Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inainte sa vorbim despre rolul jocului de miscare, reprivim curriculumul pentru educatia timpurie
si documentul privind Reperele fundamentale in invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului
de la nastere la 7 ani. In ambele documente de referinta in materie gasim date despre domeniul ce
vizeaza dezvoltarea fizica, sanatatea si igiena personala, precum si despre subdomeniile lui.
Acestea din urma nu sunt altceva decat dimensiunile dezvoltarii. Citind cuvintele-cheie,
intelegem ca, in principal, abordarea respectivului domeniu faciliteaza manifestarea si
accentuarea potentialului psihomotric. Pe deasupra, acesta incurajeaza autonomia personala si
invatarea notiunilor de educatie pentru sanatate.
Uitandu-ne in profunzimea lucrurilor, ne dam seama ca dezvoltarea fizica, armonioasa a unui
copil se poate face prin jocuri de miscare cu precadere, consolidate pe cele senzoriale.
Obiectivele se formuleaza in temeiul descrierii domeniului vizat. Ne-o insusim din curriculumul
specific si retinem ceea ce cuprinde: miscari grosiere si fine, cunostinte despre ingrijirea si igiena
personala, despre nutritie si securitate personala. Concis, descrierea priveste deprinderile si
abilitatile de rigoare, fondate pe procese psihice senzoriale, pe ceea ce implica psihomotricitatea
si coordonarea bazata pe repere spatiale. Recitind randurile, realizam ca acestea sunt, de fapt,
dimensiunile dezvoltarii/interval de varsta. Sintagma subliniata se ,,ramifica" in indicatori
comportamentali. Cunoasterea lor este esentiala pentru a sti ce anume
urmarim pana la sfarsitul activitatii instructiv-educative sau pana la sfarsitul proiectului etc.
Jocul de miscare ne aduce in minte jocul muzical. Daca le imbinam judicios naturile, facem
totodata sport si educatie muzicala. Combinatia este potrivita, caci favorizeaza euritmia. In alta
ordine de idei, in acceptiunea noastra, este recomandat sa imbinam jocurile ce stimuleaza
psihomotricitatea cu cele ce stimuleaza latura socio-emotionala.
Negresit, este inspre binele copilului organizarea activitatilor avand un pronuntat caracter
dinamic, dublat de unul distractiv.
Fara doar si poate, trebuie sa ne adaptam abordarea la aceste variabile: varsta, stare de sanatate
fizica, potential fizic. E vital sa intelegem legatura dintre cele punctate si sa procedam ca atare.
In mod cert, asa evitam sa cream dezechilibru si disconfort.
Spre final, exprimam, argumentat, un punct de vedere despre rolul jocului de miscare in
invatamantul prescolar.
Jocul de miscare antreneaza fiecare copil participant si activeaza colectivitatea; pe scurt,
dinamizeaza grupul de invatare. Privind in substrat, observam cresterea bunastarii copilului, fizic
si emotional. Daca insumam rezultatele lui bune, observam cresterea randamentului si la alte
activitati propuse individual si la nivel de micro-/macrogrup.
In acelasi context, mai observam si cresterea motivatiei copilului, drept unnare a starii de bine
simtite la finele rundelor de joc soldate cu reusite.
Cu siguranta, el îsi contureaza o imagine de sine pozitiva. Antrenarea fizica atrage si relationarea
constructiva.
Devenind mai încrezator si vazand ca este acceptat într-un grup activ, el cauta sa respecte
regulile, sa isi respecte partenerii de joc si sa isi indeplineasca sarcinile. Sintetic vorbind, copilul
deprinde tehnicile de ascultare activa si de cooperare în virtutea aceluiasi scop, intra in tainele
conceptului de fair-play.
De departe, recomandam jocurile de miscare, stiind ca anima atmosfera, ca trezesc mintea,
sufletul si simturile ce deschid calea spre comoara dictonului latin Mens sana in corpore sano.