UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

SPECIALIZAREA - Ingineria Produselor Alimentare

Ambalaje și design în industria alimentară

PROIECT
Cutie (doză de 0,5 l) din Al cu capac pentru Fanta

Coordonator științific: Studenți: CISMARU Elena Melania

Ș.L. DR. ING. CONSTANTIN GABRIEL-ALEXANDRU MERDUȘ Emilia Elena
Grupa: 743 IPA

- 2021 -2022 –
 Cuprins

1. Capitolul 1. Introducere
1.1.Memoriu justificativ
1.2.Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură sortimentală)
1.3.Etapele elaborării unui ambalaj

2. Capitolul 2. Designul de produs

2.1. Caracteristicile produsului. Proprietăţi igienice. Proprietăţi alimentare (organoleptice,
fizico-chimice, dietetice, calorii, valoare nutritivă etc.)
2.2. Beneficii
2.3.Tehnologia de fabricare a produsului (prezentare succintă)
2.4.Materii prime şi ingrediente

3. Capitolul 3. Ambalajul şi designul de ambalaj

3.1.Analiza morfologică a soluţiilor de ambalare posibilă şi tipuri de ambalaje pentru
produsul specificat. Alegerea produsului optim
3.2.Materialele folosite la fabricarea ambalajului
3.2.1. Modul de ambalare, închidere şi etanşare a produsului
3.2.2. . Etichetare, transport
3.3.Sistemul bicomponent produs – ambalaj
3.4. Proiectarea propriu-zisă a ambalajului
3.4.1. Proiectarea semifabricatului
3.4.2. Alegerea formei ambalajului
3.4.3. Schiţarea ambalajului şi a designului acestuia (schiţe reprezentative)
3.4.4. Alegerea culorilor şi amplasarea elementelor caracteristice ale ambalajului
3.5.Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul proiectat
3.6. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare

4. Capitolul 4. Calitatea de prezentare a produsului în comparaţie cu alte produse

similare
4.1.Date principale despre producător
4.2.Calitatea de prezentare a produsului
4.3.Elemente de noutate
4.4.Promovarea produsului. Fişa de promovare

Material grafic
1. Desenul semifabricatului de ambalaj (la scară)
2. Desenul designului de ambalaj (amplasarea elementelor caracteristice)
3. Desenul 3D al ambalajului şi secţiuni caracteristice
 Capitolul 1
1.1. Memoriu justificativ

Originile
Originile acestei băuturi se găsesc în Germania celui de-al doilea război mondial. În acea
perioadă, afacerea Coca-Cola din Germania era una dintre cele mai profitabile din lume, fiind
întrecută doar de cea din Statele Unite.
În 1939, Coca-Cola avea 43 de fabrici de îmbuteliere și peste 600 de distribuitori locali în
toată țara. Dar, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial, a devenit imposibilă
importarea ingredientelor necesare pentru formula de bază.
Pentru a o menține funcțională, Max Keith, șeful operațiunii locale a venit cu ideea de a
amesteca zer și fibre de mere cu orice fruct de sezon
disponibil. Rezultatul a fost o băutură acidulată foarte
asemănătoare cu berea de ghimbir. Această nouă băutură a
început să fie comerializata sub numele de Fanta, o
prescurtare a cuvântului german "fantasie".
Prin vanzările lui Fanta, Max Keith a menținut
operațiunea locală în viată, în ciuda faptului că nu putea să
aibă niciun contact cu sediul american. Odată ce războiul
s-a terminat, Max a returnat profiturile companiei din
Atlanta, iar Coca-Cola și-a reluat operațiunile germane.
Fig.1.1. Design-ul sticlelor în anii apariției

Versiunea modernă

Fanta pe care o știm astăzi s-a născut însă în 1955, în

Napoli, Italia, când compania locală Coca-Cola a început să
folosească citrice pentru formula pe bază. Primul design de
sticlă și logo a fost realizat de Raymond Loewy, care propusese
în prima fază aproximativ 25 de sugestii. Sticla inelată și
eticheta cu colțurile superioare ridicate au fost selelctate,
intrând în distribuție pe piață din Statele Unite în 1960. Iar până
la finalul anilor ’60, Fanta avea să devină cel mai bine vândută
aromă din lume.

Fig.1.2. Reclamă Fanta

 De-a lungul timpului, Fanta a rămas printre cele mai consumate băuturi răcoritoare de pe
mapamond. Unul dintre semnele distinctive ale popularității acestui brand a fost tocmai abilitatea
sa unică de a se adapta odată cu trecerea timpului, oferind publicului o mare varietate de arome.

În 1999, al treilea tip de băutură și-a făcut apariția: Fanta Pink — grapefruit ușor amăruie, cu
gust de grapefruit roz care s-a bucurat de o popularitate mare în rândul adulților.
În 2001, Fanta a venit cu o nouă aromă, Fanta Fructe de pădure, iar în 2002, o mulțime de
clipuri publicitare anunțau noua Fanta Madness cu gust de struguri. La scurt timp a apărut și
Fanta Shokata cu aromă de soc. Între timp Fanta Pink — grapefruit a fost retrasă, iar la scurt
timp Fanta Fructe de pădure a dispărut de asemenea.
În vara anului 2003 a fost lansată Fanta Latina cu un gust ușor tropical ca ediție limitată, și
tot în același an a fost lansată și Fanta Cinnamon Rum cu aromă de scorțișoară ca ediție limitată
de Crăciun, ambele retrase la scurt timp după terminarea sezoanelor respective.
În 2004 a fost reintrodusă Fanta Fructe de pădure.
În 2005 o nouă aromă a fost introdusă, Fanta Cherry, cu aromă de cireșe și gust acrișor
puternic.
Tot în 2005 a fost lansată marea campanie Fanta Bamboocha care consta într-un concurs cu
premii instant, ca sticle de Fanta Orange ambalate special, cu o aromă puțin mai puternică.
Fanta Cherry a fost apoi retrasă și înlocuită de Fanta Mango Beat în 2006, tot în perioada
respectivă fiind retrasă și Fanta Fructe de pădure.
În anul 2007, în cadrul campaniei mondiale Fanta World, în România a fost relansată Fanta
Grapefruit sub denumirea de Fanta World Thailanda în ediție limitată și retrasă odată cu
încheierea campaniei la nivel global.
Din februarie 2008, Coca-Cola, după lansarea băuturii Coca-Cola Zero, a introdus pe piață și
Fanta Orange Zero, denumită mai simplu Fanta Zero fiind retrasă la scurt timp.

Fig.1.3. Evoluția design-ului sticlei

 1.2. Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură sortimentală)

Denumire: Fanta
Producător: The Coca-Cola Company
Marca este una înregistrată la OSIM și face parte din compania Coca Cola HBC și Coca
Cola Company. Este o băutură răcoritoare carbogazoasă cu aromă de fructe.
Este o marcă ușor de deosebit, de asemenea, noua abordare grafică Fanta se distinge prin
caracterul distinctive și imaginative pe care îl promovează, apelând la o serie de elemente care au
la bază jocul și veselia, toate încadrate într-un univers unde simțurile ne sunt trezite și încântate
prin culori și forme deosebite.
Fanta este o marcă umbrelă în lume existând peste 90 de astfel de arome, dar majoritatea
sunt disponibile doar local.
Arome de Fanta ce se găsesc în mod normal (Fig. 1.1.):
• Fanta Portocale;
• Fanta Iced Tea;
• Fanta Lactic;
• Fanta Starfruit;
• Fanta Green;
• Fanta Papaya;
• Fanta Lămâie;
• Fanta Madness;
• Fanta Drango (cu mango si fructul dragonului);
• Fanta Grapefruit;
• Fanta Fructul Pasiunii;
• Fanta de Struguri;
• Fanta Grepfruit Zero Zahăr;
• Fanta portocale Zero Zahăr.

