Paraziţii- Generalităţi.

Amibe: Entamoeba histolytica

Note de curs Dr. Ramona Stoicescu

Estimated Worldwide Prevalence of Parasitic
Infections
Infection Prevalence
Toxoplasmosis 1-2 billion
Ascaris 1 billion
Hookworm disease 800-900 million
Amebiasis 200-400 million
Schistosomiasis 200-300 million
Malaria 200-300 million
Filariasis 250 million
Giardiasis 200 million
Pinworm infection 60-100 million
Strongyloidiasis 50-80 million
Guinea worm infection 20-40 million
Trypanosomiasis 15-20 million
Leishmaniasis 1-2 million
taken from Table 51-1, Schaechter's Mechanisms of Microbial Disease, fourth edition
 Parazitism:
• Orice asociaţie în care fiecare partener depinde de celalalt însă
• În utilizarea medicală parazitismul: ca o asociaţie în care gazda este vătămată.
• Implică un contact intim şi prelungit dintre două organisme care fac parte din
specii diferite, ce poate duce la stabilirea unui echilibru delicat prin care se
tolerează reciproc
• În cazul dereglării acestui echilibru, gazda poate elimina sau distruge parazitul
sau daca asociaţia este atat de nociva gazdei acesta sucomba- si va pieri si
parazitul
• pentru unele specii este unicul mod de existenţă, parazitul fiind total
dependent de gazda sa: parazit obligatoriu
• Pentru alte specii numai o alternativă, poate trai liber in natura şi intr-o gazda
animala: parazit facultativ
• Un organism nu trebuie sa fie neaparat parazit în toate stadiile de dezvoltare a
existenţei sale, unele fiind parazite într-un stadiu al ciclului de viata şi libere in
altele
• Factorii favorabili sau nefavorabili care afecteaza gazda vor afecta şi paraziţii şi
capacitatea lor de a supravietui, multiplica şi a reuşi sa se transfere de la o gazdă
la alta
 Gazda

• Un organism în care se dezvoltă adultul sau stadiul final al parazitului se

numeşte GAZDA DEFINITIVA

• Cel în care se dezvolta stadiul intermediar sau larvar se numeşte GAZDA

INTERMEDIARĂ

• Ştiinta care se ocupa cu factorii care determină existenţa unei infecţii într-
o populaţie se numeşte EPIDEMIOLOGIE
• Prevalenţa= numărul persoanelor infectate într un anumit teritoriu, într o
anumită perioadă de timp (total cazuri)
• Incidenţa= rata, frecvenţa cu care este întâlnită o infecţie (cazuri noi)
 EPIDEMIOLOGIE
• Boala endemică: infecţia se menţine în populaţia dintr-o anumită zonă la o
rata stabilă a prevalenţei
• Boala epidemică: prevalenţă înaltă printr-o transmitere rapida
• Sporadică: apare neregulat la indivizi izolaţi
• Boala pandemica: epidemia apare pe mai multe continente
Criterii de clasificare a paraziţilor:
1. In funcţie de teritoriul parazitat

• ECTOPARAZIŢI: pe sau în tegumentul gazdei

• Boala se numeste INFESTAŢIE
• Intra majoritatea artropodelor parazite

• ENDOPARAZIŢI: în interiorul organismului (tract digestiv, organe si

tesuturi)
• Boala: INFECŢIE
1. In funcţie de perioada de timp

• 1. Paraziţi temporari: trăiesc timp limitat pe suprafaţa organismului uman,

doar pentru a se hrăni: insectele hematofage
• 2. Paraziţi permanenţi: paraziţii a caror existentă e dependentă în
totalitate de gazda

Transmiterea
• De la o gazda la alta se poate face prin VECTORI:
• vectori mecanici dacă nu sunt esentiali pentru ciclul de viata al parazitului
si
• vectori biologici daca sunt esenţiali

Gazda rezervor
Este o specie de care depinde parazitul pentru a supravieţuirea lui în natura şi
care serveşte ca sursă de infecţie pentru alte gazde susceptibile, inclusiv omul
Evolutia bolilor infecţioase

• Dezvoltarea antibioticelor, insecticidelor de sinteză şi a diferitilor agenţi

antiparazitari au încurajat speranta ca bolile infectioase nu vor mai
constitui o problema în practica medicala

