ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR.

STAGIUL NR. 1
PSIHOLOGIA ESTETICII IN
MEDICINA DENTARA

INFLUENŢE FIZICE ŞI FIZIOLOGICE

Aspectul feţei

Incă din primii ani ai secolului XX, au apărut studii care au subliniat importanţa aspectului feţei şi
a proporţiilor fizice ale individului asupra anturajului, fapt recunoscut de categorii tot mai largi de
populaţie, şi în prezent.

Există puţine studii asupra aspectului feţei, care să investigheze, printr-o metodă ştiinţifică, acele
dimensiuni ale feţei şi dinţilor care sunt responsabile pentru o faţă plăcută sau neplăcută.
In general, indivizii tind să respingă tipurile faciale cu ocluzie deschisă, acceptând mai degrabă
ocluziile adânci.
Toate acestea sunt însă valabile doar dacă ne raportăm la canoanele estetice aparţinând tipului
caucazian. Se ştie însă că există diferenţe morfologice evidente între diferitele rase uname. în acest sens,
Engel a arătat că faciesul rasei galbene are o lărgime mult mai mare faţă de cel al albilor. O serie de
58

autori semnalează, de asemenea, că rasa neagră prezintă proalveolodonţie în regiunea frontală a arcadelor
dentare.
Sassouni stabileşte chiar profile caracteristice pentru fiecare rasă: rasa neagră, rasa albă şi galbenă
58

(fig. 4.8.), iar Deniker propune o schemă a formei nasului, specifică fiecărei rase în parte.

Fig. 4.8. Profilul caracteristic pentru fiecare

rasă: a - rasa albă, b - rasa galbenă, c - rasa neagră
(după Sassouni).

a b c

Conform acestei scheme, caracteristic pentru rasa albă este nasul proeminent, îngust, al cărui profil
poate fi concav sau convex. Rasa galbenă prezintă un nas mic, cu orificii circulare şi profil drept sau
concav. Nasul negrilor este aplatizat, lat şi larg, profilul este convex, iar insercţia nazală pare să aibă un
torus suborbitar.
Studiile comparate, efectuate de Fukuhara, Matsumoto şi Mitan , au evidenţiat că, faţă de
58

caucazieni, japonezii prezintă o protruzie bimaxilară.

Indiferent de rezultatele studiilor care corelează rolul aspectului feţei cu succesul profesional sau
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

social, mărturisirile personale ale pacienţilor sugerează că îmbunătăţirea aspectului feţei este un scop
care merită să fie urmărit. în plus, este dovedit faptul că o faţă
„frumoasă" induce o stare de spirit favorabilă, determinată de îmbunătăţirea aprecierii (autoevaluării)
asupra propriei personalităţi.

Cavitatea bucală

In timpul vieţii, gura joacă un rol deosebit de important în stabilirea legăturilor personale cu
lumea exterioară: nutriţional, sexual, estetic şi de comunicare. De cele mai multe ori, la prima întâlnire,
gura este prima porţiune a corpului care este observată şi analizată (mai ales de medicii dentişti).

Caracterizarea design-ului gurii sub forma: gură mare sau mică, buze groase sau subţiri,
poate reprezenta un reper în evaluarea estetică şi a personalităţii individului. O gură cărnoasă, cu
buze groase, sugerează senzualitate, dorinţă de viaţă şi un simţ posesiv dezvoltat, în timp ce o gură
cu buze subţiri reflectă adesea un caracter reţinut, care nu se poate bucura din plin de plăcerile
vieţii, singurele satisfacţii fiind cele pe plan intelectual.
Interrelaţia buze-dinţi, în timpul vorbirii sau surâsului, este hotărâtoare în aprecierea din punct de
vedere estetic, a aspectului facial, per ansamblu; elementele componente ale esteticii zâmbetului se
referă la:
1. componentele faciale ale zâmbetului;
2. componentele dento-faciale ale zâmbetului;
3. componentele dentare ale zâmbetului;
4. componentele gingivale ale zâmbetului;
5. componentele funcţionale ale zâmbetului.
Acestea vor fi tratate în capitolul „Estetica zâmbetului".

