Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Decathlon este o companie de producere și desfacere de articole sportive, aparate sportive și îmbrăcăminte
din Franța având sediul în Villeneuve d'Ascq. Compania a fost înființată în anul 1976, și este prezentă în 18 țări
cu peste 400 de magazine. Brandul Decathlon este deținut de familia miliardarilor francezi Mulliez, care mai
deține hipermarketurile Auchan, magazinele Kiabi și retailerul de bricolaj Leroy Merlin. Grupul de origine
franceză, Decathlon, este al doilea lanţ de retail de articole sportive din Europa şi ocupă la nivel mondial locul al
patrulea ca vânzări, după Wal-Mart, Intersport şi Foot Locker.
Firma DECATHLON are un număr de 17 magazine în România, existând câte unul în fiecare oraș, doar
Bucureștiul deține un număr de 4 magazine situate în diferite sectoare, Berceni, Iuliu Maniu, Pallady și Băneasa.
Celelalte magazine sunt situate în următoarele orașe: Suceava, Constanța, Cluj, Timișoara, Oradea, Sibiu, Brașov,
Târgu Jiu, Pitești, Ploiești, Craiova și Târgu Mureș.
Obiective DECATHLON:
Practicarea oricărui sport cu plăcere și la un preț cât mai mic;
Să încurajeze cât mai multe persoane să practice sportul cu plăcere;
Să ajute să se mențină un stil de viață cât mai sănătos.
De la crearea sa, în anul1976, Decathlon a avut un scop precis: să facă accesibilă tuturor placerea practicării sportului.
Fiecare magazin îşi împarte sporturile după cum consideră ei că este necesar în diverse
compartimente/comunităţi/echipe sportive.
Din 1996 Decathlon îşi creează propriile mărci, în prezent în număr de 18, în spiritul pasiunii pentru sport.
acoperind în total 70 de discipline sportive. Mărcile Passion - între care se numără Quechua(sporturi de munte),
Tribord(sporturi de apă), Kipsta(sporturi de echipă), Kalenji(atletism), B’Twin(ciclism), Domyos(fitness),
Inesis(golf), Fouganza(echitaţie)- sunt vândute doar în magazinele proprii. Prin intermediul acestora, Decathlon
concepe echipamente sportive la preţuri accesibile, folosind o tehnologie de vârf. Cu toate acestea, 20% din
produsele prezente în reţeaua Decathlon sunt branduri internaţionale .
Pe lângă producerea şi comercializarea produselor sale, Decathlon oferă clienţilor săi şi o serie de servicii
precum: servicii de Atelier, Garanţia calităţii, Card de fidelitate Decathlon, e- cec, Trocathlon, Card cadou
Decathlon, Card cadou B2B, Week-end-uri spotive, Rezervare online, verificarea stocabilităţii produselor, plată
online, testarea produselor în cadrul magazinelor dar şi la domiciliu.
În România Decathlon a intrat în 2008 atunci când Fabrice Beschu (Coutry Manager în România) a fost
delegat pentru a deschide un lanţ de magazine în România.
Astfel Decathlon a deschis primul său magazin în data de 01.04.2009 în Centrul Comercial Militari, fiind de altfel
cel mai mare magazin în România al companiei raportat la cifra de afaceri, raportând în anul 2010 încasări de circa
20 milioane euro. Între timp Decathlon a mai deschis încă 6 magazine. Cluj, Braşov, Iaşi, Berceni, Pallady şi Piteşti.
Pentru anul acesta mai sunt prevăzute încă 2 deschideri, Constanţa şi Timişoara.
COMPARTIMENTELE DE DISTRIBUŢIE ALE
PRODUCATORULUI/VÂNZĂTORULUI
Atât în teorie, cât şi în practică economică se utilizează mai multe noţiuni cărora li se conferă aceaşi
accepţiune şi anume: mişcarea mărfurilor, comercializarea mărfurilor, dar distribuţia mărfurilor este cea mai
cuprinzatoare. Specialiştii au formulat multe definiţii ale noţiunii de distribuţie:
Totalitatea proceselor economice privind dirijarea şi transmiterea fluxului de bunuri/servicii, de la un
producator la consumator, în condiţii de maximă eficienţă;
Operaţiunile şi procesele economice determinate de mişcarea mărfurilor de la producator la consumator;
În viziunea marketingului modern, distribuţia este un concept complex ce reflectă: procesul circuitului
fizic al mărfurilor, relaţiile ce apar pe piaţa şi ansamblul activităţilor ce marchează trecerea de la producator
la consumator al produselor.