• A apărut insa rezistenţa bacteriilor la antibiotice, alături de modificarile

florei bacteriene normale şi uneori de modificarile rezistenţei gazdei
induse iatrogen, ceea ce a dus la apariţia unor microorganisme a caror
patogenitate nu a fost cunoscuta anterior; la fel, a aparut rezistenta la
medicatia antiparazitara.
Cresterea nr infectii prin cresterea mobilităţii populaţiei

• Un numar tot mai mare de persoane calatoresc in zone endemice unde

sunt expuse unor infectii fata de care nu sunt imunizate, aparand forme
grave de boala

• Riscul este legat si de viteza mare de transport pe calea aerului iar

persoanele care au contractat boala in zona endemica ajung in tara de
bastina inaintea declansarii simptomelor- ducand la probleme de
diagnostic pentru personalul medical nefamiliarizat cu aceasta patologie
Paraziţii produc multa suferinta si impactul aupra sănătăţii
este foarte mare

• Anual milioane de persoane se imbolnăvesc de malarie şi 1 milion de

copii infectaţi cu P falciparum mor numai în Africa
• Schistosomiaza şi filariozele afecteaza 200-300 milioane de persoane
• Peste 1 miliard de oameni sunt parazitaţi cu nematode intestinale
inlcuzand Ascaris lumbricoides, Ancylsotoma duodenalis, Trichiuris
trichiura
Răspândire geografică
• Existenţa endemică a unui parazit depinde de :
• prezenta unor gazde corespunzatoare,
• de usurinta cu care acesta paraseste gazda si
• de conditiile de mediu favorabile supravieţuirii lui în afara gazdei.
• Paraziții cu cicluri de viaţă simple sunt mai răspandiţi decat cei cu cicluri
complicate
• Conditiile economico-sociale afectează răspândirea paraziţilor umani, (ex.
folosirea dejectelor umane la fertilizarea solului favorizeaza raspandirea
parazitilor umani)
• Migrarea populatiei a raspandit bolile infecţioase in toata lumea: malaria
şi ancylostomiaza au fost introduse in emisfera vestica de exploratorii din
Lumea veche
• iar sclavii au adus schistosomiaza şi filariozele din Africa în America.Deşi
multe specii de paraziţi sunt răspândite în toata lumea, ţările tropicale
ofera condiţii optime de temperatura şi umiditate supravieţurii, dezvoltarii
şi transmiterii paraziţilor
• Protozoare: paraziţi unicelulari
• Forme vegetative:TROFOZOIT
• Forme de rezistenţă : CHIST

• Metazoare= Helminţi= Viermi

• Aparțin regnului animal
• Paraziţi multicelulari
• Forme: Vierme adult, larva, ou

• Artropode: Clasa insecta

 Protozoare
• 1.Clasa Rhizopoda (Sarcodina):
• Amibele (Entamoeba hystolitica)

• 2.Clasa Flagelata
• flagelate intestinale: Giardia,
• flagelate urogenitale: Trichomonas vaginalis,
• Hemoflagelate: genul Leishmania si genulTrypanosoma

• 3.Clasa Ciliata: Balantidium coli

• 4.Clasa Sporozoa: Genul Plasmodium, Toxoplasma gondii

 Metazoare= Helminţi

• A. Plathelminţi (viermi plaţi)

• 1.Clasa Trematoda: Fasciola, Schistosoma

• 2.Clasa Cestode: Tenia solium, T. Saginata, T. echinococcus

• B. Nemathelminţi (nematode, viermi rotunzi)

• 1. Intestinali: Ascaris, Enterobius, Trichiuris, Ancylostoma, Necator,
Strogyloides,
• 2. Tisulari: Trichinella spiralis, filariile
 PROTOZOARE
• Organisme UNICELULARE,
• eucariote
• fac parte din regnul animal
• Mii de specii de protozoare
• Majoritatea duc o viaţă libera, unele s- au adaptat la viaţa parazită

• Dimensiuni, morfologie
• 20-100 micrometri
• Pot avea forma sferica sau ovoidala
• Toate protozoarele contin anumite structuri morfologice fundamentale: nucleu,
citoplasma, membrana citoplasmatica
• CITOPLASMA:
• Ectoplasma cu rol in locomotie, ingestia hranei, respiratie, excretie,
• Endoplasma: sediul proceselor digestive si a rezervelor de glicogen; la unele
protozoare contine vacuole digestive sau contractile care regleaza presiunea
osmotica
• Nucleul
• Contine cromozomii care regleaza cresterea si reproducerea , determinand
caracterul genetic al speciei
• Nucleoplasma este inconjurata de o membrana perforata de pori prin care
comunica cu endoplasma

Nutriţia
• Majoritatea protozoarelor introduc hrana prin endocitoza sau printr un orificiu
numit citostom
• Obţin substantele de la gazda în acelaşi mod ca bacteriile, prin difuzarea
substanţelor dizolvate în citoplasmă
Respiraţia
• Prin difuziune (ca la bacterii)
• Oxigenul difuzeaza în interiorul celulei iar CO2 rezultat din activitatea celulei în
afara ei.
 Înmulţirea
Cea mai mare parte a protozoarelor au capacitatea de a se înmulţi asexuat si sexuat
➢ A. Inmultirea asexuata se realizeaza prin:
• diviziune simpla (sciziparitate)
• sau multiplă (schizogonie)

➢ B. Inmulţirea sexuată (Sporogonica) survine între doua celule diferenţiate sexual

(gameţi).
• In urma fecundarii rezulta zigotul (oul) care se transforma într-un sac cu spori
(sporochistul) din care se eliberează sporozoizii
 Închistarea
Unele protozoare intra într-o faza inactiva, CHISTUL, in care se secreta un
perete membranar rezistent, sufera o diviziune nucleara si depoziteaza rezerve de
hrana.
• Dublu rol:
• De protectie a parazitului in afara gazdei, usurand trecerea la o noua gazda, de
protectie in interiorul noii gazde, fata de enzimele digestive
• De reproducere: in care nucleul sufera o diviziune rezultand un numar crescut de
exemplare dupa dechistare
• Declansata de deficitul de hrana,
• de acumularea excesiva de produse catabolice,
• de o schimbare importanta in concentratia ionilor de hidrogen,
• de suprapopulare
Dechistarea
• Ca urmare a actiunii enzimatice a tesuturilor gazdei si a modificarilor osmotice
aparute in mediu
• Ca urmare a urmare a actiunii mecanice si biochimice a protozoarului din
interiorul chistului
Ciclul de viata

• Simplu: constand intr-un stadiu trofic intr-o singura gazda, in care

inmultirea se face binar (Trichomonas vaginalis)
• Complex: la amibe (Entamoeba hystolitica) care au si stadiu de
rezistenta: chistul, care le asigura supravietuirea in trecerea de la o
gazda la alta
• Alte protozoare necesita doua gazde din care una este o adaptare
secundara pentru cresterea sanselor de perpetuare
• Unele insecte sunt şi vectori si gazde pentru Plasmodium si
Leishmania, transportand parazitii de la o gazda la alta
 Amibele
• Protozoare care se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor citoplasmatice,
proiectate si retractate, ca raspuns la stimulii externi
• Unele specii sunt libere altele parazite ale tractului digestiv al nevertebratelor si
vertebratelor
• Toate amibele au un stadiu de trofozoit in care are loc multiplicarea prin diviziune
binara, atat timp cat conditiile de mediu sunt favorabile
• Stadiul de chist: rezistent la conditii nefavorabile si ajuta la transferul de la o gazda
la alta
 In timpul procesului de inchistare

• Amibele elimina hrana nedigerata, se rotunjesc pentru a forma prechistul

apoi secreta un invelis devenind chist
• Unele specii sufera un proces de maturare in care nucleul se divide o data
sau de mai multe ori
• Chistul e eliminat din organism iar dechistarea se produce numai cand
chistul ajunge în gazda potrivita şi intr un anume loc.
• Amiba devina activa rupe peretele chistului si iese;
• dupa repetate diviziuni trofozoizii stabilesc o colonie
Clasificarea amibelor

• Dupa caracterele biologice si de patogenitate in 3 categorii

• Amibe parazite patogene: Entamoeba hystolitica
• Amibe parazite nepatogene: Entamoeba coli, Entamoeba gingivalis
• Amibe libere cu potential patogen: Naegleria fowlerii, Acanthamoeba
 Entamoeba histolytica

