III.

Importanța pentru organismul uman

Organismul este un sistem viu (animal, plantă, microorganism)
care este capabil de reproducere, creștere, evoluție și dispune de
metabolism. Un organism este un sistem deschis care face
schimburi de materie, energie și informație cu mediul înconjurător,
este "viu" și dispune de "viață" (trăiește) o anumită perioadă
limitată, care se sfârșește odată cu moartea organismului.
Caracteristici generale ale organismelor
• au o structură celulară (cu excepția virusurilor)
• au capacitatea de reproducere
• au în componență acizi nucleici și alte substanțe organice
• sunt locul unor procese metabolice
• dispun de capacitate adaptivă de a face față condițiilor
externe în continuă schimbare, astfel încât să-și dobândească
hrana și orice alt fel de resurse energetice necesare pentru
continuarea vieții.

Structura unui organism

Subsistemele componente ale fiecărui organism
sunt sisteme și aparate alcătuite din organe.
➢ Sisteme de organe
• Organe
Organele sunt alcătuite dintr-un ansamblu de diferite țesuturi.
• Țesuturi
Țesuturile sunt un ansamblu de celule de origine, formă, structură
și funcție comună.

❖ Clasificarea organismelor
Organismele au fost clasificate pe baza mai multor criterii. În total
există peste 1 milion de specii de organisme, și, pe lângă acestea,
și viruși. Astfel, organismele se clasifică în supraregnul
"procariote" (cărora le lipsește nucleul celular) și supraregnul
"eucariote" (care au nucleul celular). Cele eucariote la rândul lor se
clasifică în regnurile "protista", "plantae" și "animalia". Clasificarea
continuă într-un sistem ierarhic din ce în ce mai amănunțit:
• Supraregn - după prezența sau absența unui nucleu celular;
• Regn - după caractere generale ale structurii organismului;
• Încrengătură;
• Clasă;
• Ordin;
• Familie;
• Trib;
• Gen;

• Specie .

Proteinele animale vs proteinele vegetale

Proteinele animale sunt din ce în ce mai expuse criticilor din
partea adepților stilurilor de alimentație vegane sau vegetariene.
În ceea ce privește calitatea biologică, chiar dacă moda
înclină spre proteinele vegetale, știința înclină spre proteinele
animale.

Proteinele
Proteinele sunt substanțe de primă importanță și pot fi numite
„cărămizile organismului’, deoarece corpul are nevoie de proteine
pentru a se dezvolta, a-și repara structurile, a forma unele noi, a
se apăra și a transmite informația la nivelul sistemului nervos.

Dintre macronutrienți, proteinele sunt singurele care au un rol

energetic secundar. Proteinele furnizează 4 kcal/g, asemenea
carbohidraților, dar nu sunt folosite ca sursă de energie în
situațiile normale. Organismul apelează la proteine pentru a
obține energie doar atunci când nu mai dispune de carbohidrați
sau grăsimi pentru susținerea nevoilor energetice.
Proteinele din alimente sunt alcătuite din 20 de aminoacizi.
Aminoacizii sunt constituenții de bază ai proteinelor. Aceștia pot
forma sute de combinații care dau naștere la o multitudine de
proteine. În funcție de capacitatea de sinteză în organism, există 3
tipuri de aminoacizi:
• aminoacizi esențiali (nu se pot sintetiza în organism, trebuie
furnizați de alimentație);
• aminoacizi neesențiali (se pot sintetiza în organism);
• aminoacizi condiționat esențiali (nu se pot sintetiza în
anumite condiții fiziologice sau patologice).
Evaluarea calității proteinelor
Există numeroase metode, recunoscute și susținute de Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Statelor Unite pentru
Alimentație și Agricultură (FAO), prin care se poate determina
calitatea proteinelor alimentare. Studiind rezultatele acestor
testări ale proteinelor, se poate observa că proteinele animale au
o calitate nutrițională superioară, dată de o digestibilitate mai
bună și un conținut adecvat de aminoacizi esențiali.