Înainte de a desemna canalul de marketing ce va fi utilizat pentru un produs sau serviciu anume, întreprinderea
trebuie să-şi definească obiectivele urmarite prin strategia de distribuţie, obiective
ce trebuie să raspundă, în primul rand, obiectivul general al întreprinderii. Pentru aceasta, un canal de distribuţie
trebuie sa satisfacă o serie de cerinţe.
Angajaţii Decathlon pot intra în comunicare directă cu depozitul sunând la numarul lor de telefon sau pot
comunica cu ajutorul unui reprezentant al sportului de care aparţine produsul dorit, acesta urmând să comunice cu
cei de la depozit, apoi să trimită produsul din depozit la magazin.
O altă formă de comunicare cu depozitul este subprogramul “comanda client”. Angajatul trebuie să treacă
în program numărul cardului de fidelitate al clientului, şi codul produsului dorit, astfel apărând imediat denumirea
produsului, prețul şi cantitatea minimă pe care o va trimite în magazin dacă acea comandă a fost lansată. Angajatul
trebuie să treacă ulterior ce cantitate de produs doreşte clientul şi data la care a fost trecută comanda. Chiar dacă
depozitul nu poate trimite o singură bucată din acel produs, ceilalți angajați vor şti cantitatea cerută de clienți. După
introducerea acestor date va aparea o casuţă unde angajatul poate nota diferite observaţii ce pot fi vizualizate şi de
ceilalti colegi. Programul ajută angajatul să alfe în ce depozit se află produsul dorit, apoi să se autentifice pe contul
său pentru a şti cine a lansat comanda.
COMPARTIMENTUL DE VÂNZARE
În interiorul unei firme, compartimentul de vanzare este cel care se ocupă cu redactarea ofertei şi
înregistrarea comenzilor în lista de comenzi de executat. De asemenea verifică şi centralizează comenzile primite şi
ţine evidenţa nominală a clienţilor.
Activitatea de desfacere-vânzare a produselor este o componentă a întregii activităţi de marketing.
Vânzarea asigură valorificarea produselor şi pune la îndemana consumatorului bunurile şi serviciile de care are
nevoie, indiferent de distanţa la care se află centrele de producţie.
Fiind un magazin ce comercializează articole sportive, acesta îşi împarte sporturile după cum este necesar,
în diverse departamente sau comunităţi sportive. Decathlon are 9 comunităţi sportive şi are sporturile împartite
astfel:
Comunitatea tenis- Această comunitate deţine îmbracaminte şi încaltaminte pentru bărbaţi, damă şi copii,
rachete de tenis, mingi de tenis şi se ocupă şi cu racordarea rachetelor. De aceasta comunitate se ocupa doi
agenţi de vânzări.
Comunitatea munte- această comunitate deţine îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru barbaţi, damă şi copii,
corturi şi accesorii drumeţii. De aceasta comunitate se ocupă trei agenţi de vânzări.
Comunitatea sportCo şi vânătoare- are la bază următoarele sporturi: fotbal, handbal, rugby, baschet,
vânătoare, pescuit şi darts. De această comunitate se ocupă doi agenţi de vânzări.
Comunitatea apă şi sănătate- are la bază urmatoarele sporturi: înnot, scufundari, accesorii plajă/piscină,
singurul loc din magazin de unde se pot achiziţiona costume de baie, dar mai deţine şi produse precum:
ochelari de soare, nutriţie, electronică, genţi voiaj şi rucsaci. De această comunitate se ocupă 3 agenţi de
vânzări.
Comunitatea fitness- deţine îmbrăcăminte pentru barbaţi/damă/copii pentru fitness, aparate fitness şi
accesorii. De această comunitate se ocupă 4 agenţi de vânzare.
Comunitatea biciclete- deţine îmbrăcăminte pentru barbaţi/damă, biciclete, aparatoare şi accesorii biciclete.
De această comunitate se ocupă 6 agenţi de vânzare.
Comunitatea alergare şi mers- deţine îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii/damă/barbaţi, trotinete, role
şi skate-uri. De această comunitate se ocupă 2 agenţi de vânzări.
Mai există încă două comunităţi, care deşi nu reprezintă niciun sport, sunt la fel de importante ca şi cele prezentate
anterior:
1. Comunitatea EchipaSuport- oferă suport tuturor angajaţilor din magazin şi este ocupată de directorul
magazinului, managerul OSEM şi doi manageri.
2. Comunitatea relaţii client- este ocupată de casierii care se ocupă de încasarea prosuselor şi este
reprezentată de 3 casieriţe.
