02_Expectorantele

def - favorizează şi fluidifică expectoraţia

CLASIFICAREA EXPECTORANTELOR
• A Secretostimulatoare
– 1 Cu acţiune reflexă - infuzia sau extractul
• linte lanceolată (termopsis)
• tă mâ ioară
• nalbă mare
• ipecă
• lemn dulce
• primula
• licorina clorhidrat
• mucaltina
• substanţele zaharoase
• sucul de licviriţă
– 2 Cu acţiune directă sau mixtă
• a) iodurile
– iodura de potasiu şi sodiu
• b) sărurile de amoniu
– clorura de amoniu
– acetatul de amoniu
– carbonatul de amoniu
• c) sărurile de natriu
– benzoatul de sodiu
– hidrocarbonatul de natriu
• d) uleiuri volatile
– anason
– eucalipt
• e) produsele vegetale
– ceai pectoral
– specii pectorale
• f) derivaţii de guaiacol
– guaifenezina
– gaiacol sulfonat de potasiu
• g) diverse
– pertusina
– terpinhidrat
 • B Secretolitice
– Prin mecanism
• a) biochimic enzimele proteolitice
– dezoxiribonucleaza
– tripsina
– streptokinaza
• b) chimic
– derivaţii tiolici
• acetilcisteina
• carbocisteina
• mesna
– ambroxol
– bromhexina
– După efectul clinic expectorantele pot fi subdivizate
• a) cresc preponderent volumul sputei(fluidifiante)
– secretostimulantele cu acţiune reflexă şi directă sau mixtă
• b) micşorează
– vâscozitatea sputei
• enzimele proteolitice
• derivaţii tiolici
– adeziunea sputei
• bromhexina
• ambroxolul

SECRETOSTIMULANTELE
Cu acţiune reflexă

Farmacodinamia
• conţin alcaloizi şi glicozide saponinice
– irită mucoasele
• doze terapeutice
– irită mucoasa gastrică şi/sau cavităţii bucale
• produsele zaharoase
• sucul de licviriţă
• reflector activează slab centrul vomei
– intensifică secreţia glandelor
• salivare
• gastrice
• bronşice (seroase)
• se dezvoltă un reflex care creşte tonusul vagusului
– mă reşte secreţia bronşică
 • preponderent componentul lichid
– transudarea plasmei
• toate mă resc
– secreţia bronşică
– peristaltismul bronşic
– motilitatea cililor
• favorizând eliminarea secreţiilor
– devin mai lichide
– abundente

Indicaţiile şi regimul de dozare

• A Expectorantele cu acţiune reflexă
– bronşite acute şi cronice
• licorina
• preparatele de linte lanceolată
• ipeca
• mucaltina
– bronhopneumonii
• preparatele de linte lanceolată
• ipeca
• licorina
• mucaltina
– bronşiectazii astm bronşic
• licorina
• preparatele de linte lanceolată
• ipeca
• B Regimul de dozare
– efectul
• scurtă durată
• dozele nu pot fi majorate esenţial - provoacă
– greaţă
– vomă
• se indică frecvent (fiecare 2 ore)
• eficiente în sputa cu vâ scozitate moderată
– în deosebi în stadiile iniţiale ale infecţiilor respiratorii
• eliminare mică de spută

Contraindicaţiile
• formele deschise de tuberculoză
• abces
• cancer pulmonar
 • maladii cu risc de hemoragii
• maladii organice ale
– SNC
– cordului
– vaselor
• ulcer gastric şi duodenal
– licorina
– preparatele de linte lanceolată
– ipeca
• graviditate
• alergie la plantele respective

Cu acţiune directă sau mixtă

Farmacodinamia
• administrarea internă
– iritarea mucoasei gastrice
• stimulează reflector secreţia traheo-bronşică
• componenţii activi
– ionii
– eterii
– aldehidele
– alcaloizii
– acizii
– bazele
– cetonele
– terpenele
• absorb
– elimină prin secretul glandelor bronşice
• cresc volumul lui
• în primul râ nd a apei
– fluidificâ nd
– sporind eliminarea secreţiilor
• preparatele din plante
– polizaharide sub formă neschimbată
– eliminate parţial prin glandele bronşice
– cu creşterea secretului lichid
• acţiune suplimentara
– emolientă
– mucilaginoasă
– antiseptică
 – antiinflamatoare
• iodurile
– efect fluidificant mai important
– administrare
• perorală
• locală

