CONTABILITATEA ACTIVELOR 

FIXE

4.1. Recunoasterea si evaluarea activelor fixe ale institutiilor publice

Activele fixe detinute în administrare de institutiile publice sunt formate din: active fixe
necorporale, necorporale în curs de executie, corporale, corporale în curs de executie si
financiare.
Activele fixe necorporale sunt active fixe fara substanta fizica, care se utilizeaza pe o
perioada mai mare de un an.
Activele fixe corporale sunt cele care îndeplinesc cumulativ cele doua conditii: au o
valoare mai mare decât limita stabilita prin hotarâre a Guvernului si o durata normata de utilizare
mai mare de un an.
Activele fixe financiare sunt acele active reprezentate de : depozite, un instrument de
capitaluri proprii al unei alte entitati, un drept contractual.
În grupa activelor fixe necorporale se includ:
cheltuielile de dezvoltare care au ca scop aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor
cunostinte în scopul realizarii de produse sau servicii noi sau, care sunt îmbunatatite
substantial, înaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii;
concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare, cu exceptia
celor create intern de institutie ;
înregistrari ale reprezentatiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrari
muzicale, evenimente sportive, lucrari literare, artistice ori recreative efectuate pe
pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi ;
alte active fixe necorporale ;
avansuri si active fixe necorporale în curs de executie
Potrivit prevederilor legale, sunt considerate active fixe corporale obiectul singular sau
complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
au o durata normata de utilizare de un an;
au o valoare contabila de intrare mai mare decât limita stabilita de lege (în prezent
limita este de 15.000.000 lei);
participa, de regula, la mai multe cicluri financiare sau de productie;
îsi recupereaza valoarea, în mod treptat, pe calea amortizarii
Activele financiare cuprind :
tiluri de participare ;
alte titluri imobilizate ;
creante imobilizate.
Leasing-ul este operatiunea în care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o
perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti,
denumita locator/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de
leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa pastreze dreptul de
optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta
raporturile contractuale.
Sistemul de documente financiar-contabile
Intrarile si iesirile de active fixe sunt consemnate de institutiile publice în
urmatoarele documente:
Documente întocmite la intrarea activelor fixe în gestiune :
Documente întocmite la iesirea activelor fixe din gestiune:
 Amortizarea activelor fixe - Regimul de amortizare si calculul amortizarii
Institutiile publice din România indiferent de subordonare amortizeaza activele fixe
corporale si necorporale utilizând metoda amotizarii liniare.
Amortizarea liniara consta în includerea uniforma în cheltuielile institutiilor publice a
unor sume fixe, stabilite
proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a activului fix.
Amortizarea anuala se calculeaza prin aplicarea cotei de amortizare (CA) la valoarea de
intrare a activelor fixe corporale si necorporale.
Cota de amortizare (CA) pentru activele fixe corporale se determina ca raport procentual
între 100 si durata normala de utilizare din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de
functionare a mijloacelor fixe. Duratele normale de utilizare a activelor fixe corporale sunt
prevazute în anexa la H.G. nr.2139/2004.
CA = 100/ durata normala de utilizare
4.4. Evidenta operativa a activelor fixe la locurile de folosinta
Contabilitatea activelor fixe se organizeaza, astfel încât, sa corespunda urmatoarelor cerinte
importante:
cunoasterea existentei activelor fixe pe locurile de folosinta;
asigurarea controlului gestiunii activelor fixe.
În vederea realizarii acestor cerinte institutiile publice au obligatia sa consemneze în documente
toate operatiile privind miscarea activelor fixe, sa înregistreze în contabilitate, în baza
documentelor, operatiunile referitoare la activele fixe, sa organizeze evidenta tehnic-operativa a
activelor fixe pe locurile de folosinta.
4.5 Contabilitatea operatiilor privind intrarea activelor fixe
Activele fixe necorporale si corporale pot intra în unitatile bugetare prin achizitionare de la
furnizori, construire în antrepriza sau regie proprie, obtinerea cu titlu gratuit, prin tranfer, plus
constatat cu ocazia inventarierii, etc.
În tara noastra conturile sintetice utilizate pentru reflectarea existentei si miscarii activelor fixe
necorporale si corporale, a celor în curs de executie si a avansurilor sunt urmatoarele: 
101 "Fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al statului" , 102 "Fondul
bunurilor care alcatuiesc domeniul privat al statului", 103 "Fondul bunurilor care
alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale",
104 ""Fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul privat al unitatilor administrativ
teritoriale",
105 "Rezerve din reevaluare",
203 "Cheltuieli de dezvoltare",
205 "Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare",
208 "Alte active fixe necorporale",
211 "Terenuri si amenajari de terenuri",
212 "Constructii",
213 "Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii", 214 "Mobilier,
aparatura, birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active
fixe corporale",
215 "Alte active ale statului",
231 "Active fixe corporale în curs",
232 "Avansuri acordate pentru active fixe corporale,
233 "Active fixe necorporale în curs",
234 "Avansuri acordate pentru active fixe necorporale".
Conturile sintetice prin care se evidentiaza activele fixe necorporale si corporale se debiteaza cu
valoarea activelor fixe intrate pe caile precizate mai sus. În creditul conturilor de active fixe
necorporale si corporale se înregistreaza iesirile generate de vânzari, scoateri din functiune,
lipsuri la inventar, etc. Soldul conturilor exprima valoarea imobilizarilor corporale existente în
unitate.
Conturile sintetice care reflecta activele fixe necorporale si corporale în curs de executie se
debiteaza cu înregistrarea cheltuielilor aferente investitiilor neterminate la sfârsitul perioadei si
se crediteaza cu investitiile terminate, receptionate puse în functiune si înregistrate ca active fixe.
Soldul debitor exprima valoarea activelor fixe în curs de executie nereceptionate, în curs de
executie (investitii neterminate).
Avansurile spre decontare sunt evidentiate în conturi sintetice care se debiteaza cu avansurile
acordate furnizorilor de active fixe si se crediteaza cu decontarea avansurilor acordate. Soldul
conturilor reprezinta avansurile acordate si nedecontate.
Conturile sintetice 101, 102, 103, 104 reflecta fondul bunurilor activelor fixe nesupuse
amortizarii. Se crediteaza cu bunurile intrate în domeniul public sau privat al statului si se
crediteaza cu activele fixe iesite, potrivit legii.
Evidenta activelor fixe intrate prin închiriere sau în custodie de la alte unitati se tine
extracontabil cu ajutorul conturilor în afara bilantului : 8031 « Active fixe corporale luate cu
chirie » ; 8033 « Valori materiale primite în pastrare sau custodie »  
4.6. Contabilitatea amortizarii activelor fixe
Amortizarea activelor fixe corporale si necorporale supuse amortizarii se înregistreaza în
contabilitate utilizând conturile: 280 "Amortizari privind activele fixe necorporale" si 281
"Amortizari privind activele fixe corporale". Ambele conturi sunt conturi de pasiv,
rectificative ale valorii de înregistrare în contabilitate a activelor fixe corporale si necorporale.
4.7. Contabilitatea operatiilor privind iesirea activelor fixe
Activele fixe corporale si necorporale pot iesi din patrimoniul unitatii prin: casare, vânzare,
lipsuri constatate la inventar, cedari
cu titlu gratuit sau alte cauze de forta majora.
Cu ocazia scoaterii din functiune a activelor fixe supuse amortizarii în contabilitatea
institutiei trebuie sa fie înregistrate: scaderea din evidenta a activelor fixe, valoarea materialelor
obtinute din scoaterea din functiune.
4.8. Contabilitatea activelor fixe financiare
Activele financiare se evalueaza la costul de achizitie sau valoarea determinata prin
contractul de dobândire a acestora.
Activele financiare trebuie prezentate în bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile
cumulate pentru pierderea de valoare.
Conturile utilizate sunt urmatoarele: 260 "Titluri de participare", 265 "Alte titluri
imobilizate", 267 " Creante imobilizate" în care se înregistreaza sumele acordate tertilor sub
forma de împrumuturi pe termen lung, în baza unor contracte de împrumut, pentru care se percep
dobânzi, 269 " Varsaminte de efectuat pentru active fixe financiare" în care se înregistreaza
sumele datorate pentru activele fixe ce urmeaza a fi achizitionate
4.9. Contabilitatea operatiunilor de leasing
Evidenta contabila a leasing-ului financiar si operational se tine cu ajutorul contului de pasiv 167
"Alte împrumuturi si datorii asimilate".
4.10 Contabilitatea deprecierii activelor fixe
 Unitatile bugetare pot înregistra ajustari pentru deprecierea activelor fixe necorporale,
corporale si financiare, la sfârsitul exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor, utilizând
conturile rectificative ale valorii de intrare ale activelor fixe, de pasiv, "290 Ajustari pentru
deprecierea activelor fixe necorporale" si "291 Ajustari pentru deprecierea activelor fixe
corporale", 293 "Ajustari pentru deprecierea activelor fixe în curs de executie" si 296
"Ajustari pentru pierderea de valoare a activelor financiare" .

5.3.2. Contabilitatea decontărilor cu personalul

• Contabilitatea decontărilor cu personalul reflectă drepturile salariale, sporurile, adaosurile,
premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru
incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură
datorate de instituţia publică personalului pentru munca prestată şi care se suportă din fondul de salarii.
• Relaţiile de decontare cu personalul implică înregistrarea în conturile de cheltuieli a drepturilor
de personal cuvenite angajaţilor, cât şi plata efectivă a acestor sume personalului.
• Conform art. 56, alin.(l) din Legea 571/2003, sunt considerate venituri din salarii toate
veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui
contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se
referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă.
• Salariile sunt formate din: - salariul de bază cuvenit angajaţilor, - sporurile, - adaosurile, -
indemnizaţiile şi - alte sume acordate (pentru conducere, indexările de salarii pentru compensarea
creşterii preţurilor, indemnizaţiile acordate pentru – concediu de odihnă etc.
• În categoria decontărilor cu personalul se mai cuprind şi ajutoarele materiale şi de protecţie
socială sub formă de: ajutoare de boală, ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, ajutoare
pentru îngrijirea copilului, ajutoare de deces şi alte ajutoare acordate de instituţie care se suportă din
contribuţia pentru asigurări sociale, sumele achitate, potrivit legii, pentru şomaj etc. precum şi sumele
care reprezintă premii acordate personalului.
• În instituţiile publice personalul angajat poate fi încadrat: - fie în categoria funcţionarilor
publici, - fie în categoria personalului contractual.
• Elementele sistemului de salarizare a funcţionarilor public i*(pag. 97)
• Personalul contractual din sectorul bugetar reprezintă personalul angajat în funcţii de
conducere sau în funcţii de execuţie, pe bază de contract individual de muncă.
• Salariile de bază şi indemnizaţiile de conducere pentru personalul contractual se stabilesc
astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile
alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor
speciale pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor stabilite.
• Conform OMF nr. 86 din 28/01/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile
publice, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2005, ordonatorii principali de credite şi
instituţiile publice şi serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranşă
lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă.
 • Calculul venitului impozabil - bază de calcul a impozitului pe salarii - se realizează pe baza
următoarelor relaţii (pag. 99):
5.3.3. Contabilitatea contribuţiilor la asigurări sociale, protecţia socială şi asimilate
• Pentru utilizarea muncii salariate instituţiile publice mai înregistrează datorii legate de
asigurările şi protecţia socială, datorii care constituie pentru instituţii cheltuieli curente. I. Contribuţia de
asigurări sociale
• Legea nr. 19 din 27 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, cu modificările şi completările ulterioare prevede că în sistemul public sunt contribuabili:
a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii;
c) Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională care administrează bugetul Fondului
pentru plata ajutorului de şomaj.
Sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
■ persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă;
■ persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
■ persoanele care beneficiază de ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaţie
de sprijin, ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj (şomeri);
■ persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de contracte de prestări de servicii şi
care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute pe
economie. • Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o
constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin
lege sau prin contractul colectiv de muncă, şi/sau veniturile asiguraţilor. b) venitul lunar asigurat,
prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul
mediu brut lunar pe economie.
• Baza lunară de calcul, la care instituţia publică datorează contribuţia de asigurări sociale, o
constituie fondul total de salarii brute lunare realizate şi/sau veniturile brute lunare realizate de
angajaţi.
• Aceeaşi lege stipulează că nu se datorează contribuţia de asigurări sociale asupra unor sume
care nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale, reprezentând, de
exemplu:
a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile
angajatorului şi care se plătesc direct de acesta;
b) drepturile plătite în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă; Salariaţii, ca asiguraţi
ai sistemului public, mai au în afară de pensie, dreptul la:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de
accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă;
b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;
c) indemnizaţie pentru maternitate (indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul
asigurărilor sociale de stat);
d) indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
e) ajutor de deces.

a. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau

de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă

Angajaţii beneficiază de concediu medical şi de indemnizaţie dacă dovedesc incapacitatea

temporară de muncă printr-un certificat medical, eliberat conform reglementărilor în vigoare.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel: A. de către angajator,
în funcţie de numărul de angajaţi avut la data ivirii incapacităţii temporare de muncă: a) până la
20 de angajaţi, din a 4-a până în a 10-a zi de incapacitate temporară de muncă; b) între 21-100
de angajaţi, din a 4-a până în a 15-a zi de incapacitate temporară de muncă; c) peste 100 de
angajaţi, din a 4-a până în a 20-a zi de incapacitate temporară de muncă; B. de bugetul
asigurărilor sociale de stat, începând cu: - prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul
şomerilor şi a persoanelor asigurate prin declaraţie sau contract de asigurare socială; - ziua
următoare celor suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii temporare de
muncă sau pensionării. Durata de acordare a concediului medical şi a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotite din
prima zi de îmbolnăvire. • Începând cu a 90-a zi, concediul medical se poate prelungi până la 180
de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. • Cuantumul indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea unui procent de 75% la baza de
calcul (media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical
înscrise în certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat
contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform legii şi/sau perioadele
asimilate, după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare). • Cuantumul
indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, determinată de boală profesională,
accident de muncă sau cazuri asimilate acestuia, tuberculoză, SIDA, cancer de orice tip, precum
şi de boală infecto-contagioasă din grupa A şi urgenţe medico-chirurgicale, este de 100% din
baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale. • b. Prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor
şi recuperarea capacităţii de muncă • Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o
pătrime din durata normală de muncă sau indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă
muncă, din cauza bolii sau a accidentului, se acordă, pe o durată de cel mult 90 de zile
calendaristice într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape. • Cuantumul lunar al acestor
indemnizaţii este egal cu diferenţa dintre baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale şi
venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal
de muncă, fără a depăşi 25% din baza de calcul. • Indemnizaţia pentru carantină se acordă
asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţilor din cauza unor boli contagioase, pe
durata stabilită în certificatul eliberat de inspectoratul teritorial de sănătate publică. •
Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru carantină reprezintă 75% din baza de calcul
(determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a datorat sau,
după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective). • Asiguraţii
aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile, precum şi
pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear şi reabilitare profesională, în
conformitate cu prevederile programului individual de recuperare stabilit de medicul expert al
asigurărilor sociale. • Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile şi se stabileşte de
medicul expert al asigurărilor sociale, în funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului. •
Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear se suportă integral din bugetul asigurărilor
sociale de stat. c. Indemnizaţia de maternitate • Asiguratele au dreptul, pe o perioadă de 126 de
zile calendaristice, la concediu pentru sarcină şi lăuzie, perioadă în care beneficiază de
indemnizaţie de maternitate. Condiţia principală de acordare o reprezintă stagiul de cotizare de
cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în
certificatul medical. • Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de
naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere. • Concediile
pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de
opţiunea persoanei beneficiare. Persoanele cu handicap, asigurate, beneficiază, la cerere, de
concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină, dacă prezintă certificatul de
persoană cu handicap. • Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din baza
de calcul a indemnizaţiei (media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de
concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau,
după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective şi/sau
perioadele asimilate, după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare). d.
Indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav • Indemnizaţia pentru
creşterea copilului • Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului
până la împlinirea vârstei de doi ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei
de trei ani. • Pentru acordarea acestei indemnizaţii stagiul de cotizare trebuie să fie de cel puţin
10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului. • Indemnizaţia pentru creşterea
copilului se acordă la cerere, opţional, unuia dintre părinţi. De aceleaşi drepturi beneficiază şi
asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii
spre creştere şi educare sau în plasament familial. • Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului
bolnav se acordă pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului
cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani. • Stagiul de
cotizare trebuie să fie de cel puţin 6 luni de plată a contribuţiei de asigurări sociale, în ultimele
12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul medical. • Indemnizaţia
pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă la cerere, opţional, unuia dintre părinţi sau tutorelui
căruia i s-au încredinţat copiii spre creştere şi educare sau în plasament familial. • Durata de
acordare a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 14 zile calendaristice pe an
pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul contractează boli contagioase, este
imobilizat în aparat ghipsat sau este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului
medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul de familie. • Cuantumul lunar al acestei
indemnizaţii este de 85% din baza de calcul (media veniturilor lunare din ultimele 6 luni
anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical, pe baza
cărora s-a datorat, sau după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile
respective, conform legii şi/sau drepturile aferente perioadelor asimilate, după caz, din cele 12
luni din care s-a constituit stagiul de cotizare). e. Ajutorul de deces • În cazul decesului
asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care poate
fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în
condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acestuia, oricare persoană care dovedeşte că a suportat
cheltuielile ocazionate de deces. • Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut
pe economie prognozat şi făcut public de către CNPAS. • Dreptul asiguraţilor la ajutorul de deces
nu este condiţionat de îndeplinirea stagiului de cotizare. • II. Contribuţia pentru asigurări sociale
de sănătate • Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii
populaţiei. • Constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate se face din contribuţia
asiguraţilor, din contribuţia persoanelor fizice şi juridice care angajează personal salariat, din
subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse. • Administrarea fondului de asigurări
sociale de sănătate se face prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi prin casele de
asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. • Calitatea de asigurat a salariaţilor se
dobândeşte din ziua încheierii contractului individual de muncă al salariatului şi se păstrează pe
toată durata acestuia. • Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine
celui care angajează persoane salariate. • Pe de altă parte, legea prevede că are calitatea de
asigurat, dar fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, persoana aflată în una
dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia: a) satisface serviciul militar în termen; b) se află
în concediu medical, în concediu pentru sarcină şi lăuzie sau în concediu medical pentru
îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate
 sau arest preventiv; d) face parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social. • Cuantumul
contribuţiei băneşti lunare a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5 % şi se
aplică la venitul brut. • Persoanele juridice sau fizice care angajează personal salariat au
obligaţia să reţină şi să vireze casei de asigurări de sănătate teritoriale contribuţia pentru
sănătate datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. • Acestea au
obligaţia să anunţe casei de asigurări de sănătate orice schimbare care are loc în nivelul
veniturilor. • Instituţiile publice care angajează personal salariat au obligaţia plătii contribuţiei
pentru asigurările sociale de sănătate de 6%, raportat la fondul de salarii. • III. Contribuţiile de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale • Asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi
cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială împotriva pierderii, diminuării
capacităţii de muncă şi decesului ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. •
Organizarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se realizează
de către Fondul Naţional constituit ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului, în virtutea Legii nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea
pentru accidente de munca şi boli profesionale, modificată prin OUG 107/24.10.2003.
Contribuţiile se colectează de fondurile teritoriale şi se virează către Fondul Naţional. • Baza de
calcul pentru contribuţia datorată de instituţie o reprezintă fondul brut anual de salarii realizat.
• Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se situează în limita unui
procent minim de 0,5% şi a unui procent maxim de 4% aplicat asupra fondului brut de salarii. •
Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, conform legii, nu se
aplică asupra sumelor care reprezintă: a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din
fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către
acesta; b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor individuale
de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator; c) diurnele de
deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transfer şi drepturile de autor; d) sumele obţinute în
baza unei convenţii de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoanele care au
încheiat contracte individuale de muncă; e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
sunt reprezentate de:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pentru luna în curs, în cazul instituţiilor care
efectuează plata drepturilor salariale lunar; b) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul altor
categorii de asiguraţi. IV. Contribuţia la fondul de şomaj In conformitate cu legea nr. 76/16 ianuarie 2002
privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu completările şi
modificările ulterioare, în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate prin efectul legii: a)
persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract
de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari; b)
funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire; c) persoanele
care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului; d) militarii angajaţi pe bază de contract; e)
persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
 SECŢIUNEA a 2-aReguli privind contabilitatea materialelor de natura
obiectelor de inventar
Art. 46. -
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu valoare mai mică
decât limita prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 72/2014 pentru a fi considerate
mijloace fixe, indiferent de durata lor de folosinţă sau cu o durată mai mică de un an,
indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora.
(1) Din grupa materialelor de natura obiectelor de inventar fac parte sau sunt
asimilate acestora următoarele categorii de bunuri materiale, indiferent de durata de
folosinţă şi valoarea lor:
a) scule, dispozitive, verificatoare, aparate de măsură şi control;
b) echipament de protecţie şi de lucru, echipament şi uniforme de serviciu, echipament
şi material sportiv, echipament alpin, echipament militar ce se acordă elevilor şi
studenţilor din unităţile de învăţământ din M.A.I., lenjerie şi accesorii de pat, precum şi
construcţii şi instalaţii provizorii executate din fondurile de investiţii;
c) ambalaje de natura obiectelor de inventar care se utilizează în interiorul unităţii;
d) accesorii armament şi aparatură artileristică, complete pentru reparat tehnică
militară;
e) hărţi topogeodezice;
f) fondul bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor, care au statut de bunuri culturale comune.
(2) Baracamentele şi amenajările provizorii sunt bunuri achiziţionate sau construite de
unităţi pentru executarea lucrărilor de construcţii.
(3) Colecţiile bibliotecilor cuprind cărţi, publicaţii, seriale, manuscrise, microformate,
documente cartografice, documente de muzică tipărite, documente audiovizuale,
documente grafice, documente electronice, documente fotografice sau multiplicate prin
prelucrări fizico-chimice, documente arhivistice, alte categorii de documente, indiferent
de suportul material. Colecţiile pot cuprinde şi alte documente, nespecifice bibliotecilor,
istoriceşte constituite sau provenite din donaţii sau sponsorizări.
(4) Bunurile materiale de natura obiectelor de inventar, care se folosesc împreună
pentru executarea unei anumite activităţi (truse de scule, truse criminalistice etc.),
formează un complet şi se înregistrează ca atare în contabilitate.

