1

 În îngrijirea unui pacient cu demență, trebuie cunoscută

patologia determinantă a demenței pentru a putea fi pregătiți
pentru posibilele manifestări ale acesteia.

 Simptomele demenței depind foarte mult de localizarea afectării

cerebrale a bolii.

2
 De exemplu, atunci când vorbim despre o demență
frontotemporală sau Boală Pick, pierderea memoriei nu are o
pondere atât de mare precum o au modificările de personalitate.

 Chiar și atunci când pierderile de memorie reprezintă

simptomul principal, declinul neurologic poate sta la baza unei
întregi serii de probleme.

3
 Odată cu declinul funcției neuronale putem întâlni modificări de
atitudini și comportamente radicale:
 Comportament promiscu
 Utilizare de injurii și înjurături
 Comportament violent față de persoanele din jur
 Paranoia, halucinații

 Aceste comportamente nu pot fi controlate de către pacienți,

managementul lor devenind din ce în ce mai dificil pe măsură ce
boala avansează.

4
 În stadiile finale ale bolii:

- acești pacienți nu își mai recunosc apropiații

- au nevoie de asistență în ceea ce privește activități uzuale de

tipul toaletei personale, îmbrăcării și activități de auto-îngrijire.

5
Interacțiunea trebuie să aibă loc într-un cadru cât mai pozitiv
 Limbajul corporal și atitudinea d-voastră comunică ceea ce gândiți și
simțiți mult mai bine decât cuvintele.

 Comunicarea trebuie să se facă într-o manieră cât mai respectuasă și

plăcută

 Utilizați expresiile faciale, tonul vocii și atingerile ușoare pentru a

transmite sentimente de afecțiune.

6
Captați atenția persoanei
 Limitați distragerile din mediul înconjurător (opriți TV, radio), trageți
draperiile, închideți ușa încăperii sau retrageți-vă într-o parte mai
liniștită a încăperii.

 Înainte să începeți să comunicați, asigurați-vă că sunteți la același nivel și

puteți să priviți în ochi persoana, identificați-vă ca nume și adresați-vă
persoanei pe nume.

7
Transmiteți mesajul clar
 Folosiți cuvinte și propoziții simple
 Vorbiți lent, enunțat și pe un ton confortant.
 În cazul în care nu este înțeles mesajul, repetați informația utilizând
aceleași cuvinte, acceași formulare și evitați să ridicați vocea.
 În loc de pronume (el, ea, ei) folosiți numele persoanelor despre care
vorbiți.
 Dacă nu reușiți să vă faceți înțeleși, încercați din nou, mai târziu, folosind
aceeași formulare și cuvinte.

8
Puneți întrebări simple, la care se poate răspunde cu ușurință
 Cel mai bine funcționează întrebările cărora li se poate răspunde cu da
sau nu
 Întrebați, de exemplu: Preferi să porți bluza albă sau neagră? și chiar mai
bine folosiți bluzele pentru a beneficia de suport vizual.
 Aveți răbdare în așteptarea răspunsului. În cazul în care pacientul nu își
găsește cuvintele, puteți să îi săriți în ajutor cu sugestii.
 Fiți atenți la mesajele non-verbale întrucât acestea pot să vă ajute să
înțelegeți mai bine mesajul pe care doresc să îl trasmită acești pacienți.

9
Fragmentați activitățile într-o serie de pași

 În acest fel, le va fi mult mai ușor să ducă la final acțiuni, iar d-voastră
puteți să le reamintiți anumiți pași pe care îi uită și să îi asistați la acei
pași pe care nu mai știu sau nu mai pot să îi efectueze.

10
Când situația devine dificilă, distrageți și redirecționați

 Dacă pacientul d-voastră devine agitat și/sau supărat, încercați să îi

distrageți atenția sau să schimbați mediul. De exemplu, cereți-i ajutorul
sau sugerați să mergeți la o plimbare.

 Înainte să îi redirecționați atenția, trebuie să vă conectați cu pacientul la

nivel emoțional. De exemplu ați putea spune: Văd că te-ai supărat și îmi
pare rău pentru asta. Haide să mergem la o plimbare!

11
Răspundeți cu empatie și într-un mod reconfortant
 Persoanele care suferă de demență adesea se simt confuze, anxioase și
nesigure pe ele însele. Mai apoi, pe măsură ce boala evoluează adesea
confundă realitatea și își amintesc lucruri care nu s-au întâmplat.

