. EMULSII. EMULSIONES (F.R.

X)
A. Definiţie. Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puţin
vâscoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din două faze lichide nemiscibile,
realizat cu ajutorul unor emulgatori şi sunt destinate administrării interne sau externe (F.R.
X).
C. Avantaje
Emulsiile prezintă următoarele avantaje:
- permit administrarea concomitentă a două lichide nemiscibile;
- permit mascarea gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase prin
introducerea acestora în faza internă;
- permit dirijarea absorbţiei medicamentelor.
D. Dezavantaje
Emulsiile sunt:
- forme farmaceutice cu stabilitate mai mică decât soluţiile apoase;
- şi necesită o atenţie deosebită la preparare deoarece diametrul fazei interne
influenţează stabilitatea formei etc.
E. Clasificare. Emulsiile pot fi clasificate după următoarele criterii:
. După numărul de părţi componente:
- emulsii propriu-zise (fază internă, fază externă şi emulgator);
- pseudoemulsii (fază internă şi fază externă lipsind emulgatorul);
. După compoziţie:
- emulsii U/A;
- emulsii A/U;
. După modul de administrare:
- uz intern;
- uz extern;
- uz parenteral.
. După provenienţă:
- emulsii naturale (lapte, latex din plante);
- emulsii preparate.

Formularea emulsiilor

Emulsiile sunt compuse din următoarele părţi:

- faza dispersată (faza internă, discontinuă) compusă dintr-un anumit lichid sau
substanţe dizolvate într-un lichid sau amestec de lichide miscibile;
- faza dispersantă (mediul de dispersie sau faza continuă) care poate fi de asemenea
un anumit lichid sau amestec de lichide în care pot fi diferite substanţe dizolvate;
- emulgatorul (sau amestecul de emulgatori).
În afară de cele trei componente principale emulsiile mai pot conţine şi auxiliari ca de
exemplulu: conservanţi, edulcoranţi, aromatizanţi etc.
A. Emulgatorii
Modul de acţiune al emulgatorului
Pentru a amesteca două lichide nemiscibile (ulei cu apă sau alte lichide) este
necesară, pentru realizarea emulsiei o cantitate mare de energie. Chiar când se obţine un
grad de dispersie ridicat emulsia prezintă stabilitate mică. Pentru a mări stabilitatea, a facilita
dispersarea este nevoie de emulgatori care acţionează în diferite moduri mărind stabilitatea
sistemului. Modul de acţiune al emulgatorului poate fi realizat prin:
- reducerea tensiunii superficiale interfaciale;
- formarea unui strat monomolecular în jurul particulelor fazei interne de către
emulgator;
- prin conferirea unei sarcini (pozitive sau negative în funcţie de tipul de emulgator)
particulelor fazei interne;
- mărirea vâscozităţii mediului.
 . Clasificarea emulgatorilor
Emulgatorii pot fi clasificaţi după următoarele criterii:
După caracterul emulgatorului (după tipul de emulsie realizat):
- emulgatori hidrofili (U/A);
- emulgatori lipofili (A/U).
. După modul de utilizare:
- emulgator uz intern;
- emulgator uz extern;
- emulgator uz parenteral.
În funcţie de sarcina electrică:
- emulgatori anionactiv;
- emulgator cationactiv.
După provenienţă:
- emulgatori naturali;
- emulgatori sintetici.
În funcţie de structură şi proprietăţile fizico-chimice:
- emulgatori propriu-zişi (emulgatori solubili);
- emulgatori pulberi fine insolubile;
- agenţi de vâscozitate.
a. Emulgatori propriu-zişi
În această subgrupă sunt incluşi emulgatori care au în molecula lor atât grupe lipofile
cât şi grupe hidrofile (substanţe amfifile). Acest tip de emulgator când sunt introduşi într-un
amestec de două lichide nemiscibile se concentrează la interfaţa dintre componente
orientându-se cu grupa lipofilă spre lichidul lipofil şi cu partea hidrofilă spre apă. În funcţie de
valoarea H.L.B. avem două tipuri de emulgatori:
- emulgatori A/U
- emulgatori U/A
b. Emulgatori pulberi fine insolubile. Acest tip de emulgatori în mod similar ca şi
prima categorie se concentrează la interfaţa A/U formând o peliculă de pulberi fine în jurul
fazei dispersate. În funcţie de afinitatea pentru apă sau pentru ulei avem următoarele tipuri
de emulgatori insolubili:
- emulgatori cu caracter hidrofil (aerosil, bentonită etc.);
- emulgatori cu caracter lipofil (grafit, cărbune etc.).
c. Agenţi de vâscozitate (pseudoemulgatori). Sunt substanţe cu dimensiune mare a
moleculelor (în general) şi vâscozitate ridicată. Acţiunea acestora la formarea şi stabilizarea
emulsiilor este datorată vâscozităţii. În această subgrupă intră substanţe (soluţii) de diferite
provenienţe: mucilagii naturale (guma arabică), produse semisintetice (metilceluloza),
produse sintetice (carbopol) etc.