Art. 48. -
(1) Evidenţa analitică a cărţilor şi publicaţiilor ţinute de bibliotecile unităţilor M.A.I. se
ţine de bibliotecar sau de persoana desemnată cu responsabilităţi în acest sens, cu
ajutorul Registrului inventar cărţi, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6.
(2) Evidenţa intrărilor şi ieşirilor de cărţi şi publicaţii în şi din biblioteci în expresie
valorică se ţine cu ajutorul Registrului de mişcare a fondurilor, al cărui model este
prevăzut în anexa nr. 7. Registrul se completează în două exemplare de către bibliotecar
sau persoana desemnată cu responsabilităţi în acest sens. Pe baza exemplarului nr. 1, la
sfârşitul lunii, valoarea de inventar a bibliotecii se recalculează prin însumarea valorii
cărţilor intrate (partea I) şi scăderea din aceasta a valorii cărţilor ieşite (partea II).
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) pot fi aplicate şi în cazul punctelor documentare sau al altor
astfel de organizări, în care numărul mare al cărţilor reprezintă un impediment în
ţinerea evidenţei analitice a acestora pe fiecare obiect sau titlu în parte.

Art. 49. -
(1) Contabilitatea sintetică a materialelor de natura obiectelor de inventar se ţine cu
ajutorul Fişei de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22), în cadrul formei de
înregistrare contabilă "maestru-şah simplificat".
(2) Evidenţa contabilă analitică a materialelor de natura obiectelor de inventar se ţine cu
ajutorul Fişei de cont analitic pentru valori materiale, deschisă separat pentru
materialele de natura obiectelor de inventar aflate în magazie şi separat pentru cele în
folosinţă.

Art. 50. -
Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate în legătură cu existenţa şi
mişcarea materialelor de natura obiectelor de inventar sunt:
a) intrări de materiale de natura obiectelor de inventar în patrimoniul unităţii;
b) ieşiri de materiale de natura obiectelor de inventar din patrimoniul unităţii;
c) mişcări ale materialelor de natura obiectelor de inventar în cadrul unităţii şi între
unităţi ale M.A.I.

Art. 51. -
(1) Documentele justificative privind intrările materialelor de natura obiectelor de
inventar în gestiune sunt:
a) Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (cod 14-3-1A);
b) Procesul-verbal de transformare, întocmit de către comisia numită pentru verificarea
operaţiunilor respective şi recepţia bunurilor rezultate, pentru intrările de materiale de
natura obiectelor de inventar obţinute din producţie proprie sau rezultate în urma unui
proces de prelucrare sau asamblare în unitate;
c) Procesul-verbal de predare-preluare, pentru materialele de natura obiectelor de
inventar intrate ca urmare a comasării sau desfiinţării unor unităţi, în cazul în care nu
are loc o dislocare a bunurilor respective, însoţit de Procesul-verbal de inventariere şi de
Listele de inventariere (cod 14-3-12);
d) Bonul de predare, transfer, restituire (cod 14-3-3A ), pentru înregistrarea în
contabilitate a materialelor de natura obiectelor de inventar rezultate ca urmare a
înlocuirilor de componente de această natură, uzate, din inventarul de complet al unui
mijloc fix;
e) Procesul-verbal de scoatere din funcţiune şi casare a mijloacelor fixe/de
declasare şi casare a unor bunuri materiale, prevăzut de Instrucţiunile viceprim-
ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, nr. 167/2009, cu modificările şi
completările ulterioare, care se întocmeşte pentru materialele de natura obiectelor de
inventar rezultate în urma dezmembrării unor active fixe sau materiale de natura
obiectelor de inventar;
f) Procesul-verbal de inventariere, pentru materialele de natura obiectelor de
inventar constatate plus la inventariere, însoţit de Listele de inventariere (cod 14-3-12).
(2) Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (cod 14-3-1A) este însoţită de
următoarele documente:
a) factura sau alt document legal cu funcţie similară, prevăzut de legislaţia statului în
care are loc achiziţia, pentru intrările de materiale de natura obiectelor de inventar din
achiziţii proprii;
b) Avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A), pentru intrările din donaţii, sponsorizări,
primiri prin transfer cu titlu gratuit şi din aprovizionări centralizate; în cazul transferului
cu titlu gratuit de la alte instituţii publice, la avizul de însoţire a mărfii se anexează şi
Procesul-verbal de predare-preluare.

Art. 52. -
Documentele justificative pentru ieşirea materialelor de natura obiectelor de inventar
sunt:
a) factura, pentru valorificări;
b) Procesul-verbal de scoatere din funcţiune şi casare a mijloacelor fixe/de declasare şi
casare a unor bunuri materiale, conform modelului stabilit prin Instrucţiunile viceprim-
ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, nr. 167/2009, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) Avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A), în cazul materialelor de natura obiectelor de
inventar transferate la alte unităţi ale M.A.I., precum şi în cazul transferului cu titlu
gratuit la alte instituţii publice;
d) Bonul de consum (cod 14-3-4A) sau Bonul de consum (colectiv) (cod 14-3-4/aA), în
cazul echipamentului acordat personalului conform drepturilor de echipament cuvenite,
întocmit conform Buletinului de distribuţie-retragere, al cărui model este prevăzut în
anexa nr. 8, pentru scăderea din gestiune a componentelor introduse în complet şi în
cazul hărţilor topogeodezice;
e) Procesul-verbal de inventariere pentru materialele de natura obiectelor de
inventar constatate lipsă la inventariere, însoţit de Listele de inventariere (cod 14-3-12);
f) Procesul-verbal de transformare întocmit de către comisia numită pentru verificarea
operaţiunilor respective şi recepţia bunurilor rezultate, pentru ieşirile de materiale de
natura obiectelor de inventar supuse unui proces de transformare.

Art. 53. -
Documentele justificative privind mişcarea materialelor de natura obiectelor de inventar
în cadrul unităţii sunt:
a) Bonul de predare, transfer, restituire (cod 14-3-3A), care reprezintă document de
mişcare a materialelor de natura obiectelor de inventar în cadrul unităţii între gestiuni,
de la magazie la locul de folosinţă, de la locul de folosinţă la magazie, de la un loc de
folosinţă la altul şi în cazul înregistrării în evidenţă a componentelor retrase din
inventarul de complet;
) Avizul de însoţire a mărfii, pentru transferurile de materiale de natura
obiectelor de inventar între subunităţi şi gestiuni dispersate teritorial.
 3.   ...  3.1. ConținutContabilitatea terților asigură evidența datoriilor și
creanțelor instituției în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, bugetul
statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, Comunitatea
Europeană (decontările pentru fondurile PHARE, ISPA, SAPARD, etc), cu
debitorii și creditorii diverși, debitori și creditori ai bugetelor, decontările între
instituții publice, precum și evidența operațiilor ce necesita clarificări ulterioare
și alte decontări.
3.1.1. Furnizori și conturi asimilateÎn contabilitatea furnizorilor se
înregistrează operațiunile privind achizițiile de bunuri, lucrări executate și
servicii prestate (conturile 401 și 404).
Avansurile acordate furnizorilor se înregistrează în contabilitate într-un
cont distinct (conturile 232, 234, 409).
Operațiunile privind achizițiile de bunuri, lucrări executate și servicii
prestate, precum și achizițiile de active fixe pe baza efectelor comerciale, se
înregistrează în conturile corespunzătoare de efecte de plătit (conturile 403 și
405).
Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un
cont în afara bilanțului și se menționează în notele explicative.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond
prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată
sau anulată.
Bunurile cumpărate, lucrările executate și serviciile prestate pentru care
nu s-au primit facturi, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 408).
Datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de
schimb de la data efectuării operațiunilor, comunicat de Banca Națională a
României, cât și în valută.
Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii
inițiale în moneda de raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de
schimb dintre moneda de raportare și moneda străină, la data efectuării
tranzacției.
Contabilitatea furnizorilor se ține pe fiecare persoană fizică sau juridică.În
contabilitatea analitică furnizorii se grupează astfel: interni și externi, iar în
cadrul acestora pe termene de plată.

1. ”Administratorul financiar

Conform atribuțiilor pe care le are în fișa postului, acesta realizează raportările lunare
care se efectuează către instituțiile administrației publice centrale și locale (primărie,
inspectorat școlar, ANAF etc.), precum și plățile, astfel:
– în perioada 01- 03 ale fiecărei luni se fac raportările către Primărie – plăți restante,
componența soldului, furnizori neachitați pentru luna anterioară, raportări care se pot
întocmi doar după ce se contabilizează toate facturile furnizorilor intrate în unitate în
luna de raportare și se verifică balanța;
– până în data de 04 a lunii se întocmește Situația plăților pentru bugetul de stat și se
depune la registratura Trezoreriei;

– până în data de 05/06 ale fiecărei luni se fac raportările către ANAF în platforma
FOREXEBUG “SITUAȚIA PLĂȚILOR RESTANTE” – Formularul F1118 – pentru finanțarea de
la bugetul local și pentru finanțarea de la Bugetul de stat (care, de multe ori,
funcționează mai mult noaptea); nedepunerea acestui formular generează blocarea
conturilor unității;
– în perioada 06-08 a lunii se încarcă Cererea de deschidere credite pentru Cheltuielile
de personal cu finanțare din bugetul de stat (după validarea Statului de plată) și a
Fondului de Handicap în platforma Finantare.org a inspectoratului școlar;
– până în data de 07 a lunii se transmite inspectoratului școlar Necesarul pentru
Transport Elevi, Burse profesionale și Bani de liceu, care de asemenea se încarcă în
platforma Finantare.org;

De subliniat faptul că, în situația în care administratorii financiari/contabilii

inspectoratelor școlare vor fi în șomaj tehnic, nu vor mai putea întocmi majoritatea
actelor de mai sus, deoarece nu au voie să semneze nimic pe perioada șomajului tehnic,
neputând fi folosită nici semnătura electronică.

