Sustinere 2

Ministerul Educaţiei și Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe economicela baza 2 activ
COMERȚUL EXTERIOR AL REPUBLICII MOLDOVA:

EVOLUȚIE ȘI TENDINȚE
(în baza materialelor S.C. „CREATIV-NORD” S.R.L.)
TEZĂ DE LICENŢĂ
Specialitatea: 413.1 – Business şi administrare
Autor:
Studenta grupei BA42R
Mihaela GLADCOV
______________
(semnătura)
Conducător ştiinţific:
Natalia BRANAȘCO
dr., conf. univ.
_____________
(semnătura)
BĂLŢI, 2022
Controlată:
Data „___” _____________ 2022__
Conducător ştiinţific:__________, ________________
(titlul ştiinţific) (numele, prenumele)
_________________
(semnătura)
Aprobată
şi recomandată pentru susţinere
la şedinţa Catedrei de ştiinţe economice
Proces-verbal nr. ______ din „___” ____________2022__
Şeful catedrei dr., conf. univ. TCACI Carolina

____________
(semnătura)
2
CONȚINUT
INTRODUCERE.......................................................................................................................
1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND COMERȚUL EXTERIOR

1.1. Comerțul exterior: structura și modalități de realizare......................................................
1.2. Politica comercială în contextul globalizării economice...................................................
2. CERCETAREA COMERȚULUI EXTERIOR AL REPUBLICII MOLDOVA

2.1. Structura și direcțiile comerțului exterior .........................................................................
2.2. Analiza sectoarelor economice cu potențial de export......................................................
3. CERCETAREA ACTIVITĂȚII COMERCIALE EXTERNE A ÎNTREPRINDERII (în baza

materialelor S.C. „CREATIV-NORD” S.R.L.)
3.1. Analiza activității economice și comerciale a întreprinderii ............................................
3.2. Strategii și recomandări de stimulare a comerțului exterior a...........................................
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE...............................................................................................
DECLARAȚIE
ANEXE
1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND COMERȚUL EXTERIOR

3
1.1. Comerțul exterior: structura și modalități de realizare
În decursul epocii moderne și contemporane, aspectele normative și cele cognitive s-au

