CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................................3
CAPITOLUL 1...........................................................................................................................................4
MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE A MEMORIEI...........................................................................................4
1.1 Memoria - definiții........................................................................................................................4
1.2 Preocupări ştiinţifice.....................................................................................................................5
1.3 Metode de eficientizare ale memoriei..........................................................................................5
CONCLUZII..............................................................................................................................................7
REFERINȚE..............................................................................................................................................8
WEBOGRAFIE..........................................................................................................................................8
 INTRODUCERE

"Suntem memoria noastră, suntem acest muzeu himeric cu forme necontrolate, această
grămadă de oglinzi sparte".
-J. L. Borges-

Timpul este un factor cu valoare adaptativă majoră, el condiționând procesele

biologice interne. Cuantificarea și valorificarea timpului, în cele trei segmente ale sale –
trecut, prezent, viitor – devine o condiție esențială a supraviețuirii și echilibrării optime cu
mediul. Memoria este capacitate psihică absolut necesară, fără de care viața ar fi practic
imposibilă. Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul că ea este implicată în toate
dimensiunile vieții omului: cunoaștere şi învățare, înțelegere şi rezolvare de probleme,
inteligență şi creativitate; fiind comparată o coloană vertebrală a personalității și fiind
implicată în conturarea identității personale.
Memoria nu ființează în forma unei structuri statice, pietrificate, ea se organizează și
funcționează ca un sistem dinamic, ce se elaborează treptat în cursul evoluției istorice și
ontogenetice, pe măsura îmbogățirii repertoriului experienței.

"Nu ține niciodată în cap ce se potrivește perfect într-un buzunar."

Albert Einstein

"Memoria este ca un prieten rău, când ai nevoie de ea, nu e acolo".

-Proverbe-

CAPITOLUL 1.
 MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE A MEMORIEI

1.1 Memoria - definiții

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea

senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor din trecut. Memoria definește dimensiunea
temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului
temporal – trecut, prezent, viitor.
Memoria este formată dinttr-un ansamblu de sisteme care permit reținerea, stocarea și
reproducerea informațiilor. Se diferențiază două tipuri de memorie principale: memoria pe
temen scurt și memoria pe termen lung. Înmagazinarea unei amintiri nu este un process
mechanic și impersonal.
Memoria reprezintă imprimarea, stocarea şi recuperarea informaţiilor din psihic.
Este un proces psihic de înregistrare, păstrare şi regăsire a informaţiilor receptate care asigură
funcţionarea orientată a individului în timp şi spaţiu, atât timp cât acesta actualizează selectiv
experienţa acumulată (1). Memoria constituie premisa dezvoltării unui comportament adaptat
la mediu, deoarece în lipsa dimensiunii temporale, fiecare stimul receptat din mediu ar fi tratat
ca şi cum ar fi mereu unul nou. Astfel eficienţa comportamentală şi dezvoltarea ar fi reduse
sau chiar anulate.
William James a definit memoria ca fiind atenţia conştientă acordată în prezent unui
eveniment care a avut loc în trecut (2), iar această definiţie stă la baza concepţiei clasice în
ceea ce priveşte memoria ca proces psihic. La o privire mai atentă, se observă că definiţia lui
James se referă la o singură componentă a memoriei, cea de regăsire a unei informaţii
stocate. Ca proces însă, memoria presupune şi alte stadii pe lângă cel al reamintirii, chiar dacă
acesta din urmă prezintă aspectul clar care diferenţiază memoria de procesele cognitive.
James însuşi a indicat prezenţa a două tipuri de memorie: cea primară - informaţia existenţă
în prezentul conştient, şi una secundară, care se referă la informaţia stocată dincolo de
atenţia conştientă, ce poate fi readusă conştiinţei prin reamintire. (3).
Schacter şi Tulving descriu memoria ca pe o combinare a tuturor proceselor mentale,
un sistem multi-faţetat şi multi-stadial de conexiuni şi reprezentări care cuprind o
acumulare de percepţii (4). În viziunea lui Eliasmith, memoria este abilitatea generală de
interpretare a lumii perceptive în vederea organizării răspunsurilor la schimbările din mediu
(5). Această definiţie sugerează memoria ca structură de încorporare a noilor stimuli.

