Prezentarea pacientului la

chirurgie
• 1.1 Anamneza pacientului chirurgical
• 1.2 Examenul clinic în urgenţă / la internare
• 1.3 Examenul clinic al pacientului în stare
critică
• 1.4 Examenul clinic al extremităţilor
• Pacientul chirurgical se prezintă la medic într-una
din următoarele două ipostaze:
• - acuzând simptome cronice care datează de un
interval de timp variabil şi care nu determină un
risc vital imediat; intervenţia chirurgicală
efectuată la un asemenea pacient este electivă
• - prezentând simptome acut (brusc) instalate
care-i pot pune în pericol viaţa şi care impun o
intervenţie chirurgicală de urgenţă
• Anamneza pacientului chirurgical implică
parcurgerea următoarelor etape:
• - Stabilirea unui contact preliminar personal
medical-pacient
• - Chestionarea pacientului cu privire la
simptomele care l-au determinat să solicite
consultul chirurgical
• Obţinerea - prin întrebări ţintite adresate pacientului - de informaţii
suplimentare referitoare la un simptom specific, cum ar fi:
localizarea, durata, gradul de severitate, condiţii de apariţie,
condiţii de dispariţie, simptome de acompaniament
• - Evaluarea prin întrebări ţintite a stării tuturor aparatelor şi
sistemelor
• - Obţinerea de informaţii detaliate despre:

• - antecedentele chirurgicale şi medicale ale pacientului, afecţiunile

asociate, alergiile
• - condiţiile de viaţă şi de muncă
• - consumul de medicamente sau toxice
• - istoricul familial
• Principalele tipuri de durere relatate de pacientul
chirurgical sunt reprezentate de:
• - Durerea de tip colicativ – expresie a obstrucţiei
unui organ cavitar:

• - este întotdeauna de mare intensitate

• - se însoţeşte de agitaţia pacientului în încercarea
de a-şi găsi o poziţie antalgică
• - se acompaniază de regulă de greaţă şi vărsătură
• - Durerea din sindromul de iritaţie peritoneală:

• - este dată de inflamaţia peritoneului parietal,

consecutivă unor peritonite localizate sau generalizate
• - este accentuată de mişcările pacientului, de tuse; ca
urmare, pacientul stă nemişcat, respiră superficial (are
o amplitudine redusă a mişcărilor respiratorii) pentru a
limita mişcările peretelui abdominal anterior odată cu
respiraţia sau adoptă decubitul dorsal cu membrele
inferioare semiflectate din articulaţia genunchiului,
pentru a reduce tonusul peretelui abdominal
• - Durerea cu caracter de arsură

• – semnifică de regulă inflamaţie / leziune la

nivelul mucoaselor
• - este tipică pentru esofagita de reflux,
gastrita, ulcerul gastric sau duodenal ori cistita
• - Claudicaţia intermitentă:

• - durerea cu caracter de crampă la nivelul

musculaturii membrelor inferioare (îndeosebi în
gambă), care apare la mers şi dispare la repaus,
permiţând pacientului să întrerupă mersul înainte
ca durerea să reapară
• - caracteristică afecţiunilor obstructive arteriale
periferice, fiind consecinţa acumulării tisulare de
acid lactic la efort
• - Durerea radiculară (radiculalgia):

• - apare consecutiv iritaţiei rădăcinilor nervilor

spinali
• - poate fi determinată de compresiune sau
invazie tumorală malignă
• - iradiază de obicei din regiunea mediană
posterioară spre partea afectată
• 1.2 Examenul clinic

• - Implică depistarea de către medicul

examinator a modificărilor obiective survenite
la nivelul tuturor regiunilor anatomice ale
corpului cu ajutorul inspecţiei, palpării,
percuţiei şi auscultaţiei.
• -
• La pacientul chirurgical, examenul obiectiv se
concentrează îndeosebi asupra regiunilor
anatomice ale corpului: extremitatea cefalică,
regiunea cervicală, torace, abdomen, membre.

• În pofida acestui fapt, nu trebuie neglijată

niciodată examinarea sistemelor respirator,
cardiovascular, urogenital.
• Inspecţia

• - Presupune examinarea vizuală detaliată şi

sistematică a tuturor regiunilor anatomice cu
scopul depistării modificărilor patologice de la
nivelul suprafeţei corpului
• (cicatrici, leziuni tegumentare, noduli, mase
tumorale), a mobilităţii anormale la nivelul
regiunilor anatomice, a modificărilor de coloraţie
(tegument, buze, sclere) etc.
• - Extremitate cefalică şi regiune cervicală:

• Formaţiuni tumorale
• Emfizem subcutanat
• Paloare, icter, cianoză a tegumentelor,
mucoaselor şi sclerelor
• Asimetrie facială (paralizia nervului VII )
• - Leziuni la nivelul buzelor:
• Leziuni ale cavităţii bucale
• - Glande mamare şi regiuni axilare:
• - Conturul glandelor mamare, zone de retracţie,
modificări tegumentare (ulceraţie, „coajă de
portocală” în cancerul mamar, semne celsiene în
mastita carcinomatoasă, abcesul mamar)
• - Formaţiuni nodulare mamare (benigne sau maligne)
• - Modificări areolo-mamelonare: ulceraţie, retracţie
(uni sau bilaterală), scurgere mamelonară
• - Formaţiuni tumorale axilare (adenopatii inflamatorii
sau metastatice)
• - Abdomen:

• - Mişcările peretelui abdominal antero-lateral:

mobilitate pasivă cu respiraţia în condiţii
normale, redusă sau absentă în abdomenul acut
chirurgical
• - Suprafaţa pereţilor abdominali: netedă, plată în
condiţii normale; distensie abdominală în caz de
sarcină, obezitate, ascită, ocluzie intestinală,
tumori abdominale
• Anomalii şi semne de suprafaţă:

• cicatrici postoperatorii, leziuni cutanate, leziuni

de grataj (icter obstructiv), vergeturi (obezitate,
sarcină), echimoze tegumentare (pancreatita
acută – semnul Cullen şi Turner), formaţiuni
tumorale, dilatarea venelor superficiale
(obstrucţie sau compresiune a venei cave
inferioare, circulaţie colaterală porto-cavă sau
cavo-cavă), enterostomii sau colostomii, pulsaţii
(anevrism al aortei abdominale)
• - Regiunea inghino-femurală:

• se examinează cu pacientul în ortostatism şi

clinostatism
• - Formaţiuni tumorale sau pseudotumorale:
hernii inghinale indirecte sau directe, hernii
femurale (reductibilitate, impulsiune şi
expansiune la tuse), adenopatii
• - Organe genitale externe:

Leziuni peniene: fimoză, strictură de meat uretral,

balanită (inflamaţia glandului), cancerul penian
• - Leziuni scrotale: tumefacţii uni sau bilaterale
(hernii inghino-scrotale, hidrocel, orhiepididimită,
torsiune de funicul spermatic, tumori testiculare)
• - Examenul organelor genitale externe feminine
va fi efectuat la stagiul de ginecologie
• - Rect şi anus: se examinează cu pacientul în
decubit lateral stâng sau în poziţie genu-
pectorală

• - Leziuni perineale: semne perianale sau

medial de tuberozitatea ischiatică (supuraţii
perianale sau de fosă ischio-rectală), fisuri
anale, fistule perianale
• Palparea

• Metodă a examenului obiectiv – bazată pe

simţul tactil al mâinilor medicului – prin care
se obţin informaţii referitoare la anomalii ale
suprafeţei corpului, mase tumorale, tonusul
musculaturii peretelui abdominal sau
visceromegalii.
• - Abdomen:
• - Palparea constituie cea mai importantă
etapă a examenului obiectiv abdominal; va fi
executată sistematic la nivelul tuturor
regiunilor topografice abdominale; poate fi
superficială, profundă, bimanuală
• - Palparea oferă informaţii despre:

• - Tonusul musculaturii peretelui abdominal

• - Visceromegalii (ficat, splină, rinichi)
• - Formaţiuni tumorale parietale (intramurale)
sau intraabdominale
• Percuţia
• - Metodă a examenului obiectiv bazată pe
informaţii de natură auditivă, referitoare la
consistenţa unui organ.
• Organele parenchimatoase, colecţiile lichidiene
la nivelul seroaselor, globul vezical determină
matitate la percuţie, plămânii determină
sonoritate, iar ansele intestinale şi colonul
determină timpanism.
• Prin percuţie se pot stabili dimensiunile unui
organ (de exemplu ale ficatului).
• Abdomen: percuţia este complementară palpării

• Este indicată pentru a aprecia:

• - Dimensiunile viscerelor parenchimatoase (ficat,
splină, rinichi) sau ale formaţiunilor tumorale
intraabdominale (parenchimatoase sau chistice)
• - Prezenţa lichidului liber intraabdominal (ascită):
matitate în flancuri (deplasabilă cu poziţia
pacientului) şi semnul valului pozitiv
• - Regiunea inghino-femurală:

• oferă informaţii referitoare la

• - Conţinutul sacului herniar (inghinal, femural):
timpanism în cazul în care sacul herniar
conţine anse intestinale sau colon, matitate
dacă sacul herniar conţine mare epiploon
• Ascultaţia

• - Metodă a examenului obiectiv care permite

aprecierea cu ajutorul stetoscopului a
murmurului vezicular şi a ralurilor la nivel
pulmonar, a zgomotelor şi suflurilor cardiace,
a zgomotelor hidro-aerice intestinale, precum
şi a suflurilor arteriale (perceptibile la nivelul
unor stenoze sau dilatări anevrismale).
• Abdomen:

• - Zgomote hidro-aerice intestinale: prezente, absente

(silenţiu abdominal – în ileus paralitic), accentuate
(proximal de obstacol în ocluzia intestinală mecanică)
• - Sufluri arteriale: stenoze de artere renale, anevrisme
arteriale (aortă abdominală, artere splenică, renale)
• - Prezenţa clapotajului epigastric în insuficienţa
evacuatorie gastrică din stenoza pilorică
decompensată
• - Regiunea inghino-femurală:

• - Conţinutul sacului herniar (inghinal, femural):

zgomote hidro-aerice în cazul în care sacul
herniar conţine anse intestinale sau colon