intersectat continuu, încurajând progresul gândirii economice și teoriilor despre comerțul exterior și
practicile comerciale externe. Astfel, în cadrul procesului complex de racordare a economiilor
naționale la fluxurile economice mondiale, un rol de cea mai mare importanță îl are comerțul
exterior, care a devenit – mai ales în ultimele decenii – unul din factorii determinanți ai creșterii
economice, ai economiei de piață [7, p.13].
Nu putem să nu remarcăm faptul că, amploarea și implicațiile comerțului exterior asupra
celorlalte domenii ale vieții sociale au crescut considerabil în ultimele cinci secole, iar, în prezent,
volumul lui s-a amplificat în mod accelerat.
Pentru ca să putem defini noțiunea de comerț exterior, mai întâi de toate, trebuie să ne
clarificăm cu noțiunea de comerț. Etimologic, termenul de comerț provine din latinescul
„commercium”, care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum”= cu și „merx”=
marfă, ceea ce înseamnă cu marfă, de unde a rezultat explicația termenului prin activitate cu/sau
legată de marfă, ori activitate asupra mărfii [22, p.43].
Dacă consultăm Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), în dreptul cuvântului comerț
găsim următoarele definiții: „Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a
economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. Activitate economică de valorificare
a mărfurilor prin procesul de vânzare-cumpărare; negoț. Ramură a economiei naționale în care se
realizează circulația mărfurilor” [17, p.201].
Luând în considerare poziționarea geografică a participanților la schimbul de mărfuri, atunci
comerțul cuprinde două mari componente: comerțul interior și comerțul exterior, noțiuni care au
fost definite de specialiști pe parcursul evoluției societății, în funcție de stadiul dezvoltării acesteia.
Comerțul interior constă în „ansamblul activităților prin care se stabilesc legături
permanente între producția bunurilor materiale și consumul acestora”, asigurându-se astfel
circulația mărfurilor în cadrul unui perimetru geografic național [19, p.97].
Comerțul exterior este perceput de unii specialiști, ca „o ramură distinctă a unei economii
naționale care cuprinde operațiunile comerciale sau de cooperare economică și tehnico-științifică în
raporturile cu străinătatea privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri, lucruri, servicii, licențe,
consignația sau depozitul, reprezentarea sau comisionul, operațiunile financiare, asigurările,
turismul și, în general, orice acte sau fapte de comerț” [29, p.22].
Conform acestei definiții, comerțul exterior include două componente de bază: operațiunile
comerciale internaționale și alianțele, și cooperările economice internaționale [39, p.11].
4
1. Operațiunile comerciale internaționale constituie o formă de interdependență între entități
și economiile naționale, în sfera comercializării și cuprind:
- comerțul internațional cu mărfuri, format la rândul său din:
a) exportul de mărfuri, alcătuit din totalitatea operațiunilor de natură comercială prin care
entitățile dintr-o țară vând firmelor din alte țări o parte din bunurile produse sau prelucrate;
b) importul de mărfuri, compus din ansamblul operațiunilor comerciale prin care entitățile
dintr-o țară cumpără mărfuri de la firme situate în alte țări în scopul satisfacerii consumului
productiv și neproductiv.
- comerțul internațional cu servicii comerciale, cunoscut sub denumirea de comerț invizibil,
are ca obiect serviciile adiacente tranzacțiilor de export-import, precum: transporturile, asigurările,
licențele, dar și turismul internațional și alte servicii conexe.
- operațiunile comerciale combinate, includ: reexportul, compensațiile, switch-ul,
operațiunile de perfecționare a bunurilor, adică acele tehnici specifice folosite de firme pentru
facilitarea afacerilor și valorizarea corespunzătoare a oportunităților de profit.
2. Alianțele și cooperările internaționale constituie o formă evoluată a legăturilor
economice care se stabilesc între diferite state, cu scopul realizării unor strategii comune, trainice,
în diverse domenii de activitate. Prin urmare, considerăm că raționamentele care guvernează aceste
legături pornesc de la existența unor avantaje comune, complementaritate tehnologică, dar și de la
exploatarea eficientă a componențelor și a propriilor resurse.
Principalele forme de alianțe și cooperări internaționale se referă la:
- cooperările pe baze contractuale, care includ contractele de licență, subcontractarea,
franșizarea etc., toate reprezentând modalități de transfer internațional de tehnologie de fabricație
(licențierea, subcontractarea) sau de comercializare (franșizarea);
- alianțele strategice cunoscute sub formă de asociații, consorții etc., create pentru realizarea în
comun a unor obiective, livrări „la cheie”, consulting-engineering;
- cooperarea instituționalizată, realizată prin societățile mixte [34, p.13].
Sub denumirea de tranzacții de comerț exterior, în literatura de specialitate, sunt tratate o
gamă mai largă sau mai restrânsă de activități economice și raporturi juridice, care iau naștere între
părțile implicate direct în realizarea acestora (vânzător și cumpărător), fără a exclude însă
posibilitatea de a li se alătura și alte entități care contribuie la încheierea, executarea și lichidarea
operațiunilor sau a rapoartelor juridice sau chiar administrative, adiacente operațiunilor de comerț
exterior [29, p.23].
Prin urmare, considerăm că, noțiunea de comerț exterior, suportă două accepțiuni:
- în sens restrâns, tranzacțiile de comerț exterior au ca obiect schimbul internațional de mărfuri,
iar principal formă de realizare o reprezintă operațiunile de export-import care au ca bază
5
interdependența dintre țări în sfera comercializării, afacerii care sunt întemeiate pe contractul de
vânzare-cumpărare internațională de mărfuri;
- în sens larg, în sfera tranzacțiilor de comerț exterior se include și operațiunile combinate,
exporturile complexe, diferite forme de alianțe strategice și cooperări internaționale, precum și alte
operațiuni internaționale necesare pentru încheierea și derularea de contracte comerciale
internaționale.
Desființarea barierelor vamale între țara noastră și statele membre ale Uniunii Europene a
condus la dispariția noțiunilor de export și import, în relația dintre statele membre, acestea fiind
înlocuite de noțiuni noi precum livrarea intracomunitară (în locul exportului) și achiziția
intracomunitară (în locul importului) [29, p.24].
În urma studierii literaturii de specialitate în acest domeniu, putem defini tranzacțiile
intracomunitare ca fiind schimburile comerciale de bunuri și/sau servicii care se realizează între
entități din state diferite aparținând spațiului comunitar și care nu presupun trecerea granițelor
vamale ale Uniunii Europene.
COMERȚ
EXTERIOR
TRANZACȚII TRANZACȚII
INTRACOMUNITARE INTERNAȚIONALE
Operațiuni comerciale Alianțe și cooperări Operațiuni comerciale Alianțe și cooperări