Indicaţiile şi regimul de dozare

• A Preparatele sunt indicate în
– bronşite cronice bronşite astmatice
• iodura de Na K
– bronşite acute şi cronice
• clorura de amoniu
• benzoatul de sodiu
• uleiurile volatile
• pertusina
– astm bronşic
• iodura de Na K
• clorura de amoniu
– traheite
• pertusina
• uleiul de anason
– abces pulmonar
• benzoatul de sodiu
• uleiurile volatile
• pică turile de amoniac cu anis
– bronşiectazii
• pică turile de amoniac cu anis
• B Regimul de dozare
– acţiunea majorităţii preparatelor
• nu este confirmată prin studii clinice serioase
– hidrocarbonatul de natriu
• indicat în doze mari 3-5 g
– cu lapte / miere / 2-3 pică turi iod
• provoca aportul de lichid abundent în lipsa contraindicaţiilor
• recomandate
– apele minerale carbonate (Borjomi etc.)
– neutralizează şi fluidifică mucopolizaharidele
– micşorează vâ scozitatea
• administrarea perorală
– eficientă în stadiile iniţiale ale infecţiilor cu tuse uscată
 • traheite
• bronşite
• pneumonii
– des se folosesc în pediatrie
• administrarea internă şi inhalatorie a diferitor preparate
– hidrocarbonat de natriu
– bromide
– iodide
– uleiuri eterice sau plante
• maladiile cronice
– că ii inhalatorii - rolul principal

Contraindicaţiile
• procese inflamatorii acute ale că ilor respiratorii superioare şi plă mâ nilor
– iodura de Na K
– pertusina
• tuberculoză
– iodura de Na K
– pertusina
• maladii renale cu insuficienţă renală
– iodura de Na K
– clorura de amoniu
– benzoatul de sodiu
– pertusina
• boala ulceroasă
– clorura de amoniu
– benzoatul de sodiu

Acetilcisteina carbocisteina
• Mecanismul de acţiune
– grupe tiolice
• desfac punţile disulfidice inter- şi intracatenare ale agregatului mucos
• formâ nd noi legă turi S-S între
– remediul medicamentos
– fragmentele de mucoproteină
• În rezultat
– scade vâ scozitatea expectoraţiei
– se micşorează proporţiile fragmentelor structurale ale
mucusului
• Efectele
– stimulează secreţia celulelor mucozice
• contribuie la liza fibrinei
 – creşte sinteza glutationului
• efect detoxicant
• îndeosebi în intoxicaţia cu paracetamol
– protejează de acţiunea unor factori agresivi
• radicalii liberi
• metaboliţii reactivi ai oxigenului
• responsabili de dezvoltarea inflamaţiei
– acute
– cronice în pulmoni
– diminuiază toleranţa la nitraţi
• Indicaţii
– astm bronşic
– infecţii bronhopulmonare
– bronşite
– traheite
– bronşiolite
– bronhopneumopatii cronice obstructive
– efectuarea bronhoscopiei
– bronşectazii
– atelectază pulmonară cauzată de obstrucţie
– mucoviscidoză
• Utilizarea - Acetilcisteina
– aerosol
• 2-5ml soluţie 20%
• timp de 15- 30 min.
• 3-4 ori în zi
– Inhalator
• 1 ml soluţie 10% pentru spă larea că ilor bronşice
– Intramuscular
• 1-2 ml soluţie 10%
• 2-3 ori în zi
• 8-15 zile
– Intern
• în stările acute
– 200 mg 2-4 ori pe zi
– timp de 5-10 zile
• cronice
– 200 mg 2 ori/zi pâ nă la 6 luni
– Intravenos în perfuzie
• 600-900 mg 2-3 ori/zi în terapia intensivă
• Reacţiile adverse
– greaţă
– vomă
– diaree (rar)
– hemoragii nazale
– zgomot în urechi
– urticarie
– la inhalare
• iritarea că ilor respiratorii
• tuse
• bronhospasm
• stomatită
– dureri retrosternale (mesna)
• Contraindicaţiile
– ulcer gastroduodenal în acutizare
– graviditatea
– sensibilitate la preparat
– hemoptizie
• Precauţii
– astm bronşic fă ră spută vâ scoasă şi retenţia elimină rii
– maladiile
• ficatului
• rinichilor
• suprarenalelor
– contactul cu metalele
– oxigenul
• inactivarea preparatului
• Farmacocinetica - acetilcisteina
– indică
• intern
• inhalator
• i/m sau i/v
– internă
• biodisponibilitatea 10%
– datorită primului pasaj hepatic
• se absoarbe rapid
• Cmax – peste 1-3 ore
• ficat
– hidrolizează în metabolitul activ – cisteina
• elimină
 – bilă
• T0,5
– ≈1 oră
– la bolnavii cu ciroză – peste 8 ore
– Mesna
• se absoarbe bine şi rapid
• se elimină rapid sub formă neschimbată

