
vamale între ţările respective şi crearea unui tarif vamal comun faţă de terţi.
Rezultă că ţările respective au renunţat la tariful vamal internaţional.
Evident, rezultatul economic este variat pentru consumatori şi pentru
producători; mărfurile schimbate între ţările respective nu mai sunt încărcate
în preţuri şi costuri cu taxe vamale, ele devenind mai ieftine pentru
consumatori, iar relaţiile de schimb se intensifică.
Este recunoscută, în acest caz mai ales AELS (EFTA) – Asociaţia
Economică a Liberului Schimb, atestată prin Tratatul de la Stockholm
(1959), care la început a avut nouă membri (Anglia, Austria, Danemarca,
Elveţia, Norvegia, Portugalia, Finlanda (1963), Islanda (1973), Suedia) ca
apoi să rămână mai puţine state prin intrarea Angliei, Danemarcei şi
Portugaliei în CEE, iar din 1995 au rămas şi mai puţine prin intrarea în
Uniunea Europeană a Austriei, Finlandei şi Suediei. Între timp însă, a
aderat la AELS – Liechtenstein (1990).
O zonă de comerţ liber şi mai largă ca număr de membri şi zonă
geografică este SEE (Spaţiul Economic European) format din CEE la
început, iar azi Uniunea Europeană şi AELS, iniţial cu prevederi
asemănătoare din AELS (adică specifice zonelor de comerţ liber).
Semnarea însă de către cei 12 a tratatului de la Maastricht în anul
1992 a făcut ca înţelegerea Uniunii Europene cu AELS, respectiv SEE să-
şi lărgească treptat obiectivele, mergând până la libera circulaţie a
bunurilor materiale, serviciilor, forţei de muncă şi capitalului.
În 1992, ia naştere o altă mare zonă de comerţ liber – NAFTA
(North American Trade Agreement) prin înţelegerea dintre SUA, Canada
şi Mexic (act semnat la San Antonio – Texas şi intrat în vigoare în 1993).
NAFTA intensifică relaţiile dintre cele trei state, cu circa 400
milioane de locuitori, taxele vamale reducându-se până la desfiinţare, într-
o perioadă de 15 ani.
În vara anului 1994, la propunerea SUA, a fost creat Forumul
ţărilor din Asia, tot ca o zonă întinsă de comerţ liber, care alături de SUA
cuprinde şi alte 14 state, inclusiv Dragonii şi Japonia.
Se poate aprecia că apariţia acestei zone nu este întâmplătoare, dată
fiind deplasarea centrului comerţului mondial din Atlantic în Pacific.
Totodată, împreună cu NAFTA se formează o contraforţă faţă de Uniunea
Europeană şi SSE, preconizându-se o ascuţire a concurenţei dintre aceşti
poli.
În sensul mai deplin al procesului de integrare economică
internaţională este Comuniunea Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Formată
din Franţa, RFG, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg, funcţionează din
1952 până în prezent, atestând necesitatea şi credibilitatea procesului de
integrare pentru cei şase. Scopul comunităţii respective este de a stabili
cote de producţie pentru fiecare ţară, preţul celor două produse,
desfiinţarea taxelor vamale pentru acestea, contingentările la import.
Caracterul suprastatal este arătat de mecanismul de funcţionare pus
în mişcare de organele de conducere care sunt: Înalta Autoritate, ca
iniţiator al politicii comunitare pentru cele două produse; Adunarea
comună care dă orientarea generală a politicii; Consiliul special de
miniştri (de specialitate) ca organ decizional; Curtea de justiţie şi Curtea
de conturi, care exercită funcţiile specifice cunoscute ale unor asemenea
organisme.
Desigur, în condiţiile formării Pieţei Comune din 1958 şi integrării
CECO mai târziu, ca o comunitate în cadrul comunităţii mai largi (CEE –
12 ţări membre), s-au produs unele completări care însă nu schimbă
caracterul de integrare, ci dimpotrivă.
Asemănător, funcţionează şi comunitatea numită EUROATOM
integrată în CEE (în Uniunea Europeană de azi); denumirea de Euroatom
ne scuteşte de a intra în descrierea obiectului de integrare.
Cea mai avansată formă de integrare economică internaţională de până

acum este Uniunea Europeană, apărută mai întâi sub denumirea de Piaţă Comună
în 1958, pe baza tratatului din 1957 de la Roma (semnat de cei şase din CECO),
apoi a Comunităţii Economice Europene (pentru că include şi CECO şi
Euroatom), sau, pe scurt, Comuniunea Europeană cu 12 membri (celor de la
CECO li s-au adăugat pe parcurs Anglia, Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia,
Irlanda).
În fond, denumirile succesive menţionate arată etapele de adâncire a
integrării economiilor statelor respective.

internaţională
Un moment esenţial în devenirea Uniunii Europene a fost Tratatul asupra

Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) semnat în februarie 19924, numit aşa
după denumirea localităţii olandeze unde a avut loc evenimentul. Tratatul a intrat
în vigoare la 1 noiembrie 1993, astfel că cele 12 ţări membre al Comunităţii
Europene au creat o Uniune Europeană, marcând o nouă etapă superioară a
integrării europene. În prezent, Uniunea Europeană cuprinde 15 ţări, iar pe baza
hotărârilor Summitului de la Copenhaga din decembrie 2002, acest număr s-a
mărit cu încă zece ţări de la 1 ianuarie 2004 (Polonia, Ungaria, Republica Cehă,
Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru).
Tratatul stipulează că Uniunea este fondată pe comunităţile economice

europene, completate cu politici şi forme de cooperare precizate prin prevederile
tratatului. Structura instituţională a Uniunii Europene este asemănătoare cu cea statală.
Astfel, există: Consiliul ministerial, care este instituţia dominantă, având

competenţa să influenţeze implementarea legislaţiei prin intermediul comitetelor
consultative şi al comitetelor manageriale; Consiliul european este cel mai înalt for
de adoptare a deciziilor pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei; Comisia
europeană este componenta executivă, decizională. Ea are rolul principal similar
cu cel al unui guvern naţional; Parlamentul european este un organism cu funcţii,
în cea mai mare parte similare cu cele ale unui corp legislativ naţional, fiind
abilitat să realizeze controlul parlamentar al aprobării execuţiei bugetare, să
aprobe acordurile internaţionale şi să supravegheze mecanismele executivului.
Obiectivele Uniunii Europene sunt: promovarea progresului economic şi

social echilibrat şi durabil prin crearea unui spaţiu fără frontiere interioare, prin
întărirea coeziunii economice şi sociale, prin stabilirea unei Uniuni Economice şi
Monetare; afirmarea identităţii sale pe scena internaţională, prin promovarea unei
politici externe şi de securitate comune, inclusiv a unei politici comune de
apărare; întărirea protecţiei şi intereselor resortisanţilor statelor membre, prin
instaurarea unei cetăţenii a Uniunii; dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniile
justiţiei şi afacerilor interne; menţinerea integrală a legislaţiei comunitare şi
dezvoltarea acesteia, în scopul examinării măsurii în care politicile şi formele de
cooperare instituite prin Tratat vor trebui revizuite pentru a asigura eficacitatea
mecanismelor şi instituţiilor comunitare.
Tratatul Uniunii prevede că aceste obiective se realizează în condiţii şi
ritmuri prestabilite, pe baza respectării principiului subsidiarităţii.
Uniunea Europeană respectă identitatea naţională a statelor membre, în care
sistemele de guvernare sunt fondate pe principii democratice, precum şi drepturile
fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt garantate prin Convenţia Europeană
de apărare a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, semnată în noiembrie
1950, la Roma.
În tratatul Uniunii Europene sunt stipulate obiective concrete privind
taxele vamale, politicile economice, uniunea monetară etc.
În spiritul Tratatului a fost iniţiată Conferinţa Interguvernamentală a
Uniunii Europene, ca forum în care pot fi determinate amendamentele de la
tratatele existente sau pot fi elaborate noi tratate.
Prin procesul constituirii sale, prin conţinutul obiectivelor ei, prin specificul
mecanismelor utilizate, ca şi prin efectele obţinute până acum, Uniunea Europeană se
dovedeşte a fi o formă avansată de integrare economică internaţională.
Pentru susţinerea acestei aprecieri surprindem unele coordonate majore ale Uniunii
Europene.
Uniunea Europeană este expresia mai multor trepte evolutive de integrare,
pe care le-au parcurs regionalismul şi multilateralismul în viaţa economică
internaţională. De aceea, Uniunea Europeană pune mai bine în corelaţie
componente esenţiale cum sunt: interesele strategice ale autorităţilor
guvernamentale din ţările implicate, grupurile de interese din ţările membre,
grupurile de interese şi autorităţile din ţările terţe. Corelarea acestora ţine seama
de ceea ce specialiştii numesc integrarea negativă şi integrarea pozitivă.
Integrarea negativă înseamnă eliminarea obstacolelor şi este relativ mai
simplă deoarece vizează reglementarea structurală, liberalizarea comercială etc.
Integrarea pozitivă înseamnă crearea de condiţii egale pentru funcţionarea
componentelor economice integrate, ceea ce este mai dificil deoarece implică
forme mai complexe de intervenţie şi armonizare a politicilor guvernamentale.
Uniunea Europeană se caracterizează printr-un proces superior de

conlucrare între statele participante referitor la procedurile de armonizare
a intereselor, obţinerea consensului, elaborarea şi aplicarea noilor forme
de conduită economică etc. Fiind o formă avansată de înţelegere, Uniunea
Europeană demonstrează că armonizarea instituţională devine insuficientă,
impunându-se necesitatea transferării unor abilităţi decizionale de la nivel
naţional la nivelul unor instituţii unionale. În acest fel, se creează instituţii
decizionale integraţioniste comune de tipul organismelor internaţionale,
diminuându-se unele competenţe ale decidenţilor macroeconomici din
ţările membre. Aceasta duce la evidente efecte favorabile, dar nu trebuie
scăpate din vedere şi anumite efecte nefavorabile.
Construcţia Uniunii Europene relevă un proces complex realizat
concomitent prin accentuarea integrării în plan intern şi prin extinderea ei în plan
extern, datorită aderării ţărilor din Centrul şi Estul Europei. Astfel, se au în vedere
mai multe alternative de genul Europei cu o geometrie variabilă, al Europei
cercurilor concentrice, al Europei cu mai multe viteze de înaintare spre integrare.
Uniunea Europeană utilizează în mod benefic o ierarhie specifică în
politicile de conlucrare5, cum sunt: informarea, în sensul că partenerii convin să se
informeze reciproc în privinţa instrumentelor şi mecanismelor de politică
economică pe care urmează să le pună în operă; consultarea, în sensul că partenerii
îşi exprimă acordul cu privire la obligaţia lor atât pentru a se informa reciproc, cât
şi pentru a solicita sprijinul celorlalţi referitor la setul de decizii pe care
intenţionează să le adopte; coordonarea, în sensul că partenerii se obligă să fie de
acord cu privire la pachetul de acţiuni cerute de elaborarea şi aplicarea unor politici
comune coerente; unificarea, adică fie eliminarea instrumentelor naţionale şi
înlocuirea lor cu instrumente comune pentru întreaga zonă, fie adoptarea unor
instrumente identice de către toţi partenerii; armonizarea, adică îmbinarea perfectă,
prin bună înţelegere, a intereselor partenerilor în toate domeniile convenite.
Uniunea Europeană realizează obiectivele sale complexe cu beneficii mai

mari decât costurile.
Beneficiile decurg dintr-o mai bună alocare comună a factorilor de

producţie, din politicile de stabilizare a creşterii economice şi de redistribuire
echitabilă a veniturilor. În acest fel, prin unificarea şi armonizarea deciziilor se au
în vedere aspecte ca: posibilitatea de a echilibra veniturile cu cheltuielile bugetare
în acord cu nevoile interne; posibilitatea finanţării inflaţioniste a deficitului
bugetar; posibilitatea utilizării deprecierii monetare, ca modalitate de impulsionare
a exporturilor şi descurajare a importurilor; posibilitatea utilizării unei protecţii
secvenţiale a consumatorilor, a unor politici naţionale de sănătate şi de redistribuire
a veniturilor; posibilitatea folosirii unei politici naţionale externe costisitoare.
În acest context, un rol deosebit revine şi instituţiilor specializate ale
Uniunii Europene, care contribuie direct la funcţionarea cu efecte favorabile a
activităţii în diverse medii economico-sociale.
Uniunea Europeană este o formă avansată de integrare economică
internaţională, demonstrată prin efectele sale multiple: economice, sociale,
culturale, financiar-monetare, de stabilitate regională etc.
Integrarea pieţelor naţionale ale forţei de muncă şi capitalurilor determină

câştiguri semnificative de bunăstare pentru ţările participante. Integrarea pieţelor
naţionale de mărfuri dinamizează considerabil comerţul intra-industrial prin
valorificarea economiilor de scară, prin diversificarea obiceiurilor de consum între
ţările membre, prin adaptarea treptată a unor standarde uniforme la scară
comunitară, ceea ce încurajează practicile industriale comunitare uniforme.
Mecanismele pieţei unice a bunurilor materiale, serviciilor şi factorilor

de producţie favorizează reducerea costurilor atât în sectorul privat, cât şi în cel
public, creşterea nivelului general de eficienţă prin restructurarea sectorială şi
prin asigurarea unui mediu economic şi organizaţional mai concurenţial.
Piaţa unică stipulează activitatea firmelor pentru impulsionarea

restructurării inter şi intra-sectoriale, pentru creşterea volumului producţiei în
corelaţie cu nivelurile mai înalte ale cererii intracomunitare şi cu accentuarea
concurenţei extracomunitare prin preţuri.
Uniunea Europeană facilitează sporirea posibilităţilor firmelor de
colaborare cu partenerii din ţările membre, în privinţa cercetării ştiinţifice,
dezvoltării tehnologice şi introducerii progresului tehnic. În acest sens, sporesc
abilităţile manageriale, se accentuează transferul de know-how şi ridicarea
calificării forţei de muncă deoarece lucrătorii în calitate de executanţi ai producţiei
şi managerii vor învăţa metode moderne de organizare, programare şi conducere a
producţiei.
Uniunea Europeană impulsionează, prin liberalizarea serviciilor monetar-
financiare, dinamica investiţiilor în domeniul pieţei unice şi creşterea fluxurilor de
capital într-un mediu concurenţial tot mai puternic.
De asemenea, sporeşte substanţial rolul uniunii monetare, prin

introducerea, la 1 ianuarie 1999, a monedei unice – EURO, cu valenţe de
eficienţă valorică substanţiale pentru parteneri.
Tratatul de la Maastricht stipula că stabilitatea preţurilor constituie ţinta

esenţială a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Astfel, s-a pus
accentul pe sporirea anuală a Indicelui Agregat al Preţurilor de Consum (IAPC)
sub 2%, care se poate înfăptui numai pe termen mediu. O asemenea ţintă este axată
pe
zona EURO ca un sistem convergent, implicând menţinerea şocurilor sectoriale sau regionale
într-un ecart rezonabil
Toate acestea dovedesc utilitatea deosebită a Uniunii Europene atât pentru ţările membre,
cât şi pentru întreaga regiune. Totodată, ea constituie un centru important de putere economică,
un pol de referinţă pentru întreaga economie mondială. Unii analişti surprind, însă, şi faptul că în
efortul integrării trebuie să se ţină seama de realitatea că Europa este o arhitectură mult prea
eterogenă, mult mai sensibilă decât SUA, în raport cu şocurile economice specifice acestui proces
complex de integrare.
În condiţiile economiei contemporane se accentuează fenomenele de mondializare
reflectate tot mai mult de existenţa şi funcţionarea societăţilor transnaţionale, care au o forţă
economică puternică, rivalizând cu aceea a unor ţări dezvoltate.
Societăţile transnaţionale sunt firme gigantice care desfăşoară activităţi economice

multiple şi diversificate dincolo de graniţele naţionale, constituind un subsistem mondo-
economic. Ele au fost create iniţial, cu prioritate în industrie, dar s-au extins repede în aproape
toate domeniile mari ale economiei contemporane (comerţ în ansamblul său, cu precădere în
servicii, domeniul bancar-financiar, agricultură, investiţii etc.).
Bibliografie
1. Abraham-Frois, G; 1994, Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti;
2. Aglietta, M., 2002, Macroeconomie financiară, Editura CNI „CORESI” SA,
Bucureşti;
3. Anghelache, G., 2009, Piaţa de capital în context european,Editura
Economică,Bucureşti;
4. Anghelache, C., Isaic-Maniu, A., Mitruţ, C., Voineagu, V., 2005, Sistelul
conturilor naţionale, Editura Economică, Bucureşti;
5. Bakker, A.F.P., 1997, Instituţiile financiare internaţionale, Editura ANTET,
Bucureşti;
6. Băcescu, M., Băcescu, A., 1993, Macroeconomie. Bazele macroeconomiei,
Editura ALL, Bucureşti;
7. Băcescu, M., Băcescu – Cărbunaru, A., 1998, Macroeconomie şi politici
macroeconomice, Editura ALL Educaţional, Bucureşti;
8. Beud, M., Dostaler, G., 2000, Gândirea economică după Keynes, Editura
Euroseng Book, Bucureşti;
9. Bezbach, Pierre, 1992, Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie, Editura Humanitas,
Bucureşti;
10. Brăileanu, T., 1998, Monetarismul în teoria şi practica economică, Institutul
European. Iaşi;
11. Burda, M., Wyplosz, C., 2002, Macroeconomie: perspectiva europeană, Editura
ALL Beck, Bucureşti;
12. Ciobanu, Gh. (coordonator), 2005, Macroeconomie, Editura Imprimeria
Ardealului, Cluj-Napoca;
13. Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C., 1999, Economie. Manual universitar, Editura
Economică, Bucureşti;
14. Dobrotă, N., 1997, Economie politică, Editura Economică, Bucureşti;
15. Dornbusch, R., Fischer, S., 1997, Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara;
16. Dornbusch, R., Fischer, S., Startz, R., 2007, Macroeconomie, Editura Economică,
Bucureşti;
17. *** Economie, 2009, Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie
Generală, Catedra de economie şi politici economice, Ediţia a VIII-a, Editura
Economică, Bucureşti;
18. Frisch, H., 1997, Teorii ale inflaţiei, Editura Sedona, Timişoara;
19. Genereux, J., 2000, Economie politică 2. Macroeconomie şi contabilitate
naţională, Editura ALL Beck, Bucureşti;
20. Genereux, J., 2000, Economie politică 3. Macroeconomie în economia deschisă,
Editura ALL Beck, Bucureşti;
21. Hardwick, Ph., Langmead, J., Khan, B., 2002, Introducere în economia politică
modernă, Editura Polirom, Iaşi;
22. Husted, S., Melvin, M., 1992, International Economics, Second Edition. Harrper
Collins College Publishers;
23. Hyman, N.D., 1989, Economics, Richard, D., Irwin, Homewood., Boston;
24. Iancu, A., 1998, bazele politicii economice, Editura ALL Beck, Bucureşti;
25. Ignat, I., Clipa, N., Pohoaţă, I., Luţac, Gh., 1997, Economie politică, Editura „Gh.
Zane”, Iaşi;
26. Ioviţiu, M., 2006, Economie: microeconomie şi macroeconomie, Ediţia a II-a,
Editura ASE, Bucureşti;
27. Keynes, M.J., 2009, Teoria generală a ocupării forţei de muncă,a dobânzii şi a
banilor,Editura Publica, Bucureşti;
28. Krugmar, P.R., Obstfeld, M., 2006, International Economcs. Theory and Policy,
Seventh Edition, Boston;
29. Lipsey, R.D., Chrystal, K.A., 1999, Economia pozitivă, Editura Economică,
Bucureşti;
30. McConnell, C.R., Brue, S.L., 1990, Economics. Priciples, problems and politics,
Eleven Edition, McGraw-Hill;
31. Merce, E., 2010, Macroeconomie.Note de curs, Universitatea Alma Mater, Sibiu;
32. Oprescu,Gh., 2010, Macroeconomie avansată, Editura ASE, Bucureşti;
33. Popescu, C., Ciucur, D.,Gavrilă, I.,2008, Teorie economică generală,vol. II.
Macroeconomia , Editura ASE, Bucureşti;
34. Samuelson, P.A., Nordhaus, W.D., 2000, Economie politică, Editura Teora,
Bucureşti;
35. Stancu, S., Mihail, N., 2009, Macroeconomie.Modele statice şi dinamice de
comportament.Teorie şi aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti;
36. Stiglitz, J.E., Walsh, C.E., 2005, Economie, Editura Economică, Bucureşti;
36. Taşnadi, A., Doltu, C., 1996, Monetarismul, Editura Economică, Bucureşti.
TESTE c) Ambele
1.În structura cererii agregate intră:
a) Oferta agregată 11.PIB calculat prin metoda producţiei
b) Importul net cuprinde:
c) Formarea brută de capital fix a) Valoarea adăugată brută
b) Formarea brută de capital fix
2.Pe termen scurt, oferta agregată: c) Salariile
a) Scade
b) Creşte datorită creşterii stocului de capital 12.Munca prestată de personalul casnic
c) Se adaptează la nivelul cererii agregate intră în calculul:
a) PIB
3.În Sistemul Conturilor Naţionale, contul b) Economiei subterane
“producţia” cuprinde subcontul: c) Autoconsumului
a) Consum de capital fix
b) Venituri 13.Cel mai frecvent folosit indicator în
c) Activităţi comparaţiile internaţionale este:
a) P.I.B.
4.Contul “acumulare” din cadrul SCN cuprinde, b) P.N.B./loc.
printre altele: c) V.N./loc.
a) Finanţarea cheltuielilor pentru creşterea stocurilor
b) Cheltuielile făcute pentru consumul public 14.De regulă, situaţia în care PNB >PIB
c) Veniturile realizate în sectorul serviciilor este specifică:
a) Ţărilor dezvoltate
5.Injecţiile în fluxul circular al venitului pot fi: b) Ţărilor în dezvoltare
a) Exporturile c) Ţărilor cu economie de comandă
b) Importurile
c) Exportul net 15.Venitul naţional se mai numeşte:
a) P.N.N. în preţurile factorilor de producţie
6.În fluxul circular al venitului intră agenţi economici b) P.N.N. în preţurile pieţei
cum ar fi: c) P.I.B.
a) Bunurile şi serviciile
b) Piaţa muncii 16.În structura V.N. intră, printre altele:
c) Menajele a) Veniturile din proprietate
b) Consumul de capital fix
7.Retragerile din fluxul circular al venitului se c) Subvenţiile de exploatare
concretizează în:
a) Cheltuieli personale 17.În calculul deflatorului PIB la numitor
b) Capital uman se află:
c) Impozite şi taxe a) PIB nominal
8.Printre altele, politica economică expansionistă 87

implică, de regulă:
a) O rată de creştere a PIB constantă
b) Un exces al injecţiilor faţă de retragerile din fluxul
circular
c) Micşorarea ponderii sectorului primar în producerea
PIB
9.Diferenţa între P.I.B. şi P.I.N. este dată de:

Balanţa schimburilor cu străinătatea
Consumul de capital fix
Consumul intermediar
10.Impozitele indirecte se includ în:
a) Preţurile factorilor de producţie
b) Preţurile pieţei
a) Modificarea politicii fiscale
b) PIB real b) Dorinţa oamenilor de a-şi creea rezerve
c) VN real pentru situaţii neprevăzute
c) Modificarea ratei dobânzii
18.Printre componentele PIB calculat prin metoda
cheltuielilor, se numără: 28.Printre factorii subiectivi care
A)Variaţia stocurilor influenţează înclinaţia spre consum se
b)Deflatorul PIB numără:
c)Consumul populaţiei a) Previziunile privind bogăţia
b) Dorinţa oamenilor de a-şi ridica standardul
19.În calculul PIB prin metoda veniturilor intră: de viaţă
a) Consumul de capital fix c) Variaţia ratei dobânzii
b) Dobânda obţinută de deponenţi la depozitele bancare
c) Pensiile 29.Conform legii psihologice fundamentale
a lui Keynes:
20.În anul curent, PIB nominal este, faţă de PIB real: a) Suma înclinaţiilor medii spre consum şi
a) Mai mare economii este 1
b) Mai mic b) Pentru firme, venitul este suma
c) Egal economiilor şi consumului
c) Înclinaţia marginală spre economii este
21.Preţurile bunurilor de import se pot regăsi în S/Y
calculul:
a) IPC-ului 30.Conform legii psihologice fundamentale
b) Deflatorului a lui Keynes:
c) Ambilor indicatori a) Oamenii îşi măresc consumul odată cu
creşterea venitului
22.PIB-ul potenţial se poate obţine în condiţii de: b) Creşterea venitului antrenează creşterea
a) Nivel stabil al preţurilor consumului dar în măsură mai mică
b) Fluctuaţii ale cererii agregate c) Oamenii îşi măresc consumul la produsele
c) Subutilizare a capacităţii de producţie superioare
23.Venitul disponibil este: 31.Pentru a calcula propensiunea

a) Venitul personal – impozitele pe venitul personal marginală spre consum se au în vedere:
b) Venitul naţional după procesul distribuirii a) Variaţia venitului
c) Venitul bugetar b) Modificarea investiţiilor
c) Rata şomajului
24.După obiect, consumul poate fi:
a) Privat 88
b) Nematerial
c) De uz îndelungat
25.Pentru a cunoaşte costul vieţii, un instrument

folosit este:
a) Consumul/loc.
b) Puterea de cumpărare a populaţiei
c) Bugetele de familie
26.Conform studiilor lui Engel cheltuielile cu

îmbrăcămintea şi locuinţa cresc în raport cu creşterea
venitului:
a) Proporţional
b) Mai puţin decât proporţional
c) Mai mult decât proporţional.
27.Printre factorii obiectivi care influenţează

înclinaţia spre consum se numără:
32.Înclinaţia spre investiţii este determinată de: c) Consum intermediar
a) Previziuni
b) Eficacitatea marginală a capitalului 39.În ţările dezvoltate ale lumii cheltuielile
c) Rata dobânzii pentru consum ocupă, în cadrul cererii
agregate, circa:
33.Principiul multiplicatorului evidenţiază d) 20%
interacţiunea între: e) 40%
a) Creşterea consumului şi creşterea economiilor f) 60%
b) Creşterea venitului şi creşterea consumului
c) Creşterea venitului şi creşterea investiţiilor 40.În teoriile recente ale creşterii
economice este luată în considerare şi
34.Principiul acceleratorului evidenţiază componenta:
interacţiunea între: a) schimbări instituţionale
a) Venit şi investiţii b) progres tehnic
b) Creşterea venitului şi creşterea investiţiilor c) resurse umane
c) Creşterea venitului şi investiţii
41.Modelul “învăţare prin practică”
35.În teoria venitului permanent pentru consum şi evidenţiază că:
economii, se susţine că: a) Organizarea producţiei este cheia
a) Consumul şi economiile se modifică în funcţie de succesului firmei
fluctuaţiile ciclului economic b) Schimbările tehnologice sunt produs
b) Venitul indivizilor are o componentă stabilă – venitul secundar al producţiei de bunuri
permanent alocat consumului şi economiilor c) Capitalul uman este fundamental în
c) Consumul şi venitul mediu obţinut pe o perioadă lungă creşterea economică a unei ţări
de timp sunt direct proporţionale
42.Funcţia de producţie, la nivel
36.Prin efectul de clichet se apreciază că: macroeconomic, stabileşte legătura dintre:
a) indivizii economisesc pentru bătrâneţe a) Producţie, muncă, capital
b) ratele de economisire descresc în situaţia micşorării b) Muncă, capital, timp, management
puterii de cumpărare c) Muncă, capital, progres tehnic, producţie
c) atât familiile cât şi guvernele fac economii, se
influenţează reciproc, ajungând într-un raport de 43.În modelele clasice, creşterea
ajustare economică este descrisă având în vedere:
a) Schimbările tehnologice
37.Principala componentă a investiţiilor din cadrul b) Creşterea demografică
unei economii este: c) Creşterea gradului de satisfacţie a
a) Investiţiile imobiliare consumatorului
b) Investiţiile pentru afaceri 44.Printre factorii direcţi care constituie

c) Investiţiile în capital uman sursele creşterii economice se numără:
a) Mediul competiţional
38.Cheltuielile făcute de familii pentru bunurile de uz b) Tehnologia
îndelungat sunt considerate: c) Mediul demografic
a) Consum net
b) Economii 89
45.Printre factorii indirecţi care constituie sursele b) Ieftinirea creditului de consum
creşterii economice se numără: c) Scăderea nivelului producţiei
a) Mediul competiţional
b) Resursele umane 55.Conform politicii fiscale, ca politică
c) Relaţiile cu alte ţări anticiclică:
a) în perioada de boom fiscalitatea trebuie
46.Conform modelului Keynesist, venitul naţional majorată
creşte pe baza: b) cererea pentru bunuri de consum trebuie
a) Creşterii cererii agregate moderată
b) Creşterii ofertei agregate c) investiţiile sunt principalul factor al creşterii
c) Schimbărilor tehnologice economice
47.Una dintre cele 3 probleme evidenţiate în 56.În situaţia în care politica anticiclică – de
modelul de creştere economică al economiştilor influenţare a cererii agregate - utilizează ca
Harrod şi Domar este: mijloc politica monetară şi de credit, în faza
b) corelaţia creştere economică-inflaţie de recesiune economică se acţionează prin:
c) posibilitatea creşterii economice susţinute a) Reducerea nivelului rezervelor obligatorii ale
d) corelaţia stabilitate economică-şomaj băncilor comerciale
b) Diminuarea creditului
48.Creşterea economică 0 semnifică: c) Creşterea gradului de ocupare
a) Menţinerea nivelului absolut al creşterii economice
b) Menţinerea nivelului creşterii economice pe locuitor 57.Creşterea rolului oligopolurilor este un
c) Scăderea nivelului relativ al creşterii economice instrument folosit în politica ofertei ca
politică anticiclică:
49.Ciclul economic sezonier se poate datora, printre a) Adevărat
altele, şi: b) Fals
a) Factorilor psihologici
b) Scăderii ritmului de creştere a venitului naţional 58.Criza, fază a ciclului economic, creează
c) Creşterii şomajului premisele progresului economic:
a) da
50.Ciclului economic Kondratief, finalizat în 1948, b) nu
îi corespunde şi familia de inovaţii din domeniul:
a) electronicii 90
b) metalurgiei
c) căilor ferate
51.În perioada 1949-1973 s-a manifestat, în cadrul

ciclului economic finalizat în 2005, faza:
d) de depresiune
e) ascendentă
f) de criză a petrolului
52.În cadrul ciclului economic scurt se ajunge la o

acumulare de stocuri prea mari în faza de :
a) Criză
b) Expansiune
53.Unul dintre instrumentele folosite în politica

ofertei ca politică anticiclică este:
a) Diminuarea concurenţei
b) Contracararea, prevenirea riscului în afaceri
c) Reducerea ratei fiscalităţii
54.În faza de expansiune a ciclului decenal

stimularea cererii se poate realiza şi prin:
a) Creştere demografică
59.Rata şomajului se calculează asupra: 66.Una dintre politicile anti-şomaj conform
a) Populaţiei totale căreia trebuie corelată investiţia de
b) Populaţiei active productivitate cu investiţia de capacitate
c) Populaţiei ocupate este:
a) Politica ofertei agregate
60.Şomajul voluntar poate fi: b) Politica fiscală
a) Conjunctural c) Politica cererii efective
b) Structural
c) Tranzitoriu 67.”Le plein emploi” se poate obţine prin
ocuparea populaţiei în proporţie de:
61.Şomajul conjunctural se datorează: a) 100%
a) Creşterii salariilor peste nivelul productivităţii b) 95-98%
muncii c) 90-95%
b) Dezechilibrului ofertă de forţă de muncă – cerere de
forţă de muncă 68.În cadrul politicii ofertei, ca politică anti-
c) Refuzului indivizilor de a presta o activitate şomaj, se consideră că:
salarizată sub nivelul pregătirii acestora a) progresul tehnic este central în reducerea
şomajului
62.Reducerea fiscalităţii înteprinderilor face parte b) pe termen scurt moneda trebuie să rămână
dintr-o reţetă anti-şomaj, care poartă numele: neutră în economie
a) Stimularea cererii efective c) consumul trebuie stimulat
b) Politica ofertei
c) Politica fiscală 69.Unul dintre tipurile de şomaj poate avea
tendinţa de a creşte în fazele de expansiune
63.Conform opticii lui J.Schumpeter, o politică economică. Acesta este şomajul:
anti-şomaj adecvată prezentului constă în: a) fricţional
a) Crearea de locuri de muncă prin creşterea b) voluntar
productivităţii muncii c) structural
b) Implicarea progresului tehnic în direcţia creşterii
productivităţii muncii 70.Stimularea cererii efective, pentru a
c) Implicarea progresului tehnic în vederea creşterii contracara şomajul, trebuie completată, în
productivităţii tuturor factorilor de producţie primul rând, cu:
a) folosirea judicioasă a forţei de muncă
64.Şomajul fricţional se poate manifesta şi în cazul: b) mai buna organizare a producţiei
a) Indivizilor care manifestă o mare înclinaţie pentru c) creşterea volumului investiţiilor
schimbarea frecventă a locului de muncă
b) Dezechilibrelor dintre ramurile şi subramurile 71.În economiile eficiente:
economiei naţionale a) Creşterea salariilor < creşterea productiv.
c) Introducerii progresului tehnic muncii
b) Creşterea salariilor > creşterea productivităţii
65.Mărimea şomajului este influenţată în principal muncii
de : c) Creşterea salariilor = creşterea productivităţii
a) Sistemul de învăţământ muncii
b) Ritmul creşterii economice
c) Sistemul fiscal 72.Dacă la nivelul unei economii lipsa
resurselor naturale impune
91
schimbarea unui mod tehnic de producţie cu altul a) creşterea cererii de monedă,
se poate instala şomajul: datorată........................
a) Conjunctural b) scăderea cererii de monedă,
b) Structural datorată..............................
c) Voluntar c) cererea de monedă nu va fi influenţată
73.Divizarea procesului schimbului în 2 faze a fost 82.În analiza cererii şi ofertei globale se iau
posibilă datorită funcţiei banilor de: în considerare interdependenţele dintre:
a) Mijloc de plată a) piaţa bunurilor şi serviciilor – piaţa monetară
b) Mijloc de schimb b) piaţa bunurilor şi serviciilor – piaţa monetară
c) Calcul, măsură a valorii – piaţa muncii
c) oferta agregată-cererea agregată-inflaţie-
74.Nivelul mediu anual al masei monetare şi cel al şomaj
tranzacţiilor mijlocite de monedă intră în calculul:
a) Agregatului monetar M1 83.Disponibilităţile semi-monetare sunt:
b) Ratei lichidităţii a) instrumente monetare
c) Ratei scontului b) bani cu viteză de rotaţie mare
c) plafonate de banca centrală
75.Politica open market are ca scop:
a) creşterea ofertei de bani din economie 84.Rescontarea este o operaţiune efectuată:
b) diminuarea nivelului şomajului a) de populaţia care deţine efecte comerciale la
c) reglarea lichidităţii monetare în funcţie de nevoile bănci
sistemului economic b) prin transformarea monedei naţionale în
valută
76.Valabilitatea hârtiei-monedă şi a monedei din c) înainte de scadenţa efectelor de comerţ
metal ordinar este dată de:
a) Banca centrală 85.O politica monetară sănătoasă trebuie să
b) Acoperirea în aur urmărească concomitent:
c) Cursul forţat a) dezvoltarea tuturor ramurilor economiei şi
creşterea exporturilor
77.În condiţiile fluctuaţiilor mici ale preţurilor este
pusă în evidenţă una dintre funcţiile banilor: 92
a) Mijloc de schimb
b) Conservare a valorii
c) Măsură a valorii
78.Cererea de monedă depinde de rata dobânzii:

a) Direct proporţional
b) Invers proporţional
79.Oferta de monedă este realizată şi de trezorerie

prin:
a) Emisiune monetară
b) Creare de monedă scripturală prin acordare de
credite
c) Lansare de obligaţiuni
80.Funcţia banilor care evidenţiază utilizarea

acestora pentru măsurarea cheltuielilor, veniturilor,
etc. este funcţia de:
a) bani universali
b) mijloc de plată
c) măsură a valorii
81.Dacă pe piaţă se anticipează, la un moment dat,

reducerea preţului unor acţiuni, efectul va fi:
b) Reducerii importurilor
b) nivelul importurilor şi creşterea cursului de schimb c) Manevrării taxei scontului
al monedei naţionale
c) stabilitatea puterii de cumpărare a monedei şi 95.Dezvoltarea exagerată a creditului bancar
expansiunea economică conduce la inflaţia monetară:
a) Da
86.Accelerarea vitezei de rotaţie a monedei reflectă, b) Nu
printre altele:
a) creşterea vitezei cu care circulă veniturile 96.Indicele general de creştere a preţurilor se
b) formarea de stocuri monetare inactive poate calcula cu ajutorul indicelui Paasche,
c) creşterea disponibilităţilor băneşti propriu-zise conform căruia se utilizează în calcul:
a) cantitatea din perioada curentă
87.În situaţia în care cantitatea de bani din b) preţul din perioada de bază
economie este prea mare comparativ cu cantitatea c) preţul din perioada curentă
mare de bunuri şi servicii, inflaţia este:
a) Absolută 97.Politica ofertei este considerată reţetă:
b) A abundenţei a) Anti-şomaj
c) Rapidă b) Anti-inflaţie
c) Nu are legătură directă cu acestea
88.Starea negativă a economiei, inflaţie >10%,
şomaj masiv, caracterizează starea de: 98.În anii ’80 reţeta anti-şomaj propusă de
a) Creştere economică inflaţionistă Keynes a condus la:
b) Slumpflaţie a) atenuarea inflaţiei şi a şomajului
c) Inflaţie galopantă b) creşterea inflaţiei
c) creşterea şomajului
89.Una dintre cauzele inflaţiei prin cerere poate fi
excedentul balanţei comerciale: 99.Promotorul politicii anti-inflaţioniste prin
a) Da progres tehnic este:
b) Nu a) P.Samuelson
b) J.Robinson
90.Spirala inflaţionistă este rezultatul: c) J.Schumpeter
a) Simultaneităţii inflaţiei prin cerere cu inflaţia
monetară 100.Creşterea nivelului dobânzilor poate
b) Simultaneitatea inflaţiei prin cerere cu inflaţia prin contribui la realizarea deflaţiei:
costuri a) Prin costuri
c) Importului de materii prime mai scumpe decât b) De credit
preţul celor indigene c) Bugetare
91.Una dintre consecinţele inflaţiei este: 101.Resursele informaţionale, ca obiect al

a) Creşterea economiilor pe termen scurt economiei, sunt active:
b) Revalorizarea capitalurilor d) Tangibile
c) Diminuarea veniturilor statului pe termen scurt
93
92.Creşterea impozitelor şi taxelor directe face
parte din măsurile antiinflaţioniste:
a) Prin costuri
b) Prin cerere
c) Prin ofertă
93.Deflaţia monetară presupune:

a) Reducerea cheltuielilor publice
b) Restrângerea masei monetare în circulaţie
c) Reducerea creditelor
94.Ieftinirea exportului poate fi rezultatul:

a) Devalorizării monedei naţionale
a) reforma relaţiilor economice internaţionale
e) Intangibile b) diminuarea corupţiei
f) Nu sunt active c) creşterea nivelului de trai al populaţiei
102.Piaţa informaţiei prezintă un grad de 106.Printre obiectivele economico-sociale

segmentare: necesare realizării obiectivelor dezvoltării
a) Ridicat durabile se numără:
b) Scăzut a) Diminuarea creşterii demografice
b) Restructurarea tehnologică
103.O caracteristică fundamentală a civilizaţiei c) Trecerea tuturor statelor lumii la sistemul
postindustriale este: economiei de piaţă
a) Dematerializarea activităţii economice
b) Creşterea preţului produselor energetice 107.România se plasează, din punct de
c) Multiplicarea numărului ţărilor slab dezvoltate vedere al HDI, în grupa ţărilor cu dezvoltare
umană:
104.Una dintre caracteristicile actuale ale pieţei a) mare
mondiale a informaţiei este: b) medie
a) Dificultatea obţinerii informaţiei c) scăzută
b) Imposibilitatea protejării produselor informatice
împotriva contrafacerii 108.Printre elementele care definesc
c) Creşterea facilităţilor de utilizare a produselor dezvoltarea durabilă se numără:
informatice a) O nouă ordine economică
b) Incompatibilitatea dintre mediul creat de
105.Unul dintre principiile dezvoltării durabile
este:
ADEVARAT SI FALS
1. Prin adaugarea amortizarii capitalului fix la valoarea adaugata bruta se obtine valoarea adaugata
neta.
RASPUNS:F
2. Produsul intern brut (PIB) exprima valoarea totala a bunurilor finale produse de agentii economici
autohtoni si straini pe teritoriul tarii, în decursul unui orizont de timp, de obicei un an.
RASPUNS:T
RASPUNS:F
4. Venitul National, atunci cand este evaluat la preturile pietei, este denumit si Produsul National Net.
RASPUNS:F
5. Atunci cand calculam indicatorii macroeconomici, atributul “national” are in vedere apartenenta
statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea în propria tara sau în alte tari.
RASPUNS:T
RASPUNS:F
7. Exista o singura metoda de calcul a indicatorilor macroeconomici, si anume metoda produsului

final.
RASPUNS:F
8. Intre preturile pietei si preturile factorilor de productie exista o relatie de la parte la intreg.
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:T
RASPUNS:T

RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
18. Bunurile si serviciile evidentiate in conturile nationale sunt evaluate la preturile producatorilor si
ale pietei.
RASPUNS:T
19. PIB nominal reprezinta exprimarea in preturi constante a valorii bunurilor si serviciilor produse
intr-o perioada data.
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:T
24. Proportia investitiilor pentru cercetare dezvoltare in PIB, vizeaza exclusiv latura cantitativa a
progresului tehnic.
RASPUNS:T
25. Pentru a putea avea cresterea economica trebuie sa existe un echilibru permanent intre cerere si
oferta.
RASPUNS:F
26. Cresterea economica este determinata doar de productia de bunuri si servicii si nicidecum de
formele de circulatie, de repartitie sau de consum.
RASPUNS:F
27. Factorul material al cresterii economice este reprezentat de resursele naturale atrase în productie si
de echipamentul tehnic de productie.
RASPUNS:T
28. In situatia în care rezultatele economice raman constante este vorba despre crestere economica
zero.
RASPUNS:F
29. Cresterea economica negativa reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice pe locuitor scad,
mentinandu-se totusi sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, cu compromisuri
acceptabile pe planul eficientei economice si al nivelului de trai.
RASPUNS:T
30. Tipul intensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor
calitative ale factorilor directi la sporirea PNB.
RASPUNS:T
RASPUNS:F
32. Forma de dezvoltare economica in cadrul careia se urmareste ca satisfacerea cerintelor prezente de
consum sa compromita sau sa prejudicieze pe cele ale generatiilor viitoare reprezinta dezvoltarea
durabila.
RASPUNS:F
33. Ecodezvoltarea sau dezvoltarea ecologica reprezinta cresterea economica in stransa corelatie si
interconditionare cu legile mediului ambiant, ale echilibrului ecologic.
RASPUNS:T
RASPUNS:T
35. Printre trasaturile tarilor subdezvoltate se numara nivelul scazut al veniturilor si agravarea
problemei datoriei externe.
RASPUNS:T
36. Una din trasaturile a economiilor tarilor in curs de dezvoltare o constituie coexistenta mai multor
tipuri de economie.
RASPUNS:T
37. Subdezvoltarea este o etapa necesara in calea spre progres economic si social al unei tari.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
39. Deoarece subdezvoltarea este un fenomen specific tarilor ramase in urma, el nu poate fi evidentiat
prin comparatie cu tarile dezvoltate.
RASPUNS:F
40. Subdezvoltarea nu este determinata exclusiv de absenta resurselor de crestere economica.
RASPUNS:T
41. In ceea ce priveste auzele externe ale subdezvoltarii, acestea se refera la o multitudine de conditii,
factori, mecanisme economice care au obstructionat dezvoltarea tarilor respective.
RASPUNS:T
42. Pentru calculul Indicatorului Dezvoltarii Umane se utilizeaza urmatoarele componente: durata
medie a vietii; gradul de alfabetizare si numarul mediu de ani de scolarizare; Pib/locuitor exprimat la
paritatea puterii de cumparare.
RASPUNS:T
43. Pregatirea strategiile de eliminare a subdezvoltarii se face mai ales de tarile dezvoltate si de
organismele internationale.
RASPUNS:F
RASPUNS:T
45. Strategia de „dezvoltare spre interior” pune în centrul procesului dezvoltării accelerarea cresterii
economice, sporirea venitului national, pe care le identifică cu progresul economic si social general.
RASPUNS:T
46. Strategia “dezvoltare spre exterior” pune in centrul procesului dezvoltarii accelerarea cresterii
economice, sporirea venitului national, pe care le identifica cu progresul economic si social general.
RASPUNS:F
47. In procesul repartitiei primare se formeaza veniturile fundamentale :salariul, profitul si renta.
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:F
55. Modificarea investitiilor este singurul factor ce determina marimea multiplicatorului investitiilor.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:T
58. Acceleratorul demonstreaza ca partea din venit destinata consumului are un rol in cresterea
economica.
RASPUNS:T
59. Fluctuatiile sezoniere ale activitatii economice nu sunt determinate de factori sau evenimente
neprevazute.
RASPUNS:T
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:T
RASPUNS:T
67. Abaterea de trend a ciclului economic exprima diferenta, masurata la nivelul PIB, dintre doua
puncte succesive de contractie sau de relansare.
RASPUNS:T
68. Amplitudinea ciclului economic se calculeazã astfel:

RASPUNS:T
69. Se poate masura perioada ciclului economic fie intre doua puncte de contractie, fie intre doua
puncte de relansare.
RASPUNS:T
RASPUNS:T
71. Nu este necesara deloc interventia statului in economie deoarece economia de piata regleaza
singura ciclurile economice.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:T
77. Politicile active se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari un
anumit venit.
RASPUNS:F
78. Politicile pasive de diminuare a somajului constau in măsuri care sa contribuie la (re)integrarea
somerilor in diferite activitati si prevenirea somajului in randul celor ocupati.
RASPUNS:F
RASPUNS:T
80. Starea de dezechilibru determinata doar de masa monetara existenta se numeste inflatie.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
83. Intotdeauna Indicele Preturilor de Consum (IPC) are aceeasi valoare cu Indicele General al
Preturilor (IGP).
RASPUNS:F
84. Inflatia este generata in exclusivitate de dinamismul intotdeauna mai mare al ofertei decat al
cererii de bunuri.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
86. Scopul indexarii pensiilor si salariilor este sa acopere, total sau partial, efectele inflatiei, prin
compensarea cresterii preturilor si a scaderii puterii de cumparare a banilor.
RASPUNS:T
87. Printre rolurile statului in economie se numara si acela de a elabora programe macroeconomice
sau planuri de dezvoltare.
RASPUNS:T
RASPUNS:T
RASPUNS:T
RASPUNS:T
91. Potrivit economistilor scolii clasice, politica financiara a unui guvern trebuie judecata dupa
rezultatele obtinute si nu dupa echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
93. Serviciul datoriei nu inseamna rambursarea imprumuturilor si achitarea dobanzilor aferente.
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:F
96. Economia de piata genereaza somaj si saracie dar nu creaza bunastare, aceasta fiind realizata prin
interventia statului.
RASPUNS:F
97. Eficienta economiei de piata este asigurata decisiv de protectia sociala realizata de catre stat.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:T
RASPUNS:T
RASPUNS:F
102. Politica fiscala scade inclinatia spre consum cand ea are drept efect o repartitie mai echitabila a
veniturilor tarii intre familii, prin impozitarea progresiva a veniturilor mari si redistribuirea unor sume
de bani in favoarea familiilor cu venituri reduse.
RASPUNS:F
103. In faza de boom economic se recomanda ca politica bugetara anticiclica, majorarea ratei dobanzii
pe piata monetara.
RASPUNS:F

RASPUNS:T
105. Datoria publica rezulta din imprumuturile interne contractate si se masoara ca raport intre
imprumuturile interne si volumul impozitelor si taxelor platite de populatie.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
108. Politica fiscala este eficienta daca sistemul fiscal asigura veniturile si capacitatea statului de a
finanta cheltuielile de intretinere a celor slabi.
RASPUNS:F
indirecte.
RASPUNS:T
110. Este exclusa planificarea macroeconomica este exclusa daca se doreste functionarea mai eficienta
a economiei de piata.
RASPUNS:F
111. Nivelul de trai este un indicator economic reprezentand aspectul cantitativ al satisfacerii nevoilor
economice ale unui individ sau ale unei colectivitati.
RASPUNS:T
RASPUNS:F
RASPUNS:T
114. Cu cat venitul minim garantat este mai ridicat cu atat se stimuleaza mai puternic performantele
economice ale firmelor.
RASPUNS:F
RASPUNS:F
RASPUNS:F
117. Puterea de cumparare a monedei este cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu o
unitate monetara.
RASPUNS:T
118. Stabilitatea macroeconomica asigura, impreuna cu un cadru legislativ adecvat, credibilitatea

climatului de afaceri.
RASPUNS:T
119. Diminuarea somajului si inflatiei constituie unul dintre obiectivele interventiei statului in
economie.
RASPUNS:T
120. Posibilitatea comparatiilor internationale este un avantaj al utilizarii exprimarii PIB la Paritatea
Puterii de Cumparare (PPC).
RASPUNS:T
RASPUNS:F
122. Tarile cu un nivel ridicat al dezvoltarii umane au valori ale Indicatorului Dezvoltarii Umane
cuprinse in intervalul ( 0,5 - 0,8 ).
RASPUNS:F
123. O firma in care investitorul rezident in alta tara detine cel putin 51% din actiuni, ceea ce ii permite
sa controleze managementul sau organele de supervizare a societatii reprezinta o filiala straina.
RASPUNS:F
COMPLETARI
1. In situatia in care PGB este 400000, consumul intermediar reprezinta 25% din PGB, iar amortizarea
este cu 50% mai mare decat consumul intermediar, sa se determine PIN. (Nu folositi semne de
punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura
sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )
RASPUNS:150000
2. Ce valoare are PIB real, stiind ca PIB nominal este 500000 u.m. si deflatorul acestuia este egal cu
10. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de
numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo
unde este cazul. )
RASPUNS:50000
3. Stiind ca exportul este de 4000 miliarde u.m., PIB = 10.000 miliarde u.m. si importul este 1000
miliarde u.m., cate procente este ponderea exportului net in PIB? (Nu folositi semne de punctuatie sau
diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente,
RASPUNS:30
4. Indicele de crestere a PIB nominal pe locuitor este de 150%, iar deflatorul PIB este 120%. Sa se
calculeze rata reală de crestere economica. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va
completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator
RASPUNS:25
5. Daca inclinatia marginala spre consum este 0,8 sa se determin multiplicatorul investitiilor. (Nu
folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara
unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este
cazul. )
RASPUNS:5
6. Daca economiile cresc de la 310 la 350 u.m., iar venitul creste de la 800 la 900 u.m., determinati
inclinatia marginala spre consum. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa
raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru
unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )
RASPUNS:0,6
determinati sporul economiilor. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa
RASPUNS: 500
8. Stiind ca multiplicatorul investitiilor este 5, determinati inclinatia marginala spre economii. (Nu
cazul. )
RASPUNS:0,2
9. Stiind ca multiplicatorul investitiilor este 5, determinati inclinatia marginala spre consum. (Nu
cazul. )
RASPUNS:0,8
10. Diferenta dintre un venit in T1 si un venit in T0 este 200 u.m., iar suma acestor venituri este 800
u.m. Daca in T0, consumul reprezinta 60% din venit, cate u.m. sunt economiile in T0? (Nu folositi
semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de
masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )
RASPUNS:120
11. Populatia activa este de 8 milioane persoane iar rata somajului este 10%. Calculati numarul
somerilor (in milioane persoane). (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa
RASPUNS:
0,8
800000
12. In 2008 rata somajului a fost 10%, iar in 2009 a crescut cu 20%. Cate procente reprezinta rata
somajului in 2009. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub
forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se
RASPUNS:12
13. Populatia totala a unei tari este de 15 milioane persoane din care 9 milioane reprezinta populatie
ocupata iar 1 milion sunt someri. Cate procente reprezinta rata somajului? (Nu folositi semne de
RASPUNS:10
14. Populatia ocupata a unei tari este de 1800000 persoane iar rata somajului in aceasta tara este de
10%. Sa se calculeze populatia activa a acestei tari. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se
va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator
RASPUNS:2000000
15. Stiind ca rata dobanzii nominale este 13%, iar rata inflatiei este 8%, calculati rata dobanzii reale(in
procente). (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de
numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo
unde este cazul. )
RASPUNS:5
16. Statul efectueaza cheltuieli publice, sub forma de investitii, in valoare de 20 miliarde unitati
monetare. Sa se calculeze sporul de venituri ce se va obtine, stiind ca multiplicatorul cheltuielilor
bugetare este 3. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub
forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se
RASPUNS:60
17. In conditiile in care veniturile nominale cresc cu 40% iar preturile scad cu 30% sa se calculeze cu
cate procente cresc veniturile reale. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa
RASPUNS:100
18. Stiind ca in t1, totalul impozitelor a crescut cu 30%, fata de t0, cand erau de 100 de miliarde u.m.,
iar veniturile totale erau, in t1, de 600 miliarde u.m., adica de 1,2 ori mai mari fata de perioada
anterioara, sa se calculeze cate procente este rata marginala de impunere fiscala. (Nu folositi semne de
RASPUNS:30
19. Datoria publica a unei tari este, in t1, de 25 mld. u.m., jumatate din cat reprezenta in t0. Stiind ca in
t1 PIB-ul este de 600 mld. unitati monetare, cu 20% mai mult decat in t0, sa se calculeze cate procente
era gradul de indatorare a tarii respective in t0. (Nu folositi semne de punctuatie sau diacritice. Se va
completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de masura sau procente, fara separator
RASPUNS:10
20. Pentru un export de marfa, o firma romaneasca a achitat 1160 RON, pretul marfii la producator,
plus 40 RON costul transportului pana la bordul vasului de transport in portul Constanta, incasand
pentru exportul respectiv 300 euro. Cat este cursul de revenire la export? (Nu folositi semne de
RASPUNS:4
21. O firma efectueaza un import de marfa in valoare de 200 euro. Taxele vamale sunt de 100 RON iar
marfa se vinde pe piata romaneasca cu 900 RON. Care este cursul de revenire la import? (Nu folositi
semne de punctuatie sau diacritice. Se va completa raspunsul doar sub forma de numar, fara unitati de
masura sau procente, fara separator pentru unitati, utilizandu-se virgula acolo unde este cazul. )
RASPUNS:4
COMPLETARI
1. Produsul Intern Brut exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ________ produse
in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita perioada de timp,
de regula 1 an.
RASPUNS:finale
2. Produsul National Net exprima valoarea productiei finale nete de bunuri si servicii obtinute de catre
agentii economici _________, evaluata in preturile pietei, atat in interiorul tarii respective, cat si din
activitatea desfasurata in alte tari.
RASPUNS:
nationali
autohtoni
3. Produsul Intern Brut real reflecta modificarea productiei in economie, prin exprimarea tuturor
bunurilor si serviciilor finale produse in diferite perioade de timp in preturile unui an de referinta,
numite preturi ________ sau preturi constante.
RASPUNS:comparabile
RASPUNS:mic
5. Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa dintre _______ si oferta

agregate in cadrul pietei bunurilor si serviciilor, muncii, monetare, a capitalului, care are la baza o
alocare si folosire rationala a resurselor, o functionare normala a structurilor in interdependenta lor.
RASPUNS:cererea
6. Excesul de cerere pe piata bunurilor si excesul de oferta pe piata muncii reprezinta o forma a
dezechilibrului economic, numita _________.
RASPUNS:absorbtie
RASPUNS:net
8. Dezvoltarea durabila reprezinta acea forma de dezvoltare economica in cadrul careia se urmareste
ca satisfacerea cerintelor prezente de consum sa nu prejudicieze pe cele ale generatiilor ________.
RASPUNS:
viitoare
urmatoare
9. ____________ reprezinta cresterea economica in stransa corelatie cu respectarea legilor mediului

inconjurator.
10. Distrugerea __________ inseamna eliminarea unui produs de catre un produs superior, a unor
echipamente de productie de catre altele, superioare, a unor procese de productie depasite tehnologic
de catre altele, cu randamente mai mari etc.
RASPUNS:creativa
11. Diferentele cantitative in dezvoltarea economica intre tarile in curs de dezvoltare si cele mai slab
dezvoltate, pe de-o parte, si tarile dezvoltate, pe de alta parte, se numesc _________ economice.
RASPUNS:decalaje
12. Decalajele economice _________ exprima diferenta, masurata sub forma de raport sau de
procente, intre partea detinuta de tarile dezvoltate si partea detinuta de tarile in curs de dezvoltare in
diferiti indicatori sintetici mondiali.
RASPUNS:relative
13. Clasificarea tarilor in functie de nivelul de dezvoltare se poate face pe baza criteriilor demografic,
__________ si sociologic.
RASPUNS:economic