intracomunitare intracomunitare internaționale internaționale
Comerț intracomunitar Cooperări pe baze Comerț internațional Cooperări pe baze

cu mărfuri contractuale cu mărfuri contractuale
Livrări Alianțe strategice Export de mărfuri Alianțe strategice

intracomunitare
Cooperare Import de mărfuri Cooperare
Achiziții
intracomunitare instituționalizată instituționalizată
Comerț internațional
Comerț intracomunitar cu servicii comerciale
cu servicii comerciale
Operațiuni comerciale
Operațiuni comerciale combinate
combinate
Figura 1.1.1. Componentele comerțului exterior

Sursa: [29, p.25]
În mod similar, apreciem că tranzacțiile comerciale internaționale se referă la schimburile
de bunuri și/sau servicii care necesită trecerea granițelor vamale a cel puțin două state, deoarece
6
participanții provin din teritorii vamale diferite, iar operațiunea comercială desfășurată de către
aceștia generează cele două fluxuri specifice tranzacțiilor comerciale internaționale, respectiv:
exportul și importul de bunuri.
Ca ramură distinctă a economiei naționale, comerțul exterior reprezintă un factor important
al creșterii economice, care facilitează circulația mărfurilor între producători și consumatori din
diferite țări, fiind determinat de internaționalizarea afacerilor și având un rol hotărâtor pentru
procesul de globalizare.
Firmele exportatoare și importatoare pot apela la mai multe modalități de realizare a
operațiunilor comerciale internaționale. După modul de acces pe piețele externe se practică
operațiunile efectuate direct de către firma producătoare sau cele în care exportatorul/importatorul
apelează la o casă de comerț sau la un intermediar. Astfel, din perspectiva exportatorului se pot
evidenția trei modalități de realizare a tranzacțiilor de comerț exterior: exportul direct, exportul prin
intermediari și exportul indirect [34, p.23].
Exportul direct reprezintă forma de operațiune de export-import în care producătorul încheie
și execută contractul de vânzare internațională prin stabilirea unei relații nemijlocite cu clientul
extern. Acesta cunoaște mai multe forme de realizare care merg de la derularea tranzacției cu
clienții străini de către firmă, prin structurile organizatorice din țara de origine, până la crearea în
străinătate a unor structuri dependente de exportator sau controlate de acesta [34, p.24].
Principalele forme de realizare a acestei modalități de export sunt:
- exportul prin structuri interne;
- utilizarea unui reprezentant în străinătate;
- constituirea de birouri comerciale, sucursale și filiale.
Exportul prin structuri interne. Firma exportatoare, care dispune de compartimente sau
direcții de comerț exterior, încheie direct cu clientul extern contracte de vânzare internațională în
nume și pe cont propriu și se ocupă de executarea acestora (Figura 1.1.2).
Contract de vânzare internațională

Compartiment de Client
export în numele și pe contul producătorului extern
Figura 1.1.2. Exportul direct

