UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA PIPP

Psihologia personalității

EVALUARE PE PARCURS

Titular de disciplină: Lect. Univ. Dr. Mihaela Corina Țuțu

Lucrare efectuată de studenții: Constantin Mihaela

Dogaru (Aramă) Monica Mihaela
Florea Anamaria-Alexandra
Oprișan (Ciobotaru) Constanța
Vanghele (Malea) Elena

Specializarea: PIPP
AN: II

0
 UN PROCEDEU DE ANALIZĂ A COMPORTAMENTULUI
INTERPERSONAL

Cel care pune bazele conceptului de personalitate interpersonală este Robert Freed
Bales în lucrarea sa Personality and Interpersonal. Personalitatea interpersonală nu este
altceva decât personalitatea individului așa cum este ea văzută de ceilalți membri ai grupului.
Unele grupuri permit individului să-și manifeste anumite laturi ale personalitalii, altele nu.
Cu toate acestea este de preferat ca individul să-și manifeste laturile puternice ale
personalității în cadrul grupului, nu în afara lui. Tocmai de aceea, Robert Freed afirmă că
important este rolul pe care îl ocupă individul în cadrul grupului. De reținut este că acest rol
nu este același lucru cu personalitatea. Personalitatea interpersonală reprezintă o latură a
personalității individului, acea latură care se manifestă în cadrul grupului. Este important să
cunoaștem această latură a personalității pentru a putea înțelege mai bine personalitatea
particulară a individului. În procesul stabilirii tehnicii de determinare a personalității, Robert
Freed a întâlnit trei categorii de dificultăți după cum urmează:
1. Persistența ipotezei potrivit căreia în cadrul grupurilor sociale, în momente
diferite, indivizii ar juca roluri diferite.
Ex.: Utilizând tehnica observației sistematice observă că unii membri se specializează pe
rezolvarea problemelor, iar alții în crearea unei atmosfere socio-afective în cadrul grupului.

2. Tehnicile cunoscute de investigare a personalitatii (chestionarele, testele de

personalitate) pun în evidență o personalitate așa cum este văzută de ea însăși și
nu cum este văzută de alții.
Ex.: Robert Freed solicită subiecților să evalueze trăsăturile de personalitate, atât cele proprii
cât și cele ale celorlalți membrii ai grupului. Această tehnică nu poate fi realizată pe orice tip
de grup, ci numai pe grupurile în care membrii se cunosc foarte bine (grupuri bine închegate).
3. Cele mai multe dintre aceste tehnici operează cu trăsături de personalitate puse
pe același plan. Robert Freed analizează diferite tipuri de grupuri sociale și
constată că personalitatea umană se specializează în raporturile interpersonale.
Ex.: Robert Freed construiește un model spațial tridimensional al personalității interpersonale.
Acest model cuprinde șase tendințe opuse două câte două, orientate în cele trei planuri
spațiale:
 tendințele de dominare și supunere (reprezentând dimensiunea "superioară" - upward -
U, și cea "inferioară" - downward - D);
 tendințele de conservatorism și radicalism (reprezentând dimensiunea "anterioară" -
farward - F, și pe cea "posterioară" -bacward - B);
 tendințele de sociabilitate și cele de izolare (reprezentând dimensiunea "pozitivă" -
positive - P, și pe cea "negativă" - negative - N).
Din combinarea celor șase tendințe apar 27 tipuri de personalități interpersonale, fiecărui
tip corespunzându-i una, două sau trei din cele șase tendințe. Tipurile de personalitate au un
nume ce sugerează direcția valorică a realizării comportamentului individului in grup.

1
Ex.:
 Tipul U: orientat spre putere și avantaje materiale;
 Tipul NF: orientat spre obiectivitate;
 Tipul UNB: orientat spre individualism și recompense.
Pentru stabilirea celor 27 tipuri de personalități interpersonale, Robert Freed folosește
două tipuri de analiză factorială:
 Analiză domenică (studiul personalității pe baza testelor de personalitate);
 Analiză interdomenică (studiul personalității pe baza conținutului opiniilor, relațiile
interpersonale).
Mielu Zlate, în lucrarea sa Eul și personalitatea, face o cercetare concretă pe un grup de
cadre didactice pentru a vedea în ce măsură modelul propus de Robert Freed oferă posibilități
de cunoaștere a rolurilor de grup. Grupul este format din 9 membri (7-B, 2-F), este un grup
bine sudat în care membrii au aproximativ aceleași roluri.
Tehnica de cercetare
 aplicarea chestionarului de evaluare interpersonală (forma A) care solicită fiecărui
subiect răspunsuri de "da" sau de "nu" la un număr de 26 întrebări în legătură cu toți
membrii grupului, inclusiv cu sine;
 transcrierea codurilor, formate din una, două sau trei litere corespunzătoare
dimensiunilor rolurilor de grup stabilite de Robert Freed, la fiecare răspuns în parte;
 stabilirea (pe foaia de răspuns a fiecărui subiect) a frecvenței literelor din codurile
transcrise la răspunsurile date, pentru toți membrii grupului, inclusiv pentru sine, cu
scopul de a se putea obține ulterior imaginea pe care o are un anumit membru al
grupului despre fiecare dintre ceilalți;
 stabilirea pentru fiecare subiect în parte a frecvenței literelor din coduri prin
adiționarea rezultatelor de la toți membrii grupului, pentru a se obține imaginea pe
care o are grupul ca întreg despre fiecare dintre membrii săi componenți;
 stabilirea tipului final de personalitate care implică:
a. compararea două câte două a valorilor tendințelor opuse și scăderea celor
mai mici din cele mai mari, cu asocierea la rezultatul obținut a literei
corespunzătoare valorii mai mari;
b. ignorarea rezultatelor nesenmificative și deci neluarea lor în considerare în
stabilirea tipului final de personalitate interpersonală (în grupurile de până la 12
membri nu se iau în seamă rezultatele mai mici de 3);
c. combinarea într-un "indice" sau "nume direcțional final" a componentelor
direcțiilor rămase, pentru a se obține tipul de personalitate interpersonală;
d. înscrierea datelor astfel obținute pentru toți membrii grupului într-un tabel
centralizator care cuprinde următoarele rubrici: numărul de ordine sau inițialele
subiecților; numărul evaluărilor primite de un subiect din partea tuturor membrilor
grupului pentru fiecare direcție; poziția finală reieșită în urma scăderilor efectuate;
tipul final de personalitate interpersonală.

2
Concluzii

În urma cercetării făcute, se constată că imaginea grupului comportamentul

interpersonal al membrilor săi este diferențiat în trei tipuri de personalitate, după cum
urmează:

 Tipul UPB: orientat spre sprijin emoțional și entuziasm (bun specialist în problemele
socio-afective ale grupului) - 4 subiecți;
 Tipul UPF: orientat spre solidaritate și progres social (orientează grupul spre realizarea
sarcinilor) - 4subiecți;
 Tipul UP: orientat spre succes social (caracteristica sa interacțională este cererea și
emiterea de opinii) - 1 subiect.

Putem afirma că există o corelație între autoapreciere și aprecierea grupului, fapt ce

dovedește că este un grup foarte bine închegat.
Totodată, pentru a vedea în ce măsură tipul final de personalitate este expresia percepțiilor
și evaluărilor tuturor membrilor grupului, Mielu Zlate a încercat să stabilească tipul de
personalitate al fiecărui individ așa cum apare el în imaginea personală a fiecărui membru al
grupului. Astfel el realizează niște sociograme din care reiese tipul de personalitate al fiecărui
individ.
În urma realizării acestor sociograme se desprind mai multe situații, funcție de:
I. Punctul de vedere al corespondenței dintre tipul final de personalitate al unui
subiect (în imaginea grupului) și tipul său de personalitate particular (în
imaginea fiecarui subiect al grupului) avem:

 situația în care nici unul dintre membrii grupului (inclusiv el însuși) nu-l vede pe unul
dintre subiecți așa cum apare el în tipul final stabilit de grup;
 situația în care foarte puțini membri ai grupului (1 sau 2) apreciază un subiect așa cum
apare el în tipul final stabilit de grup;
 situația în care mai mult de doi dintre membrii grupului apreciază pe unul dintre
subiecți exact așa cum apare el evaluat de către grup;

II. Punctul de vedere al numarului de tipuri care sunt întâlnite la fiecare subiect în
parte

 situația în care în "formula" de personalitate a anui subiect se întâlnește un număr

relativ redus de tipuri particulare, în afara celui stabilit de grup (sau concomitent cu
el).
 situația în care "formula" de personalitate a unui subiect din grup conține un număr de
tipuri mai mare de 4, în afara celui perceput și evaluat de grup.

III. Punctul de vedere al coereței interioare a tipurilor de personalitate

interpersonală ale unuia și aceluiași subiect, așa cum reies ele din aprecierile
fiecărui membru al grupului și mai ales din perspectiva coerenței

3
 (corespondenței) dintre tipul final de personalitate grupal și tipurile stabilite de
fiecare dintre subiecți.
 situația de consonanță și concordanță valorică între tipurile stabilite de grup și cele
stabilite de fiecare membru al grupului.
 situația de disonanță, de neconcordanță valorică între tipul final de personalitate
stabilit de grup și tipurile particulare stabilite de fiecare dintre membrii grupului și mai
ales între acestea din urma.
O analiză globală a datelor de până acum ne evidentiază conturarea a două
situații opuse:
 situația în care "formula" tipologică finală a unor subiecți provine dintr-o paletă
tipologică variată și interior - neconcordanță, între tipul final de personalitate stabilit
de grup (prin adiționarea rezultatelor particulare) și tipul particular de personalitate
stabilit de fiecare dintre membrii grupului neexistând decât acorduri partiale, de
principiu, în realitate nici unul dintre membrii grupului nevăzându-l pe individul dat
așa cum apare el în aprecierea finală a grupului.
 situația în care "formula" tipologică finală a unui subiect provine dintr-o paletă
limitată de tipuri și mai ales interior-concordantă, bazată pe corespondența dintre
imaginea grupului și cea a membrilor componenți, chiar dacă aceasta nu este
generalizată la absolut toți membrii grupului.
În anumite cazuri, imaginea fiecărui membru al grupului se regăsește mai ușor în
imaginea tipului final de personalitate (uneori integral, alteori parțial), în timp ce la alte cazuri
corespondența este mai redusă sau lipsește cu desăvârșire.
Robert Freed stabilind corelațiile dintre direcțiile modelului său spațial, a ajuns la
concluzia că între aceste tipuri de personalitate pot exista următoarele tipuri de relații:
 identitate;
 opoziție;
 corelație pozitivă;
 corelație negativă;
 corelație zero;
 corelație pozitivă mică ce poate fi ignorată;
 corelația negativă mică ce poate fi ignorată.
Așadar, analiza propusă de Mielu Zlate evidențiază caracterul mai constant al
comportamentului unor indivizi în cadrul grupului, dar și caracterul relativ sau chiar foarte
inconstant al comportamentului altor indivizi din grup. Prin intermediul ei putem determina
nu doar trăsăturile dominante ale comportamentului interpersonal al unui individ, ci și căile
concrete de realizare, de punere în valoare a acestor trăsături sau tendințe.

4
ANEXA Nr.1.
CARACTERIZAREA TENDINȚELOR COMPORTAMENTULUI INTERPERSONAL

Tendințe spre dominare:

 stăpânirea și subordonarea celorlalți;
 impunerea propriilor puncte de vedere însoțită de ignorarea celor ale altor membri din
grup;
 încercarea de a prelua conducerea grupului;
 manifestarea unor comportamente dure, autoritare;
 multe interactiuni cu ceilalți membri ai grupului;

Tendințe spre supunere:

 de a accepta, asculta, suporta și a se conforma influenței altor membri din grup;
 de a se lasă condus de alții;
 de a se subaprecia pe sine și a supraaprecia pe alții;
 de a fi interiorizat, stăpânit și inhibat în reacții;

Tendințe spre sociabilitate:

 stabilirea rapidă a contactelor interumane;
 individul este afectuos, prietenos, comunicativ, ușor adaptabil la situațiile noi;
 simpatizat și admirat de ceilalți membri ai grupului;
 creează interacțiuni pozitive și o atmosferă placută în grup;

Tendințe spre izolare:

 de a se îndepărta, de a se retrage de la viața grupului, de a fi singuratic, răzleț, chiar
înstrăinat de grup, cu puține relații cu ceilalți;
 tăcut, liniștit, necomunicativ, neprietenos, cu dificultăți de socializare interpersonală;
 inhibat;

Tendințe spre conformism:

 de a interioriza, accepta și promova cu strictețe în comportamentul sau normele de
grup, chiar dacă acestea nu corespund întru-totul cu propriile sale convingeri;
 respectă obiceiurile, tradițiile grupului;

Tendințe spre non-conformism:

 de a nu fi de acord cu normele grupului care nu sunt acceptate și nici respectate,
dimpotrivă, de a fi neîncrezător în structurile și normele grupului, de a milita pentru
schimbarea și înlocuirea lor;

5
Tendințe spre activism:
 de a se implica cu ușurință în acțiunile grupului, de a participa direct, efectiv la
realizarea lor, de a fi dinamic, energic, cu actiuni de impulsionare și de punere în
mișcare a celorlalți membri din grup;

Tendințe spre pasivitate:

 lipsit de inițiativă și interes;
 nu participă la acțiune, este mai mult spectator decât actor;
 renunță ușor la acțiune, este inert, apatic, dezinteresat de sarcinile și realizările
grupului din care face parte;

Tendințe spre facilitarea interacțiunilor dintre membrii grupului:

 ușurează stabilirea relațiilor dintre membrii grupului atât în plan afectiv, cât și în plan
acțional;
 conduce grupul spre realizarea obiectivelor sale;
 ajută grupul să-și depășească momentele dificile;
 este iubit, agreat;

Tendințe spre tensionarea grupului:

 creează conflicte, tensiuni afective, contradicții, dezbinări între membrii grupului;
 generează atmosfera de neîncredere, suspiciune, impiedică și îndepărtează grupul de
realizarea obiectivelor sale;
 are relații de respingere afectivă cu ceilalți;

Tendințe de altruism:
 manifestă dezinteres față de sine, în schimb actionează în favoarea altora;
 este generos, prietenos, cald cu alții; își pune forțele sale la dispoziția altora;
 este animat de dragoste dezinteresată față de semenii săi;

Tendințe spre egoism:

 este centrat pe sine;
 îi privește pe alții numai prin prisma propriilor sale sentimente și interese;
 îi folosește pe ceilalți doar pentru a-și realiza obiectivele sale;
 își exagerează propria persoană, desconsiderând-o pe a celorlalți;

Tendințe spre creativitate:

6
  interesat de noutatea, originalitatea și utilitatea socială a acțiunilor și mai ales a
rezultatelor acțiunilor sale și ale grupului;
 aduce informații, opinii, sugestii noi în grup;
 propune noi obiective, noi căi de realizare, contribuie la evoluția grupului;

Tendințe spre non-creativitate:

 manifestă în grup comportamente obișnuite, comune, banale, cu caracter reproductiv;
 este uniform și egal cu sine însuși;
 nu se distinge prin rezultatele muncii;
 nu are contribuții importante în dinamica și evoluția grupului;

Tendințe spre obiectivitate în aprecieri:

 este principial;
 nepărtinitor, imparțial în aprecierea celorlalți și a grupului;
 intervine nefalsificat în relațiile interumane;
 detașat de impresiile personale, deformatoare;

Tendințe spre subiectivitate în aprecieri:

 este influențat în aprecierile pe care le face de ideile, sentimentele, convingerile,
atitudinile sale personale;
 tentat spre deformarea realității;
 are păreri absolutizante, emite judecăți părtinitoare despre alții și relațiile dintre ei;

Tendințe spre cooperare:

 colaborează, își dă concursul alături de ceilalți la realizarea sarcinilor grupului;
 acțiunile sale duc la creșterea gradului de participare a fiecărui membru al grupului;
 este element de unificare a eforturilor celorlalți;

Tendințe spre individualism:

 centrat pe realizarea individuală a propriilor sale interese fără ajutorul celorlalți;
 acționează singur cu propriile sale forțe;
 interesele personale sunt și apreciate și puse înaintea celor ale grupului.

7
 Bibliografie:
Zlate, M., Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 2004.