Sunteți pe pagina 1din 2

Dificultățile psihologige a elevului.

Practica pedagogica demonstreaza ca în domeniul instructiei si educatiei,


strategiile didactice identice genereaza rezultate diferite, în functie de
caracteristicile individuale si de vârsta ale educatilor, nivelul intelectual,
structura aptitudinala, optiunile profesionale, atitudinile si convingerile proprii,
determinând o receptare si prelucrare diferentiata a mesajelor transmise.
Pentru o actiune eficienta, orice educator trebuie sa renunte la tipare unice si
la prejudecati, si sa-si directioneze actiunea bazându-se pe cunoasterea
capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoa 10510d36k sterea
reprezentarilor si sentimentelor acestora la vârste diferite, folosind mijloace
eficiente de influenta si formare. Potentialitatile fiecarui copil trebuie sa fie
puse în valoare si educate prin formarea deprinderilor si oferirea unor infor-
matii sau tehnici de exteriorizare care sa-i ofere posibilitati de exprimare cu
valoare individuala si sociala. Actiunea pedagogica devine eficienta numai daca
procesul de formare se realizeaza urmarindu-se aptitudinile si caracteristicile
generale de personalitate, asigurându-se concordanta dintre caracteristicile
persoanei si obiectivele procesului formativ. Organizarea stiintifica a actiunilor
instructiv-educative este dependenta de cunoasterea individualitatii elevilor si
de organizarea sistemului scolar care sa permita gasirea unor posibilitati
integrative accesibile pentru fiecare.

Abordarea metodelor de cunoastere a elevilor se realizeaza în acest capitol,


facându-se referiri în special la cele care por fi utilizate eficient de profesori fara
sprijinul autorizat al unui specialist în domeniul psihologiei. Tendinta actuala de
individualizare a formarii si instruirii, motivata prin diferentele dintre
capacitatile si structurile de personalitate ale elevilor, impune dezvoltarea la
profesori a simtului diagnostic  si utilizarea unormetodologii adecvate de
cunoastere.  în acest scop, educatorul trebuie sa determine, printr-un procedeu
de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecarei individualitati, pentru ca apoi
sa poata proiecta conditiile cele mai potrivite de desfasurare a activitatilor
didactice, sa selecteze cele mai adecvate actiuni de asistenta

rofesorii diferentiaza elevii sunt legate de reusita scolara (inteligenta, me-


morie, atentie etc.); celelalte aspecte ale personalitatii (emotivitate, stapânire
de sine, onestitate, deschidere sociala etc.) nu produc diferente în evaluare,
portretele asemanându-se foarte mult între ele. Elevul este privit prin filtrul
unei optici profesionale, ceea ce contribuie în mare masura la distorsionarea
evaluarilor prin exigentele profesiunii.

In cunoasterea psihologica se pune problema semnificatiei informatiei


obtinute, daca aceasta reprezintaesentialul,  care poate
permiteidentificarea  caracteristicilor fundamentale si diferentiereaacestora. Pe
lânga posibilitatea uneicunoasteri empirice, realizata în timpul activitatilor
cotidiene, utilizân-du-se observatii implicite si limbajul comun, exista si
o cunoastere sistematica,  realizata cu mijloace stiintifice, mult mai obiective
(observatie explicita, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele
etc).

Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atât evolutia sa în


timp, cât si nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. în
primul caz organizarea investigatiei se va realiza folosindu-se metoda
longitudinala(investigatia retrospectiva), în cel de-al doilea caz - metoda
transversala(cunoasterea structurii psihologice), (Holban, I., 1978). îmbinarea
celor doua forme de abordare în cunoastere ofera profesorului posibilitati de
interventie eficienta si eliminarea multor erori posibile în evaluarea elevilor.

S-ar putea să vă placă și