1.2 Preocupări ştiinţifice

Primele preocupări ştiinţifice care au ca subiect memoria umană sunt cele ale
lui Ebbinghaus (1885). El a arătat prin experimente care implicau reţinerea unor silabe fără
sens că trecerea timpului alterează cantitatea reamintirilor. Apare astfel o curbă a uitării, care
porneşte de la 100% reamintirea silabelor imediat după expunere şi coboară sub 30% silabe
reţinute după 9 ore de la expunere (6). Spre deosebire de Ebbinghaus, Bartlett a utilizat în
experimentele sale stimuli cu sens. Scopul acestor experimente nu era de a evalua capacitatea
de reamintire, cât mai ales de a observa efectul evenimentelor din trecut asupra memorării
şi reţinerii de informaţii. Două metode au fost utilizate în designul său experimental: cea
a reproducerii repetate şi cea a reproducerii seriale. În primul caz li se solicita subiecţilor
să reproducă o imagine sau un text pe care le văzuseră anterior. În cel de-al doilea
participanţii trebuiau să descrie mai departe imaginea sau textul unul către celălalt. Bartlett şi-
a dat astfel seama că subiecţii recreau stimulul mai curând decât a-l reproduce, iar acest
fapt depinde de mai mulţi factori: interese, atitudini, context social. Climatul cultural are de
asemenea un impact asupra reamintirii, a arătat acelaşi cercetător (7). Munca lui Bartlett a
deschis o direcţie de cercetare care sugera că sistemul memoriei nu este unul fix, rigid, iar
cunoştinţele acumulate se află într-un proces de organizare şi reorganizare atunci când apar
noi informaţii.
Cel mai cunoscut model asupra organizării memoriei este cel propus
de Atkinson şi Shiffrin în 1968. Modelul indică trei stadii ale memoriei: cea senzorială, cea de
scurtă durată şi cea de lungă durată. Stimulul senzorial ajunge la memoria senzorială, unde
apare o primă procesare. În memoria de scurtă durată informaţia este procesată în aşa fel încât
să ducă la un răspuns comportamental, prin repetiţie ea este fixată, iar elaborarea şi codarea îi
asigură un loc în memoria de lungă durată.

1.3 Metode de eficientizare ale memoriei

Modalitățile de optimizare ale memoriei pot fi clasificate în două categorii [5]:

 1. Particularitățile materialului de memorat:
a) Natura materialului – cercetările au demonstrat că se întipărește mai ușor un
material intuitiv-senzorial decât unul simbolic-abstract;
b) Organizarea materialului – investigațiile au demonstrat că elementele de la
începutul și sfârșitul seriei sunt mai bine memorate decât cele de la mijlocul
ei.
c) Volumul materialului – dacă materialul de memorat crește în progresie
aritmetică, timpul de memorare crește în progresie geometrică, iar materialul
lung se amintește mai bine decât materialul scurt (Robinson a demonstrat că
6 silabe se reamintesc în proporție de 71%, 12 silabe – 78%, iar 18 silabe în
proporție de 81%).
d) Alte particularități importante ale materialului de memorat sunt:
familiaritatea, semnificația, caracterul agreabil sau dezagreabil al
materialului de memorat.
2. Trăsăturile psihofiziologice ale subiectului: gradul de implicare în activitate;
starea subiectului (oboseală, sănătate); modul de învățare; motivația; atitudinile şi
înclinațiile acestuia; repetarea optimă (subînvățarea creează „iluzia învățării”, iar
supraînvățarea conduce la instalarea inhibiției de protecție, la apariția stării de
saturație şi a trebuinței de evitare.
Cercetările au demonstrat că reținem 10% din ceea ce citim, 20% din ce auzim, 30% din
ce vedem, 50% din ce vedem şi auzim în același timp. Deci, cu cât implicarea proceselor
cognitive este mai complexă, crește şi productivitatea memoriei [4] .