Vârsta şi sexul

De-a lungul anilor, au existat o serie de aspecte stereotipe ale dinţilor, legate de sexul
pacienţilor, aspecte care, astăzi, s-au diversificat şi pe care medicul dentist trebuie să le cunoască,
pentru a putea îndeplini doleanţele pacienţilor în ceea ce priveşte accentuarea sau diminuarea
masculinităţii sau feminităţii lor.
De regulă, dinţii gracili, cu marginea incizală uşor rotunjită, cu unghiuri incizale puţin
exprimate şi unghiuri de tranziţie line, sunt asociaţi cu feminitatea. La femei, dinţii prezintă, în
general, o transluciditate mai accentuată în treimea incizală.
Dinţii robuşti, cu unghiuri bine exprimate şi faţă aparentă de formă pătrăţoasă, sunt interpretaţi
ca fiind masculini. Astfel de dinţi nu se vor armoniza la o faţă feminină, după cum nu se vor potrivi nici
la o femeie cu trăsături masculine, căreia îi vor accentua
„nefeminitatea".
In ceea ce priveşte vârsta pacienţilor, este bine să se ia în considerare atât vârsta
cronologică, cât şi cea psihologică, pentru a reda dinţilor un aspect cât mai natural. Deşi mulţi
oameni doresc să pară mai tineri, solicitând dinţi mai albi şi cu morfologie bine exprimată, această
dorinţă nu este general valabilă.
Redarea unui aspect estetic feţei, prin procedee terapeutice, trebuie să se facă raportându-ne
întotdeauna şi la vârsta psihologică a pacienţilor; această raportare este necesară cu atât mai mult cu cât
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

unii pacienţi, chiar vârstnici, păstrează în amintire propria imagine din tinereţe pe care doresc să o
reactiveze, mai ales atunci când duc o viaţă socială relativ activă.
Pentru o perioadă îndelungată de timp, a existat o delimitare foarte clară între aspectul dinţilor
tineri şi cei aparţinând persoanelor vârstnice. Deşi, în momentul de faţă, această delimitare este mult
mai estompată, datorită faptului că un număr tot mai mare de persoane tinere prezintă semne de uzură
dentară (de cele mai multe ori de etiologie complexă), în restaurările protetice de anvergură se respectă
acele caracteristici morfologice şi de ordin estetic care sunt percepute ca fiind potrivite cu vârsta
pacientului.
In acest sens, amintim că dinţii tinerilor au o formă mai apropiată de morfologia primară,
suprafeţele vestibulare sunt mai texturate, dinţii sunt mai albi şi mai luminoşi şi, de regulă, nu
prezintă pigmentări; ambrazura gingivală este mică, iar cea incizală este prezentă.
Dinţii persoanelor în vârstă au o morfologie de ansamblu mai ştearsă, cu suprafeţe libere aplatizate
şi semne evidente de uzură dentară, ceea ce determină estomparea ambrazurilor incizale; dinţii sunt
pigmentaţi, fisuraţi, întunecaţi şi uneori mai alungiţi, datorită refracţiilor gingivale şi măririi
ambrazurilor gingivale.
Cu toată importanţa pe care cavitatea bucală o are în stabilirea relaţiilor interumane, în mod
surprinzător, există încă suficiente persoane care sunt dezinteresate de aspectul dinţilor lor.

ASPECTE SOCIALE ŞI SOCIOLOGICE

Influente culturale

Antropologii au evidenţiat că etalonul frumuseţii variază în limite foarte largi, nu numai de la o

societate la alta, ci şi pe plan local. Dorinţa de a-şi îmbunătăţi aspectul feţei este însă universal valabilă.
In numeroase societăţi primitive se execută şi astăzi operaţii dureroase, fie pentru obţinerea
frumuseţii, fie cu semnificaţie rituală: manopere de înnegrire a dinţilor sau aplicarea unor
„ornamente" din alamă, sub formă de stea sau pietre preţioase (vezi fig. 2.5.).
Se practică, de asemenea, şlefuiri ale suprafeţelor meziale, distale şi incizale, dându-li-se
dinţilor o formă ascuţită, aşa cum se întâmplă în Indiile de Est, unde această manoperă face parte
din ceremonia căsătoriei, a doliului sau a atingerii pubertăţii (fig. 4.9.); în prezent, acest obicei
persistă la pigmeii din Africa Centrală.
In Australia şi Noua Guinee, băştinaşii sărbătoresc atingerea vârstei adulte şi maturitatea prin
îndepărtarea celor doi incisivi centrali superiori, obicei care există şi în Africa de Sud, unde adulţii care
prezintă dentiţie completă sunt consideraţi urâţi.
Acceptarea faptului că, sănătatea şi frumuseţea se manifestă simultan, s-a făcut progresiv,
barierele religioase fiind treptat depăşite.
Astăzi, oamenii sunt sfătuiţi să fie preocupaţi de un „aspect natural", în aşa fel încât să se simtă
bine, atunci când îşi privesc propria imagine.
Medicul dentist trebuie să fie conştient de diversitatea categoriilor sociale şi
culturale care solicita tratament de specialitate si sa adopte o atitudine corespunzătoare fiecărui caz în
parte.
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

