Sincopa în cabinetul stomatologic

Proiect realizat de Crețu Maria

Seria A, grupa 12

Profesioniștii din domeniul stomatologic trebuie să fie pregătiți să gestioneze urgențele

medicale care pot apărea în cabinete. Un studiu efectuat în Japonia a arătat că între 19% și 44%
dintre dentiști au avut un pacient cu o urgență medicală în decursul unui an. În Statele Unite și
Canada, studiile au arătat că sincopa este cea mai frecventă urgență medicală văzută de medicii
dentiști. Aceasta a reprezentat aproximativ 50% din toate urgențele raportate într-un studiu,
următorul eveniment cel mai frecvent, alergia ușoară, reprezentând doar 8% din urgențe.
Există șanse ca, în calitate de medic dentist, să se întâlnească o serie de urgențe dentare
și medicale. Așadar, în cazul de față, avem de-a face cu procedurile de urgență pentru sincopă.
Sincopa este o pierdere temporară a cunoștinței, adesea legată de un flux sanguin
insuficient către creier. Aceasta are ca denumire comună și uzuală de leșin. Cel mai adesea apare
atunci când tensiunea arterială este prea scăzută (hipotensiune), atunci când inima nu pompează
suficient oxigen către creier. Poate fi benignă sau un simptom al unei afecțiuni medicale
subiacente.
Sincopa este un simptom care se poate datora mai multor cauze, de la afecțiuni benigne
până la cele care pun viața în pericol. Mulți factori care nu pun în pericol viața, cum ar fi
supraîncălzirea, deshidratarea, transpirația abundentă, epuizarea sau acumularea de sânge în
picioare din cauza schimbărilor bruște de poziție a corpului, pot declanșa sincopa. În cabinetul
stomatologic, frica și anxietatea sunt cauzele cele mai frecvente.
Sincopa mediată neural (SMN) este cea mai frecventă formă de leșin și un motiv
frecvent pentru vizitele la departamentul de urgență. Se mai numește și sincopă reflexă,
neurocardiogenă, vasovagală (SVV) sau vasodepresoare. Este benignă și rareori necesită
tratament medical. Când o persoană este expusă unui stimul dureros, cum ar fi înțepătura unui ac,
se declanșează un reflex vago-vagal: impulsul nervos declanșat de înțepătură ajunge la creier, iar
acesta trimite semnale spre inimă și vasele de sânge pentru scăderea tensiunii arteriale și a
ritmului cardiac. Scăderea nivelului de sânge oxigenat care ajunge la creier face ca persoana
respectivă să-și piardă cunoștința. Nu în ultimul rând, pentru că puterea psihicului este extrem de
mare, uneori numai anticiparea unei situații potențial dureroase este suficientă pentru a declanșa
acest reflex vago-vagal. Așadar, vestea bună este că, dacă un pacient are sincopă, probabil că își
va reveni foarte repede. În timp ce SMN este mai frecventă la copii și adulți tineri, aceasta
putând apărea la orice vârstă. Se întâmplă atunci când partea din sistemul nervos care reglează
tensiunea arterială și ritmul cardiac funcționează defectuos ca răspuns la un factor declanșator,
cum ar fi stresul emoțional sau durerea.
Semnele și simptomele sincopei includ leșin, piele palidă, amețeală, viziune în tunel
(câmpul vizual se îngustează astfel încât persoana poate vedea doar ceea ce se află în fața ei),
greață, senzație de căldură, transpirație rece și umedă, bâlbâială și vedere încețoșată. Pierderea
stării de conștiență se însoțește de incapacitatea menținerii tonusului postural, ventilație
neregulată, diminuată sau absent, hipotensiune arterial și bradicardie, secuse musculare cu aspect
de spasme clonice.
 Când sincopa apare, se va recurge la următoarele proceduri de urgență:
● Se va întrerupe imediat tratamentul.
● Se va evalua nivelul de conștiență: evaluarea lipsei de răspuns a pacientului la stimularea
senzorială.
● Se va activa sistemul de urgență al cabinetului: solicitarea ajutorului și cererea ca oxigenul și
trusa de medicamente de urgență să fie aduse la locul urgenței.
● Poziționarea pacientului: pacientul trebuie să fie în poziție decubit dorsal, cu picioarele ușor
ridicate.
● Evaluarea căilor respiratorii și a circulației: evaluarea respirației pacientului și permeabilitatea
căilor respiratorii și ajustarea poziției capului și a maxilarului în consecință, se va monitoriza, de
asemenea, pulsul și tensiunea arterială.
● Administrarea de oxigen.
● Monitorizarea semnelor vitale.
● Vor trebui administrate fiole de amoniac aromatic. Se va zdrobi fiola între degete și se va
poziționa sub nasul pacientului. Vaporii iritanți stimulează mișcarea extremităților și ajută la
întoarcerea sângelui din zonele periferice către inimă și creier.
● Pentru gestionarea post-sincopală: dacă recuperarea are loc în mai puțin de 15 minute, se
amână continuarea tratamentului dentar. Dacă recuperarea întârzie cu mai mult de 15 minute, se
va contacta serviciul de urgență, continuând în același timp îngrijirea definitivă până la sosirea
furnizorilor de îngrijiri de urgență instruiți.
●După revenirea stării de conștiență, pacientul nu trebuie ridicat atât timp cât mai resimte
amețeala deoarece sincopa poate reaparea.