 EVITAȚI SĂ ÎNCERCAȚI SĂ ÎI CONVINGEȚI CĂ GREȘESC

 În schimb, ocupați-vă de sentimentul pe care îl exprimă pacientul în acel

moment, deoarece acela e real și răspundeți cu compasiune și căldură,
utilizând semnale non-verbale și atingeri liniștitoare.

12
Retrăiți trecutul lor cu ei

 Adesea pacienții cu demență nu își amintesc nimic din trecutul apropiat,

dar vor povesti cu mare plăcere despre tinerețea lor și despre trecutul
mai îndepărtat.

13
Nu poți să schimbi persoana. Modificările cerebrale suferite de
aceasta modelează cine devine aceasta.
 Încercați să acomodați comportamentele pacienților, nu să le
schimbați. De exemplu, dacă persoana insistă să doarmă pe jos,
puneți pe jos o saltea.
 Puteți să vă modificați propriul comportament sau să
modificați mediul în care se află pacientul. De multe ori veți
putea observa o modificare în comportamentul pacientului ca
răspuns la ajustarea d-voastră.

14
Discutați cu medicul. Anumite probleme comportamentale pot fi
un efect secundar al tratamentelor administrate sau pot fi controlate
cu ajutorul unor medicamente specifice.

Comportamentele au un scop. Adesea pacienții cu demență se află

în imposibiliatatea de a transmite ce dorințe și nevoi au. Uneori
pacienții scot hainele din dulap în fiecare zi din dorința de a se simți
productivi și utili.

Comportamentul este provocat. Comportamentele apar ca urmare a

unui eveniment declanșator, de exemplu o modificare în rutina
zilnică.

15
 Pacienții cu demență adesea pleacă de acasă și se plimbă aparent
fără niciun scop, însă aceștia pot căuta ceva/pe cineva, pot să
aibă o serie de senzații care îi îndeamnă către aceste plimbări,
cum ar fi foamea, setea, nevoia de a face mișcare.
 Pentru prevenirea acestui eveniment este util ca pacientul să fie
scos la plimbare zilnic, să aibă o rutină de exerciții fizice zilnice,
să fie puse obiectele personale afară din raza vizuală (haină,
poșetă,ochelari-unii pacienți nu pleacă dacă nu au anumite
obiecte), precum și schimbarea încuietorilor.

16
 Majoritatea pacienților cu demență suferă de incontinență
urinară pe măsură ce boala progresează. Acest fapt se poate
datora și faptului că pacientul uită unde este toaleta sau cum să
își dea jos hainele. Este important ca atitudinea îngrijitorului în
această situație să fie reconfortantă și înțelegătoare pentru a
minimiza rușinea pacientului și a-i păstra demnitatea intactă.

 Stabiliți o rutină pentru mersul la toaletă (la 2 ore).

17
 Programați ingestia de lichide astfel încât pacientul să nu se
deshidrateze. Țineți minte că anumite lichide (cafea, ceai, bere
etc) au efect diuretic mai intens. Minimizați ingestia de lichide
înainte de culcare.

 Folosiți semne/ilustrații pentru a semnaliza care dintre uși duce

către baie.

 Utilizați produse (chilot absorbant) special destinate vârstei și

nevoilor pacientului.

18
 Agitația include o serie de manifestări comportamentale asociate
demenței, de la iritabilitate la insomnie și chiar agresivitate
(verbală sau fizică). Adesea acest tip de probleme progresează
odată cu progresia bolii, de la ușoare la severe.

 Poate fi declanșată de o serie de factori precum cei de mediu,

sentimente de frică și oboseală. Cel mai adesea, însă, pacienții cu
demență se agită în momentul în care simt că pierd/li se ia
controlul.

19
 Pentru a preveni episoadele declanșatoare, se pot lua anumite măsuri
și anume:
• Reducerea zgomotului, dezordinii și numărului de persoane din cameră
• Păstrați o rutină clară. Păstrați identică așezarea spațială a mobilierului.
Obiectele familiare și pozele pot aduce un confort suplimentar acestei categorii
de pacienți.
• Limitați aportul de cofeină, zahăr sau alimente care pot duce la creșteri abrupte
ale energiei.
• Apelați la muzică liniștitoare, lectură sau plimbări pentru a calma pacientul.
• NU imobilizați agresiv pacientul în perioadele agitate
• Nu lăsați obiecte periculoase la îndemână
• Permiteți pacientului să se auto-managerieze cât de mult posibil
• Spuneți-i că înțelegeți cât de frustrant trebuie să fie să piardă controlul asupra
propriei vieți și că îi înțelegeți sentimentele.