Fig. 1.4. Arome de Fanta

 1.3. Etapele elaborării unui ambalaj

AMBALAJ: totaliatea elementelor destinate să cuprindă sau sa învelească un produs sau un

ansamlu de produse, în vederea asigurării calității și integrității acestora la manipulare, transport
și desfacere până la consum.
Etapele elaborării unui ambalaj sunt:

• Etapa iniţială, care are ca obiectiv determinarea conceptului produsului, este etapa în
care se formează ipotezele referitoare la consum, examinarea dorinţelor consumatorilor
cu privire la produsul comercializat, analiza ambalajelor produselor concurenţilor, pe
baza unor cercetari proprii şi/sau a activităţii companiei.
• Etapa a doua, presupune creearea unei imagini de ansamblu a produsului prin
examinarea percepţiei emoţionale a acestuia de către potenţialii consumatori şi a analizei
imaginii producătorului în percepţia consumului luând în considerare rezultatele
cercetărilor proprii şi a unor eventuale ipoteze.
• Etapa a treia are ca obiectiv stabilirea priorităţilor prin alegerea conceptului de design,
culoarea în considerare a legăturii cu design-ul ambalajului anterior şi a tradiţiilor.
• Etapa a patra are în vedere determinarea posibilităţilor de vizualizare la stand, prin
selecţia percepţiei asociative a potenţialului consumator şi a imaginilor pentru
vizualizarea aşteptărilor şi a dorinţelor acestuia – analiza percepţiei legată de culorile
utilizate, forma şi volumul ambalajului.
• Etapa a cincea are ca obiectiv prelucrarea şi analiza materialelor colectate, prin
examinarea culorilor şi a nuanţelor, care urmează să fie utilizate în realizarea ambalajului
cu scoaterea în evidenţă a elementelor de bază.
• Etapa a şasea se referă la trasarea sarcinilor tehnice către designeri, cum ar fi: stabilirea
obiectivelor şi a priorităţilor în proiectare, stabilirea limitelor estetice şi tehnice,
identificarea informaţiilor care se vor dispune pe ambalaj, prezentarea materialelor şi
sarcinilor designerului.
• Etapa a şaptea are ca obiectiv evaluarea machetei de ambalaj şi selectarea celei mai bune
variante, prin evaluarea individuală a ambalajului de către consumatori, evaluarea design-
ului de ambalaj de către conducerea agentului economic care a efectuat comanda şi
evaluarea design-ului în comparaţie cu produsele concurenţilor.

Plecând de la funcţiile de bază ale ambalajului, în proiectarea acestuia trebuie să se ţină

cont de câteva direcţii esenţiale:
• Ciclul de viaţă al ambalajului;
• Găsirea greutăţii optime a ambalajului;
• Obiectivele companiei;
• Creşterea duratei de conservare a produsului;
• Reducerea costului de materie primă şi energie.
 Capitolul 2 – Designul de produs
2.1. Caracteristicile produsului. Proprietăţi igienice. Proprietăţi alimentare (organoleptice,
fizico-chimice, dietetice, calorii, valoare nutritivă etc.)

Conform studiului JRC, în statele UE există opt variante distincte de Fanta Orange, iar cea
mai frapanta diferență este cea a cantității de suc de portocale din concentrat: în Italia se vinde
Fanta cu 12% suc de portocale în timp ce în Germania cu 4,5%, iar în Bulgaria, Cehia, Ungaria,
Polonia și Lituania procentul este de numai 5%.
Diferențe apar și la îndulcitori,pentru că o sticlă de Fanta poate conține doar zahăr (Belgia),
zahăr și înulcitori Acesulfam-K și aspartame (Germania, Olanda), zahăr și îndulcitori ciclamat și
saccharin (este un îndulcitor sintetic) (Letonia și Polonia), zahăr și îndulcitorii Acesulfam-K,
aspartame, Neohesperidin DC (Estonia), doar sirop de fructoză-glucoză (Bulgaria), sirop de
fructoză-glucoză și îndulcitorii ciclamat și saccharin (Cehia și Ungaria).
În România, potrivit etichetei, Fanta are minim 5% concentrație de suc de portocale, zahăr
și sirop de fructoză și glucoză.

Tabelul 2.1. Informații nutriționale pentru 100 ml

Informații nutriționale pentru 100 ml CONFORM ETICHETEI

Valoare energetică 183kJ/43 kcal
Glucide 10.5g
din care zaharuri 10.5g
Proteine 0g
Lipide 0g
din care acizi grași saturați 0g
Fibre 0g
Sodiu 0g
% din cantitatea zilnică bazat pe o dietă de 2000 Kcal.

Tabelul 2.2. Informații nutriționale pentru 330 ml

Pentru 330 ml
Kcal Zaharuri Lipide Acizi grași saturați Sodiu
142 35g 0g 0g 0g
7% 39% 0% 0% 0%
 Întreținerea igenică a ambalajelor și mijloacelor de transport:
Ambalajele folosite în producție trebuie să nu influenteze caracteristicile organoleptice,
fizico-chimice sau valoarea nutritivă a produsului ambalat prin:
o înlăturarea mirosurilor particulare;
o cedarea componentilor chimici.

Tabelul 2.3. Proprietățile organoleptice ale sucului

Caracteristici Condițiile de admisibiliate Metode de
analiză
Aspectul ambalajului Ambalaj curat, marcate corespunzător.

Aspectul sucului Lichid omogen, fără sediment sau impurități în suspensie,

cu culoare specifică materiilor prime folosite.
SR 1754
Consistență Fluidă

Miros Plăcut, aromat, characteristic fructelor, fără miros strain (de

fermentat, mucegai, etc.)
Gust Plăcut, dulce, ușor acidulat în cazul celor cu adaos de dioxid
de carbon, characteristic fructelor (portocale, struguri,
lămâie..), sau substanțelor aromatizante, fără gust strain.

2.2. Beneficii

Beneficiile consumului -FANTA-

• Gust delicios și răcoritor de portocale;

• Conține suc de portocale - diverse fructe;
• Culori vibrante și arome naturale;
• Intens, răcoritor, delicios;
• Stimulează simțurile într-un mod natural.

Concluzie: Această bautură carbogazoasă poate fi un prilej de răcorire într-o zi de vară sau
un plus de energie datorită conţinutului mare de zahăr.
 2.3. Tehnologia de fabricare a produsului (prezentare succintă)

Operații din fluxul tehnologic:

Prepararea siropului de zahăr, se face:
a) La cald – folosirea siropuluifiind posibilă și dupa 24 de ore de la preparare;
b) La rece – siropul obținut fiind folosit maximum 24 de ore de la preparare.
Filtrarea siropului
Această operație, care are drept scop obținerea unui sirop limpede, se realizează cu
ajutorul filtrelor cu pânză sau a plăcilor. În cazul când siropul filtra teste opalescent, operația se
repetă.

Cupajarea
Constă în amestecarea tuturor componentelor care alcătuiesc reţeta de fabricaţie, operaţie
care are loc în vase de inox, prevăzute cu agitator. Cupajul, astfel obţinut se lasă în repaus 24 de
ore, timp în care se produce amestecarea armonioasă a tuturor componentelor.

Tratarea apei
Apa folosită la prepararea băuturilor trebuie să fie dezaerată asigurându-se, în acestfel, o
mai bună conservare a băuturii faţă de acţiunea microorganismelor şi păstrare a
aromelor. Apa trebuie să fie dedurizată.

Impregnarea cu CO2
În vederea obţinerii unei băuturi bine impregnate cu CO2, apa este răcita cu ajutorul
schimbătoarelor de căldură multitubulare sau cu plăci. Apoi, se trece printr-un saturator, undese
reţine CO2.

Dozarea, Îmbutelierea și Închiderea

Cupajul, obţinut aşa cum s-a arătat mai sus, se dozează în sticle sau PET-uri împreunăcu
apa impregnate cu CO2 şi răcită la 4-50°C. Procesul se realizează în instalaţii
completautomtizate. Sticlele se capsulează cu capsule metalice, prevăzute cu rondele de plută
saumaterial plastic

Depozitarea
Sticlele cu băuturi răcoritoare, se introduc în navete din material plastic,
sepaletizeaza în stive, pe loturi, în depozite curate, răcoroase, ferite de razele solare sau deîngheţ.
PET-urile sunt ambalate în seturi de câte 6 şi sunt paletizate.
 RECEPȚIA ȘI DEPOZITAREA
MATERIILOR PRIME

CONCENTRAT MACERATE CO2

APĂ ZAHĂR SAU SUC DE (ULEIURI AROMATE,
FRUCTE ESENȚE, ETC.)