_________.
RASPUNS:transfer
RASPUNS:inlocuire
16. Acceleratorul investitiilor arata cu cat cresc ___________ in urma unei cresteri anumite a
consumului.
RASPUNS:
investitiile
investitii
RASPUNS:exogene
18. Fluctuatiile __________ sunt determinate de factori naturali si sociali si au loc cu o anumita
RASPUNS:sezoniere
19. Printre factorii cauzali ai ciclicitatii economice se numara si factorii de _________, aici intrand
interventiile statului in economie, prin parghii si mecanisme economice.
20. Faza de ____________ a ciclului economic este faza de scadere a variabilelor economice care
cuantifica procesul economic. Ea este un rezultat imediat al scaderii cererii agregate, si se propaga
întotdeauna de la nivelul macroeconomic spre cel microeconomic.
RASPUNS:recesiune
21. Perioada inchisa a ciclului economic reprezinta intervalul de timp masurat intre doua puncte de
___________.
RASPUNS:contractie
22. ____________ constituie o forma speciala de evolutie a activitatii economice, in cadrul careia
alterneaza perioade de crestere sustinuta cu perioade de incetinire a cresterii, de stagnare sau chiar
declin economic.
RASPUNS:
ciclicitatea
ciclicitate
23. Politica _____________ reprezinta ansamblul masurilor intreprinse de catre stat, prin care se
urmareste corectarea evolutiilor ciclice excesive ale activitatii economice si atenuarea efectelor
nefavorabile care decurg din acestea.
RASPUNS:
anticriza
anticiclica
24. Politica de ______________ reprezinta ansamblul masurilor ce se aplica in fazele de incetinire

sau recesiune economica si are drept scop sustinerea activitatii economice, stimuland investitiile,
consumul, creditul etc.
RASPUNS:relansare
RASPUNS:
cresterea
marirea
26. Somajul este o stare de dezechilibru pe piata muncii , in cadrul careia exista un __________ de
oferta de munca fata de cererea de munca.
RASPUNS:
excedent
exces
plus
27. Conform teoriei lui Keynes cauza somajului involuntar o constituie_____________ salariului.
RASPUNS:
rigiditatea
inflexibilitatea
RASPUNS:
ciclului
ciclu
sectoare, sub efectul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni si internationali.
30. Somajul ____________ deriva din reconversiunea unor activitati economice, din restructurarile
de ramura si subramura impuse de progresul tehnic.
RASPUNS:structural
31. Somajul ________ cuprinde persoanele care refuza locurile de munca oferite, care se transfera de
la un loc de munca la altul din diferite motive personale.
RASPUNS:voluntar
32. Somajul _________ este legat de restrangerea activitatii economice in anumite anotimpuri ale
anului.
RASPUNS:sezonier
33. Somajul ___________ este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod de
organizare a productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca.
RASPUNS:tehnologic
35. Atenuarea presiunii somajului si cresterea gradului de ocupare se pot realiza numai prin sporirea
volumului si eficientei ___________.
36. _______ este opusul inflatiei, reflectand situatia, existenta in economie, in care, pe termen lung,
oferta de bunuri si servicii este mai mare decat cererea, avand loc scaderea preturilor.
RASPUNS:
deflatia
deflatie
37. ___________ reprezinta situatia in care, pe fondul unei stari de declin economic, productia
RASPUNS:slumpflatia
38. _________ caracterizeaza situatia in care productia stagneaza, fara ca masa monetara sa se
RASPUNS:
stagflatia
stagflatie
39. Inflatia _______ apare ca urmare a sporirii preturilor marfurilor provenite din exterior care duce
la cresterea costurilor si a preturilor bunurilor economice produse in interior.
RASPUNS:
importata
importate
40. Consecintele inflatiei asupra populatiei si asupra economiei sunt cunoscute si sub denumirea de
_____ al inflatiei.
RASPUNS:
cost
costul
41. Analiza eficientei implicarii statului prin masuri de reglementare necesita cunoasterea nu numai a
rezultatelor obtinute, ci si a __________ interventiei guvernamentale.
RASPUNS:
costurilor
costului
42. Politica bugetara exprima conceptia si actiunile statului privind _________ bugetare, caile si
mijloacele de mobilizare a acestora.
RASPUNS:veniturile
43. ___________ de ______ se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt prevazute
si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului.
RASPUNS:
Bugetul stat
Bugetul de stat
Buget stat
Buget de stat
RASPUNS:relansare
46. Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un ansamblu de
masuri si actiuni privind rolul __________ si taxelor in sistemul veniturilor bugetare.
RASPUNS:impozitelor
47. Rata marginala de impozitare reprezinta raportul dintre cresterea __________ si cresterea
veniturilor.
RASPUNS:impozitelor
RASPUNS:directe
RASPUNS:Laffer
50. Rata optima de presiune fiscala constituie acel prag de impunere pana la care si dincolo de care
incasarile fiscale sunt mai ________.
RASPUNS:
slabe
reduse
mici
RASPUNS:pietei
52. Curba _______ reprezinta instrumentul economic prin care se masoara inegalitatea veniturilor in
societate.
RASPUNS:Lorenz
53. Un concept mai larg decat ______ de trai, cuprinzand pe langa aspectele cantitative si dimensiuni
calitative, este calitatea vietii.
RASPUNS:
nivelul
nivel
54. Modul de viata reprezinta forma colectiva in care sunt valorificate conditiile privind calitatea vietii
si poate fi __________, echilibrat si ascetic.
RASPUNS:consumerist
preturilor.
RASPUNS:nominal
56. ___________ economica presupune desfiintarea controlului autoritatilor asupra productiei si

preturilor si asigurarea rolului predominant al pietei in functionarea economiei.
RASPUNS:
Liberalizarea
liberalizarea
57. _____________ la economia de piata presupune elaborarea unui model propriu intemeiat pe
cunoasterea aprofundata a realitatilor din tara noastra, a experientei si modelelor de economie de
piata existente in tarile dezvoltate, preluandu-se de la acestea numai acele elemente care se pot aplica
cu succes.
RASPUNS:Tranzitia
RASPUNS:utilitate
59. Diviziunea mondiala a muncii exprima procesul obiectiv de ______________ a economiilor

60. Dezvoltarea __________ a economiei mondiale inseamna modelarea procesului dezvoltarii, a

ordinii economice mondiale de catre o superputere economica, potrivit propriilor interese.
RASPUNS:unipolara
61. Din punct de vedere al capacitatii (fortei) economice, Statele Unite ale Americii reprezinta o
___________ mondiala.
RASPUNS:superputere
62. Compania ____________ este o organizatie economica care isi desfasoara activitatea intr-un
numar mai mare de tari si detine cel putin 25% din activele sale in strainatate.
63. Investitiile in active financiare ce nu dau posesorului drept de control legal sunt numite investitii
de __________.
RASPUNS:portofoliu
RASPUNS:
directe
directa
65. Mondializarea (globalizarea) activitatilor economice ar putea fi definita ca un proces care, ajuns in
faza sa finala, ar insemna adminstrarea lumii de catre forte transnationale, ca pe o unitate economica
__________.
RASPUNS:integrata
66. Economia mondiala reprezinta un _____________ de agenti ai vietii economice - economii

nationale, uniuni economice zonale, regionale si trans nationale, companii publice si private, persoane
fizice rezidente in diferite tari ale lumii intre care se dezvolta ample relatii economice, tehnologice,
comerciale, financiare, monetare etc. - institutiile care reglementeaza si monitorizeaza functionarea
structurilor componente si a sistemului economic mondial in ansamblul lui.
RASPUNS:
sistem
agregat
ansamblu
RASPUNS MULTIPLU

a. productia sau venitul creat si consumat de catre agentii economici care isi desfasoara activitatea in
interiorul tarii respective
b. apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca ei isi desfasoara activitatea in propria tara
sau in alte tari
RASPUNS:B

b. amortizarea
c. investitia bruta
d. investitia neta
RASPUNS:D
3. Daca soldul obtinut in urma compararii valorii productiei finale brute a agentilor nationali, care isi
desfasoara activitatea in strainatate, cu valoarea productiei finale brute a agentilor straini, care isi
desfasoara activitatea in tara, este negativ, atunci inseamna ca:
RASPUNS:C

c. inflatiei;
d. somajului.
RASPUNS:C

a. rata inflatiei
b. PIB nominal
RASPUNS:B

RASPUNS:B
RASPUNS:B
8. Se presupun urmatoarele: PNB = 3000 . Consumul personal = 2400. Consumul public = 100.
Consumul de capital fix = 150. Marimea PNN este:
a. 2900
b. 2850
c. 600
d. 350
RASPUNS:B
9. Daca PGB = 1,25 x PIB = 10.000, IN = investitiile nete, iar investitiile brute (IB) reprezinta 30% din
PIB, atunci:
a. PIB = 9000
b. CI = 2000
c. IN = 2000
d. IB = 3000
RASPUNS:B
10. Pentru economia unei tari, formarea bruta a capitalului fix, cheltuielile pentru consum, exportul
net si modificarea stocurilor formeaza:
a. cererea globala
c. Venitul National
RASPUNS:A
11. Intr-o economie PIB este de 100.000 mld. u.m. Daca ponderea consumului final privat in PIB este
de 65%, a investitiilor brute de 15%, iar a consumului final public de 10%, atunci exporturile nete vor
avea o pondere in PIB de:
a. 35%
b. 15%
c. 10%
d. 5%
RASPUNS:C

a. PGB = PNB + CI
b. CI = PIB - PNB
c. PIB = PGB - CI
d. PNN = PIB - A
RASPUNS:C
RASPUNS:C
b. mediu dezvoltata
c. slab dezvoltata
RASPUNS:B

RASPUNS:C
16. In cazul in care inclinatia marginala spre consum este 80%, inclinatia marginala spre economii
este:
a. 100%
b. 20%
c. 80%
d. 0
RASPUNS:B
17. In cazul in care inclinatia marginala spre economii este 0,2, multiplicatorul investitiilor este:
a. 5
b. 2
c. 10
d. 20
RASPUNS:A

a. venitul creste
b. venitul scade
RASPUNS:A
19. La o inclinatie marginala spre consum egala cu 0,8, cresterea investitiilor pentru a asigura o sporire
a veniturilor cu 500 u.m va fi:
a. 200
b. 150
c. 1000
d. 100
RASPUNS:D
20. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui J. M. Keynes, atunci cand venitul disponibil creste,
consumul, de regula:
a. scade
d. ramane constant
RASPUNS:C

a. investitii brute
b. investitii nete
RASPUNS:C

b. factorii ce concura la incurajarea cresterii economice preiau dominatia asupra factorilor ce franeaza
cresterea economica
c. factorii ce concura la franarea variabilelor economice preiau dominatia asupra factorilor ce
incurajeaza cresterea economica
RASPUNS:B

RASPUNS:C

RASPUNS:B
RASPUNS:D

RASPUNS:C

RASPUNS:C
28. Somajul este un dezechilibru macroeconomic care apare atunci cand cererea de munca (Cl) si
oferta de munca (Ol) se afla în relatia:
a. Ol = Cl
b. Ol > Cl
c. Ol < Cl
d. Ol - Cl = 0
RASPUNS:B

d. criza economica
RASPUNS:B
30. Printre conditiile stabilite Biroul International al Muncii pentru definirea somerului nu se numara:
RASPUNS:A

RASPUNS:B

b. medierea muncii
RASPUNS:D
33. Cresterea cheltuielilor de productie independent de cererea agregata constituie o cauza a:

RASPUNS:C

RASPUNS:A

RASPUNS:A
36.
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Rata inflatiei 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 8,6 4,9 6,6 6,3
Sursa: BNR
d. hiperinflatie
RASPUNS:C

RASPUNS:B

RASPUNS:A
39. In 2008 in Romania Indicele Preturilor de Consum (IPC) a fost de 106,3%. Aceasta semnifica
faptul ca:
RASPUNS:B

a. Ip = 1200%
c. Ri = 1100%
d. Ri = 1300%
RASPUNS:B

a. se dubleaza
b. scade cu 50%
c. creste de 2 ori
d. creste cu 100%
RASPUNS:B
RASPUNS:D

a. impozitele
b. cererea
c. rata dobanzii
RASPUNS:C
RASPUNS:D
45. Guvernul poate sa contracareze recesiunea economica prin politica bugetara, recurgand la:
RASPUNS:A

RASPUNS:D

RASPUNS:A
RASPUNS:C

RASPUNS:A
RASPUNS:B

a. indicativa
b. informala
c. imperativa
d. incitativa
RASPUNS:C

RASPUNS:D

b. averea mostenita
c. varsta
d. norocul
RASPUNS:C

RASPUNS:C

a. salariului mediu
b. ratei inflatiei
RASPUNS:D

a. dezvoltata
b. mediu dezvoltata
RASPUNS:C

RASPUNS:B
RASPUNS:C

RASPUNS:D

c. capitaluri speculative (“fierbinti”) afllate in cautare de plasamente avantajoase pe perioade scurte de
timp
RASPUNS:C

a. aparitia unor mari superputeri economice capabile sa unifice economiiile statelor nationale
b. marile descoperiri geografice, formarea pietelor nationale, desavarsirea constituirii diviziunii
mondiale a muncii, revolutia masinista, sistemul modern de transporturi
c. aparitia unei puternice nazuinte de colaborare internationala intre statele lumii, promovate de
conducatorii lor luminati
d. interesul tarilor mici de a fi protejate de cele puternice si interesul puterilor economice de a-si
subordona tarile mai slabe economic
RASPUNS:B

c. economiile nationale, diviziunea mondiala a muncii si relatiile economice internationale, dreptul
international si institutiile economice mondiale
d. stiinta si tehnologia avansate, relatiile interumane, dezvoltarea informaticii si aparitia Internetului
RASPUNS:C

a. circa 100
b. circa 400
c. circa 175
d. circa 200
RASPUNS:D

d. nivelul dezvoltarii economice, structurile de ramura ale economiilor nationale, potentialul
economic, gradul de participare la relatiile economice internationale
RASPUNS:D

a. castigul realizat de un agent economic care detine ponderea cea mai mare in totalul productiei si
desfacerii pe piata unui produs
b. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunuri de calitate superioara
c. castigul realizat de agentul economic care produce si desface bunurile cu costurile cele mai scazute
fata de cele ale altor producatori
RASPUNS:C

c. castigul realizat de un producator care are costurile de productie mai mici decat cele ale
concurentilor
d. surplusul de profit incasat de un producator sau comerciant care are costuri de oportunitate mai
reduse decat cele ale concurentilor
RASPUNS:D

a. specializarea economiilor nationale in productia si comercializarea diferitelor bunuri si servicii
RASPUNS:A
c. nivelul dezvoltarii economice, potentialul economic, structurile sectoriale ale economiilor nationale,
participarea la relatiile economice internationale
d. nivelul inzestrarii tehnologice, gradul de cultura al populatiei, locul si rolul in relatiile economice
multilaterale
RASPUNS:C

c. diferenta cantitativa, masurata in cifre absolute intre nivelurile economice a diferitelor grupe de tari
ori tari ale lumii
d. diferentele absolute intre ritmurile dezvoltarii economice ale tarilor dezvoltate si al tarilor in curs de
dezvoltare
RASPUNS:C

a. diferenta cantitativa intre produsul total si pe locuitor al tarilor in curs de dezvoltare si cel al tarilor
dezvoltate
c. diferenta calitativa, masurata procentual intre ponderile detinute de diferite tari si grupe de tari in
indicatorii economici mondiali
d. diferentele calitative intre tari in ce priveste marimea populatiei, suprafata, gradul de participare la
RASPUNS:C

a. starea calitativa diferita a aparatului si metodelor de productie, a inzestrarii tehnologice a muncii in
diferite tari si grupe de tari
b. diferentele calitative intre produsul pe locuitor al tarilor in curs de dezvoltare si cel al tarilor
dezvoltate
c. diferentele dintre nivelurile de calificare profesionala a fortei de munca in tarile in curs de dezvoltare
si cele dezvoltate
RASPUNS:A
a. ritmul cresterii economice, nivelul de cultura al populatiei, rata de crestere demografica
b. durata medie de viata, PIB-ul pe locuitor calculat in functie de paritatea puterii de cumparare,
nivelul de instruire al populatiei
c. ponderea populatiei bogate in totalul populatiei, ponderea elevilor in totalul populatiei de varsta
scolara, dinamica raportului dintre indicele natalitatii si cel al mortalitatii
d. consumul alimentar pe locuitor, ponderea cheltuielilor pentru instructie si educatie in bugetul
familiei, numarul de elevi si studenti la 100000 de locuitori
RASPUNS:B

b. capacitatea de a genera progres tehnic in conditiile lipsei oricarei constrangeri asupra principiului
eficientei activitatii economice
RASPUNS:B

RASPUNS:C

a. normele juridice,legislative si institutiile care reglementeaza relatiile economice internationale
RASPUNS:A

c. un model explicativ-explorativ al evolutiei economiei mondiale sub impactul factorilor subiectivi, al
deciziei, asupra dinamicii vietii economice mondiale
RASPUNS:C

a. modelarea procesului dezvoltarii mondiale a ordinii economice mondiale de catre o superputere
potrivit propriilor ei interese
b. evolutia economiei mondiale spre atingerea obiectivului fundamental - ridicarea nivelului de viata a
tuturor cetatenilor lumii
d. formarea unei economiii mondiale omogene, nediferentiate si fara decalaje economice majore
RASPUNS:A

b. afirma probabilitatea existentei nu doar a unui singur centru mondial de putere, ci a doua sau mai
multor centre aflate in competitie pentru conducerea lumii
c. defineste evolutia economiei mondiale pentru a realiza concomitent obiective economice, sociale si
ecologice corespunzatoare
RASPUNS:B

RASPUNS:B
d. proces contemporan de creare, pe baza interdependentelor dintre economiile nationale a unor
entitati comune in care are loc miscarea libera a marfurilor, capitalurilor si persoanelor, unificarea
treptata a politicilor economice si de aparare
RASPUNS:D

b. renuntarea de catre state la suveranitatea nationala in schimbul participarii la relatiile economice
internationale
d. treapta superioara a interdependentelor economice internationale, crearea unor entitati economice
comune pentru tarile din diferite zone geografice, miscarea libera a marfurilor, capitalurilor si
persoanelor, un proces de unificare a politicilor economice
RASPUNS:D
RASPUNS:B
• Functionarea economiei depinde de:
A. Capacitatea guvernului de a modifica semnificativ cotele de impozitare si cheltuieli autorizate
B. Capacitatea statului de a interveni mai mult in economie
C. Capacitatea indivizilor de a asigura cooperarea
2.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si aurul ca mijloc
preferat de schimb .. ... ...
A. Mai putin atractive
B. Rare
C. Netransportabile
D. Indivizibile
• 3.
Printre cauzele care pot genera somajul se inscriu:
A. Diminuarea cantitatii de munca oferita la nivelul pietei muncii
B. Sporirea cantitatii de munca cerute pe piata muncii
C. Parasirea voluntara a locului de munca
4.
A. Rata dobanzii creste
B. Creste oferta de bani
C. Rata dobanzii scade
D. M1 creste
5.
Pe termen scurt, expansiunea monetara:
A. Inhiba creditarea
B. Il determina pe angajator sa recurga la concedieri
C. Conduce la "alungirea" proiectelor investitionale
D. Genereaza cresterea ratei dobanzii
• 6.
Detinatorul de actiune are dreptul:
• A. De a obtine o dobanda anuala
• B. De a obtine un venit sigur
• C. De a obtine dividend
• 7.
Marea Criza din 1929-1933 a fost determinata de:
• A. Scaderea gradului de ocupare

• B. Cresterea volumului de credite acordate
• C. Reducerea volumului de credite acordate
• D. Cresterea productiei
• 8.
• A. O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comerciale

• B. Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul castigat
• C. Emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
• D. Extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod simultan si venit
• 9.
Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada nedeterminata
este limatata de:
• A. Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a

garantiilor sale
• B. Numarul creditelor pe care le acorda
• C. Numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa depuna bani in conturi de economii
• D. Numarul filialelor pe care le opereaza intr-o anumita zona
• 10.
Inflatia:
• A. Distorsioneaza sistemul preturilor relative

• B. Dezavantajeaza, in general, sistemul bancar si guvernul
• C. Descurajeaza traiul pe datorie
• D. Descurajeaza consumul pe termen scurt
• 11.
Pe o piata financiara eficienta:
• A. Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu, astfel

incat orice noua informatie sa fie integrata in pretul titlului
• B. Nu este necesar ca preturile sa reflecte toate informatiile relevante
• C. Investitorii pot sa realizeze regulat venituri mai mari decat media pietei
• 12.
Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de probleme de coordonare
asociate:
• A. Deflatiei
• B. Inflatiei
• C. Dezinflatiei
• 13.
• A. Stimuleaza economia pe termen lung

• B. Genereaza un boom economic pe termen lung
• C. Stimuleaza economisirea
• D. Conduce la cresterea generalizata a preturilor
• 14.
Operatiunile cu prima simpla " a la hausse":
• A. Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea

• B. Obliga cumparatorul la executarea contractului la scadenta
• C. Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea
contractului, in functie de situatia existenta la termenul de scadenta
• 15.
• A. Creditele bancare sunt ramursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare de noi
credite
• B. Bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite
• C. Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a creditelor
existente
• D. Option4
• 16.
Politicile anti-inflationiste:
• A. Determina scaderea puterii de cumparare a monedei

• B. Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuieli
• C. Sunt imbinate cu politici bugetare expansioniste
• D. Sunt favorabile clasei politice, fiind un set de masuri foarte populare
• 17.
Caracterul preponderent negativ al inflatiei deriva din:
• A.Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei

• B. Scumpirea creditelor acordate de banci
• C.Austeritatea politicilor guvernamentale
• D. Distorsinarea preturilor relative
• 18.
Din ce sunt alcatuite, aproape exclusiv, mijloacele de schimb de astazi ?
• A. Aur
• B. Argint
• C. Cupru
• D. Promisiuni de plata
• 19.
Eficienta pietei de capital vizeaza:
• A. Doar eficienta operationala

• B. Atat eficienta operationala cat si eficienta alocarii
• C. Cele doua tipuri de eficienta nu sunt elocvente pentru piata financiara
• D. Doar eficienta alocarii
• 20.
In perioada electorala politicienii vor prefera acele politici care produc:
• A. Beneficii si costuri pe termen scurt

• B. Beneficii si costuri pe termen lung
• C. Beneficii pe termen lung
• D. Beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
• 21.
Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
• A. Cresterea cerintelor privind rezervele obligatorii

• B. Vanzarea de obligatiuni de la stat
• C. Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
• D. Diminuarea ratei rezervelor obligatorii
• 22.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un computer:
• A. Nici M1, nici 2 nu se modifica

• B. M1 creste dar M2 nu se schimba
• C. M1 si M2 cresc
• D. M1 creste si M2 ramane neschimbat
• 23.
Echilibrul monetar presupune:
• A. Egalitatea dintre banii din conturile curente si cei din conturile de economii
• B. Egalitatea dintre cererea si oferta de moneda
• C. Egalitatea dintre numerar si banii din conturile curente
• D. Egalitatea dintre masa monetara in sens restrans si masa monetara in sens larg
• 24.
Reducerea ratei dobanzii pe piata monetara determina:
• A. Scaderea cursului titlurilor de valoare

• B. Nu are nici o influenta asura cursului titlurilor de valoare
• C. Cresterea cursului titlurilor de valoare
• 25.
Tranzactiile derulate la nivelul pietei muncii:
• A. Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadrui cadru juridic si

• B. Se desfasoara intre guvern si angajatori
• C. Se desfasoara intre guvern si sindicate
• D. Au drept obiect serviciile de munca, insa nu sunt supuse reglementarii
• 26.
Piata muncii se diferentiaza de celelalte piete prin:
• A. Prin faptul ca este o piata perfect concurentiala

• B. Lipsa segmentarii, aceasta fiind unica pentru totalitatea sectoarelor din economie
• C. Prin subiectul si obiectul de activitate al acesteia, respectiv capitalul financiar
• D. Nivelul de reglementare caracteristic
• 27.
• A. Banca centrala
• B. Agentie guvernamentala
• C. Institutie financiara de incredere
• D. Guvern
• 28.
Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita un credit ?
• A. M2 scade dar M1 nu se modifica

• B. M1 si M2 scad
• C. M1 scade dar M2 nu se modifica
• D. M1 si M2 cresc
• 29.
• A. Populatia somera si populatia ocupata

• B. Populatia somera si intreaga populatie a tarii
• C. Populatia activa si populatia somera
• D. Populatia somera si populatia activa
• 30.
• A. Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a

• B.Ce nu cuprinde operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de credit
• C. Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care au scadente lungi
• 31.
Politica keynesiana
• A. A avut repercusiuni negative asupra economiei pe termen scurt

• B. Reducerea cheltuielilor publice
• C. A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre guvern
• D. Cresterea impozitelor pentru a spori veniturile fiscale pentru nivelul cheltuielilor
guvernamentale
• 32.
Daca toata productia ar fi compusa din produsele realizate la comanda:
• A. Recesiunile ar fi mult mai slabe ca intensitate

• B. Recesiunile ar fi mult mai puternice ca intensitate
• C. Ar exista in economie mai multa incertitudine
• D. Populatia ar fi mult mai bogata
• 33.
Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata problema somajului
• A. Interventia statului in economie, prin politici de reducere a exporturilor

• B. Interventia statului in economie, prin politici de descurajare a consumului
• C. Interventia statului in economie, orientata catre stimularea cererii agregate
• D. Interventia statului in economie prin politici de descurajare a investitiilor
• 34.
Oferta curenta de munca este reprezentata de:
• A. Populatia activa
• B. Rezervele de munca
• C. Populatia ocupata minus somerii
• D. Populatia ocupata
• 35.
La baza sirului de erori care au dus la criza din anii 10-30 au stat:
• A. Politicile monetare restrictive din anii 1920

• B. Politicile monetare expansioniste din anii 1920
• C. Restrangerile creditului
• 36.
Alternativa la politicile fiscale si monetare discretionare este data de:
• A. Politicile implementate in statele centralizate

• B. Absenta politicilor
• C. Politicile adoptate de conducatorul unui stat autocrat, ce are puteri absolute
• D. Politicile bazate pe angajamente ferme fata de normele legislative existente
• 37.
Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand:
• A. Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului

• B. Somajul voluntar este egal cu somajul involuntar
• C. Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta
• D. Rata curenta a somajului este zero
• 38.
In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes sustinea faptul ca:
• A. Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri;

• B. Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an fiscal;
• C.Deficitele nu sunt bune pentru economie
• D. Bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
• 39.
Uniunrea Europeana:
• A. Nu se protejeaza fata de terti in politica comerciala, deoarece si-a liberalizat pietele

bunurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de m unca;
• B. Nu aplica o politica comerciala comunca;
• C. Este in prezent atat o uniune vamala cat si o piata interna
• D. Desi are numeroase domenii in care decide prin institutiile proprii, supranationale, in
nici un domeniu nu are competente exclusive.
• 40.
• A. Generaza cresterea ratei dobanzii

• B. Inhiba creditarea;
• C. Conduce la “alungirea” proiectelor investitionale;
• D. Ii determina pe angajatori sa recurga la concedieri;
• 41.
Una dintre cauzele crizei economice o reprezinta:
• A. Lacomia investitorilor;
• B. Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei;
• C. Consumul exagerat din anii de boom economic, incurajat de ratele reduse ale
dobanzii.
• D.
Option 4
• 42.
In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes sustinea faptul ca:
• A. Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri;

• B. Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an fiscal;
• C. Deficitele nu sunt bune pentru economie
• D. Bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
• 43.
Bancile care vor sa-si maximizeze profiturile sunt nevoite sa:
• A. Respecte dorintele clientilor cu privire la procesul acordarii de credite ieftine;

• B. Accepte faptul ca rezervele obligatorii le aduc castiguri substantiale
• C. Sa aiba passive care sa depaseasca un multiplu al rezervelor legale;
• D. Pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la dobanzi
mari si nevoia de a pastra increderea populatiei in capacitatea de rambursare a
depozitelor
• 44.
Intr-o societate cu economie de piata productia pentru un produs se desfasoara:
• A. Concomitent cu manifestarea cererii
• B. Anticipat fata de cerere
• C. Dupa manifestarea cererii
• D. La comanda
• 45.
Protectionismul:
• A. Este o practica rar intalnita in politicile comerciale actuale ale tarilor dezvoltate;
• B. Modifica raportul de schimb si avantajele comparative;
• C. Determina cresterea castigurilor din comert si contribuie la utilizarea mai eficienta a
resurselor;
• D. Are un cost de oportunitate scazut;
• 46.
Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata dobanzii deoarece;
• A. Cresterea sa mareste cererea pentru titluri si determina cresterea cursului acestora pe

piata bursiera;
• B. Reducerea sa mareste cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului acestora pe
piata bursiera;
• C. Cresterea sa reduce cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului acestora
pe piata bursiera
• 47.
In functie de durata mobilitatii geografice a fortei de munca, acestea pot fi:
• A. Migratie lunara;
• B. Migratie definitiva;
• C. Migratie international;
• D. Migratie partiala;
• 48.
Purtatorii cererii de munca sunt:
• A.Persoana care se afla in cautarea unui loc de munca

• B. Lucratorii
• C. Angajatorii
• D. Liderii de sindicat
• 49.
Jobberul:
• A. Stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe

• B. Nu poate sa incheie si operatiuni pe cont propriu;
• C. Are posibilitatea sa cumpere efecte financiare la un curs usor superior celui la care
vinde, de aici rezultand profitul sau;
• D. Are posibilitatea sa vanda efectele financiare la un curs usor inferior celui la care
cumpara, de aici rezultand profitul sau;
• 50.
O politica anti-inflationista adecvata presupune:
• A.Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce practica preturi ridicate;

• B. Practicarea unor marje de profit minime
• C. "blocarea” cresterii preturilor prin masuri guvernamentale
• D. Reducerea ritmului expansiunii monetare;
• 51.
Prin programul sau Keynes propunea:
• A. O politica fiscala care sa duca la bugete echilibrate in fiecare an;

• B. Ca guvernul sa reduca investitiile in economie;
• C. O politica fiscal pentru a corecta recesiunile;
• D. Ca guvernul sa reduca imprumuturile;
• 52.
O politica fiscal contraciclica presupune:
• A. O politica de tipul “ pornire-oprire-pornire “;

• B. O reducere a incasarilor fiscal atunci cand creste PIB-ul;
• C. O crestere a incasarilor fiscal in perioadele de recesiune
• D. O reducere a incasarilor fiscal cand scade Pib-ul;
• 53.
Dupa conceptia lui Marx si Engels capitalismul esueaza datorita:
• A. Epidemiei subporductiei;
• B. Productiei mai mici fata de nevoile societatii;
• C. Contradictiilor sale interne;
• 54.
Prin politicile expansionist se obtin:
• A. Aspect positive pe termen scurt

• B. Aspect positive pe termen lung;
• C. Aspect negative pe termen scurt;
• 55.
Balanta comerciala:
• A. Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale;

• B. Are ponderea cea mai redusa in balanta de plati;
• C. Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii;
• D. Include balanta miscarilor de capital
• 56.
Politicile monetare si fiscale expansioniste:
• A. Nu sunt atragatoare pentru alegatori;

• B. Nu au effect asupra cererii agregate;
• C. Sunt atragatoare pt alegatori;
• 57.
Cursul de schimb real:
• A. Nu mai este utilizat dupa renuntarea la convertibilitatea monedei in metal pretios;

• B. Nu tine cont de evolutia posibila a preturilor produselor interne fata de a celor din
strainatate;
• C. Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de schimb asupra
competitivitatii unei economii;
• 58.
• A. Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului;

• B. Rata curenta a somajului este zero;
• C. Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta;
• D. Somajul voluntar este egal cu somajul involuntary
• 59.
In perioadele de recesiune oamenii prefera:
• A. Sa cumpere actiuni;
• B. Sa-si protejeze banii prin realizarea de depozite bancare;
• C. Sa faca investitii pe termen lung;
• D. Sa detina mai multi bani in numerar;
• 60.
• A. Sa economiseasca in vederea unui consum viitor;

• B. Sa consume mai mult decat au economisit;
• C. Sa isi procure bunurile dorite la preturi scazute
• D. Contribuie la acumulare de capital
• 61.
Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specific de moneda se numea:
• A. Nota de hartie;
• B. Card de credit;
• C. Nota de metal;
• D. Bilet de banca.
• 62.
O politica fiscal contraciclica va produce:
• A. Extinderea expansiunilor si recesiunilor

• B. Deficite atunci cand scade PIB
• C. Deficite atunci cand creste PIB
• 63.
Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de catre:
• A. Comercianti
• B. Banci
• C. Burse de valori
• D. Agentii guvernamentale
• 64.
Expansiunea creditelor determinate de Banca Centrala;
• A. Nu genereaza un boom artificial

• B. Are la baza cresterea economiilor reale
• C. Creste rata dobanzii de pe piata monetara
• D. Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
• 65.
Capitalul real:
• A. )este acelasi lucru cu capitalul fictive

• B. Isi modifica valoarea in procesul operatiunilor de burs
• C. Este format din bunuri material, mijloace banesti si efecte financiare
• D. Se valorifica in procesul de productie
• 66.
• A. O consecinta a cresterii generalizate a preturilor

• B. Un stimulant pe termen lung al activitatii economice
• C. O politica deliberata a autoritatilor monetare
• D. Un effect al functionarii defectuoase a pietei libere
• 67.
Operatiunile cu prima compusa “ a la baisse”:
• A.Obliga vanzatorul la executarea contractului la scadenta

• B. Nu ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea
contractului
• C. Ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea
contractului
• D. Option 4
• 68.
Legea lui Okun spune ca
• AA. Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri

• B. B. Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
• C. C. Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
• D. D. Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
• 69.
Recesiunile se produc atunci cand
• A. Toata productia este compusa din bunuri omogene

• B. Sunt interpretate corect semnalele pieteidar producatorii sunt nemultumiti
• C. Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
• D. Sunt interpretate corect semnalele pieteidar producatorii sunt nemultumiti
• 70.
Care este caracteristica esentiala a unui bun utilizat ca bani ?
• A. Usurinta de a fi transportat
• B. Acceptabilitatea
• C. Perisabilitatea
• D. Abundenta
• Marirea taxelor
• Micsorarea impozitelor
• Inflatia
• Scaderea preturilor
O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in conditiile in

care alte variabile raman constante, determina o crestere:
I. Exemple de aplicatii:
1. Conturile nationale ofera pentru o tara, la nivelul anului 1995, urmatoarele informatii, exprimate in
preturi curente (daca nu se face alta precizare), in miliarde unitati monetare:
NR. DENUMIRE INDICATOR VALOARE

CRT.
1. Produsul global brut exprimat in preturi ale factorilor (PGBpf) 80.000
2. Produsul intern brut exprimat in preturi ale factorilor (PIBpf) 50.000
3. Subventii (S) 1.500
4. Produsul national brut exprimat in preturi ale pietei (PNBpp) 55.600
5. Produsul national brut avaluat in preturi ale pietei din anul 1990 43.000
6. Venituri obtinute de agentii economici straini in interiorul economiei 12.500
nationale si repatriate in tarile lor de origine (Vs)
7. venituri obtinute de agenti economici nationali in afara granitelor 13.000
nationale si repatriate in tara (Vn)
8. Exporturi totale de bunuri si servicii (Et) 23.000
9. Importuri totale de bunuri si servicii (It) 20.000
10. Amortismente (echivalentul valoric al consumului de capital fix – CCF) 5.300
11. Consumul privat de bunuri si servicii finale (C.privat) 34.000
12. Consumul public sau guvernamental de bunuri si servicii finale 8.300
Pe baza datelor de mai sus, sa se determine:

a) consumul intermediar (C.I)
b) produsul national net (sau venitul national) exprimat in preturi ale factorilor (PNNpf)
c) produsul national net exprimat in preturi ale pietei (PNNpp)
d) investitia neta din economie (I.N)
e) impozitele indirecte (I.I.)
f) deflatorul produsului national brut pe perioada 1990 – 1995
Rezolvare:
a) C.I. = PGB – PIB = 80 000 – 50 000 = 30 000
b) PNNpf = PNBpf – CCF;

dar PNBpf = PIBpf + Vn – Vs = 50 000 + 13 000 – 12 500 = 50 500
PNNpf = 50 500 – 5 300 = 45 200
c) PNNpp = PNBpp – CCF = 55 600 – 5 300 = 50 300
d) IN = IB – CCF, unde IB este investitia bruta; de unde aflam IB ?

PIBpp = Cprivat + Cpublic + FBC + Export net, unde:
FBC este formarea bruta a capitalului sau investitia bruta
Export net = Et – It = 23 000 – 20 000 = 3 000
Daca PNBpp = PIBpp + Vn – Vs, atunci: PIBpp = PNBpp –Vn + Vs
PIBpp = 55 600 – 13 000 + 12 500 = 55 100
IB = FBC = PIBpp – Cprivat – Cpublic – Export net
IB = 55 100 – 34 000 – 8 300 – 3 000 = 9 800
IN = 9 800 – 5 300 = 4 500
e) Impozitele indirecte nete (I.I.N.) = I.I. – S I.I. = I.I.N. + S

Cum determinam I.I.N. ? Din PNNpf = PNNpp – I.I.N. I.I.N. = PNNpp – PNNpf = 50 300 – 45 200 = 5
100, deci I.I. = 5 100 + 1 500 = 6 600
1
PNB1995 preturicurente 55600
f) Deflatorul 1995/1990 = x100 = x100  129,30%
PNB1995inpreturi1990 43000
Deci, in perioada 1990 – 1995, rata inflatiei a fost de 29,30%, adica preturile au crescut, in medie, cu
29,30%
2. Consumul anual privat de bunuri si servicii finale reprezinta 2 000 unitati monetare (u.m), formarea
bruta a capitalului fix este egala cu 600 u.m., variatia stocurilor este de 300 u.m., balanta comerciala
inregistreaza un excedent de 200 u.m, consumul de capital fix reprezinta 400 u.m., produsul global
brut este egal cu 9 000 u.m., din care consumul intermediar reprezint 60%. In aceste conditii, sa se
determine:
a) Consumul final guvernamental;

b) Produsul intern net;
c) Investitia neta;
d) Consumul total final de bunuri si servicii.
Recomandare : Transpunerea date sub formă tabelară, astfel :
Nr.
Denumire indicator Valoare
Crt.
1 Consum privat 2.000
2 F.B.C.F. 600
3 Variatia stocurilor 300
4 Balanta comerciala (excedent) 200
5 C.C.F. 400
6 P.G.B. 9.000
7 C.I. 60%*PGB
Rezolvare:
a) studiem cu atentie datele din enunt si constatam ca avem informatiile necesare pentru a determina
PIB-ul, dupa care folosim formula destinatiilor finale ale acestuia pentru a calcula, prin scadere, singura
destinatie necunoscuta, consumul final guv.:
PIB = PGB – CI = 9 000 – 60% din 9 000 = 9 000 – 5 400 = 3 600
PIB = Cprivat + C guvernamental + FBC + Export net
FBC(formarea bruta a capitalului) = FBCF(formarea bruta a capitalului fix) + ΔS(va-riatia stocurilor) =
600 + 300 = 900
Export net = Export – Import, adica exact soldul balantei comerciale (excedent cand
Exportul este mai mare decat Importul si deficit cand Exportul este mai mic decat Importul).
Destinatia Export net se va inscrie cu “+” pentru excedent si cu “-” pentru deficit. 3 600 = 2 000 +
Cguv. + 900 + 200 Cguv. = 3 600 – 3 100 = 500
b) PIN = PIB – CCF(consumul de capital fix sau amortismentul sau amortizarea)

PIN = 3 600 – 400 = 3 200
c) Investia neta(IN) = FBC – CCF = 900 – 400 = 500 Investia neta se mai poate determina si prin
insumarea investitiei nete in capital fix (INCF = FBCF – CCF) cu variatia stocurilor(ΔS): IN = (600 – 400)
+ 300 = 200 + 300 + 500
d) Consumul total final = Consumul Privat + Consumul Guvernamental

CT = 2 000 + 500 = 2 500
2
3. Produsul global brut este egal cu 1 200 unități monetare (u.m.); consumul de capital fix este egal cu
180 u.m.; consumul intermediar reprezintă 60% din PIB; formarea bruta a capitalului este egală cu
200 u.m.; dacă mărimea consumului final privat este de doua ori mai mare decât consumul public,
iar deficitul balanței comerciale este egal cu 50 u.m., să se determine:
a) produsul intern brut;
b) consumul final privat;
c) investiția netă.
Rezolvare1 :
NR.
DENUMIRE INDICATOR VALOARE (u.m.)
CRT.
1 Produs Global Brut (PGB) 1.200
2 Consum Capital Fix (CCF) 180
3 Consum Intermediar (CI) 60 % din PIB
Formarea Bruta a Capitalului
4 200
(FBC)
dublul Consumului Public
5 Consum Privat (C)
(2 * G)
6 Balanța Comercială (H) -50 (deficit
a) Datele aplicației ne indică faptul că putem utiliza metoda de producție pentru calculul indicatorilor
macroeconomici. Astfel, Produsul Intern Brut (PIB) se calculează scăzând din Produsul Global Brut
(PGB) valoarea Consumului Intermediar (CI):
PIB = PGB - CI, de unde, PIB = 1.200 – 60% * PIB, adică PIB*(1+0,6) = 1.200 PIB = 1200/1,6 = 750 u.m.
b) Aici observăm faptul că putem utiliza metoda de calcul ce implică utilizarea producției finale.
Așadar, PIB – ul se determina însumând cheltuielile menajelor pentru bunuri si servicii de consum
(sau consumul privat, C), cheltuielile publice sau guvernamentale pentru bunuri si servicii de
consum (G), cheltuieli pentru bunuri de investiții în capital fix și circulant (formarea bruta de
capital, FBC ) și exportul net (diferența dintre export si import, H)
PIB = C + G + FBC + H, de unde 750 = 2 * G (știm că mărimea consumului final privat este de doua ori
mai mare decât consumul public) + 200 + (- 50) [balanța comercială îmregistrează deficit – Exporturile
sunt mai mici decât Importurile] 750 = 3 * G + 200 – 50 G = (800-200)/3 G = 200 C = 400 u.m.
c) FBC – CCF sau Iî = Investitia neta (In), ceea ce înseamnă că In = 200 – 180 = 20 u.m.
4. Intr-o economie nationala P.N.B. exprimat in preturile pietei este egal cu 20.000 unitati monetare
(u.m.); profiturile nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 2.000 u.m.; cotizatiile platite de
societatile comerciale pentru asigurari sociale reprezinta 4.000 u.m.; consumul de capital fix este
egal cu 3.000 u.m.; impozitele asupra profiturilor nedistribuite de societatile comerciale reprezinta
500 u.m.; impozitele directe se ridica la 2.500 u.m.; pensiile, indemnizatiile de somaj, ajutoarele,
bursele etc insumeaza 5.000 u.m.; subventiile de exploatare sunt egale cu 1.800 u.m.; transferurile
nete ale restului lumii reprezinta 1.500 u.m., iar impozitele indirecte insumeaza 2.300 u.m. Pornind
de la precizarea ca venitul national este produsul national net exprimat in preturile factorilor, sa se
calculeze:
a) produsul national net exprimat in preturile pietei;

b) venitul national disponibil;
1
Recomandare: transcrierea datelor în formă tabelară
3
c) venitul personal disponibil.
Recomandare : Transpunere date sub formă tabelară
Rezolvare:
Transpunere date sub formă tabelară
Nr. crt. Denumirea indicatorilor Valoare
1. PNBpp 20.000
2. Profiturile nedistribuite de s.c. (Pr.n.) 2.000
3. Cotizații plătite pentru asigurări sociale (CAS) 4.000
4. Consumul de capital fix (CCF) 3.000
5. Impozite asupra profiturilor nedistribuite (Ipr.n.) 500
6. Impozite directe (Id) 2.500
7. Pensii, îndemnizații de somaj, ajutoare etc. (Ts) 5.000
8. Subvenții de exploatare (Se) 1.800
9. Transferuri nete ale restului lumii (Tnrl) 1.500
10. Impozite indirecte (Ii) 2.300
a) PNNpp = PNBpp – CCF=20.000 – 3.000 = 17.000

b) VNd=VN +Tnrl
VN = VNpf = VNpp - Iin
VNpp = PNBpp – CCF
Iin = Ii – Se = 2.300 – 1.800 = 500
VNpp = 17.000
VN = VNpp – Iin = 17.000 – 500 = 16.500
VNd = VN + Tnrl = 16.500 + 1.500 = 18.000
c) VPd = VP – I.d.v.p.
VP = VN - Pr.n. – Ipr.n. – CAS + Ts =16.500 – 2.000 – 500 – 4.000 + 5.000
=15.000-2.500 = 12.500
5. PNB exprimat în prețurile factorilor este egal cu 800 u.m.. Impozitele indirecte nete reprezintă 200
u.m. Consumul de capital fix este egal cu 300 u.m.. În aceste condiții, venitul național exprimat în
prețurile pieței este:
a) 700 u.m.;
b) 500 u.m.;
c) 1.300 u.m.;
d) Imposibil de derminat.
Rezolvare:
VNpf = PNBpf – CCF = 800 – 300 = 500 u.m.

VNpf = VNpp – Iin => VNpp = VNpf + Iin = 500 + 200 = 700 u.m.
6. Într-o economie națională venitul național este egal cu 10.000 u.m., profiturile nedistribuite de
societățile comerciale reprezintă 1.000 u.m., impozitele asupra acestor profituri nedistribuite
reprezintă 300 u.m., cotizațiile plătite de către societățile comerciale pentru asigurări sociale
reprezintă 2.000 u.m., iar indeminzațiile pentru șomaj, ajutoare, burse etc. însumează 1.500 u.m..
Dacă transferurile nete ale restului lumii reprezintă 1.700 u.m., iar impozitele directe se ridică la 700
u.m., atunci:
a) Venitul personal este egal cu 9.200 u.m.;
b) Venitul personal disponibil este egal cu 7.500 u.m.;
4
c) Venitul național disponibil este egal cu 11.700 u.m.;
d) Venitul personal este egal cu 8.200 u.m..
Rezolvare:
VP = VN – Pr.n. – Ipr.n. – CAS +Ts = 10.000 – 1.000 – 300 – 2.000 + 1.500 = 8.200 u.m.
VPd = VP - Idvp = 8.200 - 700 = 7.500 u.m.
VNd = VN + Tnrl = 10.000 + 1.700 = 11.700 u.m.
7. Dacă PIB exprimat în prețurile pieței este de 100.000 u.m., impozitele indirecte sunt de 20.000 u.m.,
subvențiile de exploatare sunt de 8.000 u.m., veniturile primite de la restul lumii sunt de 15.000
u.m., iar cele vărsate restului lumii sunt de 10.000 u.m., PNB exprimat în prețurile factorilor este:
a) 105.000 u.m.;
b) 75.000 u.m.;
c) 77.000 u.m.;
d) 93.000 u.m..
Rezolvare:
PNBpp = PIBpp – Vsi+Vne = 100.000 -10.000 + 15.000 = 105.000 u.m.

VNpf = PNBpf - CCF
VNpf = PNBpp – CCF – Ii + Se => PNBpf – CCF = PNBpp – CCF – Ii + Se => PNBpf = 105.000 – 20.000 +
8.000 = 93.000 u.m.
8. Banca Mondială publică următoarele valori ale P.I.B. (în $ la prețuri curente) pentru România și Statele
Unite ale Americii (sursa: https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CN?locations=US ,
accesat 19.03.2020):
Country
2014 2015 2016 2017 2018
Name
Romania 668.590.100.000 712.587.800.000 765.135.400.000 857.895.700.000 944.220.200.000
United States 17.521.746.534.000 18.219.297.584.000 18.707.188.235.000 19.485.393.853.000 20.544.343.456.937
a) Să se determine deflatorul PIB pentru ambele state pentru perioada 2014-2018.

b) Ce concluzie parțială putem extrage din rezulate referitoare la indicele prețurilor?
Rezolvare:
a) Deflator PIB 2018/2014 - Romania: 944.220.200.000/668.590.100.000*100=141,22557304

Deflator PIB 2018/2014 - SUA: 20.544.343.456.937/17.521.746.534.000*100=172,50545869
b) In România prețurile au crescut cu 41,22%, iar în SUA cu 17,25%.
9. Să presupunem că Samsung produce 10.000 telefoane, în decembrie 2019, cu o valoare estimată de

piață de 2.000 USD/bucată. Niciunul dintre ele nu este vândut până în vara anului 2020.
(a) Cu cât va crește PIB-ul din anul 2019?
(b) Cu cât va crește PIB-ul din anul 2020?
(c) Să presupunem că Samsung decide să crească prețurile telefoanelor la începutul anului 2020 și le
vinde cu succes pentru 2.100 USD/bucată. Cum este afectat PIB-ul anului 2019?
Rezolvare:
5
a) P.I.B.-ul în anul 2019 va crește cu valoarea estimată de piață a producției, adică 10.000 buc * 2.000
$/buc. = 20.000.000 $
b) Producția din anul 2019 nu afectează PIB-ul anului 2020 pentru produsele noi rămase în stocurile
companiei producătoare (stocuri nevândute încă);
c) PIB-ul anului 2019 ar trebui (teoretic) revizuit cu valoarea de piață a produselor comercializate în
anul 2020, indiferent dacă aceasta este mai mare sau mai mică decât estimarea făcută în anul 2019.
Așadar, PIB-ul anului 2019 ar trebui majorat, în cazul acesta, cu (2.100 $ - 2.000 $) * 10.000 buc. =
1.000.000 $. Noua valoare a PIB-ului 2019 = 21.000.000 $
10. În anul 2018, o persoană achiziționează direct de la magazinul fabricii de articole de îmbrăcăminte,
un costum plătind suma de 2.000 lei. Peste un timp, devenind demodat, persoana vinde costumul
unui comerciant de produse second-hand pentru 800 de lei. Comerciantul revinde costumul unui
alte persoane pentru 1.000 lei.
a) Cu cât crește PIB-ul în anul 2018? De ce?

b) Cu cât crește PIB-ul în 2020? De ce?
Rezolvare:
a) P.I.B.-ul în anul 2018 va crește cu valoarea achiziției costumului (bun final destinat
consumului), adică 2.000 lei
b) P.I.B.-ul anului 2020 este afectat de revânzarea bunului final uzat, devenit „second-hand”.
Ceea ce s-a produs în anul 2020 este serviciul prestat, adică valoarea adăugată de 1.000 – 800 lei = 200
lei.
11. În anul 2017, grupul Dacia-Renault a produs 300.000 de autoturisme pe care își propune să le
comercializeze pe piața din România la un preț mediu de 10.000 euro/bucată. Datorită condițiilor și
fluctuațiilor economice ale pieței autohtone dar și ale pieței modiale de autoturisme, până la
sfârșitul anului vânzările s-au situat la un numar de 250.000 de autoturisme, restul estimându-se a fi
comercializate în anul 2018.
a) Cum va fi înregistrată producția companiei Dacia-Renault în P.I.B.-ul anului 2017?

b) Cum se va modifica P.I.B.-ului în 2018, ca urmare a producției Dacia-Renault?
c) Cu cât se modifică P.I.B.-ul din anul 2018, dacă Dacia-Renault comercializează
autoturismele rămase cu un preț mediu de 8.000 euro/bucată?
d) Cu cât se modifică P.I.B.-ul din anul 2017, dacă Dacia-Renault comercializează
autoturismele rămase cu un preț mediu de 15.000 euro/bucată?
6
I. Exemple de aplicatii de rezolvat:
1. PNB exprimat în prețurile factorilor este egal cu 800 u.m.. Impozitele indirecte nete
reprezintă 200 u.m. Consumul de capital fix este egal cu 300 u.m.. În aceste condiții, neitul
național exprimat în prețurile pieței este:
a) 700 u.m.;
b) 500 u.m.;
c) 1.300 u.m.;
d) Imposibil de derminat.
2. Într-o economie națională venitul național este egal cu 10.000 u.m., profiturile nedistribuite
de societățile comerciale reprezintă 1.000 u.m., impozitele asupra acestor profituri
nedistribuite reprezintă 300 u.m., cotizațiile plătite de către societățile comerciale pentru
asigurări sociale reprezintă 2.000 u.m., iar indeminzațiile pentru șomaj, ajutoare, burse etc.
însumează 1.500 u.m.. Dacă transferurile nete ale restului lumii reprezintă 1.700 u.m., iar
impozitele directe se ridică la 700 u.m., atunci:
a) Venitul personal este egal cu 9.200 u.m.;
b) Venitul personal disponibil este egal cu 7.500 u.m.;
c) Venitul național disponibil este egal cu 11.700 u.m.;
d) Venitul personal este egal cu 8.200 u.m..
3. Dacă PIB exprimat în prețurile pieței este de 100.000 u.m., impozitele indirecte sunt de
20.000 u.m., subvențiile de exploatare sunt de 8.000 u.m., veniturile primite de la restul
lumii sunt de 15.000 u.m., iar cele vărsate restului lumii sunt de 10.000 u.m., PNB exprimat
în prețurile factorilor este:
a) 105.000 u.m.;
b) 75.000 u.m.;
c) 77.000 u.m.;
d) 93.000 u.m..
1
Aplicația nr. 1:
Într-o localitate sunt patru fabrici care poluează, cu costuri de reducere a poluării prezentate
în tabelul de mai jos:
fabricile Unități de poluare Costul reducerii

emise emisiilor pe unitate
de poluare
A 10.000 3$
B 20.000 5$
C 30.000 6$
D 40.000 7$
Dacă agenția de protecție a mediului aplică o taxă de poluare de 5,03 $ / unitate de poluare:
a. Poluarea s-ar reduce cu 70.000 unități de poluare

b. Agenția de protecție a mediului ar încasa din taxele de poluare 201.200 $
c. Costul acestei depoluări ar fi de 352.100 $
d. Costul reducerii poluării ar fi egal cu 130.000 $
Rezolvare:
Dacă agenția de protecție a mediului aplică o taxă de poluare de 5,03$ / unitatea de poluare,
fabricile A și B vor prefera să elimine poluarea deoarece costul pe unitate de poluare este mai mic decât
taxa de 5,03 $.
Astfel, fabricile vor compara costurile reducerii poluării cu cele ale achitării taxei (continuarea
poluării):
fabricile Unități de poluare Costul reducerii Costul total al Costul total al

emise emisiilor pe unitate reducerii poluării taxării cu
de poluare (fără taxă) 5,03 $ / unitate
A 10.000 3$ 10.000 X 3 $ = 10.000 X 5,03 $ =
30.000 $ 50.300 $
B 20.000 5$ 20.000 X 5 $ = 20.000 X 5,03 $ =
100.000 $ 100.600 $
C 30.000 6$ 30.000 X 6 $ = 30.000 X 5,03 $ =
180.000 $ 150.900 $
D 40.000 7$ 40.000 X 7 $ = 40.000 X 5,03 $ =
280.000 $ 201.200 $
Se observă faptul că doar fabricile A și B vor prefera să reducă poluarea (A: 30.000 $ vs 50.300 $;
B: 100.000 $ vs 100.600 $).
Fabricile C și D vor prefera să plătească taxa de poluare și să nu-și reducă numărul de unități
poluante (C: 180.000 $ vs 150.900 $; D: 280.000 $ vs 201.200 $).
Astfel, poluarea se reduce unitățile poluante emise de fabricile A și B, adică: 10.000 unități +
20.000 unități = 30.000 unități (varianta de răspuns a. incorectă).
De asemenea, costul depoluării reprezintă costurile celor două fabrici (A și B) care vor decide să-
și reducă poluarea: 30.000 $ (A) + 100.000 $ (B) = 130.000 $. (varianta de răspuns c. incorectă).
Agenția de protecție a mediului va încasa taxele de la fabricile C și D, care vor prefera să le achite
(costul lor de reducere a poluării este mai mare decât plata taxei). Costul achitării taxei, ceea ce este
același lucru cu încasările agenției de mediu, sunt: (C) 150.900 $ + (D) 201.200 $ = 352.100 $ (varianta de
răspuns b. incorectă, respectiv varianta de răspuns c. corectă).
Aplicația nr. 2:
Consumul anual privat de bunuri si servicii finale reprezintă 2.000 unități monetare (u.m.),
formarea bruta a capitalului fix este egala cu 600 u.m., variația stocurilor este de 300 u.m., balanța
comerciala înregistrează un excedent de 200 u.m., consumul de capital fix reprezintă 400 u.m., produsul
global brut este egal cu 9 000 u.m., din care consumul intermediar reprezint 60%. In aceste condiții, sa
se determine:
a) Produsul intern net este egal cu 3.200 u.m.
b) Consumul final guvernamental este egal cu 400 u.m.
c) Consumul total de bunuri și servicii este egal cu 2.400 u.m.
d) Investiția neta este egală cu 1.000 u.m.
Nr.
Crt.
2 F.B.C.F. 600
3 Variația stocurilor 300
4 Balanța comerciala (excedent) 200
5 C.C.F. 400
6 P.G.B. 9.000
7 C.I. 60%*PGB
Rezolvare:
Studiem cu atenție datele din enunț și constatăm că avem informațiile necesare pentru a determina
PIB-ul, după care folosim formula destinațiilor finale ale acestuia pentru a calcula, prin scădere, singura
destinație necunoscută, consumul final guvernamental:
PIB = PGB – CI = 9.000 – 60% din 9.000 = 9.000 – 5.400 = 3.600
PIB = C privat + C guvernamental + FBC + Export net (H)
FBC (formarea bruta a capitalului) = FBCF(formarea bruta a capitalului fix) + ΔS(variația stocurilor)
= 600 + 300 = 900
Export net = Export – Import, adică exact soldul balanței comerciale (excedent când Exportul este
mai mare decât Importul și deficit când Exportul este mai mic decât Importul). Destinația Export
net se va înscrie cu “+” pentru excedent si cu “-” pentru deficit.
(PIB) 3.600 = (C privat)2.000 + C guvernamental + (FBC) 900 + (H) 200

Adică, C guvernamental = 3.600 – 3.100 = 500 (varianta de răspuns b. incorectă)
Apoi, PIN = PIB – CCF(consumul de capital fix sau amortismentul sau amortizarea)
PIN = 3.600 – 400 = 3.200 (varianta de răspuns a. corectă)
Consumul total final = Consumul Privat + Consumul Guvernamental

CT = 2.000 + 500 = 2.500 (varianta de răspuns c. incorectă)
Investiția neta (IN) = FBC – CCF = 900 – 400 = 500 (varianta de răspuns d. incorectă)
Aplicația nr. 3:
Presupunând, din rațiuni de simplificare, că într-o economie națională se produc doar trei
bunuri A,B,C, în cantitățile și la prețurile din tabelul de mai jos
Bunuri t0 t0 t1 t1
Cantitate (q0) Preț (p0) Cantitate (q1) Preț (p1)
A 1.000 20 1.200 25
B 2.000 5 1.800 6
C 20.000 10 25.000 15
a. Prețurile au crescut de 14.69 ori
b. Rata inflației este egală cu 180,78%
c. Prețurile au crescut, în medie, cu 46,9%
d. Deflatorul PIB-ului este egal cu 1,8078
Rezolvare:
Creșterea prețurilor poate fi măsurată prin determinarea deflatorului P.I.B..

