CARACTERIZARE GHITA ‘’MOARA CU

NOROC’’ DE IOAN SLAVICI

Nuvela realist-psihologica ‘’Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici a

aparut in anul 1881. Nuvela este o specie a genului epic de intindere
medie, cu actiune desfasurata pe un singur plan narativ, intriga bine
conturata, un conflict puternic, accentul fiind pus pe creionarea
protagonistului, celelalte personaje gravitand in jurul lui.
Opera ‘’Moara cu noroc’’ se incadreaza in specia nuvela psihologica
prin conflictul interior care este pe primul plan, accentul fiind pus pe
psihicul uman, relatiile dintre personaje subliniand involutia lor morala.
Personajul principal, Ghita, este un personaj complex, in jurul caruia
se desfasoara intreaga actiune, el intrand in relatii cu toate celelalte
personaje. Acesta se incadreaza in tipul taranului sarac care doreste sa se
imbogateasca. Framantarile si transformarile sale interioare sunt
urmarite si redate fie direct de catre narator, fie indirect, prin actiunile
sale.
Din punct de vedere social, acesta este casatorit cu Ana si au
impreuna doi copii, locuind in acelasi timp cu soacra sa. Traiul lor este
modest, deoarece Ghita, cizmar fiind, nu are destui clienti in sat pentru a
imbunatati starea gospodariei. De aceea, planuieste sa arendeze o
carciuma numita ‘’Moara cu noroc’’. Ghita si soacra sa sunt surprinsi
initiali in dialog, sfatuindu-se cu privire la oportunitatea acestei hotarari.
Dialogul devine mijloc de caracterizare indirecta, evidentiand trasaturi
ale personajului: aspiratia obsesiva a acestuia la avere si bani, aspiratie
ce se va transforma in patima, conflict interior si exterior cu celelalte
personaje. Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot in evidenta
incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea
instalata definitiv in sufletul lui.
Personajul Ghita, este tipic la inceput, deoarece este un om sarac ce
aspira catre schimbarea statutului financiar si social. Ghita se
dezumanizeaza treptat, fascinate de puterea banului si de rapiditatea cu
care se imbogateste alaturi de Lica Samadaul. Alegerea pe care o face
duce la instrainarea de familie si la esecul acestuia.
O secventa reprezentativa pentru involutia personajului Ghita este cea
in care acesta isi va ucide sotia. El o foloseşte pe Ana drept momeală,
pentru a-l demasca pe Lică; nu numai pentru că-l mustra conştiinţa
pentru propriile lui păcate, dar şi dintr-o gelozie ajunsă la paroxism. Nu
poate accepta gândul că Ana îl trădase, deşi el însuşi o împinge în
braţele lui Lică. De altfel, Ana, dezgustată de comportamentul soţului se
lasă sedusă şi dintr-o dorinţă de răzbunare: „Tu eşti om, Lică, dar Ghiţă
nu e decât o femeie îmbrăcată în haine bărbăteşti!”. De la complicitate la
crimă nu mai e decât un pas şi Ghiţă devine el însuşi ucigaş,
înjunghiind-o pe Ana şi devenind la rândul lui victima lui Răuţ, care-l
împuşcă. Patima pentru bani îl dezumanizează şi Ghiţă cade pradă
propriului său destin, căruia nu i se poate opune, transformându-se
treptat, din omul cinstit şi harnic în complice la afaceri necurate şi crimă.
O alta secventa semnificativa pentru involutia personajului, de la om
cinstit si familist, la avar, mohorat si brutal, o reprezinta cea in care
Ghita, conşient că acceptând propunerea Sămădăului se îndepărtează de
principiile sale morale, încearcă să refuze, dar la ameninţarea porcarilor
acceptă, cu condiţia ca Ana să nu afle nimic. Este primul pas spre
distrugerea relaţiei cuplului: odată cu trecerea timpului, Ghiţă devine tot
mai ursuz şi nu îi mai împărtăşeşte Anei toate gândurile sale. Ana
remarcă schimbarea de comportament a soţului şi, cu tenacitate şi
răbdare, încearcă în repetate rânduri să comunice cu soţul ei. Ghita
devine partas la nelegiuirile lui Lica Samadaul, iar in incercarea lui de a
o tine pe Ana cat mai departe de adevar, nu realizeaza faptul ca devine
tot mai ursuz, mohorat, relatia lor racindu-se total.
Perspectiva narativa esti obiectiva, perspectiva ‘’dindarat’’ cu
focalizare zero, naratiunea desfasurandu-se la persoana aIIIa, narator
omniprezent ubicuu si omniscient, relatia narator-personaj fiind
specifica realismului clasic.
Titlul sugereaza un topos/cliseu, numele unui han unde se desfasoara
cea mai mare parte a actiunii. Denumirea hanului se potriveste in prima
parte a nuvelei, deoarece Ghita obtine un castig bun, insa titlul se
dovedeste ironic apoi, deoarece destinul personajului este tragic.
Termenul ‘’moara’’ sugereaza conflictul interior al personajului Ghita,
macinarea sufleteasca generata de doua contradictorii, dorinta
protagonistului de a ramane un om cinstit si perspectiva imbogatiri
rapide, alaturi de Lica Samadaul, prin nelegiuri.
Incipitul nuvelei este creat in mod original, deoarece incepe cu o
replica a batranei soacre care isi exprima punctul de vedere in legatura
cu intentia lui Ghita de a arenda carciuma de la Moara cu noroc. Parerea
batranei este cea de tip traditional, care pretuieste valorile familiei:
‘’Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit.’’
Conflictul interior trait de Ghita se rasfrange acut asupra relatiei sale
cu Ana, care devine tot mai incordata. Ghita se lasa atras de afacerile
necinstite ale lui Lica Samadaul, instrainandu-se de familie, devenind
rece si inchis in sine.
Din punctul meu de vedere, drama lui Ghita, este generata intr-o buna
masura de lipsa de comunicare cu familia, si mai ales cu sotia sa, Ana.
Framantarile sale interioare il fac pe Ghita sa isi piarda increderea, nu
numai in sine, cat si in cei apropiati lui. Fericirea data de ‘’linistea
colibei’’ in care domneste armonia si afectiunea, este inlocuita cu
nefericirea data de bogatie. Astfel, esecul personal al lui Ghita nu se
datoreaza banului, ci alegerilor sale gresite.
In concluzie, Ghita este un personaj complex, de la care porneste
intreaga actiune. La inceput, este familist, cinstit, insa dorinta de
inavutire il face sa isi uite adevaratele valori si principii si sa se
transforme intr-un nelegiuit, sa se alieneze de familie, iar, in finalul
nuvelei, ajungand chiar la statutul de criminal.