1. Inventarierea patrimoniului reprezintă ansamblul operaţiunilor prin

care se constata existenta tuturor elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ-
valoric sau numai valoric, după caz, în patrimoniul unităţii la data la care
aceasta se efectuează.Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei
reale a patrimoniului fiecărei unităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale,
precum şi bunurile şi valorile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane
juridice sau fizice, în vederea întocmirii bilanţului contabil care trebuie să
asigure o imagine fidela, clara şi completa a patrimoniului, a situaţiei financiare
şi a rezultatelor obţinute.2. Organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului
din cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale, instituţiilor publice,
unităţilor cooperatiste, asociaţiilor şi celorlalte persoane juridice, precum şi al
persoanelor fizice care au calitatea de comerciant se efectuează potrivit
prevederilorLegii contabilităţii nr. 82/1991, ale Regulamentului de aplicare a
Legii contabilităţii, precum şi ale prezentelor norme.3. În temeiul art. 8 alin. (1)
din Legea contabilităţii, unităţile patrimoniale au obligaţia să efectueze
inventarierea generală a patrimoniului la începutul activităţii, cel puţin o dată pe
an, de regula la sfârşitul anului, pe parcursul funcţionarii sale, în cazul
fuzionării, divizării sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:a) în
cazul modificării preţurilor;b) la cererea organelor de control, cu prilejul
efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;c) ori de cîte ori sunt
indicii ca exista lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert decît
prin inventariere;d) ori de cîte ori intervine o predare-primire de gestiune;e) cu
prilejul reorganizării gestiunilor;f) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor
cazuri de forta majoră sau în alte cazuri prevăzute de lege.În baza prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea contabilităţii, Ministerul Finanţelor poate aproba,
pentru instituţiile publice, excepţii de la regula inventarierii obligatorii anuale, la
solicitarea justificată a unităţii patrimoniale, cu avizul direcţiilor generale ale
finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti.4. În cazul în care, în situaţiile de mai sus, sunt
inventariate toate elementele patrimoniale dintr-o gestiune, aceasta poate tine
loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de
credite sau a persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului.La începutul
activităţii unităţii patrimoniale, inventarierea are ca scop principal stabilirea şi
evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social.
Elementele patrimoniale aduse ca aport la capitalul social se înscriu în registrul-
inventar, grupate pe conturi.Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se
face, de regula, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avîndu-se în vedere şi
specificul activităţii unităţilor patrimoniale.În cadrul agenţilor economici cu
activitate complexa, bunurile materiale pot fi inventariate şi înaintea datei de 31
decembrie, cu condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii rezultatelor
inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv.5. Bunurile
proprietate publică date în administrarea regiilor autonome se inventariaza şi se
evidenţiază în mod distinct în patrimoniul acestora.6. Disponibilităţile băneşti,
cecurile, cambiile, biletele la ordin, precum şi alte valori aflate în casieria
unităţilor patrimoniale se inventariaza în conformitate cu Regulamentul
operaţiunilor de casa, emis de Banca Naţionala a României.7. În situaţia
inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul-inventar se va
cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de
inventariere (cod 14-3-12, 14-3-12/a şi 14-3-12/b) prezentate în anexa la
prezentele norme, actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri din perioada
cuprinsă între data inventarierii şi data de 31 decembrie.8. Răspunderea pentru
buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor art. 11 alin.
(3) din Legea contabilităţii, revine administratorului, ordonatorului de credite
sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului şi care elaborează
şi transmit comisiilor de inventariere instrucţiuni scrise în acest sens, adaptate
la specificul unităţii.9. Inventarierea patrimoniului se efectuează de către comisii
de inventariere, formate din cel puţin două persoane, numite prin decizie scrisă,
emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 8 din prezentele norme. În
decizia de numire se menţionează, în mod obligatoriu, componenta comisiei,
numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile
supuse inventarierii, data de începere şi terminare a operaţiunilor.La unităţile
mici, inventarierea poate fi efectuată de către o singura persoana.Prin unităţi
mici la care, potrivit reglementărilor din prezentele norme, inventarierea poate
fi efectuată de o singura persoana, se înţelege: persoanele fizice care au
calitatea de comerciant sau societăţile comerciale al căror număr de salariaţi
este de până la doua persoane, iar valorile materiale care trebuie inventariate
nu depăşesc plafonul stabilit de administratorii unităţii.Comisiile de inventariere
sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrala numita, de
asemenea, prin decizie scrisă emisă de conducerea societăţii, care are ca
sarcina sa organizeze, sa instruiască, sa supravegheze şi sa controleze modul
de efectuare a operaţiunilor de inventariere.Comisia de inventariere răspunde
de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor
legale.Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în
comisii vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi
tehnica, care să asigure efectuarea corecta şi la timp a inventarierii
patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale potrivit pct. 19 din
Regulamentul de aplicare aLegii contabilităţii nr. 82/1991, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 704/1993.Inventarierea patrimoniului se poate efectua
atât prin salariaţii proprii, cît şi pe bază de contracte de prestări de servicii
încheiate cu persoane fizice sau juridice.Din comisia de inventariere nu pot face
parte gestionării depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin
evidenta gestiunii respective, cu excepţia unităţilor mici prevăzute în prezentele
norme.Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decît în cazuri bine
justificate şi numai prin decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.10. În
vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor de inventariere, administratorii,
ordonatorii de credite sau alte persoane, care au obligaţia gestionării
patrimoniului trebuie să ia măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de
lucru comisiei de inventariere, prin:- organizarea depozitarii valorilor materiale
grupate pe sortotipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de
raft;- ţinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiunile de valori materiale
şi a celei contabile şi efectuarea lunară a confruntarii datelor dintre aceste
evidente;- participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de
inventariere;- asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor
materiale care se inventariaza, respectiv pentru sortare, aşezare, cintarire,
măsurare, numărare etc.;- asigurarea participării la identificarea bunurilor
inventariate (calitate, sort, preţ etc.) a unor persoane competente din unitate
sau din afară acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere,
care au obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor
înscrise;- dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr
suficient pentru măsurare, cintarire etc., cu mijloace de identificare (cataloage,
mostre, sonde etc.), precum şi cu formularele şi rechizitele necesare;- dotarea
comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor
inventariate;- dotarea gestiunilor (magazine, depozite etc.) cu doua rinduri de
încuietori diferite.După primirea deciziei scrise, responsabilul comisiei de
inventariere ridica, sub semnatura directorului economic, a contabilului-şef sau
a altei persoane numite sa îndeplinească aceasta funcţie, listele de inventariere,
vizate şi parafate de către acesta, după care comisia se prezintă la sediul
gestiunii ce urmează a fi inventariata în vederea efectuării inventarierii fizice.11.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de
inventariere sunt următoarele:a) înainte de începerea operaţiunii de
inventariere, se ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor materiale
o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:- gestionează valori materiale şi în
alte locuri de depozitare;- în afară valorilor materiale ale unităţii patrimoniale
respective, are în gestiune şi altele aparţinând terţilor, primite cu sau fără
documente;- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau
valoare are cunoştinţa;- are valori materiale nereceptionate sau care trebuie
expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;- a primit
sau a eliberat valori materiale fără documente legale;- deţine numerar sau alte
hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;- are
documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenta gestiunii sau
care nu au fost predate la contabilitate.De asemenea, gestionarul va menţiona
în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului document de intrare şi de
ieşire a bunurilor în/din gestiune;b) sa identifice toate locurile (încăperile) în
care exista valori materiale ce urmează a fi inventariate;c) să asigure închiderea
şi sigilarea, în prezenta gestionarului, ori de cîte ori se întrerup operaţiunile de
inventariere şi se părăseşte gestiunea.Dacă valorile materiale supuse
inventarierii, gestionate de către o singura persoana, sunt depozitate în locuri
diferite sau când gestiunea are mai multe cai de acces, membrii comisie care
efectuează inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de
acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se sigileaza
numai în cazul când inventarierea nu se termina într-o singura zi.La reluarea
lucrărilor se verifica dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se va
consemna într-un proces-verbal de desigilare, care se semnează de către
comisia de inventariere şi de către gestionar, luindu-se măsurile
corespunzătoare.Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în
cadrul gestiunii inventariate, în fisete, casete, dulapuri etc., incuiate şi sigilate.
Sigiliul se păstrează, pe durata inventarierii, de către responsabilul comisiei de
inventariere.Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul
răspunzător de gestiunea valorilor materiale şi de către comisia de inventariere,
care atesta ca a fost data în prezenta sa;d) sa bareze şi să semneze, la ultima
operaţiune, fişele de magazie, menţionînd data la care s-au inventariat valorile
materiale, sa vizeze documentele care privesc intrari sau iesiri de valori
materiale, existente în gestiune dar neinregistrate, sa dispună înregistrarea
acestora în fişele de magazie şi predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia
scriptica a gestiunii sa reflecte realitatea. La unităţile de desfacere cu amănuntul
care folosesc metoda global-valorică să asigure întocmirea de către gestionar,
înainte de începerea inventarierii, a raportului de gestiune în care să se înscrie
valoarea tuturor documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor, precum şi
cele privind numerarul depus la casierie, întocmite până în momentul începerii
inventarierii, precum şi depunerea acestui raport la contabilitate;e) sa verifice
numerarul din casa şi sa stabilească suma încasărilor din ziua curenta, solicitând
întocmirea monetarului (la gestiunile cu vînzare cu amănuntul) şi depunerea
numerarului la casieria unităţii; sa ridice benzile de control de la aparatele de
casa şi ştampila unităţii (acolo unde este cazul) şi să le păstreze în siguranţa;f)
sa controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsura sau de cintarire
au fost verificate şi dacă sunt în buna stare de funcţionare.În cazul în care
gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplica sigiliul şi comunică aceasta
conducerii unităţii patrimoniale. Conducerea unităţii are obligaţia sa
încunoştiinţeze imediat în scris, pe gestionar, despre inventarierea ce trebuie să
se efectueze, indicind locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor.Dacă
gestionarul sau reprezentantul sau legal nu se prezintă la locul, data şi ora
fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenta
altei persoane, numita prin decizie scrisă, care să-l reprezinte pe gestionar.12.
Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este
posibil, să se sisteze operaţiunile de predare-primire a bunurilor supuse
inventarierii, luindu-se din timp măsurile corespunzătoare pentru a nu se
stinjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.Dacă operaţiunile
de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate se prevede crearea unei
zone tampon în care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau
să permită expedieri la clienţi, iar operaţiunile respective se vor efectua numai
în prezenta comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele
respective "primit sau eliberat în timpul inventarierii", după caz, cu evitarea
inventarierii duble sau a omisiunilor.13. Pe toată durata inventarierii, programul
şi perioada inventarierii vor fi afişate la loc vizibil.14. Stabilirea stocurilor faptice
se face prin numărare, cintarire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate
în ambalaje originale intacte nu se desfac decît prin sondaj, acest lucru urmînd
a fi menţionat şi în listele de inventariere respective.La lichidele a căror
cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare, conţinutul
vaselor - stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. - se verifica prin
scoaterea de probe din aceste vase, tinindu-se seama de densitate, compoziţie
şi de alte caracteristici ale lichidelor, care se constata fie organoleptic, fie prin
măsurare sau probe de laborator, după caz.Materialele de masa ca: ciment, oţel
beton, produse de cariera şi balastiera, materiale şi produse agricole etc., a
căror inventariere, prin cintarire şi măsurare, ar necesita cheltuieli importante
sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de
calcule tehnice.În listele de inventariere a materialelor prevăzute la alineatele
de mai sus se menţionează modul cum s-a făcut inventarierea, precum şi datele
tehnice care au stat la baza calculelor.15. Bunurile aflate asupra angajaţilor la
data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se inventariaza
şi se trec în liste separate, specificându-se persoanele care răspund de
păstrarea lor. În cadrul evidenţierii acestora pe formaţii, locuri de muncă,
bunurile vor fi centralizate şi comparate cu datele din evidenta tehnico-
operativă, precum şi cu cele din evidenţa contabilă.Bunurile cu un grad mare de
perisabilitate se inventariaza cu prioritate, fără a se stinjeni desfacerea imediata
a acestora.Comisia de inventariere are obligaţia sa controleze toate locurile în
care pot sa existe bunuri supuse inventarierii.16. Toate bunurile ce se
inventariaza se înscriu în listele de inventariere, varianta simplificata (cod 14-3-
12/b), care trebuie să se întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe
categorii de bunuri.Bunurile aparţinând altor unităţi (închiriate, în leasing, în
custodie, cu vînzare în consignaţie, spre prelucrare etc.) se inventariaza şi se
înscriu în liste separate. Listele de inventariere pentru bunurile în custodie vor
conţine informaţii cu privire la numărul şi data actului de custodie şi ale
documentului de livrare (factura), precum şi alte informaţii utile.Listele de
inventariere cuprinzând valorile materiale aflate în custodie se trimit şi
persoanei fizice sau juridice, române sau străine, după caz, căreia îi aparţin
bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile de la terminarea inventarierii,
urmînd ca proprietarul bunurilor sa comunice eventualele nepotriviri în termen
de cinci zile de la primirea listelor de inventariere. Neconfirmarea în acest
termen presupune recunoaşterea exactitatii datelor înscrise în listele de
inventariere primite.În caz de nepotriviri, unitatea deţinătoare este obligată sa
clarifice situaţia diferenţelor respective şi sa comunice constatările sale
persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de
cinci zile de la primirea sesizării.17. Creanţele faţă de terţi sunt supuse
verificării şi confirmării pe baza extraselor, soldurilor debitoare şi creditoare ale
conturilor de clienţi şi furnizori care deţin ponderea în totalul soldurilor acestor
conturi, după modelul anexat (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce în funcţie
de necesitaţi. Fac excepţie de la aceasta regula creanţele curente ale agenţilor
economici a căror pondere nu depăşeşte 1% din totalul creanţelor. Pentru
creanţele cu o vechime mai mare de 6 luni confirmarea soldurilor se face în mod
obligatoriu pe bază de adresa cu confirmare de primire. Nerespectarea acestei
proceduri, precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele
norme.În cazul unităţilor care efectuează decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe
bază de conturi sau deconturi externe periodice ce urmează a fi confirmate de
către partenerii externi, aceste documente ţin locul extraselor de cont
confirmate.Disponibilităţile aflate în conturi la bănci se inventariaza prin
confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de bănci cu cele din
contabilitate.În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie puse la
dispoziţie de unităţile bancare clienţilor vor purta în mod obligatoriu ştampila
oficială a băncii.Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria unităţii se
inventariaza în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după înregistrarea
tuturor operaţiunilor de încasări şi plati privind exerciţiul respectiv,
confruntându-se soldurile din registrul de casa cu cele din contabilitate.Pentru
toate celelalte elemente patrimoniale, de activ şi pasiv, cu ocazia inventarierii,
se verifica realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la
terţi se fac cereri de confirmare, care se vor ataşa la listele respective, după
primirea confirmării.18. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate,
fără mişcare sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate,
precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de
inventariere separate.19. Inventarierea bunurilor de patrimoniu, culturale,
artistice, inclusiv a fondului de carte se face potrivit normelor elaborate de
Ministerul Culturii.20. Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se afla în
afară unităţii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.),
plecate în cursa de lungă durata, maşinile de forta şi utilajele energetice,
maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare,
control şi reglare şi mijloacele de transport date pentru reparaţii în afară unităţii
se inventariaza înaintea iesirii lor temporare din unitatea
economică.Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care
atesta proprietatea acestora şi a schitelor de amplasare.Clădirile se inventariaza
prin identificarea lor potrivit titlurilor de proprietate, a dosarului acestora prin
inspectarea şi compararea constatărilor cu datele prevăzute în documentele
respective.Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie
electrica, termica, gaze, apa, canal, telecomunicaţii, cai ferate şi altele similare
se inventariaza potrivit regulilor stabilite de deţinătorii acestora.21.
Inventarierea imobilizarilor necorporale se efectuează prin constatarea
existenţei şi apartenentei acestora la unităţile deţinătoare iar, în cazul
brevetelor, licenţelor, know-how-urilor, marcilor de fabrica, este necesară
dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate.În listele de
inventariere a imobilizarilor necorporale şi corporale aflate în curs de execuţie
se menţionează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului:
denumirea obiectului, descrierea amănunţită a stadiului în care se afla acesta,
pe baza valorii din documentaţia existenta (devize), precum şi în funcţie de
volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele şi utilajele primite
de la beneficiari pentru montaj şi neincorporate în lucrări se inventariaza
separat.22. La unităţile patrimoniale care executa imobilizari corporale cu forte
proprii, în listele de inventariere a lucrărilor neterminate respective se includ
cheltuielile aferente articolelor de deviz la care nu s-a executat întregul complex
de lucrări prevăzute în indicatoarele de norme de deviz.Investiţiile puse în
funcţiune total sau parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca
mijloace fixe, se înscriu în liste de inventariere separate. De asemenea, lucrările
de investiţii care nu se mai executa, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în
liste de inventariere separate, aratindu-se cauzele sistării sau abandonarii,
aprobarea de sistare sau abandonare şi măsurile ce se propun în legătură cu
aceste lucrări.23. În cazul producţiei în curs de execuţie se inventariaza atât
produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrării impuse de
procesul tehnologic de producţie, cît şi produsele care, deşi au fost terminate,
nu au trecut toate probele de receptionare tehnica sau nu au fost completate cu
toate piesele şi accesoriile lor.În cadrul producţiei în curs de execuţie se
cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de
execuţie sau neterminate.24. La societăţile de construcţii-montaj, în listele de
inventariere a producţiei neterminate se includ:- categoriile de lucrări şi părţi de
elemente de construcţii la care n-a fost executat întregul volum de lucrări
prevăzute în indicatoarele de norme de deviz;- lucrările executate (terminate),
dar nereceptionate de către beneficiar.25. Materiile prime, materialele,
prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de
muncă şi nesupuse prelucrării, nu se considera producţie în curs de execuţie.
Acestea se inventariaza separat şi se repun în conturile din care provin,
diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea inventarierii acestora, se vor
evidenţia în conturile iniţiale de cheltuieli.26. Înainte de începerea inventarierii
producţiei în curs de execuţie şi a semifabricatelor din producţia proprie, este
necesar:- să se predea la magazii şi la depozite, pe baza documentelor, toate
piesele, ansamblurile şi agregatele a căror prelucrare a fost terminată;- să se
colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile,
intocmindu-se documentele de constatare;- să se întocmească documentele de
constatare şi să se prezinte la control semifabricatele a căror utilizare este
indoielnica.27. Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite
omiterea sau inventarierea de doua sau de mai multe ori a aceloraşi bunuri; în
acest scop, se recomanda ca procedeu dubla inventariere.Inventarierea
producţiei în curs de execuţie din cadrul secţiilor auxiliare se face prin stabilirea
gradului de executare a lucrărilor (reparaţii, lucrări pentru terţi etc.).28.
Inventarierea lucrărilor de reparaţii capitale neterminate ale clădirilor,
instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi ale altor obiecte, în
cazul în care are loc o creştere a valorii acestora sau o marire a duratei de
funcţionare, se face prin verificarea la faţa locului a stadiului fizic al lucrărilor.
Lucrările de reparaţii capitale neterminate se consemnează într-o lista de
inventariere separată, în care se indica denumirea obiectului supus reparatiei,
gradul de executare a reparatiei, costul de deviz şi cel efectiv al lucrărilor
executate.29. Produsele aflate în expediţie se inventariaza de către unităţile
patrimoniale furnizoare şi se înscriu în liste separate de inventariere.30.
Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea
codurilor, pentru a se putea stabili cu usurinta integritatea acestora, în
conformitate cu dispoziţiile legale.31. Înscrierea în listele de inventariere a
marcilor poştale şi a timbrelor fiscale se face la valoarea lor nominală, cu
excepţia timbrelor cu valoare filatelica.32. Pe ultima fila a listei de inventariere,
gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate valorile materiale şi băneşti din
gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenta
sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de
efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată sa
analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul
listelor de inventariere.Listele de inventariere se semnează, pe fiecare fila, de
către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar.În cazul gestiunilor
colective (cu mai mulţi gestionari), listele de inventariere se semnează de către
toţi gestionării, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât
de către gestionarul predator, cît şi de către cel primitor.33. Inventarierea
faptica a patrimoniului unităţilor se materializeaza prin înscrierea cu cerneala
sau pix, fără spaţii libere şi fără ştersături, a valorilor inventariate în formularul
"Lista de inventariere" (varianta simplificata - cod 14-3-12/b), în urma verificării
existenţei fizice a fiecărui bun inventariat.Lista de inventariere (cod 14-3-12)
serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi a plusurilor de valori
materiale constatate cu ocazia inventarierii prin preluarea din listele de
inventariere (varianta simplificata - cod 14-3-12/b) numai a poziţiilor cu
diferenţe.Pentru bunurile la care comisiile de inventariere au constatat
deprecieri, se întocmesc liste de inventariere distincte (varianta simplificata -
cod 14-3-12/b), care se preiau, de asemenea, în listele de inventariere (cod 14-
3-12).Lista de inventariere pentru gestiunile global-valorice (cod 14-3-12/a) are
rolul de stabilire a diferenţelor valorice în plus sau în minus, cu deosebirea ca se
foloseşte la acele gestiuni la care evidenta analitica a valorilor materiale se tine
după metoda global-valorică.În cazul imobilizarilor corporale, cît şi al celorlalte
elemente patrimoniale pentru care au fost constituite provizioane pentru
deprecieri, în listele de inventariere (cod 14-3-12) se va înscrie valoarea
contabila neta a acestora (col. 9), care se va compara cu valoarea lor actuala,
stabilită cu ocazia inventarierii (col. 12).Pentru inventarierea elementelor
patrimoniale ce nu reprezintă valori materiale este suficienta prezentarea lor în
situaţii analitice distincte care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor
sintetice respective în care acestea sunt cuprinse, şi care se preiau în
centralizatorul listelor de inventariere.34. Registrul-inventar (cod 14-1-2) este
un document contabil obligatoriu, de înregistrare anuală şi de grupare a
rezultatelor inventarierii patrimoniului. În el se înregistrează toate elementele
de activ şi pasiv, inventariate potrivit prezentelor norme şi grupate după natura
lor, conform posturilor din bilanţul contabil.Elementele patrimoniale înscrise în
registrul-inventar au la baza listele de inventariere centralizatoare şi procesele-
verbale de inventariere care justifica conţinutul fiecărui post din bilanţul
contabil.35. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor
constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenta
tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate.Constatările comisiei
de inventariere privind stocurile, respectiv soldurile bunurilor materiale
inventariate şi stabilirea diferenţelor, se consemnează în listele de inventariere,
potrivit prezentelor norme. În cazul modificărilor ulterioare făcute unilateral în
fişele de magazie, consemnarile vor fi precedate de o ancheta prealabilă
amănunţită.Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o
verificare minuţioasă a exactitatii tuturor stocurilor din fişele de magazie şi a
soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu
aceasta ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea
rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităţilor consemnate în listele de
inventariere, varianta simplificata, cu evidenta tehnico-operativă pentru fiecare
poziţie în parte, urmînd ca poziţiile cu diferenţe să fie preluate în lista de
inventariere centralizatoare.36. Evaluarea stocurilor în listele de inventariere se
face potrivit prevederilor pct. 19, 68 şi 69 din Regulamentul de aplicare aLegii
contabilităţii nr. 82/1991, precum şi prevederilor din prezentele norme.
Stocurile trebuie evaluate cu respectarea principiului permanentei metodelor,
potrivit căruia metodele şi regulile de evaluare trebuie menţinute.Valorile
materiale se vor evalua la valoarea lor actuala, numita şi valoarea de inventar,
care se va înscrie în coloana corespunzătoare din lista de inventariere
centralizatoare numai în cazul constatării deprecierilor.La stabilirea valorii de
inventar se va aplica principiul prudentei, potrivit căruia nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.În cazul în care se constată că valoarea de
inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei,
este mai mare decît valoarea cu care sunt evidentiate acestea în contabilitate,
în listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate.În cazul în care
valoarea de inventar este mai mica decît valoarea din contabilitate, în listele de
inventariere se înscrie valoarea de inventar (valoarea actuala determinata în
funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei).37. Pentru asigurarea imaginii fidele
a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative (nedefinitive)
trebuie constituit un provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală
existenta, indiferent de situaţia economică a agentului economic respectiv, chiar
şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere
fiscal. În cazul constatării unei deprecieri ireversibile (definitive) la mijloacele
fixe sau la obiectele de inventar, se va proceda la constituirea unei amortizari
suplimentare în vederea punerii de acord a valorii contabile nete cu valoarea
stabilită cu ocazia inventarierii, care nu este deductibilă din punct de vedere