În cazul nostru, deflatorul va măsura creșterea prețurilor în perioada t1 față de perioada t0.
Pentru a determina deflatorul, trebuie să luăm în calcul producția din perioada t1 la prețurile din
t1, iar apoi să comparăm aceași producție din t1 la prețurile din t0 (notă: observați că, în această expunere
a problemei, cantitățile din t0 nu ne sunt utile).
Astfel:
𝑃𝐼𝐵𝑡1 î𝑛 𝑝𝑟𝑒ț𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑡1
Deflatorul P.I.B. t1/t0 = 𝑃𝐼𝐵𝑡1 î𝑛 𝑝𝑟𝑒ț𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑡0
𝑥100
P.I.B.-ul din anul t 1 = cantitatea produsă în anul t1 evaluată la prețurile din anul t1
Adică, PIBt1 = q1 X p1 => 1.200 X 25 + 1.800 X 6 + 25.000 X 15 = 30.000 + 10.800 + 375.000 = 415.800
Aceeași cantitate produsă în anul t1, dar evaluată la preturile din t 0 este:
P.I.B.-ul din anul t1 la prețurile din t0 = 1.200 X 20 + 1.800 X 5 + 25.000 X 10 = 24.000 + 9.000 +
25.000 = 283.000
De unde rezultă ca:
𝑃𝐼𝐵𝑡1 î𝑛 𝑝𝑟𝑒ț𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑡1 415.800
Deflatorul P.I.B. t1/t0 = 𝑃𝐼𝐵𝑡1 î𝑛 𝑝𝑟𝑒ț𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑡0
𝑥100 = 283.000 𝑥 100 = 146,92%
Așadar, în perioada t 0 - t 1 rata inflatiei a fost de 46,92%, adică preturile au crescut îm medie cu
46,92 % de-a lungul acestei perioade (varianta de răspuns c. corectă).
Aplicația nr. 4:
Dacă PIB-ul nominal este egal cu 1.200 miliarde lei, iar prețurile au crescut în anul respectiv cu
20%
a. Deflatorul PIB-ului este egal cu 1,4
b. PIB-ul real este mai mare decât PIB-ul nominal cu 240 miliarde lei
c. PIB-ul real este mai mic decât PIB-ul nominal cu 200 miliarde lei
d. PIB-ul nominal este mai mare decât PIB-ul real cu 240 miliarde lei
Rezolvare:
Dacă prețurile au crescut în anul respectiv cu 20% înseamna că deflatorul PIB are valoarea de
120%.
𝑃𝐼𝐵𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙 1.200 𝑚𝑙𝑑
Apoi, utilizăm formula Deflatorului P.I.B. = 𝑥100 = 𝑥 100 = 120% => 𝑃𝐼𝐵𝑟𝑒𝑎𝑙 =
𝑃𝐼𝐵𝑟𝑒𝑎𝑙 𝑃𝐼𝐵𝑟𝑒𝑎𝑙
1.000 miliarde.
Altfel spus, dacă prețurile au crescut cu 20%, iar PIB-ul nominal (actual) este de 1.200 miliarde,
înseamnă că PIB-ul real (anterior) a fost de 1.000 miliarde. Deci, PIB-ul real este mai mic decât cel nominal
cu 200 miliarde (varianta de răspuns c. corectă).
II. Exemple de aplicatii:
a) Rezolvate:
1. Conturile nationale ofera pentru o tara, la nivelul anului 1995, urmatoarele informatii,
exprimate in preturi curente (daca nu se face alta precizare), in miliarde unitati monetare
- produsul global brut exprimat in preturi ale factorilor (PGBpf), 80 000
- produsul intern brut exprimat in preturi ale factorilor (PIBpf), 50 000
- subventii (S) 1 500
- produsul national brut exprimat in preturi ale pietei (PNBpp) 55 600
- produsul national brut avaluat in preturi ale pietei din anul 1990 43 000
- venituri obtinute de agentii economici straini in interiorul economiei
nationale si repatriate in tarile lor de origine (Vs) 12 500
- venituri obtinute de agenti economici nationali in afara granitelor
nationale si repatriate in tara (Vn) 13 000
- exporturi totale de bunuri si servicii (Et) 23 000
- importuri totale de bunuri si servicii (It) 20 000
- amortismente (echivalentul valoric al consumului de capital fix – CCF) 5 300
- consumul privat de bunuri si servicii finale (C.privat) 34 000
- consumul public sau guvernamental de bunuri si servicii finale 8 300
b) produsul national net(sau venitul national) exprimat in preturi ale factorilor (PNNpf)
d) investitia nete din economie (I.N)
Rezolvare:
a) C.I. = PGB – PIB = 80 000 – 50 000 = 30 000

PNNpf = 50 500 – 5 300 = 45 200
c) PNNpp = PNBpp – CCF = 55 600 – 5 300 = 50 300

Export net = Et – It = 23 000 – 20 000 = 3 000
PIBpp = 55 600 – 13 000 + 12 500 = 55 100
 IB = FBC = PIBpp – Cprivat – Cpublic – Export net
IB = 55 100 – 34 000 – 8 300 – 3 000 = 9 800
 IN = 9 800 – 5 300 = 4 500
e) Impozitele indirecte nete (I.I.N.) = I.I. – S  I.I. = I.I.N. + S

Cum determinam I.I.N. ?
Din PNNpf = PNNpp – I.I.N.  I.I.N. = PNNpp – PNNpf = 50 300 – 45 200 = 5 100
 I.I. = 5 100 + 1 500 = 6 600
f) Deflatorul 1995/1990 = x100 = x100  129,30%
Deci, in perioada 1990 – 1995, rata inflatiei a fost de 29,30%, adica preturile au
crescut, in medie, cu 29,30%
2. Consumul anual privat de bunuri si servicii finale reprezinta 2 000 unitati monetare
(u.m), formarea bruta a capitalului fix este egala cu 600 u.m., variatia stocurilor este
de 300 u.m., balanta comerciala inregistreaza un excedent de 200 u.m, consumul de
capital fix reprezinta 400 u.m., produsul global brut este egal cu 9 000 u.m., din care
consumul intermediar reprezint 60%. In aceste conditii, sa se determine:
c) Investitia neta;
Rezolvare:
a) studiem cu atentie datele din enunt si constatam ca avem informatiile necesare
pentru a determina PIB-ul, dupa care folosim formula destinatiilor finale ale acestuia
pentru a calcula, prin scadere, singura destinatie necunoscuta, consumul final guv.:
PIB = PGB – CI = 9 000 – 60% din 9 000 = 9 000 – 5 400 = 3 600
FBC(formarea bruta a capitalului) = FBCF(formarea bruta a capitalului fix) + ΔS(va-
riatia stocurilor) = 600 + 300 = 900
Exportul este mai mare decat Importul si deficit cand Exportul este mai mic decat
Importul). Destinatia Export net se va inscrie cu “+” pentru excedent si cu “-” pentru
deficit.  3 600 = 2 000 + Cguv. + 900 + 200  Cguv. = 3 600 – 3 100 = 500
PIN = 3 600 – 400 = 3 200
c) Investia neta(IN) = FBC – CCF = 900 – 400 = 500 Investia neta se mai poate
determina si prin insumarea investitiei nete in capital fix (INCF = FBCF – CCF) cu
variatia stocurilor(ΔS): IN = (600 – 400) + 300 = 200 + 300 + 500
CT = 2 000 + 500 = 2 500
b) De rezolvat :
1. PNB exprimat in preturile factorilor este egal cu 800 unitati monetare(u.m.) ;
impozitele indirecte nete reprezinta 200 u.m.; consumul de capital fix este egal cu
300 u.m. In aceste conditii, sa se calculeze PNN exprimat in preturile pietei.
2. Produsul global brut este egel cu 1 200 unitati monetare (u.m.); consumul de
capital fix este egal cu 180 u.m; consumul intermediar reprezinta 60% din PIB;
formarea bruta a capitalului este egala cu 200 u.m.; daca marimea consumului final
privat este de doua ori mai mare decat consumul public, iar deficitul balantei
comerciale este egal cu 50 u.m., sa se determine :
a) produsul intern brut ; b) consumul final privat ; c) investitia neta
3. Valoarea adaugata bruta exprimata in preturi ale pietei, creata in interiorul unei
economii nationale intr-un an este egala cu 5 000 unitati monetare (u.m.);
remuneratiile salariale repatriate de angajatii autohtoni in strainatate insumeaza
1 000 u.m., iar salariile angajatilor straini obtinute in interiorul economiei nationale si
transferate familiilor lor in tarile de origine reprezinta 800 u.m.; veniturile repatriate
de la intreprinderi si proprietati apartinand agentilor economici nationali, dar aflate
in strainatate, reprezinta 1 200 u.m., iar sumele repatriate de agentii economici
straini sub forma de venituri aferente proprietatilor detinute in interiorul acestei
economii nationale reprezinta 1 500 u.m.; consumul de capital fix aferent produsului
national brut este de 1 000 u.m., impozitele indirecte se ridica la 900 u.m., iar
subventiile de exploatare insumeaza 500 u.m. Sa se determine: a) PNB in preturile
pietei; b) venitul national exprimat in preturile factorilor; c) PIN exprimat in
preturile pietei
4. Intr-o economie nationala PNB exprimat in preturile pietei este egal cu
20 000 unitati monetare (u.m.); profiturile nedistribuite de societatile comerciale
reprezinta 2 000 u.m.; cotizatiile platite de societatile comerciale pentru asigurari
sociale reprezinta 4 000 u.m.; consumul de capital fix este egal cu 3 000 u.m.;
impozitele asupra profiturilor nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 500
u.m.; impozitele directe se ridica la 2 500 u.m.; pensiile, indemnizatiile de somaj,
ajutoarele, bursele etc insumeaza 5 000 u.m.; subventiile de exploatare sunt egale cu
1 800 u.m.; transferurile nete ale restului lumii reprezinta 1 500 u.m., iar impozitele
indirecte insumeaza 2 300 u.m. Pornind de la precizarea ca venitul national este
produsul national net exprimat in preturile factorilor, sa se calculeze:
a) produsul national net exprimat in preturile pietei; b) venitul national disponibil;
c) venitul personal disponibil
5. PNB obtinut in anul 2010, calculat in preturile anului 2005, este egal cu 180
miliarde euro; acelasi PNB, calculat pe baza preturilor curente, este egal cu 207
miliarde euro. Calculati deflatorul PNB si interpretati rezultatul obtinut
Exemple de lucrări de control ce pot fi date la seminar din temele 10 si 11:
VARIANTA 1
1. Cum credeti ca ar putea fi rezolvata problema congestiei traficului ca externalitate?

2. De ce este necesara reglementarea schimbului voluntar? Argumentati printr-un
exemplu!
3. Ce intelegeti prin ignoranta rationala? Puteti oferi un exemplu?
4. Intr-o localitate sunt patru fabrici care polueaza, cu costuri de reducere a poluarii
prezentate in tabelul de mai jos:
fabricile unitati de poluare emise lunar costul reducerii emisiilor pe unitate de

poluare
A 20 000 1$
B 40 000 2$
C 60 000 3$
D 120 000 4$
Cu cat se reduce poluarea localitatii daca agentia de protectie a mediului aplica o taxa de
poluare de 3,01 $ / unitate de poluare? Care vor fi costul acestei depoluari si alte efecte
financiare ale aplicarii acestei masuri?
VARIANTA 2
1. Cum poate fi explicat faptul ca un proiect local ale carui costuri directe sunt de doua ori
mai mari decat toate beneficiile viitoare (indiferent de natura lor) poate continua
beneficiind de subventionarea din partea guvernului federal, desi pica la o analiza cost-
beneficiu?
2. Este corecta afirmatia ca “guvernul actioneaza in interes public’?
3. De ce este necesara si acceptata folosirea constrangerii pentru asigurarea finantarii in
educatie?

poluare
A 20 000 1$
B 40 000 2$
C 60 000 3$
D 120 000 4$
Pentru reducerea poluarii, pot fi imaginate urmatoarele variante:
a) Fiecare fabrica este obligata sa reduca poluarea la jumatate:
b) Fiecare fabrica este obligata sa reduca poluarea cu 20 000 unitati;
c) Interzicerea poluarii la un nivel mai mare de 20 000 unitati de poluare de fiecare
fabrica;
Sa se determine cu cat se reduce poluarea in fiecare varianta si costul corespunzator
a) Rezolvate:
1. Conturile nationale ofera pentru o tara, la nivelul anului 1995, urmatoarele informatii,
exprimate in preturi curente (daca nu se face alta precizare), in miliarde unitati monetare
- produsul global brut exprimat in preturi ale factorilor (PGBpf), 80 000
- produsul intern brut exprimat in preturi ale factorilor (PIBpf), 50 000
- subventii (S) 1 500
- produsul national brut exprimat in preturi ale pietei (PNBpp) 55 600
- produsul national brut avaluat in preturi ale pietei din anul 1990 43 000
- venituri obtinute de agentii economici straini in interiorul economiei
nationale si repatriate in tarile lor de origine (Vs) 12 500
- venituri obtinute de agenti economici nationali in afara granitelor
nationale si repatriate in tara (Vn) 13 000
- exporturi totale de bunuri si servicii (Et) 23 000
- importuri totale de bunuri si servicii (It) 20 000
- amortismente (echivalentul valoric al consumului de capital fix – CCF) 5 300
- consumul privat de bunuri si servicii finale (C.privat) 34 000
- consumul public sau guvernamental de bunuri si servicii finale 8 300
b) produsul national net(sau venitul national) exprimat in preturi ale factorilor (PNNpf)
d) investitia nete din economie (I.N)
Rezolvare:
a) C.I. = PGB – PIB = 80 000 – 50 000 = 30 000

PNNpf = 50 500 – 5 300 = 45 200
c) PNNpp = PNBpp – CCF = 55 600 – 5 300 = 50 300

Export net = Et – It = 23 000 – 20 000 = 3 000
PIBpp = 55 600 – 13 000 + 12 500 = 55 100
 IB = FBC = PIBpp – Cprivat – Cpublic – Export net
IB = 55 100 – 34 000 – 8 300 – 3 000 = 9 800
 IN = 9 800 – 5 300 = 4 500
e) Impozitele indirecte nete (I.I.N.) = I.I. – S  I.I. = I.I.N. + S

Cum determinam I.I.N. ?
Din PNNpf = PNNpp – I.I.N.  I.I.N. = PNNpp – PNNpf = 50 300 – 45 200 = 5 100
 I.I. = 5 100 + 1 500 = 6 600
f) Deflatorul 1995/1990 = x100 = x100  129,30%
Deci, in perioada 1990 – 1995, rata inflatiei a fost de 29,30%, adica preturile au
crescut, in medie, cu 29,30%
2. Consumul anual privat de bunuri si servicii finale reprezinta 2 000 unitati monetare
(u.m), formarea bruta a capitalului fix este egala cu 600 u.m., variatia stocurilor este
de 300 u.m., balanta comerciala inregistreaza un excedent de 200 u.m, consumul de
capital fix reprezinta 400 u.m., produsul global brut este egal cu 9 000 u.m., din care
consumul intermediar reprezint 60%. In aceste conditii, sa se determine:
c) Investitia neta;
Rezolvare:
a) studiem cu atentie datele din enunt si constatam ca avem informatiile necesare
pentru a determina PIB-ul, dupa care folosim formula destinatiilor finale ale acestuia
pentru a calcula, prin scadere, singura destinatie necunoscuta, consumul final guv.:
PIB = PGB – CI = 9 000 – 60% din 9 000 = 9 000 – 5 400 = 3 600
FBC(formarea bruta a capitalului) = FBCF(formarea bruta a capitalului fix) + ΔS(va-
riatia stocurilor) = 600 + 300 = 900
Exportul este mai mare decat Importul si deficit cand Exportul este mai mic decat
Importul). Destinatia Export net se va inscrie cu “+” pentru excedent si cu “-” pentru
deficit.  3 600 = 2 000 + Cguv. + 900 + 200  Cguv. = 3 600 – 3 100 = 500
PIN = 3 600 – 400 = 3 200
c) Investia neta(IN) = FBC – CCF = 900 – 400 = 500 Investia neta se mai poate
determina si prin insumarea investitiei nete in capital fix (INCF = FBCF – CCF) cu
variatia stocurilor(ΔS): IN = (600 – 400) + 300 = 200 + 300 + 500
CT = 2 000 + 500 = 2 500
b) De rezolvat :
1. PNB exprimat in preturile factorilor este egal cu 800 unitati monetare(u.m.) ;
impozitele indirecte nete reprezinta 200 u.m.; consumul de capital fix este egal cu
300 u.m. In aceste conditii, sa se calculeze PNN exprimat in preturile pietei.
2. Produsul global brut este egel cu 1 200 unitati monetare (u.m.); consumul de
capital fix este egal cu 180 u.m; consumul intermediar reprezinta 60% din PIB;
formarea bruta a capitalului este egala cu 200 u.m.; daca marimea consumului final
privat este de doua ori mai mare decat consumul public, iar deficitul balantei
comerciale este egal cu 50 u.m., sa se determine :
a) produsul intern brut ; b) consumul final privat ; c) investitia neta
3. Valoarea adaugata bruta exprimata in preturi ale pietei, creata in interiorul unei
economii nationale intr-un an este egala cu 5 000 unitati monetare (u.m.);
remuneratiile salariale repatriate de angajatii autohtoni in strainatate insumeaza
1 000 u.m., iar salariile angajatilor straini obtinute in interiorul economiei nationale si
transferate familiilor lor in tarile de origine reprezinta 800 u.m.; veniturile repatriate
de la intreprinderi si proprietati apartinand agentilor economici nationali, dar aflate
in strainatate, reprezinta 1 200 u.m., iar sumele repatriate de agentii economici
straini sub forma de venituri aferente proprietatilor detinute in interiorul acestei
economii nationale reprezinta 1 500 u.m.; consumul de capital fix aferent produsului
national brut este de 1 000 u.m., impozitele indirecte se ridica la 900 u.m., iar
subventiile de exploatare insumeaza 500 u.m. Sa se determine: a) PNB in preturile
pietei; b) venitul national exprimat in preturile factorilor; c) PIN exprimat in
preturile pietei
4. Intr-o economie nationala PNB exprimat in preturile pietei este egal cu
20 000 unitati monetare (u.m.); profiturile nedistribuite de societatile comerciale
reprezinta 2 000 u.m.; cotizatiile platite de societatile comerciale pentru asigurari
sociale reprezinta 4 000 u.m.; consumul de capital fix este egal cu 3 000 u.m.;
impozitele asupra profiturilor nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 500
u.m.; impozitele directe se ridica la 2 500 u.m.; pensiile, indemnizatiile de somaj,
ajutoarele, bursele etc insumeaza 5 000 u.m.; subventiile de exploatare sunt egale cu
1 800 u.m.; transferurile nete ale restului lumii reprezinta 1 500 u.m., iar impozitele
indirecte insumeaza 2 300 u.m. Pornind de la precizarea ca venitul national este
produsul national net exprimat in preturile factorilor, sa se calculeze:
a) produsul national net exprimat in preturile pietei; b) venitul national disponibil;
c) venitul personal disponibil
5. PNB obtinut in anul 2010, calculat in preturile anului 2005, este egal cu 180
miliarde euro; acelasi PNB, calculat pe baza preturilor curente, este egal cu 207
miliarde euro. Calculati deflatorul PNB si interpretati rezultatul obtinut
Exemple de lucrări de control ce pot fi date la seminar din temele 10 si 11:
VARIANTA 1
1. Cum credeti ca ar putea fi rezolvata problema congestiei traficului ca externalitate?

2. De ce este necesara reglementarea schimbului voluntar? Argumentati printr-un
exemplu!
3. Ce intelegeti prin ignoranta rationala? Puteti oferi un exemplu?

poluare
A 20 000 1$
B 40 000 2$
C 60 000 3$
D 120 000 4$
Cu cat se reduce poluarea localitatii daca agentia de protectie a mediului aplica o taxa de
poluare de 3,01 $ / unitate de poluare? Care vor fi costul acestei depoluari si alte efecte
financiare ale aplicarii acestei masuri?
VARIANTA 2
1. Cum poate fi explicat faptul ca un proiect local ale carui costuri directe sunt de doua ori
mai mari decat toate beneficiile viitoare (indiferent de natura lor) poate continua
beneficiind de subventionarea din partea guvernului federal, desi pica la o analiza cost-
beneficiu?
2. Este corecta afirmatia ca “guvernul actioneaza in interes public’?
3. De ce este necesara si acceptata folosirea constrangerii pentru asigurarea finantarii in
educatie?

poluare
A 20 000 1$
B 40 000 2$
C 60 000 3$
D 120 000 4$
Pentru reducerea poluarii, pot fi imaginate urmatoarele variante:
a) Fiecare fabrica este obligata sa reduca poluarea la jumatate:
b) Fiecare fabrica este obligata sa reduca poluarea cu 20 000 unitati;
c) Interzicerea poluarii la un nivel mai mare de 20 000 unitati de poluare de fiecare
fabrica;
Sa se determine cu cat se reduce poluarea in fiecare varianta si costul corespunzator
Macroeconomie – Anul I Șomajul
;
;’;
Șomer = persoana adultă, din populația neinstituționalizată, care nu este angajată și
care caută un loc de muncă sau așteaptă să înceapă lucrul sau să se întoarcă la serviciu
Condiții pentru a fi considerat șomer:
(1) face parte din populația neinstituționalizată
(2) nu are de lucru (serviciu)/neangajată în perioada analizată/studiată
(3) face eforturi specifice pentru a găsi de lucru în perioada precedentă celei analizate
(4) este disponibil să muncească în perioada analizată/studiată (în prezent)
Populație neinstituționalizată = totalul celor care au vârsta de 16 ani sau mai mult și
nu au domiciliul într-o instituție (de exemplu unui penitenciar, spital, azil etc.)
Forță de muncă (civilă) = Persoanele adulte din populația neinstituționalizată, care

sunt angajate sau neangajate
Populația totală – Populația cu vârsta sub 15 ani sau instituționalizată = Populația

neinstituționalizată – Populația inaptă de muncă = Populația aptă de muncă – Populația
ocupată = Șomerii
Rata oficială a șomajului = Raportul procentual dintre numărul de șomeri și populația

activă (aptă de muncă)
𝑁𝑠
𝑅𝑠 = × 100
𝑃𝐴
Rata angajării = Raportul procentual dintre numărul de persoane angajate împărțit la
populația totală neinstituționalizată
𝑁𝑎
𝑅𝑎 = × 100
𝑃𝑇𝑛
Gradul de ocupare al forței de muncă = Raportul procentual dintre populația ocupată
și populația activă
𝑃𝑂
𝐺𝑜 = × 100 = 100 − 𝑅𝑠
𝑃𝐴
Aplicații:
1. Populația totală a unei țări este de 40 milioane locuitori și este structurată astfel: 6
milioane sunt copii, 14 milioane sunt pensionari, 3 milioane nu au un loc de muncă, iar dintre
aceștia 500.000 au renunțat la căutarea unui loc de muncă și 100.000 emigrează. Să se
determine populația activă, numărul șomerilor și rata șomajului.
Rezolvare:
PA = 40.000.000 – 6.000.000 – 14.000.000 – 100.000 – 500.000 

PA = 19.400.000 locuitori
Ns = 3.000.000 – 500.000 – 100.000  Ns = 2.400.000
𝑁 2.400.000
Rs = 𝑃𝐴𝑠 × 100  Rs = 19.400.000 ×100  Rs = 12,37%
Macroeconomie – Anul I Șomajul
;
;’;
2. Populația totală a unei țări este de 60.000.000 locuitori, cea activă de 30.000.000
persoane, din care populația ocupată reprezintă 23.000.000 persoane. Să se determine:
a) Numărul persoanelor inactive;
b) Numărul șomerilor;
c) Rata șomajului;
d) Gradul de ocupare al forței de muncă.
Rezolvare:
a) Populația inactivă = Populația totală – Populația activă

PI = PT – PA = 60.000.000 – 30.000.000 = 30.000.000
b) Ns = PA – PO = 30.000.000 – 23.000.000 = 7.000.000 persoane
𝑁 7.000.000
c) Rs = 𝑃𝐴𝑠 × 100  Rs = 30.000.000 ×100  Rs = 23,33%
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎𝑡ă 23.000.000

d) Gradul de ocupare = × 100 = = 30.000.000 ×100 = 76,6% = 100 - Rs
𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣ă
3. Piața muncii într-o țară a evoluat în decursul perioadei 2010 – 2013, astfel:
Anul Numărul de șomeri Populația activă
(mii de persoane) (mii de persoane)
2010 2369 13363
2011 2768 13437
2012 2971 13542
2013 2966 13781
Să se determine evoluția ratei șomajului. Comentați rezultatul.
Rezolvare:
Rata șomajului pentru perioda 2010 – 2013 va fi:
Anul Rata
șomajului
2010 17,70
2011 20,60
2012 21,90
2013 21,50
În perioada analizată a existat o creștere a șomajului de 3,8% , fapt datorat creșterii

mai mari a numărului șomerilor decât a populației active.
Fişă aplicații seminar capitolul 12
a) PIB este descris în mod corect:
a. Ca sumă a valorii bunurilor şi serviciilor finale realizate pe durata unui an de
către agenţii economici străini şi rezidenţi în interiorul ţării;
b. Ca venit total dobândit în interiorul economiei naţionale în decursul unui an;
c. Ca sumă a valorii adăugate de către producătorii sau persoanele care contribuie
anual la producţia de noi bunuri;
d. Toate variantele de mai sus.
b) Dacă PIB exprimat în preţuri curente are valoarea de 10,2 miliarde lei, în timp ce PIB
exprimat în preţuri din perioada de bază este de 8 miliarde lei, ştim că începând cu anul
de referinţă, nivelul preţurilor:
a. A crescut cu 27,5%;
b. A crescut cu 2,75%;
c. A scăzut cu 27,5%;
d. A scăzut cu 27,05%.
c) PIB-ul real reprezintă:

e. Diferenţa dintre PIB nominal şi servicii;
f. Suma dintre PIB nominal şi producţia de bunuri intermediare;
g. PIB nominal exprimat la preţurile de referinţă anuale;
h. PIB nominal – amortizare.
d) Dacă PIB-ul nominal a crescut cu 10% într-o anumită perioadă, în timp ce PIB-ul real
a crescut cu 20%, acest lucru înseamnă că:
a. În această perioadă s-a produs inflaţie;
b. Nivelul preţurilor a scăzut cu 10%;
c. S-a redus bunăstarea populaţiei în această perioadă;
d. În medie, oamenii erau mai bogaţi la sfârşitul perioadei, decât la începutul
acesteia.
e) Inflaţia reprezintă:
e. Fenomenul omonim deflaţiei;
f. O scădere a valorii sau a puterii de cumpărare a banilor;
g. Un fenomen rar;
h. Un dezechilibru microeconomic.
f) Completaţi spaţiile libere:_________________poate fi definită ca o ____________

susţinută a nivelurilor preţurilor.
i. Inflaţia; scădere.
j. Deflaţia; scădere.
k. Deflaţia; creştere.
l. Inflaţia; stagnare.
g) Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit doar din trei categorii
de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului alăturat:
Categoria Preţul unitar Cantitatea
În anul 2000 În anul 2019 Q2000 Q2019
A 40 70 100 50
B 20 25 50 40
Calculaţi:
a) PIB 2019 raportat la preţurile curente, din anul 2019
b) PIB 2019 raportat la preţurile din perioada de bază, 2000.
c) Deflatorul PIB.
6. Un distribuitor de bulbi de lalele furnizează bulbi unui florar la 1,5 lei/buc unui florar
din Iași. Acesta îi cultivă în propria seră și vinde lalele către florăriile din oraș la prețul de 3 lei
firul. Florăria Ikebana vinde consumatorului final lalele cu 5 lei firul.
a) Cu cât va crește PIB-ul în acest caz?
b) Dacă în contextul situației prezente, lipsa cererii de pe piață determină florăria Ikebana
să vândă firul de lalea cu 2,5 lei, cum se modifică, în acest caz PIB-ul țării?
7. Să presupunem că Apple produce în decembrie 2019 un lot de 10.000 de telefoane mobile

Iphone 11Pro, cu o valoare estimată de piață 1.200 euro/buc. Niciunul dintre ele nu este vândut
până în primăvara anului 2020. În acest caz:
a. Cu cât creşte PIB al anului 2019? Dar PIB-ul anului 2020?
b. Dacă în aprilie 2020, telefoanele se vor vinde la pretul de 1050 euro/buc, cum se va
modifica PIB-ul anului 2019? Dar PIBul anului 2020? Argumentați.
8. Într-o economie națională, produsul global brut este de 9000 u.m. Consumul intermediar este
de 60% din produsul global brut, consumul privat este de 2000 u.m, formarea bruta a capitalului
este egala cu 900 u.m, balanta comerciala inregistreaza un excedent de 200 u.m, iar consumul
de capital fix este de 400 u.m. În aceste condiții, determinați:
a) Consumul public;
b) Consumul total (atât cel public, cât și privat);
c) PIN;
d) Investiția netă.
9. PGB = 200.000 u.m, Ci = 60% din PGB, Cpr =40.000 u.m, CCF = 10.000 u.m, Vaas=25.000
u.m, Vasi = 20.000 u.m, Inetă (investiția netă) =15.000 u.m, Variația stocurilor = 5000 u.m,
Exporturi = 30.000 u.m, Importuri = 35.000 u.m, Se (subvențiile de exploatare) = 10.000 u.m,
Impozitele indirecte = 20.000 u.m., iar PIB real = 75.000 u.m. Determinați:
a) Cpb;
b) C total (public+privat);
c) PNB
d) VNpretul factorilor (pf)
e) Ibrută
f) Deflator PIB
g) PIN.
PRECIZARI SI COMPLETARI LA CAPITOLUL 12
MASURAREA PERFORMANTEI GLOBALE A SISTEMELOR ECONOMICE
Precizari:
Avand in vedere faptul ca in saptamanile viitoare vor fi predate doua teme inexistente in
manual, consacrate somajului, respectiv, inflatiei, problemele referitoare la acestea, cuprinse
in capitolul 12, vor fi abordate atunci. Acum sa retinem doar ca in masurarea performantei
globale a sistemelor economice sunt luate in considerare si aceste aspecte, ale ocuparii fortei
de munca (prin prisma cuantificarii somajului) si ale stabilitatii preturilor (prin cuantificarea
inflatiei). Paragrafele Ocupare si somaj, Ocupat, neocupat si somer, Deciziile de pe piata
muncii, Somajul si recesiunile, Inflatia, Dificultatile calculului monetar si Recesiune si
inflatie dupa 1960 vor fi reluate cand se vor preda temele amintite mai sus, asa ca nu sunt
incluse in materia ce trebuie studiată pentru proba de verificare semestrială din data de
07.04.2020
In legătura cu indicatorii macroeconomici, pe langă ceea ce se regăsește in capitolul 12

din manual, se mai fac urmatoarele completari, care se vor putea intalni in subiectele probei
de verificare:
1. Exista doua sisteme de calcul:
a) sistemul conturilor nationale (SCN), specific tarilor cu economie de piata,
astazi aproape generalizat la scara planetara, fundamentat pe teoria factorilor
de productie elaborata de J.B.Say, conform careia fiecare factor este
recompensat corespunzator contributiei sale la activitatea economica, printr-
o anumita forma de venit (salariul pentru munca, profitul si dobanda pentru
capital si renta pentru factorul natura). Fac parte: PIB si PIN, PNB si PNN
cat si Venitul National;
b) sistemul productiei materiale (SPM), folosit in tarile cu economie planificata
centralizat, fundamentat pe teoria muncii productive, conforma careia
munca productiva este cea depusa in sfera productiei materiale, inclusiv in
domeniul serviciilor de productie, unde se creeaza bunurile economice.
Indicatorii din acest sistem erau Produsul Social si Venitul National
2. In sistemul conturilor nationale indicatorii macroeconomici pot fi determinati prin
trei metode:
a) metoda de productie, prin care Produsul Intern Brut (PIB) se calculeaza
scazand din Produsul Global Brut (PGB) valoarea Consumului Intermediar
(CI): PIB = PGB - CI (1), PGB fiind suma productiilor
globale ale tuturor agentilor economici din interiorul economiei nationale;
b) metoda utilizarii productiei finale, prin care PIB – ul se determina
insumand cheltuielile menajelor pentru bunuri si servicii de consum (sau
consumul privat, C), cheltuielile publice sau guvernamentale pentru bunuri
si servicii de consum (G), cheltuieli pentru bunuri de investitii in capital fix
si circulant (formarea bruta de capital, FBC ) si exportul net (diferenta dintre
export si import, H): PIB = C + G + FBC + H (2)
c) metoda costurilor sau valorii adaugate, prin care PIB- ul se determina prin
insumarea elementelor care reflecta compensarea factorilor de productie
(salariu, profit, dobanda, renta etc), la care se adauga alocatiile pentru
consumul de capital fix (CCF) si impozitele indirecte.
1
3. Principalii indicatori folositi pentru cuantificarea rezultatelor macroeoconomice in
sistemul conturilor nationale sunt:
a) Produsul intern net (PIB), determinat prin una din cele trei metode de mai sus.
Definitia o aveti in manual (Valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale
create in interiorul economiei nationale de catre agentii economici nationali si
straini, intr-o perioada determinata de timp, de obicei un an). Mai trebuie precizat
aici ca formarea bruta a capitalului (FBC, termenul din relatia (2)) are trei
componente:
1. investitia de inlocuire a capitalului fix uzat si scos din functiune (investitia de
inlocuire – Iî - echivalentul valoric al consumului de capital fix - CCF);
2. investitia de crestere a capitalului fix (numita investitie neta in capital fix - Incf);
3. variatia stocurilor de capital circulant (cre nu poate fi decat neta: investitie neta
cand stocul de la sfarsitul perioadei este mai mare decat cel de la inceput sau
dezinvestitie neta, cand stocul final este mai mic decat cel initial – S, cu semn
pozitiv sau negativ).
Iî + Incf = Investitia bruta in capital fix (Ibcf)
FBC – CCF sau Iî = Investitia neta (In)
FBC - Ibcf = Variatia stocurilor (S)
Cu aceste precizari, relatia (2) poate fi scrisa si:
PIB = C + G + CCF + Incf + S + H (3)
b) Produsul intern net (PIN), ca valoarea adaugata neta, se determina scazand din
PIB alocatia pentru consumul de capital fix:
PIN = PIB - CCF (4)
c) Produsul national Brut (PNB):
PNB = PIB - VSi + VNe, (5)
unde : VSi = valoarea adaugata bruta creata de agentii economici straini in
interiorul economiei nationale intr-o perioada determinata, de regula un an;
VNe = valoarea adaugata bruta creata de agentii economici nationali in
exteriorul economiei nationale, intr-o perioada determinata, de regula un an
d) Produsul national net (PNN): PNN = PNB - CCF (6)
e) Venitul national (VN) reprezinta marimea agregata a veniturilor obtinute de
posesorii factorilor de productie consumati pentru producerea bunurilor si
serviciilor, ca recompensa pentru aportul lor. El insumeaza veniturile din munca
(salarii si contributii) si veniturile din proprietate (dobanzi, dividende, rente, chirii
etc). Se poate determina in preturile pietei (VNpp) sau in preturile factorilor (VNpf)
VNpp = PNBpp – CCF (7)
VNpf = VNpp - Iin (8)
Iin reprezinta impozitele indirecte nete: Iin = Ii - Se (9),
unde Ii sunt impozitele indirecte, iar Se reprezinta subventiile de exploatare
Relatia (8) poate fi scrisa:
VNpf = PNBpp – CCF - Ii + Se (10)
f) Venitul national disponibil (VNd) :
VNd = VN + Tnrl (11),
unde Tnrl reprezinta transferurile nete cu restul lumii (pozitiv sau negativ, in
functie de marimea platilor sau incasarilor catre/din restul lumii de alta natura decat
comerciala)
g) Venitul personal (VP) reprezinta partea din venitul national care revine
menajelor, persoanelor private
2
VP= VN - Pr.n. – Ipr.n. – CAS + Ts (12),
unde: Pr.n. este profitul nedistribuit de societatile comerciale,
Ipr.n. este impozitul pe profitul nedistribuit
CAS reprezinta contributiile pentru asigurari sociale platite de intreprinderi
Ts sunt transferuri ale statului spre menaje
h) Venitul personal disponibil (VPd) reprezinta marimea ce va putea fi afectata
de catre populatie pentru consum sau pentru economisire:
VPd = VP - Idvp (13),
unde: Idvp reprezinta impozitele directe asupra veniturilor personale
4. Indicatorii macroeconomici pot fi calculati in moneda nationala sau, pentru

comparatii internationale, in moneda americana - dolarul USA – asa cum ii gasim
in rapoartele Bancii Mondiale si FMI – sau in moneda unica europeana Euro – asa
cum sunt exprimati in statisticile UE.
Ei pot fi determinati in preturi curente, ca PIB sau PNB nominal, sau, pentru
a separa efectele variatiei preturilor, in preturi comparabile, ca PIB sau PNB real
Raportul procentual intre PIB nominal si PIB real este Deflatorul PIB-ului, cu
care se poate masura inflatia.
Pentru comparatii internationale se foloseste PIB-ul exprimat in paritatea
puterii de cumparare (PIBppc), care ia in considerare puterea de cumparare a
monedei de exprimare, diferita de la tara la tara. În țările mai puțin dezvoltate, PIB
ppc este mult mai mare decat PIB-ul exprimat in moneda internationala la cursul
oficial de schimb.
5. Pentru măsurarea performantei globale a sistemelor economice sunt folositi si

numerosi alti indicatori, orientati pentru a reflecta mai mult aspecte calitative ale
dezvoltarii. Printre acestia se afla si Indicele Dezvoltarii Umane, un indicator
compozit, determinat anual, incepand cu 1990, in Raportul asupra dezvoltarii
umane elaborat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
6. Un indicator relevant al eficientei folosirii muncii nationale este Productivitate

nationala a muncii, calculat ca raport intre PIB si populatia ocupata sau ca
raport intre PIB si numarul de ore lucrate in economia nationala respectiva
3
I. PRECIZARI SI COMPLETARI LA CAPITOLUL 12 - MASURAREA PERFORMANTEI GLOBALE A SISTEMELOR
ECONOMICE
In legătura cu indicatorii macroeconomici, sunt utile urmatoarele completari:

a) sistemul conturilor nationale (SCN), specific tarilor cu economie de piata, astazi aproape
generalizat la scara planetara, fundamentat pe teoria factorilor de productie elaborata de J.B.Say,
conform careia fiecare factor este recompensat corespunzator contributiei sale la activitatea
economica, printr-o anumita forma de venit (salariul pentru munca, profitul si dobanda pentru
capital si renta pentru factorul natura). Fac parte: PIB si PIN, PNB si PNN cat si Venitul National;
b) sistemul productiei materiale (SPM), folosit in tarile cu economie planificata centralizat,
fundamentat pe teoria muncii productive, conforma careia munca productiva este cea depusa in
sfera productiei materiale, inclusiv in domeniul serviciilor de productie, unde se creeaza bunurile
economice. Indicatorii din acest sistem erau Produsul Social si Venitul National.
2. In sistemul conturilor nationale indicatorii macroeconomici pot fi determinati prin trei metode:
a) metoda de productie, prin care Produsul Intern Brut (PIB) se calculeaza scazand din Produsul
Global Brut (PGB) valoarea Consumului Intermediar (CI):
PIB = PGB - CI (1),
PGB fiind suma productiilor globale ale tuturor agentilor economici din interiorul economiei
nationale;
b) metoda utilizarii productiei finale, prin care PIB – ul se determina insumand cheltuielile
menajelor pentru bunuri si servicii de consum (sau consumul privat, C), cheltuielile publice sau
guvernamentale pentru bunuri si servicii de consum (G), cheltuieli pentru bunuri de investitii in
capital fix si circulant (formarea bruta de capital, FBC ) si exportul net (diferenta dintre export si
import, H):
PIB = C + G + FBC + H (2)
c) metoda costurilor sau valorii adaugate, prin care PIB-ul se determina prin insumarea
elementelor care reflecta compensarea factorilor de productie (salariu, profit, dobanda, renta
etc), la care se adauga alocatiile pentru consumul de capital fix (CCF) si impozitele indirecte.
3. Principalii indicatori folositi pentru cuantificarea rezultatelor macroeoconomice in sistemul conturilor

nationale sunt:
a) Produsul intern net (PIB), determinat prin una din cele trei metode de mai sus. Definitia o aveti in
manual (Valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale create in interiorul economiei nationale
de catre agentii economici nationali si straini, intr-o perioada determinata de timp, de obicei un an). Mai
trebuie precizat aici ca formarea bruta a capitalului (FBC, termenul din relatia (2)) are trei componente:
1. investitia de inlocuire a capitalului fix uzat si scos din functiune (investitia de inlocuire – Iî -
echivalentul valoric al consumului de capital fix - CCF);
3. variatia stocurilor de capital circulant (care nu poate fi decat neta: investitie neta cand stocul de la
sfarsitul perioadei este mai mare decat cel de la inceput sau dezinvestitie neta, cand stocul final este
mai mic decat cel initial – S, cu semn pozitiv sau negativ).
Iî + Incf = Investitia bruta in capital fix (Ibcf)
FBC – CCF sau Iî = Investitia neta (In)
FBC – Ibcf = Variatia stocurilor (S)
PIB = C + G + CCF + Incf + S + H (3)
b) Produsul intern net (PIN), ca valoarea adaugata neta, se determina scazand din PIB alocatia pentru
consumul de capital fix:
PIN = PIB – CCF (4)

PNB = PIB – VSi + VNe (5),
1
unde: VSi = valoarea adaugata bruta creata de agentii economici straini in interiorul economiei
nationale intr-o perioada determinata, de regula un an;
VNe = valoarea adaugata bruta creata de agentii economici nationali in exteriorul economiei
nationale, intr-o perioada determinata, de regula un an
d) Produsul national net (PNN): PNN = PNB – CCF (6)
e) Venitul national (VN) reprezinta marimea agregata a veniturilor obtinute de posesorii factorilor de
productie consumati pentru producerea bunurilor si serviciilor, ca recompensa pentru aportul lor. El
insumeaza veniturile din munca (salarii si contributii) si veniturile din proprietate (dobanzi, dividende,
rente, chirii etc). Se poate determina in preturile pietei (VNpp) sau in preturile factorilor (VNpf)
VNpf = VNpp – Iin (8)
Iin reprezinta impozitele indirecte nete: Iin = Ii – Se (9),
VNpf = PNBpp – CCF – Ii + Se (10)

unde, Tnrl reprezinta transferurile nete cu restul lumii (pozitiv sau negativ, in functie de
marimea platilor sau incasarilor catre/din restul lumii de alta natura decat comerciala)
g) Venitul personal (VP) reprezinta partea din venitul national care revine menajelor, persoanelor private
VP= VN – Pr.n. – Ipr.n. – CAS + Ts (12),

h) Venitul personal disponibil (VPd) reprezinta marimea ce va putea fi afectata de catre populatie pentru
consum sau pentru economisire:
VPd = VP – Idvp (13),

4. Indicatorii macroeconomici pot fi calculati in moneda nationala sau, pentru comparatii internationale,
in moneda americana - dolarul USA – asa cum ii gasim in rapoartele Bancii Mondiale si FMI – sau in moneda
unica europeana Euro – asa cum sunt exprimati in statisticile UE.
Ei pot fi determinati in preturi curente, ca PIB sau PNB nominal, sau, pentru a separa efectele variatiei
preturilor, in preturi comparabile, ca PIB sau PNB real
Raportul procentual intre PIB nominal si PIB real este Deflatorul PIB-ului, cu care se poate masura inflatia.
Pentru comparatii internationale se foloseste PIB-ul exprimat in paritatea puterii de cumparare
(PIBppc), care ia in considerare puterea de cumparare a monedei de exprimare, diferita de la tara la tara. În
țările mai puțin dezvoltate, PIBppc este mult mai mare decat PIB-ul exprimat in moneda internationala la
cursul oficial de schimb.
5. Pentru măsurarea performantei globale a sistemelor economice sunt folositi si numerosi alti indicatori,
orientati pentru a reflecta mai mult aspecte calitative ale dezvoltarii. Printre acestia se afla si Indicele
Dezvoltarii Umane, un indicator compozit, determinat anual, incepand cu 1990, in Raportul asupra
dezvoltarii umane elaborat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
6. Un indicator relevant al eficientei folosirii muncii nationale este Productivitate nationala a muncii,
calculat ca raport intre PIB si populatia ocupata sau ca raport intre PIB si numarul de ore lucrate in
economia nationala respectiva.
2
1. Conturile nationale ofera pentru o tara, la nivelul anului 1995, urmatoarele informatii, exprimate in
preturi curente (daca nu se face alta precizare), in miliarde unitati monetare:
NR. DENUMIRE INDICATOR VALOARE

CRT.
1. Produsul global brut exprimat in preturi ale factorilor (PGBpf) 80.000
2. Produsul intern brut exprimat in preturi ale factorilor (PIBpf) 50.000
3. Subventii (S) 1.500
4. Produsul national brut exprimat in preturi ale pietei (PNBpp) 55.600
5. Produsul national brut avaluat in preturi ale pietei din anul 1990 43.000
6. Venituri obtinute de agentii economici straini in interiorul economiei 12.500
nationale si repatriate in tarile lor de origine (Vs)
7. venituri obtinute de agenti economici nationali in afara granitelor 13.000
nationale si repatriate in tara (Vn)
8. Exporturi totale de bunuri si servicii (Et) 23.000
9. Importuri totale de bunuri si servicii (It) 20.000
10. Amortismente (echivalentul valoric al consumului de capital fix – CCF) 5.300
11. Consumul privat de bunuri si servicii finale (C.privat) 34.000
12. Consumul public sau guvernamental de bunuri si servicii finale 8.300

b) produsul national net (sau venitul national) exprimat in preturi ale factorilor (PNNpf)
d) investitia neta din economie (I.N)
2. Consumul anual privat de bunuri si servicii finale reprezinta 2 000 unitati monetare (u.m), formarea
bruta a capitalului fix este egala cu 600 u.m., variatia stocurilor este de 300 u.m., balanta comerciala
inregistreaza un excedent de 200 u.m, consumul de capital fix reprezinta 400 u.m., produsul global
brut este egal cu 9 000 u.m., din care consumul intermediar reprezint 60%. In aceste conditii, sa se
determine:

c) Investitia neta;
Nr.
Crt.
2 F.B.C.F. 600
3 Variatia stocurilor 300
4 Balanta comerciala (excedent) 200
5 C.C.F. 400
6 P.G.B. 9.000
7 C.I. 60%*PGB
3
3. Banca Mondială publică următoarele valori ale P.I.B. (în $ la prețuri curente) pentru România și Statele
Unite ale Americii (sursa: https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CN?locations=US ,
accesat 19.03.2020):
Country
2014 2015 2016 2017 2018
Name
Romania 668.590.100.000 712.587.800.000 765.135.400.000 857.895.700.000 944.220.200.000
United States 17.521.746.534.000 18.219.297.584.000 18.707.188.235.000 19.485.393.853.000 20.544.343.456.937
a) Să se determine deflatorul PIB pentru ambele state pentru perioada 2014-2018.

b) Ce concluzie parțială putem extrage din rezulate referitoare la indicele prețurilor?
4. În anul 2018, o persoană achiziționează direct de la magazinul fabricii de articole de îmbrăcăminte, un

costum plătind suma de 2.000 lei. Peste un an, devenind demodat, persoana vinde costumul unui
comerciant de produse second-hand pentru 800 de lei. Comerciantul revinde costumul unui alte
persoane pentru 1.000 lei.
a) Cu cât crește PIB-ul în anul 2018? De ce?

b) Cu cât crește PIB-ul în 2019? De ce?
5. În anul 2017, grupul Dacia-Renault a produs 300.000 de autoturisme pe care își propune să le
comercializeze pe piața din România la un preț mediu de 10.000 euro/bucată. Datorită condițiilor și
fluctuațiilor economice ale pieței autohtone dar și ale pieței modiale de autoturisme, până la sfârșitul
anului vânzările s-au situat la un numar de 250.000 de autoturisme, restul estimându-se a fi
comercializate în anul 2018.
a) Cum va fi înregistrată producția companiei Dacia-Renault în P.I.B.-ul anului 2017?

b) Cum se va modifica P.I.B.-ului în 2018, ca urmare a producției Dacia-Renault?
c) Cu cât se modifică P.I.B.-ul din anul 2018, dacă Dacia-Renault comercializează autoturismele
rămase cu un preț mediu de 8.000 euro/bucată?
d) Cu cât se modifică P.I.B.-ul din anul 2017, dacă Dacia-Renault comercializează autoturismele
rămase cu un preț mediu de 15.000 euro/bucată?
6. Intr-o economie nationala P.N.B. exprimat in preturile pietei este egal cu 20.000 unitati monetare
(u.m.); profiturile nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 2.000 u.m.; cotizatiile platite de
societatile comerciale pentru asigurari sociale reprezinta 4.000 u.m.; consumul de capital fix este egal
cu 3.000 u.m.; impozitele asupra profiturilor nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 500
u.m.; impozitele directe se ridica la 2.500 u.m.; pensiile, indemnizatiile de somaj, ajutoarele, bursele
etc insumeaza 5.000 u.m.; subventiile de exploatare sunt egale cu 1.800 u.m.; transferurile nete ale
restului lumii reprezinta 1.500 u.m., iar impozitele indirecte insumeaza 2.300 u.m. Pornind de la
precizarea ca venitul national este produsul national net exprimat in preturile factorilor, sa se
calculeze:
a) produsul national net exprimat in preturile pietei;

b) venitul national disponibil;
c) venitul personal disponibil.
Recomandare : Transpunere date sub formă tabelară
4
Rezolvare/răspunsuri la aplicații (tema 16.06.2020)
Apl.nr. 2:
Produsul global brut este egal cu 1 200 unități monetare (u.m.); consumul de capital fix
este egal cu 180 u.m.; consumul intermediar reprezintă 60% din PIB; formarea bruta a capitalului
este egală cu 200 u.m.; dacă mărimea consumului final privat este de doua ori mai mare decât
consumul public, iar deficitul balanței comerciale este egal cu 50 u.m., să se determine:
a) produsul intern brut;
b) consumul final privat;
c) investiția netă.
Rezolvare1:
NR.
DENUMIRE INDICATOR VALOARE (u.m.)
CRT.
1 Produs Global Brut (PGB) 1.200
2 Consum Capital Fix (CCF) 180
3 Consum Intermediar (CI) 60 % din PIB
Formarea Bruta a Capitalului
4 200
(FBC)
dublul Consumului Public
5 Consum Privat (C)
(2 * G)
6 Balanța Comercială (H) -50 (deficit
a) Datele aplicației ne indică faptul că putem utiliza metoda de producție pentru calculul
indicatorilor macroeconomici. Astfel, Produsul Intern Brut (PIB) se calculează scăzând
din Produsul Global Brut (PGB) valoarea Consumului Intermediar (CI):
PIB = PGB - CI, de unde, PIB = 1.200 – 60% * PIB, adică PIB*(1+0,6) = 1.200
 PIB = 1200/1,6 = 750 u.m.
b) Aici observăm faptul că putem utiliza metoda de calcul ce implică utilizarea producției
finale. Așadar, PIB – ul se determina însumând cheltuielile menajelor pentru bunuri si
servicii de consum (sau consumul privat, C), cheltuielile publice sau guvernamentale
pentru bunuri si servicii de consum (G), cheltuieli pentru bunuri de investiții în capital fix
și circulant (formarea bruta de capital, FBC ) și exportul net (diferența dintre export si
import, H)
PIB = C + G + FBC + H, de unde 750 = 2 * G (știm că mărimea consumului final
privat este de doua ori mai mare decât consumul public) + 200 + (- 50) [balanța
comercială îmregistrează deficit – Exporturile sunt mai mici decât Importurile] 
750 = 3 * G + 200 – 50  G = (800-200)/3  G = 200  C = 400 u.m.
c) FBC – CCF sau Iî = Investitia neta (In), ceea ce înseamnă că In = 200 – 180 = 20 u.m.
1
Recomandare: transcrierea datelor în formă tabelară
Apl.nr.62:
a) P.I.B.-ul în anul 2019 va crește cu valoarea estimată de piață a producției, adică 10.000 buc
* 2.000 $/buc. = 20.000.000 $
b) Producția din anul 2019 nu afectează PIB-ul anului 2020 pentru produsele noi rămase în
stocurile companiei producătoare (stocuri nevândute încă);
c) 3 PIB-ul anului 2019 ar trebui (teoretic) revizuit cu valoarea de piață a produselor
comercializate în anul 2020, indiferent dacă aceasta este mai mare sau mai mică decât
estimarea făcută în anul 2019. Așadar, PIB-ul anului 2019 ar trebui majorat, în cazul acesta,
cu (2.100 $ - 2.000 $) * 10.000 buc. = 1.000.000 $. Noua valoare a PIB-ului 2019 =
21.000.000 $
2
A se vedea explicațiile oferite la seminarul anterior, precum și cele menționate în Modul de gândire economic pp.
351-352
3
Erată: Samsung nu Apple
Material explicativ capitolul 12 – completare la ceea ce am parcurs pana
acum la seminar
PIB poate fi perceput ca:
- venit total creat in economie
- suma a achizitiilor de bunuri si servicii finale
- valoare adaugata totala.
PIB= Cpr + Cpb + FBC + (E-I)

Cpr- consum privat (ceea ce consum firmele si indivizii)
Cpb – consum public (guvernamental)
FBC – formarea bruta a capitalului (investitia bruta)
E- exporturi
I- importuri
E-I = venit net al balantei comerciale.
Daca E>I – avem o balanta comerciala excedentara
Daca E<I – avem o balanta comerciala deficitara
Daca E=I – avem o balanta comerciala echilibrata
O alta modalitate de a scrie aceeasi formula este:

PIB = C + G + I + H
C – consumul privat
C - consumul guvernamental
I – Investitia bruta
H – venitul net al balantei comerciale
PIB = PGB - Ci
PGB = produs global brut (suma productiilor globale ale tuturor agentilor economici din
interiorul economiei nationale)
Ci = consum intermediar;
De retinut faptul ca PIB – reflecta performanta economica a tarii!!
PNB = PIB+Vaas -Vasi

Vaas = valoarea adaugata creata de agentii economic autohtoni in strainatate
Vasi = valoarea adaugata creata de straini in interiorul tarii
PNB – reflecta performanta economica a cetatenilor tarii
PIN = PIB – CCF

PNN = PNB – CCF, unde CCF = consum de capital fix.
Investititia neta = Investitia bruta – CCF = FBC-CCF
In legatura cu indicatorii macroeconomici, pe langa ceea ce se regaseste in capitolul 12 din

manual, se mai fac urmatoarele completari, care se vor putea intalni in subiectele probei de
verificare:
a) sistemul conturilor nationale (SCN), specific tarilor cu economie de piata, astazi
aproape generalizat la scara planetara, fundamentat pe teoria factorilor de productie
elaborata de J.B.Say, conform careia fiecare factor este recompensat corespunzator
contributiei sale la activitatea economica, printr-o anumita forma de venit (salariul
pentru munca, profitul si dobanda pentru capital si renta pentru factorul natura). Fac
parte: PIB si PIN, PNB si PNN cat si Venitul National;
b) sistemul productiei materiale (SPM), folosit in tarile cu economie planificata
centralizat, fundamentat pe teoria muncii productive, conforma careia munca
productiva este cea depusa in sfera productiei materiale, inclusiv in domeniul
serviciilor de productie, unde se creeaza bunurile economice. Indicatorii din acest
sistem erau Produsul Social si Venitul National
2. In sistemul conturilor nationale indicatorii macroeconomici pot fi determinati prin trei

metode:
a) metoda de productie, prin care Produsul Intern Brut (PIB) se calculeaza scazand din
Produsul Global Brut (PGB) valoarea Consumului Intermediar (CI): PIB =
PGB - CI (1), PGB fiind suma productiilor globale ale tuturor agentilor
economici din interiorul economiei nationale;
b) metoda utilizarii productiei finale, prin care PIB – ul se determina insumand
cheltuielile menajelor pentru bunuri si servicii de consum (sau consumul privat, C),
cheltuielile publice sau guvernamentale pentru bunuri si servicii de consum (G),
cheltuieli pentru bunuri de investitii in capital fix si circulant (formarea bruta de
capital, FBC ) si exportul net (diferenta dintre export si import, H): PIB =
C + G + FBC + H (2)
c) metoda costurilor sau valorii adaugate, prin care PIB- ul se determina prin
insumarea elementelor care reflecta compensarea factorilor de productie (salariu,
profit, dobanda, renta etc), la care se adauga alocatiile pentru consumul de capital fix
(CCF) si impozitele indirecte.
Principalii indicatori folositi pentru cuantificarea rezultatelor macroeoconomice in sistemul

conturilor nationale sunt:
a) Produsul intern brut (PIB), determinat prin una din cele trei metode de mai sus.
Definitia o aveti in manual (Valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale
create in interiorul economiei nationale de catre agentii economici nationali si straini,
intr-o perioada determinata de timp, de obicei un an). Mai trebuie precizat aici ca
formarea bruta a capitalului (FBC), termenul din relatia (2)) are trei componente:
1. investitia de inlocuire a capitalului fix uzat si scos din functiune (investitia de
inlocuire – Ii - echivalentul valoric al consumului de capital fix - CCF);
3. variatia stocurilor de capital circulant (cre nu poate fi decat neta: investitie neta
cand stocul de la sfarsitul perioadei este mai mare decat cel de la inceput sau
dezinvestitie neta, cand stocul final este mai mic decat cel initial – S, cu semn pozitiv
sau negativ).
Ii + Incf = Investitia bruta in capital fix (Ibcf)
FBC – CCF sau Ii = Investitia neta (In)
FBC - Ibcf = Variatia stocurilor (S)
PIB = C + G + CCF + Incf + S + H (3)
b) Produsul intern net (PIN), ca valoarea adaugata neta, se determina scazand din
PIB alocatia pentru consumul de capital fix:
PIN = PIB - CCF (4)
PNB = PIB + Vaas - Vasi, (5)
unde : Vaas = valoarea adaugata bruta creata de agentii economici autohtoni in
străinătate, intr-o perioada determinata, de regula un an;
Vasi = valoarea adaugata bruta creata de agentii economici străini in interiorul
economiei nationale, intr-o perioada determinata, de regula un an.
d) Produsul national net (PNN): PNN = PNB - CCF (6)
e) Venitul national (VN) reprezinta marimea agregata a veniturilor obtinute de
posesorii nationali ai factorilor de productie consumati pentru producerea bunurilor
si serviciilor, ca recompensa pentru aportul lor. El insumeaza veniturile din munca
(salarii si contributii) si veniturile din proprietate (dobanzi, dividende, rente, chirii
etc). Venitul national este de fapt PNN.
Se poate determina in preturile pietei (VNpp) sau in preturile factorilor (VNpf)
VNpf = VNpp - Iin (8)
Iin reprezinta impozitele indirecte nete: Iin = Ii - Se (9),
VNpf = PNBpp – CCF - Ii + Se (10)
unde Tnrl reprezinta transferurile nete cu restul lumii (pozitiv sau negativ, in
functie de marimea platilor sau incasarilor catre/din restul lumii de alta natura decat
comerciala)
g) Venitul personal (VP) reprezinta partea din venitul national care revine
menajelor, persoanelor private
VP= VN - Pr.n. – Ipr.n. – CAS + Ts (12),
h) Venitul personal disponibil (VPd) reprezinta marimea ce va putea fi afectata de
catre populatie pentru consum sau pentru economisire:
VPd = VP - Idvp (13),
Indicatorii macroeconomici pot fi calculati in moneda nationala sau, pentru comparatii

internationale, in moneda americana - dolarul USA – asa cum ii gasim in rapoartele Bancii
Mondiale si FMI – sau in moneda unica europeana Euro – asa cum sunt exprimati in statisticile
UE.
Ei pot fi determinati in preturi curente, ca PIB sau PNB nominal, sau, pentru a separa
efectele variatiei preturilor, in preturi comparabile, ca PIB sau PNB real
Raportul procentual intre PIB nominal si PIB real este Deflatorul PIB-ului, cu care se
poate masura inflatia.
Pentru comparatii internationale se foloseste PIB-ul exprimat in paritatea puterii de
cumparare (PIBppc), care ia in considerare puterea de cumparare a monedei de exprimare,
diferita de la tara la tara. PIB ppc este mult mai mare decat PIB-ul exprimat in moneda
internationala la cursul oficial de schimb.
Pentru masurarea performantei globale a sistemelor economice sunt folositi si numerosi

alti indicatori, orientati pentru a reflecta mai mult aspecte calitative ale dezvoltarii. Printre
acestia se afla si Indicele Dezvoltarii Umane, un indicator compozit, determinat anual,
incepand cu 1990, in Raportul asupra dezvoltarii umane elaborat de Programul
Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
Un indicator relevant al eficientei folosirii muncii nationale este Productivitate

nationala a muncii, calculat ca raport intre PIB si populatia ocupata sau ca raport intre
PIB si numarul de ore lucrate in economia nationala respectiva
Utilizarea PIB – pentru:
 Comparaţii internaţionale
 Aprecierea evoluţiei activităţii economice (creştere economică, stagnare sau recesiune)
 Relaţie directă cu evoluţia ocupării
 Măsurarea inflaţiei – deflatorul PIB = (PIB nominal/PIB real) x 100
 PIB real: valoarea bunurilor și serviciilor finale dintr-un an calculată pe baza
prețurilor din anul ales ca bază de raportare.
 PIB nominal: valoarea bunurilor și serviciilor finale dintr-un an calculată pe
baza prețurilor din anul respectiv.
Deflatorul PIB = (PIB nominal / PIB real) * 100
Deflatorul PIB * 100,
asadar PIB nominal are in vedere cantitatile si preturile din perioada actuala, curenta, iar PIB
real ia in calcul cantutatile curente, insa preturile sunt cele dintr-un alt an, socotit ca perioada
de baza.
Daca, de exemplu, PIB s-ar baza pe 2 categorii de bunuri X si Y, respectiv doua momente de
timp: anul 2007 si 2019, atunci:
PIB nominal = (QX2019*PX2019) + (QY2019*PY2019)
PIB real = (QX2019*PX2007) + (QY2019*PY2007) doar preturile difera, ca perioada de raportare.
Daca Deflatorul PIB =104% > 100%, atunci avem inflatie, iar rata inflatiei va fi egala cu 4%.
Daca Deflatorul PIB = 98% < 100%, atunci avem deflatie de 2%.
Inflatie = reducerea puterii de cumparare a banilor, iar efectul este acela de crestere
generalizata a preturilor.
Deflatie = Fenomen opus inflatiei caracterizat prin cresterea puterii de cumparare a banilor,
asadar, diminuarea preturilor.
Dezinflatie = reducerea ritmului de crestere a ratei inflatiei.
Stagflatie = somaj + inflatie+stagnare economica.