COMPARTIMENTUL LOGISITC
În condiţiile în care distribuţia fizica deţine o pondere semnificativă în preţul cu amanuntul al mărfurilor,
logistica nu mai poate fi privită doar ca un simplu ciclu de activităţi de facilitare a circuitului mărfurilor de la
producator la consumatorul final - utilizator, ci ca un sistem complex, menit să eficientizeze politica de marketing a
firmei moderne. De altfel, în ultima perioadă de timp, literatura de specialitate utilizează tot mai frecvent sintagma
de sistem logistic, menită să descrie acea activitate care conduce la conectarea firmei cu clienţi şi furnizorii săi, prin
intermediul a două fluxuri intercorelate, respectiv fluxul mărfurilor şi cel al informaţiilor.
Singurul angajat prezent în magazine, care se ocupă cu depozitarea produselor este managerul OSEM.
Acesta este mereu în legatură cu depozitul şi hotărăşte datele de expediere ale
produselor. Astfel, acesta este persoana care decide tot ceea ce ţine de depozit şi hotărăşte care este numărul de
camioane ce soseşte săptămânal la magazin. Acesta ştie cu exactitate care sunt cantităţile produselor, dar şi datele în
care camioanele pornesc spre magazine cu marfă.
MIXUL LOGISTIC AL FIRMEI
Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul şi locul potrivit
în condiţiile celor mai mari contribuţii la profitul firmei presupune desfăşurarea unui ansamblu de operaţiuni
intercorelate care constituie mixul activităţilor logistice. Mixul logistic cuprinde două categorii de activităţi:
Activităţi de bază;
Activităţi de susţinere.
Activităţile de bază, sunt reprezentate de operaţiunile cheie ce se desfaşoară în orice canal logistic:
asigurarea standardelor de servicii pentru client, cumpararea, transportul şi gestiunea stocurilor.
Activităţile de susţinere au loc în funcţie de condiţiile specifice ale firmelor şi au menirea de a contribui la
realizarea misiunii logistice şi sunt reprezentate de: depozitare, manipularea produselor, ambalare şi activităţile
legate de fluxurile informaţionale logistice.
AMBALAREA
Ambalarea, este un proces riguros, supus celor mai înalte standarde de către departamentul de logistică. În
zona de ieşire a marfurilor sunt colectaţi toţi paleţii destinaţi livrărilor către magazine. În funcţie de cerinţele şi
necesitaţile acestora, sunt protejate împotriva deteriorării sau degradării, fie ea natural (ploaie sau vant), fie ea
accidentală (loviri, deteriorări accidentale datorită manipularii). Odată cu încărcarea mărfii fiecare palet va fi scanat
şi se întocmeşte un raport de încarcare şi livrare către client conform comenzii de transport predată împreună cu
marfa ambalată.
Într-un magazin Decathlon, în general se găsesc doi transpaleţi manual ice se folosesc pentru cărarea
greutăţilor, 20 de coşuri pentru marfă, 10 platforme cu role şi peste 80 de bluebox-uri. Acest echipament este rulat
în permanenţă la primirea mărfii.
Achiziţionarea unui produs este influenţată de ambalaj în foarte mare măsură. La nivel global s-a constatat
că tranzacţia cu bunuri ambulate însumează 99% din cazuri. Într+o economie de piaţă în care economia este
acaparată de o concurenţă acerbă, ambalajele reprezontă elemente de promovare a produselor prin grafică şi
etichetă. Ambalajul are o foarte mare importnaţă pe tot parcursul circuitului străbătut de un produs: producător-
distribuitor- consumator final. La nivelul firmei Decathlon se pune foarte mare accent pe ambalaj, deoarece el
perimte asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi transportul produselor, precum
şi prezentarea detaliilor legate de componenţă şi utilizarea lor.
Metodele de ambalare folosite la nivelul întregii firme ţin cont de faptul că ambalajul şi produsul formează
un sistem unitar. Activitatea de producţie şi ambalare este într-o continua creştere şi diversificare a metodelor de
eficientizare a resurselor.
La nivelul firmei Decathlon ambalarea se face pe linii automate şi semiautomate de mare productivitate,
care pot realiza operaţiuni de formare şi desfacere, de umplere şi închidere a ambalajelor. După acest proces de
ambalare, există şi procese secundare, cum ar fi: imprimarea codului pe produs, introducerea de documente diverse
legate de folosirea produselor sau de reclama, etc.
În ultimii ani, s-a pus foarte mare accent pe siguranţa produselor comercializate de către firma Decathlon,
dar şi asupra consumatorilor care folosesc aceste produse. Decatlon a creat chiar şi ambalaje inteligente care pot
bloca actul de cumpărare în cazul în care condiţiile de siguranţă prestabilite nu au fost repectate- de aceea procesul
de ambalare este într-o continua modernizare şi adaptare.