Bromhexina ambroxol
• Mecanismul de acţiune
– Bromhexina
• se transformă în ambroxol
• stimulează activitatea celulelor seroase
• creşterea componentului seros al mucusului
– creşterea activită ţii
• celulelor Klarc
• lizozomilor - elimină hidrolazele scindează
– componenţii proteici
– mucopolizaharidele mucusului
– micşorarea
• vâ scozită ţii
• adeziunii
– contribuie la
• activarea cililor
• transportului mucociliar
• Efectele
– Creşte formarea surfactantului endogen - asigură
• stabilitatea celulelor alveolare în timpul respiraţiei
• (acţiune tensioactivă )
• reglarea proprietă ţilor reologice ale secretului bronşic
• ameliorarea transportului şi elimină rii sputei
• posedă de asemenea o acţiune antitusivă slabă
• Indicaţii
– traheite
– bronşiectazii
– bronşite
– pneumonii
– pleurite exudative
– empiem pleural
– atelectază postoperatorie
• Utilizarea - Bromhexina
 – inhalator
• dizolvarea a 4 ml în proporţie 1:1 cu apă distilată
• Efectul
– apare peste 20 min
– durează 4-8 ore
– subcutan intramuscular intravenos în cazuri grave
• câ te 2-4 ml
• 2-3ori în zi
• uneori 16 mg 2-3 ori/zi
– intern - comprimate sau sirop
• la adulţi câ te 8-16 mg 2-3 ori/zi (4 mg 3-4 ori/zi în cazuri uşoare)
• la copii
– pâ nă la 6 ani – 4 mg 3 ori/zi
– 6-14 ani – 8 mg 3 ori/zi
• Utilizarea - Ambroxol
– intern câ te 30 mg (1 comprimat sau 10 ml sirop)
– 3 ori/zi în primele 2-3 zile
– 2 ori/zi la adulţi şi adolescenţi
– la copii
• mici 15-45 mg/zi în 2-3 prize
• 2-5 ani – 7,5 mg 2-3 ori/zi
• 5-6 ani – 15 mg/zi
• 6-12 ani -15 mg 2-3 ori/zi)
– inhalator
• dizolvarea a 2-3 ml în proporţie 1:1 cu apă 1-2 ori/zi
– s/c şi i/m
• cazuri uşoare câ te 15 mg – 2-3 ori/zi
• grave – 30 mg 2-3 ori/zi
• Reacţiile adverse
– se suportă în general bine
– greaţă
– vomă
– acutizarea ulcerului
– creşterea nivelului transaminazelor
– reacţii alergice cutanate
– edem angioneurotic
– bronhospasm la inhalare la astmatici
– uneori uscă ciune în gură şi rinofaringe
• Contraindicaţiile
– I trimestru al gravidită ţii
 – lactaţie
– sensibilitate la preparat
• Precauţii
– la bolnavii slă biţi este necesară evacuarea secretului
– în insuficienţă hepatică se poate acumula bromhexina
– în cea renală – metabolitul ei
• Farmacocinetica
– Bromhexina
• absoarbe bine din tubul digestiv
• biodisponibilitate 15-20%
– datorită efectului primului pasaj hepatic
• Cmax – 30-60 min.
• se cuplează 99% cu
– proteinele
– membranele eritrocitelor
• Vd=5-6 l/kg
• În concentraţii mari se determină în
– plă mâ ni
– ficat
– rinichi
– ţesutul adipos
• Penetrează
– bariera hematoencefalică
– placenta
• ficat
– demetilă rii şi oxidă rii
• clearance-ul total
– 800 ml/min
– determinat de fluxul hepatic
• elimină
– rinichi
• metaboliţi
• 1% neschimabată
• T0,5≈1 oră
– cea terminală 15 ore datorită difuziei lente din ţesuturi
– Ambroxolul
• absoarbe repede şi complet
• biodisponibilitate 70-100%
• 20-30% se supune efectului primului pasaj hepatic
• Cmax – 2 ore
 • cuplarea cu proteinele – 80-90%
• Vd=1,5l/kg
• Penetrează
– ţesuturile şi lichidele organismului
– bariera hemato-encefalică
– placenta
• Cltotal – 565 ml/min
• Clrenal – 53 ml/min
• metabolizează
– ficat prin glucuronizare
• elimină urină
– 90% sub formă de metaboliţi
– 5% neschimbat
• T0,5
– în sâ nge = 1 oră
– în ţesuturi – 7-15 ore
• durata efectului – 6-12 ore