Ulterior, se va aduce la cunoștință pacientului faptul că trebuie să fie precaut și să

înteleagă situația pentru vizitele viitoare și medicul stomatolog va face ca echipa stomatologică
să fie alertată în cazul în care un astfel de eveniment se repetă.
Pentru a se preveni situația unei sincope în cabinetul stomatologic, se vor lua următoarele
măsuri:
● Efectuarea unui istoric medical și dentar complet pentru a identifica orice factori predispozanți
care ar putea contribui la sincopă, (de exemplu, teama de tratamentul dentar, tensiune arterială
scăzută etc.).
● Sfătuirea pacienților, în special pe cei care sunt anxioși, să mănânce înainte de tratament
pentru a menține un nivel stabil al glicemiei în timpul tratamentului stresant.
● Se va înclina pacientul în poziție decubit dorsal sau semisupină (30-45 grade) pentru tratament,
trecerea de la clino la ortostatism lent, progresiv, păstrând poziția șezând în fotoliu 1-2 min
● Se va lua în considerare utilizarea protoxidului de azot pentru a atenua anxietatea.
Așadar, profesioniștii din domeniul stomatologic joacă un rol crucial în bunăstarea
pacientului. Prin urmare, este extrem de important să ne menținem la curent cu procedurile și
materialele de urgență.

BIBLIOGRAFIE:
-curs optional
-S.F. Malamed EMERGENCY MEDICINE: beyond the basics, J Am Dent Assoc, 128 (1997)
-G.M. Al-Iryani, F.M. Ali, N.H. Alnami, S.K. Almashhur, M.A. Adawi, A.A. Tairy-
“Knowledge and preparedness of dental practitioners on management of medical emergencies in
Jazan Province”, Open Access Maced J Med Sci, 6 (2018)
-T.C. Stafuzza, C.F. Carrara, F.V. Oliveira, C.F. Santos, T.M. Oliveira- “Evaluation of the
dentists' knowledge on medical urgency and emergency”, Braz Oral Res (2014)
-M. Vaughan, A. Park, A. Sholapurkar, A. Esterman- “Medical emergencies in dental practice –
management requirements and international practitioner proficiency. A scoping review”, Aust
Dent J, 63 (2018)
-H. Boudoulas, C.V. Leier, J.W. Overstreet- “Syncope in dental practice”, Compendium, 10
(1989)