B. Raritatea;
C. Divizibilitatea.
D. Durabilitatea;

3. Banii:

A. M1 şi M2 cresc;
B. M1 şi M2 scad;

M2= M1+ depozite pana la 2 ani inclusiv (conturi de economii) = se transfera bani dintr-un cont
de credit intr-un cont de economii M1 scade, M2 neschimbat
Cineva retrage 800 euro dintr-un cont de vedere si ii depune intr-un cont la termen=> M1 scade
cu 800 euro, M2 ramane neschimbat


C. M1 creşte;

cont de economii:
A. M1 şi M2 cresc;
BANII
1. Dacă aveţi 2.500 lei sub formă de numerar şi îi depuneţi la bancă într-un cont de economii:
a. M1 şi M2 cresc




a. M1 şi M2 cresc
6. Creşterea ratei dobânzii de referinţă (ratei de scont) de către Banca Centrală are ca efect:
7. La o rată a rezervei obligatorii de 8%, o bancă cu conturi curente de 100 milioane de dolari
trebuie să deţină efectiv:
8. Un dolar depus în sistemul bancar permite băncilor comerciale să extindă masa monetară
cu:
a. 1 dolar

a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
bunuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%


ocuparii
a) 104%
b) 117,81%
c) 105%
d) 103%
a) 3%
b) 6%
c) 58%
d) 103%

b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor,

a) Costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si, implicit, la scaderea cantitatii cerute de
forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara negativ
reprezinta populatie ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%


a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
luni a fost de:
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

aparenta ocuparii

a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%


18-a, 19-a

a) reprezinta toate raporturile de schimb incrucisate intre bunurile si serviciile tranzactionate pe o
piata
d) se modifica, intr-o masura mai mare sau mai mica, deoarece in sistemul economic tot timpul
apare ceva care schimba raportul dintre nevoi si cantitatea disponibila din respectivele bunuri si
servicii.
}
d)Banii nu sunt pusi in circulatie de o banca de emisiune, ci apar prin intelegerea dintre participantii
la schimb
}

d)este generata de cei ce detin dreptul de a tipari moneda, adica de a-i modifica volumul de pe
piata
}
4. Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la sfarsitul
lui septembrie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de {
a)18%
b)118%
c)136,25%
d)119,10%
}

b)este o tehnica profitabila pentru cel ce detine monopolul tiparirii banilor tocmai pentru ca banii
invadeaza sistemul economic in mod uniform si predictibil.
c)Aduce beneficii celui care detine monopolul tiparirii banilor cand umflarea masei monetare se
propaga relativ lent, neuniform, neasteptat.
d)poate fi considerata o politica deliberata pusa in practica de detinatorii privilegiului de a multiplica
volumul insemnelor monetare din circulatie.
}
a)Au crescut cu 2%
b)Au scazut cu 1%
}
consumului
}
centrala, {
b)extinderea proiectelor investitionale fara resurse economisite va face ca intreprinzatorii sa fie
nevoiti sa liciteze atat forta de munca de care au nevoie cat si celelalte materii prime, resurse
necesare, astfel incat preturile acestora vor cunoaste o tendinta de diminuare
d)banii suplimentari ajunsi in mainile intreprinzatorilor si cumparatorilor (prin creditele de consum)
vor determina incet, dar sigur, o crestere generalizata a preturilor.
}
9. Inflatia {
a)Asigura posibilitatea unei cresteri reale a puterii de cumparare, adica, a cantitatii de bunuri si
servicii,
c)distorsioneaza sistemul preturilor relative, afectand grav procesul de alocare a resurselor rare.
}
alimentare au crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 45% in totalul cheltuielor de consum),
iar tarifele serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {
}
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%
Rezolvare:
nici S si nici Pa
Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14% raspuns
corect: b)
este egala cu
a) 7%
b) 8%
c) 9%
d) 10%
Rezolvare:
mai mare decat PIB efectiv, ∆PIB este negativ In cazul nostru, ∆PIB =[
(900 -1000) / 1000] * 100 = - 10%; Si atunci, Rsc = 3 – 0,5 * (-
c) 580 miliarde u.m
Rezolvare:
Raspuns corect: d)
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
Rezolvare:
este egala cu
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane
[(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 → Pa =
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Raspuns corect: b)
.
Rezolvare:
b) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane, adica
630 000 someri
Raspunsu
„Inflatia”
c) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi
intreprins anterior
d) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care le-ar
moneda
Banca Centrala
b) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
d) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
dovedesc a fi o greseala

b) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii
d) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au generat
un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929
c) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand astfel
d) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea
recesiunii
a) Alfred Marchall

a) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si
industriale si de reactiile hotarate ale guvernului
b) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze cu
bugete echilibrate
c) A constat in faptul ca cheltuielile guverb=namentale au crescut mai mult decat puteau fi
marite impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos
d) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a
impozitelor
decat castiga. Insa cei care fac in mod constant acest lucru pot ajunge pe strazi”. Aceste cuvinte
au fost rostite de
a) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea
datoriei publice
b) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
c) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
perioadele de prosperitate compensand deficitele din perioadele de recesiune
d) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca deficitele
bugetare nu sunt bune pentru economie

c) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara automata
sau nediscretionara
c) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor
e) 9,8%
f) 14%
g) 7%
h) 12%

a) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla la
b) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla la
c) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se afla

b) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin scaderea
munca

a) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
decat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor, care vor creste mai repede decat
b) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare decat
rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei cresteri mai lente a salariilor
decat productivitatea
c) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii si,
d) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica
23. Legea lui Okun

b) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul
c) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a
somajului de 0,5 procente
este egala cu
e) 7%
f) 8%
g) 9%
h) 10%
25. Daca rata curenta a somajului este egala cu7%, in conditiile unei NAIRU egale cu 2% si a unui PIB
efectiv de 540 miliarde unitati monetare (u.m), PIB-ul potential este egal cu
g) 580 miliarde u.m
h) 600 miliarde u.m.
e) 3%
f) 6%
g) 9%
h) 12%
este egala cu
e) 20 miloane
f) 24,91 milioane
g) 25 milioane
h) 27 milioane




preturilor

a) Acceptabilitatea b)
Raritatea c)
Divizibilitatea d)
Durabilitatea
7. Banii:
banilor




a) Ratei somajului


b) împiedică retragerile masive operate de către deponenţii care se tem că banca nu dispune de active
c) nu are o semnificaţie specială, pentru că băncilor nu li se cere să îşi justifice garanţiile la cererea deponenţilor
d) este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca bază de referinţă aurul şi care le cerea băncilor să
îşi păstreze rezerve în aur
20. Mai ales în perioadele de război, guvernele sunt tentate să suplimenteze cantitatea de monedă. Această măsură
are drept consecințe:
-bilet de banca
-niciuna?
6 Teste

d) este vorba de o creştere a preţurilor ce nu afectează în aceeaşi măsură toate bunurile şi serviciile;
c) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate mică de bunuri şi servicii;
d) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate mare de bunuri şi servicii.



Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare, întrebări şi testele grilă → se face prin accesarea şi
consultarea pe platforma media.
1. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflatiei a fost de 8%, înseamnă că rata
inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 24%; b) 25,97%; c) 26,82%; d) 27%.
Rezolvare
if =
R R 1+d)n, unde: Rif – rata inflaţiei finale; Rii – rata inflaţiei iniţiale; d – rata dobânzii; n – perioada
ii(
R=
if R(
1
ii+0
,
083
)=1
,
083
=1
,
2597
Rif=25
,97
%
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată pe baza unui "coş" de
consum format din: alimente, cu pondere de 40% şi o rată a creşterii preţurilor de 30%, bunuri industriale, cu
pondere de 35% şi un indice general de creştere a preţurilor de 120% şi servicii, cu o rată a creşterii preţurilor
de 14%, atunci rata inflaţiei este:
a) 39,5%; b) 22,5%; c) 54,66%; d) 21,33%.
1. Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit doar din trei categorii de bunuri finale
ale căror preţuri au evoluat conform tabelului alăturat:
Categoria Cantitatea Preţul unitar

În anul t0 În anul t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată pe baza unui "coş" de
consum format din alimente, cu pondere de 50% şi un indice general de creştere a preţurilor de 140%, bunuri
industriale, cu o pondere de 30% şi o rată a creşterii preţurilor de 25% şi servicii, cu o rată de creştere a
tarifelor de 10%, atunci rata inflaţiei este:
a) 79,5%; b) 58,33%; c) 29,5%; d) 25%.
Rezolvare
I=
0
pc
,
50
,+
4
0
,
30
,+
25
0
,
20
,
1=
0+
,
20,+
075
0
,=
020
,
295
, rata inflaţiei = 29,5%
3. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflaţiei a fost de 7%, înseamnă că rata
inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 22,5%; b) 21%; c) 23,75%; d) 22%.
4. Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit din trei categorii de bunuri finale ale
căror preţuri au evoluat conform tabelului de mai jos:
Denumirea Cantitatea Preţul unitar
bunurilor În anul t0 În anul t1
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100
a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la sfarsitul lui
septembrie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de {
a) 18%
b) 118%
c) 136,25%
d) 119,10%
Rezolvare:
1,06 * 1,06 * 1,06 = 1,191016
→corect d)
a) Au crescut cu 2%
b) Au scazut cu 1%
Rezolvare:
1,05 * 1,03 * X = 1,1,
Corect: c)
Daca in anul 2020 indicele de crestere a preturilor alimentelor (care detin o pondere in cheltuielile
de consum de 30%) a fost de 115%, preturile bunurilor industriale, altele decat cele alimentare au
crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 50% in totalul cheltuielor de consum), iar tarifele
serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {
Rezolvare:
15 * 30 / 100 + 7 * 50 / 100 + (100 – 30 – 50) * 12 / 100 = 4,5 + 3,5 + 2,4 = 10,4
→Indicele de crestere a preturilor a fost de 110,4%, iar preturile au crescut cu 10,4% (altfel spus,
rata inflatiei a fost de 10,4%
Corect: b) si c)
I. RATA INFLATIEI
Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100
Exemplu:
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie, februarie si martie este 5%. Care va fi rata inflatiei pentru primele
3 luni ale anului?
Rez:

3. La inceputul lunii februarie nivelul pretului este X(1+0,05). Daca rata inflatiei pentru februarie
este tot 5% => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05) =>
4. La inceputul lunii martie nivelul preturilor este X(1+0,05)(1+0,05). Daca rata deflatie este 5% in
luna martie => Nivelul preturilor la finalul lunii este X(1+0,05)(1+0,05)(1+0,05)
De rezolvat
1. În luna ianuarie rata deflație a fost de 4,2%; în luna februarie rata inflatiei a fost de 1,15%; iar în
martie avem inflatie de 4,5%. Care a fost rata inflației pe cele 3 luni?
Ip = (1-0,042)(1+0,0115)(1+0,045) = 1,0126
Ri = (Ip – 1) x 100 = (1,0126 - 1) x 100 = 1,26%
2. ian – Ri 5%
feb – Rd 2%
martie – Rd 2,11%
Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

Ri = (Ip-1) x 100% = 1,27 %
1 2 3 4 5 6

(%) creștere
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
• Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

• Col 5 = Col 2 x Col 3 => col 3 = col 5/ col 2
• Col 6 = Col 2 x Col 4 => col 2 = col 6 / col 4
• Col 6 = Col 5 – Col 2 => col 5 = col 6 + col 2
➢ Aplicatii IAPC

prețurilor prețurilor (%)
(%) ratei de
creștere
A 15 110 10 16,5 1,5
B 20 140 40 28 8
C 25 120 20 30 5
D 40 170 70 68 28
Total 100 x X 142,5 42,5
C4= C3-100
C5 = C2 x C3 => C3 = C5 / C2
C6 = C2 x C4
C6 = C5 – C2
➢ EXTRA
EX1
2 creștere a creștere a 5 inflației pe baza
(%) 4 creștere
3 6
A 20 115 15 23 3
B 10 110 10 11 1
C 30 120 20 36 6
D 40 125 25 50 10
Total 100 x x 120 20
EX2
(%) creștere
A 10 110 10 11 1
B 25 120 20 30 5
C 25 120 20 30 5
D 40 140 40 56 16
Total 100 x x 127 27
EX3
prețurilor prețurilor (%) de ratei de
(%) creștere
A 20 120 20 24 4
B 10 130 30 13 3
C 20 150 50 30 10
D 50 112 12 56 6
Total 100 x x 123 23

f) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor angajatilor,

a) Costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si, implicit, la scaderea cantitatii cerute de
forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara negativ
reprezinta populatie ocupata in varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de
e) 3,9%
f) 6,9%
g) 3,6%
h) 6,6%
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%


a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
luni a fost de:
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

aparenta ocuparii

a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%


18-a, 19-a

e) rata somajului este de 9 %(2.7/30*100)= 0.09*100 =9%
f) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori-> b(50-8-12)
h) Rata somajului este de 11.39%-------
a) 3,9%
b) 6,9%----(97-100)=-3 => 5.4 –(0.5*(-3))= 5.4+1.5 = 6.9
c) 3,6%
d) 6,6%
bunuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca
a) 6%
b) 5%-----------
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12% -------
c) 8%
d) 106%


ocuparii-----
e) 104%
f) 117,81%
g) 105%----
h) 103%
a) 3%----
b) 6%
c) 58%
d) 103%
„Inflatia”

f) Reduce rata dobanzii----------
g) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe care nu le-ar fi
h) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de investitii pe care le-ar
moneda
e) Investitiile profitabile par neprofitabile-----
h) Economia ajunge in situatia de boom economic, care este insa artificial-----

Banca Centrala
f) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se
g) Se manifesta printr-un sir intreg de esecuri economice------
h) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de expansiune se

e) A avut un impact mondial----
f) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite ale Americii
h) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920, care au generat
un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929-----
g) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar, obligand astfel
h) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in combaterea
e) Alfred Marchall
g) John Maynard Keynes---------

e) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale cheltuielilor casnice si
f) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul sa functioneze cu
bugete echilibrate----
g) A constat in faptul ca cheltuielile guvernamentale au crescut mai mult decat puteau fi
h) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale si a
impozitelor
decat castiga. Insa cei care fac in mod constant acest lucru pot ajunge pe strazi”. Aceste cuvinte
au fost rostite de
f) John Fitzgerald Kennedy, la preluarea madatului la Casa Alba, in ianuarie 1961-----
e) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni cresterea
datoriei publice
f) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
g) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri, excedentele din
h) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a sustine ca deficitele
bugetare nu sunt bune pentru economie------

f) Au esuat in mod evident in anii 1970------
g) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si monetara automata
sau nediscretionara----------
g) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul imigrantilor---
i) 9,8%
j) 14%-----
k) 7%
l) 12%

f) Cerere excedentara de locuri de munca-----
e) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul national se afla la
f) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul national se afla la
g) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul national se afla
la nivelul sau potential-------

f) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata prin scaderea
munca
h) Poate exista doar atunci cand rata curenta a somajului este egala cu NAIRU-----

e) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare
f) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mare decat
rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei cresteri mai lente a salariilor
decat productivitatea
g) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul pe piata muncii si,
h) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este mai mica
45. Legea lui Okun

f) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport cu PIB-ul
g) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii corespunde o rata a
este egala cu
i) 7%
j) 8%------
k) 9%
l) 10%
k) 580 miliarde u.m
l) 600 miliarde u.m. --------
i) 3%
j) 6%
k) 9%------
l) 12%
este egala cu
i) 20 miloane
j) 24,91 milioane
k) 25 milioane-------
l) 27 milioane
Buna ziua,
„Banii”,”Performantele economice si situatia poliica”, „Inflatia” si somajul, celor care s-au pregatit pentru
imbunatatirea notei de la proba de verificare semestriala. Patru seturi de intrebari v-am transferat pe
platforma Microsoft Teams, ca modele, in sprijinul dumneavoastra. Va rog sa le consultati si sa incercati
sa le rezolvati si apoi sa va corectati cu ajutorul suportului de curs. Notele dvs pentru proba de verificare
semestriala pot fi marite cu pana la 2 puncte, proportional cu nota obtinuta la acest test. Va recomand sa
nu ratati ocazia. Nimeni nu are de pierdut ceva. Grupa CIG 14 va sustine u n
test si la seminar.
Mai jos v-am mai oferit cateva aplicatii rezolvate, ca model. Este bine sa rezolvati aplicatiile din
seturlle de teste de pe platforma inainte de a consulta rezolvarea lor, pentru a va putea corecta, daca
este cazul.
m) 9,8%
n) 14%
o) 7%
p) 12%
Rezolvare:
nici S si nici Pa
Po = 7 000 000 – 6 020 000 = 980 000, iar Rs = (980 000 / 7 000 000)*100 = 14% raspuns
corect: b)
este egala cu
m) 7%
n) 8%
o) 9%
p) 10%
Rezolvare:
mai mare decat PIB efectiv, ∆PIB este negativ In cazul nostru, ∆PIB =[
(900 -1000) / 1000] * 100 = - 10%; Si atunci, Rsc = 3 – 0,5 * (-
o) 580 miliarde u.m
Rezolvare:
Raspuns corect: d)
m) 3%
n) 6%
o) 9%
p) 12%
Rezolvare:
este egala cu
m) 20 miloane
n) 24,91 milioane
o) 25 milioane
p) 27 milioane
[(Pa – 23,5) / Pa] * 100 6Pa = 100 * (Pa – 23,5) 94 Pa = 2350 → Pa =
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
Rezolvare: 20 * 5 / 100 + 40 * 6 / 100 + (100 – 20 – 40) * 4 / 100 = 1 + 2,4 + 1,6 = 5(%)
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
Raspuns corect: b)
.
Rezolvare:
f) Nr. somerilor: daca Rs = 7% → 7 = (S / Pa) * 100 → S = 7 * 9 / 100 = 0,63 milioane, adica
630 000 someri
Raspunsu
egala cu
60 milioane
posterior
7%
1

- Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
rezilierea contractului , in functie de situatia existenta la termenul de
scadenta
3. Care din urmatoarele caracteristici sunt specifice somajului ?
- Afecteaza intr-o proportie mai mare persoanele tinere , lipsite de experienta ,
decat pe cele adulte
5. Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia monetara este :
- O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile
comerciale
6. Care din urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata
problema somajului ?
- Interventia statului in economie , orientata catre simularea cereri agregate
- Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevate , in mod continuu , astfel
incat orice noua informatie sa fie integrata de pretul titlului
8. In lunile ianuarie , februarie si martie ,rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In
aceste conditii , rata infltiei pe cele trei luni :
- 6.12
(1 + 2%)3 * 100 -100 = 106.12-100 =6.12

10. Populatia totala a unei tari este 22.000.000 persoane , din care 2.5000.000
sunt pensionari si 3.000.000 sunt copii de 16 ani . Stiind ca 1.500.000
persoane apte de munca nu au un loc de munca , iar dintre acestia 300.000
renunta la locul de munca si 50.000 emigraza , atunci :
11. Specializarea internationala si schimbul :
- Ofera posibilitatea obtineri de castig ca rezultat al economiilor de scara
1
2
12. Banca Centrala poate marii rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin
:
13. Pe piata muncii , raporturile dintre vanzatori si cumparatori :
- Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii
intereselor angajatilor , angajatorilor si uneori si ale puterii publice
15. O consecinta a recensiuni este aceea ca :
16.
- Se va inregistra o incetinire neintentionata a ritmului de crestere economica
17. Atunci cand publicul depunere bani in conturile de economii in bancile
comerciale
18. Convingerea ca banii trebuie sa aiba o justicare pentru a avea valoare ridica
intrebarea ce anume se afla in spatele justificarii pentru a oferi aceasta
valoare . Care afirmatie din urmatoarele nu este adevarata ?
- Stocul de aur existent la Banca Nationala justifica valoarea banilor
- Are un efect de scara negativa asupra cantitatii cerute de forta de munca
21. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a
crea bani prin:
- Cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
- Se apropie cel mai mult de unele dintre cerintele pietei cu concurenta perfecta
- Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii
25. Balanta de plati a Ungariei evidentiaza , in 2012 , incasari de 11.400 mld. Euro
si plati de 12.650 mld. Euro . In aceste conditii , balanta de plati a Ungariei
prezinta , pentru anul 2012:
26. Piata financiara mobiliara este o componenta a :
2
3

- Este utilizat pentru a calcula corect repercursiunile cursului de schimb
- Rata curenta a somajului este egal cu rata naturala a somajului
30. Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni , atunci :
- Bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si pot acorda mai multe credite
31. Cand efectul de venit domina efectul de substitutie in comportamentul
salariatului :
- Curba ofertei individuale de munca se repliaza spre stanga
32. In perioada recensiuni oamenii prefera :
34. Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand :
36. In conditiile in care , in anul 2012 , exporturile Republicii Moldova au fost de
4.000 mld. Euro , in timp ce importurile au fost de 4.400 mld. Euro , balanta
comerciala prezinta o rata de acoperire de :
- 90.91 %
37. Politicile fiscale si monetare expansioniste vor determina , pe termen scurt :
38. Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata ?
39. Inflatia :
40. Institutia care poate acorda credit bancar poarta denumirea de :
- Banca Centrala
achita un credit ?
- M1 si M2 scad
3
4
- Nu sunt avantajoase pentru guverne , limitand finantarea cheltuielilor

guvernamentale
43. Banii :
44. Operatiunile cu prima compusa ” a la baisse”:
- Ofera posibilitatea vanzatorului de a alege intre executarea sau rezilierea
contractului , in functie de evolutia cursului
46. Politicile fiscale si monetare contractioniste :
- Vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decat vor
47. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are in vedere :
- Tipul serviciilor de munca tranzictionala , de inalta calificare , ce nu pot fi
oferite decat de persoane cu pregatire superioara , sau de calificare mai
redusa , ca pot fi oferite de personele disponibile pe plan local , cum ar fi
instalatori , mecanici auto , zidari .
48. In timpul Marei Crizei din 1930 in SUA :
- este stabilit unilateral de autoritatiile monetare nationale in functie de diversi
factori economici , politici , sociali si instutionali , interni si externi
50. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei intr-o tara pe seama unui cos
de consum format din bunuri alimentare ( ponderea in cos de 25% ) , bunuri
industriale ( ponderea de 35% ) si servicii . Stiind ca rata cresteri a preturilor
3% , calculati rata inflatiei
- 5.8%
51. Comparare randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o
decizie favorabila de cumparare in urmatoarele situatii :
- Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzi (e > d’ )
- Functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
53. Mai ales in perioada de razboi , guvernele sunt tentate sa suplimenteze
cantitatea de moneda . Aceasta masura are drept consecinte :
4
5

56. In sistemul formelor regionale de comert liber
- Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor , serviciilor si a factorilor
de productie – capital si munca
57. Somajul este considerat drept esec al pietei . Pentru diminuarea sa , putem
enumera urmatoarele masuri :
cont la termen cum variaza agregate monetare ?
59. In perioada electorala se va opta pentru :
- Politici expasioniste , intruncat efectele de reducere a ratei somajului sunt
cererii si ofertei de munca . Aceasta poate fi explicata pe baza :
- Procesului de restructurare permanenta pe care ii cunoaste economia
61. In conditiile in care, in anul 2012 , importurile Romaniei au fost de 9.000 mld.
Euro ,in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. Euro ,
balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de :
- 80%
lei/buc si vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/buc , ambele pe
baza de contracte cu scadenta la 6 ani . In momentul executarii contractului ,
cursului actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 25 lei/buc , iar al actiunilor
Banca Transilvania S.A. este 400 lei/buc .Care va fi rezultatul pe ansamblu
acestor operatiuni .
63. Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de :
64. Dividentul :
- Angajatorii
- Angajatii
5
6

68. Echilibrul monetar determina stabilitatea :
- Accesibilitatea
70. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000
lei fiecare ,cu scadenta peste 3 ani . Venitul fix anual ( cuponul) adus de
fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanziii de 20% . Care este
cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani .
- 30.000 lei
71. In conditiile in care rata naturala a somajului este 6.2 % , iar PIB creat in
economie reprezinta doar 96.8% din venitul national potential , conform legii
lui Okun , rata estimata a somajului este de :
- 7.8%
72. Expansiunea monetara transfera putere de cumparare :
- Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca , cu scopul de a
identifica un altul , mai bine platit
75. Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa :
76. Privita la modul general , piata financiara sau piata capitalului , cuprinde :
- Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea
fondurilor financiare disponibile si necesare , incluziv reglementarile si
77. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud , pentru care
plateste producatorului coreean un pret de 250 USD/buc .Presupunem ca
producatorul coreean asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului
, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica importurilor de
imprimante din Coreea de Sud este de 20% . In conditiile in care echivalentul
in lire sterline a 50 USD/buc , acopera cheltuielile de distributie a produsului
pe piata , putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul englez ar fi
dispus sa vanda o imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline :
- 350 USD
6
7
78. O politica fiscala contaciclica va produce :

79. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din 1930 a
fost aceea ca :
catre :
- Banci
81. Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala :
- Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
83. Cand Banca Centrala vinde obligatiuni , atunci :
85. Printre cauzele care pot genera somajul se inscrie :
86. Tranzactiile derulate la nivelul pietei muncii :
- Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadru juridic si institutionale
- Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului
national potential de 300 miliarde de dolari si o rata naturala a somajului
de 2,5%. Care este, potrivit legii lui Okun, rata estimata a somajului?
A. 4,5%
B. 0,5%
7
8
C. 8,5%
D. 22,5%


94. Daca rata naturala a somajului dintr-o tara este de 3%, iar rata curenta
95. In anul 2019, populatia totala a unei tari era de 26.000.000 de locuitori,
populatia apta de munca 16.000.000, rata de activitate 83%, iar numarul
somerilor de 2.080.000. Sa se calculeze populatia activa, rata somajului
si gradul de ocupare.
A. rata somajului 15,66%, gradul de ocupare 7%, populatia activa 13.920.000
15,66%
C. populatia activa 13.280.000, gradul de ocupare 70%, rata somajului 15,66%
PT 26 mil

8
9
P activa = 13,280.000
Rata somaj = 2.080.000 / 13.280.000 *100 = 15,66%
96. Dinamica salariului presupune urmatoarele efecte asupra ofertei de

munca:
ANSWER: D
97. Somajul natural include

98. O obligatiune cu o valoare nominala de 200 lei aduce un venit anual

A. 12 lei
B. 1200 lei
C. 30 lei
D. 3000 lei
Cupon = C = 60 lei
Co = C/d * 100
Co = 60/ 2% = 60/0,02 = 3000 lei
99. Un investor cumpara de pe piata financiara primara 30 de obligatiuni la

valoarea nominala de 400 lei fiecare, , scadenta peste 4 ani. Dupa doi
ani, cand pe piata monetara rata dobanzii la depuneri este de 4%, cele
30 de obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total obtinut?
A. 27.000
B. 28.500
C. 39.000
9
10
D. 40.500
CT = CT1 + CT2
Co = C/d = 50/0,04 = 1.250 lei/bucata
1250-400 = 850 de lei
CT2= 30*850 = 25,500 de lei
CT = 3000 + 25.500 = 28.500
100. Un operator la bursa castiga 8.000 de lei in urma cumpararii la termen

a 40 de actiuni. La scadenta, cursul acestora este de 600 de lei. Cat a fost
cursul in momentul incheierii tranzactiei?
A. 400 de lei
B. 800 de lei
C. 3200 de lei
D. 2400 de lei

101. Un client al bursei vinde 20 de actiuni la pretul de 150 lei/actiune cu

scadenta peste trei luni, platind totodata o prima de 5 lei/actiune.
profitabila.

unei obligatiuni
10
11

emitente.
ANSWER: C


seama unui cos de consum format din bunuri alimentare (cu o pondere
in cos de 55%), bunuri industriale (cu o pondere de 30%) si servicii.
Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 2%,
indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 104% si
rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 5%, rata inflatiei în
acea economie a fost:
a) 11%.
b) 3,05%.
c) 103,5%.
d) 3,5%.
Rata inflatiei = 55%*2% + 30%*4% + 15%*5% = 3,05%

a) Solicita pentru prima data un loc de munca, dar nu gaseste
107. Pe piata muncii raporturile dintre vanzatori si cumparatori:
a) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate
intre exponentii intereselor angajatilor angajatorilor si uneori si
ale puterii nuridice
b) Au loc intr-un cadru institutional si juridic bine definit
11
12
• Costul productiei scade ducand la cresterea cantitatii cerute de

forta de munca ceea ce se numeste efect de scara pozitiv
• Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca
mai mica inlocuind-o cu o cantitate de capital devenit mai ieftin,
ceea de reprezinta efect de substitutie negative
109. In functie de scopul si durata deplasarii, migratia temporara
poate fi:
• zilnica
• de weekend, migratiune turistica
• sezoniera
110 . Emigrarea:
• Antreneaza efecte nefaste asupra capitalului uman

110. Somajul este considerat drep un esec al pietei. Pentru
diminuarea sa, putem enumera urmatoarele masuri:
• Stimularea investitiilor, publice si private
111. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea locala are
in vedere:
• Aria de extindere a pietei, la scara economiei nationale sau a
unei localitati
• Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu
scopul de a identifica un altul, mai bine platit
113. Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente
intre structura cererii si ofertei de munca. Aceasta poate fi
explicata pe baza:
• Divergentelor de interese intre lucratori, care doresc salarii mai
amri, si angajatori, care urmaresc obtinerea unei cantitati mai
mari de munca, la un anumit nivel al salariului
• Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul
productiei
115. distinctia intre piete primare si piete secundare ale muncii are
la baza:
• Sectorul de activitate- sector primar(agricultura, sivicultura,
mineritul) sau secundar(industrii prelucratoare)
12
13

• Someri
• Populatia ocupata
• Se desfasoara intre posesorii fortei de munca si angajatori
• Nivelul de reglementare caracteristic
• Poarta numele de navetism
• Incetiniri neintentionate ale ritmului de crestere economica
• Unui sir de greseli comise de participantii la activitatea
economica
• Multe administratii locale au ordonat bancilor sa-si desfasoare
123. La baza sirurilor de erori care au dus la criza din anii 1930 au
stat:
• Restrangerile creditului
124. Cand rata dobanzii incepe sa creasca oanemii de afaceri
constata:
• Ca inregistreaza costuri si pierderi economice mari
• Politica monetara ce a afectat procesul de coordonare a
activitatii economice
• Devin pesimisti si prudenti
127. Decalajele de timp dintre masurile de politica monetara sau
fiscala si efectele lor:
• Nu reprezinta o constanta care poate fi masurata
• Lucrurile rele sosesc inaintea celor bune
• Sunt atragatoare pentru alegatori
13
14
• Reduce rata dobanzii de pe piata monetara

131. Inflatia:
• apare in conditii de troc
• banca centrala, care injecteaza prea multi bani in economie
• o politica deliberata a autoritatilor monetare
• insemnele monetare proaspat tiparite se propaga neuniform si
impredictibil in economie
135. Inflatia:
• ii induce in eroare pe antreprenori
• reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile
monetare
• genereaza un boom economic pe termen lung
138. Inflatia:
• distorsioneaza sistemul preturilor relative
• descurajeaza economisirea
• incurajeaza conduita chibzuita a consumatorilor
• de la ultimii utilizatori ai banilor ieftini la sectorul public si
sistemul bancar
• este neutra dpv al alocarii resurselor
• determina scaderea puterii de cumparare a unitatii monetare
• conduce la alungirea proiectelor investitionale
• cresterea consumului
• un consum excesiv pe termen scurt
14
15

• Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce practica preturi
ridicate
148. Pe termen scurt, o politica anti-inflationista adecvata:
• Conduce la scaderea consumului
• Avantajeaza guvernul deoarece acesta isi finanteaza deficitul
bugetar prin impozit
• Actiuni si obligatiuni
• De a obtine un venit anual ferm
• De a obtine un dividend
• O parte a profitului unei societati pe actiuni
• Un venit variabil
• Statul pentru a-si acoperi deficitele bugetare
• Intreprinderile publice pentru a finanta lucrari de investitii
• Unui venit fix
• Emisiunea si plasarea de titluri noi
• Tranzactii cu titluri emise anterior
157. Detinatorul de actiuni (actionarul) se bucura de o serie de
drepturi, cum ar fi:
• Anual obtine o parte din profitul societatii pe actiuni,
proportional cu aportul adus la capitalul social al firmei
• Actionarul participa prin vot la alegerea membrilor Consiliului
Administratiei
158. Dreptul de a uza de avantajele pe care le confera revine celui ce
le detine in cazul:
• Actiunilor la purtator
159. Pe piata bursiera, valoarea unei obligatiuni, cursul depinde de:
• Evolutia ratei dobanzii
15
16

• direct proportional cu venitul fix adus de obligatiune
161. Cursul titlurilor de valoare pe piata secundara depinde de:
• situatia economica a firmei emitente
• cursul de pe piata bursiera este influentat de toti factorii care
afecteaza rata dobanzii
• pretul de tranzactionare depinde de cerere si oferta
situatii:
• nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii
• cresterea cursului titlurilor de valoare
166. Pentru infiintarea unei burse de valori se impun urmatoarele
conditii:
• existenta in zona respectiva sau in apropiere a unor societati
omonime de mare anvergura
167. In cadrul unei operatiuni la termen a la hausse, de pe urma
cresterii cursului actiunilor nu castiga:
• vanzatorul
• firma emitenta a titlului de valoare respectiv
168. In cadrul unei operatiuni a la baisse de pe urma scaderii
cursului actiunilor castiga:
• vanzatorul
• firma emitenta
169. Prin modul de formare a cursului si de informare a celor care
economisesc si detin titluri, bursa se apropie de:
• modelul pietei cu concurenta perfecta
• mai mari pentru tarile ce dispun de un potential ridicat
• mai mari cu cat nivelul de dezvoltare este mai ridicat
171. Capaciatatea de dominatie a unei economii nationale asupra
partenerilor ei externi depinde de:
• potentialul economic
16
17

• consecinta a procesului de reinnoire si modernizare a
structurilor economice din tarile avansate
• capacitatea unei economii nationale de a produce bunuri de
inalta tehnologie
174. Institutionalizarea schimburilor internationale are drept scop:
• Liberalizarea schimburilor internationale
175. In evolutia comertului international pe termen lung se
constata:
• Cresterea ponderii fluxurilor comertului invizibil (cu servicii)
• Este rezultatul unor incasari mai mari decat platile in relatiile
internationale
• Este practicata in majoritatea tarilor
• Arata cate unitati monetare straine se obtin pentru o suma fixa
in moneda nationala
nationala creste:
• Exporturile devin mai ieftine
• Importurile devin mai scumpe
nationala scade:
• Importurile devin mai ieftine
• Exporturile devin mai scumpe
181. In conditiile in care preturile interne cresc mai rapid decat cele
externe:
• Agentii economici nationali vor apela intr-o masura tot mai mare
la pietele externe
• Agentii economici straini vor solicita tot mai putin produsele
nationale
• Scaderea cursului de piata al unei monede
17
18
• Devalorizarea unei monede

• Cresterea cursului de piata al unei monede
• Moneda frespectiva se va deprecia
185. In SUA, productia si venitul real au scazut in perioada 1923-
1933 cu aproximativ
a) 30%
186. Conform statisticilor oficiale privind venit si produsul national
al SUA, productia si venit real nu au reusit sa atinga din nou nivelul
din 1929 dupa ce au intrat in perioada de recesiune (dupa anul
1929), decat
187. Din 1931 pana n 1939, rata oficiala a somajului in SUA ajungea
in medie la
a. 19%
188. In “Manifestul Partidului Comunist”, din 1948, Marx si Engles

au descries “crizele comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate
pentru ca:
a. Sistemul parea a se fi prebusit ca rezultat al productiei
excessive.
a. O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere
economica
190. Autorii sustin ca principal cauza a Marii crize economice a fost
a. Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920,
insotita de politica monetara reductionista, care au facut
inevitabila criza.
191. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din SUA in
timpul recesiunii lungi si profunde din anii 1929-1933
a. Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale.
192. Ce inteleg autorii prin “boom artificial si nesustenabil”?
a. Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor,
alimenteaza cresterea investitiilor in afaceri neprofitabile.
193. Conceptul de “cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe
care oamenii dorec
18
19
a. Sa o detina
a. Un stoc la um moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a
lungul unei perioade de timp
ridicat al cererii pentru
a. Venit
196. O persoana care decide sa amane achizitia de mobile noua
pentru a vedea daca preturile vor scadea demonstreaza existent
unei cereri ridicate de
a. Bani
a. Atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti.
a. Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare
depaseste costul platit.
persoanelor care aleg aceasta actiune este
populatie
201. Cantitatea de oferita populatiei de catre autoritatile monetare
si sistemul bancar si cantitatea reserve monetare ceruta de
populatie
202. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile
sale de a excercita controlul asupra sistemului monetar, rata
fondurilor federale, este rata dobanzii la care
a. Bancile comerciale imprumuta rezelvele unele de la altele
203. Unii economist sustin ca politica monetara este mai putin
eficienta in congtracararea uni declin economic decat in
contracararea unei expansiuni monetare rapide si excessive
pentru ca
a. Banca Cengtrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate
obliga bancile sad ea cu imprumut rezervele lor
19
20
204. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa “intinda

coarda” (grabind lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea
prin extinderea stocului de bani sugera ca
a. Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor
pana la capacitatea lor legala pe parcursul recesiunii
a. Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula
economia nationala
206. Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscal
are ca scop controlul fluctuatiilor nedorite ale productiei si a
venitului prin schimbarea
207 . Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate

daca se vrea ca managementul cererii agregate sa reprezinte o
tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile dintre
a. Toate variantele
obtinerea unor informatii relevante in timpul pe care politicile
fiscal sau monetare il au la dispozitie pentru a avea efecte
complete asupra cheltuielilor private si deciziilor de productie?
a. Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de
multe sau cat de putine informatii sunt puse la dispozitia
publicului
208. Schimbari ale ratelor de impozitare sau alle cheltuielilor
stabilizare eficiente pentru ca
a. Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile
modificate trebuie sa fie aprobate este prea lent si devine prea
209. Daca presedintele SUA ar avea autoritatea legala de a modifica
ratele de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia
previziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori de
cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea
a. Un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului
alegerilor
20
21

211. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa
prefere politicile care vor produce
guvernementale totale,
• Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest
lucru nu este posibil din punct de vedere politic
213. Guvernul federal poate fuctiona avand deficite foarte mari mai
multi ani la rand, fara a se confrunta cu riscul falimentului, in timp
ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece guvernul
federal
a. Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de
aceea poate crea mijloace cu care sa achite datoriile
annual echilibrat
a. Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand
215. Conform textului, principal intrebare care ii imparte pe cei care
nu se pot pune de accord asupra rolului adecvat al statului in
economie este
21
GRILa SESIUNE

✓ Banca centrala
Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client la o banca oarecare achita un
credit?
✓ M1 si M2 scad

✓ Populatia somera si populatia activa
✓ Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuielilor
guvernamentale
Operatiunile cu prima simpla “a la hausse”:

✓ Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea
contractului in functie de situatia externa la termenul de scadenta
 Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea
contractului, in functie de termenul de scadenta
 Obliga cumparatorul la executarea contractului la scadenta
✓ Conduce la cresterea generalizata a preturilor
 Genereaza un boom economic pe termen lung
 Stimuleaza economia pe termen lung
 Stimuleaza economisirea

✓ Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a creditelor
existente
 Creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare de
noi credite
 Bancile creeaza moneda prin acordare de noi credite

✓ Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu, astfel
incat orice noua informatie sa fie ...
Care dintre urmatorele afirmatii este adevarata?
✓ Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea
resurselor este de preferat ca economia sa se specializeze si sa participe la
schimb
Deprecierea reprezinta:
✓ Scaderea cursului de piata a unei monede

✓ Distorsionarea preturilor relative

✓ Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a
excedentului si deficitului
Echilibrul monetar reprezinta:

✓ Un echilibru intre cererea si oferta de moneda

✓ Rezerva minima obligatorie
Printre efectele negative ale inflatiei regasim:

✓ Scumpirea creditelor acordate de banci
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.9%, rata estimata a somajului este
de 8.4%, iar PIB-ul creat intr-o economie reprezinta 570 mld u.m. PIB-ul petential conform
legii lui OKUN este de:
✓ 560 mld u.m.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cupru, argintul si aurul ca
mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale erau:
✓ Rare
 Transportabile
 Mai putin atractive
 Indivizibile
O politica fiscala contraciclica presupune:

✓ O crestere a incasarilor fiscale in perioada de recesiune
 O politica de tipul pornire-oprire-pornire
 O reducere a incasarilor fiscale atunci cand creste PIB
Cand banca centrala cumpara obligatiuni:
✓ Rezervele bancarilor comerciale cresc cu suma respectiva
 Reduce rezervele sistemului bancar comercial
 Scade M1
 Rata dobanzii creste
Inflatia:
✓ Determina o proasta alocare a resurselor
 Este creata de comercianti
 Apare in conditii de risc

✓ Puterii de cumparare
 Ratei somajului
 Cantitatii de bunuri si servicii produse
 Locurilor de munca

✓ Acceptabilitatea
 Usurinta de a fi transportat
 Abundenta
 Perisabilitatea
Acumularea capitalului a avut importante contributii la cresterea economica prin:

 Facilitarea specializarii extinse
 Multiplicarea puterii muncii
 Raspandirea inovatiilor tehnologice in bunuri de capital
✓ Indeplinirea tuturor celor mentionate
Cea mai importanta diferenta dintre stat si alte institutii sociale este ca:
✓ Poseda un drept exclusiv si recunoscut de constrangere si coercitie
 Reprezinta curtea suprema, ultima autoritate peste care nu se va mai putea face
niciun apel
 Trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru crearea regulilor dupa care
 Indeplineste toate cele mentionate
Costurile de tranzactii fac mai dificila reducerea externa deoarece:

✓ Exclud alegeri cooperare voluntare ce are la baza eficienta economica
 Nu sunt platite din taxe
 Sunt costuri de investitie si nu marginale
 Nu sunt impozitate
Dilema detinutului este un concept care ne ajuta sa intelegem de ce:

✓ Uneori, comportamentul social nu produce rezultate pe care intreaga societate le
doreste
 Crima nu renteaza
 Regula majoritatii produce consecinte asupra interesului public
 Pedeapsa ne descurajeaza intotdeauna comportamentul infractional
Economistii utilizeaza PIB pentru a determina:

✓ Performanta economica a unei tari in timp
 Stabilitatea financiara a unei tari
 Bunastarea cetatenilor unei tari
 Toate variantele mentionate
Externalitatea nu exista daca:

✓ Costurile de tranzactii ar fi zero
 Oamenii nu ar mai fi egoisti
 Toti ar respecta legile, indiferent daca s-ar simti supravegheati sau nu
 Toti s-ar comporta cu ceilalti asa cum ar dori ca ceilalti sa se comporte cu ei
In anul 2018, o persoana achizitioneaza direct de la magazinul fabricii de articole de

imbracaminte, un costum platind suma de 1.000 lei. Peste doi ani, costumul devenind
decomandat, persoana il vinde unui comerciant de produse SH pentru suma de 500 lei.
Comerciantul revinde costumul unei alte persoane pentru suma de 800 lei. Astfel:
✓ PIB-ul anului 2018 se va diminua cu 500 lei
✓ PIB-ul anului 2020 se va majora cu 300 lei
 PIB-ul anului 2018 se va diminua cu 200 lei
 PIB-ul anului 2020 se va diminua cu 200 lei
In teoria economica, calatorul clandestin (free rider) este cineva care:

✓ Poate obtine beneficii fara sa plateasca pentru ele si nici nu este nevoit sa
contribuie la costuri
 Utilizeaza un abonament de transport expirat
 Nu achita costurile de tranzactii
 Poate produce un bun cu un cost marginal zero
Interesul de a fi realesi ii incurajeaza pe politicieni sa sprijine politicile care:

✓ Confera beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
 Determina costuri pe termen scurt
 Ii avantajeaza pe toti oamenii
 Confera beneficii pe termen lung
Intr-o economie nationala venitul national este egal cu 20.000 u.m., profiturile
nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 5.000 u.m., impozitele asupra acestor
profituri nedistribuite reprezinta 1.000 u.m., cotizatiile platite de catre societatea
comerciala pentru asigurari sociale reprezinta 3.000 u.m. iar indemnizatiile pentru somaj,
ajutoare, burse etc.
✓ Venitul personal disponibil este egal cu 12.500 u.m.
 Venitul personal este egal cu 23.000 u.m.
 Venitul persoanelor este egal cu 11.000 u.m.
 Venitul national este egal cu 10.500 u.m.
Lucratorii americani ai filialei Ford de la Craiova contribuie, prin productia pe care o

realizeaza, la cresterea:
✓ PIB-ului Romaniei
 PIB-ului SUA
 PNB-ului Romaniei
Negocierea si cooperarea sunt mai eficiente in reducerea externalitatii atunci cand:

✓ Drepturile de proprietate sunt clar definite si aplicate
 Deciziile sociale luate democratic
 Drepturile de proprietate sunt detinute in consum
 Indivizii considera ca au drepturi exclusive
Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altora depinde exclusiv de:
 Diferite inzestrari cu resurse naturale
 Hotararea istorica a unor tari bogate de a fi independent economic
 Raportul dintre populatie si teren disponibil
✓ Niciuna din varianatele de mai sus
✓ Banci
 Comercianti
 Bursele de valori
 Agentii guvernamentale
Daca PIB exprimat in preturile pietei este de 200.000 u.m., impozitele indirecte sunt de
10.000 u.m., subventiile de exploatare sunt de 15.000 u.m. Veniturile primite de la restul
lumilor sunt de 20.000 u.m. iar cele varsate restului lumii sunt de 15.000 u.m. PNB
exprimat in preturile factorilor este:
✓ 195.000 u.m.
 190.000 u.m.
 210.000 u.m.
 205.000 u.m.
PIB exprimat in preturile factorilor este egal cu 1.000 u.m. Impozitele indirecte nete
reprezinta 300 u.m. Consumul de capital fix este egal cu 400 u.m. In aceste conditii,
venitul national exprimat in preturile pietei este:
✓ 900 u.m.
 300 u.m.
 1.100 u.m.
 Imposibil de determinat
O societate poate imbunatati calitatea mediului la costul cel mai mic atunci cand poluarea
este redusa de catre:
✓ Firmele care detin avantaje comparative in reducerea poluarilor
 Firmele mici
 Firmele care polueaza cel mai mult
 Firmele mari
Hartia care promite plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda se numea:
✓ Bilet de banca
 Nota de hartie
 Card bancar
 Nota de metal

✓ Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
 Nu genereaza un boom artificial
 Are la baza cresterea economiilor reale
 Creste rata dobanzii de pe piata monetara
Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de
consum format din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 45%), bunuri industriale (cu
o pondere de 30%) si servicii. Sttind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost
de 3%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 106% si rata de
crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 7%, calculati rata inflatiei:
• 116%
• 104,9%
• 5%
• 4,9%
In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii
rata inflatiei pe cele trei luni este de:
✓ 6,12%
 8%
 106%
 6%
Politicile fiscale si monetare expansioniste vor determina, pe termen scurt:

• Reducerea ratei inflatiei si a ratei somajului
• Reducerea ratei inflatiei si cresterea ratei somajului
• Cresterea PIB-ului real si a gradului de ocupare
• Cresterea PIB-ului real si a ratei somajului
O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000 lei fiecare,

respectiva in 3 ani :
✓ 30.000 lei
 25.000 lei
 32.500 lei
 3.000 lei
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie
✓ 7,8%
 4,6%
 6,4%
 6,8%
In conditiile in care in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. EUR. in timp
ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. EUR, balanta comerciala prezinta o
✓ 80%
 90%
 72%
 128,57%
In condittile in care rata naturala a somajului este de 5,9%, rata estimata a somajului este
de 8,4%, iar PIB-ul creat in economie reprezinta 570 mld. u.m. PIB-ul potential, conform
legii lui Okun este de:
✓ 560 mld u.m.
 650 mld u.m.
 600 mld u.m.
 620 mld u.m.
Comertul international:
✓ Este specific economiilor deschise
 Nu depinde de politicile comerciale aplicate de guverne
 Este specific economiilor inchise
 Creste ca rezultat al aplicarii unor masuri protectioniste aplicate de catre guvern
Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci aceasta:

✓ Mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
 Reduce oferta de bani
 Are efect de atragere a avutiei si, astfel, de a retrage bani din sectorul privat

✓ Sunt interpretate gresit semnalele date de pret
 Toata productia este compusa din bunuri omogene
 Sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti
 Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti

✓ De la banca centrala la consumatori
 De la ultimii utilizatori ai banilor ieftini la sectorul public si sistemul bancar
 De la producatori la consumatori
 De la guvern la investitorii privati

✓ Cresterea cheltuielilor guvernamentale
 Reducerea ratei dobanzii
 Posibilitatea finantarii deficitelor bugetare la costuri reduse
 Abandonarea expansiunii monetare
Banca centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
✓ Achizitionarea de obligatiuni de la stat
 Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
 Vanzarea de obligatiuni de la stat
 Cresterea cerintelor privind rezervele obligatorii
Somajul frictional:
✓ Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de munca, cu scopul de a
 Ilustreaza o trasatura specifica migratiei pendulatorii
 Corespunde caracterului ciclic al activitatii economice
 Este determinat de aparitia unor frictiuni intre angajat si angajator

✓ Cea mai mare parte a fluxurilor de export este detinuta de tarile in dezvoltare
 Participarea unei tari la comertul mondial este invers proportionala cu potentialul
 Ca tendinta, valoarea exporturilor Romaniei este in scadere, ca urmare a
 Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate in totalul exporturilor
mondiale este in scadere
Inflatia:
✓ Distorsioneaza sistemul preturilor relative
 Descurajeaza traiul pe datorie
 Descurajeaza consumul pe termen scurt
 Dezavantajeaza, in general, sistemul banca si guvernul

✓ Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
 Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri
 Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
 Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost aceea
ca:
✓ Deficitele sunt bune pentru economie
 Bugetele trebuie sa fie echilibrate in fiecare an
 Deficitele nu sunt bune pentru economie
Balanta comerciala:
✓ Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii
 Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale
 Are ponderea cea mai redusa in balanta de plati
 Include balanta miscarilor de capital
Balanta de plati a Ungariei evidentiaza in 2012 incasari de 11.400 mld. EUR si plati de
12.650 mld. EUR. In aceste conditii, balanta de plati a Ungariei prezinta pentru anul 2012:
✓ Un deficit de 1.250 mld. EUR
 Un deficit de 2.650 mld. EUR
 Un excedent de 1.400 mld. EUR
 Un excedent de 1.250 mld. EUR
Piata financiara mobiliara este o componenta a:
✓ Pietei capitalului pe termen mijlociu si lung
 Pietei capitalului atat pe termen scurt cat si pe termen mijlociu si lung
 Pietei capitalului pe termen scurt
 Pietei ipotecare

✓ Sunt atragatoare pentru alegatori
 Nu sunt atragatoare pentru alegatori
 Nu au efect asupra cererii agregate

✓ Este utilizat pentru a calcula corect repercursiunile cursului de schimb asupra
competitivitatii unei economii
 Nu mai este utilizat dupa renuntarea la convertibilitatea monedei in metal pretios
 Nu tine cont de evolutia posibila a preturilor produselor interne fata de a celor din
strainatate
 Este un curs fix, stabilit de autoritatile monetare nationale

✓ Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului
 Rata curenta a somajului este zero
 Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta
 Somajul voluntar este egal cu somajul involuntar
Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci:

✓ Bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si pot acorda mai multe credite
 Rata dobanzii creste
 M1 scade
Cand efectul de venit domina efectul de substitutie in comportamentul salariatului:

✓ Curba ofertei individuale de munca se repliaza spre stanga
 Cererea de munca scade
 Oferta individuala de munca devine egala cu cererea de munca

✓ Sa detina mai multi bani in numerar
 Sa cumpere actiuni
 Sa-si protejeze banii prin realizarea de depozite bancare
 Sa faca investitii pe termen lung

✓ Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de
 Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de
 Zonele libere de comert presupun reduceri semnificative ale taxelor vamale
reciproce
 Uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a capitalurilor
Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa, putem enumera
urmatoarele masuri:
✓ Stimularea investitiilor publice si private deopotriva
 Incurajarea economisirii
 Non-interventia guvernamentala intrucat piata are capacitatea de a se autoregla
 Descurajarea consumului public respectiv privat
Daca un client retrage 5.000 EUR dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la
✓ M1 scade cu 5.000 iar M2 nu se modifica
 M1 si M2 scad
 M2 creste dar M1 nu se modifica
 M1 si M2 cresc

✓ Politici expansioniste intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile
pe termen scurt
 Politici contractioniste intrucat stimuleaza pe termen scurt cresterea PIB-ului real
 Politici expansioniste intrucat efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile pe
termen scurt
 Politici contractioniste intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula
productia
Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura cererii si

✓ Procesului de restructurare permanent pe care il cunoaste economia
 Divergentelor de interese intre lucratori care doresc salarii mai mari si angajatori
care urmaresc obtinerea unei cantitati mai mari de munca la un anumit nivel al
salariului
 Incapatanarii oamenilor
 Faptului ca piata muncii este segmentata
O obligatiune cu o valoare nominala de 4.000 lei aduce un venit anual fix de 1.800 lei.
Care este cursul de vanzare pe piata financiara secundara daca rata dobanzii practicata
de banci pentru creditele acordate este de 20% iar pentru depozitele atrase de la
populatie este de 15%:
✓ 12.000 lei
 12.500 lei
 11.000 lei
 1.200 lei
Un client vinde 1.000 actiuni la pretul de 200 lei actiune cu scadenta peste o luna platind
totodata o prima de 10 lei/actiune:
✓ Daca cursul actiunilor scade la 170 castiga 20.000 lei
 Daca cursul actiunilor scade la 170 lei executarea contractului nu este profitabila
 Daca cursul actiunilor creste la 2.200 lei executarea contractului este mai
avantajoasa
 Daca cursul actiunilor scade la 170 lei pierde 10.000 lei
Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?

