Marketing

Tema nr 3

Gama de produse:
- Carbogazoase: Coca-Cola, Fanta, Sprite,
- Necarbogazoase: Cappy Tempo
- Nectaruri: Cappy Nectar
- Apă: Dorna, Poiana Negri
- Băuturi energizate: Burn
Ciclul de viață al produselor Coca Cola:
1. Lansare:
- Dezvoltare: se știe foarte puțin despre dezvoltarea Coca-Cola și despre
modul în care au creat formula misterioasă
- Introducere : până în 1886, anul înființării sale, marca părea deja să aibă
proiectul potrivit
2. Creștere: la mai puțin de zece ani de la lansare, Coca-Cola era deja
consumată în toate statele SUA.
3. Maturizare: este imposibil să se spună exact când marca a ajuns la
maturitate, dar este sigur să spunem că și-a petrecut cea mai mare parte a
istoriei sale până acum în această etapă
4. Declin: din 2012, venitul net din exploatare al Coca-Cola a fluctuat spre
scădere; în timp ce o scădere mică se încadrează în ceea ce se așteaptă
pentru etapa de maturitate, investițiile în marketing și produse noi trebuie
să continue.
Portofoliul de produse:
1)Coke ClassicAcest produs a fost introdus în 1886 de către un farmacist şi a fost
vândut la scarămică. Nu a fost o băutură carbogazoasă la momentul lansării, dar
 dezvoltarea sa ulterioară cabăutură acidulată a dus la percepţia acesteia în rândul
oamenilor ca o băutură răcoritoare.
2)Coke LimeGust fin de lămâie verde a fost adăugat în băutura Coke Classic,
pentru a-i da o senzaţiereconfortantă. Lansarea acestui produs a avut loc în 2002.
Milioane de oameni au fost curioşide lansarea acestui nou produs. Totuşi,
Coke Lime nu a fost considerat un mare succesprecum Coke Classic.
3)Diet Coke Coca-Cola LightDiet Coke a fost lansat în 1982, anul în care goana
după dietă şi a produselor fitness areprezentat o majoră preocupare în rândul
populaţiei. În doar un an de la introducerea acestuitip de băutură răcoritoare,
aceasta a devenit băutura cu cota cea mai mare de vânzare pe piaţă.
4)Diet Coke with LimeDiet Coke with Lime(cu aromă de lămâie) reprezintă o
extensie a Coke Classic fiind introdusăpentru prima data în America de Nord la
începutul anului 2005 şi uşor uşor întreruptă în 2006.Decizia de a se comercializa
produsul a fost bazată pe feedback-ul dat de consumatorii săi.
Produs Cifra de Lider Rata de creștere Cota relativa Cota
afaceri CA a pieței absoluta
P1 P2
Coca-cola Clasic 7,5 8 7,5 106,6666667 1,066666667 0,407124682
Cole Lime 5 5,2 5,5 104 0,912280702 0,264631043
Diet Cola cu Lime 2,2 2,6 1,7 118,1818182 1,529411765 0,13215522
Coca-Cola Zero 3,3 3,85 5 116,6666667 0,64666667 0,195928753
Total 19,65