TRATARE
APĂ

PREPARARE
SIROP

FILTRARE

CUPAJARE

IMPREGNARE
CO2

DOZARE

ÎNCHIDERE

DEPOZITARE

LIVRARE

Fig.2.1. Schema tehnologică de fabricare a băuturilor răcoritoare

2.4. Materii prime şi ingrediente

Ingrediente
Apă, zahăr, sirop de fructoză-glucoză, suc de portocale din concentrat (min. 5%), dioxid
de carbon, acidifiant acid citric, arome naturale de portocale cu alte arome naturale, antioxidant
acid ascorbic, colorant carotene, stabilizator gumă de guar. Fără adaos de conservanți.
 Capitolul 3

3.1. Analiza morfologică a soluţiilor de ambalare posibilă şi tipuri de ambalaje pentru

produsul specificat. Alegerea produsului optim

Ambalarea, operaţie definită ca însumarea operaţiilor de aranjare a produselor în

spaţii delimitate prin pereţi din diferite materiale, este o operaţie prin care se realizează
protejarea produselor în scopul păstrării calităţilor iniţiale în condiţii igienice, în timpul
manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii lor. Ambalarea uşurează şi scurtează durata
de aprovizionare a consumatorilor, crează posibilităţile de autoservire, de informare a
consumatorilor asupra conţinutului, a modului de păstrare şi apreciere a produsului,
uşurează transportul, asigură prezentarea produselor într-o formă atrăgătoare. Principalele funcţii
pe care ambalajul trebuie să le îndeplinească sunt:
➢ funcţia de conservare şi protecţie a produselor,
➢ funcţia de manipulare, transport, depozitare,
➢ funcţia de informare şi promovare a produselor.

Sistemul de ambalare reprezintă metoda sau modul de realizare a operaţiilor de

ambalare a produselor, indiferent de natura lor.
Ambalajele sunt considerate astăzi un element de strategie a întreprinderii în comercializarea
produselor sale, drept pentru care, scopul conducerii în procesul de ambalare este acela de a
dirija activitatea în sensul obţinerii unor ambalaje cât mai corespunzătoare pentru fiecare din
produsele ce se intenţionează a se comercializa.
Pentru că un ambalaj să fie corespunzător, el trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
indispensabile promovării cu succes a unui produs ambalat pe piaţă, condiţii care presupun
performante, atât sub aspect obiectiv, material (protecţie fizico-mecanica, chimică), cât şi sub
aspect subiectiv, legat de motivaţia cumpărătorilor, de preferinţele lor. Pe lângă faptul că
îndeplineşte funcţia de protecţie şi conservare, ambalajul uşurează manipularea, transportul,
depozitarea şi desfacerea produselor, precum şi promovarea vânzărilor.În acelaşi timp, ambalajul
constituie un important element economic, cu implicaţii profunde asupra folosirii raţionale şi
eficiente a resurselor de materii prime şi materiale în sfera producţiei şi circulaţiei bunurilor.
Problemele de ambalare sunt deosebit de complexe datorită diversificării materialelor
folosite, varietăţii produselor ce trebuie ambalate, mulţimii metodelor şi maşinilor de ambalare şi
de confecţionare a ambalajelor, numărului mare al accesoriilor de protecţie şi prezentare şi
diversităţii condiţiilor de transport.
 Ambalajele se pot clasifica, în funcţie de diferite criterii, astfel:
a) după rolul pe care îndeplinit:
o ambalaje de transport;
o ambalaje de desfacere.
b) după poziţia faţă de produsele alimentare:
o ambalaje directe (pentru desfacere);
o ambalaje indirecte (de transport);
o ambalaje auxiliare (talaş, carton ondulat, spume sintetice, lemn).
c) după modul de folosire:
o refolosibile;
o nerefolosibile.
d) după modul de grupare: ambalaje solitare, grupate, colective;
e) după sistemul de confecţionare: fixe, pliante, demontabile;
f) după gradul de rigiditate: rigide, semirigide, suple;
g) după funcţionalitatea ambalajelor:
o ambalaje propriu-zise;
o ambalaje – utilaje;
o ambalaje – mijloc de transport.
Proiectarea ambalajelor este un aspect important al comercializării produselor. În
funcţie de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul, se poate trece la determinarea
ambalajului optim şi apoi la alegerea metodei de ambalare.
Un ambalaj optim este un ambalaj care îndeplineşte rolul funcţional, dar, în acelaşi timp
implica un consum minim de material şi manoperă, este economic. În ceea ce priveşte
operaţiile de umplere, manipulare, închidere, sunt de preferat ambalajele care necesită utilaje
cât mai puţin costisitoare, a căror utilizare necesită cu efort minim (eventual să permită
automatizarea procesului).
Ambalajul trebuie să reflecte exact ceea ce este produsul, pentru că altfel apare o lipsă de
credibilitate în faţa consumatorului.
În concluzie, un ambalaj ideal trebuie să protejeze bine produsul, să fie uşor şi ieftin, iar
caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare şi
totodată să reprezinte, prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing.
Aluminiul

Aliajele de aluminiu folosite, pentru îmbunătățirea caracteristicilor mecanice, au ca

elemente de aliere în principal siliciul și magneziul. Este cunoscută rezistența aluminiului la
coroziune datorită stratului de oxid de aluminiu (Al2O3) format pe suprafața acestuia. Cutiile de
conserve din aluminiu se realizează prin ambutisare. Suprafața interioară a cutiei de aluminiu se
acoperă întotdeauna cu un strat de lac organic.
O cutie de aluminiu este în general fabricată dintr-un material metalic subțire. Aceasta se
deschide uneori prin tăierea unuia dintre părțile frontale ale cutiei, alteori cutia poate avea un
capac care se înlătură.
 3.2. Materialele folosite la fabricarea ambalajului

Materialul de ambalaj este materialul destinat pentru confecţionarea ambalajelor şi (sau)

accesoriilor de ambalaj, în timp ce materialul de ambalare este materialul destinat să învelească
temporar produsul de ambalat.
Prin produs de ambalat se înţelege produsul care necesită o protecţie temporară de la
locul de producţie la locul de consum şi a cărui manipulare, transport, depozitare şi
desfacere trebuie înlesnite prin ambalare. Produsul ambalat reprezintă unitatea formată din
produsul de ambalat şi ambalajul respectiv.
Ambalajul trebuie să reflecte exact ceea ce este produsul, pentru că altfel apare o lipsă de
credibilitate în faţa consumatorului.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele utilizate la confecţionarea
ambalajelor sunt:
• să se prelucreze uşor;
• să nu fie higroscopice;
• să permită curăţirea şi dezinfectarea fără deteriorări;
• să nu fie prea grele în raport cu masa produselor ambalate;
• să nu posede şi să nu emane nici un fel de mirosuri;
• să nu reacţioneze cu produsele ambalate;
• să nu se deformeze în timpul depozitării şi transportului;
• să protejeze produsele de orice fel de vătămări;
• să reziste la tensiunile şi zdruncinăturile din timpul transportului;
• mărimea lor să se armonizeze cu gradul de perisabilitate al produselor ambalate şi să fie
estetice.
Pentru Fanta, se folosesc cutiile de aluminiu realizate prin ambutisare adâncă, prin tragere
multiplă, (draw-and-iron aluminum cans) din 2 piese, sunt de obicei utilizate ca recipiente pentru
băuturi, dar pot de asemenea, să conțină alimente și produse nealimentare. Un alt tip de cutie
(denumită uneori butelie) din aluminiu este formată dintr-o singură piesă, care este utilizată
pentru aerosoli și produse pompate, cum ar fi soluție salină, parfum și aer odorizant, precum și
produse care nu sunt pompate, cum sunt aditivii pentru combustibil.
Capacele pentru cutii de conserve sunt în mod obișnuit executate din plăci metalice și nu din
suluri metalice. Acoperirile sunt aplicate prin dispozitive de acoperire cu role similare cu cele
utilizate în operațiile de acoperire a foilor pentru corpurile cutiilor din trei bucăți, iar unele
instalații folosesc aceleași linii de acoperire pentru a acoperi și corpurile și capetele. Capacele
pentru cutiile cu deschidere ușoară, care sunt acoperite, necesită etape suplimentare de fabricare,
atunci când este marcat metalul și când este atașată o piesă de deschidere. Acești pași sunt
executați după terminarea piesei, deci acoperirea va fi deteriorată. În final, este necesar să se
aplice noi straturi de acoperire, pentru realizarea integrității acoperirilor.
 Fig. 3.1. Cutiile acoperite uscate în cuptor.
Procesul de realizare a cutiilor din două bucăți prin tragere multiplă cuprinde următoarele etape:
a) Benzile de aluminiul sau de oțel folosite vin la fabrica de cutii sub forma unor suluri
mari.
b) Pe bandă se aplică un strat de lichid unguent, apoi banda este decupată pe o presă de
ștanțare.
c) Fiecare decupare este ambutisată de mai multe ori, printr-o serie de inele de carbură de
tungsten. Prin acest proces de tragere multiplă, se obține cutia, care este redresată la un
diametru mai mic decât decuparea inițială, iar pereții se subțiază în timp ce crește
înălțimea piesei.
d) Se retează capătul, opus fundului piesei, la dimensiunea impusă.
e) Corpul astfel format trece printr-o mașină de spălat, după care este uscat.
f) Cutia este acoperită cu un strat de acoperire de bază, incolor sau pigmentat, care
constituie o suprafață bună pentru cerneala de printare, după care cutiile acoperite se
usucă în cuptor (Fig.3.2.).
g) Cutiile printate și lăcuite, se usucă din nou în cuptor.
h) Interiorul fiecărei cutii este protejat printr-un spray de lac incolor anticoroziv, după care
se usucă din nou în cuptor.
i) Cu un dispozitiv special, se formează gâtul cutiei necesar montării capacului.
j) Fiecare recipient este testat la fiecare etapă de fabricație. În etapa finală, el trece printr-un
tester cu lumină care respinge automat orice cutie cu orificii sau crăpături.
k) Cutiile terminate sunt apoi transferate la depozit unde sunt în mod automat paletizate,
înainte de la instalația de umplere.