Sursa: [34, p.24]
Reprezentantul în străinătate. Angajat al firmei exportatoare care își desfășoară activitatea
pe piața externă și este remunerat printr-un salariu fix, plus un comision în funcție de rezultate.
Astfel, reprezentantul va furniza informații cu privire la evoluția pieței, adaptările necesare în ceea
ce privește produsul oferit și politica comercială a firmei, cerințele privind comunicarea cu clienții;
el participă, totodată, la promovarea produselor și la consolidarea imaginii firmei [34, p.25].
7
Biroul de reprezentare. Numit și birou comercial, reprezintă un compartiment operativ,
implantat în străinătate, care nu are personalitate juridică și nu poate îndeplini acte de comerț.
Principalele funcții ale biroului comercial sunt: asigurarea unui contract permanent cu piața locală
în vederea promovării vânzărilor, cunoașterea pieței de export, stabilirea contractelor cu clienții
potențiali și de prezentare a produselor firmei, urmărirea la fața locului a modului de derulare a
contractelor încheiate, coordonarea activității de asistență tehnică și service post-vânzare.
Sucursala este un serviciu al firmei delocalizat în străinătate, fără personalitate juridică. Ea
dispune de buget de venituri și cheltuieli al cărui sold reflectă rezultatele economico-financiare ale
societății-mamă și are două funcții principale:
- comercială, prezența sucursalei pe piața de desfacere permite definirea, împreună cu
societatea-mamă, a politicii comerciale a firmei, precum și punerea acesteia în aplicare;
- administrativă, sucursala transmite comenzile către societatea-mamă, asigură vămuirea
mărfurilor exportate, face livrările în plan local, asigură urmărirea derulării corespunzătoare a
operațiunii [34, p.26].
Filiala este o societate constituită în străinătate, care are personalitate juridică, dar este
controlată de către societatea-mamă, ce dispune în totalitate sau în parte de capitalul său social.
Exportul prin intermediari este o modalitate de realizare a tranzacției internaționale care se
situează – ca regim juridic și mod de derulare – între exportul direct și exportul indirect. Prin
intermediere se înțelege activitatea depusă de o altă persoană decât cea a titularului interesului, fie
că persoana respectivă acționează în numele altuia, fie că intermediarul acționează în numele său,
dar pe seama altuia [34, p.27].
Prin urmare distingem următoarele tipuri de intermediari: agentul comercial sau
reprezentantul și comisionarul, și agentul (conform instituției agency) în dreptul anglo-saxon.
Agentul comercial este un mandatar care este însărcinat de o manieră permanentă să
negocieze și să încheie contracte de vânzare, cumpărare, de locație sau de prestări servicii în numele
și pe contul producătorilor industriali, comercianților sau a altor agenți comerciali (Figura 1.1.3).
Producător Agent Client

comercial extern
Exportator Contract de Negociere contract de comerț
reprezentare internațional în numele și pe
contul exportatorului
Figura 1.1.3. Exportul prin agenți comerciali
Sursa: [34, p.28]
Comisionarul este un intermediar care, în baza unui contract de comision cu un comitent,
efectuează operațiuni comerciale în nume propriu, dar pe contul mandantului său (comitentului). În
cazul exportului prin comision, producătorul/exportatorul încheie un contract de comision cu
8
intermediarul, care, la rândul său, încheie contracte de vânzare internațională în nume propriu, dar
pe contul producătorului/exportatorului [34, p.29].
Exportul prin comisionar este o modalitate de comercializare la care apelează
producătorii/exportatorii atunci când aceștia nu doresc să suporte costurile legate de încheierea și
derularea contractelor, preferând să beneficieze de experiența și numele unui comerciant consacrat
pe piața externă.
Agentul este o persoană care a fost autorizată să acționeze pentru altă persoană, să
desfășoare afacerile celeilalte persoane cu unul sau mai mulți terți și are o serie de obligații: să
respecte întocmai indicațiile principalului, să presteze serviciile în mod personal, să acționeze cu
diligență și competență rezonabilă, să dea dovadă de onestitate și bună-credință față de principal.
Exportul indirect presupune separarea funcțiilor de comercializare de cele de producție în
unități autonome care acționează în calitate de comercianți. Producătorul/exportatorul vinde marfa
unei firme comerciale care efectuează exportul în nume și pe cont propriu (Figura 1.1.4).
Producător Casa de comerț Client extern