✓ In cazul operatiunilor a la hausse operatorul cumpara titluri la un curs redus
sperand la o crestere a acestuia pana la scadenta
 In cazul operatiunilor a la hausse investitorul vinde anticipand o reducere a
preturilor pe piata in momentul executarii contractului
 In cazul operatiunilor a la baisse operatorul cumpara titluri la un curs redus
sperand la o crestere a acestuia pana la scadenta
Venitul anual adus de o obligatiune este de 600 lei, ceea ce corespunde unei rate anuale
dobanzii se reduce cu 25%:
✓ 8.000 lei
 800 lei
 24.000 lei
 80.000 lei
Un operator de bursa cumpara 1.000 de actiuni X la 400 lei/bucata si vinde 2.200 actiuni
Y la 500 lei/bucata ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In momentul
executarii contractului cursu actiunilor X este de 450 lei/bucata iar al actiunilor Y este 550
✓ Inregistreaza o pierdere de 60.000 lei
 Castiga 6.000 lei
 Inregistreaza o pierdere de 110.000 lei
 Castiga 50.000 lei
Venitul anual adus de o obligatiune este de 600 lei, ceea ce corespunde unei rate anuale
dobanzii creste cu 25%:
✓ 4.800 lei
 48.000 lei
 2.400 lei
 1.800 lei
In cadrul unei operatiuni cu prima simpla un client cumpara 100 actiuni la pretul de 200
lei fiecare plus o prima de 50 lei cu scadenta peste o luna:
✓ Daca pretul actiunilor creste la 270 lei comerciantul va castiga 2.000 lei
 Daca pretul actiunilor scade la 140 lei comerciantul va castiga 1.000 lei
 Daca pretul actiunilor scade la 190 lei clientul va castiga 6.000 lei
 Daca pretul actiunilor creste la 225 investitorul va castiga 2.500 lei
Ce asteapta vanzatorul unei actiuni la bursa de valori in cadrul unei operatiuni “a la

baisse”?
✓ Sa scada cursul actiunii
 Sa creasca cursul actiunii
 Cursul actiunii sa ramana neschimbat pana la scadenta
O obligatiune ce aduce un venit anual de 300 lei are un curs de 1.500 lei. Ce rata a
dobanzii corespunde acestei situatii:
✓ 20%
 40%
 2%
 200%
Vanzarea de obligatiuni guvernamentale de catre Banca Centrala are ca efect:

a) Restrangerea masei monetare
b) Cresterea masei monetare
c) Nu are efect asupra masei monetare
Relaxarea conditiilor de creditare permite:

a) Cresterea masei monetare
b) Restrangerea masei monetare
Daca retrageti 500 lei dintr-un cont de economii:

a) M1 creste si M2 nu se modifica
b) M1 si M2 nu se modifica
c) M1 scade si M2 nu se modifica
d) M1 si M2 cresc
Un dolar depus in sistemul bancar permite bancilor comerciale sa extinda masa

monetara cu:
a) Mai mult de un dolar
b) Mai putin de un dolar
c) 1 dolar
Daca aveti 1.000 lei sub forma de numerar si ii depuneti la banca intr-un cont de
economii:
a) M1 scade si M2 nu se modifica
b) M1 si M2 nu se modifica
c) M1 creste si M2 nu se modifica
d) M1 si M2 cresc
Reducerea ritmului expansiunii monetare determina:

a) Cresteri salariale
b) Abandonarea unor proiecte investitionale incepute
c) Scaderea ratei dobanzii
d) Cresterea consumului
Sursa inflatiei se gaseste in:

a) Reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre autoritatile monetare
b) Politica de stabilire a preturilor de catre vanzatorii bunurilor finale
c) Fixarea unor preturi prea ridicate prin politica guvernamentala
d) Dorinta intreprinzatorilor de a-si maximiza profiturile

a) De la producatori la consumatori
b) De la guvern la investitorii privati
c) De la ultimii utilizatori ai banilor ieftini la sectorul public si sistemul bancar
d) De la banca centrala la consumatori
Inflatia:
a) Este creata de comercianti
b) Determina o proasta alocare a resurselor
c) Constituie o consecinta a cresterii preturilor materiilor prime
d) Apare in conditii de troc
De-a lungul expansiunii masei monetare, intreprinzatorii iau decizii eronate deoarece:
a) Lacomia ii impiedica sa prefere activitatile mai putin riscante
b) Intreprinzatorii nu pot face previziuni
c) Sistemul de preturi transmite semnale distorsionate
d) Agentii economici nu actioneaza pe baza unei analize cost-beneficii
Cresterea cererii pe piata bunurilor si serviciilor determina in conditiile unei oferte de

munca constante:
a) Scaderea productiei
b) Reducerea ratei somajului
c) Scaderea cererii de munca
d) Reducerea salariilor
e) Cresterea ratei somajului
Rata somajului se calculeaza ca raport intre:

a) Numarul somerilor si populatia totala
b) Populatia ocupata si populatia totala
c) Populatia activa si populatia totala
d) Numarul somerilor si populatia activa
e) Populatia totala si populatia activa
Atunci cand cererea de munca este superioara ofertei:

a) Creste pretul pe piata muncii
b) Creste somajul pe piata muncii
c) Scade pretul pe piata muncii
d) Creste inflatia
Cererea de munca este influentata de:

a) Gradul de substituire a muncii cu capitalul
b) Salariul
c) Pretul bunurilor rezultate din procesul de productie
d) Toate variantele sunt corecte
Intr-o speculatie a la hausse:

a) Va pierde cel care se asteapta la diminuarea preturilor
b) Va avea de castigat cel care vinde acum la pret mai mare si va cumpara mai
apoi la pret mai mic
c) Va avea de castigat vanzatorul care se asteapta la cresterea preturilor
d) Va avea de castigat acela care vinde acum cu un prêt mai mare si va renunta la
contract la termen
Actiunile NU presupun:
a) Riscuri ridicate in ceea ce priveste lichiditatea
b) Existenta unui drept de proprietate
c) Existenta unui titlu de imprumut
d) Incertitudinea obtinerii unor dividende
Obligatiunea este:
a) Un titlu de valoare care posesorului aduce un venit fix care se numeste cupon
b) Un titlu de valoare care aduce posesorului un venit variabile numit dividend
c) Un titlul de valoare care atesta obligatia celui care o emite de a plati la scadenta,
pe langa contravaloarea imprumutului o dobanda fixa care se numeste cupon
d) Un titlul de valoare care atesta obligatia celui care o emite de a plati la scadenta,
pe langa contravaloarea imprumutului o suma variabila de bani care se numeste
dividend
Intr-o speculatie a la baise cu prima:

a) In cazul unei evolutii nefavorabile a pretului vanzatorul va pierde doar prima
b) Cumparatorul se asteapta ca preturile sa scada si va plati o prima pentru
acoperirea pierderilor certe
c) Cumparatorul se asteapta ca preturile sa creasca si va plati o prima pentru
acoperirea eventualelor pierderi
d) In cazul unei evolutii nefavorabile a pretului cumparatorul va pierde doar prima
Cota rezervelor obligatorii ale bancilor este de 10%. Suma maxima de moneda
scripturala creata de sistemul bancar ca urmare a unui depozit initial de 100.000 u.m.
este:
a) 1 mil. u.m.
b) 90.000 u.m.
c) 800.000 u.m.
d) 2 mil. u.m.
In lunile octombrie noiembrie si decembrie rata lunara a inflatiei a fost de 5,5%. In

aceste conditii rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
a) 17,42%
b) 117,42%
c) 5,5%
d) 15,76%
Rata inflatiei dintr-o tara se apreciaza pe baza unui cos de consum format din bunuri
alimentare cu o pondere de 40% bunuri industriale cu o pondere de 30% si servicii.
Daca intr-un an preturile alimentelor au crescut cu 10% ale bunurilor industriale au urcat
la 40% iar tarifele serviciilor s-au majorat cu 20% atunci rata inflatiei a fost:
a) 32%
b) 42%
c) 12%
d) 22%
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 2% iar PIB-ul creat in economie
este de 220 miliarde u.m. fata de un venit national potential de 250 miliarde u.m.
conform legii lui Okun rata estimata a somajului este de:
a) 14%
b) 10%
c) 8%
d) 12%
O persoana achizitioneaza 100 de obligatiuni cu o valoare nominala de 5.000 lei

fiecare. Stiind ca venitul fix anual adus de fiecare obligatiune corespunde unei rate a
dobanzii de 10% iar scadenta este peste 10 ani care este profitul net al acestei
persoane?
a) 5.000 lei
b) 500.000 lei
c) 0 lei
d) 450.000 lei
Un jucator la bursa incheie un contract de vanzare la termen a 1.000 de actiuni la pretul

de 100 lei/actiune cu scadenta peste un an achitand si o prima de 10 lei/actiune:
a) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 20% fata de nivelul prevazut in
contract jucatorul castiga 10.000 lei
b) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 20% fata de nivelul prevazut in
c) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 20% fata de nivelul prevazut in
d) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 20% fata de nivelul prevazut in
contract jucatorul pierde 20.000 lei
Cresterea ratei dobanzii de referinta (ratei de scont) de catre Banca Centrala are ca
efect:
a) Cresterea masei monetare
b) Restrangerea masei monetare
a) Reducerea ritmului expansiunii monetare
b) Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce practica preturi ridicate
c) Blocarea cresterii preturilor prin masuri guvernamentale
d) Practicarea unor marje de profit minime
a) Stimuleaza dezvoltarea pe termen lung a tuturor sectoarelor economice
b) Permite o mai buna alocare a resurselor rare
c) Inhiba consumul pe termen scurt
d) Descurajeaza economisirea
a) Stimuleaza economisirea
b) Stimuleaza economia pe termen lung
c) Genereaza un boom economic pe termen lung
d) Conduce la cresterea generalizata a preturilor
Inflatia este generata de:

a) Banca centrala care injecteaza prea multi bani in economie
b) Sindicate care ii obliga pe patroni sa plateasca salarii mai mari
c) Seicii arabi care scumpesc petrolul
d) Vanzatorii care ridica preturile pentru a obtine mai mult profit
In comparatie cu populatia apta de munca oferta de munca este:

a) Mai mica
b) Mai mare
c) Nu exista nicio relatie intre cele doua notiuni economice
d) Egala
Piata financiara secundara:

a) Insumeaza totalitatea tranzactiilor cu titluri noi
b) Presupune tranzactii realizate prin intermediul burselor ale unor titluri de valoare
emise anterior
c) Este locul in care se tranzactioneaza prin intermediul bancilor titluri de valoare
emise anterior
Din perspectiva unui posesor de resurse financiare achizitionarea unei obligatiuni:

a) Asigura un venit anual cert
b) Este mai riscanta decat achizitionarea unei actiuni
c) Garanteaza dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul firmei emitente
d) Este incurajata de un randament al titlului mai redus decat rata dobanzii
In perioada anului 2015 rata inflatiei a fost de 4%, in anul 2016 s-a inregistrat o deflatie
de 2% iar in anul 2017 rata inflatiei a fost de aproximativ 6%. In aceste conditii rata
cumulata a inflatiei pe cei trei ani a fost de:
a) 108,03%
b) 112,44%
c) 8,03%
d) 12,44%
Populatia totala a unei tari este de 10 milioane de locuitori iar populatia activa este de 5
milioane. Produsul intern brut pe cap de locuitor este 4.750$. Stiind ca rata somajului
este de 5% care este valoarea adaugata medie de populatia ocupata?
a) 9.500$
b) 20.000$
c) 10.000$
d) 15.000$
Economisind o persoana cumpara de pe piata financiara primara 50 de obligatiuni cu

valoarea nominala de 1.000 de lei/buc venitul anual fix fiind de 300 de lei fiecare si
scadenta peste 5 ani. Dupa 2 ani atunci cand rata dobanzii este de 10% persoana vinde
obligatiunile. Venitul sau din aceasta operatiune este de:
a) 400.000
b) 200.000
c) 50.000
d) 300.000
La o rata a rezervei obligatorii de 10% o banca cu conturi curente de 100 milioane de

dolari trebuie sa detina efectiv:
a) 90 de milioane de dolari
b) 1 miliard de dolari
d) 1 milion de dolari
Un speculator vinde 200 de actiuni DELPHI la pretul de 1.000 dolari fiecare printr-un
contract la termen cu scadenta peste un an. Daca la termen:
a) Pretul scade la 700 dolari pe bucata acesta va inregistra un profit de 60.000
dolari
b) Pretul scade la 700 dolari pe bucata acesta va inregistra o pierdere de 60.000
dolari
c) Pretul creste la 1.200 dolari pe bucata acesta va inregistra un profit de 40.000
dolari
d) Pretul creste la 1.200 dolari pe bucata acesta va inregistra o pierdere de 60.000
dolari
Daca nivelul inflatiei se apreciaza prin rata cresterii costului vietii calculata pe baza unui
cos de consum format din alimente cu o pondere de 30% si o rata a cresterii preturilor
de 10% bunuri industriale cu o pondere de 15% si un indice general de crestere a
preturilor de 130% si servicii cu o rata de crestere a preturilor de 45% atunci rata
inflatiei este de:
a) 32,25%
b) 54,24%
c) 21,25%
d) 39,25%
Un speculator cumpara 100 de actiuni GOOGLE la pretul de 1.000 dolari pe bucata

printr-un contract la termen cu scadenta peste un an. Daca la termen:
a) Pretul scade la 800 dolari pe bucata acesta va inregistra un profit de 20.000
dolari
b) Pretul creste la 1.100 dolari pe bucata acesta va inregistra un profit de 10.000
dolari
c) Pretul creste la 1.100 dolari pe bucata acesta va inregistra o pierdere de 20.000
dolari
d) Pretul scade la 900 dolari pe bucata acesta va inregistra un profit de 10.000
dolari
Un jucator la bursa incheie un contract de cumparare la termen a 5.000 de actiuni la

pretul de 200 lei/actiune cu scadenta peste un an achitand si o prima de 5 lei/actiune:
a) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 5% fata de nivelul prevazut in
c) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 5% fata de nivelul prevazut in
d) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 5% fata de nivelul prevazut in
Inflația generează efecte negative deoarece:

a) banii intră uniform și predictibil în sistemul economic
b) însemnele monetare proaspăt tipărit se propagă neuniform și impredictibil în
economie
c) indivizii preferă să dețină lichiditate
d) dorința de profit excesiv al ofertanților determină creșterea generalizată a
prețurilor
Inflația:
a) stimulează economia pe termen lung
b) permite o mai bună alocare a resurselor rare
c) îi dezavantajează pe primii posesori ai banilor proaspăt tipăriți
d) îi induce în eroare pe antreprenori
Pe termen lung, expansiunea monetară:

a) Determină creșterea productivității sistemului economic
b) Asigură o stabilitate rezonabilă a prețurilor
c) Stimulează rentabilitatea investițiilor
d) Determină scăderea puterii de cumpărare a unității monetare
Creșterea ritmului expansiunii monetare determină:

a) creșterea temporară a ratei șomajului
b) o criză economică pe termen scurt
c) un boom economic pe termen lung
d) un consum excesiv pe termen scurt
Pe termen scurt, o politică anti-inflaționistă adecvată:

a) generează un boom economic
b) încurajează ”alungirea” proiectelor de investiții începute
c) conduce la scăderea consumului
d) reduce rata șomajului
Pe termen lung, inflația:

a) îi avantajează pe producători, deoarece aceștia își cresc vânzările
b) avantajează guvernul, deoarece acesta își finanțează deficitul bugetar prin
impozit
c) îi avantajează pe investitori, deoarece ei își dezvoltă activitatea cu dobânzi
scăzute
d) încurajează consumatorii, deoarece la permite să consume mai mult prin
credite ieftine
Inflaţia reprezintă:
Nu orice creştere a preţurilor este sinonimă cu inflaţia, întrucât:
Inflaţia abundenţei:
c) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate mică
de bunuri şi servicii;
d) reprezintă fenomenul în care surplusul de bani apare relativ la o cantitate mare
de bunuri şi servicii.
Creşterea economică inflaţionistă semnifică:

Printre cauzele ce pot conduce la inflaţia prin cerere putem reţine:
În condiţiile inflaţiei prin cerere, preţurile vor creşte cu atât mai mult:
În condiţiile inflaţiei prin costuri, preţurile vor creşte cu atât mai mult:
În 2017, 2018 și 2019, rata anuală a inflației a fost de 5%. În aceste condiții, rata inflației
pe cei trei ani a fost de:
a) 15.7%
b) 15%
c) 115.7%
d) 11.57%
În lunile octombrie, noiembrie și decembrie, rata lunară a inflației a fost de 10%. În aceste
condiții, rata inflației pe cele trei luni a fost de:
a) 133.1%
b) 30%
c) 33.1%
d) 13.31%
Rata inflației dintr-o țară se apreciază pe baza unui coș de consum format din bunuri
alimentare, cu o pondere de 45%, bunuri industriale, cu o pondere de 40%, și servicii.
Dacă într-un an prețurile alimentelor au crescut cu 20%, ale bunurilor industriale au urcat
cu 30%, iar tarifele serviciilor s-au majorat cu 10%, atunci rata inflației a fost:
a) 60%
b) 30%
c) 22.5%
d) 12.5%
Rata inflației dintr-o țară se apreciază pe baza unui coș de consum format din bunuri
alimentare, cu o pondere de 40%, bunuri industriale, cu o pondere de 30%, și servicii.
Dacă într-un an prețurile alimentelor au crescut cu 10%, ale bunurilor industriale au urcat
cu 20%, iar tarifele serviciilor s-au majorat cu 20%, atunci rata inflației a fost:
a) 50%
b) 25%
c) 15%
d) 16%
Dacă nivelul inflației se apreciază prin rata creșterii costului vieții calculată pe baza unui
coș de consum format din alimente, cu o pondere de 40% și o rată a creșterii prețurilor
de 30%, bunuri industriale, cu o pondere de 35% și un indice general de creștere a
prețurilor de 120% și servicii, cu o rată de creștere a prețurilor de 14%, atunci Rata inflației
este de:
a) 39,5%
b) 22,5%
c) 54,66%
d) 21,33%
Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit doar din trei categorii de
bunuri finale ale căror preturi au evoluat conform tabelului alăturat:
În anul În anul
t0 t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a) 50,25%
b) 70,15%
c) 58,15%
d) 170,15%
Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit din trei categorii de
bunuri finale ale căror prețuri au evoluat conform tabelului de mai jos:
Denumire Cantitatea Prețul unitar
a În anul În anul
bunurilor t0 t1
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100

a) 50%
b) 42,35%
c) 147,42%
d) 47,42%.
In anul 2010 populatia totala a UE era de 493.709 mii, populatia in varsta de 15-64 ani
era de 331.177 mii, populatia ocupata in varsta de 15-64 er de 212.395 mii, rata de
activitate a populatiei de 15-64 ani era de 71,0%, numarul total al somerilor era de
23.140 mii iar rata somajului ca procent din forta de munca in varsta de 15 ani si peste
era de 9,7%. Atunci:
a) Populatia activa (forta de munca) in varsta de 15-64 ani era de 225.136 mii
b) Forta de munca in varsta de 15 ani si peste era de 238.557 mii
c) Rata ocuparii populatiei de 15-64 ani era de 64,13%
d) Numarul somerilor in varsta de 15-64 ani era de 22.741 mii persoane
Populatia totala a unei tari este de 40 de milioane. Dintre acestia: 14 milioane sunt
pensionari, iar 6 milioane sunt copii. Din restul ramas: 3 milioane nu au loc de munca,
iar din acestia 500.000 au renuntat la a mai cauta un job, iar inca 100.000 emigreaza.
Aflati populatia activa, populatia ocupata si rata somajului:
- PA = 19.400.000 locuitori
- Ns = 2.400.000
- Rs = 12,37%
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 4,8% iar PIB-ul creat in economie
este de 540 miliarde u.m. fata de un venit national potential de 600 miliarde u.m.
conform legii lui Okun rata estimata a somajului este de:
a) 8,55%
b) 7,05%
c) 6,55%
d) 9,80%
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 3,2% iar PIB-ul creat in economie
este de 285 miliarde u.m. PIB-ul potential care corespunde unei rate a somajului
curenta de 5,7% este:
a) 5.700 miliarde
b) 317 miliarde
c) 300 miliarde
d) 570 miliarde
Populatia totala a unei tari este de 20 milioane de locuitori iar populatia activa este de 8
milioane. Produsul intern brut pe cap de locuitor este de 10.000$. Stiind ca rata
somajului este de 10% care este valoarea adaugata medie de populatia ocupata?
a) 31.200$
b) 8.000$
c) 22.222,22$
d) 27.777,77$
Actiunile presupun:
a) Existenta unui titlu de imprumut
b) Existenta unui drept de proprietate
c) Certitudinea obtinerii unor dividende
d) Riscuri reduse in ceea ce priveste lichiditatea
Pe piata financiara primara:

a) Se tranzactioneaza titluri de valoare pe termen lung noi emise
b) Se tranzactioneaza titluri de valoare pe termen lung emise anterior
c) Se tranzactioneaza titluri de valoare pe termen lung prin intermediul bursei de
valori
Pe piata bursiera oferta de titluri:

a) Este singura care determina nivelul si evolutia cursului
b) Provine din partea detinatorilor de titluri
c) Se transmite prin ordinele de bursa
d) Provine din partea celor care dispun de capital banesc
Lichiditatea titlurilor financiare pe termen lung:

a) Este influentata de raportul cerere-oferta de pe piata
b) Nu este o caracteristica dorita de investitori
c) Este de preferat sa fie cat mai scazuta
d) Vizeaza vanzarea lor rapida la costuri de tranzactie minime
O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000.000 lei

fiecare, cu scadenta peste 5 ani. Venitul fix anual (cupon) adus de fiecare obligatiune
corespunde unei rate a dobanzii de 25%. Care este venitul total incasat de persoana
respectiva?
- 62.500.000 lei
Venitul anual adus de o obligatiune este de 60.000 lei ceea ce corespunde unei rate
anuale a dobanzii de 20%. Care va fi cursul obligatiunii pe piata financiara secundara
daca rata dobanzii s-ar reduce cu 25% (din valoarea ratei dobanzii)?
- 400.000 lei/obligatiune
Un posesor de economii cumpara de pe piata financiara primara 40 de obligatiuni la

valoarea lor nominala de 2.000.000 lei/buc purtatoare ale unui venit anual fix de
600.000 lei fiecare cu scadenta peste 5 ani. Dupa un an de zile cand pe piata monetara
rata dobanzii este 20% cele 40 de obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total
obtinut?
- 64.000.000 lei
Un operator de bursa cumpara 2.000 de actiuni X la 200 lei/bucata si vinde 3.000

actiuni Y la 400 lei/bucata ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In
momentul executarii contractului cursul actiunilor X este de 250 lei/bucata iar al
actiunilor Y este 450 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni:
- Pierdere de 50.000 lei
Un jucator la bursa incheie un contract de vanzare la termen a 2.000 de actiuni la pretul
de 50 lei/actiune cu scadenta peste 3 luni achitand si o prima de 2 lei/actiune.
a) Daca la scadenta cursul actiunilor creste cu 10% fata de nivelul prevazut in
c) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 10% fata de nivelul prevazut in
d) Daca la scadenta cursul actiunilor scade cu 10% fata de nivelul prevazut in
Aflati ce castig aduc 5 obligatiuni a caror valoare nominala este de 2.000 lei/buc iar rata
anuala a dobanzii este de 25%:
- 2.500 lei
Un speculator a la hausse (cel care cumpara ieftin pentru a vinde mai scump) castiga
(profit) 1 milion de lei ca urmare a unei tranzactii la termen cu 1.000 de actiuni. Care
este valoarea initiala a unei actiuni daca la scadenta pe piata financiara cursul unei
actiuni este de 4.000 lei?
- 3.000 lei
Un operator de bursa cumpara 1.000 de actiuni X la 4.000 lei/bucata si vinde 2.200

actiuni Y la 5.000 lei/bucata ambele pe baza de contracte cu scadenta la 6 luni. In
momentul executarii contractului cursul actiunilor X este de 4.500 lei/bucata iar al
actiunilor Y este 5.500 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni:
- Un castig de 500.000 lei (pentru X)
- O pierdere de 1.100.000 lei (pentru Y)
- O pierdere de 600.000 (Total)
In urma unei operatiuni cu prima un client cumpara 150 de actiuni la pret de 200 lei
fiecare plus o prima de 30 lei cu scadenta peste 3 luni. Ce rezultat va avea operatiunea
pentru client daca la scadenta:
a) Pretul creste la 230 lei – 0 lei
b) Pretul creste la 280 lei – 7.500 lei
c) Pretul scade la 150 lei – -4.500 lei
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie februarie si martie este 5%. Care va fi rata inflatiei
pentru primele 3 luni al anului?
- 15,76%
In luna ianuarie rata deflatiei a fost de 4,2%, in luna februarie rata inflatiei a fost de
1,15% iar in martie avem inflatie de 4,5%. Care a fosr rata inflatiei pe cele 3 luni?
- 1,26%
Ianuarie – Ri 5%
Februarie – Rd 2%
Martie – Rd 2,11%
Aprilie – Rd 0,53%
- 1,27%
Din perspectiva pietei muncii modificarea structurii economiei pe activitati se reflecta in:
a) Cresterea sferei fortei de munca
b) Somaj ciclic
c) Somaj tehnologic
d) Somaj structural
Populatia totala a unei tari este de 20 de milioane. Dintre acestia 4 milioane sunt
pensionari iar 2 milioane sunt copii. Din restul ramas: 1 milion nu au loc de munca iar
din acestia 100.000 au renuntat la a mai cauta un job iar inca 800.000 emigreaza. In
aceste conditii:
a) Populatia activa este de 14 milioane
b) Rata somajului este de 7,63%
c) Populatia ocupata este de 13 milioane
d) Rata somajului este de 0,763%
La o rata a rezervei obligatorii de 5% o banca cu conturi curente de 200 milioane de

dolari trebuie sa detina sub forma de numerar in seifurile proprii sau in conturi deschise
la Banca Centrala suma de:
b) 195 miliane de dolari
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 2% iar PIB-ul creat in economie
este de 400 miliarde u.m., PIB-ul potential care corespunde unei rate a somajului
curenta de 12% este:
a) 570 mld.
b) 317 mld.
c) 500 mld.
d) 570 mld.
Inflatia genereaza efecte negative deoarece:
- Insemnele monetare proaspat tiparit se propaga neuniform si impredictibil in
economie
Inflatia:
- Ii induce in eroare pe antreprenori
In 2017, 2018 si 2019 rata anuala a inflatiei a fost de 5%. In aceste conditii rata inflatiei
pe cei trei ani a fost de:
- 15,7%
In lunile octombrie, noiembrie si decembrie rata lunara a inflatiei a fost de 10%. In
aceste conditii rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
- 33,1%
Rata inflatiei dintr-o tara se apreciaza pe baza unui cos de consum format din bunuri
alimentare cu o pondere de 45%, bunuri industriale cu o pondere de 40% si servicii.
Daca intr-un an preturile alimentelor au crescut cu 20% ale bunurilor industriale au urcat
cu 30% iar tarifele serviciilor s-au majorat cu 10% atunci rata inflatiei a fost de:
- 22,5%
Un comercianr romana importa aparate de fotografiat din Japonia pentru care plateste
producatorului japones un pret de 300USD/buc. Presupunem ca producatorul japonez
asigura livrarea produselor pana la sediul importatorului in timp ce taxa vamala pe care
statul roman o aplica importurilor de televizoare din Japonia este de 25%. In conditiile in
care echivalentul in lei a 100USD/buc. acopera cheltuielile de distributie a produsului pe
piata romaneasca putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul roman ar fi dispus
sa vanda un aparat de fotografiat este egal cu echivalentul in lei a:
- 475USD

politice
poporului

intarzieri dintre:

A. ratei somajului

neprelucrat era:

de monede


sterline a:
A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD
totale a societatii
comertului
A. date neadecvate


garantiilor sale
economii


prin:
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor
A. Banca Centrala
D. Guvern
de:

A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:
A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:


panicat

constitutional?
A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%
A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%
A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%

detina
detina


nesustenabile


intreaga economie
A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca

reciproce
capitalurilor
A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%

aceea ca:

pentru ca:

expansiunilor
suplimentare:


comerciale
venit
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



putea:

emitere a banilor
A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%




ca:

52) Capitalul real:

de:
A. monedele rare

C. M1 creste
A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc

decat au
A. interesul public

guvernamentale
A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:
A. haos

agregate
conflictuale
urmatoarele masuri:



poate fi obtinut



altor deponenti
deponenti
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila

dar:

A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze

localitati



D. Barterul

venit
castigat
comerciale

C. M1 creste

este:


A. M1 si M2 cresc
A. M1 si M2 cresc
din depozitele lor:



banci

real
termen scurt
pe termen scurt
productia
pe termen lung
pe termen scurt
credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc


obiectiv
B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:

actiune este:
A. rata dobanzii





ca:

A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei
perioade de timp
un moment dat


derularea acestora
produce:

de noi credite
existente
B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta




garantiilor sale
economii

agregate

A. 2 ani mai tarziu

B. 5 ani mai tarziu




ca:

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad

specifice
A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real
care:




guvernamentale
A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
aproximativ:
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%

A. comercianti
B. banci


B. ratelor dobanzii







B. bancnote





BANCA:





 INFLATIA:

Inflatiei

Promisiuni de plata


PRODUC:

COMERCIALE PRIN:





Banca centrala


COMANDA
DE:
Absenta politicilor




DESFASOARA:

DOBANZII DEOARECE;
• POLITICA ANTI-INFLATIONISTA ADECVATA PRESUPUNE:








MONEDA SE NUMEA:
bilet de banca.
• POLITICA FISCAL CONTRACICLICA VA PRODUCE:

MULTE ORI DE CATRE:
banci

 CAPITALUL REAL:


Acceptabilitatea




350 USD



timp

COMERCIALE PRIN:

POPULATIE:


Inflatia

INFLATIEI.
5.8%



SCHIMBAREA:




INFLUENTEZE:



scurt

CU APROXIMATIV:
30%

moment dat
conflict

productia

Erau durabile
Erau transportabile
Erau atractive
Erau rare
Erau divizibile
RARE




de bani

FAPTULUI CA:



CUPRINDE:
derularea acestora

12,4%




1929), DECAT:
10 ani mai tarziu


COMERCIALE:


CONSECINTE:
Aparitia inflatiei


CENTRALA





6,12%
COMERCIALE PRIN:


POT FI
 JOBBERUL:

economii;
SOMAJ:



PROBLEMA SOMAJULUI





Mai mult de 1 dolar


M1 si M2 cresc


sa detina efectiv:





OKUN este de:
560 mld u.m
VI. Inflatia:








500 u.m. atunci:
la cresterea :
PIB-ului Romaniei
Banci
este:
195.000um
900 um.
redusa de catre

7,8%


Inflatia
6.12%
Sa o detina
14. Banii:
Rata de discount

Barterul
Venit



Facand imprumuturi

mai bine platit

350 USD
Castiga 95.000 lei

Banca Centrala
din anii 1929-1933:
80%





19%

bugetul
12,4%
rata inflatiei.
5.8%

capital si munca
Bani
lor si:
pentru ca:
30.000 lei

in scadere
PROBLEME CURS:

SOLDUL = 14.500-18.350= -3.850 mld euro

a. 82,85%
b. 120,67%
c. 70%
d. 58%

IMPORTURILOR *100
5.800/7.000*100=0,8285*100= 82,85%
a. 440 USD
b. 360 USD
c. 380 USD
d. 140 USD

IMPORTA
=300+20%*300+80= 300+60+80= 440 USD
a. 325 USD
b. 375 USD
c. 475 USD
d. 500 USD
300+ (25%*300)+100 = 300+ 75+100= 475




1.000.000 lei
25% ?

D1= D0- 25%*D0= 75%*DO= 75%*20%= 0,15=== 15%
100%-25%== D1= 75%


lei.actiuni
OPERAȚIUNE A LA HAUSSE REUSITA (A CUMPARAT IEFTIN SI ARE POSIBILITATEA DE A

VINDE MAI SCUMP)
Castigul= (45.000-40.000)*1.000= 5.000.000

Pierde -(55.000-50.000)*2.200= -11.000
Rezulat total: 5.000.0000-11.000.000 === -6.000.000
2.000.000 u.m
500.000 u.m

a) Profitul= (1.300-1.150)*10.000= 150*10.000= 1.500.000
500.000
c) Pretul= 1.200, castiga= (1.200-1.150)*10.000
varianta corecta


100] = 4,3% - 0,5 x (-20/1000 x 100) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 4,3 +1 = 5,3%
SAU
(980/1000 )x 100 = 0,98 x 100 = 98%
Rata estimata = 4,3% - 0,5 x (98% - 100%) = 4,3% - 0,5 x (-2%) = 5,3%
100]
SAU
Decalajul PIB = (5,7-8)/0,5 = - 4,6%

= (2.400.000 / 19.400.000)*100
= 12,37%

angajat).
PIB= 10.000*20.000.000= 200 de milioane $
somajului) sau:
10= nr șomeri/8.00.000*100
Nr șomeri= 10%*8.000.000 == 800.000
POP ocupată= 8.000.000+ 800.000 == 7.200.000
5,2%+1 == 6,2%

1000)/1.000*100= -20/1.000*100
SAU:
(980/100)*100= 0,98*100= 98%
Rata estimată = 4,3%-0,5(98%-100%)= 4,3%-0,5*(-2)= 4,3%+1= 5,3%
ului potențial?
SAU:
8=5,7-0,5*Decalajul
Decalajul PIB= (8,7-8)/0,5= -4,6%
a. 24%
b. 25,97%
c. 26,82%
d. 27%
Rata inflatiei = 𝐼𝑝1/0 − 100 = Indicele preturilor -100

𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒𝑖 = (1 + 𝑖)𝑛 𝑥100 − 100, unde i= rata lunara a inflatiei

fost de:
a. 118,03%
b. 17%
c. 4,25%
d. 18,03%
a. 18%
b. 6%
c. 6,5%
d. 106,5%
inflatiei este de :
a. 1,52%
b. 152,27%
c. 52,27%
d. 65,67%
∑𝑞 𝑥 𝑝 ∑𝑞 𝑥 𝑝
𝐼𝑝1/0 = ∑ 𝑞0 𝑥 𝑝1 x 100 sau 𝐼𝑝1/0 = ∑ 𝑞1 𝑥 𝑝1 x 100
0 0 0 0
a. 24%
b. 25,97%
C. 26,82%
d. 27%
a. 39,5%
b. 22,5%
C. 54 , 66%
d. 21, 33%
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a. 50 , 25%
b. 70 , 15%
C. 58 , 15%
d . 170 , 15%
CAP 17:

- loc de munca si
pop activa=?
numarul somerilor=?
rata somajului=?
EMIGREAZA
(2.400.000/19.4000.000)*100 =12,37%

PIB real =?

100=(PIB REAL-400)/4
7.7% =2.7%- 0.5 (PIBreal-400)/4
5%= (-0.5PIB REAL+200)/4
20= -0.5*pib real +200
Pib real= (200-20)/0.5
PIB REAL =360


Declajul PIB= (540-600)/600*100 == -10
Rata somajului = 4.8%-(0.5%*(-10)


pozitiv
pozitiv
negativ
Fara raspuns
a. 390$
b. 410$
c. 300$
d. 301$
300+30%*300+20= 300+90+20= 410$

Incasari- Plati= 20.500-30.00= -9.500
a. 240%
b. 80%
c. 40%
d. 25%



Rs = 6 - 0,5* (96,8-100) = 6 - 0,5 * (-3,2) = 6 – (-1,6) = 6+1,6 = 7,6%
5. 7.6% Rn
Decalaj PIB = (720-800)/800*100 = -80/800*100 = -10

Rs = 7,6-0,5*(-10) = 7,6- (-5) = 7,6+5= 12,6%
sau:
720 ...........X
800............100
x = 90%
Decalaj PIB = 90-100 = -10

Rata somajului= 17%

decalaj PIB= -25

inflatiei va fi de:
- 6,1%
Okun, este de:
-560 miliarde u.m.

-rare
-?
monetare
economii.

-90,91%
33. Inflatia:

-Banca Centrala
-M1 si M2 scad
41. Banii
-5%
evolutia cursului
-5,8%

-aparitia inflatiei
57.Capitalul real :
masuri:
-80%
-castiga 95.000 lei
nedeterminata:
-angajatoii
71. Jobberul
Acceptabilitatea
-30.000 lei
-7,8%
bine platit.

-bilet de banca

-banci


-buresele de valori





-Banca Centrala





deficitului







este egal cu :
-58 USD
aceste conditii:



-rata dobanzii
-15,76%


132. Emigrarea:

-SUA
-6,9%


-4,9%

asociate:
-Inflatiei

adevarata?
-?
Grila test
a) se va înregistra un ritm accelerat de crestere economica
b) producatorii vor putea influenta marimea productiei, prin cresterea ei
c) se va înregistra o încetinire neintentionata a ritmului de crestere economica
d) va creste gradul de ocupare
a) cresterea inflatiei
b) aparitia deflatiei
c) variatii ale puterii de cumparare
d) stabilitatea preturilor
a) vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decât vor determina
modificarea nivelului preturilor
b) vor influenta nivelul preturilor mai repede decât productia si ocuparea fortei de munca
c) vor determina cresterea ratei inflatiei
d) vor determina cresterea gradului de ocupare
a) acceptabilitatea
b) raritatea
c) divizibilitatea
d) durabilitatea
7. Banii:
9. Să presupunem că vi se aprobă cererea pentru un credit de 500 de dolari, iar ofițerul de
credite întocmește un borderou de depunere pe numele dumneavoastră, pe care îl semnează și
îl înmânează casierului băncii. Care din afirmațiile următoare este adevărată?
10. Convingerea că banii trebuie să aibă o justificare pentru a avea valoare ridică întrebarea ce
anume se află în spatele justificării pentru a oferi această valoare. Care afirmaţie din
următoarele nu este adevărată?
c) încrederea populației în disponibilitatea limitată a banilor și în politicile monetare
asigură și ea valoarea banilor
12. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost aceea
ca:
a) sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
b) toata productia este compusa din bunuri omogene
c) sunt interpretate corect semnalele pietei dar producatorii sunt nemultumiti
d) sunt interpretare gresit semnalele date de pret
a) ratei somajului
b) cantitatii de bunuri si servicii produse
c) puterii de cumparare
d) locurilor de munca
a) politici contractioniste, întrucât acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula
productia
b) politici expansioniste, întrucât efectele de reducere a ratei somajului sunt vizibile pe
termen scurt
c) politici expansioniste, întrucât efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile pe
termen scurt
d) politici contractioniste, întrucât stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIB-ului real
b) împiedică retragerile masive operate de către deponenţii care se tem că banca nu
dispune de active suficiente pentru a egala garanţiile lor
c) nu are o semnificaţie specială, pentru că băncilor nu li se cere să îşi justifice garanţiile
la cererea deponenţilor
d) este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca bază de referinţă aurul şi care
le cerea băncilor să îşi păstreze rezerve în aur
20. Mai ales în perioadele de război, guvernele sunt tentate să suplimenteze cantitatea de
monedă. Această măsură are drept consecințe:
TesTe din „inflaTie” si „somaj”

b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri încheiate între exponentii intereselor
angajatilor, angajatorilor si uneori si ale puterii publice
2. Populatia unei tari, de 50 milioane de locuitori, este structurata astfel: 8 milioane sunt
copii, sub varsta legala de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de munca
de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta populatie ocupata în varsta de 15 -64 ani, iar 2,7
milioane sunt de varsta legala de munca, apti de munca, solicita dar nu au un loc de munca.
În aceste conditii:
3. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat în economie
reprezinta doar 97% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata a
somajului este de:
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
4. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de
consum format din bunuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri industriale (cu
o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost
de 5%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 106% si rata de
crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
5. În lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. În aceste
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

7. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat în economie
este de 1936 miliarde unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a somajului este de 7,8%,
conform legii lui Okun,

a) persoanele ramase fara loc de munca ies din populatia activa, dedicandu-se activitatilor
casnice
b) oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost remunerat, creand
doar aparenta ocuparii
9. În luna martie, preturile au crescut cu 2%, iar in aprilie indicele de crestere a preturilor
a fost de 110%. Daca pe perioada celor trei luni,martie, aprilie, mai, preturile au crescut cu
17,81%, în luna mai indicele de crestere a preturilor a fost de:
a) 104%
b) 117,81%
c) 105%
d) 103%
format din bunuri alimentare (cu o pondere în cos de 25%), bunuri industriale (cu o pondere de
35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 6%, iar indicele
de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 109%, daca rata inflatiei a fost de 5,85%,
rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de:
a) 3%
b) 6%
c) 58%
d) 103%
GRILA INFLATIE SI SOMAJ

b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii
intereselor angajatilor, angajatorilor si uneori si ale puterii publice

a) Costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si, implicit, la scaderea
cantitatii cerute de forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara negativ
b) Costul productiei scade, ducand la cresterea ofertei de bunuri si, implicit, la cresterea
cantitatii cerute de forta de munca, ceea ce se numeste efect de scara pozitiv
c) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare, in
detrimentul cantitatii de capital, ceea ce reprezinta efect de substitutie pozitiv
d) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare, inlocuind
capitalul cu munca
3. Populatia unei tari, de 50 milioane de locuitori, este structurata astfel: 8 milioane sunt
copii, sub varsta legala de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta legala de
munca de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta populatie ocupata in varsta de 15 -64
ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de munca, solicita dar nu au
un loc de munca. In aceste conditii:
4. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat in economie
reprezinta doar 97% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
a fost de 5%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost de 106% si rata
de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
6. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In aceste
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

urmatoarele masuri:
9. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat in economie
este de 1936 miliarde unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a somajului este de 7,8%,
conform legii lui Okun,

a) Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
b) Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va diminua
c) Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri
d) Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
11. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din care populatia
in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion renunta
a) Populatia activa este de 10 milioane de persoane
b) Numarul somerilor este de 630.000 de persoane
c) Populatia ocupata este de 9.370.000 de persoane
d) Numarul somerilor este de 1 milion de persoane
de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 3%, rata inflatiei a fost de:
a) 5,8%
b) 6%
13. In lunile martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata
a) 4%
b) 12,4%
c) 8%
d) 124%

a) persoanele ramase fara loc de munca ies din populatia activa, dedicandu-se
activitatilor casnice
b) oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost remunerat,
c) apare o neconcordanta intre structura ofertei de munca si structura cererii de munca

a) nivelul de reglementare caracteristic
b) lipsa segmentarii, aceasta fiind unica pentru totalitatea sectoarelor din economia
nationala
c) prin subiectul si obiectul de activitate al acesteia, respectiv capitalul financiar
d) prin faptul ca este o piata perfect concurentiala
16. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5,4%, iar PIB creat in economie
este de 180 miliarde unitati monetare (u.m) fata de un venit national potential de 200
miliarde u.m., conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
a) 8,4%
b) 10,4%
c) 12,6%
d) 4,1%
de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 6%, rata inflatiei a fost:
a) 4%
b) 104%
c) 4,2%
d) 5%

a) Primii beneficiari ai sporului monetar
b) Detinatorii de economii
c) Pe consumatorii finali cu venituri mici si fixe
d) Pe investitorii din industria bunurilor de consum
a) descurajeaza economisirea
b) inhiba consumul pe termen scurt
c) permite o mai buna alocare a resurselor rare
d) stimuleaza dezvoltarea pe termen lung a tuturor sectoarelor economice
CAPITOLUL 14

a) in absenta banilor, dobanda nu poate fi incasata
b) doar atunci cand bunurile au valoare monetara este posibila estimarea avutiei totale a
societatii
c) societatile din toata lumea au devenit subiectul spiritului capitalismului
d) utilizarea banilor le permite oamenilor sa isi mareasca avutia prin intermediul
comertului
2. Banii:
a) sunt autorizati de guvern, care controleaza societatea
b) sunt sustinuti de bunuri care au o valoare intrinseca
c) e de asteptat sa-si mentina o valoare constanta in viitor
d) reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
a) extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod simultan si venit
b) emiterea de moneda suplimentara de catre Banca Centrala
c) economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul castigat
d) o crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor acordate de bancile comerciale
a) obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu 1$
b) permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu 1$
c) obliga bancile sa isi reduca imprumuturile cu mai mult de 1$
d) permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
c) mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
d) are efect de atragere a avutiei si astfel de a retrage banii din sectorul privat
a) functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor acordate de banci
b) impiedica retragerile masive operate de catre deponentii care se tem ca aceasta nu
dispune de active suficiente pentru a egala garantiile lor
c) nu are o semnificatie speciala, pentru ca bancilor nu li se cere sa isi justifice garantiile
la cererea deponentilor
d) este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca baza de referinta aurul si care
le cerea bancilor sa pastreze rezerve in aur
preferat de schimb pentru ca aceste metale:
a) erau atractive
b) erau divizibile
c) erau durabile
d) erau transportabile
e) erau rare
f) indeplineau toate conditiile mentionate mai sus
era:
a) gradul mai mare de atractivitate al monedelor
b) acela ca monedele purtau sigiliul statului
c) acela ca monedele aveau valoare pentru colectionari
d) acela ca era mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului continut de
monede
falsificarea lor si:
a) acceptati de catre stat la plata taxelor
b) sustinuti de garantii ale statului
c) promiteau sa plateasca o suma anume de monede metalice la cerere
d) utilizati pe scara larga in comertul international
a) toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri valorificabile
b) statul a decretat ca ele reprezinta bani
c) sunt amortizabile in aur
d) sunt amortizabile in argint
5. Ceea ce utilizam astazi ca mijloc de schimb este format in intregime din:
a) depozite bancare care pot fi transferate prin scrierea unui cec
b) bancnote
c) articole care au valoarea intrinseca pentru ca au fost certificate de catre stat
d) obligatiile institutiilor de incredere
a) utilizarea depozitelor verificabile
b) utilizarea monedei
c) utilizarea depozitelor verificabile sau a monedei
d) barterul
a) monedele rare
b) bancontele din rezervele federale
c) depozitele verificabile
d) depozitele de economii
a) publicul este dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
b) constitutia Statelor Unite le garanteaza aceasta putere
c) sunt autorizate sa faca acest lucru de catre Banca Centrala
d) nu sunt reglementate efectiv de guvernele federale sau de stat
a) imprumutand de la deponenti
b) facand imprumuturi
c) tiparind bancnote
d) prin toate metodele descrise mai sus
a) construi sau achizitiona o masina de tiparit suficient de performanta
b) transforma metalele in monede
c) obtine o autorizatie din partea guvernului pentru infiintarea unei institutii de emitere a
banilor
d) convinge oamenii sa utilizeze banii creati de voi ca mijloc de schimb
nedeterminata?
a) abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
b) numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa imprumute de la ea
c) numarul oamenilor pe care ii poate convinge sa depuna bani in conturi de economii
d) numarul filialelor pe care le opereaza intr-o anumita zona
a) limite maxime pe care statul le stabileste pentru fiecare banca
b) limite maxime pe care statul le stabileste pentru sistemul bancar in ansamblu
c) cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele stabilite de stat
d) rata inflatiei la nivelul natiunii in ansamblu
a) a le constrange capacitatea de a crea bani
b) a mentine increderea deponentilor
c) a impiedica o prabusire a pietei valorilor
d) a proteja proprietarii bancilor impotriva falimentului
a) astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de bani aflata in
circulatie
b) aurul este durabil, divizibil, si implicit valoros
c) alte tari nu ar economisi in dolari daca acestia nu ar fi convertibili in aur
d) restul lumii utilizeaza deja acest etalon
15. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele Unite, cel mai
a) i-ar saraci pe producatorii de aur
b) ar face mai dificila estimarea preturilor viitoare
c) argintul este un metal preferat in Statele Unite
d) statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange politicile
care alte variabile raman constante, determina o crestere:
a) a (cantitatii de) moneda, dar nu si pentru M1
b) pentru M1, dar nu si pentru M2
c) pentru M2, dar nu si pentru M1
d) atat pentru M1, cat si pentru M2
a) M1 si M2 cresc
b) M1 si M2 scad
c) M2 creste, dar M1 nu se modifica
d) M1 scade, dar M2 nu se modifica
a) scaderea cantitatii de moneda din casele lor de bani
b) acordarea de imprumuturi din rezervele in exces
c) acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de tranzactionare ale altor
deponenti
d) acordarea de imprumuturi folosind sumele din conturile de economii ale altor deponenti
a) diminuarea cerintelor privind rezervele legale
b) extinderea creditelor pentru bancile comerciale
c) achizitionarea de obligatiuni de la stat
d) oricare dintre metodele enumerate mai sus
20. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca care nu
dispune de rezerve excedentare confera bancii care il primeste responsabilitati suplimentare:
a) dar nu si active aditionale
b) dar nu si rezerve aditionale
c) dar nu si rezerve excedentare
d) si rezerve excedentare
creeze:
a) haos
b) mai putin de un dolar sub forma de bani noi
c) exact un dolar sub forma de bani noi
d) mai mult de un dolar sub forma de bani noi
22. Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile membre este
denumita:
a) rata de discount
b) rata fondurilor federale
c) rata primara
d) rata de trezorerie
23. Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele excedentare ale
bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani este:
a) utilizarea amenintarilor si a coercitiei
b) modificarea ratei de discount
c) modificarea cerintelor privind rezervele legale
d) achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni
24. Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat detinute anterior
de catre populatie:
a) diminueaza rezervele bancilor comerciale
b) nu are niciun efect asupra rezervelor bancilor comerciale
c) mareste rezervele bancilor comerciale
d) reduce datoria nationala
reprezentata de:
a) operatiunile privind lichiditatea
b) operatiunile pe piata libera
c) operatiunile de discount
d) operatiunile privind rata dobanzilor
depozitele lor:
a) acestea ar putea inchiria mai multe din cutiile lor securizate
b) acestea ar risca insolventa prin extinderea excesiva a imprumuturilor
c) depunatorii lor nu si-ar putea obtine fondurile atunci cand doresc
d) autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea
stocului de bani
27. Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la nivelul
a) deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera care contracareaza initiativele
Bancii Centrale
b) deoarece la nivel general se asteapta ca Banca Centrala sa atinga alte obiective, care s-
ar putea afla in conflict
c) deoarece nu exista un acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei de
bani la un moment dat
d) deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe care Banca Centrala ar
trebui sa le utilizeze pentru a-si atinge obiectivele
e) din toate motivele enumerate mai sus
CAPITOLUL 15
1. Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile

a) Un control al ratei de crestere a stocului de bani este cea mai buna modalitate de a
stabiliza rata de crestere PIB
b) O rata excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie
c) O rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza deflatie
d) O rata neadecvata de crestere a stocului national de bani va cauza recesiune
2. Recesiunea este cel mai bine definita ca o perioada in care:
a) Procentul populatiei active in campul muncii scade
b) Apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
c) Nivelul preturilor scade
d) Viteza productiei de bunuri produse spre a fi vandute altora scade
a) Oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante
b) Oamenii doresc sa isi mareasca venitul fara sa lucreze ore suplimentare
c) Pretul banilor a crescut
d) Oamenii sunt dispusi sa renunte la timpul liber pentru a obtine venit suplimentar
b) Este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
c) Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia doreste sa o detina
d) Toate variantele de mai sus sunt adevarate
5. Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si cantitatea de
a) Afecteaza nivelul mediu al pretului banilor, dar nu afecteaza productia reala
b) Pot fi usor evitate daca Banca Centrala este dispusa sa isi ajusteze politica monetara
c) Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii
d) Se corecteaza rapid de la sine pe masura ce oamenii afla ca ceea ce isi doresc nu
poate fi obtinut
6. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in
conditiile in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale, dar:
a) Bancile comerciale doresc sa creasca numarul imprumuturilor acordate
b) Cererea de bani a populatiei a crescut
c) Populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite
d) Oricare sau toate variantele de mai sus sunt corecte
7. Intarzierile sincronizate care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
managementul cererii agregate sa fie o tehnica de stabilizare eficienta sunt acele intarzieri
dintre:
a) Aparitia unei probleme si recunoasterea acelei probleme
b) Recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
c) Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile
si productia
d) Toate variantele de mai sus
a) S-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor agregate
b) De obicei, politica monetara anuleaza efectele politicii fiscale
c) Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie
d) Cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt intotdeauna prin definitie egale cu
monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea inflatie, ele
trebuie sa fie capabile sa influenteze:
a) PIB-ul nominal
b) PIB-ul real
c) Nivelul preturilor
d) PIB-ul real si nivelul preturilor in mod independent unu de celalalt
a) 10%
b) 20%
c) 30%
d) 50%
2. Conform statisticelor oficiale privind venitul si produsul national al statelor Unite,
productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929 dupa ce au intrat in
perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
a) 2 ani mai tarziu
b) 5 ani mai tarziu
c) 10 ani mai tarziu
d) Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial
a) 9%
b) 13%
c) 19%
d) 30%
4. In Manifestul Partidului Comunist, din 1848, Marx si Engels au descris crizele comerciale
sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca :
a) Toata lumea stia ce le-a cauzat si nimeni nu facea nimic pentru a le opri
b) Guvernele ar fi putut foarte usor sa le impiedice, daca si-ar fi stabilit acest obiectiv
c) Sistemul parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
d) Ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite controlul
5. O recesiune poate fi cel mai bine perceputa ca:
a) O criza cauzata de un colaps al preturilor actiunilor
b) O perioada de scadere a preturilor medii
c) O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere economica
d) Orice reducere a ratei de crestere a PIB
a) Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor 1920, insotita de politica
b) Prausirea bursei a avut un efect negativ, efect ce s-a propagat in intreaga economie
c) Nu au existat suficiente cheltuieli guvernamentale in 1929
d) Absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva incetinirii economice, de
aceea, o rata a somajului de 25% nu ar fi trebuit sa reprezinte o surpriza
7. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul recesiunii
a) Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile totale
b) Au dovedit ca sistemul monetar era independent de economia reala
c) Au fost in intregime rezultatul si nu cauza recesiunii
d) Ar fi avut un efect nesemnificativ asupra economiei, daca populatia nu s-ar fi
panicat
8. Ce inteleg autorii prin sintagma boom artificial si nesustenabil?
a) Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza cresterea
b) Nivelul ridicat al economiilor a contribuit la reducerea ratelor dobanzii, la cresterea
investitiilor si astfel la alimentarea unei expansiuni economice nesustenabile
c) Deciziile nechibzuite, independente de extinderea creditarii, au condus la fluctuatii
necontrolabile ale economiei, uneori aceste asteptari au condus la avanturi care
ulterior s-au transformat in nereusite
d) Prin reducerea taxelor, statul a furnizat prea multi bani sistemului economic, ceea
ce a determinat un avant nesustenabil
9. Conceptul de cerere de bani se refera la cantitatea de bani pe care oamenii doresc:
a) Sa o consume
b) Sa o detina
c) Sa o achizitioneze
d) Sa o utilizeze
a) Un mijloc necesar care faciliteaza obtinerea venitului
b) Un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade
de timp
c) Un flux de-a lungul unei perioade de timp, in timp ce venitul reprezinta un stoc la
un moment dat
d) O forma a venitului, dar nu singura forma posibila
a) Venit
b) Bani
c) Bani si venit
d) Valoarea banilor
12. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca preturile
a) Venit
b) Bani
c) Bani si venit
d) mobila
a) Doar atunci cand produc dobanda
b) Doar atunci cand sunt cheltuiti
c) Doar atunci cand sunt economisiti
d) Atat atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt economisiti
a) Este risipitoare pentru ca ii priveaza pe altii de venit
b) Nu implica niciun cost, deci oamenii nu o vor desfasura
c) Este posibil sa implice un cost pentru oamenii care decid sa o faca
d) Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul platit
15. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg aceasta
actiune este:
a) Rata dobanzii
b) Puterea asupra altora
c) Flexibilitatea care insoteste lichiditatea
d) Un mod de viata mai luxos
a) Ar putea fi ocazional inegale
b) Vor fi egale doar printr-o coincidenta rara
c) Sunt egale doar atunci cand economia se afla in echilibru
d) Sunt intotdeauna si in mod necesar egale
a) Nu au nicio legatura una cu alta
b) Sunt intotdeauna si in mod necesar egale
c) Este posibil sa difere in mod substantial
d) Nu vor fi niciodata egale, pentru ca oamenii doresc intotdeauna mai multi bani
decat au
18. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita controlul
a) Bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la altele
b) Bancile comerciale pot imprumuta de la Banca Centrala
c) Firmele cu un grad ridicat de bonitate imprumuta de la bancile comerciale
d) Imprumuta bani guvernul Statelor Unite
19. Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in contracararea unui
pentru ca:
a) O mare parte din bani se afla in mainile consumatorilor si de aceea nu poate fi
b) Intotdeauna declinurile economice au o importanta componenta psihologica
c) Sistemul bancilor comerciale profita de pe urma declinurilor, dar nu si a
expansiunilor
d) Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea cu
20. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa intinda coarda (grabind lucrurile)
daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera ca:
a) Bancile centrale nu pot controla rezervele bancilor pe perioada recesiunii
b) Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea
c) Bancile comerciale ar risipi banii in timpul recesiunii imprumutandu-i firmelor care
apoi ar da faliment
d) Bancile centrale nu ar putea influenta ratele dobanzii in timpul recesiunii
21. Termenul politica fiscala inseamna:
a) Politica reala sau fizica, opusa politicii monetare
b) Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia nationala
c) Finantare deficitara
d) Controlul direct asupra preturilor relative si a salariilor
a) Ratei de crestere a stocului de bani
b) Ratelor dobanzii
c) Cheltuielilor si taxelor de stat
d) Profiturilor estimate
managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile
dintre:
a) Inceputul unei probleme si recunoasterea acelei probleme
b) Recunoasterea problemei si actiunea de solutionare a acesteia
c) Actiunea de a solutiona problema si efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile
si productia
d) Toate variantele de mai sus
24. Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor informatii
a) Date neadecvate
b) Computere insuficient de performante
c) Lipsa interesului pentru aceasta problema
d) Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat de
25. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o probabilitate
mica de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca:
a) S-a demonstrat ca politica fiscala nu are niciun efect asupra cheltuielilor agregate
b) De obicei, politica monetara anuleaza efectele politicii fiscale
c) Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa fie
d) Cheltuielile agregate cu noile bunuri sunt intotdeauna prin definitie egale cu
26. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de
impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de cheltuieli aprobate anterior
de catre Congres ori de cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea
agregata este neadecvata, politica fiscala ar deveni:
a) O mult mai eficienta insotitoare a politicii monetare
b) Un mult mai eficient instrument de stabilizare
c) Un mult mai eficient instrument pentru influentarea rezultatului alegerilor
d) O mult mai eficienta arma impotriva inflatiei
a) Interesul public
b) Interesele majoritatii
c) Interesele celor aflati la putere
d) Interesul privind stabilitatea pretului si ocuparea completa
28. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor
produce:
a) Beneficii si costuri pe termen lung
b) Beneficii pe termen lung si costuri pe termen scurt
c) Beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
d) Beneficii si costuri pe termen scurt
a) Acestea vor fi reduse cu cantitatea pe care ei o prefera
b) Acestea vor fi reduse dar cu mai putin decat prefera ei
c) Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil
d) De fapt, acestea vor fi marite
confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece
guvernul federal:
a) Cheltuieste banii intr-un mod mai intelept
b) Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea
c) Isi utilizeaza deficitele doar pentru a mentine ridicate productia si gradul de ocupare
a populatiei
d) Poate demonstra potentialilor creditori probabilitatea surplusurilor viitoare
a) Ar impiedica Congresul si pe presedinte sa manipuleze economia in scopuri politice
b) Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand decizii
c) Se sprijina pe credinta eronata de superioritate a constitutiilor fata de vointa
poporului
d) Probabil ca nu va putea fi aplicat, deoarece Congresul este liber sa ignore
32. Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de acord
a) Ar trebui ca deficitele bugetare sa fie interzise printr-un amendament
constitutional?
b) Ar trebui ca Bancii Centrale sa ii fie solicitata mentinerea unei rate stabile de
c) Ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie folosit impotriva
d) Cat de bine functioneaza pietele?
a) Este un sistem economic si politic
b) In prezent este sprijinit chiar si de fostii sustinatori ai socialismului si ai planificarii
centralizate
c) A aratat foarte clar in criza financiara curenta ca nu va functiona in absenta
d) A triumfat in anii 1980, dar a esuat in anii 1990
b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri încheiate între exponentii
2. Populatia unei tari, de 50 milioane de locuitori, este structurata astfel: 8 milioane

sunt copii, sub varsta legala de munca de 15 ani, 12 milioane sunt peste varsta
legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta populatie ocupata în
varsta de 15 -64 ani, iar 2,7 milioane sunt de varsta legala de munca, apti de
a) rata somajului este de 9 %(2.7/30*100)= 0.09*100 =9%
b) Populatia activa este egala cu 30.000.000 locuitori-> b(50-8-12)
3. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat în
economie reprezinta doar 97% din venitul national potential, conform legii lui Okun,
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
4. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos
de consum format din bunuri alimentare (cu o pondere în cos de 20%), bunuri
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

7. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat în
economie este de 1936 miliarde unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a
somajului este de 7,8%, conform legii lui Okun,

b) oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost
remunerat, creand doar aparenta ocuparii
c) apare o neconcordanta între structura ofertei de munca si structura cererii de
munca
9. În luna martie, preturile au crescut cu 2%, iar in aprilie indicele de crestere a

preturilor a fost de 110%. Daca pe perioada celor trei luni,martie, aprilie, mai,
preturile au crescut cu 17,81%, în luna mai indicele de crestere a preturilor a fost
de:
a) 104%
b) 117,81%
c) 105%
d) 103%
industriale (cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor
alimentare a fost de 6%, iar indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost
de 109%, daca rata inflatiei a fost de 5,85%, rata de crestere a tarifelor pentru servicii
a fost de:
a) 3%
b) 6%
c) 58%
d) 103%
1. Populatia totala in varsta de 15 ani si peste este de 10 000 000. Rata de activitate
este de 70%, iar rata de ocupare este de 60,2%. Rata somajului este egala cu
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%
2. PIB-ul efectiv este egal cu 900 miliarde unitati monetare (u.m), iar PIB-ul potential
este egal cu 1000 miliarde u.m. Daca rata naturala a somajului este egala cu 3%,
rata curenta a somajului este egala cu
a) 7%
b) 8%
c) 9%
3. Daca rata curenta a somajului este egala cu7%, in conditiile unei NAIRU egale cu
2% si a unui PIB efectiv de 540 miliarde unitati monetare (u.m), PIB-ul potential
este egal cu
c) 580 miliarde u.m
4. Daca rata naturala a somajului (NAIRU) este egala cu 4%, iar PIB-ul efectiv
reprezinta 90% din PIB-ul potential, rata curenta a somajului este egala cu
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
5. Populatia ocupata este egala cu 23,5 milioane. Rata somajului este egala cu 6%.
Populatia activa este egala cu
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane
6. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui

cos de consum format din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 20%),
bunuri industriale (cu o pondere de 40%) si servicii. Stiind ca rata cresterii
preturilor bunurilor alimentare a fost de 5%, indicele de crestere a preturilor
bunurilor industriale a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii
a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
7. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In

aceste conditii, rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
populatia in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta,
1 milion renunta la cautarea unui loc de munca, iar rata somajului este de 7%,
atunci:
c) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe
care nu le-ar fi intreprins anterior
d) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de
investitii pe care le-ar fi intreprins anterior
7. Cand expansiunea creditelor nu este stimulata prin cresterea economiei, ci prin

crearea de moneda
a) Apare dupa ce are loc o diminuare a ratei dobanzii prin marirea masei
monetare de catre Banca Centrala
b) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de
expansiune se dovedesc a fi reusite foarte profitabile
d) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de
expansiune se dovedesc a fi o greseala

b) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite
ale Americii datorita puterii si stabilitatii acesteia
c) A avut drept cauza a sirului de erori care a condus la prabusirea Bursei din
1929 politicile monetare contractioniste din anii 1920
d) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920,
care au generat un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929
10. Opinia dominanta a economistilor timp de cativa ani dupa Marea Criza din anii 1930
era ca
a) Politica monetara poate combate in mod eficient atat inflatia cat si
recesiunea
b) Eforturile Bancii Centrale de a pune capat recesiunii sau de a stimula
redresarea pot avea acelasi efect ca impingerea atei de care este legat
balonul
c) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar,
obligand astfel bancile comerciale sa acorde imprumuturi
d) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in
combaterea recesiunii
a) Alfred Marchall

a) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale
cheltuielilor casnice si industriale si de reactiile hotarate ale guvernului
b) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul
sa functioneze cu bugete echilibrate
c) A constat in faptul ca cheltuielile guvernamentale au crescut mai mult decat
puteau fi marite impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos
d) A constat in faptul ca impozitele au crescut mai mult decat cheltuielile
guvernamentale, ceea ce a dus la revenirea spectaculoasa a economiei
a) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni
cresterea datoriei publice
b) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri,
excedentele din perioadele de recesiune compensand deficitele din
perioadele de prosperitate
c) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri,
excedentele din perioadele de prosperitate compensand deficitele din
perioadele de recesiune
d) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a
sustine ca deficitele bugetare nu sunt bune pentru economie

a) Au avut un succes incontestabil in cresterea stabilitatii economice in anii
1970
c) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si
monetara automata sau nediscretionara
b) Se diminueaza daca numarul imigrantilor este mai mare decat cel al
emigrantilor
c) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul
imigrantilor
d) Nu sufera nicio modificare structurala din punctul de vedere al nivelului de
calificare
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%

18. Rata naturala a somajului, denumita prin termenul generic NAIRU (acronim de la
non-accelerating – inflation rate of unemployment)
a) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul
national se afla la nivelul sau potential
b) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul
c) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul

b) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata
prin scaderea ratei naturale a somajului din rata curenta a somajului
c) Reprezinta situatia de pe piata muncii in care oferta de munca este egala cu
cererea de munca

a) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului
este mai mare decat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor,
care vor creste mai repede decat productivitatea, determinand tensiuni
inflationiste
b) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este
mai mare decat rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei
cresteri mai lente a salariilor decat productivitatea
c) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul
pe piata muncii si, in consecinta, toti cei care cauta un loc de munca il
gasesc, nemaiexistand somaj
d) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului
este mai mica decat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor,
inflationiste
21. Legea lui Okun
b) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport
cu PIB-ul potential ii corespunde o scadere a ratei somajului cu un procent
c) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii
corespunde o rata a somajului de 0,5 procente
d) Poate fi exprimata, intr-o versiune moderna, prin relatia Rata curenta a
somajului = Rata naturala a somajului – 0,5 * Decalaj PIB exprimat
procentual
a) 7%
b) 8%
c) 9%
d) 10%
23. Daca rata curenta a somajului este egala cu 7%, in conditiile unei NAIRU egale cu
este egal cu
c) 580 miliarde u.m
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane
1. O obligaţiune cu o valoare nominală de 4.000 lei aduce un venit anual fix de 1.800
lei. Care este cursul de vănzare pe piaţa financiară secundară dacă rata dobânzii
practicată de bănci pentru creditele acordate este de 20%, iar pentru depozitele atrase
de la populaţie este de 15%:
a) [ ] 12.000 lei
b) [ ] 12.500 lei
c) [ ] 11.000 lei
d) [ ] 1.200 lei
2. Un client vinde 1000 acţiuni la preţul de 200 lei/acţiune cu scadenţa peste o lunå,
platind totodatå o primå de 10 lei/acţiune.
b) [ ] dacă cursul actiunilor creşte la 2200 lei, executarea contractului este mai
avantajoasă
c) [ ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 lei, câştigă 20.000 lei
200-170 = 30, 30.000-20.000, 1000*10, => 30.000-10.000
3. Un comerciant american importă ciocolată din Belgia, pentru care plătește

producătorului belgian un preț de 5 USD/buc. Presupunem că producătorul belgian
asigură livrarea produselor până la sediul importatorului, în timp ce taxa vamală pe
care SUA o aplică importurilor de ciocolată din Belgia este de 40%. În condițiile în care
o sumă de 2 USD/buc. acoperă cheltuielile de distribuție a produsului pe piața
americană, putem aprecia că prețul minim la care comerciantul american ar fi dispus
să vândă o ciocolată este egal cu:
a) [ ] 9 USD
b) [ ] 7 USD
c) [ ] 5 USD
d) [ ] 3 USD
4. Balanța de plăți a Rusiei evidențiază, în 2012, încasări de 86.800 mld. EUR și plăți
de 74.900 mld. EUR. În aceste condiții, balanța de plăți a Rusiei prezintă, pentru anul
2012:
5. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a) [ ] în cazul operaţiunilor a la hausse operatorul cumpără titluri la un curs redus,
sperând la o creştere a acestuia până la scadenţă
b) [ ] în cazul operaţiunilor a la hausse investitorul vinde, anticipând o reducere a
preţurilor pe piaţă în momentul executării contractului
c) [ ] în cazul operaţiunilor a la baisse operatorul cumpără titluri la un curs redus,
sperând la o creştere a acestuia până la scadenţă (vanzatorii)
6. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 600 lei, ceea ce corespunde unei rate
anuale a dobănzii de 10%. Care va fi cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară
dacă rata dobânzii se reduce cu 25%:
a) [ ] 8.000 lei
b) [ ] 800 lei
c) [ ] 24.000 lei
d) [ ] 80.000 lei
7. Un operator de burså cumpårå 1000 de acţiuni X la 400 lei/bucatå şi vinde 2200

acţiuni Y la 500 lei/bucatå, ambele pe bazå de contracte cu scadenţå la 6 luni. În
momentul executårii contractului, cursul actiunilor X este de 450 lei/bucatå, iar al
acţiunilor Y este 550 lei/bucatå. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operaţiuni:
a) [ ] câştigă 6.000 lei
c) [ ] înregistrează o pierdere de 60.000 lei
8. Un comerciant egiptean importă grâu din România, pentru care plătește furnizorului
din România un preț de 250 EUR/tonă. Presupunem că exportatoul român asigură
livrarea grîului până la sediul importatorului, în timp ce taxa vamală pe care statul
egiptean o aplică importurilor de grâu din România este de 10%. În condițiile în care
echivalentul a 50 EURO/tonă acoperă cheltuielile de distribuție a grîului pe piața
egipteană, putem aprecia că prețul minim la care comerciantul egiptean ar fi dispus să
vândă o tonă de grâu este egal cu:
a) [ ] 275 EUR
b) [ ] 200 EUR
c) [ ] 330 EUR
d) [ ] 325 EUR
9. În condițiile în care, în anul 2012, exporturile Republicii Moldova au fost de 4.000

mld. EUR, în timp ce valoarea totală a importurilor a fost de 4.400 mld. EUR, balanța
comercială prezintă o rată de acoperire de:
a) [ ] 110%
b) [ ] 90,91%
c) [ ] 10%
d) [ ] 9,09%
10. Un client cumpără 100 acţiuni la preţul de 500 lei/acţiune plus o primă de 50
u.m./acţiune cu scadenţa peste 3 luni.
a) [ ] dacă la scadenţă preţul acţiunilor creşte la 600 lei, cumpărătorul realizează un
profit de 10.000 lei
b) [ ] dacă la scadenţă pretul acţiunilor scade la 400 lei, cumpărătorul realizează un
profit de 10.000 lei
c) [ ] dacă la scadenţă preţul acţiunilor scade la 400 lei, renunţarea la executarea
contractului este mai avantajoasă
d) [ ] dacă la scadenţă preţul acţiunilor rămâne acelaşi, renunţarea la contract este
mult mai avantajoasă decât executarea lui
11. Un comerciant român importă aparate de fotografiat din Japonia, pentru care
plătește producătorului japonez un preț de 200 USD/buc. Presupunem că producătorul
japonez asigură livrarea produselor până la sediul importatorului, în timp ce taxa
vamală pe care statul român o aplică importurilor de televizoare din Japonia este de
50%. În condițiile în care echivalentul în lei a 50 USD/buc. acoperă cheltuielile de
distribuție a produsului pe piața românească, putem aprecia că prețul minim la care
comerciantul român ar fi dispus să vândă un aparat de fotografiat este egal cu
echivalentul în lei a:
a) [ ] 150 USD
b) [ ] 250 USD
c) [ ] 350 USD
d) [ ] 375 USD
12. Balanța de plăți a României evidențiază, în 2012, încasări de 24.500 mld. EUR și
plăți de 25.200 mld. EUR. În aceste condiții, balanța de plăți a României prezintă,
pentru anul 2012:
a) [] un deficit de 700 mld. EUR
b) [ ] un excedent de 700 mld. EUR
c) [ ] un echilibru al balanței de plăți
d) [ ] un deficit de 200 mld. EUR
13. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 600 lei, ceea ce corespunde unei rate
anuale a dobănzii de 10%. Care va fi cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară
dacă rata dobânzii creşte cu 25%:
a) [ ] 48.000 lei
b) [ ] 4.800 lei
c) [ ] 2.400 lei
d) [ ] 1.800 lei
14. În cadrul unei operaţiuni cu primă simplă, un client cumpără 100 acţiuni la preţul
de 200 lei fiecare plus o primă de 50 lei, cu scadenţa peste o lună
c) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 225 lei, investitorul va câştiga 2500 lei
d) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 270 lei, comerciantul va câştiga 2000 lei
15. Un comerciant englez importă imprimante din Coreea de Sud, pentru care plătește
producătorului coreean un preț de 100 USD/buc. Presupunem că producătorul
coreean asigură livrarea produselor până la sediul importatorului, în timp ce taxa
vamală pe care Marea Britanie o aplică importurilor de imprimante din Coreea de Sud
este de 25%. În condițiile în care echivalentul în lire sterline a 40 USD/buc. acoperă
cheltuielile de distribuție a produsului pe piață, putem aprecia că prețul minim la care
comerciantul englez ar fi dispus să vândă o imprimantă este egal cu echivalentul în lire
sterline a:
a) [ ] 115 USD
b) [ ] 140 USD
c) [ ] 165 USD
d) [ ] 175 USD
16. În condițiile în care, în anul 2012, importurile Sloveniei au fost de 2.000 mld. EUR,
în timp ce valoarea totală a exporturilor a fost de 1.600 mld. EUR, balanța comercială
prezintă o rată de acoperire de:
a) [ ] 125%
b) [ ] 20%
c) [ ] 25%
d) [ ] 80%
17. Ce asteaptă vanzătorul unei acţiuni la bursa de valori în cadrul unei operatiuni "a
la baisse"?
a) [ ] să crească cursul acţiunii
b) [ ] să scadă cursul acţiunii
c) [ ] cursul acţiunii să rămană neschimbat pană la scadenţă
18. O obligaţiune ce aduce un venit anual de 300 lei are un curs de 1500 lei. Ce rată
a dobânzii corespunde acestei situaţii:
a) [ ] 2%
b) [ ] 40%
c) [ ] 200%
d) [ ] 20%
19. În cadrul unei operaţiuni cu primă simplă, un client cumpără 50 acţiuni la preţul de
150 lei fiecare plus o primă de 50 lei, cu scadenţa peste o lună.
b) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 225 lei, investitorul va câştiga 7500 lei
c) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 260 lei, comerciantul va câştiga 3000 lei
20. Un comerciant american importă ciocolată din Belgia, pentru care plătește
producătorului belgian un preț de 30 USD/kg. Presupunem că producătorul belgian
asigură livrarea produselor până la sediul importatorului, în timp ce taxa vamală pe
care SUA o aplică importurilor de ciocolată din Belgia este de 60%. În condițiile în care
o sumă de 10 USD/kg. acoperă cheltuielile de distribuție a produsului pe piața
americană, putem aprecia că prețul minim la care comerciantul american ar fi dispus
să vândă ciocolata este egal cu:
a) [ ] 64 USD
b) [ ] 58 USD
c) [ ] 36 USD
d) [ ] 22 USD
21. Balanța de plăți a Ungariei evidențiază, în 2012, încasări de 11.400 mld. EUR și
plăți de 12.650 mld. EUR. În aceste condiții, balanța de plăți a Ungariei prezintă, pentru
anul 2012:
22. În cadrul unei operaţiuni cu primă simplă, un client cumpără 200 acţiuni la preţul
de 250 lei fiecare plus o primă de 100 lei, cu scadenţa peste doua luni.
a) [ ] dacă preţul acţiunilor scade la 225 lei., comerciantul va câştiga 15.000 lei
c) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 275 lei, investitorul va câştiga 2500 lei.
d) [ ] dacă preţul acţiunilor creşte la 400 lei, comerciantul va câştiga 10000 lei
23. Dacă am deţine o obligaţiune cu un venit anual fix de 10.000 lei, în condiţiile unei
rate a dobânzii de 20%, cursul său pe piaţa bursieră va fi:
a) [ ] 100.000 lei
b) [ ] 200.000 lei
c) [ ] 500.000 lei
d) [ ] 50.000 lei
24. Un comerciant egiptean importă grâu din România, pentru care plătește
furnizorului din România un preț de 200 EUR/tonă. Presupunem că exportatoul român
asigură livrarea grîului până la sediul importatorului, în timp ce taxa vamală pe care
statul egiptean o aplică importurilor de grâu din România este de 25%. În condițiile în
care echivalentul a 40 EURO/tonă acoperă cheltuielile de distribuție a grîului pe piața
egipteană, putem aprecia că prețul minim la care comerciantul egiptean ar fi dispus să
vândă o tonă de grâu este egal cu:
a) [ ] 300 EUR
b) [ ] 290 EUR
c) [ ] 240 EUR
d) [ ] 200 EUR
25. În condițiile în care, în anul 2012, exporturile Chinei au fost de 40.000 mld. EUR,
în timp ce valoarea totală a importurilor a fost de 38.000 mld. EUR, balanța comercială
prezintă o rată de acoperire de:
a) [ ] 48,72%
b) [ ] 51,28%
c) [ ] 105,26%
d) [ ] 95%
26. Un client vinde 100 acţiuni la pretul de 200 $ pe acţiune, cu scadenţa peste o lună,
platind totodată o primă de 10 $ pe actiune.
a) [ ] dacă cursul acţiunilor creşte la 220 $, executarea contractului este profitabilă
b) [ ] dacă cursul acţiunilor scade la 170 $, renuntarea la executarea contractului este
mai avantajoasă
c) [ ] dacă cursul acţiunilor ramâne constant, vanzătorului ii este indiferent dacă alege
executarea contractului sau renunţarea la contract
27. Un posesor de economii cumpără de pe piaţa financiară primară 20 de obligaţiuni

la valoarea lor nominală de 2000 lei, purtătoare ale unui venit fix anual de 600 lei
fiecare, scadente peste 5 ani. După un an de zile, când pe piaţa monetară rata dobânzii
la depuneri este de 25%, cele 20 de obligaţiuni sunt vândute, obţinându-se astfel un
profit de:
a) [ ] 8.000 lei
b) [ ] 16.000 lei
c) [ ] 20.000 lei
B. Raritatea;
C. Divizibilitatea.
D. Durabilitatea;

3. Banii:

A. M1 şi M2 cresc;
B. M1 şi M2 scad;


C. M1 creşte;
9. Dacă un client al unei bănci oarecare transferă 1000 de dolari dintr-un cont curent
într-un cont de economii:
A. M1 şi M2 cresc;
1. Dacă aveţi 2.500 lei sub formă de numerar şi îi depuneţi la bancă într-un cont
de economii:
a. M1 şi M2 cresc


4. Achiziţionarea de obligaţiuni guvernamentale de către Banca Centrală are ca

efect:

a. M1 şi M2 cresc
6. Creşterea ratei dobânzii de referinţă (ratei de scont) de către Banca Centrală

are ca efect:
a. creşterea masei monetare
b. nu are efect asupra masei monetare
c. restrângerea masei monetare
7. La o rată a rezervei obligatorii de 8%, o bancă cu conturi curente de 100
milioane de dolari trebuie să deţină efectiv:
8. Un dolar depus în sistemul bancar permite băncilor comerciale să extindă masa

monetară cu:
a. 1 dolar

b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri încheiate între exponentii
legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta populatie ocupata în
12. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat în
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

16. În conditiile în care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat în
economie este de 1936 miliarde unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a
somajului este de 7,8%, conform legii lui Okun,

b) oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost
c) apare o neconcordanta între structura ofertei de munca si structura cererii de
munca
18. În luna martie, preturile au crescut cu 2%, iar in aprilie indicele de crestere a
preturilor a fost de 110%. Daca pe perioada celor trei luni,martie, aprilie, mai,
preturile au crescut cu 17,81%, în luna mai indicele de crestere a preturilor a fost
de:
a) 104%
b) 117,81%
c) 105%
d) 103%
industriale (cu o pondere de 35%) si servicii. Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor
alimentare a fost de 6%, iar indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale a fost
de 109%, daca rata inflatiei a fost de 5,85%, rata de crestere a tarifelor pentru servicii
a fost de:
a) 3%
b) 6%
c) 58%
b) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii

a) Costul productiei scade, ducand la scaderea ofertei de bunuri si, implicit, la
scaderea cantitatii cerute de forta de munca, ceea ce se numeste efect
de scara negativ
b) Costul productiei scade, ducand la cresterea ofertei de bunuri si, implicit, la
cresterea cantitatii cerute de forta de munca, ceea ce se numeste efect de
scara pozitiv
c) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare,
in detrimentul cantitatii de capital, ceea ce reprezinta efect de substitutie
pozitiv
d) Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de forta de munca mai mare,
inlocuind capitalul cu munca

legala de munca de 65 de ani, 21 de milioane reprezinta populatie ocupata in
4. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.4%, iar PIB creat in
a) 3,9%
b) 6,9%
c) 3,6%
d) 6,6%
consum format din bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 20%), bunuri
industriale a fost de 106% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de 4%,
calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
6. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In aceste
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106%

c) Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se
autoregla
9. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, PIB-ul creat in economie
este de 1936 miliarde unitati monetare(u.m.), iar rata estimata a somajului este de
7,8%, conform legii lui Okun,

b) [ ] Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va
diminua
atunci:
a fost de 3%, rata inflatiei a fost de
a) [ ] 5,8%
b) [ ] 6%
c) [ ] 58%
d) [ ] 105,85%
.
a) [ ] 4%
b) [ ] 12,4%
c) [ ] 8%
d) [ ] 124%

a) [ ] persoanele ramase fara loc de munca ies din populatia activa, dedicandu-
se activitatilor casnice
b) [ ] oamenilor li se ofera un loc de munca de o eficienta foarte redusa, prost
c) [ ] apare o neconcordanta intre structura ofertei de munca si structura cererii
de munca

b) [ ] lipsa segmentarii, aceasta fiind unica pentru totalitatea sectoarelor din
economia nationala
16. In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5,4%, iar PIB creat in
economie este de 180 miliarde unitati monetare (u.m) fata de un venit national
potential de 200 miliarde u.m., conform legii lui Okun, rata estimata a somajului
este de:
a) [ ] 8,4%
b) [ ] 10,4%
c) [ ] 12,6%
d) [ ] 4,1%
6%, rata inflatiei a fost
a) [ ] 4%
b) [ ] 104%
c) [ ] 4,2%
d) [ ] 5%



a) reprezinta toate raporturile de schimb incrucisate intre bunurile si serviciile
tranzactionate pe o piata
d) se modifica, intr-o masura mai mare sau mai mica, deoarece in sistemul
economic tot timpul apare ceva care schimba raportul dintre nevoi si cantitatea
disponibila din respectivele bunuri si servicii.
}
c)Cresterea preturilor ar fi posibila doar daca s-ar schimba o cantitate mai mare
de bunuri
d)Banii nu sunt pusi in circulatie de o banca de emisiune, ci apar prin intelegerea
dintre participantii la schimb
}
c)este datorata economiei reale in care productia de bunuri si servicii
inregistreaza o scadere majora, generand penuria
d)este generata de cei ce detin dreptul de a tipari moneda, adica de a-i modifica
volumul de pe piata
}
4. Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost
de 6%, la sfarsitul lui septembrie indicele de crestere a preturilor fata de
inceputul lui iulie era de {
a)18%
b)118%
c)136,25%
d)119,10%
}

b)este o tehnica profitabila pentru cel ce detine monopolul tiparirii banilor tocmai
pentru ca banii invadeaza sistemul economic in mod uniform si predictibil.
c)Aduce beneficii celui care detine monopolul tiparirii banilor cand umflarea
masei monetare se propaga relativ lent, neuniform, neasteptat.
d)poate fi considerata o politica deliberata pusa in practica de detinatorii
privilegiului de a multiplica volumul insemnelor monetare din circulatie.
}
6. Daca in luna ianuarie preturile au crescut cu 5%, in februarie cu 3%, iar la

sfarsitul lui martie preturile erau cu 10% mai mari decat la inceputul anului, in
luna martie preturile{
a)Au crescut cu 2%
b)Au scazut cu 1%
}
7. Atunci cand banca centrala scade dobanzile la creditele acordate bancilor
comerciale{
c)se produce un semnal ce va induce in eroare multi intreprinzatori si
nenumarate persoane private, determinandu-i sa devina circumspecti si sa-si
reduca nivelul activitatii economice si consumului
d)toate resursele, materiale si de munca, vor fi utilizate mai rational si mai
eficient
}
8. Cand are loc o iluzorie scadere de moment a ratelor nominale ale dobanzii
de catre banca centrala, {
a)s-a injectat in economie o cantitate suplimentara de forta de munca sau
materii prime.
b)extinderea proiectelor investitionale fara resurse economisite va face ca
intreprinzatorii sa fie nevoiti sa liciteze atat forta de munca de care au nevoie
cat si celelalte materii prime, resurse necesare, astfel incat preturile acestora
vor cunoaste o tendinta de diminuare
c)costurile proiectelor investitionale cresc, iar marjele de profit ale companiilor
scad
d)banii suplimentari ajunsi in mainile intreprinzatorilor si cumparatorilor (prin
creditele de consum) vor determina incet, dar sigur, o crestere generalizata a
preturilor.
}
9. Inflatia {
a)Asigura posibilitatea unei cresteri reale a puterii de cumparare, adica, a
cantitatii de bunuri si servicii,
b)inseamna sporirea cantitatii de bani cu care se cer bunurile si serviciile
existente, producand efecte reale negative asupra sistemului economic.
c)distorsioneaza sistemul preturilor relative, afectand grav procesul de alocare
a resurselor rare.
}
10. Daca in anul 2020 indicele de crestere a preturilor alimentelor (care detin o
pondere in cheltuielile de consum de 30%) a fost de 115%, preturile bunurilor
industriale, altele decat cele alimentare au crescut cu 7% (acestea avand o
pondere de 45% in totalul cheltuielor de consum), iar tarifele serviciilor s-au
majorat in medie cu 12% {
}
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%
a) 7%
b) 8%
c) 9%
d) 10%
este egal cu
c) 580 miliarde u.m
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane

a fost de 4%, calculati rata inflatiei.
a) 6%
b) 5%
c) 15%
d) 105%
7. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata lunara a inflatiei a fost de 2%. In

aceste conditii, rata inflatiei pe cele trei luni a fost de:
a) 6%
b) 6,12%
c) 8%
d) 106
atunci:

c) Ii determina pe oamenii de afaceri sa se implice in proiecte de investitii pe
care nu le-ar fi intreprins anterior
d) Ii determina pe oamenii de afaceri sa nu se mai implice in proiecte de
investitii pe care le-ar fi intreprins anterior
32. Cand expansiunea creditelor nu este stimulata prin cresterea economiei, ci prin
crearea de moneda

a) Apare dupa ce are loc o diminuare a ratei dobanzii prin marirea masei
monetare de catre Banca Centrala
b) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de
expansiune se dovedesc a fi reusite foarte profitabile
d) Are loc atunci cand proiectele de investitii angajate in timpul perioadei de
expansiune se dovedesc a fi o greseala

b) A provocat o recesiune care a afectat cel mai putin economia Statelor Unite
ale Americii datorita puterii si stabilitatii acesteia
c) A avut drept cauza a sirului de erori care a condus la prabusirea Bursei din
1929 politicile monetare contractioniste din anii 1920
d) A fost generata intr-o mare masura de expansiunea creditelor din anii 1920,
care au generat un boom economic, urmat de contractia (bust) din anul 1929
35. Opinia dominanta a economistilor timp de cativa ani dupa Marea Criza din anii 1930
era ca
a) Politica monetara poate combate in mod eficient atat inflatia cat si
recesiunea
b) Eforturile Bancii Centrale de a pune capat recesiunii sau de a stimula
redresarea pot avea acelasi efect ca impingerea atei de care este legat
balonul
c) Autoritatile monetare pot mari rezervele excedentare ale sistemului bancar,
obligand astfel bancile comerciale sa acorde imprumuturi
d) Politica monetara poate combate in mod eficient inflatia, nefiind utila in
combaterea recesiunii
a) Alfred Marchall
a) Venea dupa un deceniu de criza provocata de nivelurile ridicate ale
cheltuielilor casnice si industriale si de reactiile hotarate ale guvernului
b) A fost determinat de faptul ca al Doilea Razboi Mondial a obligat guvernul
sa functioneze cu bugete echilibrate
c) A constat in faptul ca cheltuielile guverb=namentale au crescut mai mult
decat puteau fi marite impozitele, iar economia si-a revenit spectaculos
d) A constat in faptul ca impozitele au crescut mai mult decat cheltuielile
guvernamentale, ceea ce a dus la revenirea spectaculoasa a economiei
38. Chiar daca nu studiezi economia, iti dai seama ca pentru legiuitori este mai usor sa
sustina
b) Cresterea concomitenta, atat a cheltuielilor guvernamentale cat si a
impozitelor
d) Mentinerea echilibrului bugetar prin inghetarea cheltuielilor guvernamentale
si a impozitelor
a) A fost aceea ca bugetele trebuie sa fie echilibrate an de an, pentru a preveni
cresterea datoriei publice
b) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri,
excedentele din perioadele de recesiune compensand deficitele din
perioadele de prosperitate
c) Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri,
excedentele din perioadele de prosperitate compensand deficitele din
perioadele de recesiune
d) A fost folosita pe larg de catre economistii din anii 1960 si 1970 pentru a
sustine ca deficitele bugetare nu sunt bune pentru economie

a) Au avut un succes incontestabil in cresterea stabilitatii economice in anii
1970
c) Au ca alternativa o abordare care uneori se numeste politica fiscala si
monetara automata sau nediscretionara
b) Se diminueaza daca numarul imigrantilor este mai mare decat cel al
emigrantilor
c) Ramane neschimbata daca numarul emigrantilor este egal cu numarul
imigrantilor
d) Nu sufera nicio modificare structurala din punctul de vedere al nivelului de
calificare
a) 9,8%
b) 14%
c) 7%
d) 12%

44. Rata naturala a somajului, denumita prin termenul generic NAIRU (acronim de la
non-accelerating – inflation rate of unemployment)
a) Reprezinta somajul voluntar si cel structural existente atunci cand venitul
b) Reprezinta somajul deghizat si cel frictional existente atunci cand venitul
c) Reprezinta somajul frictional si cel structural care exista atunci cand venitul

b) Este definita prin luarea in considerare a ratei reale a somajului, determinata
prin scaderea ratei naturale a somajului din rata curenta a somajului
c) Reprezinta situatia de pe piata muncii in care oferta de munca este egala cu
cererea de munca
a) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului
este mai mare decat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor,
inflationiste
b) De subocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului este
mai mare decat rata naturala a somajului, generand presiuni in sensul unei
cresteri mai lente a salariilor decat productivitatea
c) De ocupare deplina a fortei de munca, atunci cand se realizeaza echilibrul
pe piata muncii si, in consecinta, toti cei care cauta un loc de munca il
gasesc, nemaiexistand somaj
d) De supraocupare a fortei de munca, atunci cand rata curenta a somajului
este mai mica decat NAIRU, ceea ce genereaza presiuni asupra salariilor,
inflationiste
47. Legea lui Okun

b) Arata ca unei scaderi cu circa doua procente a PIB-ului efectiv, real, in raport
cu PIB-ul potential ii corespunde o scadere a ratei somajului cu un procent
c) Arata ca unui procent de decalaj PIB efectiv fata de PIB potential ii
corespunde o rata a somajului de 0,5 procente
d) Poate fi exprimata, intr-o versiune moderna, prin relatia Rata curenta a
somajului = Rata naturala a somajului – 0,5 * Decalaj PIB exprimat
procentual
a) 7%
b) 8%
c) 9%
d) 10%
este egal cu
c) 580 miliarde u.m
a) 3%
b) 6%
c) 9%
d) 12%
a) 20 miloane
b) 24,91 milioane
c) 25 milioane
d) 27 milioane




a) Vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai repede decât vor
b) Vor influenta nivelul preturilor mai repede decât productia si ocuparea fortei de
munca
7. Banii:
9. Să presupunem că vi se aprobă cererea pentru un credit de 500 de dolari, iar ofițerul

de credite întocmește un borderou de depunere pe numele dumneavoastră, pe care îl
semnează și îl înmânează casierului băncii. Care din afirmațiile următoare este
adevărată?
10. Convingerea că banii trebuie să aibă o justificare pentru a avea valoare ridică
întrebarea ce anume se află în spatele justificării pentru a oferi această valoare. Care
afirmaţie din următoarele nu este adevărată?
c) încrederea populației în disponibilitatea limitată a banilor și în politicile
monetare asigură și ea valoarea banilor
d) faptul că banii sunt acceptați în tranzacții ca mijloc de schimb le asigură
valoarea

fost aceea ca:


a) Ratei somajului

a) Politici contractioniste, întrucât acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula
productia
b) Politici expansioniste, întrucât efectele de reducere a ratei somajului sunt
c) Politici expansioniste, întrucât efectele de reducere a ratei inflatiei sunt vizibile
pe termen scurt
d) Politici contractioniste, întrucât stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIB-ului
real


b) împiedică retragerile masive operate de către deponenţii care se tem că banca
nu dispune de de suficiente pentru a egala garanţiile lor
c) nu are o semnificaţie specială, pentru că băncilor nu li se cere să îşi justifice
garanţiile la cererea deponenţilor
d) este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca bază de referinţă
aurul şi care le cerea băncilor să îşi păstreze rezerve în aur
20. Mai ales în perioadele de război, guvernele sunt tentate să suplimenteze cantitatea
de monedă. Această măsură are drept consecințe:
numea:
-bilet de banca


d) este vorba de o creştere a preţurilor ce nu afectează în aceeaşi măsură
toate bunurile şi serviciile;

naţionale;
b) un spor de creştere economică obţinut cu preţul unei inflaţii
considerabile;


1. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflatiei a fost de
8%, înseamnă că rata inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 24%; b) 25,97%; c) 26,82%; d) 27%.
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată pe
baza unui "coş" de consum format din: alimente, cu pondere de 40% şi o rată a creşterii
preţurilor de 30%, bunuri industriale, cu pondere de 35% şi un indice general de
creştere a preţurilor de 120% şi servicii, cu o rată a creşterii preţurilor de 14%, atunci
rata inflaţiei este:
a) 39,5%; b) 22,5%; c) 54,66%; d) 21,33%.
1. Să presupunem că produsul intern brut din anul t1 este constituit doar din trei
categorii de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului alăturat:
Categor Cantitat Preţul unitar

ia ea În anul În anul
t0 t1
A 15.000 40 70
B 3.000 20 25
C 400 10 12
a) 50,25%; b) 70,15%; c) 58,15%; d) 170,15%.
2. Dacă nivelul inflaţiei se apreciază prin rata creşterii costului vieţii calculată pe
baza unui "coş" de consum format din alimente, cu pondere de 50% şi un indice
general de creştere a preţurilor de 140%, bunuri industriale, cu o pondere de 30% şi o
rată a creşterii preţurilor de 25% şi servicii, cu o rată de creştere a tarifelor de 10%,
atunci rata inflaţiei este:
a) 79,5%; b) 58,33%; c) 29,5%; d) 25%.
3. Dacă în lunile ianuarie, februarie şi martie rata medie lunară a inflaţiei a fost de
7%, înseamnă că rata inflaţiei pe primele trei luni ale anului a fost de:
a) 22,5%; b) 21%; c) 23,75%; d) 22%.
de bunuri finale ale căror preţuri au evoluat conform tabelului de mai jos:
Denumire Cantitat Preţul unitar
a ea În anul În anul
bunurilor t0 t1
A 25.000 20 30
B 8.000 5 8
C 1.000 80 100
a) 50%; b) 42,35%; c) 147,42%; d) 47,42%.
Daca in trimestrul al treilea al anului 2020 rata medie lunara a inflatiei a fost de 6%, la
sfarsitul lui septembrie indicele de crestere a preturilor fata de inceputul lui iulie era de
{
a) 18%
b) 118%
c) 136,25%
d) 119,10%
Daca in luna ianuarie preturile au crescut cu 5%, in februarie cu 3%, iar la sfarsitul lui
martie preturile erau cu 10% mai mari decat la inceputul anului, in luna martie preturile{
a) Au crescut cu 2%
b) Au scazut cu 1%
Daca in anul 2020 indicele de crestere a preturilor alimentelor (care detin o pondere in
cheltuielile de consum de 30%) a fost de 115%, preturile bunurilor industriale, altele
decat cele alimentare au crescut cu 7% (acestea avand o pondere de 50% in totalul
cheltuielor de consum), iar tarifele serviciilor s-au majorat in medie cu 12% {

I. RATA INFLATIEI
Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100
Exemplu:
Rata lunara a inflatiei pentru ianuarie, februarie si martie este 5%. Care va fi rata
inflatiei pentru primele 3 luni ale anului?
Rez:

2. Daca rata inflatiei lunara este 5% => Nivelul pretului la finalul lunii ianuarie va
fi X(1+0,05) =>
3. La inceputul lunii februarie nivelul pretului este X(1+0,05). Daca rata inflatiei
pentru februarie este tot 5% => Nivelul preturilor la finalul lunii este
X(1+0,05)(1+0,05) =>
4. La inceputul lunii martie nivelul preturilor este X(1+0,05)(1+0,05). Daca rata
deflatie este 5% in luna martie => Nivelul preturilor la finalul lunii este
X(1+0,05)(1+0,05)(1+0,05)
De rezolvat
1. În luna ianuarie rata deflație a fost de 4,2%; în luna februarie rata inflatiei a fost
de 1,15%; iar în martie avem inflatie de 4,5%. Care a fost rata inflației pe cele
3 luni?
Ip = (1-0,042)(1+0,0115)(1+0,045) = 1,0126
Ri = (Ip – 1) x 100 = (1,0126 - 1) x 100 = 1,26%
2. ian – Ri 5%
feb – Rd 2%
martie – Rd 2,11%
Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

Ri = (Ip-1) x 100% = 1,27 %
1 2 3 4 5 6
Bunul Pondere Indicele de Rata de Calculul Calculul
(%) creștere a creștere a IAPC ratei inflației
prețurilor prețurilor pe baza
(%) (%) ratei de
creștere
A 30 120 20 36 6
B 20 150 50 30 10
C 10 140 40 14 4
D 40 115 15 46 6
Total 100 x x 126 26
• Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

• Col 5 = Col 2 x Col 3 => col 3 = col 5/ col 2
• Col 6 = Col 2 x Col 4 => col 2 = col 6 / col 4
• Col 6 = Col 5 – Col 2 => col 5 = col 6 + col 2
➢ Aplicatii IAPC
Pondere Indicele de Rata de Calculul Calculul

(%) (%) ratei de
creștere
A 15 110 10 16,5 1,5
B 20 140 40 28 8
C 25 120 20 30 5
D 40 170 70 68 28
Total 100 x X 142,5 42,5
C4= C3-100
C5 = C2 x C3 => C3 = C5 / C2
C6 = C2 x C4
C6 = C5 – C2
➢ EXTRA
EX1
1 Pondere Indicele de Rata de Calculul Calculul

2 prețurilor prețurilor 5 pe baza
(%) (%) ratei de
3 4 creștere
6
A 20 115 15 23 3
B 10 110 10 11 1
C 30 120 20 36 6
D 40 125 25 50 10
Total 100 x x 120 20
EX2

(%) (%) ratei de
creștere
A 10 110 10 11 1
B 25 120 20 30 5
C 25 120 20 30 5
D 40 140 40 56 16
Total 100 x x 127 27
EX3

prețurilor prețurilor pe baza de
(%) (%) ratei de
creștere
A 20 120 20 24 4
B 10 130 30 13 3
C 20 150 50 30 10
D 50 112 12 56 6
Total 100 x x 123 23
a) 12,4%
b) 8%
c) 124%


stocului de bani;

- 350 USD
- erau durabile;
- erau rare;
- erau divizibile;
- erau atractive;


comertului;
- 19%;
numea:
- bilet de banca;



sale;

sugera ca:
20. Banii:


si productia;
- Banca Centrala;


derularea acestora;

- 12,4%
- 7.8%

acela ca:

in circulatie;


dificila:




vor produce:
intarzieri dintre:

si productia;

privind bugetul;
termen scurt;
- acceptabilitatea;



- M1 creste;


pentru:
- venit;

productia:
- 80%

guvernamentale;
- bani;
pentru ca:






- inflatia;


sale;
aceea de:

fost aceea ca:




- 30.000 lei;
bani prin:

inflatiei.
- 5.8%


aproximativ:
- 30%;

- barterul;

- rata de discount;


operatiuni:
catre:
- banci;
daca ati putea:

care:




de timp;

continut de monede;

este:

reprezentat de:

doresc:
- sa o detina;

- 6.12%;

148. Inflatia

- inflatiei;
computer:
achita un credit?
problema somajului:

sustinea faptul ca:
dobanzii;
depozitelor;
deoarece:

pe piata bursiera;
172. Jobberul:




contractului;

pentru anul 2012:
pentru anul 2012:

desfasoara:
de:



206. Emigrarea:
lor:

negativ;
afaceri constata:
atunci:

- someri;

- migratia zilnica;


o A.
o B.
totale a societatii
o C.
o D.
Utilizarea banilor le permite oamenilor sa-si mareasca avutia prin

intermediul comertului
2.
Banii:
o A.
o B.
o C.
o D.
3.
o A.
Extinderea capacitatii de productie, pentru ca productia este in mod simultan
si venit
o B.
o C.
Economii facute de public sau decizia de a nu cheltui o parte din venitul
castigat
o D.

comerciale
4.
o A.
o B.
o C.
o D.
5.
o A.
o B.
o C.
o D.
6.
o A.
o B.
o C.
o D.
Este un substitut pentru sistemul monetar care folosea ca baza de referinta
aurul si care le cerea bancilor sa pastreze rezerve in aur
7.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si
o A.
Erau atractive
o B.
Erau divizibile
o C.
Erau durabile
o D.
Erau transportabile
o E.
Erau rare
o F.
8.
Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal
neprelucrat era:
o A.
o B.
o C.
o D.
Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului

continut de monede
9.
Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente pentru a
o A.
o B.
o C.
o D.
10.
Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de bani
pentru ca:
o A.
Toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor bunuri

valorificabile
o B.
o C.
o D.
11.
o A.
o B.
Bancnote
o C.
o D.
12.
o A.
o B.
Utilizarea monedei
o C.
o D.
Barterul
13.
reprezentat de:
o A.
Monedele rare
o B.
o C.
o D.
14.
o A.
o B.
o C.
o D.
15.
o A.
o B.
Facand imprumuturi
o C.
Tiparind bancnote
o D.
16.
Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale, daca
ati putea:
o A.
o B.
o C.
emitere a banilor
o D.
17.
Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe
o A.

garantiilor sale
o B.
o C.
economii
o D.
18.
Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea
bani prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
19.
Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci este
aceea de:
o A.
o B.
o C.
o D.
20.
Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite, este
acela ca:
o A.
Astfel ar putea fi limitata capacitatea guvernului de a mari cantitatea de

bani aflata in circulatie
o B.
o C.
o D.
21.
o A.
o B.
o C.
o D.
Statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange
politicile
22.
O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in
o A.
o B.
o C.
o D.
23.
Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile comerciale:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
24.
o A.
o B.
o C.
altor deponenti
o D.
deponenti
25.
o A.
o B.
o C.
o D.
26.
Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca
care nu dispune de rezerve excedentare confera bancii care il primeste
o A.
o B.
o C.
o D.
27.
Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite acestui
sistem sa creeze:
o A.
Haos
o B.
o C.
o D.
28.
Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile membre
este denumita:
o A.
Rata de discount
o B.
o C.
Rata primara
o D.
Rata de trezorerie
29.
este:
o A.
o B.
o C.
o D.
30.
o A.
o B.
o C.
o D.
31.
Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor de
bani este reprezentata de:
o A.
o B.
o C.
o D.
32.
o A.
o B.
o C.
o D.
Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze

33.
dificila:
o A.
o B.
o C.
o D.
o E.
34.
o A.
Un control al ratei de crestere a stocului de bani este cea mai buna modalitate
de a stabiliza rata de crestere a PIB
o B.
o C.
o D.
35.
o A.
o B.
Apar scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si

veniturile
o C.
o D.
36.
o A.

o B.
o C.
o D.
Oamenii sunt dispusi sa renunte la timpul liber pentru a obtine venit
suplimentar
37.
o A.
o B.
detina
o C.
detina
o D.
38.
o A.
o B.
o C.
Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de

investitii astfel incat sa poata genera instabilitate economica
o D.
nu poate fi obtinut
39.
Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare
in conditiile in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile
totale, dar:
o A.
o B.
o C.
o D.
40.
Intarzierile „sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
intarzieri dintre:
o A.
o B.
o C.
o D.
41.
Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale
o A.
agregate
o B.
o C.
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie
sa fie aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni
conflictuale
o D.
42.
Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/sau
o A.
PIB-ul nominal
o B.
PIB-ul real
o C.
Nivelul preturilor
o D.
43.
aproximativ:
o A.
10%
o B.
20%
o C.
30%
o D.
50%
44.
Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in medie
la:
o A.
9%
o B.
13%
o C.
19%
o D.
30%
45.
Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor Unite,
o A.
2 ani mai tarziu
o B.
5 ani mai tarziu
o C.
10 ani mai tarziu
o D.
46.
In „Manifestul Partidului Comunist” din 1848, Marx si Engels au descris „crizele
comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca:
o A.
o B.
obiectiv
o C.
o D.
Ele erau rezultatul faptului ca bancherilor li se permisese sa isi exercite
47.
o A.
o B.
o C.
o D.
48.
o A.

o B.
economie
o C.
o D.
Absenta sindicatelor care sa protejeze lucratorii impotriva incetinirii
49.
o A.
o B.
o C.
o D.
panicat
50.
o A.

o B.
nesustenabile
o C.
o D.
51.
Conceptul de „cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe care oamenii o
doresc:
o A.
Sa o consume
o B.
Sa o detina
o C.
Sa o achizitioneze
o D.
Sa o utilizeze
52.
o A.
o B.
perioade de timp
o C.
Un flux de-a lungul unei perioade de timp, in timp ce venitul reprezinta un stoc
la un moment dat
o D.
53.
O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al cererii
pentru:
o A.
Venit
o B.
Bani
o C.
Bani si venit
o D.
Valoarea banilor
54.
O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca
o A.
Venit
o B.
Bani
o C.
Bani si venit
o D.
Mobila
55.
o A.
o B.
o C.
o D.
56.
o A.
o B.
o C.
o D.
Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul

platit
57.
Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg
o A.
Rata dobanzii
o B.
o C.
o D.
58.
o A.
o B.
o C.
o D.
59.
o A.
o B.
o C.
o D.
decat au
60.
Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita
care:
o A.
o B.
o C.
o D.
61.
Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in contracararea
unui declin economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si
excesive pentru ca:
o A.
O mare parte din bani se afla in mainile consumatorilor si de aceea nu poate
fi cuantificata in mod precis
o B.
o C.
expansiunilor
o D.
Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile
sa dea cu imprumut din rezervele lor
62.
sugera ca:
o A.
o B.
Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la

o C.
Bancile comerciale ar risipi banii in timpul recesiunii imprumutandu-i firmelor
o D.
63.
o A.
o B.
Manipularea bugetului federal in incercarea de a manipula economia

nationala
o C.
o D.
64.
o A.
o B.
Ratelor dobanzii
o C.
o D.
65.
o A.
o B.
o C.
o D.
66.
dispozitie pentru a avea efecte complete asupra cheltuielilor private si deciziilor de
productie?
o A.
Date neadecvate
o B.
o C.
o D.
Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau

cat de putine informatii sunt puse la dispozitia publicului
67.
o A.
agregate
o B.
o C.
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie
sa fie aprobate este prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni
conflictuale
o D.
68.
Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de
anterior de catre Congres ori de cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia
ca cererea agregata este neadecvata, politica fiscala ar deveni:
o A.
o B.
o C.
o D.
69.
o A.
Interesul public
o B.
o C.
o D.
70.
Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor
produce:
o A.
o B.
o C.
o D.
71.
Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care voteaza
intr-o democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale:
o A.
o B.
o C.
o D.
72.
Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la rand,
fara a se confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face
acest lucru deoarece guvernul federal:
o A.
o B.
Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate

crea mijloace cu care sa achite datoriile
o C.
o D.
73.
o A.
politice
o B.

o C.
poporului
o D.
74.
Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de
o A.
constitutional?
o B.
o C.
Ar trebui ca un control direct asupra salariilor si a preturilor sa fie folosit
o D.
75.
o A.
o B.
In prezent este sprijinit chiar si de fostii sustinatori ai socialismului si ai
o C.
o D.
76.
o A.
o B.
Tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot fi
oferite decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai

o C.
o D.
77.
o A.
o B.
specifice
o C.
78.
o A.
o B.
o C.
Este stabilit unilateral de autoritatile monetare nationale in functie de

diversi factori economici, politici, sociali si institutionali, interni si externi
o D.
79.
Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de
o A.
105,85%
o B.
6%
o C.
58%
o D.
5.8%
80.
Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o
o A.
Crearea unui depozit bancar ar aduce venituri mai mari decat castigul
o B.
o C.
Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii (e>d')
81.
Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze cantitatea
de moneda. Aceasta masura are drept consecinte:
o A.
o B.
Aparitia inflatiei
o C.
o D.
Aparitia deflatiei
82.
Capitalul real:
o A.
o B.
o C.
o D.
83.
o A.
o B.
o C.
o D.
84.
o A.
o B.
o C.
85.
o A.
o B.
o C.
o D.
86.
o A.
o B.
o C.
o D.
87.
o A.
o B.
Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea

o C.
88.
o A.
Prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de

scara, deoarece producerea pentru export determina costuri suplimentare
o B.
Economiile pot castiga din specializare si comert, chiar daca nu detin
avantaje comparative absolute, dar se specializeaza in industriile pentru care
exista dezavantajele comparative cele mai mici
o C.
o D.
89.
Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care plateste
o A.
360 USD
o B.
250 USD
o C.
350 USD
o D.
160 USD
90.
numea:
o A.
Nota de hartie
o B.
Card de credit
o C.
Nota de metal
o D.
Bilet la banca
91.
o A.
o B.
o C.
92.
Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost
aceea ca:
o A.
o B.
o C.
93.
catre:
o A.
Comercianti
o B.
Banci
o C.
Bursele de valori
o D.
94.
o A.
o B.
o C.
o D.
95.
o A.
o B.
Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va
diminua
o C.
o D.
96.
o A.
o B.
o C.
o D.
97.
o A.
Ratei somajului
o B.
o C.
Locurilor de munca
o D.
98.
o A.
o B.
Acceptabilitatea
o C.
Perisabilitatea
o D.
Abundenta
99.
obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul incasat
de persoana respectiva in 3 ani:
o A.
25.000 lei
o B.
32.500 lei
o C.
30.000 lei
o D.
3.000 lei
100.
o A.
4,6%
o B.
6,4%
o C.
6,8%
o D.
7,8%
101.
o A.
De la ultimii utilizatori ai „banilor ieftini” la sectorul public si sistemul

bancar
o B.
o C.
o D.
102.
o A.
o B.
o C.
o D.
103.
o A.
o B.
o C.
o D.
104.
Somajul frictional:
o A.
o B.
o C.
o D.