• Boala: Amibioza
• 40-100.000 morti anual
• Predominant in tarile in curs de dezvoltare; prin contaminarea fecala a hranei
si apei
• Nu exista vaccin
• Contagiozitate crescuta – patogen categoria B în USA
Morfologie
• 2 forme: trofozoit si chist
• Trofozoitul: are 20-30 microni
• Citoplasma e structurata in ectoplasma periferica, hialina cu rol in locomoţie:
emite pseudopode şi in captarea hranei
• Endoplasma in jurul nucleului: aspect granular, contine bacterii şi hematii
• Nucleul este sferic, excentric, inconjurat de membrana nucleara
• Forma minuta si forma magna care e hematofaga se observa hematiile
ingerate
Coloratie cu tricrom
 Chistul
• Forma de rezistenta in mediul extern
• Dimensiuni 8-20 microni
• Forma rotunda cu perete gros, cu 4 nuclei (la maturitate)
• In citoplasma baghete siderofile numite si corpi cromatoizi
• Chistul se formeaza in intestin cand conditiile de supravietuire nu sunt
prielnice- continut intestinal mai putin fluid
• DOAR chistii maturi cu 4 nuclei sunt infectiosi
 Ciclul de viaţă

• Infectia se produce prin consum de apa, alimente contaminate cu chisturi cu 4

nuclei
• Chisturile ajung in stomac, trec nemodificate in intestinul subtire, se produce
fenomenul de dechistare in ileonul terminal
• Fiecare din cei 4 nuclei sufera o diviziune simpla, citoplasma se organizeaza in jurul
fiecarui nucleu rezultand in final 8 amibe tinere ce se stabilesc la nivelul colonului, în
special la nivelul cecului
• Trofozoitii pot penetra mucoasa intestinala si disemineaza in alte organe
• Trofozoitii sunt putin rezistenti, ingerati nu supravietuiesc aciditatii gastrice
• In colon se transforma in chisturi

Chisturile
• Eliminate in mediul extern, chisturile pot fi distruse de uscaciune si de
temperatura ridicata
• Viabile in conditii de umezeala zile pana la 2 saptamani
• Chisturile Nu sunt distruse de apa clorinata in concentratia uzuala
 Patogenie
• Aderenta trofozoitilor la mucoasa colonului (cec si rectosigmoid)
• Eliberarea de enzime proteolitice cu formarea abcesului in buton de camasa
(orificiu ingust in mucoasa, baza largita in submucoasa); imagine M.O.

• Reunirea mai multor abcese duce la necrozarea mucoasei, cu leziuni extinse

si suprainfectii cu bacterii enterice
• Extinderea procesului infectios amebian poate duce la erodarea unui vas de
sange de vecinatate- extinderea pe cale hematogena a amibelor.
• Localizare in alte viscere ducand la amibioza extraintestinala (abcese
hepatice, pulmonare, cerebrale)
• Patrunderea in musculara si seroasa: perforatii si hemoragii intestinale
Ulceratii in buton de camasa
1. Aspect macroscopic. 2. Aspect microscopic.
 Manifestarile clinice
• Amibioza intestinala
• Amibioza extraintestinala

• Amibioza intestinala
• 1. DIZENTERIA AMIBIANA
• Apare cel mai frecvent 90% cazurile cu afectare intestinala
• Debut insidios cu inapetenta, astenie, disconfort abdominal, dureri in fosa
iliaca dreapta simuland apendicita sau debut brusc cu dureri vii abdominale
• Scaune numeroase, > 5/zi ( 5-15), cantitate redusa, cu sange, mucus si puroi (
scaun dizenteriform), dureri abdominale, tenesme rectale
• Perioada de stare 1-2 saptamani
• Tratament corespunzator vindecarea prin cicatrizare a leziunilor
Aspectul scaunului cu sange, mucus si puroi
Forma severa
• Colita amebiana fulminanta
• Leziuni ulcerative ale colonului
• 15-20 scaune pe zi, initial materii fecale si sange ulterior in special sange cu
colici abdominale insuportabile si tenesme
• Febra 40 C
• Tahicardie, greata
 Complicatii
• Perforatia intestinala (brusc, abdomen acut chirurgical) cu peritonita localizata sau
generalizata
• Hemoragia intestinala prin afectarea vaselor de sange de calibru mare
• Amoebomul: pseudotumora inflamatorie formata dintr un granulom amibian:
inflamatie, edem, necroza de la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale : dureri
abdominale si scaune cu sange
• EVOLUTIA in zonele temperate: Infectii amibiene asimptomatice- destul de
frecvent
• Purtatori sanatosi care elimina chisti infectiosi
• Se pot vindeca in circa 1 an dar 10% pot dezvolta colita amibiana
 Amibioza extraintestinala