fiscal.38. Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face, de regula, la valoarea lor
probabila de încasare sau de plată, potrivit prevederilor pct. 19 din
Regulamentul de aplicare aLegii contabilităţii nr. 82/1991, constituindu-se după
caz, provizioane pentru deprecierea creanţelor, pentru creşterea datoriilor,
precum şi pentru sumele aflate în litigiu. Evaluarea creanţelor şi a datoriilor
exprimate în devize se face la cursul de referinţa al Băncii Naţionale a României
din ziua de 31 decembrie. Eventualele diferenţe reprezentind pierderi sau
cistiguri latente faţă de acest curs se reflecta în contabilitate cu ajutorul
conturilor de diferenţe de conversie. În cazul înregistrării unor diferenţe de curs
valutar nefavorabile, reflectate în debitul contului 476 "Diferenţe de conversie -
activ", se constituie provizioane pentru pierderi de schimb valutar potrivit
reglementărilor legale.39. Evaluarea imobilizarilor se efectuează la valoarea lor
rămasă neamortizata, cu excepţia celor constatate ca fiind depreciate, care se
vor evalua la valoarea lor actuala (în funcţie de preţul pieţei, starea lor fizica,
precum şi de utilitatea lor în cadrul unităţii).În cazul mijloacelor fixe, corectarea
valorii contabile a acestora şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar înscrise
în listele de inventariere se fac fie prin înregistrarea unei amortizari
excepţionale, în cazul în care se constata o depreciere ireversibila (definitivă,
caz tipic pentru mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru a fi casate), fie prin
constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, în cazul în
care se constata o depreciere relativă a acestora, ca urmare a unor cauze, cum
sunt:- apariţia unei uzuri morale de care nu s-a ţinut seama cu ocazia
amortizarii;- supraevaluarea mijloacelor fixe, prin aplicarea unor coeficienţi
neadecvati cu ocazia reevaluarii lor;- lipsa de utilitate a acestora pentru unitate
în momentul inventarierii (aflate în conservare, neutilizabile pentru activităţile
desfăşurate în momentul inventarierii etc.);- alte cauze care determina o
evaluare actuala mai scăzută a mijloacelor fixe decît valoarea cu care acestea
figurează în contabilitate.40. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia
de inventariere, după confirmarea de către compartimentul de contabilitate a
soldurilor scriptice, într-un proces-verbal.Procesul-verbal privind rezultatele
inventarierii trebuie să conţină, în principal, următoarele elemente: data
întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere; numărul şi
data actului de numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariata; data
începerii şi terminării operaţiunii de inventariere; rezultatele inventarierii;
concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor
constatate şi la persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură
cu acestea; volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lenta, greu
vandabile, fără desfacere asigurata şi propuneri de măsuri în vederea
reintegrarii lor în circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a obiectelor
de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri; constatări privind păstrarea,
depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune, precum
şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.41. Pentru elementele
patrimoniale la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere
întocmite distinct, comisia de inventariere face propuneri privind constituirea
provizioanelor pentru depreciere sau de înregistrare a unor amortizari
suplimentare (pentru deprecierile ireversibile ale imobilizarilor), acolo unde este
cazul, aratind, totodată, cauzele care au determinat aceste
deprecieri.Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se
prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
administratorului unităţii patrimoniale. Acesta, cu avizul conducătorului
compartimentului financiar-contabil şi al şefului compartimentului juridic,
decide, în termen de cel mult 5 zile, asupra soluţionării propunerilor făcute, cu
respectarea dispoziţiilor legale.42. Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor
inventarierii se face în conformitate cu Normele metodologice de utilizare a
conturilor contabile, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993.Pentru
toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate, precum şi pentru pagubele
determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte
cauze, comisia de inventariere trebuie să primească explicaţii scrise de la
persoanele care au răspunderea gestionării.Pe baza explicatiilor primite şi a
documentelor cercetate, comisia de inventariere stabileşte caracterul lipsurilor,
pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi caracterul plusurilor,
propunind, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a
diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma
inventarierii.În cazul în care, în urma inventarierii, rezultă plusuri sau minusuri
de inventar, în vederea punerii de acord a evidentei contabile cu valorile
inventariate, acestea se vor inregistra ca atare în contabilitate, fără a se face
compensări între ele.43. Cu ocazia inventarierii, titlurile (titluri de participare,
titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu, titluri de plasament, alte titluri) se
evalueaza, în cazul celor cotate la bursa, la valoarea de cotare a acestora din
ziua de 31 decembrie, iar al celor necotate, la valoarea lor probabila de vînzare.
În cazul în care valoarea lor de inventar este mai mica decît valoarea cu care
acestea figurează în contabilitate, se va proceda la constituirea de provizioane
pentru deprecierea acestor titluri.Titlurile de valoare, cum sunt: titlurile de
participare, titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu, alte titluri imobilizate
şi titlurile de plasament, se inventariaza şi se evalueaza cu respectarea
principiului prudentei.În situaţia în care se apreciază ca valoarea de vînzare este
superioară valorii contabile, în listele de inventariere se înscrie valoarea
contabila. În cazurile în care se constata deprecieri determinate de înregistrarea
de rezultate financiare necorespunzătoare la unităţile la care sunt deţinute
titlurile, situaţie care conduce la scăderea valorii probabile de vînzare, în listele
de inventariere acestea se evalueaza la aceasta valoare, urmînd să se constituie
provizioane pentru depreciere.44. Inventarul intermitent, asa cum este definit în
Regulamentul de aplicare aLegii contabilităţii nr. 82/1991, are rolul de a stabili
stocurile fizice existente la încheierea perioadei de gestiune, fără a mai fi
necesară confruntarea acestora cu stocurile scriptice.În cazul inventarului
intermitent, valorile materiale inventariate se evalueaza la preţul de înregistrare
a ultimei intrari în gestiune. Pe aceasta baza urmează a se efectua corectarea
cheltuielilor pe naturi.45. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune,
imputabile, administratorii vor lua măsura imputarii acestora la valoarea lor de
înlocuire.Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor norme, se înţelege
costul de achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei, care va
cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţa, la care se adauga taxele
nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru
intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsa, ce
urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţa, valoarea de
imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul
respectiv. La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune
nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în vedere posibilitatea compensării
lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:- existenta riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din
cauza asemanarii în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model,
dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;- diferenţele constatate în plus sau în
minus sa priveasca aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.La
stabilirea valorii de imputare nu se vor avea în vedere provizioanele pentru
depreciere, constatate.Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut
dovada ca lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din
degradarea bunurilor respective datorită vinovatiei persoanelor care răspund de
gestionarea acestor bunuri.Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi
alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de
confuzie se aproba anual de către administratori, respectiv de către ordonatorii
de credite. Aceste liste sunt de uz intern, fiind numai la dispoziţia
administratorului unităţii, respectiv a ordonatorilor de credite.Compensarea se
face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate.În cazul în care
cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai
mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul
a diferenţei în plus. Aceasta eliminare se face începând cu sorturile care au
preţurile unitare cele mai scăzute, în ordinea crescinda.În cazul în care
cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai
mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative prin
eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor.
Eliminarea se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai
scăzute, în ordine crescinda.46. Pentru valorile materiale la care sunt acceptate
scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere,
scazamintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsa sunt mai
mari decît cantităţile constatate în plus.În aceasta situaţie, cotele de scăzăminte
se aplică în primul rind la valorile materiale la care s-au constatat lipsurile.Dacă
în urma aplicării scazamintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în
minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte valori materiale
admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat
diferenţe.Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor
cotelor de scăzăminte, reprezentind prejudiciu pentru unitate, se recuperează
de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile legale.Normele de
scăzăminte nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective
a lipsurilor şi numai în limita acestora.De asemenea, normele de scăzăminte nu
se aplică automat, aceste norme fiind considerate limite maxime.Pentru
pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor.
Imputarea acestora se va face la valoarea de înlocuire, asa cum a fost definită
aceasta la pct. 45 din prezentele norme.47. Provizioanele constituite cu ocazia
inventarierii, pentru deprecierile constatate şi pentru riscurile şi cheltuielile
viitoare, nu sunt deductibile fiscal, cu excepţia celor prevăzute în reglementările
legale în vigoare.48. Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate atât în
evidenta tehnico-operativă, cît şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de
la data terminării operaţiunilor de inventariere.Pe baza registrului-inventar şi a
balanţei de verificare se întocmeşte bilanţul contabil, ale cărui posturi, în
conformitate cu art. 28 din Legea contabilităţii, trebuie să corespundă cu datele
înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor
patrimoniale stabilite pe baza inventarului.49. Prevederileart. 28 din Legea
contabilităţii nr. 82/1991, referitoare la obligativitatea corelării datelor din bilanţ
cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a
elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului, se aplică şi instituţiilor
publice.În acest scop ordonatorii de credite au obligaţia de a organiza
operaţiunile de inventariere potrivit prezentelor norme, cu următoarele
precizări:Ordonatorii de credite din domeniile sănătăţii, învăţământului etc., ale
căror cheltuieli sunt finanţate din bugetul de stat şi parţial din alte bugete,
respectiv din bugetul local, cu ocazia operaţiunilor de inventariere vor întocmi
liste de inventariere distincte pentru stocurile de bunuri provenite din finanţarea
din alte bugete, respectiv din bugetul local (materiale sau eventual obiecte de
inventar), din care un exemplar se transmite ordonatorului de credite care le-a
finanţat - respectiv consiliul local - pentru a fi avute în vedere la stabilirea
finanţării în perioadele următoare.Valoarea materialelor aflate în stoc la sfârşitul
anului la unităţile subordonate fără organe proprii de contabilitate - înregistrate
pe cheltuieli - pe baza listelor de inventariere separate, se evidenţiază în
contabilitatea ordonatorului de credite prin diminuarea cheltuielilor şi majorarea
valorii stocurilor de materiale.La începutul anului următor, operaţiunea se
storneaza prin debitarea contului de cheltuieli şi creditarea contului de materiale
corespunzător.În acelaşi mod se procedează şi cu valoarea stocurilor de
materiale aflate în secţiile, laboratoarele, atelierele etc. instituţiilor publice,
eliberate din magazie, dar neconsumate încă.Bunurile reprezentind patrimoniul
public şi privat, aflate în administrarea instituţiilor publice, se inventariaza
separat şi se înscriu în liste distincte.Comisia de inventariere la instituţiile
publice este unica, atribuţiile ei referindu-se atât la patrimoniul administrat
direct de aceasta, cît şi la patrimoniul instituţiilor subordonate, fără
personalitate juridică, care nu au organe proprii de contabilitate (circumscripţii
veterinare, şcoli generale etc.). În aceste cazuri, din comisia de inventariere
face parte, în mod obligatoriu, şi cîte un reprezentant al unităţii respective, fără
personalitate juridică.Bunurile aflate în administrarea instituţiilor publice se
inventariaza anual, cu excepţia clădirilor, construcţiilor speciale şi a celorlalte
bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare, care se
inventariaza o dată la 3 ani.Inventarierea bunurilor de patrimoniu, culturale,
artistice, inclusiv a fondului de carte, a valorilor de muzeu, şi a recuzitei din
cadrul instituţiilor artistice de spectacole se face în condiţiile şi la termenele
stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii, cu avizul Ministerului
Finanţelor.Se supun regulilor inventarierii anuale bunurilor de valoare (tablouri,
cristaluri, argintarii), precum şi obiectele ce conţin metale şi pietre preţioase de
valoare, aflate în administrarea instituţiilor publice.În funcţie de specificul
activităţii unor unităţi, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi locale, în calitatea lor de ordonatori principali
de credite, pot elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri
materiale cu caracter specific aflate în administrare, inclusiv pentru stabilirea
unor excepţii de la regula generală de inventariere, care vor fi avizate de
Ministerul Finanţelor.Bunurile inventariate la instituţiile publice se evalueaza şi
se înscriu în listele de inventariere la valoarea contabila (valoarea de
înregistrare).Bunurile constatate lipsa la inventariere se evalueaza şi se
înregistrează în contabilitate la valoarea contabila. Lipsurile imputabile se
recuperează, de la persoanele vinovate, la valoarea de înlocuire, determinata
potrivit prezentelor norme.Bunurile constatate în plus se evalueaza şi se
înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie al acestora, potrivit
prevederilor pct. 19 din Regulamentul de aplicare aLegii contabilităţii nr.
82/1991, în funcţie de preţul pieţei la data constatării sau de costul de achiziţie
al bunurilor similare.Pentru deprecierile consemnate în procesul-verbal de
inventariere, instituţiile publice, neaplicând principiul prudentei, nu constituie
provizioane.Pentru lipsuri, sustrageri şi orice alte fapte care produc pagube ce
constituie infracţiuni, ordonatorul de credite este obligat sa sesizeze organele de
urmărire penală, în condiţiile şi la termenele stabilite de lege.Pagubele
constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii
insolvabili, se evidenţiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în
cadrul acestora pe fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit
legii.Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei
persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul
ordonatorului de credite ierarhic superior. În acest scop, ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, iar pentru consiliile
locale şi judeţene - Departamentul pentru Administraţie Publică Locală din
cadrul Guvernului - vor elabora norme proprii care vor fi supuse spre avizare
Ministerului Finanţelor.Nu intra sub incidenţa prevederilor de mai sus bunurile
de patrimoniu, culturale, artistice, inclusiv fondul de carte şi valorile de
muzeu.Plusul de casa constatat cu ocazia inventarierii în casieriile instituţiilor
publice finanţate din mijloace bugetare sau extrabugetare se vărsa la bugetul de
stat.50. Unităţile aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de
Interne şi altor instituţii cu caracter special prevăzute prin lege vor efectua
inventarierea patrimoniului pe bază de norme proprii avizate de Ministerul
Finanţelor. Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent regiile autonome
şi alte unităţi economice din subordinea acestora, care vor aplica prezentele
norme.51. Derogarile de la regula inventarierii anuale, precum şi alte
reglementări contrare prezentelor norme, aprobate anterior de Ministerul
Finanţelor unor categorii de instituţii publice, se abroga.Anexa 1LISTA DE
INVENTARIERE(Cod 14-3-12 şi 14-3-12/b)Format A4, tipărit pe ambele fete, în
blocuri a 100 de file.Formularul cod 14-3-12/b este prezentat sub forma de
model şi poate fi adaptat la cerinţele fiecărei unităţi.1. Serveşte ca:- document
pentru inventarierea elementelor patrimoniale aflate în gestiunile unităţii (cod
14-3-12/b);- document de baza pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de valori
materiale (imobilizari, stocuri materiale) şi a altor valori (elemente de trezorerie
etc.), cod 14-3-12;- document justificativ de înregistrare în evidenta magaziilor
(depozitelor) şi în contabilitate a plusurilor şi minusurilor constatate (cod 14-3-
12);- document pentru întocmirea registrului-inventar (cod 14-3-12);-
document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri (cod 14-3-12);-
document centralizator al operaţiunilor de inventariere (cod 14-3-12).2. Se
întocmeşte într-un exemplar, la locurile de depozitare, de regula anual sau în
situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni,
conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru
valorile materiale şi mijloacele fixe ale unităţii şi separat pentru cele în custodie,
aflate asupra personalului unităţii la data inventarierii, primite pentru prelucrare
etc. şi se semnează de către membrii comisiei de inventariere şi de către
gestionar.În cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi, listele de
inventariere se semnează de către toţi gestionării, iar în cazul predării-primirii
gestiunii, acestea trebuie semnate atât de persoana (sau persoanele) care
preda gestiunea, cît şi de gestionarul (gestionării) care primeşte gestiunea.În
listele de inventariere a valorilor materiale aflate în ambalajele originale intacte,
a lichidelor a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi
măsurare sau a materialelor de masa, în vrac etc., a căror inventariere prin
cintarire sau măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la
degradarea bunurilor respective, se vor ataşa notele de calcul privind
inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor.Materiile
prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc. aflate
în secţiile de producţie şi nesupuse prelucrării se înscriu separat în listele de
inventariere.Materialele, obiectele de inventar, produsele finite şi ambalajele se
înscriu în listele de inventariere pe feluri, indicindu-se codul, unitatea de
măsura, unii indici calitativi (tărie alcoolică, grad de umiditate la cereale
etc.).Listele de inventariere întocmite pentru bunurile în custodie trebuie să
conţină, pe lângă elementele comune (felul materialului sau produsul finit,
cantitatea, valoarea etc.), numărul şi data actului de predare-primire în
custodie.Pentru stocurile de valori materiale fără mişcare, de prisos, de calitate
necorespunzătoare, depreciate, fără desfacere asigurata, se întocmesc liste de
inventariere separate, la care se anexează procesele-verbale în care se arata
cauzele nefolosirii, caracterul şi gradul deteriorării sau deprecierii, dacă este
cazul, cauzele care au determinat starea bunurilor respective, precum şi
persoanele vinovate, după caz.Constatările făcute se soluţionează de
conducerea unităţii în conformitate cu dispoziţiile legale.Produsele şi mărfurile
aflate în expediţie se inventariaza de către unităţile furnizoare, iar valorile
materiale achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se inventariaza de
unitatea cumparatoare şi se înscriu în liste de inventariere separate.Formularele
cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea codurilor, pentru
a se putea stabili cu usurinta integritatea acestora, în conformitate cu
dispoziţiile legale.Mărcile poştale şi timbrele fiscale se înscriu în listele de
inventariere la valoarea nominală.Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii
se procedează la o verificare minuţioasă a exactitatii înregistrărilor efectuate în
fişele de magazie şi în contabilitate, a tuturor evaluărilor, calculelor şi
totalizarilor din contabilitate. Greşelile descoperite cu aceasta ocazie trebuie
corectate înainte de consemnarea rezultatelor inventarierii.În cazul valorilor
materiale primite în custodie şi/sau consignaţie, pentru prelucrare etc., listele
de inventariere se întocmesc în doua exemplare, copia se înaintează agentului
economic în al cărui patrimoniu se afla valorile respective.Toate bunurile
inventariate, grupate pe gestiuni şi categorii de bunuri se înscriu în listele de
inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze
inventarierea.Valoarea de inventar se stabileşte de comisie, cu respectarea
prevederilor legale.3. Circula:- la conducătorul compartimentului financiar-
contabil pentru a fi semnate, după care se remit comisiei de inventariere;- la
gestionar, prin semnarea fiecărei fila, menţionînd pe ultima fila a listei de
inventariere ca toate cantităţile au fost stabilite în prezenta sa, ca bunurile
respective se afla în păstrarea şi răspunderea sa;- la compartimentul financiar-
contabil, pentru calcularea diferenţelor valorice şi semnarea listei de
inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea
calculelor efectuate;- la comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor,
plusurilor şi a deprecierilor constatate la inventar, precum şi pentru
consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii;- la conducătorul
compartimentului financiar-contabil şi la compartimentul juridic, împreună cu
procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării sau deteriorării bunurilor,
inclusiv persoanele vinovate, precum şi procesul-verbal al rezultatelor
inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;- la
conducătorul unităţii, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii,
pentru a decide asupra soluţionării propunerilor făcute;- la unitatea căreia îi
aparţin valorile materiale primite în custodie, pentru prelucrare etc., în scopul
comunicării eventualelor nepotriviri (exemplarul 2).4. Se arhiveaza la
compartimentul financiar-contabil.LISTA DE INVENTARIERE(pentru gestiuni
global-valorice - cod 14-3-12/a)Format A4, tipărit pe ambele fete, în blocuri a
75 de file.1. Serveşte ca:- document pentru inventarierea rechizitelor de birou,
imprimatelor, materialelor destinate ambalarii, precum şi pentru evidenta
cărţilor tehnice procurate din fondurile de producţie;- document pentru
inventarierea mărfurilor şi ambalajelor aflate în evidenta cantitativ-valorică în
unităţile cu amănuntul;- document pentru stabilirea minusurilor şi plusurilor
valorice din gestiunile inventariate;- document justificativ de înregistrare în
evidenta de la locurile de depozitare şi în contabilitate;- document pentru
întocmirea registrului-inventar;- document pentru stabilirea provizioanelor
pentru deprecieri.2. Se întocmeşte în trei exemplare la locurile de depozitare, în
situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale, dintre care un exemplar de către
gestionar, iar doua exemplare de către un membru al comisiei de inventariere,
pe gestiuni şi conturi de materiale, mărfuri şi ambalaje şi se semnează de
membrii comisiei de inventariere, de gestionar şi de contabilul care tine
evidenta gestiunii. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se
întocmesc în cinci exemplare, dintre care un exemplar de către gestionarul
predator, un exemplar de către gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei
exemplare de către un membru al comisiei de inventariere.Pentru bunurile
deteriorate total sau parţial, degradate, precum şi pentru cele fără mişcare sau
cele care nu mai pot fi valorificate se întocmesc liste de inventariere separate.În
cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi, listele de inventariere se
semnează de toţi gestionării sau de persoanele care au calitatea de gestionari,
iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea trebuie semnate atât de persoana
(sau persoanele) care preda gestiunea cît şi de gestionarul (gestionării) care
primeşte gestiunea.Pentru bunurile aflate în ambalaje originale intacte, lichidele
a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare sau
mărfurile în vrac etc. a căror inventariere prin cintarire sau măsurare ar
necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor
respective, în listele de inventariere se menţionează modul în care s-a făcut
inventarierea şi datele tehnice care stau la baza calculelor.În listele de
inventariere se înscriu stocurile faptice stabilite de comisia de inventariere prin
numărare, cintarire, măsurare sau cubare, după caz.Datele privind bunurile
inventariate se înscriu în listele de inventariere imediat după determinarea
cantităţilor inventariate, în ordinea în care ele au fost grupate, ţinând seama de
dimensiunile şi unităţile de măsura cu care figurează în evidenta de la locurile
de depozitare şi în contabilitate.Evaluarea stocurilor faptice în listele de
inventariere se face cu aceleaşi preţuri folosite la înregistrarea bunurilor în
contabilitate.Valoarea de inventar se stabileşte de comisia de inventariere, cu
respectarea prevederilor legale.După terminarea lucrărilor de inventariere, pe
fiecare fila se calculează totalul indicilor naturali în coloana "Cantitate" şi totalul
coloanei "Valoare", iar apoi comisia de inventariere întocmeşte recapitulatia
listelor de inventariere care va cuprinde: numărul fiecărei liste de inventariere,
totalul indicilor naturali şi valoarea bunurilor inventariate din fiecare lista,
precum şi totalul indicilor naturali şi valoarea totală a bunurilor
inventariate.Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea
stocului faptic valoric al bunurilor inventariate cu soldul scriptic din contabilitate,
se procedează la o verificare amănunţită a exactitatii tuturor evaluărilor,
calculelor, totalizarilor şi înregistrărilor din contabilitate şi din evidenta de la
locurile de depozitare. Greşelile identificate cu aceasta ocazie trebuie corectate
înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii.3. Circula:- la gestionar (sau
gestionari în cazul predării-primirii gestiunii) pentru semnarea fiecărei file a
listei, menţionînd pe ultima fila a listei ca toate cantităţile au fost stabilite în
prezenta sa, ca bunurile respective se afla în păstrarea şi răspunderea sa, că nu
mai are bunuri care nu au fost supuse inventarierii, precum şi faptul ca
preţurile, cantităţile, calităţile şi unităţile de măsura au fost stabilite în prezenta
sa şi nu are obiecţii de făcut;- la membrii comisiei de inventariere, pentru
semnarea fiecărei file a listei, calcularea listelor de inventariere, întocmirea
recapitulatiei listelor de inventariere, stabilirea minusurilor sau a plusurilor
valorice, stabilirea perisabilitatilor şi întocmirea procesului-verbal al rezultatelor
inventarierii;- la compartimentul contabilităţii unde se efectuează confruntarea
între raportul de gestiune predat la contabilitate şi valoarea totală a inventarului
faptic. Totodată, se iau măsuri pentru corecta determinare a valorii deprecierilor
constatate şi înregistrarea în contabilitate a provizioanelor pentru depreciere;-
la conducătorul compartimentului financiar-contabil şi la compartimentul juridic,
împreună cu procesele-verbale care cuprind cauzele degradării sau deteriorării
bunurilor, precum şi persoanele vinovate şi cu procesul-verbal al rezultatelor
inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;- la
conducătorul unităţii, împreună cu procesele-verbale sus-menţionate, pentru a
decide asupra soluţionării propunerilor făcute.4. Se arhiveaza:- la
compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);- la compartimentul de
verificări gestionare (exemplarul 2).EXTRAS DE CONT(Cod 14-6-3)Format A5,
tipărit pe ambele fete, în blocuri a 100 de file.1. Serveşte la comunicarea şi
solicitarea de la debitor a sumelor pretinse rămase neachitate, provenite din
relaţii economico-financiare, precum şi ca instrument de conciliere
prearbitrala.2. Se întocmeşte în trei exemplare, de către compartimentul
financiar-contabil al unităţii beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea
analitica.3. Circula:- la conducătorul compartimentului financiar-contabil şi la
conducătorul unităţii emitente, pentru semnare (toate exemplarele);- la
unitatea debitoare (exemplare 1 şi 2), care restituie unităţii emitente
exemplarul 2 semnat pe verso de către conducătorul unităţii şi conducătorul
compartimentului financiar-contabil, pentru confirmarea debitului în vederea
decontării prin posta sau prin banca, atunci când se depune ordinul de plată.
Eventualele obiecţii asupra sumelor prevăzute în extrasul de cont se
consemnează într-o nota explicativa semnată de către conducătorul unităţii şi
conducătorul compartimentului financiar-contabil, care se anexează la
exemplarul 2 al extrasului de cont.4. Se arhiveaza:- la compartimentul
financiar-contabil al unităţii emitente (exemplarul 3, precum şi exemplarul 2);-
la compartimentul financiar-contabil al unităţii debitoare (exemplarul 1)
Documentele justificative în contabilitate
Categorie: Dictionar juridic (dex)
Comentarii0