Enzimele proteolitice
• Mecanismul de acţiune
– Desfac legăturile peptidice şi polipeptidice din
• proteine
• puroi
• materialul necrotic
• fibrele de acid dezoxiribonucleic
– fluidificând secreţiile bronşice purulente
– acţiunea antiinflamatoare
– acţiunea preponderentă asupra ţesutului lezat
• Efectele
– proteolitic
– fibrinolitic
• Indicaţii
– traheite acute şi cronice
– bronşite acute şi cronice
– bronşiectazii
– pneumoconioze
– perioada pre şi postoperatorie
– astm bronşic
– mucoviscidoză
– bronhoscopie
– tuberculoză
 • Utilizarea
– Tripsina chimotripsina
• intramuscular
– câ te 5-10mg în 1-2ml soluţie 0,5% procaină
• Inhalator
– 5-10 mg în 2-3ml sol izotonică
– Chimoral
• câ te 2 drajeuri 5 ori în zi
• apoi 2 ori în zi
– Chimotripsina
• inhalator 25 50 100mg în 5ml sol izotonică
• Reacţiile adverse
– lezarea ţesutului să nă tos
– dureri şi hipertermie în locul administră rii
– reacţii alergice
– bronhospasm
– hemoragii pulmonare
– simptome de iritare a mucoaselor şi ră guşeală la inhalaţie
• Precauţii
– în hemoptizie

PRINCIPIILE DE UTILIZARE A EXPECTORANTELOR

Recomandări generale
• Înainte de indicarea expectorantelor
– suplimentar la pierderile fiziologice - încă 15-20% lichide
– evitate preparatele ce duc la deshidratarea organismului
• diuretice
• purgative
– nu trebuie indicate preparate ce
• inhibă reflexul tusei
• contribuie la creşterea vâ scozită ţii sputei
– H1-antihistaminice
– M-colinoblocante

Mecanismele formării sputei

• Sputa - două straturi
– gel (superficial vâ scos)
– sol (lichid)
• sol
– se produce în sectorul respirator
• alveolele
 • bronhiolele respiratorii
– rezultatul activită ţii glandelor seroase
• gel
– începe să se formeze în bronhiolele terminale şi bronhii
– secretul glandelor mucoase şi altor celule
• acesta devenind vâ scos-elastic

Raportul dintre cele două straturi determina caracterul sputei

• bronhoree (predomină activitatea glandelor seroase)
– cantitate mare de secret cu o vâ scozitate redusă
• hiperplaziei glandelor mucoase (bronşita cronică astm bronşic)
– proporţia stratului de gel
– micşorarea vitezei de promovare a secretului
– bronhiolele terminale
• la obturarea că ilor respiratorii
• dereglarea proceselor de ventilaţie şi perfuzie
– diminuarea transportului muco-ciliar
– reduc procesele locale imunologice de apă rare

Caracteristicele sputei
• Caracteristicele sputei
– vâscozitatea
• determină stabilitatea sputei la deformare)
– elasticitatea
• capacitatea de aşi restabili forma după întreruperea presiunii)
– adeziunea
• legă tura cu suprafaţa bronhiilor
• reflectă capacitatea ruperii a unui fragment al sputei de fluxul de aer
în timpul tusei
• depinde de starea mucoasei bronşice şi caracterul sputei
– Capacitatea de eliminare a sputei
• determinată de suprafaţa de adeziune

Evaluarea efectului expectorant

• A Studiul mecanismului concret de dereglare a vitezei de evacuare
– stimularea elimină rii sputei
– fluidificarea ei
– micşorarea formă rii ei intracelulare
– rehidratarea
• B Evaluarea clinico-farma a efectului expectorant şi stimulare a transportului
muco-ciliar
– mă surarea cantită ţii sputei
 – determinarea vâ scozită ţii şi analiza compoziţiei expectoraţiei
– evaluarea consecinţelor expectoraţiei asupra funcţiilor ventilatorii
(spirometria)
– modificarea simptomelor clinice
• dispneei
• expectoraţiei

Selectarea expectorantelor
• Caracterul sputei determina selectarea secretostimulatoarelor şi
secretoliticelor
– A Infecţiile mucoasei căilor respiratorii - virale
• la început
– diminuarea producerii de mucus
– urmată în 24-48 ore de necroză şi descuamarea celulelor
ciliate
• Microorganismele
– pă trunde prin mucus pâ nă la celulele epiteliale
– B Secretostimulatoarele de elecţie în
• micşoră rii vitezei transportului muco-ciliar (cantitatea sub 100 ml la
adulţi)
• proces inflamator activ în că ile respiratorii
– C Acetilcisteina carbocisteina
• bolnavii cu spută de o vâ scozitate înaltă
– (dop consistent muco-purulent sau purulent)
– D Bromhexina şi ambroxolul
• pacienţii cu spută adezivă
– (sputa aderă la o suprafaţă la sticla ce se pune în faţa
bolnavului)
– E Proprietăţile reologice se pot modifica în timpul tratamentului