A. Hepatica:
• cea mai frecventa localizare- prin vena porta parazitul ajunge la ficat producand un
abces hepatic
• 3-5% din pacientii cu amibioza intestinala
• Dureri in hipocondrul drept, dureri accentuate de inspir profund, lobul drept: tuse
iritativa; lob stang: epigastralgie
• Febra 39-40C, frisoane, transpiratii profuze, greata, varsaturi, hepatomegalie, icter.
• Leucocitoza cu neutrofilie, teste hepatice alterate
• Poate penetra in pericard cu aparitia tamponadei cardiace- deces
 Amibioza pleuroplumonara
• Secundar abcesului hepatic
• Amibele traverseaza diafragmul pornind de la leziunea hepatica
• Pleurezii serofibrinoase
• Pleurezii purulente
• Abces amibian pulmonar

Abcesul amibian cerebral

• Complicatie rara
• Dupa oricare din cele doua localizari
• Abces unic sau multiple microabcese
Diagnostic parazitologic
Preparatul proaspat
• Microscopic: examenul coproparazitologic, examen lama- lamela (preparatul
proaspat)
• Formele acute de boala: trofozoitul
• In formele cronice: se evidentiaza chistul prin examenul direct cu lugol
Preparate colorate
• Extemporaneu: albastru de metilen, tricrom, cristal violet, fuchsina
• De durata: cu hematoxilina ferica si Giemsa
1. Lugol. 2. Tricrom
Diagnostic imunologic

• Detectia coproantigenelor tehnica ELISA (antigene specifice in materiile

fecale)
• Imunofluorescenta pentru formele extraintestinale
• Diagnostic serologic pentru detecţia anticorpilor specifici în A.
extraintestinala

• Diagnostic molecular: PCR

1. Test rapid imunocromatografic de detectie a coproantigenului in materiile
fecale
2. Detectie coproantigen E. histolytica prin tehnica ELISA
Alte teste
• A. extraintestinala: leucocitoza cu neutrofilie, uneori eozinofilie, sindrom
biologic inflamator, citoliza hepatica in localizarea hepatica cu transaminaze
crescute,
• Alte teste imagistice:
• Scintigrama hepatica, ecografia, RMN, CT scan,
• Examen radiologic pulmonar
Tratament
• Medicatia parazitara amoebicida
• A. Amoebicide intraluminale actioneaza asupra amibelor din lumenul
intestinal
• B. Amoebicide tisulare (sistemice) actioneaza asupra amibelor din peretele
intestinal si ficat
• C. Amoebicide mixte
 Amibioza intestinala simptomatica
• Amoebicide mixte
• Metronidazole (este un nitroimidazol)
• 500-800 mg per os X 3 ori pe zi X 5 zile.
• Se administreaza impreuna cu un amibocid luminal cum ar fi Iodoquinol sau
paromomicina
Amibioza intestinala simptomatica (tratament, continuare)

• Tinidazole este un nitroimidazol de generatia a 2a

• Ornidazole 2g pe zi priza unica X 3 zile
• Dupa terminarea tratamentului pentru amibioza intestinala invaziva si
extraintestinala se continua cu amebicide luminale:
Iodochinol, Diloxanide furoate, paromomicina
 Amibioza intestinala asimptomatica
• Iodochinol 650 mg per os X 3 ori pe zi, 20 zile
• Diloxanide furoate 500 mg per os X 3 ori pe zi, 10 zile
• Paromomycina 500 mg X 3 ori pe zi X 5-10 zile

Amebicide mixte
• Utile pentru tratarea abceselor hepatice si a infectiilor intestinale produse de
amibe
• Clorochina, se utilizeaza in asociere cu metronidazole si diloxanid furoat pentru
tratamentul si prevenirea abceselor hepatice
• Emetina si hidroxiemetina
• Abcesele >5 cm daca nu raspund la tratament sau există iminenţă de rupere e
recomandata interventia chirugicala cu evacuarea şi drenarea abcesului
Profilaxie
• Transmitere fecal orala
• Reguli de igiena