Dileme Stele

Coca-cola zero
Coca-cola zero

Pietre de moară Vaci de muls

Cola lime Cola Classic

 Politica de produs reprezintă componenta cea mai importantă a mix-ului de
marketing. Această politică are la bază conţinutul produsului şi se concretizează
prin formularea unor obiective şi strategii care vizează produsul în ansamblu şi în
cadrul componentelor sale structurale. Produsele de bază oferite de Coca-Cola
sunt reprezentate de băuturile răcoritoare comercializate. Coca-Cola acoperă o
gamă largă de nevoi, de la băuturi carbogazoase la sucuri naturale şi ceaiuri. Coca-
Cola produce următoarele mărci: Coca-Cola, Fanta, Sprite, Schweppes, Cappy
Tempo şi Cappy Nectar, Nestea, Dorna, Dorna Izvorul Alb, Poiana Negri și Burn.
Principalele componente ale politici de produs sunt:
- Cercetare produsului: are în vedere analiza calității produselor aflate în
fabricație și/sau în vânare, studiul învechirii economice a acestora (prin
intermediul ciclului lor de viață), analiza circulației produselor și
urmărirea lor în utilizare sau în consum.
- Activitatea de inovației: ea privește nu numai produsul, ci și stimularea
capacitărilor creatori din cercetare și producție, descoperirea de noi
materii prime și tehnologii, dezvoltarea service-ului cu alte cuvinte,
crearea unui climat novator în toate compartimentul întreprinderii, ce
concura direct la realizarea tehnico-economică a noului bun.
- Asigurarea legală produsului: Cea mai uzitată modalitate de asigurare
legală a mărfii o reprezintă înregistrarea mărcii; acestora are valențe de
personalizare a produsului, detașându-le din masa bunurilor anonime.
Ansamblul deciziilor luate de întreprindere privitoare a marca, se
constituie într-o veritabilă politica de marfă.
- O altă componentă a politicii de produs o constituie atitudinea față de
produsele vechi. Acesta privește preocuparea întreprinderilor față de
soarta mărfurilor cu grad ridicat de obsolescența si nivel scăzut de
rentabilitate. Atenția acordată acestora a fi proporțională cu locul ocupat
în producția sau desfacerea întreprinderii. Este necesară astfel
cunoașterea premenita a nivelului rentabilității fiecărui produs, a gradului
de amortizare a mijloacelor de muncă cu ajutorul cărora se fabrică,
precum și a contribuției pe care o aduce la totalul beneficiilor
întreprinderii. Corelarea informaților dobândite cu cele primite de la
piața, referitoare la „ vizibilitatea” sa, urmărite prin indicele vânzărilor,
 permite întreprinderii să-și formuleze o atitudine clară față de soarta
viitoare a fiecărui produs aflat în fabricație.