Emulgatori utilizaţi în practica farmaceutică

În practica farmaceutică se utilizează următoarele tipuri de emulgatori:

. Emulgatori tip U/A uz intern:

a. Guma arabică:
- este cel mai intrebuintat emulgator la prepararea emulsiilor de uz intern
-.se prezinta sub forma unei pulberi solubila in apa sau bucati de guma arabica dar
care se folosesc mai rar
-fiind solubila in apa va da emulsii de tip u/a si se foloseste ca atare sub forma de
mucilag
-actioneaza ca emulgator prin marirea vascozitatii,rezultatnd o emulsie cu o buna
stabilitate
-in general cam 1gr de guma arabica poate emulsiona cam 4 gr de ulei
vegetal,animal sau mineral,2 gr de uleiuri esentiale ,si 1gr de uleiuri rasinoase
 -prezinta un dezavantaj si anume emulsiile preparate cu guma sunt usor invadate de
microorganisme,de aceea se adauga conservanti
b. Guma Tragacanta.-poate fi folosita ca atare sau asociata cu guma arabica
.
c. Gelatina
-se prezinta sub forma unor granule sau foi
-se imbiba cu apa marindu-si volumul,se fol. in conc. de 1 %
-emulsiile preparate cu gelatina ot fi invadate de microorganisme,de aceea se
adauga conservanti
.
d. Cazeina. Este emulgator natural din lapte. Pentru a fi utilizat ca emulgator,
cazeina se îmbibă iniţial cu apă iar după îmbibare, respectiv dizolvare coloidală este utilizat
la prepararea emulsiei.

g. Agar-Agarul
-se foloseste sub forma de mucilag,in mod deosebit la emulsionarea uleiului de
parafina
-.are actiune laxativa,asociat cu guma arbica si tragacanta se foloseste la obtinerea
emulsiei de ulei de peste.
h. Lecitina.-soia,ou,emulsii de tip u/a dar poate da si emulsi de tip a/u

A3.1.2. Emulgatori tip U/A uz extern

a. Saponinele. Sunt agenţi tensioactivi puternici utilizaţi sub formă de tincturi, de
exemplu: Tinctura Saponarie, Tinctura Primulae. Prin agitare cu apă saponinele produc
spumă puternică. Saponinele au proprietăţi hemolitice.
b. Acizi biliari (acid taurocolic, acid glicocolic) sunt utilizaţi sub formă de săruri de
sodiu şi acţionează ca agenţi tensioactivi cu bune proprietăţi emulgatoare.
. Emulgatori tip A/U uz extern
a. Colesterolul.
b. Lanolina-se obtine prin extractia si purificarea grasimilor din lana oilor
-este fol in mod deosebit la prepararea unguentelor si a cremelor

c. Emulgatori sintetici şi semisintetici. Substantele auxiliare care influenteaza

tensiunea superficiala dintre componente,confera emulsiei o buna stabilitate ,prin marirea
vascozitatii: metilceluloza,etc
d.Emulgatori anionactivi:sapunuri alcaline,sapunuri de natriu,sapunuri organice

e.. Emulgatori cationiactivi: Săpunuri inverse, cetrimid, Clorură de benzalconiu

f. Pulberi insolubile
-unele pulberi fiind pulverizate si insolubile pot fi bune stabilizante a emulsiilor
-bentonita este un silicat de aluminiu,o pulbere fina fara gust fara miros,se foloseste
la prepararea emulsiilor si unguentelor
-veegum este o bentonita purificata,are rolul de a mari vascozitatea,se fol pentru
prepararea unor unguente creme.