Influenţe sociologice

Accentul care se pune, în ultimul timp, pe actualizarea Eului şi libertatea de a cheltui bani pentru
propria persoană, a dus la o creştere a pretenţiilor în ceea ce priveşte propria înfăţişare, incluzând şi
estetica dentară.
Condiţia socio-economică a pacienţilor, deşi un reper important, de multe ori nu este hotărâtor
în luarea deciziei terapeutice, deoarece unii pacienţi, care par a fi capabili să suporte costul
tratamentului, probabil nu acordă sănătăţii şi aspectului lor estetic suficientă atenţie pentru a fi
de~acord cu cheltuielile pe care acestea le reclamă. De aceea, iniţial, medicul nu trebuie să se lase
influenţat de condiţia socio-economică a pacientului, ci trebuie să prezinte pacientului tratamentul
pe care îl consideră „ideal", dar şi alternativele
„acceptabile".
Decade sau chiar secole, asigurarea sănătăţii s-a bazat pe modelul tratamentului afecţiunilor şi mai
puţin pe acela al prevenirii îmbolnăvirilor; şi profesiunea noastră s-a caracterizat prin aceleaşi tendinţe.
In prezent, atenţia medicilor dentişti se orienteză din ce în ce mai mult spre tratamenul
profilactic şi de menţinere a sănătăţii dentare, apelându-se, acolo unde situaţia o cere, la tratamente
estetice şi/sau bioestetice.

Influente mass-media

In accentuarea conştiinţei estetice a populaţiei, un rol deloc de neglijat, îl are mass- media; avalanşa
de reviste şi programe televizate, care promovează cu agresivitate modelul vedetelor hollywood-iene, au
avut drept consecinţă, pe de-o parte, rafinarea gustului, iar pe de altă parte, creşterea standardelor de
aspiraţie către frumos.
De asemenea, reclamele publicitare pentru diferite produse, tehnici sau tehnologii au determinat
creşterea nivelului de informare în rândul pacienţilor; aceştia îşi manifestă dorinţa de a fi avizaţi în
legătură cu toate etapele de tratament, fiind, în acelaşi timp, interesaţi să cunoască toate opţiunile
posibile, toate argumentele pro şi contra pentru fiecare variantă, un aspect important constituindu-1
atitudinea lor faţă de costul tratamentului.
Demne de menţionat, sunt şi campaniile publicitare promovate cu scopul de a creşte nivelul
educaţiei igienico-sanitare în rândul populaţiei din România, dat fiind faptul că, din acest punct de vedere,
se pare că ne situăm pe unul din locurile codaşe, în Europa.
Rolul mass-media, în opţiunea terapeutică a pacienţilor, este evident în cazul în care aceştia refuză
sau cer înlocuirea reconstituirilor din amalgam de argint (cunoscută fiind campania dusă în Occident cu
privire la efectul toxic al mercurului), sau atunci când solicită înlocuirea lucrărilor protetice realizate din
gaudent (ca urmare a popularizării reacţiilor adverse apărute din cauza utilizării acestui material).

Consideraţii financiare

Asistenţa medicală dentară este de foarte multe ori condiţionată de posibilităţile financiare
ale pacienţilor. Cu toate acestea, este bine ca medicul să evite discutarea onorariului în
momentul planificării tratamentului, concentrându-se mai ales asupra opţiunilor terapeutice.
In afară de ajutorul acordat în decizia structurării onorariului, costul tratamentului nu ar
trebui să reprezinte elementul hotărâtor. Aceasta nu înseamnă însă că decizia pacientului nu
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

poate fi influenţată, în mare măsură, de preţul de cost al tratamentului.

Uneori însă, pacienţii pot fi dispuşi să investească mai mult timp şi bani decât a presupus
medicul, iniţial.