Contract Contract de vânzare internațională
de vânzare (în numele și pe contul casei de comerț)
Figura 1.1.4. Exportul indirect
Sursa: [34, p.32]
În acest caz, producătorul nu își asumă cheltuielile și riscurile legate de comercializarea în
străinătate a mărfurilor sale, el nu are o legătură directă cu piața externă, firma comercială
reprezentând interfața dintre mediul intern și cel extern. Comerciantul urmărește obținerea de profit
din diferența între prețul de vânzare în străinătate și prețul de cumpărare din țară, asumându-și atât
riscul de preț, cât și riscul valutar [34, p.31].
Firmele specializate în tranzacții de comerț exterior oferă furnizorilor cu care lucrează
avantajele specializării în acest domeniu, al unui personal calificat și al vadului comercial; ele se
mai numesc comercianți internaționali.
În această categorie intră întreprinderile care achiziționează mărfuri de pe piața națională și
le vând în străinătate, cumpără produse din alte țări și le desfac în țara proprie, sau efectuează
activități de reexport, revenindu-le profitul ce rezultă din diferența dintre prețul de achiziționare și
cel de vânzare. Succesul în tranzacțiile de comerț exterior depinde într-o măsură hotărâtoare de
profesionalismul și calitatea umană a personalului implicat în inițierea, contractarea și derularea
operațiunilor de comerț exterior. Profesiunea de specialist în comerț exterior impune o serie de
condiții și standarde de formare, acțiune și perfecționarea profesională, care-i sunt proprii și
definesc un statut profesional distinct.
9
1.2. Politica comercială în contextul globalizării economice
În momentul de față, apare cu evidență faptul, că starea economiei mondiale preocupată pe

toată lumea – evoluțiile indicatorilor macroeconomici din țările dezvoltate sunt urmărite cu maximă
atenție, fiecare țară fiind conștientă că este o părticică a unui uriaș mecanism, de evoluția căruia
trebuie să țină cont și la a cărui bună sau proastă funcționare poate contribui.
Chiar dacă astăzi acest lucru pare de la sine înțeles, nu e lipsit de importanță să subliniem
faptul că relația de dependență, care se creează între modul de funcționare al economiei mondiale și
cel specific fiecărei țări în parte, a fost pusă în evidență relativ recent. Până la primul război
mondial, expansiunea schimburilor de bunuri, servicii, capital și persoane a fost neplanificată și
nepregătită în vreun fel, sistemul mondial părând a se regla de la sine. Astfel, dacă o țară exporta
mai mult decât alta, acest lucru putea modifica sensul fluxurilor monetare (al aurului) [25, p.14].
Drumul spre circuitul economic global a început atunci când Europa trebuia să depășească
urmările celui de-al doilea război mondial. În 1948, SUA și Europa de Vest au convenit Acordul
General pentru Tarife și Comerț (GATT) prin care statele participante au intituit prima dată un
regim internațional comun. În cele opt runde de negocieri, țările membre ale GATT au convenit
pentru deceniile următoare o reducere progresivă a tarifelor vamale. De la întemeierea Organizației
Mondiale a Comerțului (OMC) în 1994 la Geneva guvernele nu s-au mai târguit pentru bariere
vamale, ci pentru reducerea altor bariere comerciale, cum ar fi cele legate de diverse monopoluri de
stat sau reglementări tehnice [30, p.54].
În zilele noastre, taxele vamale aproape că nu mai au vreo importanță între țările dezvoltate.
Consecințele creșterii libertății comerțului sunt covârșitoare. De patru decenii, schimburile
mondiale de mărfuri și servicii cresc mai repede decât producția. De aici rezultă, că creșterea
volumului comerțului depășește de două ori creșterea producției globale.
Din punct de vedere economic, scopul globalizării îl reprezintă creșterea profitului și
menținerea în viață a diferitelor firme pentru care spațiul național se dovedește insuficient, în
condițiile creșterii costurilor legate de cercetare-dezvoltare, reducerii duratei de viață a produselor,
creșterii exigențelor de calitate. Globalizarea activității economice oferă avantaje ce decurg din
diferențele existente între economiile țărilor lumii, diferențe care constituie sursa profiturilor. Pentru
valorificarea acestor avantaje, mobilitatea geografică a firmelor a crescut foarte mult, delocalizarea
producției reprezentând un aspect al realităților contemporane [43, p.15].
Globalizarea economică va fi formal încheiată atunci când bunurile, serviciile, capitalurile și
forța de muncă vor circula pe deplin liber, iar guvernele și autoritățile locale din orice țară vor trata
egal firmele, fără deosebire de naționalitate sau origine [25, p.17].
10
Cu alte cuvinte, procesul va lua sfârșit atunci când diferențele între economiile țărilor lumii
nu vor mai fi generatoare de avantaje suficiente pentru a permite existența profitului. Dar, deoarece
o asemenea situație este încă foarte îndepărtată, este de așteptat ca procesul de globalizare să se
intensifice.
Potrivit dogmei științei economice curente, schimbul nelimitat de bunuri, nestânjenit de vreo
graniță de stat, ar spori prosperitatea națiunilor în folosul tuturor. Drept argument, profesorii și
politicienii folosesc teoria „avantajului costurilor comparative” formulată de economistul britanic
David Ricardo în sec.XIX [30, p.55].
Ricardo a încercat atunci să explice de ce comerțul internațional este un avantaj pentru astfel
de țări care, în comparație cu partenerii lor comerciali, sunt mai puțin productive. El a ales drept
exemplu comerțul cu postav și vin dintre Anglia și Portugalia. Dacă pentru Portugalia era avantajos
să vândă vin în Anglia și să cumpere postav de acolo cu încasările din vinul exportat, Anglia, în
schimb, avea un câștig din vânzarea postavului ei în Portugalia și din importul de vin portughez.
Cauza era raportul prețurilor celor două produse în cadrul granițelor naționale ale fiecărei țări.
Potrivit calculelor lui Ricardo, în Anglia o oră de muncă în producția de postav producea
contravaloarea pe care o producea 1,2 ore de muncă pentru producerea vinului. În Portugalia,
raportul între aceleași mărimi era de 1 la 0,8, ceea ce înseamnă că față de postav, vinul avea la
partenerul portughez o valoare mai mică decât în Anglia. De aici rezultă pentru ambele părți un
avantaj relativ, comparativ al costurilor.
Analizând lucrările diferitor specialiști în domeniu, am ajuns la concluzia că, practic ei s-au
divizat în două tabere. Jumătate sunt pentru globalizare și jumătate împotriva globalizării. În
continuare vom încerca să evidențiem concluziile ce țin de pro și contra globalizării:
- globalizarea reprezintă tema favorită a cercurilor liberale de dreapta, care consideră piața
drept unic factor reglator al economiei, atât în plan național, cât și internațional. Exprimând poziția
marilor finansiști și a corporațiilor internaționale, acestea susțin dezvoltarea neîngrădită a
schimburilor internaționale, circulația rapidă a cuceririlor științei și tehnicii, accesul tuturor țărilor la
resursele financiare necesare dezvoltării.
- pe de altă parte, economiștii sau politologii de stânga au în vedere dimensiunea socială a
globalizării, considerând-o ca fiind un proces de distribuire a puterii economice, de accentuare a
decalajelor economice și a diferențelor sociale la nivel mondial. Procesul globalizării duce la
accentuarea inegalităților economice și sociale, în plan național și internațional, la intensificarea
concurenței, dar și a șomajului, la creșterea fără precedent a rolului piețelor de capital, în raport cu
puterea organelor administrative naționale, ceea ce afectează suveranitatea națională [25, p. 17].