Prepararea emulsiilor

- o emulsie rezulta in urma unor operatiuni mecanice de agitare sau de triturare

A. Metode utilizate la prepararea emulsiilor
Emulsiile pot fi obţinute prin mai multe metode:
A1. Metoda continentală (metoda gumei uscate). Această metodă este oficinală în
F.R. X pentru obţinerea emulsiei uleioase (Emulsio oleosa). Conform acestei metode
emulsia uleioasă se obţine în felul următor: se amestecă într-un mojar uscat 10 g ulei de
floarea soarelui cu 5 g de gumă arabică. După omogenizare se adaugă dintr-o dată 7,5 ml
apă triturând energic până la obţinerea emulsiei primare, moment caracterizat prin culoarea
albă lăptoasă a amestecului şi printr-un sunet caracteristic în momentul triturării. Emulsia
uleioasă este o emulsie tip U/A.
A2. Metoda engleză. Proporţiile de gumă arabică, apă şi ulei sunt aceeaşi ca la
metoda precedentă.
-consta in formarea unui mucilag intre guma si apa,adaugand uleiul in mici portiuni
sub continua titrurare pana la obt emulsiei finale
-prezinta dezavantajul canecesita un timp de lucru mai mare decat la metoda gumei
uscate
A3. Metoda solventului comun. Un exemplu de emulsie preparată în acest mod
este emulsia care conţine lecitină, ulei de ricin care sunt dizolvate în alcool, iar după
dizolvare alcoolul se amestecă cu apa.
A4. Metoda borcanului. Conform acestei metode guma arabică şi uleiul se introduc
într-un borcan uscat în care se omogenizează. După omogenizare se adaugă deodată toata
cantiatea de apă agitându-se circular.
A5. Metoda cu ultrasunete. Utilizând ultrasunetele se pot obţine emulsii cu grad de
dispersie avansat.
A6. Metoda maionezei. Conform acestei metode emulgatorul (agentul tensioactiv)
se dizolvă în apă apoi se adaugă treptat şi sub agitare continuă uleiul. Această metodă este
utilizată pentru obţinerea emulsiilor A/U. Pentru obţinerea unui grad de dispersie avansat şi
creşterea stabilităţii emulsiei putem utiliza diferite omogenizatoare care lucrează cu viteze
foarte mari.
A7. Metoda seringii. Conform acestei metode amestecăm uleiul cu guma arabică
apoi se adaugă apa. După o omogenizare grosieră amestecul este aspirat într-o seringă
după care este evacuat operaţia repetându-se de 7-8 ori obţinându-se astfel un grad de
dispersie avansat.

B. Aparate de emulsionat, ustensile utilizate la prepararea emulsiilor

B1. Aparatura utilizată în farmacie. Pentru obţinerea emulsiilor în farmacie se
utilizează mojare prevăzute cu asperităţi ,pistilul,mixerul,in industrie se folosesc masini
speciale .

Stabilitatea emulsiilor

Cea mai importantă cerinţă pe care trebuie să o îndeplinească emulsiile este

stabilitatea, adică păstrarea gradului de dispersie iniţial. În situaţia când emulsionarea nu
este corespunzătoare la emulsii se pot observa următoarele modificări:
-folosirea unui emulgator necorespunzator
-necunoasterea proportiilor substantelor si emulgatorilor
-nerespectarea ordinii de amestecare precum si manualitatea
B. Factori de care depinde stabilitatea emulsiilor
O stabilitate ridicată se poate obţine în următorul mod:
- faza internă să aibă un grad de dispersie avansat;
- diferenţa între densitatea fazelor să fie cât mai mică;
- faza externă să aibă vâscozitate mare;
- raportul fazelor să fie de aproximativ 1/1;
- prin utilizarea emulgatorilor potriviţi;
- prin utilizarea unei cantităţi suficiente de emulgatori;
- conservarea să fie făcută în condiţii corespunzătoare;
.
 Caractere. Control. Conservare

-emulsiile sunt preparate farmaceutice cu o conservabilitate redusa,de aceea se

prepara la cerere ,la nevoie
-datorita continutului mare de apa pot fi invadate de microorganisme
-de aceea frx prevede adaugarea de conservanti:acid benzoic,benzoatul de
sodiu,boratul de fenil mercur(pt uz extern)
-se conserva in flacoane bine inchise,ferite de lumina si caldura cu eticheta
ajutatoare( A SE AGITA INAINTE DE INTREBUINTARE)
-daca conservarea nu este corespunzatoare se produce alterarea emulsiei care
consta in separarea celor doua faze,pierderea vascozitatii,miros neplacut
-emulsiile trebuie sa aiba un aspect omogen,laptos cu culoarea,gustul sau mirosul
componentelor
-se elibereaza in flacoane de capacitate mai mare pt a se putea agita.

5.3.6. Exemple de emulsii

1. Emulsio Cucurbitae semen

Emulsie de seminţe de dovleac

Preparare
Cucurbitae semen gta 10,00
Saccharum q.s.
Aqua destillata q.s. ad. gta 100,00

Seminţele de dovleac curăţite de coajă se triturează în mojar prin intermediul unei

cantităţi de zahăr egală cu masa seminţelor până la obţinerea unei mase păstoase. În
continuare se adaugă aproximativ 1/10 apă raportat la masa păstoasă şi se triturează
energic până la obţinerea unei paste fine omogene de culoare verzuie după care se adaugă
treptat şi triturând continuu cantitatea de apă până la masa prevăzută.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antihelmintic.

2. Emulsio Ricini Oleum

Emulsie de ulei de ricin

Preparare
Ricini oleum gta 30,00
Sirupus simplex gta 10,00
Gumi arabicum gta 6,00
Menthae aetheroleum gtt 6,00
Aqua destillata q.s. ad. gta 100

Guma arabică se triturează cu uleiul de ricin în care s-a dizolvat în prealabil uleiul
volatil de mentă şi se adaugă dintr-o dată 18 ml de apă triturând energic până la obţinerea
emulsiei primare după care se adaugă treptat în mici porţiuni triturând continuu amestecul
de sirop şi apă.
Acţiune farmacologică şi
întrebuinţări. Purgativ în funcţie de doză