Consideraţii etice sau deontologice

Referindu-ne la intervenţiile terapeutice care vizează exclusiv aspectul estetic al unei

persoane, se pune problema dacă tratamentele estetice sunt etice şi aceasta deoarece, în aceste
cazuri, nu este vorba de boală, pacienţii fiind perfect sănătoşi.
La o întrunire recentă a Academiei Americane de Estetică Dentară, pentru a aprecia felul
în care pacienţii percep tratamentele estetice, prin prisma eticii medicale, s -a propus o scală
de evaluare de la 1 la 100, considerând că 100 reprezintă expresia unui tratament considerat
perfect etic, iar 1, un tratament neetic. Rezultatul a fost net favorabil esteticii dentare, indicând
o acceptare largă a tuturor procedeelor terapeutice propuse în studiu, cu excepţia înlocuirii
restaurărilor din amalgam de argint cu materiale composite.
Setul de intervenţii, propus evaluării din punct de vedere al eticii medicale, a cuprins
următoarele aspecte de terapie estetică (după Schmidseder):

închiderea diastemei prin tehnică directă: 95;

faţetare prin tehnică indirectă: 91;
albirea dinţilor în cabinetul dentar: 94;
albirea dinţilor la domiciliu: 85;
tratamente ortodontice: 97;
înlocuirea amalgamului cu răşini composite: 52;
înlocuirea amalgamului cu inlay-uri composite: 58;
înlocuirea amalgamului cu inlay-uri ceramice: 70;
gingivoplastii din considerente pur estetice: 94;
corectarea chirurgicală a bărbiei: 97;
corectarea chirurgicală a nasului: 77;
lifting facial: 86.

Este evident faptul că tratamentele care vizează în primul rând o îmbunătăţire a aspectului
estetic nu sunt vitale; cu toate acestea, se pare că pacienţii sunt dispuşi să plătească sume mari
de bani pentru a arăta mai bine. Un studiu efectuat în Germania, de exemplu, arată că, în anul
1999, populaţia acestei ţări a cheltuit 20 de miliarde de dolari pe produse cosmetice; această
sumă este echivalentă cu valoarea pe care sistemul german de asigurări a plătit -o pe servicii
medicale dentare.
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

RELAŢIA MEDIC-PACIENT

Motivaţii, dorinţe, aşteptări

Există o complexitate de factori care îl determină pe pacient să solicite tratament medical de

specialitate, sau care, din contră, îl determină să renunţe:
- durerea sau frica de durere;
- nevoia de a avea un confort masticator;
- dorinţa de a-şi îmbunătăţi fonaţia;
- teama de a-şi pierde dinţii în urma distrucţiilor dentare sau parodontale întinse;
- dorinţa de a avea o respiraţie proaspătă;
- dorinţa de a-şi îmbunătăţi aspectul dinţilor pentru a se face mai atractiv etc.
Deşi nu toţi pacienţii sunt motivaţi de actualizarea Eului, mulţi dintre ei pot fi îndrumaţi în
această direcţie.
Dacă pacientul este preocupat în mod deosebit de aspectul dinţilor săi, medicul este
dator să afle motivaţia care stă la baza doleanţelor lui, pentru a-i putea evalua cât mai corect
personalitatea, în scopul stabilirii unui plan de tratament adecvat, care, în final, să producă satisfacţie
pacientului.
Sunt situaţii în care aşteptările pacienţilor nu pot fi îndeplinite şi aceasta deoarece uneori
apar probleme de personalitate sau probleme sociale legate de relaţiile interpersonale, a căror
corectare sau îmbunătăţire nu se poate realiza prin tratament dentar.
Medicul trebuie să fie pregătit pentru aceste probleme şi să evite situaţiile nerezolvabile; el nu
trebuie să promită pacientului mai mult decât poate realiza.
Medicul trebuie să aibă în vedere toate aspectele prezentate de pacient sau de însoţitorii acestuia
şi să-şi pună o serie de întrebări: „care este motivaţia prezentării la tratament a persoanei respective?"
Dacă pacientul este preocupat în primul rând de aspect, care este motivaţia care stă la baza acestei
preocupări? Dacă o anumită situaţie a persistat pentru o perioadă lungă de timp, ce schimbare a
intervenit în viaţa pacientului, astfel încât să-1 determine să se prezinte acum la tratament?
In cazul în care pacientul este capabil să explice motivaţia sau îngrijorarea sa, medicul are un
punct de plecare în stabilirea unui plan de tratament corespunzător.
Dacă pacientul observă că medicul este receptiv la problemele sale, va fi mai dispus să accepte
sugestiile acestuia. De exemplu, dacă problema principală a pacientului este incapacitatea de a mânca
confortabil, se va opta pentru acea soluţie terapeutică care să îmbunătăţească masticaţia. După ce
această necesitate va fi satisfăcută, se poate urmări şi îmbunătăţirea aspectului estetic, prin modul de
concepere a lucrării.
Aprecierea corectă a motivaţiei, alături de evaluarea exactă a personalităţii, sunt de o importanţă
crucială pentru stabilirea unui plan de tratament, care, în final, să determine obtinerea, satisfacţiei
pacientului.
Adesea, dorinţele şi necesităţile pacienţilor sunt aduse la cunoştinţa medicului prin
intermediul membrilor personalului auxiliar; aceasta deoarece, medicul fiind perceput ca o
persoană autoritară, pacienţii sunt uneori timoraţi.
Informaţiile de bază trebuie obţinute de la pacient încă de la prima şedinţă, cu ajutorul unui
formular; se pot deduce o serie de detalii doar din observarea comportamentului pacientului pe
parcursul completării formularului (din întrebările fără răspuns, sau din dialogul cu alte persoane) şi se
poate stabili dacă pacientul este capabil să-şi exprime cu claritate aşteptările.
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