Fig.3.2. Doză pentru prelucrare

 3.2.1. Modul de ambalare, închidere şi etanşare a produsului

Ambalajele din metal şi aliaje sunt folosite cu precădere în industria alimentară la

ambalarea conservelor de carne, peşte, fructe şi legume, băuturilor alcoolice şi nealcoolice.
Opinia consumatorilor este mai puţin favorabilă metalelor deoarece acestea pot influenţa gustul
produselor ambalate. Ambalajele metalice
se realizează din tabla de oţel cositorită, aluminiu si materiale combinate (materiale plastice,
carton si metal). În ultima perioadă a crescut ponderea ambalajelor din aluminiu şi aliaje din
aluminiu datorită unor avantaje pe care le oferă aceste materiale.

Avantajele utilizării ambalării în materiale metalice sunt considerate a fi următoarele:

➢ au proprietăţi de barieră foarte bune;

➢ nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare;
➢ se pot inscripţiona uşor;
➢ se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale pentru ambalare.

Din material metalice se confecționează următoarele ambalaje:

➢ cutii metalice;
➢ doze de aluminiu;
➢ bidoane și butoaie metalice;
➢ ambalaje tip aerosol (spray);
➢ tuburi deformabile.

Dozele de aluminiu sunt confecţionate din tablă de aluminiu, special destinată ambalării,
preambalării şi conservării produselor alimentare. Sistemul de ambalare, materialul folosit şi
tipul de ambalaj trebuie să asigure stabilitatea alimentului, să nu permită transferul unor
substanţe toxice din materialul de ambalare sau în timpul procesului ambalării către aliment, să
evite schimbul de umiditate cu mediul, impurificarea cu substanţe nedorite din mediu,
contaminarea cu microorganisme şi favorizarea unor reacţii fotochimice sau determinate de
contaminarea microbiologică.
Închiderea dozelor de aluminiu se realizează cu mașini de închis semiautomate şi
automate.
Formarea faltului de închidere care unește capacul cu corpul cutiei se face cu ajutorul
rolelor, în două operații – la prima operatie, rolele 1 se rotunjesc numai marginea capacului şi
bordura cutiei; la a doua operaţie, rolele 2 închid definitiv toate cele cinci straturi de tablă
formate, după care faltul de închidere este terminat (Fig.3.3.).
 Fig.3.3. Formarea faltului de închidere

Fig.3.4. Fălțuirea

Fălțuirea - Cel mai important tip de închidere utilizat. Falțul se execută folosind mașini
specializate.
Falțul este deci considerat corect dacă: falțul este perfect neted, lipsit de încrețituri; in partea
inferioara a falțului nu exista părți de metal si pastă de cauciuc ieșită in afară; in partea lui
superioara, falțul este mai gros din cauza mai multor straturi de tabla, iar in partea inferioara,
vizibil mai strâns la corpul cutiei.
 1 - falț normal; 2 -falț înalt; 3 -falț prea strâns;
4 -falț cu creastă; 5 -falț cu limbă; 6 - falț cu
dinte; 7-falț cu buza.

Fig. 3.5. Forme ale falțului dublu

Fazele succesive simplificate în procesul de formare a faltului:
a. rola I în faza de start;
b. rola I în faza de terminare a operaţiei de bordurare;
c. rola II în faza de start;
d. rola II în faza de terminare a operaţiei;
1. profilul rolei I;
2. profilul pistonului de fixare a capacului (cap de presare);
3. capacul cutiei;
4. corpul cutiei;
5. profilul rolei II.

Mecanismele de închidere ale mașinilor de închis se clasifică în două mari grupe:

➢ mecanisme cu came în mișcare și cu came staționare;
➢ mecanisme de închidere excentrice.
În majoritatea lor , alterările microbiologice ale conservelor sunt cauzate de
neermeticitatea recipientelor. De aceea, o atenție deosebită trebuie acordată operației de
închidere si controlului ei. Numai în cazul unei închideri ermetice si a prelucrării termice
corespunzătoare se poate realiza păstrarea îndelungată a produsului conservat în funcție de
modul de execuție, controlul închiderii se împarte în controlul curent si controlul ermeticități prin
sondaj.
Controlul curent constă în examinarea vizuală a faltului majorității recipientelor ermetice.
La examinarea faltului la o închidere bună, acesta trebuie să îndeplinească urmatoarele
condiții:
• partea superioară trebuie să fie usor plată, cu marginile rotunjite, iar partea inferioară
puțin teșită si strâns presată de corpul cutiei;
• fa1tul trebuie să aibă o lațime uniformă pe tot perimetrul, fară să prezinte colțuri,
ondulații, margini neregulate, zgârieturi, fisuri sau să fie tăiat la partea superioara. La o
închidere bună numărul cutiilor cu defecte de închidere nu trebuie să depăşească 0,3%.
 Sterilizarea dozelor de aluminiu
Dupa închidere, dozele de aluminiu se trec printr-o maşină de spalat cu o zonă de spălare cu
detergenți și o altă zonă de clătire cu apă caldă, după care cutiile se așează în coșurile autoclavei în
rânduri ordonate sau în vrac, coșuri care se introduc în sterilizator, unde se execută sterilizarea
după baremul de sterilizare specific fiecărui tip de conservă.
Cutiile metalice pentru ambalarea sucului FANTA, sunt, deasemenea, alcătuite din două
elemente: capac și corp, executate din tablă cositorită sau tablă de aluminiu foarte pur, având
capacitatea de 330 ml.
Dimensiunile de bază ale cutiilor sunt:
• capacitatea de 0,330 l, înălțimea A=115,2 mm, iar diametrul exterior al cutiilor
este D = 66,3 mm. Presiunea internă maximă este de 0,62 Mpa.
După diametrul interior al gurii de alimentare (C) se disting două tipuri de cutii:
• convențională, simbol 2.06, având diametrul interior C = 52,4 mm;
• seria nouă, simbol 2.02, având diametrul interior C = 52,4 mm.

Cele două componente, corpul și capacul, sunt executate prin ștanțare și ambutisare. La
ambutisare grosimea materialului se reduce.

Temperaturile la care sunt expuse cutii în timpul sterilizării alimentelor și băuturilor (în
mod obișnuit, 115-135 °C) și procesele de pasteurizare (în mod tipic, 90-105 °C) sunt relativ
scăzute în comparație cu cele utilizate în procesul de fabricare a cutiilor. Cu toate acestea,
temperatura combinată cu solicitările mecanice din retortă sunt încărcări ce trebuie luate în
considerație la proiectarea cutiilor.
Ciclurile procesului de încălzire utilizate sunt deosebit de severe, iar containerele trebuie
să fie concepute special pentru a rezista acestor condiții de temperatură și cicluri de presiune în
abur sau în apă. După procesarea termică, atunci când temperatura recipientului a revenit la cea
ambiantă, în mod normal, în conservă va exista o mică depresiune. În aceste condiții, produsul
alimentar în sine nu va fi supus la compresiune datorită sarcinilor exterioare.
 3.2.2. Etichetare, transport

Pentru efectuarea operaţiei de etichetare sunt necesare etichete de diverse tipuri, precum
şi adezivi corespunzători care asigură fixarea etichetelor pe butelii sau ambalaje. Hârtia folosită
pentru etichete este de tip special (STAS 16353-70) cu proprietăţi fizico-chimice
reglementate. Este important ca în momentul aplicării adezivului (cleiului) pe etichetă
aceasta să nu se deterioreze. De aceea, direcţia fibrelor etichetei trebuie să fie orientată paralel
cu axa buteliei sau perpendicular pe direcţia de deplasare a ambalajului.