Tehnici eficiente pentru memorare:

 crearea unor personalități pentru numere (ex.: Einstein-1, Mozart-2; etc.);
 crearea unor hărți mintale;
 Tehnica „Palatul memoriei”;
 Tehnica Asocierii și a imaginației;
 Transformarea informațiilor neanimate în animate;
 Tehnica localizării informației (fiecărei informații i se rezervă un loc anumit – spre
exemplu pe raftul de sus al dulapului) [2, 4].
Recomandări vizând eficientizarea memoriei [1, 3, 4]:
Desenatul Încearcă să desenezi 10 minute pe zi anumite figuri cu mâna stângă
(sau, în cazul în care ești stângaci, cu mâna dreaptă). Pentru că folosești
 mâna cu care nu ești obișnuit, desenul nu va ieși minunat, dar creierul
tău va munci mai mult, păstrându-se în formă.
Antrenamentul Sunt bine cunoscute beneficiile pe care le oferă exercițiile fizice.
Mișcarea este esențială pentru menținerea unei bune circulații sangvine
și stimularea dezvoltării celulelor nervoase.
Repetarea Când ai auzit ceva ce te interesează sau vrei să nu uiți un gând, repetă cu
voce tare.
Alimentația Specialiștii recomandă consumul de alimente bogate în vitaminele A, C
și E, benefice pentru creier și memorie. Acestea se găsesc în fructe și
legume colorate – banane, spanac, portocale, dar și în pește.
Somnul Somnul este esențial pentru consolidarea memoriei și pentru sănătatea ta
generală. Cercetările au stabilit că un somn de 6-8 ore pe noapte este
suficient pentru majoritatea persoanelor, însă calitatea somnului este,
probabil, mai importantă decât cantitatea.

CONCLUZII

Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale, care îi sunt imprimate de

integrarea ei în structura proceselor și activităților specific. Capacitatea de memorare este
activă, selecivă, contextuală, mijlocită, organizată logic și sistematic.
În investigarea și evaluarea nivelului de dezvoltare și pentru a evalua cât de eficientă
este capacitatea de memorare se iau în considerare următorii parametrii: volumul, trăinicia,
fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.
Conținutul memoriei este extrem de variat. Începând de la experiențe de ordin senzorial
perceptiv, până la cunoștințe, noțiuni, experiențe afective, experiențe sociale etc.
Conținutul reflectoriu constituie și un criteiu de clasificare a unor forme specializate de
memorie. Putem vorbi despre capacitatea de memorare senzorială (vizuală, auditivă, motorie,
gustativă, olfactivă), memorie perceptive, memoria imaginilor, memorie cognitivă, memorie
afectivă și memorie socială.
Reflectarea din memorie prezintă o serie de caracteristici: este o reflectare activă,
selective, situațională, relative fidelă, mijlocită, inteligibilă, sistemică, logică și organizată.
 REFERINȚE

1. COSMOVICI, A. Psihologia generală. Iași: Polirom, 2005.

2. GOLU, V. Fundamentele psihologiei. București, 2007.
3. JELESCU, P., RACU, Ig., BOLBOCEANU, Ag. Psihologia generală.
Chişinău: Univers pedagogic, 2007.
4. TARNOVSCHI, A., RACU, J. Psihologia proceselor cognitive. Chișinău,
2017.
5. ZLATE, M. Fundamentele psihologiei. Iași: Polirom, 2009.

WEBOGRAFIE

1. https://ro.psychologyinstructor.com/5-metode-pentru-optimizarea-memoriei/
#:~:text=%205%20metode%20pentru%20optimizarea%20memoriei
%20%201,sugereaz%C4%83%20acest%20lucru%20informa%C8%9Biile
%20sunt%20mai...%20More%20?
msclkid=502e6b04a62611eca8ed29bdf96ae7d9
2. 5 metode pentru optimizarea memoriei (psychologyinstructor.com)