Dezvoltarea unei relaţii de încredere

Pentru a obţine informaţiile necesare, medicul trebuie să câştige încrederea pacientului,

pentru a-1 face să se exprime deschis, direct şi cinstit. Câştigarea încrederii este legată de
disponibilitatea medicului de-a accepta necondiţionat pacientul, indiferent de starea de sănătate a
dinţilor acestuia, şi de a da dovadă de sensibilitate şi sinceritate în relaţiile cu pacientul.
Se admite că trei calităţi îi sunt necesare medicului pentru a câştiga încrederea pacientului:
1. expresivitatea - implică sensibilitatea medicului faţă de sentimentele pacienţilor,
capacitatea de a-şi exprima cunoştinţele şi capacitatea de-a accepta pacientul ca un individ unic;
2. căldura neinfluenţată - se referă la acceptarea pacientului, indiferent de atitudinea sa -
pacientul nu trebuie criticat că şi-a neglijat sănătatea orală;
3. sinceritatea - implică o atitudine deschisă şi spontaneitate din partea medicului.

Capacitatea de a lua hotărâri

Incă de la prima şedinţă, medicul trebuie să depună eforturi pentru a obţine participarea pacientului
la luarea deciziilor, mai ales în cazurile în care aceştia solicită schimbări ale aspectului dinţilor.
Dacă pacientul nu poate decide singur, se recomandă identificarea şi includerea în acest proces a
unei persoane de referinţă din viaţa pacientului.

Cooperarea şi continuitatea

Sănătatea orală şi un zâmbet frumos necesită atât cooperarea pacientului, cât şi continuitate în
tratament şi în activitatea de menţinere. Există mulţi oameni „începători", dar mai puţini „finalişti".
Inainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie informat corespunzător asupra necesităţii
continuării lui. Uneori, de exemplu, unii pacienţi, care au beneficiat de tratament protetic, nu reuşesc să
progreseze în tratamentul de menţinere şi, ca urmare, pierd toate avantajele aduse de un tratament
stomatologic complex.

Pacienţi problematici

Există o categorie de pacienţi „dificili" sau cu percepţie denaturată a propriei persoane, care
solicită adesea modificări estetice (şi nu numai) nerealiste; la aceştia, eforturile de a stabili o relaţie de
încredere sunt, de cele mai multe ori, zadarnice, situaţie în care tratamentul se soldează, adesea, cu un
eşec.
Problemele pacienţilor pot fi identificate doar prin ascultare atentă, timp mai îndelungat. Pacientul
poate avea pretenţii deformate sau poate fi incapabil să prelucreze informaţiile date de medic. Aceşti
pacienţi pot fi obsedaţi de defecte închipuite sau minore, sau sunt incapabili să dezvolte o relaţie de
încredere.
O dată ce a fost stabilită comunicarea sufletească între pacient şi medic, finalizarea acesteia trebuie
urmărită cu grijă, pentru a evita acuzaţia de abandon. Tratamentul odată început, trebuie continuat cel
puţin până la un nivel care nu lasă pacientul într-o stare precară.
Pe parcursul desfăşurării tratamentului, medicul este dator să urmărească îmbunătăţirea
comunicării şi să câştige cooperarea pacientului; aceste eforturi pot fi, uneori, fără succes.
Dacă problemele de ordin psihologic ale pacientului sunt serioase, medicul este dator să-1 îndrume
 ESTETICA DENTO-ALVEOLARA STAGIUL NR. 1