Adezivi pentru etichetarea conservelor metalice – industria conservelor de carne, pateuri

animale şi vegetale, conservelor de legume, fructe.
• Adezivi tip termoclei;
• Adezivi pe bază de amidon;
• Adezivi sintetici.

Alegerea celui mai bun adeziv se face funcție de echipamentul pe care are loc etichetarea
conservelor. Este foarte importantă viteza echipamentului, dacă aceste conserve sunt reci sau
calde, tipul hârtiei din care este confectionată eticheta, modul de tratare a materialului din care
este confecţionat recipientul. Toate aceste aspecte duc la alegerea celui mai potrivit adeziv, astfel
încât lipirea sa fie de o calitate deosebită iar consumul de adeziv să fie minim.
Textul şi imaginile de pe etichetă trebuie să fie rezistente la lumină, apă sau
detergenţi. Îndoirea etichetei trebuie să se facă perpendicular pe axa buteliilor, în cazul
utilizării de etichete umede.
Forma etichetei trebuie să se armonizeze cu forma şi dimensiunile ambalajului, iar
grafica şi culoarea acesteia trebuie să constituie un mijloc de atragere a atenţiei
consumatorului. Prin intermediul etichetei se determină opţiunea pentru produs în funcţie de
calitatea şi conţinutul acestuia.
Etichetarea generală a produselor alimentare are la baza legislaţia naţională,respectiv: HG
106/2002 privind etichetarea alimentelor şi Regulamentul 1169/2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare. Regulamentul 1169/2011 a intrat în vigoare în
noiembrie 2011 şi se aplică de la 13 decembrie 2014.
În conformitate cu Regulamentul 1169/2011, eticheta reprezintă orice marcaj, marcă,
semn, imagine sau altă descriere scrisă, imprimată, ștanțată, marcată, gravată sau tipărită pe un
produs alimentar sau atașată ambalajului sau recipientului unui astfel de produs.
Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare trebuie să permită
consumatorilor, înainte de orice, să identifice și să utilizeze corespunzător produsul alimentar și
să facă o alegere adecvată nevoilor de alimentație individuale.
 Informaţiile obligatorii furnizate de etichetă sunt:
a) Privind identitatea şi compoziţia, proprietăţile sau alte caracteristici ale produsului
alimentar;
a) Informații privind protecția sănătăţii consumatorilor și utilizarea sigură a unui produs
alimentar;
b) Informații privind caracteristicile nutriționale care să permită consumatorilor să aleagă în
cunoștință de cauză (inclusiv celor care urmează un regim alimentar special).

Eticheta trebuie să conţină obligatoriu (Fig.3.4.):

1-denumirea produsului
2- numele şi adresa producătorului, ale ambalatorului sau ale distribuitorului, dacă ne referim
la produse de provenienţă străină;
3- data durabilităţii minimale, sau, după caz, termenul de valabilitate;
4- cantitatea netă, pentru produsele preambalate;
5 – condiţiile de depozitare/folosire, dacă este cazul;
6 - lista ingredientelor folosite, în ordine descrescătoare dpdv cantitativ;
7 - cantitatea unor ingrediente, în condiţiile legii;
8 - instrucţiuni de utilizare, acolo unde lipsa lor poate crea confuzie asupra modului de
preparare sau consum;
9 - o menţiune specială privind lotul;

Fig.3.4. – Informațiile de pe doza de suc

Transportul dozelor de aluminiu se face în mijloace de transport obișnuite de marfa,

binecurățate. Acestea nu trebuie să prezinte deteriorări care să favorizeze contaminarea
produselor transportate ( părţi metalice rupte, şuruburi desprinse, rugină, prezenţa unor bucăţi de
sârmă, etc. ). În cazul efectuării transportului de către o altă societate este necesar ca mijlocul de
transport utilizat să se verifice starea tehnică şi de curăţenie a acestuia înainte de încărcare.
 3.3. Sistemul bicomponent produs – ambalaj

Marfă alimentară modernă se constituie ca sistem bicomponent, însemnând produsul,

alături de ambalajul individual. Ambele componente se intercondiţionează organic, determinând
un nou mod de abordare managerială începând de la fazele de proiectare până la obţinerea
produsului etalon destinat contractării şi apoi la constituirea loturilor de marfă, cât şi în fazele
distribuţiei şi realizării produsului pe piaţă.
La produsul studiat, doza de aluminiu, sistemul bicomponent este constituit din produsul
sucul Fanta şi din ambalajul individual.

3.4. Proiectarea propriu-zisă a ambalajului

3.4.1. Proiectarea semifabricatului

Semifabricatele se includ în categoria stocurilor si mai departe în subcategoria produselor,

alături de produse finite, rebuturi, materiale recuperabile si deseuri.
Pe bază de considerente tehnico-economice, cum sunt:
• forma constructivă şi rolul funcţional al piesei;
• caracteristicile constructive prescrise piesei (de material şi geometrice) şi precizia
prescrisă acestor caracteristici;
• tipul de producţie în care se încadrează fabricaţia piesei, se stabilesc minim două tipuri de
semifabricate tehnic acceptabile.

Pentru fiecare dintre acestea se realizează o schiţă (schiţe, dacă este cazul) şi se precizează:

• metoda şi procedeul de semifabricare;

• elementele de bază ale tehnologiei de semifabricare (poziţie de elaborare, plan de
separaţie, adaosul de prelucrare, adaosul tehnologic, înclinaţii tehnologice, raze de
racordare).

Pentru realizarea schiţei semifabricatului se va pleca de la schiţa piesei desenată cu linie

subţire două puncte, pe care se vor adăuga adaosurile necesare (tehnologice şi de prelucrare).
Compararea variantelor de semifabricat se va face pe baza unor criterii tehnico -
economice. Criteriile pe baza căruia se alege semifabricatul optim sunt:
➢ gradul de apropiere a semifabricatului de piesă;
➢ precizia semifabricatului;
➢ costul semifabricatului.
Fig.3.5. Procesul de formare.
 3.4.2. Alegerea formei ambalajului

Forma ambalajului trebuie privită ca elementul estetic în stabilirea căruia își pun amprenta
constrângerile pe care le aduce natura produsului pe care îl conține, condițiile de producere și
utilizare și, mai ales, puterea de sugestie pe care o furnizează cumpărătorul.
Forma ambalajelor are în vedere, în principal, cerințe de varietate sortimentală, dozarea și
proporționarea produselor cererii de piață, eliminând în final uniformitatea și monotonia
sortimentală.
Există numeroase tehnici şi metode de ambalare şi aceasta se realizează tinând cont de
anumite cerinţe de calitate:
➢ masă, volum propriu reduse;
➢ fără toxicitate;
➢ fară miros, gust;
➢ rezistenţă mecanică ridicată;
➢ impermeabilitate faţă de gaze, praf, grasimi;
➢ compatibilitate faţă de produsul ambalat.

Factorii care determină alegerea ambalajului sunt:

➢ caracteristicile produsului;
➢ condiţiile de transport / manipulare;
➢ caracteristicile materialelor de ambalare;
➢ metoda de ambalare;
➢ cheltuielile pentru realizarea şi transportarea ambalajului.

Producătorii aleg cel mai potrivit tip de ambalaj pentru produs ţinând cont de următoarele
aspecte:
➢ proprietăţile produsului care trebuie ambalat:
• natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numărul de unităţi de produs dintr-un
ambalaj;
• interacţiunile de ordin fizic şi chimic ce pot apare între produs şi ambalaj;
• fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici şi de mediu (prin miros, agenţi
chimici, umiditate);
• importanţa şi valoarea produsului, care determină măsuri de siguranţă în plus împotriva
unor posibile furturi sau deteriorări intenţionate.
 ➢ condiţii de transport, manipulare şi depozitare:
• numărul operaţiilor de încărcare-descărcare;
• tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;
• durata operaţiilor de manipulare;
• durata stocării;
• locul vânzării.

➢ metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor:

• în funcţie de modul de vânzare: autoservire sau servire de către personalul angajat;
• în funcţie de scopul ambalării: pentru transport sau desfacere;
• modul de închidere;
• modalitatea şi tipul inscripţionării.
• materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietăţi);
• rezistenţă la şocuri termice;
• rezistenţă la presiuni mari.

