1.

Explicati necesitatea privirii copilului ca pe un tot unitar, avand in vedere unnatoarele

repere:
- precizarea legaturii dintre principiile care guverneaza educatia timpurie si drepturile copilului;
- evidentierea legaturii dintre cerinta data si continuturile de predat;
- exprimarea argumentata a unui punct de vedere privind principiul individualitatii in
invatamantul prescolar.

2. a) Enumerati 3 principii care se pot corobora in interesul prescolarului.

b) Descrieti unul dintre acestea, la alegere, avand in vedere unnatoarele repere:
- definirea lui;
- precizarea a 3 dintre caracteristicile specifice, exemplificate intr-o activitate;
- mentionarea a 3 dintre avantajele utilizarii sale, în acea activitate;
- identificarea a 3 dintre consecintele nerespectarii lui.

1. Necesitatea privirii copilului ca pe un tot unitar

In momentul îmbratisarii profesiei, educatorul stie ca exista un curriculum pentru educatia

timpurie si o conventie a drepturilor copilului. Intrand in structurile accstora, cducatorul
(re)descopera principiile in baza carora este reglementat statutul copilului, ca fiinta educabila cu
drepturi depline si ca subiect activ in procesul propriei formari.
Înainte sa cautam legatura dintre principiile care guverneaza educatia timpurie si drepturile
copilului, parcurgem noul curriculum specific. Aici gasim principiile ce indica valorile aflate la
baza elaborarii lui: respectarea drepturilor copilului, interculturalitatea, echitatea,
nondiscriminarea, educatia ca interactiune
dintre educatori si copil, educatia centrata pe copil, invatarea activa si dezvoltarea integrata. ln
plus, aici mai gasim principiile in baza carora se aplica curriculumul in discutie: individualizarea,
invatarea bazata pe joc, diversitatea contextelor si a situatiilor de invatare, alternarea formelor de
organizare a activitatii, alternarea strategiilor de invatare, parteneriatul cu familia si comunitatea.
La acestea adaugam si ceea ce inglobeaza educatia de-a lungul vietii.
Mergem mai departe si ne concentram atentia si asupra Conventiei drepturilor copilului ce
reflecta privilegiile acordate in considerarea unor termeni-cheie: protectie, dezvoltare,
participare. Daca intram in profunzimile lor, implicit le corelam cu toate principiile prevazute in
curriculumul invocat. Prin analogie, instant ne gandim si la alte doua acte normative relevante in
materie: Legea educatiei nationale si Legea privind protectia si promovarea drepturilor copiilor,
ambele actualizate in concordanta cu actele normative respective.
Mentiunile de mai sus abunda de continuturi din doua sfere complementare in speta: stiintele
juridice si stiintele educatiei. E aproape imposibil de spus care primeaza. Insa important este ca
ambele formeaza un univers in cadrul caruia copilul este privit sau trebuie privit ca un tot unitar.
Ideal este ca asa sa fie tratat copilul, uman si educational vorbind. Prin urmare, este imperios
necesar sa ne aplecam asupra amandurora si sa ne straduim sa le intelegem ratiunile.
Paragraful anterior reprezinta puntea spre continuturi relevante. In acceptiunea mea, indiferent de
domeniul de dezvoltare abordat, continuturile de predat trebuie raportate la trei variabile: varsta,
nevoile, interesele copilului. Ca intr-un circuit al unui bumerang si ca intr-un ciclu, cele trei
variabile, dimpreuna cu obiectivele operationale, trebuie raportate la literatura pentru copii. Ma
gandesc la literatura pentru copii, stiind cat de mult rezoneaza micutii cu aceasta, independent
de forma si de fondul prin care îi transmitem complexitatea prelucrata in termeni inteligibili.
Povestile, in special cele contemporane, deschid drumurile spre principiile enuntate in prima
parte a lucrarii noastre. Ba mai mult decat atat, ei rezoneaza si cu jocurile cuprinse in teoria cu
acelasi nume, concepute dupa variabilele enumerate: varsta, nevoi, interese. Sunt de parere ca
acestea redau perfect esentele urmatoarelor doua principii: al accesibilitatii si al individualizarii.
Prin definitie, conceptul accesibilitate inseamna calitatea de a fi accesibil, usurinta de a ajunge
undeva; in speta, la mintea copilului de varsta prescolara. Asadar, individualitatea lui, privita in
integralitate. E singura modalitate de a-i da cele de trebuinta si aripi intr-o lume a cunoasterii. E
singura cale de a-1 vedea cum creste increzator in sine si cum avanseaza pe drumul ce îi asigura
formarea personala si profesionala.
În rezumat cred ca am formulat convingator punctul de vedere despre principiul individualitatii
in invatamantul prescolar.

2. 3 principii care se pot corobora in interesul prescolarului

Sunt de parere ca toate principiile insiruite se pot corobora in interesul prescolarului, caci
deasupra lor ,,vegheaza” interesul superior al copilului, principiu de drept. Pentru a raspunde
conform cerintei, ma opresc la trei principii: individualizarea, invatarea bazata pe joc,
diversitatea contextelor si a situatiilor de invatare. Acestea se completeaza cel mai bine reciproc,
fapt ce asigura dinamica actului didactic, dar si dinamismul copilului. (Este de la inteles ca se
aplica ~i alte doua: invatarea centrata pe
copil ~i alternarea fom1elor de organizare a activitatii ~i a strategiilor de invatare.)
In continuare, ma voi opri asupra unui singur principiu: invatarea bazata pe joc. Fiind la varsta la
care subiectul se poate forma mai usor prin joc, este recomandat sa cream multiple si diverse
oportunitati de invatare cu caracter ludic. Definim acest principiu astfel: situatiile constituite intr-
o activitate recreativa au ca finalitate educarea copilului intr-un mod cat mai natural si cat mai
apropiat de natura lui. E mediul in care se desfasoara joaca cu sens, bazata pe caractere
complernentare: instructiv, formativ si distractiv.
Simtim forta triadei intr-o activitate exemplificata. Sa ne imaginam ca suntem intr-un centru de
interes; de pilda, in cel denumit Constructii. Copiii au la dispozitie piese de lego si material
concret intuitiv. Pe cont propriu, lor li se cere sa construiasca terenuri de joaca, de dimensiuni
diferite, si sa le imbogateasca cu cate elemente prefera. Pe langa indemanarea fiecaruia, urmarim
si creativitatea. Intrucat copiii percep activitatea ca pe o joaca in voia lor, obiectivele sunt mai
usor de atins. Ba mai mult decat atat, cum nu se raporteaza la cuvintele corect si gresit, copiii se
lasa animati de puterea imaginatiei, devin mai motivati si mai cooperanti atunci cand li se
adreseaza intrebari despre viitorul produs; mai exact despre: rolul
sau, maniera de lucru bazata pe logica, utilitatea elementelor adaugate (scaune sub forma de cub
etc.), paleta de culori, posibile idei de pus in practica pe terenul de joaca. Asadar, prin intrebari
dirijate, aflam despre potentialul copilului sub aspectele cognitiv si creativ. Mai precis, observam
cum gandeste el pentru a-si realiza piesele componente, cum îsi organizeaza planul si spatiul de
lucru, cum si de ce isi allege anumite culori, cum intelege sa munceasca avand suport intuitiv si
suport moral, cum explica procesul de lucru, ce figuri geometrice cunoscute a intalnit, cum isi
descrie lucrarea, ce jocuri ar aborda/inventa pentru a-i explora terenului valentele. In plan
secundar, aflam detalii despre potentialul afectiv. Ne ajuta intrebarile despre persoanele pe care
le-ar invita acolo si varstele lor, despre cat de calde sunt relatiile cu acestea, despre temele in
jurul carora doreste sa dialogheze, despre propriile stari avute, de obicei, in spatiile de joaca
frecventate - spatii inchise/deschise, despre motivele care il determina sa se implice
in asemenea activitati.
Episodul se incheie cu turul galeriei. Discutiile se pot dirija pana devin povesti de spus acasa.
Eroi de poveste pot fi chiar copiii, fascinati de experientele imaginar traite pe terenurile care le
poarta numele, in calitate de mici constructori.
Din cele prezentate deducem avantajele jocului anume creat si denumit Haide fugufa pe terenul
meu de joaca! Mentionam doar trei dintre acestea: incurajeaza adoptarea atitudinilor care denota
incredere in sine, creeaza premisele conduitei sociale dezirabile in relatie cu potentialii parteneri
de joaca invitati pe teren, favorizeaza cresterea dimensiunilor dezvoltarii cu preponderenta in
doua sensuri: gandire logica si capacitati si atitudini in invatare. In context, punctam trei
consecinte ale nerespectarii principiului pus in vedere: al invatarii bazate pe joc. Ne raportam la
experienta personala. Daca e in permanenta controlat, subiectul simte ca i se ingradeste libertatea
de expresie, drept care se inhiba si isi blocheaza creativitatea. Daca i se spune adesea ca a gresit
in loc sa îi fie apreciata varianta ca o alternativa de lucru ce poate fi regandita, el devine
introvertit, avand o teama crescanda de esec. Randamentul lui scade si, implicit, rata de succes.
La varsta prescolara in special, o activitate lipsita de elemente de joc este complet
ineficienta. Ca atare, ignorarea puterii acestui principiu nu este scuzata. Adulti fiind, stim ca cele
mai bune idei ne vin cand suntem totodata prinsi intr-o joaca cu sens, cuprinsi de inspiratie si
surprinsi de frumusetea ei, respectiv de ritmul in care sunt productivi. Atunci, de ce sa nu facem
la fel si pentru copiii din sala de grupa? Daca jocul este in firea lucrurilor si in firea lor, sa
actionam in consecinta.