Conținutul în aminoacizi este unul dintre cele mai importante

criterii pe baza căruia se determină calitatea proteinelor.
Proteinele care conțin toți aminoacizii esențiali în proporțiile
necesare organismului sunt adesea clasificate ca proteine de
înaltă calitate biologică sau proteine complete. În general,
proteinele de origine animală sunt proteine complete de
înaltă valoare biologică (proteinele din ou, lapte, carne).

Majoritatea proteinelor de origine vegetală (din leguminoase, nuci

și semințe, cereale) sunt proteine incomplete sau parțial complete
pentru că nu conțin toți aminoacizii esențiali sau îi conțin în
cantități limitate, prin urmare trebuie combinate cu proteine
complementare pentru ca organismul să beneficieze de o cantitate
suficientă din toți aminoacizii esențiali necesari sintezei proteice
endogene. Până la ora actuală, conform analizelor și studiilor
credibile existente, se pare că singurele proteine complete de
origine vegetală se găsesc în soia.

Există din ce în ce mai multe controverse când vine vorba de

calitatea proteinelor animale versus cea a proteinelor vegetale. În
zilele noastre, când vegetarianismul, veganismul și flexitarianismul
iau o amploare din ce în ce mai mare, sursele de proteine de
origine animală sunt din ce în ce mai blamate. În acest context
este foarte important să ne uităm la metodele științifice existente
de analiză a calității proteinelor, astfel încât să facem cele mai
bune alegeri.
Recomandările privind consumul de proteine ar trebui să fie cât
mai personalizate. Un consum excesiv de proteine poate avea
efecte adverse pe termen lung. Dietele moderne omnivore, mai
ales în țările dezvoltate, tind să conțină cantități mai mari de
proteine decât necesarul nutrițional zilnic. Pe de altă parte, pentru
anumite categorii populaționale, cum sunt sportivii de
performanță, copiii sau persoanele de vârsta a treia, un consum
mai mare de proteine de bună calitate este esențial pentru
dezvoltarea sau menținerea masei musculare și a altor organe și
țesuturi.

Controverse privind tipurile de proteine

Chiar dacă proteinele animale au o calitate mai bună decât cele de
origine vegetală, dacă analizăm conținutul în aminoacizi, în ultimii
ani acestea au fost desconsiderate în favoarea proteinelor
vegetale și, mai ales, a alimentelor vegetale noi (quinoa, semințe
de canepa, semințe etc.).

Proteinele animale au dezavantajul de a veni la pachet cu alți

nutrienți care pot prezenta risc pentru sănătate, dacă sunt
consumați în cantități mari. Grăsimile saturate sunt primii nutrienți
care se asociază cu sursele animale de proteine. Carnea, lactatele,
chiar și ouăle, conțin cantități mari de grăsimi saturate, dacă nu
sunt alese atent. De aceea, se recomandă alegerea variantelor de
carne slabă, a peștelui și a lactatelor degresate pentru asigurarea
aportului de aminoacizi esențiali.

Dacă luăm în discuție sursele de proteine vegetale, acestea

furnizează nutrienți benefici, cum sunt fibrele, grăsimile
nesăturate, anumite izoflavone (soia). Tocmai de aceea, valoarea
lor nutrițională este mai apreciată decât cea a proteinelor animale,
chiar dacă nu furnizează în mod ideal toți aminoacizii esențiali.

Aportul optim de proteine

Aportul de proteine recomandat pentru adulți este de 10-15%
(maximum 20%) din totalul caloric, din care jumătate trebuie
să fie proteine animale și jumătate proteine vegetale.

Pentru adulții care nu desfășoară un sport de performanță,

necesarul mediu de proteine este de 0.75 g/kg corpi/zi.
Necesarul de proteine este mai mare în perioada copilăriei, în
perioada de sarcină și alăptare și în cazul sportivilor de
performanță.

Echilibrul este cuvantul cheie și când vine vorba de sursele de

proteine. Pentru majoritatea populației, jumătate din aportul zilnic
de proteine trebuie să provină din surse vegetale, iar jumătate din
surse animale.