20
 Adesea pacienții cu demență vor repeta aceeași întrebare de mai
multe ori, fapt care poate fi deranjant pentru cei din jur. De
obicei această perseverență este o manifestare a anxietății
resimțite de către pacienți.

 EVITAȚI să îi spuneți persoanei că tocmai a pus această

întrebare

 Încercați să îi distrageți atenția cu o gustare sau cereți ajutor în a

îndeplini o anumită sarcină.
21
 Nu îi prezentați planuri unei persoane confuze decât imediat
înainte ca evenimentul să aibă loc.

 Puteți să apelați la ajutoare vizuale când vine vorba despre

activități care au loc zilnic (de exemplu: cina e la ora 18:30 sau
Maria ajunge acasă la ora 17:00) pentru a le scădea nivelul de
anxietate.

 Învățați să recunoașteți anumite comportamente, de exemplu un

pacient poate sa tragă repetitiv de haine semnalând nevoia de a
utiliza toaleta.

22
 Alimentarea pacienților cu demență și asigurarea unui aport
lichidian reprezintă o reală provocare întrucât acești pacienți uită
de aceste necesități și nu au porniri spre a-ți satisface aceste
nevoi.
 Asigurați mesele la aceleași ore în fiecare zi. În loc de 3 mese
principale, este de preferat să fie 5-6 mese mai mici pe zi.
 Este mai important ca pacientul sa se alimenteze singur decât să
fie manierat. Porționați și condimentați mâncarea înainte de
masă pentru a fi mai ușor de consumat și folosiți paie de băut
pentru a ușura procesul de ingestie lichidiană.
23
 Adaptați mesele necesităților pacientului (de exemplu dacă
pacientul are dentiție deficitară sau nu mai poate să mestece în
mor propice, gătiți supe creme, alimente moi etc).

 Luați masa împreună cu pacientul, deoarece prin mimetism va

reuși să se alimenteze mai bine și mai ușor.

24
 Pacienții cu demență uită noțiuni elementare de igienă
precum spălatul dinților și schimbarea hainelor în mod
regulat.
 Din copilărie suntem învățați că aceste activități sunt
unele private, iar faptul că pacientul ar putea avea nevoie
de asistență în acest departament poate ridica probleme.
 Adoptați rutina de îngrijire preferată a pacientului.
Prefera dușurile sau băile, dimineața sau seara, folosea un
produs anume, în cazul doamnelor se spălau pe păr la
coafor sau acasă? Acestea sunt tabieturi și preferințe pe
care o persoană le dezvoltă de-a lungul vieții și care vor
reprezenta o sursă de confort și liniște pentru aceasta.

25
 În cazul în care aveți de-a face cu o persoană pudică, închideți
ușa, trageți draperiile și mențineți un prosop în fața acesteia,
prosop pe care să îl ridicați pe rând pentru a avea acces la o
anumită zonă pe care o curățați. Păstrați la îndemână prosoape
curate și hainele curate ce urmează a fi îmbrăcate.

 Aveți grijă la mediul înconjurător. Persoanele în vârstă sunt mai

sensibile în ceea ce privește temperatura și iluminatul. O idee
bună este plasarea de covorașe anti-alunecare și montarea unor
bări pentru a face pacientul să se simtă cât mai în siguranță.

26
 NU lăsați persoanele cu demență nesupravegheate în baie.
Asigurați-vă că v-ați pregătit toate cele necesare înainte de baia
propriu-zisă. Umpleți cada de dinainte, iar dacă pacientul este
reticent încercați să îi turnați o cană de apă peste mână pentru a
simți temperatura.

 Dacă spălarea părului reprezintă în sine o dificultate, aceasta va

reprezenta o activitate separată de baie (sau puteți să folosiți
șampon uscat).

 În cazul în care baia se dovedește a fi un eveniment

traumatizant, o alternativă este reprezentată
27