➢ valorificarea economică a ambalajului:

• costul ambalajului;
• existenţa posibilităţii de recuperare/refolosire a ambalajului;
• valoarea de recuperare.

3.4.3. Schiţarea ambalajului şi a designului acestuia (schiţe reprezentative)

Elementele estetice care determonă calitatea unui ambalaj sunt forma, culoarea și grafica.

Prin estetica ambalajului se revine în ajutorul cumpărătorului , dându-i posibilitatea să

facă o diferențiere în funcție de gustul lui. Ambalajele estetice provoacă la cumpărător simțul de
încredere și igienă pentru marfa prezentată. Totodată, el constituie un mijloc de reclamă, putând
să popularizeze. Un rol important îl prezintă calitatea de prezentarenîn promovarea exportului de
produse, estetica ambalajelor fiind o preocupatre a merketingului de export. Grafica conduce la o
identificare ușoară a produselor și la o popularizare a caracteristicilor merceologice a mărfurilor,
pe când forma contribuie la eliminarea uniformismului și monotonia sortimentală. De asemena,
apare ca o cerință la ambalaje și comoditatea în utilizare, determinatăde forma lor care permit o
mânuire ușoară, să poată fi deschis cu ușurință, de cantitatea de produs conținută, de raportul
dintre masa ambalajului și a conținutului.
Realizarea care, din punct de vedere coloristic și grafic, folosește colajul, accentuează în
mod obișnuit publicitatea produsului prezentat.
 3.4.4. Alegerea culorilor şi amplasarea elementelor caracteristice ale ambalajului

Culorile ambalajelor nu sunt alese întamplător. Forma, culoare și grafica ambalajului,

realizate în condiții optime au influențe psihologice deosebite asupra potențialilor cumpărători.
Culorile sunt selectate şi în funcţie de produsele pe care le conţin, de aceea în cazul
produsului analizat există o coleraţie între acestea. Culoarea dozei de Fanta este una care atrage
atenția și rămâne întipărită ăn minte consuatorilor. Claritatea ambalajului, modul acestuia de
prezentare reflectă în calitatea și prețul produsului.
După cum bine ştim, portocaliul reprezintă culoarea de bază a Fanta, inspirat din culoarea
sucului de portocale, analogia dintre culoarea ambalajului şi produs este bine corelată. Culoarea
portocaliu destinde considerabil atât fizicul, cât si psihicul, sugerează gustul răcoritor al unor
fructe zemoase, este asociată cu vitamina C și o bună stare de sănătate și se pare că această
culoare este atractivă pentru copii.
În prim plan se află schiţată o portocală împreună cu două feli de portocală, expuse pe un
fond portocaliu . În partea centrală se află sigla companiei Fanta, încadrată într-un chenar de
culoare albastru închis, care atrage privirea cumpărătorului.
Pe lateralul cutiei găsim informații despre ingrediente, producător și valoarea nutritivă.

3.5. Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul proiectat

Funcțiile ambalajelor alimentare metalice (conserve)

• păstrează și protejează produsul,
• rezistă acțiunilor chimice ale produsului,
• să reziste condițiilor de manipulare și prelucrare,
• rezistă condițiilor mediului extern,
• au dimensiunile corecte și capacitatea de a fi practic interschimbabile cu produse
similare din alte surse de aprovizionare (când este necesar),
• să aibă proprietățile de afișare necesare la punctul de vânzare,
• permite o deschidere ușoară și îndepărtarea simplă / sigură a produsului,
• să fie construite din materii prime reciclabile.

În plus, aceste funcții trebuie să continue să fie îndeplinite în mod satisfăcător și după
sfârșitul perioadei de valabilitate declarată. Cele mai multe alimente și băuturi din containerele
pentru depozitarea la raft, în condițiile mediului ambiant, sunt supuse la o procesare termică
pentru a prelungi termenul de valabilitate al produsului. Pentru cutiile cu produse alimentare,
acest lucru va oferi în mod normal un termen de valabilitate de până la 2-3 ani sau mai mult.

În mod larg, funcțiile pe care trebuie sa le îndeplinească:

➢ funcţia de conservare şi protecţie a produselor,
➢ funcţia de manipulare, transport, depozitare,
➢ funcţia de informare şi promovare a produselor.
Funcţia de conservare şi protecţie a produselor
Considerată funcţie elementară a ambalajelor, aceasta constă în protejarea conţinutului de
efectele mediului extern, în cazul în care există o corelare perfectă între ambalaj-produs-metodă
de conservare.
Astfel, putem vorbi despre următoarele tipuri de protecţie pe care trebuie să le asigure
ambalajul:
- împotriva factorilor fizici (acţiuni mecanice, lumină, temperatură, presiune);
- împotriva factorilor chimici şi fizico-chimici (aer, apă, vapori, oxigen, dioxid de sulf
(SO2), dioxid de carbon (CO2));
- împotriva factorilor biologici (microorganisme, insecte);

Funcţia de manipulare, depozitare şi transport

Această funcţie este legată de protecţie deoarece pe parcursul operaţiilor de manipulare-
depozitare-transport, produsele ambalate sunt supuse unor solicitări mecanice, care le pot
deteriora.
Funcţia de manipulare
Ambalajul secundar facilitează manevrarea produsului prin forma sa, volumul, greutatea,
prezenţa unor orificii în scopul prinderii sale cu mâna sau cu un utilaj. trebuie să asigure o
securitate maximă pentru operatori, garantând în acelaşi timp o bună stabilitate a încărcăturii.
Funcţia de depozitare
În timpul depozitării, ambalajul este acela care preia presiunea rezultată în urma operaţiei
de stivuire a produselor. De aceea, cerinţele faţă de ambalaj ţin seama de următorii factori:
- ambalajul să fie uşor de aranjat în stivă;
- să fie precizate condiţiile în care poate fi depozitat şi eventualele precauţii în
manipulare;
- să reziste la variaţii de temperatură şi umiditate atunci când depozitarea are loc în spaţii
deschise.

Utilizarea raţională a spaţiilor de depozitare, ca şi cerinţele consumatorilor necesită fie

divizarea cantităţilor mari de produse în unităţi mici, fie gruparea cantităţilor mici în unităţi mari.
Toate aceste cerinţe sunt posibile numai prin fabricarea unor ambalaje corespunzătoare,
care să poată fi preluate de mecanisme speciale fără a suferi deteriorări sau să poarte pe suprafaţa
lor semne avertizoare cu privire la indicaţiile de stivuire.
Funcţia de transport
Transportul este prezent în toate etapele vieţii ambalajului.
Pentru totalitatea mărfurilor nu există transport fără ambalaj. Produsele sunt transportate
pe căi rutiere, feroviare, pe calea aerului sau pe mare. Fiecare mod de transport are un impact
mai mult sau mai puţin important asupra mediului, prin tipul de combustibil utilizat şi necesitatea
existenţei unei infrastructuri.
Cerinţele faţă de ambalajul de transport sunt axate pe:
- necesitatea adaptării ambalajului la normele de transport;
- optimizarea raportului volum/greutate:
- produsul trebuie să fie conţinut într-un volum standard pentru a beneficia de un tarif
avantajos şi condiţii mai bune de transport;
- greutatea mai mică a ambalajului corespunde unei taxe mai mici;
- posibilitatea de adaptare a ambalajului la unităţile de încărcare utilizate uzual în
transportul principal şi secundar (palete, vagoane de cale ferată, camioane).

Funcţia de promovare a mărfurilor

Ambalajul este o interfaţă, un mediu, între produs şi utilizator. Rolul său nu se limitează
numai la acela de a conţine şi proteja produsul, ci şi de a facilita vânzarea acestuia prin
declanşarea actului de cumpărare. Ambalajul prezintă produsul şi contribuie substanţial la
vânzarea acestuia. Adevărat „vânzător mut” al produsului, informează şi „seduce” consumatorul.
Elementele definitorii ale funcţiei de promovare a produsului, cuprind:
- identificarea şi prezentarea produsului;
- informarea cumpărătorilor;
- crearea unei atitudini pozitive faţă de produs;
- modificări în mentalitatea şi obiceiurile cumpărătorului;
- comunicarea cu clientul.

Elementele prin care un ambalaj poate atrage atenţia cumpărătorului asupra unui produs,
sunt:
- modul de realizare al ambalajului,
- eticheta,
- marca de fabrică sau de comerţ,
- estetica ambalajului.