Companiile Coca-Cola îşi îmbunătăţeşte continuu procesul de fabricaţie

pentru a satisface cât mai bine nevoile consumatorilor. Design-ul sticlei şi
ambalajul sunt de asemenea foarte importante în cadrul procesului de vânzare.
Coca-Cola schimbă design-ul ambalajului cu ocazia fiecărei sărbători: de Crăciun
eticheta are un design specific sărbătorilor de iarnă, etc.
Calitatea produselor Coca-Cola este superioară celorlalte băuturi de acest
gen. În România se mai distribuie American Cola, Adria şi alte produse cu o
calitate mult mai scăzută.
Design-ul sticlei, ambalajul sunt de asemenea foarte importante in cadrul
procesului de vânzare. Coca-Cola schimba design-ul ambalajului cu ocazia fiecărei
sărbători: de Crăciun eticheta are un design specific sărbătorilor de iarna, etc.
Calitatea produselor Coca-Cola este superioara celorlalte produse de acest gen.
Coca-Cola încearcă sa atragă clienți prin noul produs Coca-Cola Zero care nu
conține zahar, deci este mai puțin “nociv”.
Pentru a evita copierea mărcii şi a ambalajului, în anul 1916 îmbuteliatorii Coca-
Cola au aprobat sticla unică şi specifică, proiectată de Root Glass Company of
Terre Haute, Indiana. În anul 1977 forma sticlei contur a fost înregistrată ca marcă
la Biroul de Investiţii al Statelor Unite, din acel moment ramânând neschimbată.
Coca-Cola încearcă să acopere cât mai bine nevoile clienţilor, de aceea alocă
bugete impresionante activităţii de cercetare. Îşi extind linia de produse prin
achiziţionarea de societăţi de alimentaţie publică. Scot pe piaţă noi produse
menite să satisfacă întocmai nevoile clienţilor şisă le îmbunătăţească imaginea în
rândul acestora. Firma Coca-Cola are produse pe tot parcursul ciclului de viaţă:
Coca-Cola se află în faza de maturitate, Gatorade şi Coca-Cola Zero sunt în faza de
creştere etc.
Prin gama de produse se înţelege totalitatea produselor înrudite prin destinaţia
lor comună şi prin caracteristicile esenţiale similare privitoare la materia primă din
care sunt obţinute şi la tehnologia de fabricaţie. Mărimea şi gradul de
omogenitate ale gamei de produse sunt determinate de un complex de factori ce
ţin de profilul activităţii desfăşurate, de resurse umane şi materiale disponibile, de
natura şi specificul pieţelor cărora se adresează întreprinderea prin produsele
sale. În cadrul unei game se disting mai multe linii de produse. O linie semnifică un
grup omogen de produse sub aspectul materiei prime sau al tehnologiei de
fabricaţie.
Plecând de la aceste elemente, dimensiunile gamei de produse se pot define prin
următoarele coordonate:
- lăţime gamei data de numărul de linii de produse ce o compun ; profunzimea
gamei ;
- data de numărul de produse distincte pe care le conţine o linie de produs;
- lungimea gamei reprezintă însumarea efectivelor tuturor liniilor de produse.
Acestă dimensiune semnifică suprafaţa pe care o acoperă o gamă de produse în
satisfacerea unei anumite trebuinţe ;
Dimensiunile gamei sortimentale servesc drept puncte de reper pentru
formularea strategiilor de produs. Nu există reguli stricte pentru definirea
dimensiunilor optime ale gamei de produs. Acestea depind de strategia de produs
pentru care optează firma, de obiectivele pe care şi le propune, corespunzător cu
potenţialul său. Dezvoltarea unei game largi de produse permite firmei să acopere
o suprafaţă mare de piaţă şi să delimiteze mai clar principalele segmente de
consumatori cărora se adresează. Acest lucru îi asigură o elasticitate sporită în
utilizarea resurselor, concomitant cu stabilirea unor „capete de linie în cadrul
gamei cu rol de „vârfuri de atac în penetraţia sa pe piaţă. Înacelaşi timp, apar însă
o serie de dezavantaje, legate de dispersarea mare a efortului uman, material şi
financiar, corelată cu cunoaşterea mai samara a caracteristicilor fiecărui produs în
parte, ducând la îngreunarea activităţii de producţie şi comercializare. Dimpotrivă,
operand cu o gamă îngustă şi puţin profundă de mărfuri, firma are avantajul
concentrări eforturilor, al urmăririi mai uşoare a produselor în utilizare sau la
consumatori, favorizând penetraţia respectivelor mărfuri pe piaţă. Alături de
aceste avantaje există şi o serie de inconveniente din punct de vedere al
capacităţii de readaptare a structurii producţiei în situaţia modificării rapide 15 a
condiţiilor de piaţă (structurarea resurselor naturale, modificarea referințelor
consumatorilor etc.
Condiţionarea şi ambalajul nu sunt sinonime. Un produs, altădată vândut într-un
ambalaj essential mente protector, în zilele noastre este prezentat spre vânzarea
la vedere, într-o condiţionare care depăşeşte simplul rol de protecţie. Datorită
acestui fapt, prin forma, materialul, grafismul, prin aspectul practic sau prin
atracţia sa vizuală, condiţionarea are drept rol punerea în valoare a produsului
pentru consumator. Ea constituie deci un instrument de acţiune comercială foarte
eficace la dispoziţia producătorilor.
Condiţionarea are înainte de toate un obiect practic. Produsele trebuie să fie
vândute în cantităţi determinate, ele trebuie să fie protejate înainte de a ajunge la
consumatorul final, uneori chiar şi ulterior. Pe deasupra, condiţionarea are un rol
de comunicare. Inseparabil de produsul ce-l conţine, ambalajul este cel dintâi
reperat de consumator. El deţine rolul de „vânzător mut“.