Menţinerea preţului la un nivel relativ scăzut poate fi realizată prin practicarea unor condiţii de livrare
conform cărora clientul este cel care suportă costurile de transport după ce preia mărfurile de la unitatea de producţie
sau depozitul furnizorului ori dintr-un alt punct agreat de părţi.
Preţul de livrare uniform. încercarea logisticienilor de a răspunde aşteptărilor cumpărătorilor potenţiali se poate
concretiza în efectuarea transportului la client. în preţul de livrare, este inclus un cost mediu de transport, stabilit în
funcţie de distanţa medie de la furnizor la clienţi. Acest mod de calcul generează fie absorbţia costurilor de către
furnizor, în cazul clienţilor aflaţi la distanţe mai mari decât distanţa medie considerată, fie apariţia unor costuri
"fantomă", suportate de clienţii situaţi la distanţe mai mici decât distanţa medie.
Preţul plătit de client este influenţat în mod hotărâtor de nivelul de servire logistică. Specificul relaţiei
dintre nivelul de servire şi costurile logistice face ca, începând de la un anumit
punct, sporirea nivelului de servire să necesite o creştere mai accentuată a resurselor utilizate şi costurilor logistice.
Creşteri relativ mici ale obiectivelor referitoare la nivelul de servire a clienţilor pot mări substanţial costul
menţinerii nivelului respectiv. Livrarea rapidă a comenzilor presupune apelarea la servicii de transport premium, cu
tarife mai mari. Onorarea comenzilor în 24 de ore de la primire impune menţinerea unui personal numeros la nivelul
depozitului, pentru a îndeplini astfel de comenzi.
Firma furnizoare trebuie să investigheze aşteptările reale ale clienţilor, referitoare la nivelul de servire,
pentru a evita să ofere un nivel pe care clientul nu l-a solicitat şi pe care nu este pregătit să îl plătească.
Aplicarea unor reduceri de preţ. Firma furnizoare poate aplica un sistem de preţuri care să favorizeze
comenzile de cantităţi mari de produse. Reducerile de preţ sunt posibile ca urmare a economiilor de scară obţinute
de firma vânzătoare, economii transferate parţial clientului care cumpără un volum mare de produse. Pentru firma
vânzătoare, tranzacţiile în mari cantităţi determină scăderi relative ale costurilor legate de stocuri, transport şi
vânzare.
O firmă nu poate deveni profitabilă şi nu se poate dezvolta dacă nu îşi controlează permanent costurile
logistice. Presiunea exercitată de creşterea costurilor logistice, asupra preţului de vânzare, pe o piaţa intens
concurenţială, poate afecta poziţia şi imaginea firmei.
Sporirea preţurilor peste nivelul practicat de concurenţi, în condiţiile unei oferte similare de bunuri şi servicii, poate
determina pierderea loialităţii clienţilor.
Avantajele şi dezavantajele preţului de livrare uniform
Principalele avantaje ale unui astfel de sistem de calcul al preţului de livrare sunt următoarele:
extinderea ariei de acoperire teritorială a firmei furnizoare, în condiţiile atragerii clienţilor situaţi
la distanţe mai mari decât distanţa medie;
plata aceluiaşi preţ de livrare de fiecare client;
imaginea mult mai clară asupra costului total, oferită clienţilor de firma vânzătoare;
creşterea gradului de control al furnizorului asupra distribuţiei produselor sale către clienţi.
Dezavantajele conexe sunt legate de:
obţinerea de furnizor a unui venit net variabil de la o tranzacţie la alta, în funcţie de distanţa la care se află
clientul;
necesitatea revizuirii periodice a preţului de livrare, respectiv a costului mediu de transport, în funcţie de
mutaţiile survenite în distribuţia teritorială a bazei de clienţi a firmei;
apariţia unor conflicte cu clienţii care plătesc costuri “fantomă”;
dezinteresul clienţilor care doresc să realizeze economii de costuri prin aprovizionarea
directă de la furnizor.
Desigur orice firma trebuie să-şi controleze permanent costurile logistice. Altfel, există riscul
de a depaşi costurile normale şi să devină neprofitabilă. Aceasta, cu atât mai mult în condiţiile
actuale, când piaţa este puternic concurenţială şi se exercită o presiune mare, urmare a creşterii
costurilor, în general, a celor logistice, în particular. De asemenea, creşterea preţurilor peste nivelul
practicat de către concurenţi, urmare a costurilor logistice mari, determină în mod obligatoriu
pierderea unor categorii întregi de clienţi.
Bibliografie: