Activitatea în grădiniță

Geabău Marilena
Jocul este principala formă de activitate independentă, în joc, manifestându-se concomitent
emoțiile și actele cognitive prin conduite psihomotrice și expresii de comunicare care se
complică succesiv.Preșcolarul mic are preferințe pentru jocurile de descompunere și
recompunere a jucăriilor sau a altor lucruri, se joacă cu jucării și obiecte mai mult decât cu
semenii lui , iar jocul specific este imitarea acțiunilor adulților, împletit cu puține activități în
curs de complicare ce pot fi numite praxene ori acțiuni simple și scurte . Imitaţia predomină,
dar funcţionează ca un catalizator creativ, copilul preluând în comportamentul său conduitele
umane simple la care a asistat.
În prima parte a preșcolarității, copilul trece de la jocuri de manipulare,sau utilizare a
lucrurilor și jucăriilor în vederea cunoașterii lor, către jocul de creație, joc care construiește
noi situații cu roluri și subiect dat.Manipularea simplă a obiectelor și a jucăriilor este înlocuită
cu atribuirea de semnificații simbolice . Astfel bețișorul devine tacâmul cu care mănâncă sau
taie pâinea, cercul este volanul mașinii, bucățile de hârtie sunt banii, etc.
,,Încep să apară noi aspecte, mai complexe în conținuturile jocurilor copilului, astfel că,
datorită interesului mare față de adulți, începe să reproducă conduitele și situațiile acestora, în
special în jocul cu subiect și rol. Păpușa, ca personaj în jocul "de-a fami¬lia" sau "de-a
doctorul" etc., are un rol pasiv, în schimb, rolul copilului capătă contur, profil, se transpune în
rol de părinte sau medic și se integrează într-un subiect (vizita la medic), sau ca episod de
familie (copilul în rol de adult pune masa împreună cu păpușa sau duce "copiii" la plimbare
etc.).,,(Șaramet Maria,2020,Psihopedagogia jocului,Editura Universității Aurel Vlaicu,
Arad,pag.19)
Jocurile cu roluri, la început sunt jocuri fără subiect sau jocuri în care subiectele se urzesc pe
măsura desfășurării lor.Copiii se pot certa încercând să dea nume, temă, subiect, jocului lor
La această vârstă, subiectele jocurilor sunt reflectări fragmentate a unui şir de episoade, sunt
evidenţieri ale impresiilor cele mai puternice din viaţa cotidiană, au un caracter imitativ,
intervenţia creativă copiilor fiind redusă, subiectul are un aspect nestructurat şi reflectă o arie
restrânsă a realităţii.
Imaginația copilului de 3-4 ani solicită jucării și lucruri ce pot fi manipulate cu ușurință , care
înlocuiesc sau completează decorul unui joc, fie de manipulare, fie de rol.Cu ajutorul acestor
lucruri, copilul începe să măsoare realitatea, să descopere funcțiile și limitele lucrurilor,să
înțeleagă culoarea, forma, mărimea să se familiarizeze cu noţiunea de echilibru,.(M. E. C. T.,
Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar.( Ghid de bune
practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008, p. 18).
Aceasta este considerată vârsta de cristalizare primară a viitoarei personalități.
,,I.1.b. Substadiul preșcolarului mijlociu (4-5 ani) se caracterizează prin:
-adaptarea copilului preșcolar cu mai mare uşurinţă mediului grădiniţei.
-preocupările lui se amplifică în direcția descoperirii realităţii externe, care devine orizontul
său de cunoaștere astfel că sfera cunoştinţelor despre lume se îmbogățește simţitor, iar
evoluția sa ulterioară se va intensifica.
-se dezvoltă mult limbajul și apar conduite tot mai complexe și adaptabile între care , limbajul
interior are un rol esențial.Acesta va sta la baza reprezentărilor și imaginației creatoare.
Reacțiile emoționale devin tot mai controlate, acordându-se cu solicitările adulților și
grupului. Memoria capătă caracter voluntar iar voința se reorganizează în funcție de
imperativele grupului. Specific acestei etape este ritmul accelerat al socializării copilului și
capacitatea sa de adaptare la situații noi.
,,Caracteristic pentru această perioadă este și ritmul accelerat al socializării copilului. El
devine mai sensibil la unele manifestări, evenimente colective din familie, din grădiniţă,
începe să conștientizeze sentimentele exprimate de cei din jur, arată compasiune pentru cei
triști sau care plâng. Jocurile sale sunt mai bogate în conţinut, activităţile sunt mult mai
solicitante, capătă un caracter colectiv, astfel că de la izolare, însingurare, rivalitate și
competiţie se trece la cooperare și apare debutul identificării cu grupul educativ din care face
parte („grupa mea”, „grădiniţa mea”).,, (Golu, P, .Zlate, M., Verza, E.,, 1994, Psihologia
copilului,Manual pentru licee, EDP, București, p.76)
Preșcolarii mijlocii se joacă împreună, comunică unii cu alții în joc, fapt ce determină
antrenamentul pentru socializare.Orizontul cognitiv și afectiv,activitățile din mediul
educațional al copilului la această vârstă configurează atitudini și interese care împreună cu
voința, dau profil caracterului și implicit personalității în devenire .
Datorită faptului că mişcările devin mai precise, iar mersul mai sigur, la preșcolarul mijlociu
se complică și se dezvoltă și jocurile de mișcare, astfel că el începe să se joace mai mult cu
mingea, cu cercul, cu tricicleta, îi plac jocurile de construcții.
După 4 ani subiectele jocurilor cu rol devin mai consistente,copiii încearcă să imite roluri din
filmele și poveștile preferate iar copilul învață treptat regulile și totodată să li se supună,ceea
ce-l face să devină un membru al grupurilor sociale , fapt ce conduce la dezvoltarea sa socio-
afectivă și morală.
La vârsta de 4-5 ani, memoria este mai productivă și capătă un caracter voluntar,așa încât
copilul începe să conştientizeze cerința fixării și păstrării sarcinilor ce-i revin: să recunoască,
să reproducă, să redea conținutul unei sarcini.
Spre vârsta de 5 ani, jocul de rol începe să predomine. Copilul preia roluri din familie sau
societate, (acum el devine „mamă”, „tată”, „pompier”, „vânător”, „polițist”, „constructor”,
„șofer”, etc.), care au menirea de a integra informaţia privitoare la diverse aspecte ale vieţii
sociale sau de identificare și de integrare ce sprijină dezvoltarea identității (jocul de creație
„de-a familia”).
,,I.1.c. Substadiul preșcolarului mare (5-6/7 ani) se caracterizează prin:
--se dezvoltă capacitatea de comprehensiune a situațiilor și cauzelor lor;
- apar conduite inhibitorii de autocontrol, de reprimare a reacțiilor naturale;
- alături de activitățile ludice ,crește interesul pentru sarcinile didactice propriuzise ce
pregătesc viitorul școlar
- capacitatea de învățare devine mai activă și este dublată de interese de cunoaştere;
 - activitatea psihică se orientează spre perceperea intenționată, strategii de memorare și
asociere a datelor;
- reprezentările sunt verbalizate ,apărând forme evoluate de simbolizare în care intervin
integratori verbali.

- creşte capacitatea de înţelegere a situaţiilor şi a cauzelor acestora;

- apar conduite bazate pe reţinerea reacţiilor imediate, apare capacitatea de a se inhiba;
- pe lângă activitatea de joc, care continuă să deţină ponderea, în program creşte
numărul activităţilor cu rol pregătitor pentru viaţa de şcolar;
- capacitatea de învăţare devine mai activă și este dublată de interese de cunoaştere;
- viaţa psihică este îndreptată spre perceperea intenţionată, pe procedee de reţinere, de
asociere a datelor. Apar forme evoluate de simbolizare în care intervin integratori verbali.
- atenţia voluntară îşi prelungeşte durata;
- este etapa maturizării achizițiilor fundamentale în toate domeniile activității motorii:
a) manipularea obiectelor - motricitate generală și fină,
b) stabilitatea și echilibrul corporal - în mișcare și repaus,
c) deplasarea - în mers și alergare,
d) mișcările câștigă în agilitate, eleganță, precizie, mai ales în mișcările mușchilor mici ai
mâinii,
- identificarea se lărgeşte, datorită contactelor sociale şi culturale care oferă modele variate
de oameni și valori cultural morale;, (Sion G., 2003,Psihologia vârstelor, Ed.Fundației
România de Mâine,București, pag.110)
Perioada preșcolară mare, când la grădiniţă programul formativ este mai dens, iar activităţile
de învățare sunt mai numeroase și cerințele mai susţinute, este caracterizată prin apariţia
învăţării didactice și prin dorinţa de afirmare a copilului.