documentele justificative în contabilitate, 1. Redactarea documentelor

justificative 2. Înregistrarea documentelor justificative 3. Întocmirea situaţiilor
contabile recapitulative 4. Întocmirea declaraţiilor fiscale

1. Redactarea documentelor justificative

Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, orice operaţiune econo-mico-
financiară efectuată de contribuabil se consemnează la momentul întocmirii ei
într-un document, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

Prin raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (2), acest document poartă denumirea de
document justificativ. Conform O.M.E.F. nr. 3512/2008, documentul justificativ
este înscrisul întocmit de către un contribuabil, pe baza unei operaţiuni
economico-financiare, şi care trebuie să cuprindă: denumirea documentului;
denumirea/numele şi prenumele şi sediul/adresa persoanei juridice/fizice care
întocmeşte documentul; numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
menţionarea părţilor operaţiunii economico-financiare; conţinutul operaţiunii
economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării
acesteia; datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare;
numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de
efectuarea operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de
control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile
respective; alte elemente menite să asigure consemnarea completă a
operaţiunilor efectuate.

Documentele justificative se grupează pe categorii distincte în raport de obiectul

operaţiunii economico-financiare, care a fost realizată de către contribuabil.
Forma şi conţinutul documentelor justificative sunt stabilite prin dispoziţiile
Codului fiscal, O.G. nr. 7/1995'1', H.G. nr. 581/1997'2’, OMEF nr. 3512/2008 şi
OMFP nr. 2226/2006.

Documente justificative în cazul mijloacelor fixe sunt: Registrul numerelor de

inventar, fişa mijlocului fix, bonul de mişcare a mijloacelor fixe şi procesul-verbal
de recepţie. Acestea privesc mişcarea mijloacelor fixe, casarea mijloacelor fixe
sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării,
îmbunătăţirii, modernizării sau reevaluării lor.

Documentele justificative în cazul bunurilor de natura stocurilor sunt: avizul de

însoţire a mărfii, nota de recepţie şi constatare de diferenţe, bonul de primire în
consignaţie, bonul de predare, transfer, restituire, bonul de consum, dispoziţia de
livrare, fişa de magazie, fişa de evidenţă a materialelor de natura obiectelor de
inventar în folosinţă.

Factura este înscrisul emis de persoana impozabilă, care face livrarea de bunuri
sau prestarea de servicii, pe baza căruia beneficiarul întocmeşte documentul de
decontare a produselor şi mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor
prestate, îndeplinind şi funcţia de document de însoţire a mărfii pe timpul
transportului şi de document de încărcare în gestiunea beneficiarului. Regimul
juridic al facturii este reglementat de art. 155 C. fisc.

Documentele justificative în cazul mijloacelor băneşti şi decontărilor sunt:

chitanţa, chitanţa pentru operaţiuni în valută, procesul-verbal de plăţi, dispoziţia
de plată-încasare către casierie, borderoul documentelor achitate

cu cecuri de decontare, borderou de achiziţie.

Chitanţa este documentul justificativ pentru încasările şi plăţile efectuate în

monedă naţională. Chitanta este documentul, care fundamentează înregistrarea
în contabilitate şi în casă a unei sume de bani încasate de la clienţi.

Documentele justificative în cazul salariilor şi a altor drepturi de personal sunt:

statul de salarii, lista de avans chenzinal, ordinul de deplasare şi decontul de
cheltuieli.

Documentele justificative de contabilitate generală sunt: nota de cre-ditare-

debitare, nota de contabilitate, extrasul de cont, fişa de cont analitic pentru
cheltuieli efective de producţie, fişa de cont pentru operaţiuni diverse.
2. Înregistrarea documentelor justificative
Ulterior întocmirii unui document justificativ, contribuabilul are obligaţia de a
proceda la înregistrarea documentului respectiv în registrele contabile. Aceasta
presupune evidenţierea operaţiunii într-un sistem de registre, formulare şi
documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică
şi sistematică în contabilitate a operaţiunilor econo-mico-financiare efectuate pe
parcursul exerciţiului financiar. Principalele forme de înregistrate în contabilitatea
în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-şah” sau „combinată”.

Principalele componente scriptice sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inven-tar,

Cartea mare, Jurnale auxiliare.

Registrul-jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor

operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative sau
în note de contabilitate. Acesta se completează „zilnic sau lunar, după caz prin
înregistrarea cronologică a documentelor în care se reflectă mişcarea
elementelor de activ şi de pas/V’i". Acesta se arhivează, la sediul contribuabilului,
împreună cu documentele justificative, care au stat la baza înregistrărilor
efectuate.

Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la:

felul, numărul şi data documentului justificativ, explicaţii privind operaţiunile
respective şi conturile sintetice debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat
sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu de înregistrare a

rezultatelor inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. Se deschide la
începerea activităţii şi se completează în urma operaţiunilor de inventariere, pe
baza informaţiilor din listele de inventar.

Registrul Cartea-mare se ţine pentru verificarea înregistrărilor contabile efectuate

în Registrul-jurnal, prin evidenţierea rulajului debitor şi a rulajului creditor pentru
fiecare cont din contabilitate. Se întocmeşte pe baza documentelor justificative şi
a notelor de contabilitate, pentru fiecare lună, fiind posibilă completarea şi pe
unităţi mai mari de timp - trimestru, semestru, an.

Jurnalele auxiliare sunt ţinute opţional de contribuabilii, care verifică un volum

mare de activitate1'1.

Pe lângă aceste registre, în cadrul contabilităţii în partidă dublă mai pot fi folosite
şi Registrul numerelor de inventar, Registrul stocurilor şi Registrul de casă.

3. Întocmirea situaţiilor contabile recapitulative

în baza informaţiilor din registrele contabile, contribuabilii au obligaţia de a
întocmi situaţii contabile recapitulative, care oferă o imagine de ansamblu a
activităţii agentului economic. Aceste documente sunt bilanţul contabil şi balanţa
de verificare. Situaţiile recapitulative se întocmesc diferit în funcţie de
dimensiunea contribuabilului.

Bilanţul contabil se întocmeşte de contribuabilii indicaţi de lege, anual sau la

momentul fuziunii sau încetării activitătii. Acesta oferă informaţii cu privire la
activul şi pasivul contribuabilului la finalul unui exerciţiu financiar ori la finalul
activităţii, reflectând situaţia patrimoniului acestuia: bunuri, creanţe, rezerve etc.

Acesta permite o analiză a activităţii unei persoane juridice sub mai multe
aspecte: analiza indicatorilor de performanţă; analiza indicatorilor de eficienţă;
analiza indicatorilor de lichiditate; analiza indicatorilor de îndatorare
(solvabilitate); analiza indicatorilor acţiunilor/părţilor sociale şi
dividendelor/beneficiilor.

Balanţa de verificare se întocmeşte la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar sau în

cursul acestuia la termene intermediare (lunar, trimestrial), pentru

a verifica exactitatea operaţiunilor din întreaga contabilitate. Balanţa de verificare

cuprinde pentru toate conturile unităţii următoarele elemente: simbolul şi
denumirea conturilor, în ordinea din planul de conturi aplicabil, soldurile iniţiale
sau totalul sumelor debitoare şi creditoare ale lunii precedente, după caz, rulajele
curente debitoare şi creditoare, totalul sumelor debitoare şi creditoare, soldurile
finale debitoare sau creditoare.

Contabilitatea este organizată într-un sistem de conturi, pe capitole, cu denumiri

stabilite prin OMEF nr. 3055/20091'1. Din aceste conturi, informaţiile sunt
preluate în Bilanţ şi balanţă.

Sistemul de conturi. Contul este un procedeu specific, o convenţie utilizată în

contabilitate, pentru a evidenţia existenţa şi mişcarea fiecărui element
patrimonial, fiind organizate pe categorii şi subcategorii: 531 „Casa”, 5311 „Casa
în lei”. în respectivul cont, se vor înregistra modificările elementului patrimonial,
pe parcursul perioadei de gestiune. Perioada de gestiune este de 12 luni, de
regulă, anul calendaristic.

Acest procedeu este conceput în aşa fel încât să preia elementele de activ şi
pasiv din bilanţul de la începutul perioadei de gestiune, iar în cursul perioadei de
gestiune înregistrează modificările în patrimoniu: Elemente iniţiale + Creşteri -
Micşorări = Elemente finale.

Pentru fiecare tip sau grupă de mijloace sau surse se deschide câte un cont
distinct în contabilitatea curentă, cu ajutorul căruia se înregistrează, pe baza
documentelor justificative, modificările determinate de operaţiile economice.
Modificările au exclusiv două sensuri: creşteri şi micşorări.

Elementele contului. Titlul contului defineşte elementul de activ sau de pasiv

pentru care s-a deschis contul respectiv şi a cărei evidenţă o ţine. Titlurile
conturilor sunt însoţite de simbolurile corespunzătoare stabilite prin cadrul
general al planului de conturi. De exemplu: contul 2111 “Terenuri”, 2812
„Amortizarea construcţiilor”, 301 „Materii prime”, 401 „Furnizori”, 411 „Clienţi”,
431 „Asigurări sociale”, 441 „Impozitul pe profit/venit”, 601 „Cheltuieli cu materiile
prime”, 611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”, 641 „Cheltuieli cu salariile
personalului”, 701 „Venituri din vânzarea produselor finite”, 704 „Venituri din
servicii prestate”.

Data operaţiei se menţionează pentru fiecare act sau fapt juridic care modifică
respectivul cont.

Explicaţia descriptivă constă în descrierea operaţiunii şi indicarea documentului

justificativ doveditor. Explicaţia contabilă constă în indicarea

denumirii sau simbolului contului corespondent în care se înregistrează

operaţia1''.

Debitul şi creditul sunt denumirile celor două părţi opuse ale contului, care permit
separarea celor două sensuri de modificări, pe care le determină operaţiile
economice. Partea stângă a contului se numeşte debit, partea dreaptă credit.

Rulajul contului reprezintă totalul sumelor înregistrate în debitul sau creditul unui
cont în cursul unui exerciţiu financiar. Rulajul contului este de două feluri: rulaj
debitor care reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de debit a unui
cont şi rulaj creditor care reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de
credit.

Soldul contului exprimă existentul valoric la un moment dat al elementului

patrimonial care se evidenţiază cu ajutorul contului respectiv. Soldul se
determină ca diferenţă dintre totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor
creditoare. La începutul perioadei de gestiune, avem sold iniţial, la sfârşitul
perioadei de gestiune, avem soldul final.

Prima regulă de funcţionare a conturilor. Conturile de activ îşi încep funcţiunea

prin debitare şi se debitează cu existenţele iniţiale preluate din activul bilanţului,
care devin pentru conturi solduri iniţiale debitoare. Conturile de pasiv îşi încep
funcţiunea prin creditare şi se creditează cu existenţele iniţiale preluate din
pasivul bilanţului, care devin pentru solduri iniţiale creditoare.

A doua regulă de funcţionare a conturilor. Conturile de activ se debitează cu

creşterile, majorările, intrările elementelor de activ. Conturile de pasiv se
creditează cu creşterile, majorările elementelor de pasiv.

A treia regulă de funcţionare a conturilor. Conturile de activ se creditează cu

micşorările, diminuările elementelor de activ. Conturile de pasiv se debitează cu
micşorările, diminuările elementelor de pasiv.

Orice operaţie economică produce o dublă modificare în bilanţ, deci în

contabilitate aceasta se va concretiza printr-o dublă înregistrare în conturi,
concomitent şi cu aceeaşi sumă. înregistrarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă
a unei operaţii economice în două conturi, în debitul unui cont şi creditul altui
cont poartă denumirea de dublă înregistrare, de unde şi denumirea contabilitate
în partidă dublă.

Reiese că formula contabilă este reprezentarea grafică a operaţiei economico-

financiare, prin care, potrivit dublei înregistrări, un cont se

debitează şi altul se creditează concomitent şi cu aceeaşi sumă. Spre exemplu,

un contract de cumpărare de materie primă se înregistrează, cu aceeaşi sumă,
dar sensuri diferite, în contul Mărfuri şi în contul Furnizori.

4. Întocmirea declaraţiilor fiscale

în raport de informaţiile din situaţiile financiare, anuale sau intermediare,
contribuabilul are obligaţia de a depune declaraţiile fiscale.
Institutiile publice, indiferent de subordonare si de modul de finantare a cheltuielilor, au obligatia sa
organizeze evidenta angajamentelor bugetare si legale.
Evidenta angajamentelor bugetare si legale este tinuta de Compartimentul financiar - contabilitate si
concomitent de catre persoane desemnate din cadrul acestui compartiment.

Scopul organizarii evidentei angajamentelor bugetare este de a furniza informatii in orice moment si
pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exercitiul bugetar curent cu privire la creditele
bugetare consumate prin angajare si prin comparatie sa se determine creditele bugetare disponibile
care pot fi angajate in viitor.

Scopul organizarii evidentei angajamentelor legale este de a furniza informatii in orice moment si
pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exercitiul bugetar curent cu privire la
angajamentele legale anuale sau multianuale aprobate de ordonatorul de credite.

Dupa avizarea angajamentului bugetar individual sau global, dupa caz, de catre persoana desemnata
sa exercite controlul financiar preventiv propriu, acesta se semneaza de ordonatorul de credite si se
transmite compartimentului de contabilitate pentru inregistrare in evidenta cheltuielilor angajate.
 

Angajamentele bugetare si legale se evidentiaza in contabilitate in conturi in afara bilantului (clasa 8),
utilizandu-se metoda de inregistrare in partida simpla. Functionarea acestor conturi este precizata in
normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor
publice, precum si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare si legale aprobate prin
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1792/2002 cu modificarile si completarile ulterioare. 
 

La finele fiecarui trimestru, persoanele desemnate sa tina evidenta angajamentelor bugetare si legale
vor intocmi “Situatia privind executia cheltuielilor bugetare angajate la finele trimestrului” si raportul
explicativ privind toate informatiile utile cu privire la angajamentele efectuate in cursul exercitiului
bugeta
CAPITOLUL VIII FINANTAREA SI BAZA
MATERIALA A INVATAMANTULUI
PREUNIVERSITAR
Data: 12 ianuarie 2011   Ora: 10:30

Sectiunea 1 Dispozitii generale

Art. 101. - (1) Finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar cuprinde finantarea de baza, finantarea
complementara si finantarea suplimentara.
(2)    Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul primar,
gimnazial, profesional si liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum si pentru elevii din
invatamantul postliceal special de stat. Finantarea de baza se face in limitele costului standard per
elev/prescolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3)    In invatamantul preuniversitar particular, taxele de scolarizare se stabilesc de consiliu] de
administratie al fiecarei institutii sau unitati de invatamant, in conditiile legii.
Art. 102. - (1) Finantarea invatamantului preuniversitar de stat, particular si confesional se asigura din
fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Finantarea invatamantului preuniversitar particular si confesional acreditat se face din taxe, din fonduri
publice, in cazul invatamantului prescolar, primar si gimnazial obligatoriu, precum si din alte surse, potrivit
legii.
Art. 103. - (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are drept de initiativa in domeniile
politicii financiare si resurselor umane din domeniul educatiei si colaboreaza cu alte ministere, cu
autoritati locale, structuri asociative reprezentative ale autoritatilor administratiei publice locale, cu
asociatii reprezentative ale parintilor, asociatii reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum
si cu sindicatele reprezentative.
(2) Consiliile locale si consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti,
pot contribui din bugetele proprii la finantarea de baza si complementara a unitatilor de invatamant
preuniversitar de stat.
Art. 104. - (1) Finantarea de baza asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant la
nivel preuniversitar, conform standardelor nationale.
(2)    Finantarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea
adaugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmatoarele categorii de
cheltuieli:
a)    cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege,
precum si contributiile aferente acestora;
b)    cheltuielile cu formarea continua si evaluarea personalului;
c)    cheltuielile cu evaluarea periodica interna a elevilor;
d)    cheltuielile materiale si servicii;
e)    cheltuielile cu intretinerea curenta.
(3)    Finantarea de baza a unei unitati scolare rezulta prin multiplicarea costului standard per
elev/prescolar cu coeficienti specifici unitatii scolare si cu numarul de elevi si se aproba anual prin
hotarare a Guvernului.
(4)    Baza de calcul a fondurilor alocate unitatilor de invatamant prin si din bugetele locale, pentru
finantarea de baza, o constituie costul standard per elev/prescolar. Costul standard per elev/prescolar se
determina, pentru fiecare nivel de invatamant, filiera, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului
standard per elev/prescolar se face de catre Consiliul National pentru Finantarea invatamantului
Preuniversitar, in conditiile prezentei legi si conform normelor metodologice elaborate de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarare a Guvernului. Consiliul National
pentru Finantarea invatamantului Preuniversitar cuprinde reprezentantii Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, ai partenerilor sociali si ai structurilor asociative ale autoritatilor administratiei
publice locale. Alocarea fondurilor pentru finantarea de baza a unitatii de invatamant se face pe baza unei
formule de finantare aprobata prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului care ia in
considerare costul standard per elev/prescolar, numarul de elevi/prescolari din unitatea de invatamant,
precum si factorii de corectie dependenti de densitatea de elevi in zona, severitatea dezavantajelor, de
limba de predare si alti factori.
(5)    Finantarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza pe comune, orase,
municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti, de catre directiile generale ale finantelor publice judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor scolare judetene,
respectiv a Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti.
(6)    Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitatile de invatamant
preuniversitar de stat ca finantare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creantelor stabilite
prin titluri executorii in sarcina autoritatilor administratiei publice locale.

Art. 105. - (1) Finantarea complementara asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale si alte cheltuieli
asociate procesului de invatamant preuniversitar de stat.
(2) Finantarea complementara se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de care
apartin unitatile de invatamant preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, pentru
urmatoarele categorii de cheltuieli:
a)    investitii, reparatii capitale, consolidari;
b)    subventii pentru internate si cantine;
c)    cheltuieli pentru evaluarea periodica nationala a elevilor;
d)    cheltuieli cu bursele elevilor;
e)    cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1);
f)    cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g)    cheltuieli pentru examinarea medicala obligatorie periodica a salariatilor din invatamantul
preuniversitar, cu exceptia celor care, potrivit legii, se efectueaza gratuit;
h)    cheltuieli pentru concursuri scolare si activitati educative extrascolare organizate in cadrul sistemului
de invatamant;
i) cheltuieli pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca, pentru personalul angajat, prescolari si
elevi;
j) gestionarea situatiilor de urgenta;
k) cheltuieli pentru participarea in proiecte europene de cooperare in domeniul educatiei si formarii
profesionale.    
(3) Finantarea complementara aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza pe comune,
orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre directiile generale ale finantelor publice
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si cu asistenta tehnica a inspectoratelor scolare judetene,
respectiv al municipiului Bucuresti.
Art. 106. - Finantarea de baza si finantarea complementara se realizeaza pe baza contractului de
management incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii/primarul de
sector in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant, respectiv cu presedintele consiliului
judetean/primarul de sector, in cazul scolilor speciale.

Art. 107. - (1) Finantarea suplimentara se acorda ca suma globala fixa din bugetul Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru premierea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat cu
rezultate deosebite in domeniul incluziunii sau in domeniul performantelor scolare.
(2)    Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si consiliile
judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, contribuie la finantarea suplimentara,
acordand granturi unitatilor de invatamant, in baza unei metodologii proprii.
(3)    Finantarea suplimentara se realizeaza pe baza de contract incheiat intre unitatea scolara si
finantator.
Art. 108. - (1) Unitatile de invatamant preuniversitar de stat pot obtine venituri proprii din activitati
specifice, conform legii, din donatii, sponsorizari sau din alte surse legal constituite.
(2)    Veniturile proprii nu diminueaza finantarea de baza, complementara sau suplimentara si sunt
utilizate conform deciziilor consiliului de administratie. La sfarsitul anului bugetar, sumele necheltuite
raman in contul unitatii de invatamant care le-a realizat si se reporteaza pentru bugetul anual urmator.
(3)    Directorul si consiliul de administratie al unitatii de invatamant cu personalitate juridica raspund de
incadrarea in bugetul aprobat, in conditiile legii.
Art. 109. - (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului finanteaza anual, in cadrul
programelor nationale aprobate prin hotarare a Guvernului, urmatoarele competitii:
a)    competitii intre scoli care se bazeaza pe evaluarea institutionala a fiecarei unitati de invatamant dupa
doua axe majore: incluziune si performanta. in urma evaluarilor dupa fiecare dintre cele doua axe, se va
realiza o clasificare a scolilor pe 5 niveluri: „Excelent", „Foarte bun", ,Bun", „Satisfacator" si
„Nesatisfacator". Sunt premiate atat scolile cu excelenta in incluziune, cat si cele cu excelenta in
performanta, de stat, particulare sau confesionale. scolile care obtin calificativul „Satisfacator" sau
„Nesatisfacator" se supun monitorizarii in vederea cresterii performantelor;
b)    in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, scolile
vor desemna „Profesorul anului", ca semn al excelentei in predare. La nivel judetean si national va fi
desemnat „Profesorul anului" pentru fiecare disciplina din planul de invatamant. Excelenta in predare va fi
recompensata financiar, prin programul national de stimulare a excelentei didactice;
c)    performanta elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creatie tehnico-stiintifica si artistica
si la olimpiadele sportive se recompenseaza financiar prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului.
(2) in lansarea competitiilor, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se consulta cu
asociatiile reprezentative ale parintilor, asociatiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice,
Consiliul National al Elevilor si cu sindicatele reprezentative.
Art. 110. - (1) Bugetul de venituri si cheltuieli se intocmeste anual, de catre fiecare unitate de invatamant
preuniversitar, conform normelor metodologice de finantare a invatamantului preuniversitar elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se aproba si se executa conform legii.
(2)    Excedentele anuale rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli ale activitatilor finantate
integral din venituri proprii se reporteaza in anul urmator si se folosesc cu aceeasi destinatie sau, cu
aprobarea consiliului de administratie, se utilizeaza pentru finantarea altor cheltuieli ale unitatii de
invatamant.
(3)    Finantarea unitatilor de invatamant special, a claselor de invatamant special, a elevilor din
invatamantul special, a liceelor speciale si a CJRAE/CMBRAE, se asigura din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor judetene si ale sectoarelor municipiului
Bucuresti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial. .
Art. 111. - (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
se asigura urmatoarele cheltuieli aferente unitatilor de invatamant preuniversitar, inclusiv pentru
invatamantul special:
a)    finantarea programelor nationale ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
aprobate prin hotarare a Guvernului;
b)    componenta locala aferenta proiectelor aflate in derulare, cofinantate de Guvernul Romaniei si de
organismele financiare internationale, precum si rambursarile de credite externe aferente proiectelor
respective;
c)    bursele, aprobate prin hotarare a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii romani din
afara granitelor tarii, precum si bursele pentru elevii straini;
d)    organizarea evaluarilor, a simularilor si a examenelor nationale;
e)    perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice si didactice auxiliare, pentru implementarea
politicilor si strategiilor Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
f)    finantarea, prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investitii, de modernizare si de dezvoltare a bazei
materiale a institutiilor de invatamant preuniversitar de stat, inclusiv consolidari si reabilitari de scoli si
dotari;
g)    finantarea unor programe nationale de protectie sociala, stabilite prin reglementari
specifice;
h)    finantarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de invatamant si pe meserii,
tehnico-aplicative, stiintifice, de creatie, concursuri si festivaluri cultural-artistice, campionate si concursuri
sportive scolare, cu participare nationala si internationala, precum si olimpiade internationale pe obiecte
de invatamant.
    Finantarea cheltuielilor privind inspectoratele scolare, casele corpului didactic, palatele si cluburile
copiilor si elevilor, cluburile sportive scolare, se asigura din bugetul de stat prin bugetul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
    Cluburile sportive scolare, precum si palatele si cluburile copiilor pot sa fie finantate si de autoritatile
administratiei publice locale.
    Consiliul judetean/consiliile locale ale sectoarelor si Consiliul General al Municipiului Bucuresti aloca,
prin hotarari proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispozitia acestora, in vederea
finantarii unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, prin finantarea complementara.
    Consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigura fonduri pentru organizarea si
desfasurarea olimpiadelor si a concursurilor scolare judetene/ale municipiului Bucuresti.
    Cheltuielile aferente facilitatilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul se
finanteaza prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si din alte surse, potrivit
legii.

Sectiunea a 2-a Baza materiala a invatamantului preuniversitar de stat

Art. 112. - (1) Unitatile de invatamant de stat pot detine in administrare bunuri proprietate publica, cele de
invatamant particular au drept fundament proprietatea privata, iar cele de invatamant confesional apartin,
in functie de entitatea care le-a infiintat, uneia dintre cele doua forme de proprietate.
(2)    Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de invatamant prescolar, scolilor primare,
gimnaziale si liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de invatamant din cadrul acestora, infiintate de stat, fac
parte din domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de
administratie, conform legislatiei in vigoare.
(3)    Terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant special de stat,
centrele judetene de resurse si asistenta educationala fac parte din domeniul public judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti, si sunt in administrarea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea, prin consiliile de
administratie ale unitatilor de invatamant respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unitatilor
de invatamant special de stat, ale cluburilor sportive scolare, ale palatelor si cluburilor copiilor si elevilor,
precum si ale centrelor judetene de resurse si asistenta educationala sunt de drept proprietatea acestora
si sunt administrate de catre consiliile de administratie ale acestora.
(4)    Terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea inspectoratele scolare judetene, casele
corpului didactic, centrul national de excelenta, centrele recreative si de divertisment, Palatul National al
Copiilor, palatele si cluburile elevilor, cluburile sportive scolare, precum si alte unitati din subordinea
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ale caror cheltuieli curente si de capital se
finanteaza de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene si prin consiliile de
administratie ale acestor unitati. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea
unitatilor si institutiilor respective si sunt administrate de acestea.
(5)    Nu fac parte din domeniul public local, judetean, respectiv al statului terenurile si cladirile prevazute
la alin. (2)-(4), detinute in baza unor contracte de inchiriere, concesionare sau comodat proprietarii
acestora fiind alte persoane fizice sau juridice.
(6)    Schimbarea destinatiei bazei materiale a institutiilor si unitatilor de invatamant preuniversitar de stat
se poate face de catre autoritatile administratiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului
educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. in caz contrar, actele de schimbare a destinatiei bazei
materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infractiune si se pedepseste conform legii penale.
Art. 113. - Inscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile apartinand Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului sau institutiilor si unitatilor de invatamant si cercetare stiintifica din
sistemul invatamantului de stat, precum si asupra bunurilor apartinand consiliilor locale, judetene si,
respectiv Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in care isi desfasoara activitatea unitatile de
invatamant preuniversitar de stat, se face, dupa caz, in registrul de inscriptiuni si transcriptiuni, in cartile
funciare sau in cartile de publicitate funciara, cu scutire de plata taxelor prevazute de lege.
 NORME METODOLOGICE
GENERALE REFERITOARE LA EXERCITAREA
CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV
 
 
          A. Dispozitii generale
 
          1. Scopul controlului financiar preventiv si categoriile de operatiuni asupra carora se
exercita
          1.1. Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operatiuni
(denumite in continuare operatiuni) care nu respecta conditiile de legalitate si regularitate si/sau,
dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si de angajament si prin a caror
efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public si/sau fondurile publice.
          1.2. Fac obiectul controlului financiar preventiv operatiunile care vizeaza, in principal:
          - angajamentele legale si angajamentele bugetare*);
          - deschiderea si repartizarea de credite bugetare;
          - modificarea repartizarii pe trimestre si pe subdiviziuni a clasificatiei bugetare a creditelor
aprobate, inclusiv prin virari de credite;
          - ordonantarea cheltuielilor;
          - constituirea veniturilor publice, in privinta autorizarii si stabilirii titlurilor de incasare;
          - concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului public al statului sau al
unitatilor administrativ-teritoriale;
          - vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului privat
al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;
          - alte categorii de operatiuni stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
_____________________
          *) Actul juridic prin care se creeaza (in cazul actelor administrative sau al contractelor) sau
se constata (in cazul legilor, hotararilor Guvernului, acordurilor, hotararilor judecatoresti)
obligatii de plata pe seama fondurilor publice este angajamentul legal (corespunzator art. 2 pct. 3
din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice).
          Actul administrativ prin care se rezerva creditul bugetar in vederea stingerii prin plata a
obligatiei de plata ce rezulta din executia ulterioara a angajamentului legal este angajamentul
bugetar (corespunzator art. 2 pct. 2 din acelasi act normativ).
          1.3. In functie de specificul entitatii publice, conducatorul acesteia decide exercitarea
controlului financiar preventiv si asupra altor categorii de operatiuni.
 
          2. Entitatile publice la care, potrivit legii, se organizeaza controlul financiar preventiv
          2.1. Entitatile publice, in intelesul legii, la care se organizeaza controlul financiar preventiv
sunt:
          - autoritatile publice si autoritatile administrative autonome;
          - institutiile publice apartinand administratiei publice centrale si locale si institutiile
publice din subordinea acestora;
          - regiile autonome de interes national sau local;
          - companiile sau societatile nationale;
          - societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala detine capitalul
majoritar;
          - agentiile, cu sau fara personalitate juridica, care gestioneaza fonduri provenite din
finantari externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi: unitatile de management
al  proiectelor (UMP), unitatile de coordonare a proiectelor (UCP), Oficiul de plati si contractare
PHARE (OPCP), Agentia SAPARD, Fondul National de Preaderare, precum si alte agentii de
implementare a fondurilor comunitare;
          - Ministerul Finantelor Publice, pentru operatiunile de trezorerie, datorie publica,
realizarea veniturilor statului si a contributiei Romaniei la bugetul Uniunii Europene;
          - autoritatile publice executive ale administratiei publice locale, pentru operatiunile de
datorie publica si realizarea veniturilor proprii.
          2.2. Entitatile publice prin care se realizeaza veniturile statului sau ale unitatilor
administrativ-teritoriale vor organiza controlul financiar preventiv conform normelor specifice
elaborate in functie de modalitatile prevazute de legislatia fiscala pentru stabilirea titlurilor de
incasare si pentru reducerea, esalonarea sau anularea acestora.
          Regiile autonome, companiile/societatile nationale, precum si societatile comerciale la
care statul sau unitatile administrativ-teritoriale detin capitalul majoritar vor elabora, de
asemenea, norme specifice de control financiar preventiv, tinand cont de legislatia aplicabila
entitatilor care sunt organizate si functioneaza in regim comercial.
          2.3. Institutiilor publice care administreaza patrimoniul public si gestioneaza fonduri
publice le este aplicabil Cadrul general al operatiunilor supuse controlului financiar preventiv,
prevazut in anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
          In raport de specificul entitatilor publice, conducatorii acestora vor dispune
particularizarea, dezvoltarea si actualizarea acestuia.
          2.4. Controlul financiar preventiv asupra operatiunilor care reprezinta recuperari de sume
utilizate si constatate ulterior ca necuvenite - atat pentru fonduri interne  cat si pentru cele
aferente finantarilor de la Uniunea Europeana - se va organiza, la structura / structurile
responsabile pentru recuperarea unor astfel de sume, prin norme metodologice specifice; aceste
norme vor fi elaborate in functie de legislatia ce va fi adoptata ca urmare a angajamentelor
asumate de Romania prin Documentul de pozitie revizuit, transmis Uniunii Europene.
          2.5. In toate cazurile in care entitatile publice gestioneaza fonduri provenite din finantari
externe, in normele de exercitare a controlului financiar preventiv vor fi integrate procedurile
prevazute de regulamentele organismelor finantatoare.
 
          3. Continutul controlului financiar preventiv
          3.1. Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, controlul financiar
preventiv se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile publice si/sau
patrimoniul public.
          3.2. Controlul financiar preventiv se exercita asupra documentelor in care sunt consemnate
operatiunile patrimoniale, inainte ca acestea sa devina acte juridice, prin aprobarea lor de catre
titularul de drept al competentei sau de catre titularul unei competente delegate in conditiile legii.
Nu intra in sfera controlului financiar preventiv analiza si certificarea situatiilor financiare si/sau
patrimoniale, precum si verificarea operatiunilor deja efectuate.
          3.3. Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a operatiunilor care fac
obiectul acestuia, din punct de vedere al :
          a) respectarii tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, in vigoare la data efectuarii
operatiunilor (control de legalitate);
          b) indeplinirii sub toate aspectele a principiilor si a regulilor procedurale si metodologice
care sunt aplicabile categoriilor de operatiuni din care fac parte operatiunile supuse controlului
(control de regularitate);
          c) incadrarii   in   limitele  si  destinatia    creditelor    bugetare   si/sau   de angajament,
dupa caz (control bugetar).
          3.4. Controlul financiar preventiv al operatiunilor se exercita pe baza actelor si/sau
documentelor justificative certificate in privinta realitatii, regularitatii si legalitatii, de catre
conducatorii compartimentelor de specialitate emitente.
          3.5. Operatiunile ce privesc acte juridice prin care se angajeaza patrimonial entitatea
publica se supun controlului financiar preventiv dupa avizarea lor de catre compartimentele de
specialitate juridica si financiar-contabila. La entitatile publice unde nu sunt organizate
compartimente de specialitate juridica si/sau financiar-contabila, controlul financiar preventiv se
va exercita exclusiv prin viza persoanei desemnate de conducatorul entitatii publice.
          3.6. Conducatorii compartimentelor de specialitate raspund pentru realitatea, regularitatea
si legalitatea operatiunilor ale caror acte si/sau documente justificative le-au certificat sau avizat.
Obtinerea vizei de control financiar preventiv pentru operatiuni care au la baza acte si/sau
documente justificative certificate sau avizate, care se dovedesc ulterior nereale, inexacte sau
nelegale, nu exonereaza de raspundere sefii compartimentelor de specialitate sau alte persoane
competente din cadrul acestora.
 
          B. Controlul financiar preventiv propriu
 
          4. Organizarea controlului financiar preventiv propriu
          4.1. Controlul financiar preventiv se organizeaza, de regula, in cadrul compartimentelor de
specialitate financiar-contabila. In raport de natura operatiunilor, conducatorul entitatii publice
poate decide extinderea acestuia si la nivelul altor compartimente de specialitate in care se
initiaza, prin acte juridice, sau se constata obligatii de plata sau alte obligatii de natura
patrimoniala.
          4.2. Controlul financiar preventiv se exercita, prin viza, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate desemnate in acest sens de catre conducatorul entitatii publice.
Actul de numire, intocmit conform modelului din anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice,
va cuprinde limitele de competenta in exercitarea acestuia. Persoanele care exercita controlul
financiar preventiv sunt altele decat cele care aproba si efectueaza operatiunea supusa vizei.
          4.3. Viza de control financiar preventiv se exercita prin semnatura persoanei desemnate si
prin aplicarea sigiliului personal, care va cuprinde urmatoarele informatii: denumirea entitatii
publice; mentiunea “vizat pentru control financiar preventiv”; numarul sigiliului (numarul de
identificare a titularului acestuia); data acordarii vizei (an, luna, zi).
          4.4. Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se inscriu in Registrul
privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv, al carui continut este redat
in anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.
          4.5. Termenul pentru pronuntare (acordarea/refuzul vizei) se stabileste, prin decizie
interna, de conducatorul entitatii publice in functie de natura si complexitatea operatiunilor
cuprinse in Cadrul general si/sau specific al operatiunilor supuse controlului preventiv.
 
          5. Procedura de control
          5.1. Documentele care privesc operatiuni asupra carora este obligatorie exercitarea
controlului financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia de catre
compartimentele de specialitate care initiaza operatiunea.
          5.2. Documentele privind operatiunile prin care se afecteaza fondurile publice si/sau
patrimoniul public vor fi insotite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de
fundamentare, de acte si/sau documente justificative si, dupa caz, de o “Propunere de angajare a
unei cheltuieli” si/sau de un “Angajament individual / global”, intocmite conform anexei nr. 1 si,
respectiv, anexei nr. 2 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finantelor
publice nr. 1.792/2002.
          5.3. Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua
documentele si vor proceda, intr-o prima etapa, la verificarea formala a acestora cu privire la:
completarea documentelor in concordanta cu continutul acestora; existenta semnaturilor
persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate; existenta actelor justificative
specifice operatiunii prezentate la viza.
          5.4. Daca nu sunt respectate cerintele enuntate la pct. 5.3, documentele sunt returnate
emitentului, precizandu-se in scris motivele restituirii.
          5.5. Dupa efectuarea controlului formal, persoanele desemnate sa exercite controlul
financiar preventiv inregistreaza documentele in Registrul privind operatiunile prezentate la viza
de control financiar preventiv si efectueaza verificarea operatiunii din punct de vedere al
legalitatii, regularitatii si, dupa caz, al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau
de angajament.
          5.6. Daca necesitatile o impun, in vederea exercitarii unui control preventiv cat mai
complet, se pot solicita si alte acte justificative precum si avizul compartimentului de specialitate
juridica. Intarzierea sau refuzul furnizarii actelor justificative sau avizelor solicitate vor fi
comunicate conducatorului entitatii publice, pentru a dispune masurile legale.
          5.7. Daca in urma verificarii de fond operatiunea indeplineste conditiile de legalitate,
regularitate si, dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de
angajament, se acorda viza, prin aplicarea sigiliului si a semnaturii pe exemplarul documentului
care se arhiveaza la entitatea publica.                     5.8. Documentele vizate si actele justificative
ce le-au insotit sunt restituite, sub semnatura, compartimentului de specialitate emitent, in
vederea continuarii circuitului acestora, consemnandu-se acest fapt in Registrul privind
operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
 
          6. Refuzul de viza
          6.1. Daca in urma verificarii se constata ca operatiunile nu intrunesc conditiile de
legalitate, regularitate si, dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau
de angajament, persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza
motivat, in scris, acordarea vizei de control financiar preventiv (anexa nr. 4 la prezentele norme
metodologice) consemnand acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de
control financiar preventiv.
          6.2. Refuzul de viza, insotit de actele justificative semnificative, va fi adus la cunostinta
conducatorului entitatii publice, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnatura,
compartimentelor de specialitate care au initiat operatiunea.
          6.3. Cu exceptia cazurilor in care refuzul de viza se datoreaza depasirii creditelor bugetare
si/sau de angajament, operatiunile refuzate la viza se pot efectua pe propria raspundere a
conducatorului entitatii publice.
          6.4. Efectuarea pe proprie raspundere a operatiunii refuzate la viza de control financiar
preventiv se face printr-un act de decizie interna emis de conducatorul entitatii publice. O copie
de pe actul de decizie interna va fi transmisa persoanei care a refuzat viza, compartimentului de
audit public intern al entitatii publice, precum si, dupa caz, controlorului delegat.
          6.5. Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa
Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice si, dupa caz, organul ierarhic al entitatii publice,
asupra operatiunilor refuzate la viza si efectuate pe propria raspundere.
          Informarea organului ierarhic superior se va face de indata ce efectuarea operatiunii a fost
dispusa, prin transmiterea unei copii dupa actul de decizie interna si de pe motivatia refuzului de
viza. Conducatorul organului ierarhic superior are obligatia de a lua masurile legale pentru
restabilirea situatiei de drept.
          Daca prin operatiunea refuzata la viza, dar efectuata pe propria raspundere de catre
conducatorul entitatii publice, se prejudiciaza patrimonial entitatea si daca conducatorul
organului ierarhic superior (dupa caz) nu a dispus masurile legale, atunci vor fi sesizate inspectia
centrala si/sau inspectiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.
          Informarea Curtii de Conturi se va face cu ocazia efectuarii controalelor de descarcare de
gestiune sau a altor controale ce intra in competenta sa.
          C. Controlul financiar preventiv delegat
 
          7. Organizarea controlului financiar preventiv delegat
          7.1. In calitatea sa de organ de specialitate al Guvernului in domeniul finantelor,
Ministerul Finantelor Publice poate exercita, prin controlori delegati numiti de ministrul
finantelor publice, controlul preventiv la unele entitati publice asupra unor operatiuni care pot
afecta executia in conditii de echilibru a bugetelor sau care sunt asociate unor categorii de riscuri
determinate prin metodologia specifica analizei riscurilor.
          7.2. Controlul preventiv delegat se exercita la nivelul ordonatorilor principali de credite ai
bugetelor prevazute la art. 1 alineatul (2) din Legea nr. 500/2002. De asemenea, ministrul
finantelor publice numeste unul sau mai multi controlori delegati pentru operatiunile derulate
prin bugetul trezoreriei statului, pentru operatiuni privind datoria publica si pentru alte operatiuni
specifice Ministerului Finantelor Publice.
          7.3. Prin exceptie de la aceasta regula, in temeiul art. 30 din Ordonanta Guvernului nr.
119/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, prin ordin, ministrul finantelor publice poate
decide exercitarea controlului financiar preventiv delegat si asupra operatiunilor finantate sau
cofinantate din fonduri publice ale unor ordonatori secundari sau tertiari de credite sau ale unor
persoane juridice de drept privat, daca prin acestia se deruleaza un volum ridicat de credite
bugetare si/sau de angajament sau parti semnificative din programele aprobate, iar operatiunile
presupun un grad ridicat de risc.
          7.4. Pentru asigurarea gestiunii financiare, in conditii de legalitate, economicitate si
eficienta, a fondurilor acordate Romaniei de Uniunea Europeana si pentru implementarea
procedurilor prevazute in regulamentele organismelor finantatoare, ministrul finantelor publice
numeste controlori delegati si la agentiile de implementare si pentru Fondul National de
Preaderare.
 
          8. Atributii ale controlorului delegat
          8.1. Formularea de avize consultative cu privire la conformitatea, economicitatea, eficienta
si eficacitatea unor operatiuni sau proiecte de acte normative, daca acestea au impact asupra
fondurilor publice. Totodata, in avizele consultative, controlorii delegati pot face referire si la
regularitatea sau legalitatea unor operatiuni care se vor efectua cu certitudine in viitor sau la
actiuni si/sau inactiuni administrative care conduc la situatii de neregularitate sau nelegalitate.
          Avizele consultative se intocmesc la:
          - initiativa controlorului delegat;
          - solicitarea ministrului finantelor publice;
          - solicitarea ordonatorului de credite.
          8.2. Analiza indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru includerea in programul de
investitii anexa la proiectul de buget a obiectivelor de investitii noi si in continuare, precum si a
actualizarii valorii acestora in functie de evolutia indicilor de preturi. Observatiile formulate in
avizele consultative vor fi transmise ordonatorului de credite pentru a fi avute in vedere la
definitivarea proiectului de buget.
          8.3. Supravegherea executiei bugetare in conditii de echilibru si de prudentialitate, prin
exercitarea controlului prin viza asupra operatiunilor privind deschideri de credite, repartizari si
retrageri de credite, virari de credite intre subdiviziunile clasificatiei bugetare si intre programe,
modificarea repartizarii pe trimestre a creditelor bugetare.
          8.4. Supravegherea organizarii, tinerii, actualizarii si raportarii evidentei angajamentelor.
          8.5. Monitorizarea si indrumarea metodologica a controlului financiar preventiv intern prin
procedura vizei, prin avizul consultativ la refuzul de viza de control preventiv intern, prin
propuneri de perfectionare a organizarii controlului preventiv intern si prin aplicarea standardelor
din domeniu.
          8.6. Exercitarea controlului financiar preventiv, din punct de vedere al legalitatii,
regularitatii si, dupa caz, al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de
angajament, pentru operatiuni care angajeaza patrimonial entitatea publica, daca prin acestea se
afecteaza un volum important din fondurile publice si exista riscuri asociate semnificative in
efectuarea lor.
 
          9. Numirea si mandatul controlorilor delegati
          9.1. Numirea controlorilor delegati la entitatile publice prevazute la pct. 7 din prezentele
norme metodologice se face prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea
controlorului financiar sef.
          9.2. Prin ordinul de numire controlorul delegat se investeste cu competenta de a exercita,
in numele legii, la ordonatorul de credite la care a fost numit, atributiile prevazute la pct. 8 din
prezentele norme metodologice.
          In temeiul art. 16 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, cu modificarile si
completarile ulterioare, conducatorul entitatii publice are obligatia de a asigura
controlorului/controlorilor delegati spatiul si dotarea adecvata, necesara exercitarii in bune
conditii a atributiilor, precum si cooperarea personalului din serviciile de specialitate si a
persoanelor desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv intern.
          9.3. Prin ordinul de numire se stabilesc tipurile de operatiuni care se supun controlului
preventiv delegat, precum si limitele de la care acesta se exercita.
          Daca in timpul exercitarii mandatului apare necesitatea modificarii listei de operatiuni si a
limitelor valorice, controlorul financiar sef este imputernicit sa opereze aceste modificari.
Controlorul financiar sef il va informa pe ministrul finantelor publice asupra modificarilor aduse
si asupra motivelor care le-au determinat.
          9.4. In cazul absentei temporare de la post a controlorului delegat numit prin ordin al
ministrului finantelor publice, controlorul financiar sef este imputernicit sa desemneze un alt
controlor delegat care sa indeplineasca atributiile celui dintai pe durata absentei acestuia.
          9.5. Controlorul delegat isi exercita atributiile in mod independent, neputandu-i-se impune,
pe nici o cale, acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv. Asupra situatiilor
deosebite aparute in activitatea sa, controlorul delegat il poate informa direct sau prin controlorul
financiar sef pe ministrul finantelor publice.
 
          10. Conditii specifice de exercitare a controlului financiar preventiv delegat
          10.1. Controlul financiar preventiv delegat se exercita asupra operatiunilor care se inscriu
in conditiile fixate prin ordinul de numire. Restul operatiunilor prin care se afecteaza fondurile
si/sau patrimoniul public intra in competenta exclusiva a controlului preventiv intern.
          10.2. Controlul financiar preventiv delegat se exercita asupra operatiunilor ce intra in
competenta sa numai dupa ce acestea au fost supuse controlului preventiv intern. Operatiunile
refuzate la viza de controlul preventiv intern nu mai sunt supuse controlului preventiv delegat.
          10.3. In exercitarea atributiilor sale de control asupra operatiunilor la care s-a stabilit
competenta sa, controlorul delegat va urma procedura prevazuta la pct. 5 din prezentele norme
metodologice. Perioada maxima de verificare este de 3 zile lucratoare de la prezentarea
operatiunii, insotita de toate documentele justificative si informatiile solicitate.
          In cazuri exceptionale, controlorul delegat are dreptul sa prelungeasca perioada de
verificare cu maximum 5 zile lucratoare, informandu-l, in acest sens, pe controlorul financiar sef
si ordonatorul de credite.
          10.4. Daca in exercitarea atributiilor sale controlorul delegat sesizeaza ca, in mod repetat,
controlul preventiv intern a acordat viza pentru operatiuni care nu intrunesc conditiile de
legalitate, regularitate si, dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau
de angajament, acesta il va informa in scris pe ordonatorul de credite pentru a dispune masurile
ce se impun potrivit responsabilitatilor prevazute la art. 22 si art. 52 alin. (3) din Legea nr.
500/2002, precum si la art. 14 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, cu
modificarile si completarile ulterioare.
          10.5. Avizul consultativ, solicitat de catre ordonatorul de credite controlorului delegat in
cazul refuzului de viza de control preventiv intern, nu constituie un act de pronuntare asupra
legalitatii si regularitatii operatiunilor.
 
          11. Regimul refuzului de viza al controlorului delegat
          11.1. Daca in urma parcurgerii procedurii de verificare mentionata la pct. 5 si 10 din
prezentele norme metodologice se constata ca operatiunile nu intrunesc conditiile de legalitate,
regularitate si incadrare, dupa caz, in destinatia si limitele creditelor bugetare si/sau de
angajament, controlorul delegat va comunica, in scris (anexa nr. 5 la prezentele norme
metodologice), ordonatorului de credite motivele pentru care operatiunea nu poate fi efectuata,
consemnand acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar
preventiv. O copie dupa textul comunicarii va fi transmisa controlorului financiar sef.
          11.2. In situatia in care ordonatorul de credite considera ca operatiunea poate fi efectuata,
solicita, in scris, controlorului delegat, acordarea vizei prezentand argumentele corespunzatoare
de legalitate si regularitate. In caz contrar, operatiunea se considera retrasa de la viza, iar actele
justificative se restituie, sub semnatura, compartimentului de specialitate.
          11.3. Daca controlorul delegat considera intemeiate argumentele ordonatorului de credite,
va acorda viza pentru efectuarea operatiunii. In situatia in care argumentele sunt considerate
neintemeiate sau insuficiente, controlorul delegat va aduce la cunostinta ordonatorului de credite
refuzul de viza (anexa nr. 6) si va restitui, sub semnatura, compartimentelor de specialitate actele
justificative.
          In situatii complexe, controlorul delegat poate solicita controlorului financiar sef
constituirea, in conditiile legii, a comisiei pentru formularea opiniei neutre. Aceasta opinie va fi
adusa la cunostinta controlorului delegat in 3 zile de la solicitarea sa.
          11.4. Termenul pentru pronuntare prevazut la pct. 10.3 se suspenda pe perioada de la
comunicarea motivelor pentru care operatiunea nu poate fi efectuata pana la primirea punctului
de vedere al ordonatorului de credite si pe perioada formularii opiniei neutre.
          11.5. Cu exceptia cazurilor in care refuzul de viza se datoreaza depasirii creditelor
bugetare sau de angajament, operatiunile refuzate la viza se pot efectua numai pe propria
raspundere a ordonatorului de credite. Actul de decizie prin care ordonatorul dispune efectuarea
operatiunii pe propria raspundere va fi adus la cunostinta compartimentului de audit intern si
controlorului delegat care va consemna acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la
viza de control financiar preventiv.
          11.6. Controlorul delegat va informa Ministerul Finantelor Publice asupra operatiunilor
refuzate la viza si executate pe raspunderea ordonatorului de credite, cu ocazia raportarilor lunare
transmise controlorului financiar sef, precum si Curtea de Conturi, cu ocazia controalelor de
descarcare de gestiune sau a altor controale dispuse de aceasta.
 
          12. Raportul national anual privind controlul preventiv
          12.1. In conformitate cu prevederile art. 23 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr.
119/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si
transmite spre dezbatere Guvernului, pana la sfarsitul trimestrului I al fiecarui an, Raportul
national anual privind controlul preventiv.
          12.2. In raportul national anual privind controlul preventiv se evalueaza activitatea de
control financiar preventiv si capacitatea administrativa a entitatilor publice de integrare a
acestuia in sfera responsabilitatii manageriale prin dezvoltarea unui sistem de control intern
eficace, se identifica si se evalueaza riscurile asociate actelor de gestiune a patrimoniului si a
fondurilor publice si se formuleaza opinii si recomandari cu privire la actiunile ce trebuie
intreprinse in plan legislativ si administrativ pentru o mai corecta si eficienta utilizare a
resurselor publice.
          12.3. In vederea atingerii acestui scop, in raportul national anual se va face referire la:
          a) rezultatele activitatii de control financiar preventiv, concretizate in:
          - volumul, tipologia si structura operatiunilor analizate din punct de vedere al legalitatii,
regularitatii si, dupa caz, al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de
angajament;
          - neautorizarea, prin refuz de viza, a unor operatiuni care nu intrunesc conditiile prevazute
de actele normative in vigoare pentru a fi efectuate;
          - opiniile formulate prin avizele consultative, orientate spre asigurarea unei mai bune
gestiuni financiare, perfectionarea cadrului normativ, introducerea unor noi standarde de control;
          b) factorii de risc decurgand din:
          - caracteristicile legislatiei primare si secundare in perioada de tranzitie, precum si din
constrangerile bugetare;
          - capacitatea entitatilor publice de a organiza sisteme de gestiune bazate pe norme, ghiduri
si proceduri detaliate de efectuare a operatiunilor, de a optimiza circuitul documentelor, de a
defini riguros responsabilitatile compartimentelor de specialitate si ale personalului din cadrul
acestora si de a aplica principiul separarii atributiilor;
          - numarul, pregatirea profesionala si calificarea personalului;
          - neidentificarea operatiunilor sensibile si avizarea unor operatiuni care se dovedesc a fi
nelegale sau ineficiente;
          - neasigurarea unei independente reale in exercitarea controlului financiar preventiv;
          - modul in care conducatorul entitatii publice trateaza refuzurile de viza si/sau avizele
consultative emise;
          c) actiunile ce au fost sau trebuie intreprinse pentru reducerea riscurilor in administrarea
patrimoniului si/sau fondurilor publice.
          12.4. Entitatile publice  care administreaza patrimoniul public si/sau fonduri publice prin
bugetele prevazute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 au obligatia intocmirii rapoartelor
trimestriale cu privire la activitatea de control preventiv propriu, care cuprind situatia statistica a
operatiunilor supuse controlului preventiv si sinteza motivatiilor pe care s-au intemeiat refuzurile
de viza, in perioada raportata, completate conform machetei cuprinse in anexa nr. 7 la prezentele
norme metodologice.
          12.5. Institutiile publice ai caror conducatori au calitatea de ordonatori secundari sau
tertiari de credite depun rapoartele la organul ierarhic superior, la termenele fixate de acesta.
          Ministerele, celelalte organe ale administratiei publice centrale, autoritatile publice,
autoritatile administrative autonome, agentiile intocmesc rapoarte pentru activitatea proprie si
centralizeaza rapoartele primite de la entitatile subordonate. Acestea vor fi transmise
Ministerului Finantelor Publice (Directia generala de control financiar preventiv) pana la finele
lunii urmatoare trimestrului la care se refera raportarea.
          12.6. Controlorii delegati intocmesc rapoarte lunare pe care le transmit controlorului
financiar sef. La rapoarte se vor anexa copii dupa: comunicarile intocmite conform anexei nr. 5,
daca acestea au fost insusite de ordonator; refuzurile de viza in care se va mentiona, daca este
cazul, efectuarea operatiunii pe raspunderea ordonatorului; avizele consultative emise; alte
informatii solicitate de conducerea Corpului controlorilor delegati.
 SECŢIUNEA 1Achiziţia directă
Art. 43. -
(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau
lucrări, în măsura în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât
pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (5) din Lege.
(2) SEAP pune la dispoziţia autorităţilor contractante posibilitatea tehnică de a
achiziţiona direct, prin intermediul catalogului electronic publicat în SEAP, produse,
servicii sau lucrări a căror achiziţionare intră sub incidenţa prevederilor alin. (1).
(3) În cazul în care autoritatea contractantă nu identifică în cadrul catalogului
electronic produsul, serviciul sau lucrarea care îi poate satisface necesitatea sau
constată că preţul postat de operatorii economici pentru obiectul achiziţiei este mai
mare decât preţul pieţei sau din motive tehnice imputabile SEAP nu este posibil accesul
la catalogul electronic, atunci autoritatea contractantă poate realiza achiziţia de la orice
operator economic, elaborând în acest sens o notă justificativă.
(4) Achiziţia prevăzută la alin. (1) se realizează pe bază de document justificativ.
(5) Angajamentul legal prin care se angajează cheltuielile aferente achiziţiei directe
poate lua forma unui contract de achiziţie publică sau, după caz, a unui document fiscal
ori a unei comenzi, inclusiv în cazul achiziţiilor iniţiate prin intermediul instrumentelor
de plată ce permit posesorului să le utilizeze în relaţia cu comercianţii în vederea
efectuării de plăţi, fără numerar, pentru achiziţionarea de produse, servicii şi/sau lucrări
prin intermediul unui terminal, cum ar fi, dar fără a se limita la, cardurile de plată şi/sau
portofele electronice.

Art. 44. -
(1) În cadrul SEAP, operatorii economici înregistraţi au posibilitatea de a publica un
catalog cuprinzând produsele, serviciile sau lucrările pe care le oferă, cu rol de
instrument de lucru opţional pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (1).
(2) În cazul în care publică un astfel de catalog, operatorii economici au obligaţia de a
menţiona detalii cu privire la produsele, serviciile sau lucrările oferite, inclusiv preţul,
astfel încât autoritatea contractantă să aibă suficiente informaţii pentru a alege în mod
corect şi obiectiv.

Art. 45. -
(1) Autoritatea contractantă, accesând cataloagele publicate în SEAP, are dreptul de a
alege dintre produsele, serviciile sau lucrările prezentate în aceste cataloage şi de a
transmite în acest scop, prin intermediul SEAP, notificări operatorilor economici care le
oferă.
(2) Notificările prevăzute la alin. (1) trebuie să conţină informaţii referitoare la:
a) datele de identificare ale produselor, serviciilor sau lucrărilor solicitate;
b) cerinţele privind livrarea, prestarea sau executarea;
c) condiţiile în care urmează să se efectueze plata.

Art. 46. -
(1) În termen de două zile de la primirea notificării prevăzute la art. 45 alin. (1),
operatorul economic are obligaţia de a transmite prin intermediul SEAP acceptarea sau
neacceptarea condiţiilor impuse de autoritatea contractantă.
(2) Netransmiterea unui răspuns în termenul prevăzut la alin. (1) echivalează cu
neacceptarea condiţiilor impuse de autoritatea contractantă.
(3) În cazul în care operatorul economic acceptă condiţiile impuse de autoritatea
contractantă, va transmite acesteia, prin intermediul SEAP, oferta fermă pentru
furnizarea produselor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor.
(4) Autoritatea contractantă va transmite prin intermediul SEAP dacă acceptă oferta
fermă prevăzută la alin. (3), în termen de cel mult 5 zile de la data transmiterii ofertei
ferme de către operatorul economic.
(5) În situaţia în care achiziţia directă se realizează în conformitate cu prevederile art.
43 alin. (3), autoritatea contractantă transmite în SEAP o notificare cu privire la achiziţia
directă a cărei valoare depăşeşte 13.000 lei, fără TVA, în cel mult 10 zile de la data
primirii documentului justificativ ce stă la baza achiziţiei realizate.
(6) Transmiterea notificării prevăzute la alin. (5) se va efectua în format electronic prin
utilizarea aplicaţiei disponibile la adresa de internet www.e-licitatie.ro şi va cuprinde
minim următoarele informaţii:
a) denumirea şi datele de identificare ale operatorului economic;
b) obiectul achiziţiei;
c) codul CPV;
d) valoarea achiziţiei;
e) cantitatea achiziţionată;
f) data realizării achiziţiei.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice,
autoritățile contractante au dreptul de a achiziționa direct produse sau servicii în cazul în
care valoarea estimată a achiziției (fără TVA) este mai mică de 132.519 lei, respectiv lucrări, în
cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 441.730 lei.

Ca regulă generală, stabilirea încadrării în pragurile valorice mai sus menționate se va realiza prin
raportare la valoarea estimată a contractului care urmează să fie atribuit, astfel cum este
aceasta precizată în mod explicit în cadrul documentelor întocmite de către autoritatea
contractantă pentru a asigura trasabilitatea achiziției respective. Pe de altă parte însă, în
practică, pot exista anumite situații în care între sintagma "achiziție" și cea de "contract" nu
poate fi pus semn de egalitate, în sensul că o anumită achiziție poate îngloba în structura sa
(poate fi formată din) mai multe contracte individuale. Acestea (achizițiile/contractele), pot fi
atribuite concomitent sau în mod succesiv (la momente diferite în timp), cu precizarea că, în
special în acest din urmă caz, există posibilitatea ca regulile conexe stabilite de legiutor privind
modul de determinare/calcul a valorii estimate a "achiziției" să nu mai fie pe deplin respectate în
absența relizării unei planificări corespunzătoare a achiziției, care să țină cont de toate
necesitățile autorității contractante care pot apărea pe parcursul unui an bugetar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, autoritatea contractantă va
trebui să țină cont de împrejurarea că, modalitatea de achiziție/procedura ce urmează să fie
aplicată se alege în funcție de:

 valoarea estimată a tuturor achiziţiilor cu acelaşi obiect sau destinate utilizării identice ori
similare, ori care se adresează operatorilor economici ce desfăşoară constant activităţi
într-o piaţă de profil relevantă, pe care autoritatea contractantă intenţionează să le
atribuie în cursul unui an bugetar;
 complexitatea contractului/acordului-cadru ce urmează a fi atribuit;
 îndeplinirea condiţiilor specifice de aplicare a anumitor modalităţi de atribuire.

În sensul celor de mai sus și pentru a evita aplicarea eronată a procedurilor de atribuire
reglementate prin  lege, printr-o eventuală divizare a contractului/achiziției în mai multe
contracte distincte de valori mai mici, astfel încât fiecare dintre acestea să se situeze sub un
anume prag valoric aplicabil, precum și pentru asigurarea eficacității legislației privind achizițiile
publice, legiutorul a introdus în corpul prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 o
interdicție expresă în sensul că:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe
contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o
subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea
procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege.”

Recomandări specifice cu privire la modul de determinare/calcul a valorii estimate se regasesc în

cadrul planificării portofoliului de procese de achiziţie publică.

Persoana desemnată pentru efectuarea achiziției directe (denumită în continuare "achizitorul")

din cadrul Compartimentului intern specializat în domeniul achizițiilor publice (sau, în cazul în
care structura organizatorică a autorității contractante nu permite înființarea unui astfel de
compartiment, persoana din cadrul autorității contractante însărcinată cu atribuții în achiziții
publice printr-un act administrativ de tip ordin/decizie al conducătorului autorității contractante)
va proceda la realizarea acesteia, cu respectarea următoarelor etape/pași:  

Exemplu de lucru: Se intenționează achiziționarea de hârtie de scris destinată funcționării

autorității contractante, cantitate: 100 topuri de hârtie (500 foi), format A4, densitate 80
g/mp, cu o valoare estimată de 2.000 lei. În prezentarea acestui exemplu se pleacă de la premisa
că aspectele cu privire la determinarea valorii estimate și cumularea valorilor estimate a
contractelor individuale au fost avute în vedere de către autoritatea contractantă în vederea
realizării acestei achiziții/atribuirii acestui contract.

În funcție de tipul, valoarea și complexitatea fiecărei achiziții/contract în parte (spre exemplu,

contractele de execuție lucrări pot fi mai complexe decât cele de furnizare produse/prestare
servicii) care urmează să fie atribuit prin recurgerea la achiziția directă, se recomandă evaluarea
și parcurgerea doar a acelor activități din cadrul Ghidului achizițiilor publice (denumit în
continuare "Ghid") considerate ca fiind de natură să sprijine activitatea
autorității contractante în vederea atingerii scopului urmărit de către aceasta prin realizarea
respectivei achiziții.

PASUL 1. - Verificarea existenței și, după caz, întocmirea / modificarea / completarea

referatului de necesitate

Referatul de necesitate se întocmește de către compartimentul de specialitate beneficiar al

achiziției (compartimentul inițiator), putând fi utilizat în acest scop fie modelul / recomandările
prezentat(e) în cadrul etapei de planificare a portofoliului de procese de achiziție publică,
activitatea 2 din Ghid (prin completarea secțiunilor relevante necesității identificate) sau un
model simplificat în mod corespunzător, prin raportare la complexitatea achiziției (care face
obiectul exemplului de lucru de mai sus).

PASUL 2. - Verificarea existenței achiziției în SAAP și PAAP

Compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice va verifica existența achiziției

în cadrul Strategiei Anuale de Achiziții Publice (denumită în continuare "SAAP"), respectiv în
cadrul anexei privind achizițiile directe din cadrul Programului Anual al Achizițiilor Publice
(denumit în continuare "PAAP").

 În acest scop, pot fi consultate și recomandările din cadrul pasului C - "Finalizarea Strategiei
Anuale de Achiziție Publică și Publicarea Extrasului din PAAP în SEAP" aferent etapei de
Planificare a  Portofoliului de procese de achiziție publică.  

Potrivit prevederilor art. 12 din H.G. nr. 395/2016, respectiv ale Ordinului Președintelui ANAP nr.
281/2016, poziția din PAAP pentru hârtia de scris va arăta după cum urmează:

Valoarea Data
Obiectul
Nr. estimată Sursa de Data estimată   estimată
achiziției Cod CPV
crt. (Lei, fără finanțare inițiere pentru
directe
TVA) finalizare
30197620-8
 Buget
 52 Hârtie de scris Hârtie pentru  2.000 01.06.2017  16.06.2017
propriu
scris

  
PASUL 3. - Stabilirea modalității de atribuire

Persoana / echipa responsabilă de atribuirea contractului va analiza informațiile disponibile cu

privire la achiziția directă prin prisma prevederilor art. 7, art. 68 și 69 din Legea nr. 98/ 2016,
coroborate cu cele ale art. 17 din H.G. nr. 395/ 2016.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016, achiziția directă se
realizează prin intermediul catalogului electronic de produse / servicii / lucrări disponibil în
SEAP. Prin excepție, potrivit prevederilor alin. (3) ale aceluiași articol, autoritatea
contractată poate realiza achiziția de la orice operator economic, cu condiția elaborării unei
note justificative, în următoarele situații:

 dacă în cadrul cadrul catalogului electronic disponibil în SEAP nu se identitifcă produsul,

serviciul sau lucrarea care poate satisface necesitatea autorității contractante;
 dacă autoritatea contractantă constată că prețul postat de operatorii economici pentru
obiectul achiziției este mai mare decât prețul pieței;
 dacă din motive tehnice (imputabile SEAP) nu este posibil accesul la catalogul electronic.

1. Regula de bază: Realizarea achiziției directe prin utilizarea

catalogului electronic disponibil în SEAP

Accesând catalogul electronic publicate în SEAP, autoritatea contractantă are dreptul de a alege

dintre produsele, serviciile sau lucrările prezentate în cadrul acestuia, transmiând operatorilor
economici notificări prin intermediul SEAP cu privire la:

o inițierea achiziției directe, respectiv datele de identificare a produselor, serviciilor

sau lucrărilor solicitate, cerințele privind livrarea/prestarea/executarea, precum și
condițiile în care urmează să se efectueze plata;
o finalizarea achiziției directe, prin acceptarea/neacceptarea prețului ofertat
(oferta fermă a operatroului economic).

La rândul său, operatorul economic poate transmite autorității contractante acceptarea /

neacceptarea condițiilor impuse de către aceasta, fie prin declinarea (refuzarea) achiziției directe
sau, după caz, ofertarea unei reduceri, ori a unei creșteri de preț față de prețul de listă publicat
în catalog. Aceste variații de preț depind de gradul de standardizare a produsului / serviciului /
lucrării ofertate în catalog, precum și de cerințele specifice ale autorității contractante în raport
cu informațiile furnizate de operatroul economic în descrierea prevăzută în catalog.

Din acest punct de vedere, se recomandă ca atât autoritatea contractantă cât și operatorul
economic să descrie cel puțin principalele detalii ale achiziției (specificații/cerințe, inclusiv
tehnice), cantități și prețuri unitare aplicabile atât la secțiunea "Detaliu produs / serviciu /
lucrare" (descrierea de catalog a operatorului economic), cât și la secțiunea "Detaliu
achiziție" (corespunzând cerințelor specifice ale autorității contractante).

ATENȚIE:

1. Nu este obligatoriu să existe identitate de exprimare (copy / paste) între descrierea

produsului / serviciului / lucrării publicată de către operatorul economic în  catalogul
electronic disponibil și cererea autorității contractante.
Astfel, spre exemplu, în cazul în care:

o operatorul economic a publicat în cadrul catalogului electronic disponibil în SEAP

oferta sa standard și prețul de listă aferente (cum ar fi o mașină configurație
standard, care să fe dotată cu radio-CD player, oglinzi manuale, volan cu reglaj
manual pe înălțime și cu chit reparație în loc de roată de rezervă, la prețul de
listă X); iar
o autoritatea contractantă dorește să achiziționeze o mașină cu următoarele dotări
suplimentare față de cele publicate de către operatorul economic mai sus
menționat  în cadrul catalogului electronic de produse disponibil în SEAP (cum ar
fi următoarele dotări suplimentare: radio-DVD player, oglinzi electrice, volan cu
reglaj manual pe înălțime și roată de rezervă), 

în vederea realizării achiziției directe potrivit cerințelor indicate de către autoritatea

contractantă, respectivul operator economic nu va trebui să încarce un produs diferit în
cadrul catalogului electronic de produse (care să coincidă 100% cu nevoia autorității
contractante). 

Într-o asemenea situație, autoritatea contractantă are posibilitatea de a preciza detaliile

specifice achiziției pe care aceasta intenționează să o realizeze  în cadrul secțiunii referitoare
la descrierea achiziției, iar în raport cu această situație, operatorul economic poate transmite
prin intermediul SEAP acceptarea condițiilor solicitate spre a fi îndeplinite de către
autoritatea contractantă, însă la un preț mai mic sau, după caz, mai mare față de prețul (de
listă) publicat în cadrul catalogului (preț X +/- n, unde "X" = prețul de catalog publicat de către
operatorul economic, "n" = reducerea / majorarea de preț acordată  / solicitată de către
operatorul economic în funcție de cerințele specifice ale autorității contractante).

După caz, operatorul economic poate proceda inclusiv la refuzarea condițiilor solicitate spre
a fi îndeplinite de către autoritatea contractantă, iar aceasta din urmă, la rândul ei, poate
proceda la acceptarea / respingerea ofertei ferme de preț transmisă de către operatorul
economic prin utilizarea facilităților tehnice disponibile în cadrul catalogului electronic de
produse / servicii / lucrări (potrivit celor arătate mai sus).

2. Este de reținut faptul că, în cadrul SEAP se poate completa o singură cantitate
(corespunzând unei singure unități de măsură), cu un singur preț unitar, din
înmulțirea celor două elemente rezultând prețul total aferent achiziției. Pentru a
depăși acest inconvenient, în cazul în care se achiziționează mai multe tipuri de
produse / servicii / lucrări prin intermediul unei singure achiziții,  detaliile referitoare
la toate cantitățile și prețurile unitare aplicabile se vor menționa în mod
corespunzător,  în cadrul secțiunilor mai sus menționate , în timp în cadrul rubricilor
dedicate cantității și prețului unitar aplicabil, operatorul economic poate
preciza prețul total rezultat pentru unitateta de măsură aleasă (spre exemplu un "set"
sau "pachet" conținând mai multe tipuri de produse / servicii / lucrări a căror descriere se
poate introduce în cadrul secțiunii corespunzând detaliilor aferente produselor /
serviciilor / lucrărilor ofertate de către respectivul operator economic).
3. Acceptarea ofertei ferme a operatorului economic  potrivit dispozițiilor art. 46 alin.
(4) din H.G. nr. 395/2016 nu substituie îndeplinirea condițiilor imperative prevăzute
prin dispozițiile art. 43 alin. (5) referitoare la angajarea cheltuielilor aferente
achiziției directe și forma pe care o poate îmbrăca angajamentul legal (contract de
achiziție, comandă, document fiscal, cu condiția semnării acestora de către
ordonatorul de credite, potrivit OMFP 1792/2002).
Prin urmare, finalizarea achiziției directe în SEAP prin acceptarea ofertei ferme a
operatorului economic NU ÎNSEAMNĂ / ECHIVALEAZĂ CU  LANSAREA UNEI COMENZI FERME din
partea autorității contractante către operatorul economic .

Astfel, acceptarea ofertei ferme de către autoritata contractantă reprezintă o simplă

comunicare (notificare) privind rezultatul aplicării achiziției directe, cu precizarea
că această notificare va trebui să fie urmată de întocmirea documentului / actului specific
prin care se angajează cheltuielile aferente respectivei ahiziții directe, în conformitate cu
dispozițiile art. 43 alin. (5) din H.G. nr. 395/2016, coroborate cu cele ale OMFP nr.
1792/2002.

2. Excepția de la regulă: Realizarea achiziției directe de la orice operator economic din

piață

În cazul incidenței uneia dintre situațiile prevăzute la art. 43 alin. (3) din H.G. nr. 395/2016
potrivit celor arătate mai sus, autoritatea contractantă poate realiza achiziția directă de la orice
operator economic, elaborând în acest sens o notă justificativă în cadrul căreia se va
documenta în mod corespunzător situația care nu a permis realizarea achiziției din catalogul
electronic din SEAP.

Spre exemplu, în cazul în care sistemul electronic nu funcționează, operatorul SEAP va înștiința în
prealabil utilizatorii, astfel încât autoritatea contractantă poate planifica fie realizarea achiziției
la un alt moment sau realizarea achiziției directe prin invocarea prevederilor mai sus menționate.
În acest caz, SEAP va furniza utilizatorului un mesaj similar cu cel expus în cele ce urmează:
 Paragraful 2
Licitaţia deschisă

Art. 71. -
În cadrul procedurii de licitaţie deschisă orice operator economic are dreptul de a
depune ofertă în urma publicării unui anunţ de participare.

Art. 72. -
Licitaţia deschisă se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de participare,
în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) şi (3), prin care autoritatea contractantă
solicită operatorilor economici depunerea de oferte.

Art. 73. -
(1) Procedura de licitaţie deschisă se desfăşoară într-o singură etapă obligatorie.
(2) Autoritatea contractantă are dreptul de a decide organizarea unei etape finale de
licitaţie electronică, caz în care are obligaţia de a preciza această decizie în anunţul de
participare şi în documentaţia de atribuire.

Art. 74. -
(1) Perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor este de cel
puţin 35 de zile.
(2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la
contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce
perioada prevăzută la alin. (1) la cel puţin 15 zile dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ
următoarele condiţii:
a) anunţul de intenţie a inclus toate informaţiile necesare pentru anunţul de participare,
în măsura în care informaţiile respective erau disponibile în momentul publicării
anunţului de intenţie;
b) anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu o perioadă cuprinsă între 35 de
zile şi 12 luni înainte de data transmiterii anunţului de participare.
(3) În cazul în care o situaţie de urgenţă, demonstrată în mod corespunzător de către
autoritatea contractantă, face imposibil de respectat perioada prevăzută la alin. (1),
autoritatea contracttantă poate stabili o perioadă redusă pentru depunerea ofertelor,
care nu poate fi mai mică de 15 zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de
participare.
(4) Autoritatea contractantă are dreptul de a reduce cu 5 zile perioada pentru
depunerea ofertelor prevăzută la alin. (1) în cazul în care acceptă depunerea ofertelor
prin mijloace electronice, în condiţiile prezentei legi.

Art. 75. -
Ofertantul depune oferta elaborată în conformitate cu informaţiile şi cerinţele
prevăzute în documentele achiziţiei, însoţită de documentele sau de documentul unic
de achiziţie european, în conformitate cu dispoziţiile art. 193-197, după caz, care
demonstrează îndeplinirea criteriilor de calificare stabilite de autoritatea contractantă.
Prezenta procedură stabilește algoritmul de lucru, pornind de la solicitarea de achiziție publică de
produse, servicii sau lucrări, achizitie a cărei valoare estimată făra TVA, cumulată pentru
achiziții cu același obiect sau destinate utilizării identice ori similare, la nivelul unui an este mai
mică decat 132.519 lei pentru produse și servicii și 441.730 lei pentru lucrări, necesare rezolvării
sarcinilor de serviciu, documentele justificative utilizate, derularea procedurii pentru achiziția
acestora si atribuirea contractului de achiziție publică. 1) ANAD, în calitate de autoritate
contractantă, are dreptul de a achiziţiona direct în conformitate cu prevederile art.7 aliniatul.5 si
art 43 alin (1) si (2) din HG nr.395/2016 AGENTIA NATIONALA ANTI-DOPING
___________ Directia Economica, Administrativ și Achiziții Publice Tipul procedurii:PO
Denumirea procedurii: Efectuarea achizitiilor publice prin cumparare directa Ediţia: 1 Revizia: 1
Cod procedurii : P.O. 03.02 Pagina 11 din 39 Nr .Exemplare nr.: 2 11 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție
publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, produse sau servicii în
cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică decât 132.519 lei, respectiv
lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică decât 441.730 lei.
2) Angajamentul legal prin care se angajează cheltuielile aferente achiziţiei directe poate lua
forma unui contract de achiziţie publică sau, după caz, a unui document fiscal ori a unei
comenzi, inclusiv în cazul achiziţiilor iniţiate prin intermediul instrumentelor de plată ce permit
posesorului să le utilizeze în relaţia cu comercianţii în vederea efectuării de plăţi, fără numerar,
pentru achiziţionarea de produse, servicii şi/sau lucrări prin intermediul unui terminal, cum ar fi,
dar fără a se limita la, cardurile de plată şi/sau portofele electronice. 3) Autoritatea contractantă
calculează valoarea estimată a unei achiziții având în vedere valoarea totală de plată, fară TVA,
luând în considerare orice eventuale forme de opțiuni și prelungiri ale contractului menționate în
mod explicit în documentele achiziției.Valoarea estimată a achiziţiei directe va fi determinată în
lei de către entitatea beneficiară la momentul identificării necesităţii şi elaborării referatului de
necesitate. 4) Referatul de necesitate reprezintă un document intern emis de fiecare
compartiment din cadrul autoritații contractante, care cuprinde necesitățile de produse, servicii și
lucrări identificate. În baza referatului de necesitate primit de la alte compartimente din cadrul
ANAD, care solicită achiziţia produselor, serviciilor sau lucrărilor în cauză şi conţine
specificaţiile tehnice, Biroul de achiziții publice prin responsabilul cu achizițiile publice inițiază
achizitia solicitata prin intermediul SEAP. 5) SEAP pune la dispozitia autorităților contractante
posibilitatea tehnică de a achiziționa direct, prin intermediul catalogului electronic publicat în
SEAP, produse, servicii sau lucrari a căror achizitionare intra sub incidenta prevederilor alin. (1).
În cazul în care autoritatea contractantă nu identifică în cadrul catalogului electronic produsul,
serviciul sau lucrarea care îi poate satisface necesitatea sau constată că prețul postat AGENTIA
NATIONALA ANTI-DOPING ___________ Directia Economica, Administrativ și Achiziții