Informaţiile pe care le conţine ambalajul permit:

- identificarea produsului,
- prezentarea caracteristicilor sale şi a condiţiilor de utilizare,
- cum ar fi: denumire, marcă, provenienţă, mod de utilizare, compoziţie, durata de
conservare, toxicitate, impactul asupra mediului înconjurător.
 3.6. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare

Eticheta reprezintă cartea de vizită a întreprinzătorului. De la coloristică până la conținut,

fiecare element al etichetei reprezintă un factor decisive în achiziționarea produsului.

În cazul producătorului, etichetarea este un instrument puternic care, atunci când este
utilizat efectiv și în mod responsabil, nu numai că asigură transmiterea de informații esențiale
către operatori, dar ii și ajută să evidențieze avantajele produselor lor față de produsele
concurenților.
Un element de siguranţă îl reprezintă codul de bare care însoţeşte fiecare produs, acesta
fiind o reprezentare de date, destinat a fi citit pe cale optică şi care poate fi folosit în orice
societate şi în toate industriile producătoare sau de desfacere. Aceste bare negre pe un spaţiu alb
sunt citite şi decodate cu ajutorul scanner-elor care măsoară reflexia luminii şi interpretează
codurile în numere şi litere şi le trimit spre gestionare unui calculator.
Codificarea produselor și structura codului sunt realizate la nivel internaţional de către
EAN-UCC (Asociaţia Internaţională de Numerotare a Articolelor): primele trei cifre reprezintă
prefixul ţării de provenienţă, următoarele patru cifre - numărul producătorului, în continuarea lor
alte cinci cifre reprezintă numărul de identificare al produsului, iar ultima este denumită cifra de
control. Majoritatea produselor sunt marcate cu un număr format din 13 cifre, însă întâlnim
produse cu opt sau mai puţine cifre.
Odată cu evolutia tehnologică în industria alimentară și etichetele trebuie să fie cât mai
complete pentru ca consumatorul se informeaza şi are pretenţia când cumpară un produs să fie
informat despre produsul respectiv.

Substanţele utile componente dintr-un aliment:

• substanţe cu rol plastic: proteinele au rol în regenerarea celulelor;
• substanţe cu rol senzorial: cele care ne atrag atenția din punct de vedere vizual, olfactiv,
gustativ şi tactil (consistențaă mai mare sau mai redusă la produsele cremoase, elastice,
crocante - necesită o masticaţie mai îndelungată);
• substanțe cu rol energetic: glucide, lipide;
• substanțe cu rol catalitic: vitamine, enzime, elemente minerale; au rol în metabolismul
proteineler, glucidelor, lipidelor.
În funcție de sex, varstă, activitatea fizică sau intelectuală desfășurată, particularitățile
biologice avem nevoie de aportul anumitor componente nutritive.
Ca urmare, alimentele trebuie sa aibă o valoare nutritivă si o valoare igienică, adică din
alimente trebuie să lipsească componentele nocive (microorganisme patogene), componentele
toxice (pesticide, micotoxine, antibiotice, aditivi) sau dacă sunt prezente să fie în limita admisă
de legea în vigoare, excepţie micotoxinele, antibioticele, pesticidele care nu trebuie să fie
prezente.
 Scopul etichetei este de a da consumatorului informațiile necesare, suficiente, verificabile,
astfel încat el să aibă posibilitatea să-și aleagă produsele în funcție de exigentele lui; de
posibilitățile financiare, dar şi de a cunoaște riscurile la care se expune consumând produsul
respectiv (cantităţi mai mari de E-uri prezente în alimente).
Eticheta se aplică pe ambalaj astfel încat să nu poată fi sustrasă (dezlipită); în cazul
produselor din import, eticheta originală trebuie tradusă în limba română.
Eticheta reprezintă, conform art. 2, lit. a din H.G. nr. 106/2002, orice material scris,
imprimat, litografiat sau ilustrat, care conţine informaţiile despre produs şi care însoţeşte
produsul la vânzare.
Pe lângă eticheta clasică care ne dă informatii sumare despre produs vine eticheta nutriţională
care este folosită la produsele destinate copiilor, în prezent.

Eticheta nutriţională are tendinţa să ocupe spatiul de pe ambalaj; se referă la valoarea

energetică a produselor exprimată în kcal/kj, la cantitatea de proteine, glucide, lipide exprimate
in % la 100 g produs; valoarea biologică a produselor care se referă la cantitatea fiecarei
vitamine sau element mineral raportată la 100 g produs; acizi grasi saturaţi şi prezenţa fibrelor
alimentare.

O etichetă cuprinde bande colorate de diferite dimensiuni în funcţie de component:

• proteinele - portocaliu - roşu;

• grăsimea - galben;
• glucidele - verde;
• valoarea energetică - fondul alb.

Tot eticheta nutriţională ne va informa în funcţie de vârsta, sex, activitatea fizică sau
intelectuală pe zi de câte glucide, lipide, proteine, minerale avem nevoie.

Pe etichetă se găseşte şi codul de bare; sub cod sunt 13 cifre:

• primele 2 cifre reprezintă ţara de provenienţă (exemplu: Romania 59);

• urmatoarele 5 cifre reprezintă furnizorul;
• urmatoarele 5 cifre reprezintă producatorul;
• ultima cifra reprezintă cifra de control.

Este obligatoriu să fie informat consumatorul când conţine organisme modificate genetic
(OMG), trebuie să se menţioneze pe etichetă când proporţia este minim 0,9 %.
În cazul în care gustul unui produs este obţinut prin adaos de arome, denumirea produsului va
fi completată cu menţiunea aromei (produs X cu aroma Y). Înscrierea conţinutului net se face în
unităţi de volum când este vorba de lichide sau unităţi de masă când este vorba de solide.
Eticheta nu trebuie să aibă ştersături, înlocuiri de cuvinte sau adaosuri.
 Capitolul 4

4.1. Date principale despre producător

Fanta este o marcă comercială de băuturi răcoritoare carbogazoase cu aromă de fructe

deţinut de “The Coca-Cola Company”. În lume există peste 90 de astfel de arome, dar
majoritatea sunt disponibile doar local.
Compania Coca-Cola este cea mai mare companie de băuturi răcoritoare din lume,
oferind consumatorilor din întreaga lume aproape 500 de mărci de băuturi răcoritoare. Alături de
Coca-Cola, recunoscută ca fiind cea mai valoroasă marcă din lume, compania comercializează o
gamă variată de produse ce include băuturi răcoritoare carbogazoase, băuturi racoritoare cu
conţinut caloric scăzut, ape minerale, sucuri de fructe, nectaruri, ceaiuri ready-to-drink, băuturi
energizante, cafea ready-to-drink etc. Având cea mai mare reţea de distribuţie din lume,
compania Coca-Cola este prezentă în peste 200 de ţări, consumul produselor companiei depăşind
1.6 miliarde de porţii pe zi. Având în vedere angajamentul de dezvoltare a unor comunităţi
durabile, compania noastră este centrată pe iniţiative care contribuie la protejarea mediului
înconjurător, conservarea resurselor şi promovarea dezvoltării economice a comunităţilor unde
ne desfăşurăm activitatea.
În Romania, ca în toate ţările în care işi desfăşoară activitatea, Coca-Cola deţine şi
funcţionează pe baza unui sistem propriu, incluzând toate verigile necesare producerii şi
distribuţiei produselor către consumatori. În Romania, Sistemul este format din Coca-Cola
Romania (filială a The Coca-Cola Company, proprietarul mărcilor înregistrate) şi partenerul sau
Coca-Cola Hellenic (CCH) Romania, care îmbuteliază şi distribuie produsele Coca-Cola sub
licenţa The Coca-Cola Company în România).

4.2. Calitatea de prezentare a produsului

Calitatea unui produs reprezintă ansamblul de caracteristici ale produsului care îi conferă
acestuia capabilitatea de a satidface cerințe și dorințe ale clienților.
Calitatea reprezintă ansamblul de propietăți și caracteristici ale unui produs sau serviciu
care îi conferă acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.
 Evoluţia logoului Fanta

Analiza modului în care elementele sistemului de identitate reflectă personalitatea mărcii.

Campania dezvăluie universul Fanta, locul unde descoperi că Fanta conţine suc de
portocale, fără conservanţi adăugati şi fără coloranţi artificiali.Campania integrată de marketing a
brandului Fanta se desfăşoară pe mai multe canale, fiind compusă din spot TV, afişaj outdoor,
machete de presă şi spoturi radio, fiind susţinută de aplicaţii digitale interactive, promoţii
comerciale şi evenimente.
Îmbunătăţirea formulei reprezintă un proces continuu şi tot mai mulţi consumatori
descoperă zilnic savoarea sucului de portocale, apreciind Fanta ca fiind gustul de portocale
numărul 1 în România” declara Nicoleta Eftimiu, Senior Marketing Activation Manager -
Băuturi Carbonatate, România şi Moldova.
De asemenea, noua abordare grafică Fanta se distinge prin caracterul distractiv şi
imaginativ pe care Fanta îl promovează, apelând la o serie de elemente care au la bază jocul şi
veselia, toate încadrate într-un univers unde simţurile ne sunt trezite şi încantate prin culori şi
forme deosebite.
Disponibilă pe piaţa europeană încă din anii 1940, Fanta este asociată de consumatorii
din întreaga lume şi în special de adolescenţi, cu momentele de bucurie şi timpul petrecut
împreuna cu prietenii şi familia.
Imaginea pozitivă a brandului este antrenată de personalitatea veselă şi jucăuşă,ce vine în
completarea gustului indrăzneţ de portocale.

4.3. Elemente de noutate

În România, Fanta este disponibilă în 5 arome diferite: Orange, Madness, Lemon și Drango,
alături de noul Pink Grapefruit cu zero calorii.
Fanta este distribuit în 190 de țări . Proiectare a fost construita pe un sistem care a unificat
vizual marca la nivel mondial și pentru a permite o flexibilitate pe piețele individuale
Imediat după lansarea sa, în 1993, Fanta și-a diversificat oferta cu noi game de arome de
fructe. Întotdeauna surprinzătoare, mereu nouă, Fanta este o băutură pe gustul tinerilor,
bucurându-i cu arome precum: Fanta Orange, Fanta Madness sau noua Fanta Pink Grapefruit
Zero - cu zero zahăr.
În 2009, Fanta Mango Beat a fost retrasă odată cu întoarcerea Fantei Shokata, fiind
înlocuită de aceasta.
În aprilie 2010 a fost introdusă în cadrul campaniei Fanta World, Fanta World Africa de
Sud "Fructe neîmblânzite" cu aromă de mure și zmeură (conține suc de mere, dar nu se
menționează în descrierea produsului de pe spatele ambalajului, doar în lista de ingrediente).
Acest sortiment are o ușoară variație, dar în general poate fi ușor recunoscut gustul Fanta
Fructe de pădure care a fost retrasă în jurul anului 2006.
 În Iulie 2011 a apărut pe piață un nou sortiment Fanta Exotic, produsul este foarte similar
cu Fanta Mango Beat, iar Fanta Shokata este din nou retrasă.
În Iulie 2012 apare Fanta Căpșuni și Kiwi și Fanta decide ca aceasta să preia o temă de
culori similară cu a ambalajului Fanta Exotic care la rândul ei să preia tema de la Fanta World
Africa de Sud - Fructe Neîmblânzite. În același timp Fanta World Africa de Sud - Fructe
Neîmblânzite este retrasă de pe piață fiind în ediție limitată.
De la 1 Aprilie 2013, Fanta Exotic este înlocuită de Fanta Piersici și Caise (la scurt timp
capacul este înlocuit cu unul de culoare verde, fiind primul și singurul sortiment din România
care nu păstrează tradiționalul capac Fanta, albastru).

Fig.4.1. Evoluția logo-ului Fanta

Ambalaje:
• 0,25 L sticla returnabila
• 0,33 L can, doar pentru Fanta Portocale
• 0,5 L PET
• 1,0 L PET
• 2,0 L PET
• 2,5 L PET, pachet promotional
• 18 L recipiente post-amestec, special pentru Fanta Portocale
Fanta se reînnoiește permanent. Fie că vine cu noi arome, ambalaje sau campanii
publicitare surprinzătoare, Fanta a învățat să trăiască o continuă schimbare și să apară mereu într-
o formă nouă și captivantă.
 4.4. Promovarea produsului. Fişa de promovare

Identificarea modalităților prin care se face în prezent promovarea produselor. Promoțiile

sunt folosite pentru a obține salturi ale vânzarilor pe termen scurt. Implementarea lor are o tentă
preponderent tactică. Ele sunt utilizate doar pentru creșterea temporară a vânzarilor, fără a se
acorda prea mult interes implicațiilor pe termen lung. Profesioniștii nu pierd, însa, din vedere
considerentele strategice. Sistemul de comunicare al întreprinderii are dublu scop și anume, să
informeze și să stimuleze consumatorii în legatură cu vânzarea produselor si serviciilor și să
determine totodata o serie de favorabile în mentalitatea şi obiceiurile de consum ale acestora.
Prin promovarea vânzarilor se întelege, folosirea mijloacelor și tehnicilor de stimulare,
impulsionare si creștere a vânzarilor de bunuri și servicii ce formează oferte întreprinderilor.
Tehnicile de promovare pot sevi și scopului de a completa acțiunile publicitare.
În prezent, FANTA a dezvoltat un portofoliu de produse pe care le distribuiein magazine
de orice dimensiuni, plecandde la magazine generale si ajungand chiarsi la supermarketuri:

• Băutura răcoritoare carbogazoasă cu suc de portocale 2.5L Fanta – PREȚ 5,9 Ron
• Băutura răcoritoare carbogazoasă cu suc de struguri Madness 2.5L Fanta – PREȚ 6,2 Ron
• Băutura rcoritoare carbogazoasă cu suc de grapefruit roz, fără zahăr Zero 2L Fanta –
PREȚ 5,2 Ron
• Băutura răcoritoare carbogazoasă cu suc de portocale 330ml Fanta – PREȚ 2 Ron
• Băutura răcoritoare carbogazoasă cu suc de struguri 330ml Fanta – PREȚ 2.74 Ron
FANTA își distribuie produsele pe piața răcoritoarelor. Aceasta face reclame tv și
campanii publicitare pentru a avea o mai bună vânzare de produse.
De asemenea, FANTA a desfășurat o mulțime de campanii publicitare, țintind publicul de
toate vârstele.
 Bibliografie

1. VOICU Gheorghe S. AMBALAJE SISTEME DE DOZARE ȘI AMBALARE. Editura

BREN,2015.
2.***https://xdocs.ro/doc/campania-publicitara-pentru-promovarea-bauturilorfantapptx-
lo1qxk99yp8w
3. ***http://www.ecosign-project.eu/wp-content/uploads/2018/09/FOOD_UNIT06_RO.pdf
4.***https://the-
soda.fandom.com/wiki/List_of_Fanta_Flavors#Special_Type_of_Flavors_From_Japan
5. ***https://ro.coca-colahellenic.com/ro/our-24-7-portfolio/sparkling/fanta
6. ***https://doku.pub/documents/tehnologia-de-obtinere-a-sucului-de-portocale-nl2p5191y508
7. ***https://pdfcoffee.com/procese-de-productie-in-industria-bauturilor-racoritoare-pdf-
free.html
8. ***https://www.academia.edu/33649255/Exemplu_proiect_-_Coca_Cola
9.***https://recicleta.ro/reciclarea-dozelor-de-aluminiu/
10. ***https://ro.wikipedia.org/wiki/Fanta
11. ***https://primameafirma1.weebly.com/fanta.html
12. *** https://www.economica.net/secretul-din-sticlele-de-coca-cola-fanta-si-pepsi-ce-contin-
in-functie-de-tara-unde-sunt-comercializate_500430.html
 Ambalajul metalic joacă un rol important în procesul de conservare a alimentelor.
Expresia comună folosită pentru a descrie un astfel de ambalaj alimentar este cea de
conserve/cutii de conserve (canning). Piața mondială totală a containerelor metalice este estimată
la 410 miliarde de unități pe an. Din aceasta, buteliile de băuturi reprezintă 320 miliarde de euro,
iar conservele de produse alimentare reprezintă cca. 75 de miliarde de euro. Restul sunt cutiile de
aerosoli și alte produse.
Aluminiul este un material cu multe utilizări: este ușor, durabil, versatile. Dozele folosite
din aluminiu sunt o resursa importanta care este extrem de valoroasa. Din acest motiv, aluminiul
folosit este rareori pierdut. Industria de aluminiu are tot interesul de a promova reciclarea de
aluminiu ca parte din strategia industrială.