105.
o A.
Participarea unei tari la comertul mondial este invers proportionala cu

o B.
o C.
Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul

o D.
106.
In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii,
o A.
12,4%
o B.
8%
o C.
4%
o D.
124%
107.
o A.
Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor
de productie, in conditiile unei monede unice
reciproce
o C.
Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a

factorilor de productie – capital si munca
o D.
Uniunile vamale sunt formate prin liberalizarea pietelor bunurilor si a
capitalurilor
108.
o A.
o B.
o B.
o C.
Non-interventia guvernamentala, intrucat piata are capacitatea de a se
autoregla
o D.
109.
Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont
o A.
M1 si M2 scad
o B.
M1 si M2 cresc
o D.
110.
o A.
Politici contractioniste, intrucat stimuleaza, pe termen scurt, cresterea PIBului
real
o B.
Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei inflatiei sunt
o C.
Politici expansioniste, intrucat efectele de reducere a ratei somajului sunt
o D.
Politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor

stimula productia
111.
o A.
o B.
o C.
o C.
o D.
112.
In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro,
in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta
o A.
90%
o B.
72%
o C.
128,57%
o D.
80%
113.
Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/bucata
si vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe baza de
contracte cu scadenta la 6 luni. In momentul executarii contractului, cursul
operatiuni:
o A.
o B.
o C.
Castiga 70.000 lei
o D.
Castiga 95.000 lei
114.
o A.
Banca Centrala
o B.
o C.
o D.
Guvern
115.
achita un credit?
o A.
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
M1 si M2 cresc
116.
o A.
o B.
o C.
o D.
117.
o A.
o B.

guvernamentale
o C.
o D.
118.
o A.
o B.
o C.
o D.
119.
Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt
o A.
o B.
o C.
o D.
120.
o A.
Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
realizarea contractului in functie de situatia existenta la termenul de

scadenta
o B.
o C.
Nu ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau
realizarea contractului,in functie de situatia existenta la termenul de
scadenta
121.
o A.
o B.
o C.
o D.
122.
o A.
o B.
o C.
o D.
123.
o A.
de noi credite
o B.
o C.
existente
124.
o A.
o B.
o C.
o D.
125.
o A.
o B.
o C.
o D.
126.
o A.
o B.
o C.
o D.
guvernamentale
127.
o A.
Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare

a excedentului si deficitului de lichiditati bancare
o B.
o C.
128.
o A.
o B.
o C.
129.
In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste
o A.
8%
o B.
6%
o C.
6.12%
o D.
106%
130.
o A.
o B.
Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate
pe termen lung
o C.
Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si
informate pe termen scurt
o D.
131.
o A.
o B.
o C.
o D.
132.
o A.
comerciale
o B.
castigat
o C.
o D.
venit
133.
Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada
o A.

garantiilor sale
o B.
o C.
economii
o D.
134.
Banii:
o A.
o B.
o C.
o D.
135.
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
136.
o A.
Guvernul
o B.
Bancile
o C.
Firmele de brokeraj
o D.
137.
o A.
o B.
o C.
M1 creste
o D.
138.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
o D.
139.
o A.
Scaderea preturilor
o B.
Marirea taxelor
o C.
Inflatia
o D.
140.
o A.
o B.
Rata dobanzii scade
o C.
M1 creste
o D.
141.
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
o D.
142.
o A.
Dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru

conturile de economii ale clientilor
o B.
o C.
o D.
Credite si depozite
1.
o A.
Banca centrala
o B.
o C.
o D.
Guvern
2.
Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci
o A.
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
M1 si M2 cresc
3.
o A.
Populatia somera si populatia ocupata
o B.
o C.
Populatia activa si populatia somera
o D.
4.
o A.
o B.
Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuielilor

guvernamentale
o C.
Sunt imbinate cu politici bugetare expansioniste
o D.
Sunt favorabile clasei politice
5.
Operatiunile cu prima simpla "a la hausse"
o A.

o B.
Obliga cumparatorul la executarea contractului la scadenta
o C.
realizarea contractului
6.
Expansiunea monetara
o A.
o B.
o C.
o D.
7.
o A.
o B.
o C.
o D.
8.
o A.
Creditele bancare sunt rambursate intr-un ritm mai mare decat cel de
o B.
o C.
Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a
9.
Pe o piata financiara eficienta
o A.
Investitorii pot sa realizeze regulat venituri mai mari decat media pietei
o B.
Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante, in mod continuu, astfel

incat orice noua informatie sa fie
o C.
Nu este necesar ca preturile sa reflecte toate informatiile relevante
10.
o A.
Cea mai mare parte a fluxurilor actuale de comert se deruleaza intre industrii
diferite...
o B.
Pentru a asigura un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor populatiei este de
preferat ca o economie sa produca.....
o C.
Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea

schimb
11.
Deprecierea reprezinta
o A.
Cresterea cursului oficial stabilit de autoritatile monetare nationale
o B.
Scaderea cursului de piata a unei monede
o C.
Cresterea cursului de piata a unei monede
o D.
Scaderea cursului oficial stabilit de autoritatile monetare nationale
12.
Caracterul preponderet negativ al inflatiei deriva din:
o A.
Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei
o C.
o D.
13.
Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara
o A.
o B.
Ce cuprinde si operatiunile cu activele financiare care au scadente lungi
o B.

o C.
Ce nu cuprinde si operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de
credit
14.
o A.
Un echilibru intre cererea si ferta de bani,actiuni si obligatiuni
o B.
o C.
15.
Printre efectele negative ale inflatiei regasim
o A.
Reducerea puterii de cuparare a banilor
o B.
Diminuarea deficitelor guvernamentale
o C.
o D.
Cresterea reatei dobanzii
16.
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.9%, rata
estimata a somajului este de 8.4%,iar PIB-ul creat intr-o economie
reprezinta 570 mld u.m. PIB-ul potential conform legii lui OKUN este
de:
o A.
650 mld u.m.
o B.
600 mld u.m.
o C.
560 mld u.m.
o D.
620 mld u.m.
17.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum
cuprul,argintul si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca
aceste metale erau:
o A.
Rare
o B.
Transportabile
o C.
Indivizibile
o D.
Mai putin atractive
18.
o A.
O politica de tipul "pornire-oprire-pornire"
o B.
O reducere a incasarilor fiscale atunci cand creste PIB
o C.
O creste a incasarilor fiscale in perioada de recesiune
19.
Cand banca centrala cumpara obligatiuni
o A.
o B.
M1 scade
o C.
o D.
20.
Inflatia
o A.
Apre in conditii de risc
o B.
o C.
Este creata de comercianti
21.
Echilibrul moetar determina stabilirea
o A.
Ratei somajului
o B.
Cantitatii de bunuri si servicii
o C.
Locurilor de munca
o D.
22.
o A.
o B.
Acceptabilitatea
o C.
Abundenta
23.
Acumularea capitalului a avut importante contributii la cresterea
economica prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
24.
Cea mai importanta diferenta dintre stat si alte institutii sociale este
ca
o A.
Indeplinste toate cele mentionate
o B.
Reprezina curtea suprema, ultima autoritate peste care nu se va mai putea
face niciun apel
o C.
o D.
Trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru crearea regulilor dupa care
25.
Costurile de tranzactie fac mai dificila reducerea externalitatilor
deoarece:
o A.
Nu sunt platite din taxe
o B.
Sunt costuri de investitie si nu marginale
o C.
o D.
Nu sunt impozitate
26.
o A.
Uneori, comportamentul social nu produce rezultatele pe care intreaga

o B.
Crima nu renteaza
o C.
Regula mojoritatii produce consecinte asupra interesului public
o D.
Pedeapsa ne descurajeaza intodeauna comportamentul infractional
27.
o A.
Stabilitatea financiara a unei tari
o B.
o C.
Bunastarea cetatenilor unei tari
o D.
Toate variantele mentionate
28.
Externalitatile nu ar exista daca:
o A.
Oamenii nu ar mai fi egoisti
o B.
Toti ar respecta legile, indiferent daca sa-r simti supravegheati sau nu
o C.
o D.
Toti s-ar comoporta cu ceilalti asa cum ar dori ca ceilalti sa se comporte cu ei
29.
In anul 2018, o persoana achizitioneaza direct de la magazinul fabricii
de articole de imbracaminte, un costum platind suma de 1.000
lei.Peste doi ani, costumul devenind deomdat,persoana il vinde unui
comerciant de produse SH pentru suma de 500 lei.Comerciantul
revinde costumul unei alte persoane pentru suma de 800 lei. Astfel:
o A.
PIB-ul anului 2018 se va diminua cu 500 lei
o B.
o C.
PIB-ul anului 2020 se va majora cu 300 lei
o D.
30.
In teoria economica,calatorul clandestin(free rider) este cineva care:
o A.
Poate obtine beneficii fara sa plateasca pentru ele si nici nu este nevoit sa
o B.
Utilizeaza un abonament de transport expirat
o C.
Nu achita costurile de tranzactie
o D.
Poate produce un bun cu un cost marginal zero
31.
Interesul de a fi realesi ii incurajeaza pe politicieni sa spriine politicile
care:
o A.
Determina costuri pe termen scurt
o B.
o C.
Ii avantajeaza pe toti oamenii
o D.
Confera beneficii pe termen lung
32.
Intr-o economie nationala venitul natioanl este egal cu 20.000
u.m.,profiturile nedistribuite de societatile comerciale reprezinta
5.000
u.m., impozitele asupra acestor profituri nedistribuite reprezinta 1.000
u.m., cotizatiile platite de catre societatile comerciale pentru asigurari
sociale reprezinta 3.000 u.m., iar indemnizatiile pentru somaj,ajutoare
,burse etc. insumeaza 2.000 u.m. Daca transferurile nete catre restul
lumii reprezinta 3.000 u.m. iar impozitele directe se ridica la 500 u.m.
atunci:
o A.
Venitul personal este egal cu 23.000 u.m.
o B.
Venitul persoanl este egal cu 11.000 u.m.
o C.
o D.
Venitul natioanl disponibil este egal cu 10.500 u.m.
33.
Lucratorii americani ai filialei Ford de la Craiova contribuie,prin
productia pe care o realizeaza, la cresterea :
o A.
PIB-ului Romaniei
o B.
PIB-ului SUA
o C.
PNB-ului Romaniei
34.
Negocierea si cooperarea sunt mai eficace in reducerea
externalitatilor atunci cand:
o A.
Deciziile sociale luate democratic
o B.
Drepturile de propietate sunt detinute in comun
o C.
Indivizii considera ca au drepturi exclusive
o D.
35.
Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altor depinde
exclusiv de:
o A.
o B.
o C.
o D.
36.
Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai
multe ori de catre:
o A.
Comercianti
o B.
Banci
o C.
Burse de valori
o D.
37.
Daca PIB exprimat in preturile pietei este de 200.000 u.m., impozitele
indirecte sunt de 10.000 um,subventiile de exploatare sunt de 15.000
um., veniturile primite de la restul lumii sunt de 20.000 um. iar cele
varsate restului lumii sunt de 15.000u.m. PNB exprimat in preturile
factorilor este:
o A.
190.000um.
o B.
210.000um.
o C.
195.000um
o D.
205.000 um.
38.
PIB exprimat in preturile factorilor este egal cu 1.000um.Impozitele
indirecte nete reprezinta 300um.Consumul de capital fix este egal cu
400um.In aceste conditii,venitul national exprimat in preturile pietei
este:
o A.
300 u.m.
o B.
Imposibil de determinat
o C.
900 um.
o D.
1.100u.m.
39.
O societate poate inbunatati calitatea mediului la costul cel mai mic
atunci cand poluarea este redusa de catre:
o A.
Firmele mici
o B.
Firmele care polueaza cel mai mult
o C.
o D.
Firmele mari
40.
Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de
moneda se numea:
o A.
Nota de hartie
o B.
Card bancar
o C.
Nota de metal
o D.
o C.
Bilet de banca
41.
o A.
Nu genereaza un "boom"artificial
o B.
o C.
o D.
Un dolar depus in sistemul bancar permite bancilor comerciale sa

extinda masa monetara cu:
o A.
1dolar
o B.
Mai mult de 1 dolar
o C.
Mai putin de 1 dolar
2.
Daca aveti 1.000 lei sub forma de numerar si ii depuneti la banca
intrun cont de economii:
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o D.
M1 si M2 nu se modifica
3.
o A.
o B.
o C.
Nu are efect asupra masei monetare
4.
Daca luati un credit bancar de 10.000lei :

o B.
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
o D.
5.
Cresterea ratei rezervei obligatorii are ca efect:
o A.
o C.
6.
Achizitionarea de obligatiuni guvernamentale de catre Banca
o A.
o B.
o C.
7.
Cresterea ratei dobanzii de referinta (ratei de scont) de catre Banca
o A.
o B.
o C.
8.
La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de
100 milioane de dolari trebuie sa detina efectiv:
o A.
o B.
o C.
o D.
9.
Recesiunile conduc la :
o A.
Incetiniri intentionate ale ritmului de crestere economica
o B.
o C.
Depasirea cresterii anterioare a rezultatelor economice totale
10.
Recesiunile sunt rezultatul:
o A.
Angajarii unor investitii la costuri justificate de cerere
o B.
o C.
Interpretarii corecte a semnalelor de pret furnizate de piata
o D.
Toate cele de mai sus
11.
o A.
M1 si M2 cresc
o B.
o C.
o D.
12.
La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de
100 milioane de dolari poate acorda credite in valoare de:
o A.
o B.
o C.
o D.
o E.
1.
Functionarea economiei depinde de:
o A.
Capacitatea guvernului de a modifica semnificativ cotele de impozitare si
cheltuieli autorizate
o B.
Capacitatea statului de a interveni mai mult in economie
o C.
2.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,
o A.
Mai putin atractive
o B.
Rare
o C.
Netransportabile
o D.
Indivizibile
3.
o A.
Diminuarea cantitatii de munca oferita la nivelul pietei muncii
o B.
Sporirea cantitatii de munca cerute pe piata muncii
o C.
4.
o A.
o B.
o C.
Rata dobanzii scade
o D.
M1 creste
5.
o A.
Inhiba creditarea
o B.
o C.
Conduce la "alungirea" proiectelor investitionale
o D.
Genereaza cresterea ratei dobanzii
6.
o A.
o B.
o C.
De a obtine dividend
7.
o A.
o B.
o C.
o D.
8.
o A.
comerciale
o B.
castigat
o C.
o D.
venit
9.
Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani
pe perioada nedeterminata este limatata de:
o A.
garantiilor sale
o B.
o C.
economii
o D.
10.
Inflatia:
o A.
o B.
Dezavantajeaza, in general, sistemul bancar si guvernul
o C.
Descurajeaza traiul pe datorie
o D.
Descurajeaza consumul pe termen scurt
11.
o A.

o B.
Nu este necesar ca preturile sa reflecte toate informatiile relevante
o C.
Investitorii pot sa realizeze regulat venituri mai mari decat media pietei
12.
Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de
o A.
Deflatiei
o B.
Inflatiei
o C.
Dezinflatiei
13.
o A.
o B.
o C.
o D.
14.
o A.
Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea

o B.
Obliga cumparatorul la executarea contractului la scadenta
o C.
rezilierea contractului, in functie de situatia existenta la termenul de scadenta
15.
o A.
Creditele bancare sunt ramursate intr-un ritm mai mare decat cel de acordare
de noi credite
o B.
o C.
Bancile acorda credite intr-un ritm mai lent decat cel de rambursare a
o D.
Option4
16.
o A.
o B.
Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuieli
o C.
Sunt imbinate cu politici bugetare expansioniste
o D.
Sunt favorabile clasei politice, fiind un set de masuri foarte populare
17.
o A.
o B.
o C.
o D.
Distorsinarea preturilor relative
18.
Din ce sunt alcatuite, aproape exclusiv, mijloacele de schimb de astazi
?
o A.
Aur
o B.
Argint
o C.
Cupru
o D.
Promisiuni de plata
19.
o A.
Doar eficienta operationala
o B.
o C.
Cele doua tipuri de eficienta nu sunt elocvente pentru piata financiara
o D.
Doar eficienta alocarii
20.
In perioada electorala politicienii vor prefera acele politici care
produc:
o A.
o B.
o C.
Beneficii pe termen lung
o D.
21.
Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor
comerciale prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
22.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care
o A.
Nici M1, nici 2 nu se modifica
o B.
M1 creste dar M2 nu se schimba
o C.
M1 si M2 cresc
o D.
23.
o A.
Egalitatea dintre banii din conturile curente si cei din conturile de economii
o B.
o C.
Egalitatea dintre numerar si banii din conturile curente
o D.
Egalitatea dintre masa monetara in sens restrans si masa monetara in sens
larg
24.
o A.
Scaderea cursului titlurilor de valoare
o B.
o C.
Cresterea cursului titlurilor de valoare
25.
o A.
Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadrui cadru juridic si

o B.
Se desfasoara intre guvern si angajatori
o C.
Se desfasoara intre guvern si sindicate
o D.
Au drept obiect serviciile de munca, insa nu sunt supuse reglementarii
26.
o A.
Prin faptul ca este o piata perfect concurentiala
o B.
Lipsa segmentarii, aceasta fiind unica pentru totalitatea sectoarelor din
economie
o C.
Prin subiectul si obiectul de activitate al acesteia, respectiv capitalul financiar
o D.
27.
o A.
Banca centrala
o B.
o C.
o D.
Guvern
28.
o A.
o B.
M1 si M2 scad
o C.
o D.
M1 si M2 cresc
29.
o A.
Populatia somera si populatia ocupata
o B.
o C.
Populatia activa si populatia somera
o D.
30.
o A.

o B.
Ce nu cuprinde operatiunile de scontare si re-scontare a titlurilor de credit
o C.
31.
Politica keynesiana
o A.
o B.
o C.
o D.
Cresterea impozitelor pentru a spori veniturile fiscale pentru nivelul cheltuielilor
guvernamentale
32.
Daca toata productia ar fi compusa din produsele realizate la
comanda:
o A.
o B.
o C.
o D.
33.
Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa
combata problema somajului
o A.
Interventia statului in economie, prin politici de reducere a exporturilor
o B.
Interventia statului in economie, prin politici de descurajare a consumului
o C.
o D.
Interventia statului in economie prin politici de descurajare a investitiilor
34.
o A.
Populatia activa
o B.
Rezervele de munca
o C.
o D.
Populatia ocupata
35.
o A.
Politicile monetare restrictive din anii 1920
o B.
o C.
Restrangerile creditului
36.
o A.
Politicile implementate in statele centralizate
o B.
Absenta politicilor
o C.
Politicile adoptate de conducatorul unui stat autocrat, ce are puteri absolute
o D.
Politicile bazate pe angajamente ferme fata de normele legislative existente
37.
o A.
o B.
Somajul voluntar este egal cu somajul involuntar
o C.
Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta
o D.
Rata curenta a somajului este zero
38.
In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933,
o A.
Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri;
o B.
Excedentele si deficitele trebuie sa se compenseze pe parcursul unui an
fiscal;
o C.
o D.
Bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
39.
Uniunrea Europeana:
o A.
Nu se protejeaza fata de terti in politica comerciala, deoarece si-a liberalizat
pietele bunurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de m unca;
o B.
Nu aplica o politica comerciala comunca;
o C.
o D.
Desi are numeroase domenii in care decide prin institutiile proprii,
supranationale, in nici un domeniu nu are competente exclusive.
40.
o A.
Generaza cresterea ratei dobanzii
o B.
Inhiba creditarea;
o C.
Conduce la “alungirea” proiectelor investitionale;
o D.
Ii determina pe angajatori sa recurga la concedieri;
41.
o A.
Lacomia investitorilor;
o B.
Cresterea preferintei pentru economisire a populatiei;
o C.
Consumul exagerat din anii de boom economic, incurajat de ratele reduse ale
dobanzii.
o D.
Option 4
42.
In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933,
o A.
Bugetele trebuie sa fie echilibrate pe parcursul unui ciclu de afaceri;
o B.

fiscal;
o C.
o D.
Bugetele trebuie sa fie echilibrate de la an la an
43.
o A.
Respecte dorintele clientilor cu privire la procesul acordarii de credite ieftine;
o B.
Accepte faptul ca rezervele obligatorii le aduc castiguri substantiale
o C.
Sa aiba passive care sa depaseasca un multiplu al rezervelor legale;
o D.
Pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la

44.
Intr-o societate cu economie de piata productia pentru un produs se
desfasoara:
o A.
Concomitent cu manifestarea cererii
o B.
o C.
Dupa manifestarea cererii
o D.
La comanda
45.
Protectionismul:
o A.
Este o practica rar intalnita in politicile comerciale actuale ale tarilor dezvoltate;
o B.
o C.
Determina cresterea castigurilor din comert si contribuie la utilizarea mai
eficienta a resurselor;
o D.
Are un cost de oportunitate scazut;
46.
Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata
dobanzii deoarece;
o A.
Cresterea sa mareste cererea pentru titluri si determina cresterea cursului
o B.
Reducerea sa mareste cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului
o C.
Cresterea sa reduce cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului

47.
In functie de durata mobilitatii geografice a fortei de munca, acestea
pot fi:
o A.
Migratie lunara;
o B.
o C.
Migratie international;
o D.
Migratie partiala;
48.
o A.
o B.
Lucratorii
o C.
Angajatorii
o D.
Liderii de sindicat
49.
Jobberul:
o A.
Stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe

o B.
Nu poate sa incheie si operatiuni pe cont propriu;
o C.
Are posibilitatea sa cumpere efecte financiare la un curs usor superior celui la
care vinde, de aici rezultand profitul sau;
o D.
Are posibilitatea sa vanda efectele financiare la un curs usor inferior celui la
care cumpara, de aici rezultand profitul sau;
50.
o A.
Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce practica preturi ridicate;
o B.
Practicarea unor marje de profit minime
o C.
"blocarea” cresterii preturilor prin masuri guvernamentale
o D.
51.
o A.
O politica fiscala care sa duca la bugete echilibrate in fiecare an;
o B.
Ca guvernul sa reduca investitiile in economie;
o C.
O politica fiscal pentru a corecta recesiunile;
o D.
Ca guvernul sa reduca imprumuturile;
52.
o A.
O politica de tipul “ pornire-oprire-pornire “;
o B.
O reducere a incasarilor fiscal atunci cand creste PIB-ul;
o C.
O crestere a incasarilor fiscal in perioadele de recesiune
o D.
O reducere a incasarilor fiscal cand scade Pib-ul;
53.
o A.
Epidemiei subporductiei;
o B.
Productiei mai mici fata de nevoile societatii;
o C.
Contradictiilor sale interne;
54.
o A.
Aspect positive pe termen scurt
o B.
Aspect positive pe termen lung;
o C.
Aspect negative pe termen scurt;
55.
Balanta comerciala:
o A.
o B.
Are ponderea cea mai redusa in balanta de plati;
o C.
Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri corporale si servicii;
o D.
Include balanta miscarilor de capital
56.
o A.
Nu sunt atragatoare pentru alegatori;
o B.
Nu au effect asupra cererii agregate;
o C.
57.
o A.
Nu mai este utilizat dupa renuntarea la convertibilitatea monedei in metal
pretios;
o B.
Nu tine cont de evolutia posibila a preturilor produselor interne fata de a celor
din strainatate;
o C.
Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de schimb asupra

58.
o A.
Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a somajului;
o B.
Rata curenta a somajului este zero;
o C.
Cantitatea de munca oferita este egala cu cantitatea de munca ceruta;
o D.
Somajul voluntar este egal cu somajul involuntary
59.
o A.
Sa cumpere actiuni;
o B.
Sa-si protejeze banii prin realizarea de depozite bancare;
o C.
Sa faca investitii pe termen lung;
o D.
60.
o A.
Sa economiseasca in vederea unui consum viitor;
o B.
o C.
o D.
61.
Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specific de
moneda se numea:
o A.
Nota de hartie;
o B.
Card de credit;
o C.
Nota de metal;
o D.
Bilet de banca.
62.
o A.
o B.
o C.
63.
Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai
multe ori de catre:
o A.
Comercianti
o B.
Banci
o C.
Burse de valori
o D.
64.
o A.
Nu genereaza un boom artificial
o B.
o C.
o D.
65.
Capitalul real:
o A.
)este acelasi lucru cu capitalul fictive
o B.
Isi modifica valoarea in procesul operatiunilor de burs
o C.
Este format din bunuri material, mijloace banesti si efecte financiare
o D.
66.
o A.
o B.
Un stimulant pe termen lung al activitatii economice
o C.
o D.
Un effect al functionarii defectuoase a pietei libere
67.
o A.
Obliga vanzatorul la executarea contractului la scadenta
o B.
Nu ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea
contractului
o C.
Ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea

contractului
o D.
Option 4
68.
o A.
A. Exista o relatie pozitiva intre nivelul productiei si numarul de someri
o B.
B. Rata somajului va fi cu atat mai mare cu cat nivelul investitiilor se va
diminua
o C.
C. Intre somaj si inflatie exista o relatie invers proportionala
o D.
D. Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
69.
o A.
A. Toata productia este compusa din bunuri omogene
o B.
B. Sunt interpretate corect semnalele pieteidar producatorii sunt nemultumiti
o C.
C. Sunt interpretate corect semnalele pietei dar consumatorii sunt nemultumiti
o D.
70.
o A.
o B.
Acceptabilitatea
o C.
Perisabilitatea
o D.
Abundenta
Balanta de plati a Ungariei evidentiaza in 2012 incasari de 11.400 mld si plati de 12.650
mld: un deficit de 1.250 mld
Piata financiara mobiliara este o componenta: pietei capitalului pe termen mijlociu si lung
Politicile monetare si fiscale expansioniste: sunt atragatoare pentru alegatori
Cursul de schimb real: Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de
schimb asupra competitivitatii unei economii;
Situatia de ocupare deplina a fortei de munca exista atunci cand: Rata curenta a somajului
este egala cu rata naturala a somajului;
Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni atunci: bancile comerciale pot reduce rata
dobanzii si pot acorda mai multe credite
Cand efectul de venit domina, efectul de substitute in comportamentul salariatului:curba

ofertei individuale de munca se repliaza spre stanga
In cazul relatiilor economice externe ale unei tari: ansamblul operatiunilor de incasari si
plati
Situatia de subocupare a fortei de munca este atunci cand:rata efectiva a somajului este
superioare ratei naturale
Conform legii avantajului comparativ:toate economiile pot obtine castiguri din specializare
si schimb
Inflatia:determina o proasta alocare a resurselor
Ceea ce utilizam astazi ca mijloc de schimb este format ap…. : promisiuni ale unor
institutii de incredere
Cresterea marimii salariului: are un efect de scara negativeasupra cantitatiii cerute de forta
de munca
Bursele de valori: se apropie cel mai mult de unele dintre cerintele pietei cu concurenta
perfecta
Piata bursiera: provine din partea celor care dispun de capital banesc
Depunerea unei sume de 100 miliarde de dolari intr-un cont curent in conditiile unei
rate a rezervelor obligatorii de 25% va determina aparitia:
-unei rezerve efective de 25 miliarde dolari in seifurile sau in unul din conturile sale deschide
la banca centrala
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 7,3%,PIB creat in economie

reprezinta 950 miliarde unitati monetare fata de un venit national potential de 1000
miliarde u.m. conform legii lui Okun, rata estimata a somajului este de:
-9,8%
Uniunea Europeana:
-este in prezent atat o uniune vamala cat si o piata interna
O tara cu o populatie de 20 de milioane de locuitori are o populatie activa de 10 milioane

persoane. PIB/locuitor in aceasta tara este de 12.000 $.Stiind ca rata somajului este de
7%, atunci PIB-ul creant in medie de o persoana din populatia ocupata a acestei tari este:
-25806,45 $
Balanta de plati a Romaniei evidentiaza in 2012 incasari de 24.500 mld EUR si plati de
25.200 mld EUR:
-deficit de 700 mld EUR
Comertul international:
Politicile fiscale si monetare expansioniste vor determina pe termen scurt:

-cresterea PIB ului real si gradului de ocupare
Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata?

-bursele de valori reduc concurenta dintre firme
Specializarea internationala si schimbul:

-ofera posibilitatea obtinerii de castiguri ca rezultat al economiilor de scara
Pe piata muncii raporturile dintre vanzatori si cumparatori:

-sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor
angajatilor ... ale puterilor publice
GRILE MACROECONOMIE
1. Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a
stocurilor de bani este reprezentata de:: operatiunile pe piata libera.
2. In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000

mld. euro, in timp ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld.
euro, balanta comerciala prezinta o rata de acoperire de: 80%.

a. Este posibil sa fie mai mica decat cantitatea pe care populatia
doreste sa o detina
b. Este posibil sa fie mai mare decat cantitatea pe care populatia
doreste sa o detina
c. Va fi intotdeauna egala cu cantitatea detinuta de catre populatie
d. Toate variantele de mai sus sunt adevarate.
aproximativ: 30%.
a. Politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si
vor stimula productia
6. Politicile anti-inflationiste: Nu sunt avantajoase pentru guvernare, limitand
finantarea cheltuielilor guvernamentale .
7. Echilibrul monetar determina stabilitatea: puterii de cumparare
8. Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara: prin care

bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a
pentru a impiedica falsificarea lor si: promiteau
sa plateasca o
suma anume de monede metalice la cerere
10. Cand Banca Centrala vinde obligatiuni, atunci: banii respectivi sunt scosi
din circulatia economica
11. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile
care vor produce: beneficii pe termen scurt si costuri pe termen lung
cont la termen cum variaza agregatele monetare? M1 scade cu 5000 iar
M2 nu se modifica
13. Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor
Unite, productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din
1929 dupa ce au intrat in perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
10 ani mai tarziu.
14. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda coarda"

(grabind lucrurile) daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea
stocului de bani sugera ca: bancile comerciale nu vor dori sa mareasca
nivelul creditelor pana la capacitatea lor legala pe parcursul recesiunii
15. Expansiunea monetara: conduce la cresterea generalizata a preturilor.
permite bancilor sa isi extinda imprumuturile cu mai mult de 1$
17. Cursul valutar conventional: este stabilit unilateral de autoritatile monetare

nationale in functie de diversi factori economici, politici, sociali si
institutionali, interni si externi
18. Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de
a crea bani prin: cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele
stabilite de stat
19. Lichiditatea in sistemul bancar poate fi asigurata si de: Rezerva minima

obligatorie
20. Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala

si/sau monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii
fara a crea inflatie, ele trebuie sa fie capabile sa influenteze: PIB-ul real si
nivelul preturilor in mod independent unul de celalalt
21. Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de
bani pentru ca: Toata lumea este dispusa sa le accepte in schimbul unor
bunuri valorificabile
22. Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile

comerciale: M1 scade dar M2 nu se modifica
23. Bancile comerciale creeaza bani: Facand imprumuturi
24. Mecanismele monetare evolueaza in societate chiar si in lipsa asistentei

sau a autorizarii guvernelor, pentru ca: Utilizarea banilor le permite
oamenilor sa-si mareasca avutia prin intermediul comertului
25. Operatiunile cu prima simpla „a la hausse": Ofera posibilitatea

cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea contractului in
banca care nu dispune de rezerve excedentare confera bancii care il
primeste responsabilitati suplimentare: Si rezerve excedentare
27. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a

exercita controlul asupra sistemului monetar, rata fondurilor federale, este
rata dobanzii la care: Bancile comerciale imprumuta rezervele unele de la
altele
28. O crestere a cererii de bani din partea populatiei sugereaza ca: Oamenii
doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante
29. Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care
cumpara un computer cum variaza agregatele monetare? Nici M1, nici M2
nu se modifica
30. O „recesiune" poate fi cel mai bine perceputa ca: O incetinire

neintentionata si perturbatoare a ratei de crestere economica
economie reprezinta doar 96,8% din venitul national potential, conform legii
lui Okun, rata estimata a somajului este de: 7,8%

detinute anterior de catre populatie: Mareste rezervele bancilor comerciale

remediile pentru inflatie, exista un acord general asupra faptului ca: O rata
excesiva de crestere a stocului national de bani va cauza inflatie

membre este denumita: Rata de discount
35. Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor

stabilizare pentru ca: Procesul politic prin care taxele propuse sau
cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este prea lent si devine prea
36. Echilibrul monetar reprezinta : Un echilibru intre cererea si oferta de

moneda
37. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in

Statele Unite, cel mai convingator este probabil acela ca: Statul ar putea
foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange politicile
38. Detinerea de rezerve de bani: Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui
valoare depaseste costul plati
39. Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa

creeze bani pe perioada nedeterminata? Abilitatea sa de a mentine
increderea oamenilor in valoarea constanta a garantiilor sale
40. Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un

anumit procent din depozitele lor: Autoritatile monetare ar considera ca
este mult mai dificil sa controleze cresterea stocului de bani
41. Politicile economice de stat reflecta foarte clar: Interesele celor aflati la
putere
42. Marea criza din 1929-1933 a fost determinata de: Cresterea productiei
43. Rata solicitata a rezervelor: Functioneaza ca o constrangere asupra

imprumuturilor acordate de banci
aceste conditii rata infaltiei pe cele trei luni a fost de: 6.12%
45. Conform manualului, capitalismul global: Este un sistem economic si politic
46. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care

aleg aceasta actiune este: Flexibilitatea care insoteste lichiditatea

48. Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale
prin: Achizitionarea de obligatiuni de la stat, Extinderea creditelor pentru
bancile comerciale, Diminuarea cerintelor privind rezervele legale, Oricare
din metodele enumerate mai sus
Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea
50. Banii: Reprezinta un mijloc de schimb general acceptat
51. Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont
de credit intr-un cont de economii: M2 ramane neschimbat dar M1 scade
52. Profitul potential al bancii este dat de diferenta dintre: Dobanzile practicate
la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile de economii ale
clientilor
53. Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la
poate face acest lucru deoarece guvernul federal: Are autoritate asupra
procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea mijloace cu care
sa achite datoriile
54. Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot
pune de acord asupra rolului adecvat al statului in economie este: Cat de
bine functioneaza pietele?
55. Masa monetara totala aflata in circulatie creste atunci cand: Bancile
creeaza moneda prin acordare de noi credite
56. Capitalul real: Se valorifica in procesul de productie
57. Atunci cand publicul depune bani in conturile de economii in bancile

comerciale: M1 scade, dar M2 nu se modifica
58. Bancilor comerciale li se permite sa creeze bani pentru ca: Publicul este
dispus sa accepte garantiile bancii in schimbul altor bunuri
59. Banii furnizeaza servicii pentru oameni: Doar atunci cand sunt cheltuiti, cat
si atunci cand sunt economisiti
60. Expansiunea creditelor determinata de Banca Centrala: Reduce rata

dobanzii de pe piata monetara
61. Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica

rezervele excedentare ale bancilor comerciale in vederea controlului
cresterii stocului de bani este: Achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni
62. Legea lui Okun spune ca: Exista o relatie negativa intre rata somajului si
nivelul productiei
metal neprelucrat era: Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea
si calitatea metalului continut de monede
64. Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla,

la nivelul economiei, cantitatea de bani aflata in circulatie, se lovesc de o
sarcina dificila: Deoarece bancile si populatia se comporta intr-o maniera
care contracareaza initiativele Bancii Comerciale, Deoarece nu exista un
acord complet referitor la rata de crestere dezirabila a ofertei de bani la un
moment dat, Deoarece nu exista un acord complet referitor la mijloacele pe
care Banca Centrala ar trebui sa le utilizeze pentru a-si atinge obiectivele,
obiective, care s-ar putea afla in conflict, Din toate motivele enumerate mai
sus
65. In anul 2011, populatia totala a unei tari era de 20 milioane locuitori, din
care populatia in afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din
populatia apta, 1 milion reunta la cautarea unui loc de munca, iar rata
somajului este de 7%, atunci: Numarul somerilor este de 630.000 de
personae
66. O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile

comerciale, in conditiile in care alte variabile raman constante, determina o
crestere: Atat pentru M1, cat si pentru M2

mareasca cheltuielile totale, dar: Cererea de bani a populatiei a crescut,
Bancile comerciale doresc sa creasca numarul imprumuturilor acordate,
Populatia este dispusa sa contracteze mai multe credite, Oricare sau toate
variantele de mai sus sunt corecte
68. Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care
producatorul coreean asigura livrarea produselor pana la sediul
importatorului, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica
importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in
care echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile de
distributie a produsului pe piata, putem aprecia ca pretul minim la care
comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o imprimanta este egal cu
echivalentul in lire sterline a: 350 USD
69. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui
bunurilor industriale a fost de 109% si rata de crestere a tarifelor pentru
servicii a fost de 3%, calculati rata inflatiei. 5.8%
70. Alternativa la utilizarea banilor ca mijloc de schimb este: Barterul
71. Un amendament constitutional care solicita un buget federal anual

echilibrat: Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din cand in cand
72. Bancile comerciale extind creditele acordate clientilor prin: Acordarea de

imprumuturi din rezervele in exces
73. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000

lei fiecare, cu scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de
fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanzii de 20%. Care este
cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani: 30.000 lei
74. Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina

si cantitatea de bani pe care le-o pune la dispozitie Banca Centrala:
75. Politica anti-inflationista presupune: Abandonarea expansiunii monetare
76. Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori
de catre: Banci
77. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au

o probabilitate mica de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru
ca: Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate
78. Somajul este considerat drept un esec al pietei. Pentru diminuarea sa,
putem enumera urmatoarele masuri: Stimularea investitiilor, publice si
private deopotriva
Tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot fi
oferite decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai
contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar
al actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi
rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni: Castiga 95.000 lei
reprezentat de: Depozitele verificabile
82. In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste
conditii, rata inflatiei pe cele trei luni a fost de: 12,4%
84. Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda
se numea: Bilet la banca
deciziilor de productie? Faptul ca intarzierile in programare variaza in
functie de cat de multe sau cat de putine informatii sunt puse la dispozitia
publicului
86. Expansiunea monetara transfera putere de cumparare: De la ultimii

utilizatori ai „banilor ieftini” la sectorul public si sistemul bancar
87. Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in
medie la: 19%
88. Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,
argintul si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale: Erau
attractive, Erau divizibile, Erau rare, Erau durabile, Erau transportabile,
89. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in

timpul recesiunii lungi si profunde din anii 1929-1933: Au obligat multi
oameni sa isi reduca cheltuielile totale
90. Banii si venitul difera prin faptul ca banii sunt: Un stoc la un moment dat, in
timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade de timp
91. Banca Centrala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale
prin: Diminuarea creditelor pentru bancile comerciale
92. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si

sistemul bancar si cantitatea de rezerve monetare ceruta de populatie:
93. In „Manifestul Partidului Comunist" din 1848, Marx si Engels au descris

„crizele comerciale" sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca: Sistemul
parea a se fi prabusit ca rezultat al productiei excesive
94. O politica fiscala contraciclica va produce: Deficite atunci cand scade PIB
95. Intarzierile „sincronizate" care trebuie anticipate si controlate daca este

eficienta sunt acele intarzieri dintre: Aparitia unei probleme si
recunoasterea acelei probleme, Recunoasterea problemei si actiunea de
solutionare a acesteia, Actiunea de a solutiona problema si efectele ei
asupra deciziilor privind cheltuielile si productia, Toate variantele de mai
sus
96. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si

sistemul bancar si cantitatea de bani reala detinuta de populatie: Sunt
intotdeauna si in mod necesar egale
97. Institutia care poate acorda credit bancilor poarta denumirea de: Banca
Centrala

Acceptabilitatea
99. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii
1930 a fost aceea ca: Deficitele sunt bune pentru economie
100. Evolutia activitatii bursiere, reflectata de indicele de bursa, poate sa

arate: O directie ascendenta (o piata „sub semnul taurului” sau bull market)
guvernamentale totale: Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc,
pentru ca acest lucru nu este posibil din punct de vedere politic
102. Daca masa monetara creste prea mult, urmarea cea mai probabila
va fi: Inflatia
103. Cand Banca Centrala cumpara obligatiuni, atunci: M1 creste
104. In timpul Marii Crize din anii 1930 in SUA: Volumul de moneda aflat
in circulatie a scazut

106. Inflatia reprezinta: O politica deliberata a autoritatilor monetare
107. Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile
comerciale, daca ati putea: Convinge oamenii sa utilizeze banii creati de
voi ca mijloc de schimb
108. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a

modifica ratele de impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia
previziuni de cheltuieli aprobate anterior de catre Congres ori de cate ori el
sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea agregata este
neadecvata, politica fiscala ar deveni: Un mult mai eficient instrument
pentru influentarea rezultatului alegerilor
109. Conceptul de „cerere de bani" se refera la cantitatea de bani pe

care oamenii o doresc: Sa o detina
110. Somajul frictional: Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul

de munca, cu scopul de a identifica un altul, mai bine platit
111. Politica keynesiana: A presupus contractarea de imprumuturi si

cheltuirea lor de catre govern
112. Rata somajului reprezinta raportul procentual intre: Populatia
somera si populatia active


structura cererii si ofertei de munca. Aceasta poate fi explicata pe baza:
115. Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze

bani pe perioada nedeterminata este limitata de: Abilitatea sa de a mentine
increderea oamenilor in valoarea contstanta a garantiilor sale
116. Procesele politice democratice stimuleaza politicile publice: Care

ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate pe
termen scurt
117. In sistemul formelor regionale de comert liber: Pietele interne

presupun libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a factorilor de productie
– capital si munca
118. Care dintre urmatoarele institutii creaza banii din economia

romaneasca? Banca Nationala a Romaniei

120. Intarzierile de programare care trebuie prevazute si controlate daca

se vrea ca managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica de
stabilizare eficace sunt intarzierile dintre: Inceputul unei probleme si
recunoasterea acelei probleme, Actiunea de a solutiona problema si
efectele ei asupra deciziilor privind cheltuielile si productia, Recunoasterea
problemei si actiunea de solutionare a acesteia, Toate variantele de mai
sus
121. Recesiunile se produc atunci cand: Sunt interpretare gresit

semnalele date de pret
122. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru
a vedea daca preturile vor scadea demonstreaza existenta unei cereri
ridicate de: Bani
123. Termenul „politica fiscala" inseamna: Manipularea bugetului

federal in incercarea de a manipula economia nationala

dobanzii impune o decizie favorabila de cumparare in urmatoarele situatii:
125. Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de

catre banci este aceea de: A le constrange capacitatea de a crea bani
126. Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are

ca scop controlul fluctuatiilor nedorite ale productiei si venitului prin
schimbarea: Cheltuielilor si taxelor de stat
127. Care din urmatoarele intrebari este falsa? Prin specializare si

comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara, deoarece
producerea pentru export determina costuri suplimentare
128. Detinatorul de actiuni are dreptul: De a obtine devident
129. Modalitatea de baza prin care oferta de bani creste este prin: O
comerciale
130. Inflatia permite unui numar mare de indivizi sa: Sa consume mai
mult decat au economisit
131. Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care

2.500.000 sunt pensionari si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca
1.500.000 persoane apte de munca, nu au loc de munca, iar dintre acestia
300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza
atunci: Populatia ocupata este de 15.000.000
economice rapide si excesive pentru ca: Banca Centrala poate mari
rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea cu imprumut din
rezervele lor

134. Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni de la populatie, atunci

banca: Mareste oferta de bani si rezervele bancilor comerciale
135. Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar

permite acestui sistem sa creeze: Mai mult de un dolar sub forma de bani
noi

ridicat al cererii pentru: Venit
137. Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in

Statele Unite, este acela ca: Astfel ar putea fi limitata capacitatea
guvernului de a mari cantitatea de bani aflata in circulatie
138. Recesiunea este cel mai bine definita ca o perioada care: Apar
scaderi neintentionate in ceea ce priveste angajatii, productia si veniturile
139. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata? Ponderea

fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor
140. Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa

suplimenteze cantitatea de moneda. Aceasta masura are drept consecinte:
Aparitia inflatiei
141. Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei

banci oarecare achita un credit? M1 si M2 scad
142. O obligațiune cu o valoare nominală de 4 000 000 lei aduce un venit anual fix de
1 800 000 lei. Care este cursul de vânzare pe piața financiară secundară dacă rata
dobânzii practicată de bănci pentru credite acordate este de 20%, iar pentru
depozite atrase de la populație este de 15%? 12 000 000 lei
143. O persoană achiziționează 50 obligațiuni cu o valoare nominală de 1 000
000 lei fiecare, cu scadența peste 5 ani. Venitul fix anual adus de fiecare
obligațiune corespunde unei rate a dobânzii de 25%. Care este venitul total încasat
de persoana respectivă? 62 500 000 lei
144. Un speculator „a la baisse” câștigă 10 000 000 u.m. în urma unei tranzacții la
termen cu 1 000 acțiuni. Știind că la scadență cursul este de 25 000 u.m./acțiune, să
se determine cursul în momentul încheierii tranzacției. 35 000 lei
145. Venitul anual adus de o obligațiune este de 60 000 u.m, ceea ce corespunde unei
rate anuale a dobânzii de 20%. Care va fi cursul obligațiunii pe piața financiară
secundară dacă rata dobânzii se reduce cu 25%? 400 000 u.m.
146. Participând la bursa de valori, un speculator „a la hausse” câștigă 10 000 000 lei
în urma unei desfășurării unei tranzacții la termen cu 1000 acțiuni. Cât a fost
nivelul cursului unei acțiuni în momentul încheierii tranzacției dacă la scadență
nivelul acesteia pe piața financiară secundară este de 40 000 lei/acțiune? 30 000 lei
147. Un posesor de economii cumpără de pe piața financiară primară 40 obligațiuni la
valoare nominală de 2 000 00 lei/ acțiune, purtătoare a unui venit fix anual de 600
000 lei fiecare, scadente peste 5 ani. După un an de zile, când pe piața monetară
rata dobânzii la depuneri este de 20%, cele 40 obligațiuni sunt vândute. Care este
câștigul total obținut? 64 000 000 lei
148. Un operator de bursă cumpără 1000 acțiuni X la 40 000 lei/acțiune și vinde 2200
acțiuni Y la 50 000 lei/acțiune, ambele pe bază de contracte cu scadență de 6 luni.
În momentul executării contractului cursul acțiunii X este de 45 000 lei/bucata, iar
a acțiunii Y este de 55 000 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblu a acestor
operațiuni? O pierdere de 6 000 000 lei.
149. O obligațiune ce aduce un venit anual de 30 000 lei are un curs de 15 000 lei. Ce
rată a dobânzii corespunde acestei situații? 200%
150. Un posesor de economii cumpără de pe piața financiară primară 20 de
obligațiuni la valoarea lor nominală de 2 milioane lei, purtătoare ale unui venit
anual fix de 600 000 lei fiecare, scadente peste 5 ani. După un an de zile, când pe
piața monetară rata dobânzii la depuneri este de 25%, cele 20 de obligațiuni sunt
vândute, obținându-se astfel un câștig total de:
a. 12 milioane lei;
b. 8 milioane lei;
c. 20 milioane lei;
d. 15 milioane lei.
151. Un client cumpără 10 000 acțiuni la prețul de 1100 u.m./acțiune plus o primă de
50 u.m. /acțiune cu scadența peste 3 luni.
a. Dacă la scadență prețul acțiunilor crește la 1300 u.m.,
cumpărătorul realizează un profit de 2 000 000 u.m;
b. Dacă la scadență prețul acțiunilor scade la 1000 u.m.,
cumpărătorul renunță la contract pentru a-și minimiza
pierderea;
c. Dacă la scadență prețul acțiunilor crește la 1200 u.m.,
cumpărătorul realizează un profit de 500 000 u.m;
d. Dacă la scadență prețul acțiunilor rămâne același renunțarea la
contract este mult mai avantajoasă decât executarea lui.
152. În cadrul unei operațiuni cu primă dublă, un client tranzacționează 100 acțiuni la
prețul de 1500 u.m fiecare plus o primă de 250 u.m. cu scadența peste o lună.
a. Dacă prețul acțiunilor scade la 1400 u.m., comerciantul se
declară cumpărător;
b. Dacă prețul acțiunilor scade la 1400 u.m., comerciantul se
declară vânzător;
c. Dacă prețul acțiunilor crește la 1950 u.m., comerciantul câștigă
25 000 u.m.
d. Dacă prețul acțiunilor crește la 1950 u.m., comerciantul pierde
doar prima nerealizând niciun profit din executarea
contractului.
153. Doi operatori la bursă încheie un contract de vânzare cumpărare la termen pentru
5000 de titluri, la un preț de 10 000 u.m./titlu. Dacă la scadență cursul devine 12
000 u.m., care operator câștigă și cât?
a. Vânzătorul câștigă 10 000 000 u.m.;
b. Cumpărătorul câștigă 10 000 000 u.m.;
c. Vânzătorul câștigă 60 000 000 u.m.;
d. Cumpărătorul câștigă 60 000 000 u.m.
154. O acțiune achiziționată la prețul de 500 u.m. oferă un dividend estimat la 85 u.m.
pe an.
a) Randamentul acestor titluri este de 17%;
b) În condițiile unei rate a dobânzii de 15%, plasamentul în
acest tip de acțiuni nu este avantajos;
c) Apreciindu-se o creștere a cursului acțiunilor la 550 u.m.,
câștigul potențial este de 35%;
d) Investitorul își amortizează investiția în 3 ani pe seama
profitului previzionat.
1

- Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre
executarea sau rezilierea contractului , in functie de
situatia existenta la termenul de scadenta
3. Care din urmatoarele caracteristici sunt specifice
somajului ?
- Afecteaza intr-o proportie mai mare persoanele tinere ,
lipsite de experienta , decat pe cele adulte
5. Modalitatea de baza prin care se realizeaza creatia
monetara este :
- O crestere de ansamblu a volumului imprumuturilor
acordate de bancile comerciale
6. Care din urmatoarele masuri pot fi considerate drept
apte sa combata problema somajului ?
- Interventia statului in economie , orientata catre
simularea cereri agregate
- Preturile trebuie sa reflecte toate informatiile relevate ,
in mod continuu , astfel incat orice noua informatie sa
fie integrata de pretul titlului
8. In lunile ianuarie , februarie si martie ,rata lunara a
inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii , rata infltiei pe
cele trei luni :
- 6.12
(1+2 % )3 * 100 -100 = 106.12-100 =6.12

10. Populatia totala a unei tari este
22.000.000 persoane , din care 2.5000.000 sunt
1
2
pensionari si 3.000.000 sunt copii de 16 ani . Stiind ca

1.500.000 persoane apte de munca nu au un loc de
munca , iar dintre acestia 300.000 renunta la locul de
munca si 50.000 emigraza , atunci :
11. Specializarea internationala si
schimbul :
- Ofera posibilitatea obtineri de castig ca rezultat al
economiilor de scara
12. Banca Centrala poate marii rezervele
excedentare ale bancilor comerciale prin :
13. Pe piata muncii , raporturile dintre
vanzatori si cumparatori :
- Sunt reglementate prin acte normative si acorduri
incheiate intre exponentii intereselor angajatilor ,
15. O consecinta a recensiuni este aceea
ca :
16.
- Se va inregistra o incetinire neintentionata a ritmului de
crestere economica
17. Atunci cand publicul depunere bani
in conturile de economii in bancile comerciale
18. Convingerea ca banii trebuie sa aiba
o justicare pentru a avea valoare ridica intrebarea ce
anume se afla in spatele justificarii pentru a oferi
aceasta valoare . Care afirmatie din urmatoarele nu este
adevarata ?
- Stocul de aur existent la Banca Nationala justifica
valoarea banilor
2
3
- Are un efect de scara negativa asupra cantitatii cerute

de forta de munca
21. Bancile aflate sub reglementarea
statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea bani
prin:
- Cantitatea rezervelor lor si cerintele privind rezervele
stabilite de stat
- Se apropie cel mai mult de unele dintre cerintele pietei
cu concurenta perfecta
- Reflecta situatia comertului exterior cu marfuri
corporale si servicii
25. Balanta de plati a Ungariei
evidentiaza , in 2012 , incasari de 11.400 mld. Euro si
plati de 12.650 mld. Euro . In aceste conditii , balanta de
plati a Ungariei prezinta , pentru anul 2012:
26. Piata financiara mobiliara este o
componenta a :
27. Politicile monetare si fiscale
expansioniste :
- Este utilizat pentru a calcula corect repercursiunile
cursului de schimb
29. Situatia de ocupare deplina a fortei
de munca exista atunci cand :
- Rata curenta a somajului este egal cu rata naturala a
somajului
30. Daca Banca Centrala cumpara
obligatiuni , atunci :
- Bancile comerciale pot reduce rata dobanzii si pot
acorda mai multe credite
3
4

31. Cand efectul de venit domina efectul
de substitutie in comportamentul salariatului :
- Curba ofertei individuale de munca se repliaza spre
stanga
32. In perioada recensiuni oamenii
prefera :
34. Masa monetara totala aflata in
circulatie creste atunci cand :
36. In conditiile in care , in anul 2012 ,
exporturile Republicii Moldova au fost de 4.000 mld.
Euro , in timp ce importurile au fost de 4.400 mld.
Euro , balanta comerciala prezinta o rata de acoperire
de :
- 90.91 %
37. Politicile fiscale si monetare
expansioniste vor determina , pe termen scurt :
38. Care din urmatoarele afirmatii nu
este adevarata ?
39. Inflatia :
40. Institutia care poate acorda credit
bancar poarta denumirea de :
- Banca Centrala
41. Cum variaza agregatele monetare
atunci cand un client al unei banci oarecare achita un
credit ?
- M1 si M2 scad
4
5
- Nu sunt avantajoase pentru guverne , limitand

finantarea cheltuielilor guvernamentale
43. Banii :
44. Operatiunile cu prima compusa ” a la
baisse”:
- Ofera posibilitatea vanzatorului de a alege intre
executarea sau rezilierea contractului , in functie de
evolutia cursului
46. Politicile fiscale si monetare
contractioniste :
- Vor influenta productia si ocuparea fortei de munca mai
repede decat vor determina modificarea nivelului
preturilor
47. Distinctia facuta intre piata muncii
nationala si cea locala are in vedere :
- Tipul serviciilor de munca tranzictionala , de inalta
calificare , ce nu pot fi oferite decat de persoane cu
pregatire superioara , sau de calificare mai redusa , ca
pot fi oferite de personele disponibile pe plan local , cum
ar fi instalatori , mecanici auto , zidari .
48. In timpul Marei Crizei din 1930 in
SUA :
- este stabilit unilateral de autoritatiile monetare
nationale in functie de diversi factori economici ,
politici , sociali si instutionali , interni si externi
50. Sa presupunem ca putem aprecia
nivelul inflatiei intr-o tara pe seama unui cos de consum
format din bunuri alimentare ( ponderea in cos de 25% )
, bunuri industriale ( ponderea de 35% ) si servicii .
Stiind ca rata cresteri a preturilor industriale a fost de
109% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost
de 3% , calculati rata inflatiei
5
6
- 5.8%
51. Comparare randamentului titlurilor
financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o decizie
favorabila de cumparare in urmatoarele situatii :
- Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzi
(e > d’ )
- Functioneaza ca o constrangere asupra imprumuturilor
acordate de banci
53. Mai ales in perioada de razboi ,
guvernele sunt tentate sa suplimenteze cantitatea de
moneda . Aceasta masura are drept consecinte :
56. In sistemul formelor regionale de
comert liber
- Pietele interne presupun libera circulatie a bunurilor ,
serviciilor si a factorilor de productie – capital si munca
57. Somajul este considerat drept esec al
pietei . Pentru diminuarea sa , putem enumera
urmatoarele masuri :
58. Daca un client retrage 5000 euro
dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la
termen cum variaza agregate monetare ?
59. In perioada electorala se va opta
pentru :
- Politici expasioniste , intruncat efectele de reducere a
ratei somajului sunt vizibile pe termen scurt
60. Realitatea atesta existenta unei
neconcordante permanente intre structura cererii si
ofertei de munca . Aceasta poate fi explicata pe baza :
6
7
- Procesului de restructurare permanenta pe care ii

cunoaste economia
61. In conditiile in care, in anul 2012 ,
importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. Euro ,in timp
ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld.
Euro , balanta comerciala prezinta o rata de acoperire
de :
- 80%
62. Un operator de bursa cumpara 500
de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/buc si vinde 700
actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/buc , ambele
pe baza de contracte cu scadenta la 6 ani . In momentul
executarii contractului , cursului actiunilor Antibiotice
S.A. Iasi este de 25 lei/buc , iar al actiunilor Banca
Transilvania S.A. este 400 lei/buc .Care va fi rezultatul
pe ansamblu acestor operatiuni .
63. Lichiditatea in sistemul bancar poate
fi asigurata si de :
64. Dividentul :
- Angajatorii
- Angajatii
68. Echilibrul monetar determina
stabilitatea :
69. Care este caracteristica esentiala a
unui bun utilizat ca bani ?
- Accesibilitatea
70. O persoana achizitioneaza 50 de
obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000 lei fiecare ,cu
scadenta peste 3 ani . Venitul fix anual ( cuponul) adus
7
8
de fiecare obligatiune corespunde unei rate a dobanziii

de 20% . Care este cuponul incasat de persoana
respectiva in 3 ani .
- 30.000 lei
71. In conditiile in care rata naturala a
somajului este 6.2 % , iar PIB creat in economie
reprezinta doar 96.8% din venitul national potential ,
conform legii lui Okun , rata estimata a somajului este
de :
- 7.8%
72. Expansiunea monetara transfera
putere de cumparare :
- Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de
munca , cu scopul de a identifica un altul , mai bine
platit
75. Inflatia permite unui numar mare de
indivizi sa :
76. Privita la modul general , piata
financiara sau piata capitalului , cuprinde :
- Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv
mobilizarea si plasarea fondurilor financiare disponibile
si necesare , incluziv reglementarile si institutiile legate
de derularea acestora
77. Un comerciant englez importa
imprimante din Coreea de Sud , pentru care plateste
producatorului coreean un pret de 250
USD/buc .Presupunem ca producatorul coreean asigura
livrarea produselor pana la sediul importatorului , in
timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie o aplica
importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de
20% . In conditiile in care echivalentul in lire sterline a
50 USD/buc , acopera cheltuielile de distributie a
8
9
produsului pe piata , putem aprecia ca pretul minim la

care comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o
imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline :
- 350 USD
78. O politica fiscala contaciclica va
produce :
79. Lectia pe care a predat-o analiza
Keynesiana dupa Marea Criza din 1930 a fost aceea ca :
80. Operatiunile pe piata financiara
primara sunt mijlocite de cele mai multe ori de catre :
- Banci
81. Expansiunea creditelor determinata
de Banca Centrala :
- Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul
productiei
83. Cand Banca Centrala vinde
obligatiuni , atunci :
85. Printre cauzele care pot genera
somajul se inscrie :
86. Tranzactiile derulate la nivelul pietei
muncii :
- Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadru
juridic si institutionale
87. Situatia de ocupare deplina a fortei
de munca exista atunci cand :
- Rata curenta a somajului este egala cu rata naturala a
somajului
88. Politicile monetare si fiscale
expansioniste :
9
10

national potential de 300 miliarde de dolari si o rata naturala a
somajului de 2,5%. Care este, potrivit legii lui Okun, rata estimata a
somajului?
A. 4,5%
B. 0,5%
C. 8,5%
D. 22,5%


94.Daca rata naturala a somajului dintr-o tara este de 3%, iar rata curenta
95.In anul 2019, populatia totala a unei tari era de 26.000.000 de locuitori,
populatia apta de munca 16.000.000, rata de activitate 83%, iar
numarul somerilor de 2.080.000. Sa se calculeze populatia activa, rata
somajului si gradul de ocupare.
A. rata somajului 15,66%, gradul de ocupare 7%, populatia activa
13.920.000
10
11

15,66%
C. populatia activa 13.280.000, gradul de ocupare 70%, rata somajului
15,66%
PT 26 mil

P activa = 13,280.000
Rata somaj = 2.080.000 / 13.280.000 *100 = 15,66%
96.Dinamica salariului presupune urmatoarele efecte asupra ofertei de

munca:
ANSWER: D
97.Somajul natural include

11
12
98.O obligatiune cu o valoare nominala de 200 lei aduce un venit anual

A. 12 lei
B. 1200 lei
C. 30 lei
D. 3000 lei
Cupon = C = 60 lei
Co = C/d * 100
Co = 60/ 2% = 60/0,02 = 3000 lei
99.Un investor cumpara de pe piata financiara primara 30 de obligatiuni

la valoarea nominala de 400 lei fiecare, , scadenta peste 4 ani. Dupa
doi ani, cand pe piata monetara rata dobanzii la depuneri este de 4%,
cele 30 de obligatiuni sunt vandute. Care este castigul total obtinut?
A. 27.000
B. 28.500
C. 39.000
D. 40.500
CT = CT1 + CT2
Co = C/d = 50/0,04 = 1.250 lei/bucata
1250-400 = 850 de lei
CT2= 30*850 = 25,500 de lei
CT = 3000 + 25.500 = 28.500
100. Un operator la bursa castiga 8.000 de lei in urma cumpararii la

termen a 40 de actiuni. La scadenta, cursul acestora este de 600 de lei.
Cat a fost cursul in momentul incheierii tranzactiei?
A. 400 de lei
B. 800 de lei
C. 3200 de lei
12
13
D. 2400 de lei

101. Un client al bursei vinde 20 de actiuni la pretul de 150 lei/actiune

cu scadenta peste trei luni, platind totodata o prima de 5 lei/actiune.
profitabila.

unei obligatiuni
emitente.
ANSWER: C


105. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei
dintr-o tara pe seama unui cos de consum format din
bunuri alimentare (cu o pondere in cos de 55%), bunuri
industriale (cu o pondere de 30%) si servicii. Stiind ca
13
14
rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de

2%, indicele de crestere a preturilor bunurilor industriale
a fost de 104% si rata de crestere a tarifelor pentru
servicii a fost de 5%, rata inflatiei în acea economie a
fost:
a) 11%.
b) 3,05%.
c) 103,5%.
d) 3,5%.
Rata inflatiei = 55%*2% + 30%*4% + 15%*5% = 3,05%
106. O persoana se incadreaza in categoria somerilor

daca:
a) Solicita pentru prima data un loc de munca, dar nu
gaseste
107. Pe piata muncii raporturile dintre vanzatori si
cumparatori:
a) Sunt reglementate prin acte normative si acorduri
incheiate intre exponentii intereselor angajatilor
angajatorilor si uneori si ale puterii nuridice
b) Au loc intr-un cadru institutional si juridic bine
definit
 Costul productiei scade ducand la cresterea
cantitatii cerute de forta de munca ceea ce se
numeste efect de scara pozitiv
 Angajatorul opteaza pentru o cantitate ceruta de
forta de munca mai mica inlocuind-o cu o cantitate
de capital devenit mai ieftin, ceea de reprezinta
efect de substitutie negative
109. In functie de scopul si durata deplasarii, migratia
temporara poate fi:
 zilnica
 de weekend, migratiune turistica
 sezoniera
110 . Emigrarea:
 Antreneaza efecte nefaste asupra capitalului uman
14
15
110. Somajul este considerat drep un esec al pietei.

