Practica pedagogica demonstreaza ca în domeniul instructiei si educatiei,
strategiile didactice identice genereaza rezultate diferite, în functie de caracteristicile individuale si de vârsta ale educatilor, nivelul intelectual, structura aptitudinala, optiunile profesionale, atitudinile si convingerile proprii, determinând o receptare si prelucrare diferentiata a mesajelor transmise. Pentru o actiune eficienta, orice educator trebuie sa renunte la tipare unice si la prejudecati, si sa-si directioneze actiunea bazându-se pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoa 10510d36k sterea reprezentarilor si sentimentelor acestora la vârste diferite, folosind mijloace eficiente de influenta si formare. Potentialitatile fiecarui copil trebuie sa fie puse în valoare si educate prin formarea deprinderilor si oferirea unor infor- matii sau tehnici de exteriorizare care sa-i ofere posibilitati de exprimare cu valoare individuala si sociala. Actiunea pedagogica devine eficienta numai daca procesul de formare se realizeaza urmarindu-se aptitudinile si caracteristicile generale de personalitate, asigurându-se concordanta dintre caracteristicile persoanei si obiectivele procesului formativ. Organizarea stiintifica a actiunilor instructiv-educative este dependenta de cunoasterea individualitatii elevilor si de organizarea sistemului scolar care sa permita gasirea unor posibilitati integrative accesibile pentru fiecare.
Abordarea metodelor de cunoastere a elevilor se realizeaza în acest capitol,
facându-se referiri în special la cele care por fi utilizate eficient de profesori fara sprijinul autorizat al unui specialist în domeniul psihologiei. Tendinta actuala de individualizare a formarii si instruirii, motivata prin diferentele dintre capacitatile si structurile de personalitate ale elevilor, impune dezvoltarea la profesori a simtului diagnostic si utilizarea unormetodologii adecvate de cunoastere. în acest scop, educatorul trebuie sa determine, printr-un procedeu de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecarei individualitati, pentru ca apoi sa poata proiecta conditiile cele mai potrivite de desfasurare a activitatilor didactice, sa selecteze cele mai adecvate actiuni de asistenta
rofesorii diferentiaza elevii sunt legate de reusita scolara (inteligenta, me-
morie, atentie etc.); celelalte aspecte ale personalitatii (emotivitate, stapânire de sine, onestitate, deschidere sociala etc.) nu produc diferente în evaluare, portretele asemanându-se foarte mult între ele. Elevul este privit prin filtrul unei optici profesionale, ceea ce contribuie în mare masura la distorsionarea evaluarilor prin exigentele profesiunii.
In cunoasterea psihologica se pune problema semnificatiei informatiei
obtinute, daca aceasta reprezintaesentialul, care poate permiteidentificarea caracteristicilor fundamentale si diferentiereaacestora. Pe lânga posibilitatea uneicunoasteri empirice, realizata în timpul activitatilor cotidiene, utilizân-du-se observatii implicite si limbajul comun, exista si o cunoastere sistematica, realizata cu mijloace stiintifice, mult mai obiective (observatie explicita, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele etc).
Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atât evolutia sa în
timp, cât si nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. în primul caz organizarea investigatiei se va realiza folosindu-se metoda longitudinala(investigatia retrospectiva), în cel de-al doilea caz - metoda transversala(cunoasterea structurii psihologice), (Holban, I., 1978). îmbinarea celor doua forme de abordare în cunoastere ofera profesorului posibilitati de interventie eficienta si eliminarea multor erori posibile în evaluarea elevilor.