spre un tratament de specialitate; el nu trebuie să încerce o terapie psihologică, dacă nu este instruit şi
atestat în acest sens. în orice caz, acest recurs reprezintă o problemă delicată şi trebuie făcut cu răbdare,
îndemânare şi tact.
Deşi nu toate problemele, care pot apărea pe parcursul unui tratament dentar complex, pot fi
anticipate, medicul trebuie să aibă în vedere câteva situaţii tipice, cum ar fi:
➢ pacientul are aşteptări estetice nerealiste, care nu pot fi satisfăcute;
➢ pacientul asociază îmbunătăţirea aspectului său estetic cu rezolvarea unor probleme
psihologice din viaţa sa;
➢ deşi, din punct de vedere tehnic şi estetic, tratamentul este corect, pacientul nu este satisfăcut,
neregăsindu-se în noua imagine;
➢ pacientul este mulţumit de rezultate, dar familia şi prietenii nu sunt;
➢ pacientul nu-şi exprimă dorinţa pentru îmbunătăţirea aspectului estetic şi cu toate astea medicul
i-o propune.
Ca o regulă generală: atâta timp cât nu sunt încălcate principiile biologice, funcţionale sau etice,
trebuie să i se permită pacientului să aibă ultimul cuvânt în stabilirea aspectului estetic. Dacă pacientul
doreşte să păstreze un aspect simplu, trebuie să-i respectăm dorinţa, cu atât mai mult cu cât acesta poate
constitui un mecanism de apărare dezvoltat în timp şi care i-a fost de ajutor acestuia. Interacţiunea medic-
pacient intr-o oarecare măsură, pe parcursul tratamentului, între medic şi pacient se stabileşte o legătură
psihologică; aceasta este posibilă numai dacă personalitatea medicului este compatibilă cu cea a
pacientului.
După stabilirea diagnosticului, informaţiile clinice sunt corelate cu informaţiile psihologice şi
sociologice referitoare la pacient; se formulează apoi un plan de tratament care va prezenta, în primul,
rând tratamentul optim, dar şi variantele posibile acceptabile. Acestea vor fi susţinute de argumente,
dând posibilitatea pacientului de a exercita un rol activ în luarea deciziei. Alegerea soluţiei terapeutice
va fi influenţată de personalitatea pacientului, dar şi de o serie de factori economici.
Medicul trebuie să fie pregătit pentru unele reacţii negative faţă de planul de tratament propus,
deoarece acesta poate să fie deosebit de complex în cazul pacienţilor care şi-au neglijat timp de mai mulţi
ani sănătatea dentară, situaţie în care pot apărea reacţii de genul: „de ce nu-i scoateţi pur şi simplu?" în
faţa unei asemenea reacţii, medicul este dator să explice pacientului, cu tact, numeroasele probleme care
pot apărea în cazul protezelor acrilice mobile (instabilitate, incapacitatea de a mânca anumite alimente,
necesitatea căptuşirilor etc.). în plus, medicul trebuie să sublinieze problema etică pe care o ridică
extracţia unor dinţi, care, din punctul său de vedere, pot fi recuperaţi terapeutic.
Alţi pacienţi nu doresc să fie implicaţi, atribuindu-i medicului rolul de a lua decizii; în această
situaţie, el trebuie să aleagă varianta optimă care corespunde din toate punctele de vedere personalităţii
pacientului şi nu în ultimul rând, posibilităţilor sale financiare. Pentru aceasta, medicul trebuie să facă,
cu tact, o analiză psihologică discretă a pacientului, care să evidenţieze dorinţele şi aşteptările acestuia,
atât din punct de vedere al sănătăţii cât şi al aspectului estetic.
Pacientul trebuie să aibă încredere în dentistul său şi să fie convins că acesta înţelege perfect
dorinţele sale, că posedă cunoştinţe temeinice şi stăpâneşte tehnica necesară rezolvării acestor necesităţi.
Relaţia de încredere fiind stabilită, pacientul va fi mult mai deschis la sugestiile medicului cu
privire la etapele terapeutice necesare pentru atingerea scopului propus.
Pentru a obţine rezultatele scontate şi pentru a întări motivaţia pacientului, tratamentul trebuie
finalizat în timp cât mai scurt, dar fără a face compromisuri sub aspect calitativ.

Bibliografie

Estetica în Medicina Dentară - Ed. Brumar, Timisoara, 2004, autor Vâlceanu Anca Silvia