Pentru diminuarea sa, putem enumera urmatoarele
masuri:
 Stimularea investitiilor, publice si private
111. Distinctia facuta intre piata muncii nationala si cea
locala are in vedere:
 Aria de extindere a pietei, la scara economiei
nationale sau a unei localitati
 Apare prin initiativa persoanelor de a parasi locul de
munca, cu scopul de a identifica un altul, mai bine
platit
113. Realitatea atesta existenta unei neconcordante
permanente intre structura cererii si ofertei de munca.
 Divergentelor de interese intre lucratori, care
doresc salarii mai amri, si angajatori, care urmaresc
obtinerea unei cantitati mai mari de munca, la un
 Exista o relatie negativa intre rata somajului si
nivelul productiei
115. distinctia intre piete primare si piete secundare ale
muncii are la baza:
 Sectorul de activitate- sector primar(agricultura,
sivicultura, mineritul) sau secundar(industrii
prelucratoare)
 Someri
 Populatia ocupata
 Se desfasoara intre posesorii fortei de munca si
angajatori
 Nivelul de reglementare caracteristic
 Poarta numele de navetism
15
16

 Incetiniri neintentionate ale ritmului de crestere
economica
 Unui sir de greseli comise de participantii la
activitatea economica
 Multe administratii locale au ordonat bancilor sa-si
desfasoare activitatile specifice
123. La baza sirurilor de erori care au dus la criza din
anii 1930 au stat:
 Restrangerile creditului
124. Cand rata dobanzii incepe sa creasca oanemii de
afaceri constata:
 Ca inregistreaza costuri si pierderi economice mari
 Politica monetara ce a afectat procesul de
coordonare a activitatii economice
 Devin pesimisti si prudenti
127. Decalajele de timp dintre masurile de politica
monetara sau fiscala si efectele lor:
 Nu reprezinta o constanta care poate fi masurata
 Lucrurile rele sosesc inaintea celor bune
 Sunt atragatoare pentru alegatori
130. Expansiunea creditelor determinata de Banca
Centrala:
 Reduce rata dobanzii de pe piata monetara
131. Inflatia:
 apare in conditii de troc
 banca centrala, care injecteaza prea multi bani in
economie
 o politica deliberata a autoritatilor monetare
16
17

 insemnele monetare proaspat tiparite se propaga
neuniform si impredictibil in economie
135. Inflatia:
 ii induce in eroare pe antreprenori
 reducerea artificiala a ratei dobanzii de catre
autoritatile monetare
 genereaza un boom economic pe termen lung
138. Inflatia:
 distorsioneaza sistemul preturilor relative
 descurajeaza economisirea
 incurajeaza conduita chibzuita a consumatorilor
141. Expansiunea monetara transfera putere de
cumparare:
 de la ultimii utilizatori ai banilor ieftini la sectorul
public si sistemul bancar
 este neutra dpv al alocarii resurselor
 determina scaderea puterii de cumparare a unitatii
monetare
 conduce la alungirea proiectelor investitionale
 cresterea consumului
 un consum excesiv pe termen scurt
 Supra-impozitarea veniturilor comerciantilor ce
practica preturi ridicate
148. Pe termen scurt, o politica anti-inflationista
adecvata:
 Conduce la scaderea consumului
17
18

 Avantajeaza guvernul deoarece acesta isi finanteaza
deficitul bugetar prin impozit
 Actiuni si obligatiuni
 De a obtine un venit anual ferm
 De a obtine un dividend
 O parte a profitului unei societati pe actiuni
 Un venit variabil
 Statul pentru a-si acoperi deficitele bugetare
 Intreprinderile publice pentru a finanta lucrari de
investitii
 Unui venit fix
 Emisiunea si plasarea de titluri noi
 Tranzactii cu titluri emise anterior
157. Detinatorul de actiuni (actionarul) se bucura de o
serie de drepturi, cum ar fi:
 Anual obtine o parte din profitul societatii pe
actiuni, proportional cu aportul adus la capitalul
social al firmei
 Actionarul participa prin vot la alegerea membrilor
Consiliului Administratiei
158. Dreptul de a uza de avantajele pe care le confera
revine celui ce le detine in cazul:
 Actiunilor la purtator
159. Pe piata bursiera, valoarea unei obligatiuni, cursul
depinde de:
 Evolutia ratei dobanzii
 direct proportional cu venitul fix adus de obligatiune
18
19
161. Cursul titlurilor de valoare pe piata secundara

depinde de:
 situatia economica a firmei emitente
 cursul de pe piata bursiera este influentat de toti
factorii care afecteaza rata dobanzii
 pretul de tranzactionare depinde de cerere si oferta
164. Compararea randamentului titlurilor financiare cu
nivelul ratei dobanzii impune o decizie favorabila de
 nivelul randamentului este mai mare decat rata
dobanzii
165. Reducerea ratei dobanzii pe piata monetara
determina:
 cresterea cursului titlurilor de valoare
166. Pentru infiintarea unei burse de valori se impun
 existenta in zona respectiva sau in apropiere a unor
societati omonime de mare anvergura
167. In cadrul unei operatiuni la termen a la hausse, de
pe urma cresterii cursului actiunilor nu castiga:
 vanzatorul
 firma emitenta a titlului de valoare respectiv
168. In cadrul unei operatiuni a la baisse de pe urma
scaderii cursului actiunilor castiga:
 vanzatorul
 firma emitenta
169. Prin modul de formare a cursului si de informare a
celor care economisesc si detin titluri, bursa se apropie
de:
 modelul pietei cu concurenta perfecta
 mai mari pentru tarile ce dispun de un potential
ridicat
 mai mari cu cat nivelul de dezvoltare este mai
ridicat
19
20
171. Capaciatatea de dominatie a unei economii nationale

asupra partenerilor ei externi depinde de:
 potentialul economic
 consecinta a procesului de reinnoire si modernizare
a structurilor economice din tarile avansate
 capacitatea unei economii nationale de a produce
bunuri de inalta tehnologie
174. Institutionalizarea schimburilor internationale are
drept scop:
 Liberalizarea schimburilor internationale
175. In evolutia comertului international pe termen lung
se constata:
 Cresterea ponderii fluxurilor comertului invizibil (cu
servicii)
 Este rezultatul unor incasari mai mari decat platile
in relatiile internationale
 Este practicata in majoritatea tarilor
 Arata cate unitati monetare straine se obtin pentru
o suma fixa in moneda nationala
179. In conditiile in care cursul de schimb exprimat in
moneda nationala creste:
 Exporturile devin mai ieftine
 Importurile devin mai scumpe
180. In conditiile in care cursul de schimb exprimat in
moneda nationala scade:
 Importurile devin mai ieftine
 Exporturile devin mai scumpe
181. In conditiile in care preturile interne cresc mai rapid
decat cele externe:
 Agentii economici nationali vor apela intr-o masura
tot mai mare la pietele externe
20
21
 Agentii economici straini vor solicita tot mai putin

produsele nationale
 Scaderea cursului de piata al unei monede
 Devalorizarea unei monede
 Cresterea cursului de piata al unei monede
 Moneda frespectiva se va deprecia
185. In SUA, productia si venitul real au scazut in
perioada 1923-1933 cu aproximativ
a) 30%
186. Conform statisticilor oficiale privind venit si
produsul national al SUA, productia si venit real nu au
reusit sa atinga din nou nivelul din 1929 dupa ce au
intrat in perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat
187. Din 1931 pana n 1939, rata oficiala a somajului in
SUA ajungea in medie la
a. 19%
188. In “Manifestul Partidului Comunist”, din 1948,

Marx si Engles au descries “crizele comerciale” sau
a. Sistemul parea a se fi prebusit ca rezultat al
productiei excessive.
a. O incetinire neintentionata si perturbatoare a ratei
de crestere economica
190. Autorii sustin ca principal cauza a Marii crize
economice a fost
a. Extinderea acordarii de credite pe parcursul anilor
1920, insotita de politica monetara reductionista,
care au facut inevitabila criza.
191. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile
din SUA in timpul recesiunii lungi si profunde din anii
1929-1933
21
22
a. Au obligat multi oameni sa isi reduca cheltuielile

totale.
192. Ce inteleg autorii prin “boom artificial si
nesustenabil”?
a. Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a
economiilor, alimenteaza cresterea investitiilor in
afaceri neprofitabile.
193. Conceptul de “cerere de bani” se refera la
cantitatea de bani pe care oamenii dorec
a. Sa o detina
a. Un stoc la um moment dat, in timp ce venitul este
un flux de-a lungul unei perioade de timp
195. O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza
astfel un nivel ridicat al cererii pentru
a. Venit
196. O persoana care decide sa amane achizitia de mobile
noua pentru a vedea daca preturile vor scadea
demonstreaza existent unei cereri ridicate de
a. Bani
a. Atunci cand sunt cheltuiti, cat si atunci cand sunt
economisiti.
a. Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui
valoare depaseste costul platit.
199. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il
furnizeaza persoanelor care aleg aceasta actiune este
200. Cantitatea de bani oferita populatiei de catre
autoritatile monetare si sistemul bancar si cantitatea de
bani reala detinuta de populatie
201. Cantitatea de oferita populatiei de catre autoritatile
monetare si sistemul bancar si cantitatea reserve
monetare ceruta de populatie
22
23
202. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in

incercarile sale de a excercita controlul asupra
sistemului monetar, rata fondurilor federale, este rata
dobanzii la care
a. Bancile comerciale imprumuta rezelvele unele de la
altele
203. Unii economist sustin ca politica monetara este mai
putin eficienta in congtracararea uni declin economic
decat in contracararea unei expansiuni monetare
rapide si excessive pentru ca
a. Banca Cengtrala poate mari rezervele bancare, dar
nu poate obliga bancile sad ea cu imprumut
rezervele lor
204. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat
sa “intinda coarda” (grabind lucrurile) daca ar incerca
sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani
sugera ca
a. Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul
creditelor pana la capacitatea lor legala pe
a. Manipularea bugetului federal in incercarea de a
manipula economia nationala
206. Managementul cererii agregate prin intermediul
politicii fiscal are ca scop controlul fluctuatiilor
nedorite ale productiei si a venitului prin schimbarea
207 . Intarzierile de programare care trebuie prevazute si

controlate daca se vrea ca managementul cererii agregate
sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt
intarzierile dintre
a. Toate variantele
207. Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol
pentru obtinerea unor informatii relevante in timpul pe
care politicile fiscal sau monetare il au la dispozitie
23
24
pentru a avea efecte complete asupra cheltuielilor

private si deciziilor de productie?
a. Faptul ca intarzierile in programare variaza in
functie de cat de multe sau cat de putine informatii
sunt puse la dispozitia publicului
208. Schimbari ale ratelor de impozitare sau alle
cheltuielilor guvernamentale au o probabilitate mica de
a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca
a. Procesul politic prin care taxele propuse sau
cheltuielile modificate trebuie sa fie aprobate este
prea lent si devine prea des subiectul unor tensiuni
conflictuale
209. Daca presedintele SUA ar avea autoritatea legala de
a modifica ratele de impozitare in cadrul anumitor
limite sau de a initia previziuni de cheltuieli aprobate
anterior de catre Congres ori de cate ori el sau
consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea
a. Un mult mai eficient instrument pentru influentarea
rezultatului alegerilor
211. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe
politicieni sa prefere politicile care vor produce
212. Modul de gandire economic previzioneaza ca daca
majoritatea celor care voteaza intr-o democratie vor sa
fie reduse cheltuielile guvernementale totale,
 Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru
ca acest lucru nu este posibil din punct de vedere
politic
213. Guvernul federal poate fuctiona avand deficite foarte
mari mai multi ani la rand, fara a se confrunta cu riscul
falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face
acest lucru deoarece guvernul federal
24
25
a. Are autoritate asupra procesului de furnizare a

banilor si de aceea poate crea mijloace cu care sa
achite datoriile
214. Un amendament constitutional care solicita un
buget federal annual echilibrat
a. Le-ar cere Congresului si presedintelui sa ia din
cand in cand decizii destabilizatoare privind bugetul
215. Conform textului, principal intrebare care ii imparte
pe cei care nu se pot pune de accord asupra rolului
adecvat al statului in economie este
25
• 1.
o D.

comertului
• 2.
Banii:
o D.
• 3.
o D.

comerciale
• 4.
o D.
• 5.
o C.
• 6.
o A.
• 7.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si aurul
ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale: rare
o F.
• 8.
Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal
neprelucrat era:
o D.
Acela ca erau mult mai usor sa determini cantitatea si calitatea metalului

continut de monede
• 9.
Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente pentru a
o C.
• 10.
Bancnotele din rezervele federale functioneaza astazi eficient in calitate de bani
pentru ca:
o A.
• 11.
o D.
• 12.
o D.
Barterul
• 13.
reprezentat de:
o C.
• 14.
o A.
• 15.
o B.
Facand imprumuturi
• 16.
Ati putea crea bani folosind aceleasi metode utilizate de bancile comerciale, daca ati
putea:
o D.
• 17.
Ce limiteaza capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe
o A.

garantiilor sale
• 18.
Bancile aflate sub reglementarea statului sunt limitate in capacitatea lor de a crea
bani prin:
o C.
• 19.
Principala functie a rezervelor care sunt solicitate a fi pastrate de catre banci este
aceea de:
o A.

• 20.
Cel mai bun argument pentru restabilirea etalonului in aur, in Statele Unite, este
acela ca:
o A.

• 21.
Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele Unite,
cel mai convingator este probabil acela ca:
o D.
Statul ar putea foarte usor anula etalonul in aur oricand i-ar constrange
politicile
• 22.
O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in
o D.
• 23.
o D.
• 24.
o B.
• 25.
o D.
• 26.
Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca
care nu dispune de rezerve excedentare confera bancii care il primeste
o D.
• 27.
Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite acestui
sistem sa creeze:
o D.
• 28.
Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile membre
este denumita:
o A.
Rata de discount
• 29.
este:
o D.
• 30.
Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat detinute
o C.
• 31.
Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor de
bani este reprezentata de:
o B.
• 32.
Daca nu li se solicita prin lege bancilor sa detina rezerve egale cu un anumit procent
din depozitele lor:
o D.
Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze
• 33.
Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la nivelul
o E.
• 34.
Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile
o B.
• 35.
o B.
• 36.
o A.

• 37.
o D.
• 38.
o C.

• 39.
Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in
dar:
o D.
• 40.
Intarzierile „sincronizate” care trebuie anticipate si controlate daca este necesar ca
intarzieri dintre:
o D.
• 41.
Schimbarile de la nivelul ratelor de impozitare sau al cheltuielilor guvernamentale au
o probabilitate mica de a fi niste tehnici eficiente de stabilizare pentru ca:
o C.
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa
conflictuale
• 42.
Daca agentiile guvernului federal au permisiunea de a utiliza politica fiscala si/sau
o D.
• 43.
aproximativ:
o C.
30%
• 44.
Din 1931 pana in 1939, rata oficiala a somajului in Statele Unite ajungea in medie la:
o C.
19%
• 45.
Conform statisticilor oficiale privind venitul si produsul national al Statelor Unite,
o C.
10 ani mai tarziu
• 46.
In „Manifestul Partidului Comunist” din 1848, Marx si Engels au descris „crizele
comerciale” sau recesiunile ca pe o absurditate pentru ca:
o C.
• 47.
o C.
• 48.
o A.

• 49.
o A.
• 50.
o A.

• 51.
Conceptul de „cerere de bani” se refera la cantitatea de bani pe care oamenii o
doresc:
o B.
Sa o detina
• 52.
o B.
perioade de timp
• 53.
O persoana care isi ia al doilea job demonstreaza astfel un nivel ridicat al cererii
pentru:
o A.
Venit
• 54.
O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca
o B.
Bani
• 55.
o D.
• 56.
o D.
Ofera celor care o desfasoara un serviciu a carui valoare depaseste costul

platit
• 57.
Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg
o C.
• 58.
Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar
o D.
• 59.
Cantitatea de bani oferita populatiei de catre autoritatile monetare si sistemul bancar
si cantitatea de rezerve monetare ceruta de populatie:
o C.
• 60.
Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita
care:
o A.

• 61.
Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in contracararea
unui declin economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si
excesive pentru ca:
o D.
• 62.
sugera ca:
o B.
Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la

• 63.
o B.

• 64.
Managementul cererii agregate prin intermediul politicii fiscale are ca scop controlul
o C.
• 65.
o D.
• 66.
Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor informatii
o D.
Faptul ca intarzierile in programare variaza in functie de cat de multe sau cat

• 67.
o C.
Procesul politic prin care taxele propuse sau cheltuielile modificate trebuie sa
conflictuale
• 68.
Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de
o C.
• 69.
o C.
• 70.
Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor
produce:
o C.
• 71.
Modul de gandire economic previzioneaza ca daca majoritatea celor care voteaza
intr-o democratie vor sa fie reduse cheltuielile guvernamentale totale:
o C.
• 72.
Guvernul federal poate functiona avand deficite foarte mari mai multi ani la rand, fara
a se confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest
o B.

• 73.
o B.

• 74.
Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de
o D.
• 75.
o A.
• 76.
o B.

decat de persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot
fi oferite de persoane disponibile pe plan local, cum ar fi instalatori, mecanici
auto, zidari, etc.
• 77.
o C.
• 78.
o C.

• 79.
Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de
o D.
5.8%
• 80.
Compararea randamentului titlurilor financiare cu nivelul ratei dobanzii impune o
o C.

• 81.
Mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt tentate sa suplimenteze cantitatea
de moneda. Aceasta masura are drept consecinte:
o B.
Aparitia inflatiei
• 82.
Capitalul real:
o D.
• 83.
o C.
• 84.
o C.
• 85.
o A.
• 86.
o B.
• 87.
o B.

derularea acestora
• 88.
o A.

• 89.
Un comerciant englez importa imprimante din Coreea de Sud, pentru care plateste
o C.
350 USD
• 90.
numea:
o D.
Bilet la banca
• 91.
o B.
• 92.
Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost
aceea ca:
o B.

• 93.
o B.
Banci
• 94.
o D.
• 95.
o D.
• 96.
o D.
• 97.
o D.
• 98.
o B.
Acceptabilitatea
• 99.
o C.
30.000 lei
• 100.
În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie
reprezinta doar 96,8% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata
o D.
7,8%
• 101.
o A.
• 102.
o D.
• 103.
Cea ala poate mari rezervele excedentare ale bancilor comerciale prin:
o A.
• 104.
Somajul frictional:
o D.

• 105.
o C.
Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul

• 106.
In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii,
o A.
12,4%
• 107.
o C.

• 108.
o A.
• 109.
Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la
o D.
• 110.
o D.
productia
• 111.
o D.
• 112.
In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro, in
o D.
80%
• 113.
Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/bucata si
vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe baza de
contracte cu scadenta la 6 luni. In momentul executarii contractului, cursul actiunilor
Antibiotice S.A. Iasi este de 250 lei/bucata, iar al actiunilor Banca Transilvania S.A.
este 400 lei/bucata. Care va fi rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni:
o D.
Castiga 95.000 lei
• 114.
o A.
Banca Centrala
• 115.
Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita
un credit?
o B.
M1 si M2 scad
• 116.
o D.
• 117.
o B.

guvernamentale
• 118.
o D.
• 119.
Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt
o B.
• 120.
o A.

• 121.
o D.
• 122.
o A.
• 123.
o B.
• 124.
o D.
• 125.
o B.
• 126.
o C.
• 127.
o A.

• 128.
o C.
• 129.
In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste
o C.
6.12%
• 130.
o C.
Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate
pe termen scurt
• 131.
o D.
• 132.
o C.
• 133.
Capacitatea unei banci nereglementate de a continua sa creeze bani pe perioada
o A.

garantiilor sale
• 134.
Banii:
o D.
• 135.
o D.
• 136.
o D.
• 137.
o C.
M1 creste
• 138.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un
o D.
• 139.
o C.
Inflatia
• 140.
o A.
• 141.
Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont de credit
intr-un cont de economii:
o D.
• 142.
o A.
Dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile

de economii ale clientilor
143.Dividendul reprezinta:
*castigul unei actiuni
• 1.
Functionarea economiei depinde de:
o C.
• 2.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,
o B.
Rare
• 3.
o C.
• 4.
o A.
• 5.
o B.
• 6.
o C.
• 7.
o D.
• 8.
o C.
• 9.
perioada nedeterminata este limatata de:
o A.

garantiilor sale
• 10.
Inflatia:
o A.
• 11.
o A.

• 12.
Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de
o B.
Inflatiei
• 13.
o D.
• 14.
o A.
Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea

• 15.
o B.
• 16.
o B.
• 17.
o D.
• 18.
Din ce sunt alcatuite, aproape exclusiv, mijloacele de schimb de astazi ?
o D.
Promisiuni de plata
• 19.
o B.
• 20.
In perioada electorala politicienii vor prefera acele politici care produc:
o D.
• 21.
prin:
o D.
• 22.
Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care
o D.
• 23.
o B.
• 24.
o B.
• 25.
o A.
Vizeaza serviciile de munca si sunt supuse unui cadrui cadru juridic si

• 26.
o D.
• 27.
o A.
Banca centrala
• 28.
o C.
• 29.
o D.
• 30.
o A.

• 31.
Politica keynesiana
o D.
• 32.
Daca toata productia ar fi compusa din produsele realizate la comanda:
o B.
• 33.
Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata
problema somajului
o C.
• 34.
o C.
• 35.
o B.
• 36.
o B.
Absenta politicilor
• 37.
o A.
• 38.
In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes
sustinea faptul ca:
o B.

fiscal;
• 39.
Uniunea Europeana:
o C.
• 40.
o D.
Ii determina pe angajatori sa recurga la concedieri;
• 41.
o C.
Consumul exagerat din anii de boom economic, incurajat de ratele reduse ale
dobanzii.
• 42.
In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes
sustinea faptul ca:
o B.
fiscal;
• 43.
o D.
Pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la

• 44.
Intr-o societate cu economie de piata productia pentru un produs se
desfasoara:
B.
• 45.
Protectionismul:
o B.
• 46.
Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata dobanzii
deoarece;
o C.
Cresterea sa reduce cererea pt. titluri si determina micsorarea cursului

• 47.
In functie de durata mobilitatii geografice a fortei de munca, acestea pot fi:
o B.
• 48.
o A.
• 49.
Jobberul:
o A.
Stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe

;
• 50.
o D.
• 51.
o C.
• 52.
o D.
• 53.
C.
Contradictiilor sale interne;
• 54.
o A.
• 55.
Balanta comerciala:
o A.
• 56.
o C.
• 57.
o C.
Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de schimb asupra

• 58.
o A.
• 59.
o D.
• 60.
o B.
• 61.
Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specific de moneda
se numea:
o D.
Bilet de banca.
• 62.
o B.

• 63.
Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori
de catre:
o B.
Banci
• 64.
o D.
• 65.
Capitalul real:
o D.
• 66.
o C.
• 67.
o C.
Ofera posibilitatea vanzatorului de a allege intre executarea sau rezilierea

contractului
• 68.
o D.
D. Exista o relatie negativa intre rata somajului si nivelul productiei
• 69.
o D.
• 70.
o B.
Acceptabilitatea
• Un dolar depus in sistemul bancar permite bancilor comerciale sa extinda

masa monetara cu:
o B.
Mai mult de 1 dolar
• 2.
Daca aveti 1.000 lei sub forma de numerar si ii depuneti la banca intr-un
cont de economii:
o C.
• 3.
o B.
• 4.
Daca luati un credit bancar de 10.000lei :
o A.
M1 si M2 cresc
• 5.
Cresterea ratei rezervei obligatorii are ca efect:
o A.

• 6.
Achizitionarea de obligatiuni guvernamentale de catre Banca Centrala are
ca efect:
o A.
• 7.
Cresterea ratei dobanzii de referinta (ratei de scont) de catre Banca
o A.
• 8.
La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de 100
milioane de dolari trebuie sa detina efectiv:
o B.
• 9.
Recesiunile conduc la :
o B.
• 10.
Recesiunile sunt rezultatul:
o B.
• 11.
o B.
• 12.
La o rata a rezervei obligatorii de 15% ,o banca cu conturi curente de 100
milioane de dolari poate acorda credite in valoare de:
o E.
85 milioane de dolar
13.Daca pe fiecare dintre primele trei luni ale anului inflatia a fost de 2 %,atunci rata inflatiei la
sfirsitul celor 3 luni a fost : 6.12%
14. Obligațiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei față
de emitent, emitentul obligându-se să plătească deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă,
numită cuponul obligațiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia.
15explicatiile inflatiei prin moneda isi au originea in teoria cantitativa a banilor'
• .
o A.
Banca centrala
• 2.
o B.
M1 si M2 scad
• 3.
o D.
• 4.
o B.
Nu sunt avantajoase pentru guverne, limitand finantarea cheltuielilor

guvernamentale
• 5.
Operatiunile cu prima simpla "a la hausse"
o A.

• 6.
Expansiunea monetara
o D.
• 7.
o A.
• 8.
o B.
• 9.
Pe o piata financiara eficienta
o B.

incat orice noua informatie sa fie
• 10.
o A.
Cea mai mare parte a fluxurilor actuale de comert se deruleaza intre industrii
diferite...
o B.
Pentru a asigura un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor populatiei este de

preferat ca o economie sa produca.....
o C.
Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea

schimb
• 11.
Deprecierea reprezinta
o A.
Cresterea cursului oficial stabilit de autoritatile monetare nationale

o B.
Scaderea cursului de piata a nuei monede
o C.
Cresterea cursului de piata a unei monede
o D.
Scaderea cursului oficial stabilit de autoritatile monetare nationale
• 12.
Caracterul preponderet negativ al inflatiei deriva din:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 13.
Piata capitalului pe termen scurt este o piata interbancara
o A.
o B.

o C.
• 14.
o A.
Un echilibru intre cererea si ferta de bani,actiuni si obligatiuni

o B.
o C.
• 15.
Printre efectele negative ale inflatiei regasim
o A.
Reducerea puterii de cuparare a banilor
o B.
Diminuarea deficitelor guvernamentale
o C.
o D.
Cresterea reatei dobanzii
• 16.
In conditiile in care rata naturala a somajului este de 5.9%, rata estimata a
somajului este de 8.4%,iar PIB-ul creat intr-o economie reprezinta 570 mld
u.m. PIB-ul potential conform legii lui OKUN este de:
o A.
650 mld u.m.
o B.
600 mld u.m.
o C.
560 mld u.m.
o D.
620 mld u.m.
• 17.
Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul,argintul
si aurul ca mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale erau:
o A.
Rare
o B.
Transportabile
o C.
Indivizibile
o D.
Mai putin atractive
• 18.
o A.
O politica de tipul "pornire-oprire-pornire"
o B.
O reducere a incasarilor fiscale atunci cand creste PIB
o C.
O creste a incasarilor fiscale in perioada de recesiune
• 19.
Cand banca centrala cumpara obligatiuni
o A.
o B.
M1 scade
o C.
o D.
• 20.
Inflatia
o A.
Apre in conditii de risc
o B.
o C.
Este creata de comercianti
• 21.
Echilibrul moetar determina stabilirea
o A.
Ratei somajului
o B.
Cantitatii de bunuri si servicii
o C.
Locurilor de munca
o D.
• 22.
o A.
o B.
Acceptabilitatea
o C.
Abundenta
• 23.
Acumularea capitalului a avut importante contributii la cresterea economica
prin:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 24.
Cea mai importanta diferenta dintre stat si alte institutii sociale este ca
o A.
Indeplinste toate cele mentionate
o B.
Reprezina curtea suprema, ultima autoritate peste care nu se va mai putea

face niciun apel
o C.
o D.
Trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru crearea regulilor dupa care

• 25.
Costurile de tranzactie fac mai dificila reducerea externalitatilor deoarece:
o A.
Nu sunt platite din taxe
o B.
Sunt costuri de investitie si nu marginale
o C.
o D.
Nu sunt impozitate
• 26.
o A.
Uneori, comportamentul social nu produce rezultatele pe care intreaga

o B.
Crima nu renteaza
o C.
Regula mojoritatii produce consecinte asupra interesului public
o D.
Pedeapsa ne descurajeaza intodeauna comportamentul infractional
• 27.
o A.
Stabilitatea financiara a unei tari
o B.
o C.
Bunastarea cetatenilor unei tari
o D.
Toate variantele mentionate
• 28.
Externalitatile nu ar exista daca:
o A.
Oamenii nu ar mai fi egoisti
o B.
Toti ar respecta legile, indiferent daca sa-r simti supravegheati sau nu
o C.
o D.
Toti s-ar comoporta cu ceilalti asa cum ar dori ca ceilalti sa se comporte cu ei

• 29.
In anul 2018, o persoana achizitioneaza direct de la magazinul fabricii de
articole de imbracaminte, un costum platind suma de 1.000 lei.Peste doi
ani, costumul devenind deomdat,persoana il vinde unui comerciant de
produse SH pentru suma de 500 lei.Comerciantul revinde costumul unei
alte persoane pentru suma de 800 lei. Astfel:
o A.
o B.
o C.
PIB-ul anului 2020 se va majora cu 300 lei
o D.
• 30.
In teoria economica,calatorul clandestin(free rider) este cineva care:
o A.
Poate obtine beneficii fara sa plateasca pentru ele si nici nu este nevoit sa
o B.
Utilizeaza un abonament de transport expirat
o C.
Nu achita costurile de tranzactie
o D.
Poate produce un bun cu un cost marginal zero
• 31.
Interesul de a fi realesi ii incurajeaza pe politicieni sa spriine politicile care:
o A.
Determina costuri pe termen scurt
o B.
o C.
Ii avantajeaza pe toti oamenii
o D.
Confera beneficii pe termen lung
• 32.
Intr-o economie nationala venitul natioanl este egal cu 20.000
u.m.,profiturile nedistribuite de societatile comerciale reprezinta 5.000 u.m.,
impozitele asupra acestor profituri nedistribuite reprezinta 1.000 u.m.,
cotizatiile platite de catre societatile comerciale pentru asigurari sociale
reprezinta 3.000 u.m., iar indemnizatiile pentru somaj,ajutoare ,burse etc.
insumeaza 2.000 u.m. Daca transferurile nete catre restul lumii reprezinta
3.000 u.m. iar impozitele directe se ridica la 500 u.m. atunci:
o A.
Venitul personal este egal cu 23.000 u.m.
o B.
Venitul persoanl este egal cu 11.000 u.m.
o C.
o D.
Venitul natioanl disponibil este egal cu 10.500 u.m.
• 33.
Lucratorii americani ai filialei Ford de la Craiova contribuie,prin productia
pe care o realizeaza, la cresterea :
o A.
PIB-ului Romaniei
o B.
PIB-ului SUA
o C.
PNB-ului Romaniei
• 34.
Negocierea si cooperarea sunt mai eficace in reducerea externalitatilor
atunci cand:
o A.
Deciziile sociale luate democratic
o B.
Drepturile de propietate sunt detinute in comun
o C.
Indivizii considera ca au drepturi exclusive
o D.
• 35.
Superioritatea enorma a unor sisteme economice asupra altor depinde
exclusiv de:
o A.
o B.
o C.
o D.
• 36.
Operatiunile pe piata financiara primara sunt mijlocite de cele mai multe ori
de catre:
o A.
Comercianti
o B.
Banci
o C.
Burse de valori
o D.
• 37.
Daca PIB exprimat in preturile pietei este de 200.000 u.m., impozitele
indirecte sunt de 10.000 um,subventiile de exploatare sunt de 15.000 um.,
veniturile primite de la restul lumii sunt de 20.000 um. iar cele varsate
restului lumii sunt de 15.000u.m. PNB exprimat in preturile factorilor este:
o A.
190.000um.
o B.
210.000um.
o C.
195.000um
o D.
205.000 um.
• 38.
PIB exprimat in preturile factorilor este egal cu 1.000um.Impozitele indirecte
nete reprezinta 300um.Consumul de capital fix este egal cu 400um.In
aceste conditii,venitul national exprimat in preturile pietei este:
o A.
300 u.m.
o B.
Imposibil de determinat
o C.
900 um.
o D.
1.100u.m.
• 39.
O societate poate inbunatati calitatea mediului la costul cel mai mic atunci
cand poluarea este redusa de catre:
o A.
Firmele mici
o B.
Firmele care polueaza cel mai mult
o C.
o D.
Firmele mari
• 40.
Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specifice de moneda
se numea:
o A.
Nota de hartie
o B.
Card bancar
o C.
Nota de metal
o D.
Bilet de banca
• 41.
o A.
Nu genereaza un "boom"artificial
o B.
o C.
o D.

a.Pentru un nivel ridicat de satisfacere a nevoilor si de eficienta in utilizarea resurselor ,este prealabil
ca economia specializeze si sa participe la schimb
43 Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata?

A.veniturile pe care emigrantii le repartizeaza pot contribui ,pe termen scurt,la stimularea cererii
globale,in conditia economisite
44.Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe seama unui cos de consum
format din bunuri alimentare ( cu o pondere in cos de 35%),bunuri industriale,(cu o pondere de 40%)
si servicii .Stiind ca rata cresterii preturilor bunurilor alimentare a fost de 3%,indicele de crestere a
preturilor bunurilor industriale a fost de 105 % si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de
4%,calculati rata inflatiei:
A3%
B104%
C4.05%
D 12%
45.Populatia totala a unei tari este de 50 milioane locuitori,cae activa de 25 milioane persoane,din
care populatia ocupata reprezinta 15 milioane de persoane ,iar rata inflatiei este de 30 %,In aceste
conditii:
A.Rata somajului este de 28%
B. Rata somajului este de 72%
C.Numarul persoanelor inactive este de 7 milioane
D.Numarul somerilor este de 25 milioane
46.Pe piata bursiera cererea de titluri:
A.Provine din partea detinatorilor de titluri
B.este singura care determina nivelul si evolutia cursului
C.provine din partea celor care dispun de capital banesc
47.det
48. In lunile martie,aprilie si mai rata luanara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii rata
infaltiei pe cele trei luni a fost de:
A12.48%
49.In cadrul unei operatiuni cu prima simpla,un client cumpara 200 actiuni la pretul de 250 lei fiecare
plus o prima de 100 cu scadenta peste 2 luni:
A.daca apretul actiunilor creste la 400 lei,comerciantul va cistiga 10000 lei
B.daca apretul actiunilor scade la 190 lei,clientul va cistiga 2000 lei

C. daca apretul actiunilor creste la 275 lei,investitorul va cistiga 2500 lei
D. daca apretul actiunilor scade la 225 lei,comerciantul va cistiga 15000 lei
50.Depunerea unei sume de 100 milioane de dolari intr-un cont curent in conditiile unei rate a
rezervelor obligatorii de 25% ,va determina aparitia:
A.unei rezerve efective de 25 de milioane dolari in seifuriile banci sau in unul din conturile sale
deschis la banca centrala
B.unei rezerve excedentare de 100 de milioane dolari
C.Posibilitatea acordari de noi credite in valoare de maxim 25 de milioane dolari
D.Cresterea masei monetare cu 100 de milioane de dolari
51.Bursele de valori:
A.Se apropie cel mai mult de unele dintre cerintele pietei cu concurenta perfecta
52. O tara cu o populatie de 20 milioane de locuitori are o populatie activa de 10 milioane de

persoane .Pib/locuitor in aceasta tara este de 12.000$ .Stiind ca rata somajului este de 7% ,atunci
Pib-ul creat in medie de o persoana din populatia ocupata a aceste tari este :
A. 25806.45$
53.Balanta de plati a Romaniei evidentiaza ,in 2012 incasari de 24.500 mld EUR.In aceste
conditii,balanta de plati a Romaniei prezinta,pentru anul 2012:
A.deficit de 700 mld.Euro
54.Un comerciant american importa ciocolata din Belgia ,pentru care plateste producatorului belgian
un pret de 30 USD/kg.Presupunem ca producatorul belgian asigura livrarea produselor pina la sediul
importatorului,in timp ce taxa vamala de care SUA o aplica importurilor de ciocolata din belgia este
60% . In condiitiile in care suma de 10 USD/kg acopera cheltuielile de distributie a produsului pe piata
americana,putem aprecia ca pretul minium la care comerciantul american ar fii dispus sa vinda
ciocolata este egal cu :
D.58 usd
55.Cresterea marimii salariului:
B.are un efect de scara negativ asupra cantitatii cerute de forta de munca
56.Comertul international:
B.este specific economiile deschise
D.4.9%
58.In conditiile in care in anul 2012,exporturile Republicii Moldova au fost de 4000 mld. Euro ,in timp
importurile a fost de 4400 mld Euro ,balanta comerciala reprezinta o rata de acoperire de :
A.90.91%
59.Politicile fiscale si monetare expansioniste vor determina,pe termen scurt:
C.Cresterea PIB-ului real si a gradului de ocupare
60.Care dintre urmatoarele intrebari nu este adevarata:
B.bursele de valori reduc concurenta dintre firme
61. Balanta de plati a Ungariei evidentiaza ,in 2012 incasari de 11.400 mld EUR si plati de 12.650 mld
Euro.In aceste conditii,balanta de plati a Ungarie prezinta,pentru anul 2012:
B.un deficit de 1250 mld.Euro
62.Piata financiara mobiliara este o componenta a:?
D.Pietei capitalului pe termen mijlociu si lung
63 Daca Banca Centrala cumpara obligatiuni,atunci:
B.bancile comerciale pot reduce rata dobanzi si pot acorda mai multe credite
C.Curba ofertei individuale de munca se repliaza spre stinga
65.Operatiunile pe piata financiara secundara sunt mijloacele de cele mai multe ori :
D.bursele de valori
66.Reprecierea reprezinta:
Cresterea cursului autoritatile monetare nationale
67.Pe piata bursiera oferta de titluri:
C. provine din partea detinatorilor titlurilor
68.In perioadele de recensiune ,ca masura de precautie:
B.Populatia cauta modalitati de a-si mari lichiditatile
B.5%
70.In conditiile in care,in anul 2012 ,importurile Romaniei au fost de 9000 mld Eur ,in timp ce
valoarea totala a exporturilor a fost de 7200 mld,Eur,balanta comerciala prezinta o rata de acoperire
de :
A.80%
71.Specilizarea internationala si schimbul:
A.ofera posibilitatea obtinerii de cistiguri ca rezultat al economiilor de scara
72.Pe piata muncii,raporturile dintre vinzatori si cumparatori:
C.sunt reglementate prin acte normative si acorduri incheiate intre exponentii intereselor
angajatiilor,angajatorilor si ,,,,,,,,
preturilor bunurilor industriale a fost de 104% si rata de crestere a tarifelor pentru servicii a fost de
D.3.05%
74.Majoritatea covarsitoare a schimburilor,din punct de vedere monetar ,se desfasoara:
D.prin intermediul conturilor curente si cecuri sau bilete de ordin?
75.Detinatorul de actiuni (actionarul) se bucura de o serie de drepturi cum ar fii:
C.Dreptul la o parte din profitul societati
76.In sistemul gruparilor regionale de comert liber,Uniunea Europeana:
D.deruleaza cea mai mare parte a comertului exterior prin fluxuri de comert intre tarile
membre
77. Daca nivelul inflatiei se apreciaza prin rata cre~terii costului vietii calculata pe baza unui co~ de
consum format din: alimcnte, cu pondere de 40% ~i o rata a cre~terii preturilor de 30%, bunuri
industriale, cu pondere de 35% ~i un indice general de cre~tere a preturilor de 120% ~i servicii, cu o
rata a cre~teri i preiuri lor de 14%. Rata inflatiei este:
a. 39,5%
b. 22,5% ,22.35%
C. 54,66%
d. 21 ,33%
Macroeconomie
1.Functionarea economiei depinde de:
2. Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si aurul ca
mijloc preferat de schimb :
Rare
6. Detinatorul de actiune are dreptul:
7. Marea Criza din 1929-1933 a fost determinata de:
nedeterminata este limatata de:
10. Inflatia:
11. Pe o piata financiara eficienta:
12. Excesul de oferta fata de cererea de moneda conduce la o serie de probleme de coordonare
asociate:
Inflatiei
14. Operatiunile cu prima simpla " a la hausse":
Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau rezilierea contractului. In
functie de situatia existenta la termenul de scadenta.
17. Caracterul preponderent negativ al inflatiei deriva din:
18. Din ce sunt alcatuite, aproape exclusiv, mijloacele de schimb de astazi ?
Promisiuni de plata
20. In perioada electorala politicienii vor prefera acele politici care produc:
22. Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un computer:
23. Echilibrul monetar presupune:
Banca centrala
28. Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita un
credit?
Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a excedentului si
31. Politica keynesiana
A presupus contractarea de imprumuturi si cheltuirea lor de catre govern
32. Daca toata productia ar fi compusa din produsele realizate la comanda:
33. Care dintre urmatoarele masuri pot fi considerate drept apte sa combata problema somajului
35. La baza sirului de erori care au dus la criza din anii 10-30 au stat:
Absenta politicilor
38. In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes sustinea faptul
ca:
39. Uniunrea Europeana:
Ii determina pe angajatori sa recurga la concedieri;Bottom of Form
42. In urma analizei facute in contextual Marii Crize din anii 1929-1933, Keynes sustinea faptul
ca:
Pastreze un echilibru intre dorinta de a acorda cat mai multe credite la dobanzi mari si nevoia de
46. Un factor extrem de important pentru cursul obligatiunilor este rata dobanzii deoarece;
49. Jobberul:
Stabileste cotatiile bursei rezultate din jocul cererii si ofertei si le inscrie pe panourile bursei, pe
baza ordinelor transmise de brokeri;
53. Dupa conceptia lui Marx si Engels capitalismul esueaza datorita:Top of Form
Contradictiilor sale interne;Bottom of Form
54.Prin politicile expansionist se obtin:
Este utilizat pentru a calcula correct repercusiunile pt cursul de schimb asupra competitivitatii
unei economii;
61. Hartia care promitea plata catre titular a unei cantitati specific de moneda se numea:
Bilet de banca.Bottom of Form
Banci
64. Expansiunea creditelor determinate de Banca Centrala;
65. Capitalul real:
67. Operatiunile cu prima compusa " a la baisse":
68. Legea lui Okun spune ca
69. Recesiunile se produc atunci cand
Sunt interpretate corect semnalele pieteidar producatorii sunt nemultumiti
Acceptabilitatea
71. Un dolar depus in sistemul bancar permite bancilor comerciale sa extinda masa monetara
cu:
Mai mult de 1 dolar
M1 si M2 cresc
cresterea masei monetare
Cresterea ratei dobanzii de referinta (ratei de scont) de catre Banca Centrala are ca efect:
78. La o rata a rezervei obligatorii de 15%, o banca cu conturi curente de 100 milioane de dolari
82. La o rata a rezervei obligatorii de 15%, o banca cu conturi curente de 100 milioane de dolari
dintre:
89. Conditia aplicata de catre Banca Centrala tehnicii zilnice de control a stocurilor de bani este
reprezentata de:
90. Politicile anti-inflationiste
Oamenii doresc sa detina mai multa cantitate de moneda si sa isi pastreze balante medii mai
mari in conturile lor bancare
nedeterminata?
Prin care bancile se imprumuta intre ele, realizand o functie de compensare a excedentului si
98. Banii:
urmatoarele masuri:
103. Un operator de bursa cumpara 500 de actiuni Antibiotice S.A. Iasi la 200 lei/bucata si
vinde 700 actiuni Banca Transilvania S.A. la 500 lei/bucata, ambele pe baza de contracte cu
scadenta la 6 luni. In momentul executarii contractului, cursul actiunilor Antibiotice S.A. Iasi
este de 250 lei/bucata, iar al actiunilor Banca Transilvania S.A. este 400 lei/bucata. Care va fi
rezultatul pe ansamblul acestor operatiuni:
Castiga 95.000 lei
Barterul
productia si venitul real nu au reusit sa atinga din nou nivelul din 1929 dupa ce au intrat in
perioada de recesiune (dupa anul 1929), decat:
10 ani mai tarziu
107. Realitatea atesta existenta unei neconcordante permanente intre structura cererii si ofertei
de munca. Aceasta poate fi explicata pe baza:
confrunta cu riscul falimentului, in timp ce New York-ul nu poate face acest lucru deoarece
guvernul federal:
Are autoritate asupra procesului de furnizare a banilor si de aceea poate crea mijloace cu care
sa achite datoriile
110. Rata dobanzii pe care Banca Centrala o vizeaza in incercarile sale de a exercita controlul
monetara pentru a asigura niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fara a crea inflatie, ele
trebuie sa fie capabile sa influenteze:
115. Rata dobanzii pe care bancile Rezervei Federale o incaseaza de la bancile membre este
denumita:
Rata de discount
116. Operatiunile cu prima simpla „a la hausse"
Ofera posibilitatea cumparatorului de a alege intre executarea sau realizarea contractului in
117. Functionarii Rezervei Federale, insarcinati cu responsabilitatea de a regla, la nivelul
119. Falimentele pe scara larga inregistrate de bancile din Statele Unite in timpul recesiunii
121. Care dintre urmatoarele este cel mai serios obstacol pentru obtinerea unor informatii
124. Daca un client al unei banci oarecare transfera 1000 de dolari dintr-un cont de credit intr-
Ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurilor financiare
disponibile si necesare, inclusiv reglementarile si institutiile legate de derularea acestora
126. Daca un client retrage 5000 euro dintr-un cont la vedere si ii depune intr-un cont la termen
Abilitatea sa de a mentine increderea oamenilor in valoarea contstanta a garantiilor sale
132. O persoana care decide sa amane achizitia de mobila noua pentru a vedea daca preturile
Bani
Este posibil ca acestea sa nu fie reduse deloc, pentru ca acest lucru nu este posibil din punct de
vedere politic
30%
135. O crestere a cererii pentru garantiile la depozite oferite de bancile comerciale, in conditiile
in care alte variabile raman constante, determina o crestere:
Facand imprumuturi
afara varstei de munca era de 10 milioane. Daca din populatia apta, 1 milion reunta la cautarea
unui loc de munca, iar rata somajului este de 7%, atunci:
Numarul somerilor este de 630.000 de persoane[(20m-10m-1m)*0,07]
Sa o detina
142. Transferul prin cec al unei cereri de depunere scrisa la o banca catre o alta banca care nu
dispune de rezerve excedentare confera bancii care il primeste responsabilitati suplimentare:
144. Sa presupunem ca putem aprecia nivelul inflatiei dintr-o tara pe sama unui cos de consum
5.8%
145. Politica fiscala ar putea fi deosebit de eficienta in implementarea politicii monetare in
conditiile in care managerii politicilor monetare ar dori sa mareasca cheltuielile totale, dar:
Extinderea creditarii, neinsotita de o crestere a economiilor, alimenteaza cresterea investitiilor
in afaceri neprofitabile
capital si munca
149. Banii:
Acceptabilitatea
managementul cererii agregate sa reprezinte o tehnica de stabilizare eficace sunt intarzierile
dintre:
152. În conditiile in care rata naturala a somajului este de 6,2%, iar PIB creat in economie
reprezinta doar 96,8% din venitul national potential, conform legii lui Okun, rata estimata a
somajului este de:
7,8%
153. Principalul avantaj pe care il aveau monedele de metal asupra pieselor din metal
neprelucrat era:
Banca Centrala
158. Un dolar din noile rezerve excedentare furnizate sistemului bancar permite acestui sistem
sa creeze:
depozitele lor:
Autoritatile monetare ar considera ca este mult mai dificil sa controleze cresterea stocului de
bani
160. Populatia totala a unei tari este de 22.000.000 persoane,din care 2.500.000 sunt pensionari
si 3.000.000 sunt copii sub 15 ani. Stiind ca 1.500.000 persoane apte de munca, nu au loc de
munca, iar dintre acestia 300.000 renunta la cautarea unui loc de munca si 50.000 emigreaza
atunci:
161. Cei mai vechi bani din hartie erau cei emisi de banca, tipariti cu ornamente pentru a
162. Tehnica fundamentala utilizata de Banca Centrala pentru a modifica rezervele excedentare
ale bancilor comerciale in vederea controlului cresterii stocului de bani este:
163. Conform textului, principala intrebare care ii imparte pe cei care nu se pot pune de acord
Care ofera beneficii doar unor grupuri de interese bine organizate si informate pe termen scurt
producatorului coreean un pret de 250 USD/buc. Presupunem ca producatorul coreean asigura
livrarea produselor pana la sediul importatorului, in timp ce taxa vamala pe care Marea Britanie
o aplica importurilor de imprimante din Coreea de Sud este de 20%. In conditiile in care
echivalentul in lire sterline a 50 USD/buc acopera cheltuielile de distributie a produsului pe
piata, putem aprecia ca pretul minim la care comerciantul englez ar fi dispus sa vanda o
imprimanta este egal cu echivalentul in lire sterline a:
350 USD
168. Lectia pe care a predat-o analiza Keynesiana dupa Marea Criza din anii 1930 a fost aceea
ca:
171. O persoana achizitioneaza 50 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1000 lei fiecare, cu
scadenta peste 3 ani. Venitul fix anual (cuponul) adus de fiecare obligatiune corespunde unei
rate a dobanzii de 20%. Care este cuponul incasat de persoana respectiva in 3 ani:
30.000 lei
172. Desi exista multe dezacorduri in randul economistilor referitor la cauzele si remediile
Bilet la banca
Un stoc la un moment dat, in timp ce venitul este un flux de-a lungul unei perioade de timp
Nivelul randamentului este mai mare decat rata dobanzii (e>d')
181. Principalul avantaj pe care detinerea de bani il furnizeaza persoanelor care aleg aceasta
actiune este:
184. Daca presedintele Statelor Unite ar avea autoritatea legala de a modifica ratele de
impozitare in cadrul anumitor limite sau de a initia previziuni de cheltuieli aprobate anterior de
catre Congres ori de cate ori el sau consilierii lui ar ajunge la concluzia ca cererea agregata este
neadecvata, politica fiscala ar deveni:
185. In luna martie, aprilie si mai, rata lunara a inflatiei a fost de 4%. In aceste conditii, rata
12,4%
Prin specializare si comert exterior firmele nu pot obtine economii de scara, deoarece
producerea pentru export determina costuri suplimentare
mai bine platit
189. Unii economisti sustin ca politica monetara este mai putin eficace in contracararea unui
declin economic decat in contracararea unei expansiuni economice rapide si excesive pentru ca:
Banca Centrala poate mari rezervele bancare, dar nu poate obliga bancile sa dea cu imprumut
din rezervele lor
Inflatia
193. In conditiile in care, in anul 2012, importurile Romaniei au fost de 9.000 mld. euro, in timp
ce valoarea totala a exporturilor a fost de 7.200 mld. euro, balanta comerciala prezinta o rata de
acoperire de:
80%
M1 creste
196. Daca un client al unei banci oarecare are un card de credit cu care cumpara un computer
bugetul
Aparitia inflatiei
201. Tururile frecvente de alegeri ii determina pe politicieni sa prefere politicile care vor
produce:
Venit
Banci
207. Afirmatia ca autoritatile monetare nu ar face decat sa „intinda coarda" (grabind lucrurile)
daca ar incerca sa anuleze recesiunea prin extinderea stocului de bani sugera ca:
Bancile comerciale nu vor dori sa mareasca nivelul creditelor pana la capacitatea lor legala pe
209. Schimbari ale ratelor de impozitare sau ale cheltuielilor guvernamentale au o probabilitate
mica de a reprezenta tehnici de stabilizare eficiente pentru ca:
210. Istoria banilor arata ca multe societati au ales metale precum cuprul, argintul si aurul ca
mijloc preferat de schimb pentru ca aceste metale:
211. Achizitionarea de catre bancile Rezervei Federale a unor obligatiuni de stat detinute
213. Cum variaza agregatele monetare atunci cand un client al unei banci oarecare achita un
credit?
M1 si M2 scad
Ponderea fluxurilor de export generata de tarile dezvoltate, in totalul exporturilor mondiale,
este in scadere
215. Dintre urmatoarele argumente impotriva restabilirii etalonului in aur in Statele Unite, cel
Tipul serviciilor de munca tranzactionate, de inalta calificare, ce nu pot fi oferite decat de
persoane cu pregatire superioara sau de calificare mai redusa, ce pot fi oferite de persoane
disponibile pe plan local, cum ar fi instalatori, mecanici auto, zidari, etc.
Rezerva minima obligatory
221. In lunile ianuarie, februarie si martie, rata luanara a inflatiei a fost de 2%. In aceste conditii
6.12%
223. Diferentele dintre cantitatea de bani pe care populatia doreste sa o detina si cantitatea de
Incurajeaza oamenii sa isi modifice cheltuielile, economiile si deciziile de investitii astfel incat
sa poata genera instabilitate economica
Politici contractioniste, intrucat acestea vor reduce imediat inflatia si vor stimula productia
dintre:
Dobanzile practicate la creditele acordate si dobanzile platite pentru conturile de economii ale
clientilor
19%


este limitata de ?
reduce la 10%?
-Banca centrala
-Populatia active

asociate ?
-inflatie

erau ?
-rare

59) Capitalul real?
disponibile

-aparitia inflatiei
platit

si institutionali
-acceptabilitatea


politice
poporului

intarzieri dintre:

A. ratei somajului

era:

monede


A. 360 USD
B. 250 USD
C. 350 USD
D. 160 USD
totale a societatii
comertului
A. date neadecvate


sale


prin:

A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. valoarea banilor
A. Banca Centrala
D. Guvern

A. 9%
B. 13%
C. 19%
D. 30%
denumita:
A. rata de discount
C. rata primara
21) Banii:


panicat

constitutional?
A. 4,6%
B. 6,4%
C. 6,8%
D. 7,8%
A. 105,85%
B. 6%
C. 58%
D. 5.8%
A. 8%
B. 6%
C. 6.12%
D. 106%

detina
detina


nesustenabile


intreaga economie
A. nota de hartie
B. card de credit
C. nota de metal
D. bilet la banca

reciproce
A. 12,4%
B. 8%
C. 4%
D. 124%

aceea ca:

ca:

expansiunilor
suplimentare:


comerciale
A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad



putea:

emitere a banilor
A. 90%
B. 72%
C. 128,57%
D. 80%




ca:
52) Capitalul real:

de:
A. monedele rare

C. M1 creste
A. M1 si M2 scad
C. M1 si M2 cresc

decat au
A. interesul public

guvernamentale
A. Guvernul
B. Bancile
sa creeze:
A. haos

agregate
urmatoarele masuri:



poate fi obtinut



altor deponenti
deponenti
A. venit
B. bani
C. bani si venit
D. mobila

dar:

A. sa o consume
B. sa o detina
D. sa o utilizeze
localitati



D. Barterul

venit
comerciale
C. M1 creste



A. M1 si M2 cresc
A. M1 si M2 cresc
depozitele lor:

stocului de bani


banci

real
termen scurt
pe termen scurt
productia
pe termen lung
pe termen scurt
credit?

B. M1 si M2 scad
D. M1 si M2 cresc


obiectiv
B. marirea taxelor
C. inflatia
95) Banii:

actiune este:
A. rata dobanzii





ca:

A. 25.000 lei
B. 32.500 lei
C. 30.000 lei
D. 3.000 lei
de timp
un moment dat


derularea acestora
produce:

de noi credite
existente
B. acceptabilitatea
C. perisabilitatea
D. Abundenta




garantiilor sale
economii

A. 2 ani mai tarziu

B. 5 ani mai tarziu




ca:

A. M1 si M2 cresc
B. M1 si M2 scad

specifice
A. PIB-ul nominal
B. PIB-ul real




guvernamentale
A. erau atractive
B. erau divizibile
C. erau durabile
E. erau rare
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%
A. comercianti
B. banci


B. ratelor dobanzii








B. bancnote

GRILE MACRO
timp cat:
internationali
deoarece.
intermediul:
g) Trocului
a) Barterul
de:
-facand imprumuturi

-nu se modifica

comerciale daca :
-M1 si M2 cresc

c. 30%
c. 19%


b. sa o detina
a. venit
b. bani
actiune este
19. Unii economisti sustin

Toate Grilele Macroeconomie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toate Grilele Macroeconomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Se constituie un depozit inițial D0 în valoare de 5.000 RON.

Care este dimensiunea

1.1 Ce se întâmplă dacă r crește cu 5%?

1.2 Dar dacă se reduce cu 15%?

4. Un investitor cumpără acțiuni la firma X, în valoare de 10.000 RON, folosind banii

5. Un investitor desființează un depozit în valoare de 15.000 RON înainte de termenul

6. Un investitor vinde titlurile financiare din portofoliu, în valoare de 20.000 RON,

7. Banca Naționala a României cumpără obligațiuni de pe piața financiară internă în

8. Banca Naționala a României vinde obligațiuni publice pe piața financiară internă în

9. Dacă BNR crește rata de scont de la 10% la 15%

10. Dacă BNR reduce rata de scont de la 10% la 5%

Profit final (admis) = 20 mld – 1,6 mld = 18,4 mld

Profit final (admis) = 131 mld – 18,34 mld = 112,66 mld

1. Mecanismele monetare evoluează în societate chiar și în lipsa asistenței sau a

Necesitatea banilor pentru facilitarea schimburilor

Banii într-o economie:

Măsurarea cantității de bani aflată într-o economie; ce ar trebui să includă?

scrierea unui cec

Agregate monetare: M0, M1, M2

M1=numerar + disponibilități ”la vedere”

M2=M1+depunei bancare la termen si depozite de economii

Sistemul monetar: Banca centrală + Băncile comerciale

Banca Centrală este o instituție încredințată cu supravegherea sistemului bancar și reglarea

O bancă centrală are în principal 2 activități de îndeplinit:

În primul rând să supravegheze sistemul bancar și să funcționeze ca bancă a băncilor. Banca

Instrumente de control ale Băncii Centrale

1. Rezervele obligatorii. Rezervele Minime Obligatorii (RMO) - sunt reprezentate de

Cazul simplu al unei rezerve bancare de 100%

Prima Bancă Comercială (PBC)

Rezerve 100$ Depozite 100$

Crearea de bani prin sistemul bancar cu rezerve fracționare

Continuând exemplul cu PBC, presupunem că aceasta își revizuiește politica referitoare la

Să ne uităm iarăși la bilanțul băncii.

Rezerve 10$ Depozite 100$

Însă ce se întâmplă acum cu oferta de bani? Deponenții au în continuare 100 $ în depozite la

Rezerve 9$ Depozite 90$

Depozitul original = 100$

Credite acordate de PBC = 90$ [= 0.9 x 100$(total depozite – rezervele de 10%)]

Credite acordate de DBC = 81$ [=0.9 x 90$]

Credite acordate de TBC = 72,9$ [= 0.9 x 81$]

Oferta totală de bani = 1000 $

Ce determină multiplicatorul monetar? Răspunsul este foarte simplu: Multiplicatorul monetar

a) Desenați bilanțul băncii

Unde, ∆M = sporul de monedă, M0 = masa monetară inițială, depozitul inițial;

k = multiplicatorul creditului = 1/r, r= rata rezervelor obligatorii.

∆M = 2 mld/0,2 = 10 mld u.m

a) masa monetara creste cu 100 mld. u.m.;

b) masa monetara scade cu 100 mld. u.m.;

c) numerarul scade cu 10%;

d) numerarul creste cu 10%;

e) banii de cont cresc cu 10%.

6. Dacă retrageți 500 lei dintr-un cont de economii:

Teoria cantitativa a banilor

Cresterea masei monetare si inflatia

Hiperinflatia. Studiu de caz (Zimbawe)

Ri = (Ip - 1) x 100 sau Ip x 100 - 100

Rata inflatiei pentru cele 4 luni?

Ip = (1+0,05) (1-0,02) (1-0,0211) (1+0,0053) = 1,0127

II. IAPC – indicele armonizat al preturilor de consum

Bunul Pondere (%) Indicele de Rata de Calculul IAPC Calculul ratei

 Col 4 = Col 3 – 100 => Col 3= Col 4+100

Pondere (%) Indicele de Rata de Calculul IAPC Calculul ratei

Pondere (%) Indicele de Rata de Calculul IAPC Calculul ratei

REZ: 450.2+400.3+15 (calculat prin diferența 100-45-40)*0.1 = 22,5, R i=22.5%

REZ: 400.10+300.2+30 (calculat prin diferența 100-40-30)*0.2 = 16, R i=16%