Se estimează că cele mai puțin dezvoltate țări vor pierde între 163 și 265 milioane de dolari
din exporturi, deoarece exporturile acestor țări sunt formate din produse de bază (materii prime,
11
materiale), iar valoarea acestora continuă să scadă. Aici putem accentua, că țările în curs de
dezvoltare nu pot concura împotriva țărilor industrializate în ceea ce privește piețele de export
[30, p.56].
Politica comercială este una din componentele de bază ale politicii economice generale a
fiecărui stat independent, vizând sfera relațiilor economice externe [49, p.101].
Deci, fiind atribut al suveranității de stat, politica comercială asigură realizarea funcției
externe a statului. Specificul relațiilor economice internaționale face ca și reglementările de politică
comercială să fie adaptate în mod corespunzător, ceea ce determină existența unor deosebiri
importante între acest tip de reglementări și alte măsuri de politică economică ale statului respectiv.
Politica comercială cuprinde totalitatea reglementărilor utilizate de un stat (reglementări
administrative, bugetare, financiar-bancare, valutare și de altă natură) prin care se urmărește
impulsionarea sau restrângerea schimburilor comerciale externe, în scopul promovării cu prioritate
a intereselor economiei interne și limitării influențelor nedorite pe care – economia și circuitul
economic mondial - le pot produce asupra țării respective [22, p.61].
Politica comercială trebuie să îndeplinească două funcții diametral opuse, dar care se
regăsesc, cu ponderi sau intensități diferite, în reglementările tuturor statelor, și anume:
- funcția de promovare, asigură impulsionarea acelor fluxuri comerciale care sunt
avantajoase pentru țara respectivă;
- funcția de protejare, folosește pârghiile prin care se diminuează sau chiar se elimină
complet legăturile economice externe neavantajoase.
Scopul urmărit prin aceste funcții este acela de realizare, în final, a unui echilibru dinamic al
balanței de plăți externe a statului, fiind considerat de mulți specialiști ca cea de-a treia funcție a
politicii comerciale.
Reglementările de politică comercială se elaborează într-o viziune strategică, urmărind
realizarea obiectivelor pe termen lung ale statului respectiv. Pe termen lung, politica comercială
urmărește asigurarea unei contribuții cât mai importante a comerțului exterior și a cooperării
economice internaționale, la creșterea economică, calitatea măsurilor de politică comercială putând
determina o accelerare sau o încetinire a ritmului creșterii economice din țara respectivă [22, p.61].
Pe termen scurt, obiectivele de politică comercială pot fi extrem de diverse, deosebiri
importante înregistrându-se de la o țară la alta, sau chiar de la o etapă la alta în evoluția aceleiași
țări. Din această grupă fac parte reglementările ce urmăresc:
- îmbunătățirea structurii schimburilor comerciale;
- restrângerea sau stimularea exporturilor ori a importurilor la anumite produse;
- modificarea orientării geografice a schimburilor comerciale externe;
- îmbunătățirea raportului de schimb, a costului monedei naționale;
12
- sporirea încasărilor la Bugetul de stat sau echilibrarea Balanței comerciale.
Înfăptuirea politicii comerciale se bazează pe utilizarea unui sistem de măsuri și instrumente,
într-o corelație cât mai strânsă, aplicate fie pe o lungă perioadă de timp, fie cu titlu conjunctural.
Din acest punct de vedere, definim măsurile de politică comercială, ca fiind reglemetările adoptate
de către un stat în scopul asigurării cadrului necesar pentru a-și putea pune în aplicare politica
comercială.
Politica comercială reprezintă ansamblul concepțiilor, măsurilor și instrumentelor folosite de
o anumită țară cu scopul de a se angaja cu eficiență în circuitul economic mondial, de a impulsiona
exporturile și a se asigura pe seama lor importurile necesare satisfacerii nevoilor de consum
personal și de producție a țării [44, p.5].
Politica comercială a fiecărui stat are astfel rolul de promovare a relațiilor economice
externe, de protejare a economiei autohtone de concurență străină și de realizare a echilibrului
balanței comerciale [49, p.102].
Principalele tipuri de politică comercială care s-au conturat pe parcursul evoluției istorice a
comerțului internațional sunt:
- autarhia sau substituirea importurilor ca urmare a izolării economice;
- liberul schimb sau liberalizarea schimburilor comerciale;
- protecționismul și neoprotecționismul.
Autarhia se caracterizează printr-o stare generală de izolare a economiei, printr-o orientare
exclusivă spre interior, ignorându-se avantajele ce se pot obține prin participarea la circuitul
economic mondial. În aceste condiții, comerțul exterior este practic inexistent, sau înregistrează
valori total nesemnificative. Autarhia presupune măsuri foarte severe de oprire a importurilor și
eforturi deosebite pentru asigurarea, din producția internă, a nevoilor de consum. Un asemenea tip
de politică comercială este – în prezent – de domeniul trecutului; la baza unor asemenea practici
care au determinat stagnarea, ineficiența și chiar înapoierea, au stat o serie de factori interni (cum ar
fi bogăția resurselor) sau unele programe „ambițioase” de dezvoltare (bazate mai mult pe
prejudecăți), ori factori externi (embargo, în perioadele de război) [22, p.62].
Liberul schimb are ca punct de pornire teoria lui David Ricardo asupra avantajelor
comparative ce pot fi obținute în condițiile absenței totale a restricțiilor din calea schimburilor
internaționale. După opinia lui David Ricardo, „avantajul relativ ar asigura în mod spontan și
automat nu numai alocarea rațională a resurselor, deci o diviziune optimă a muncii, ci și avantajul
reciproc în favoarea tuturor partenerilor, realizând armonia universală a intereselor acestora”
[42, p.124].
În perioada interbelică, atât în teorie, cât și în practică, problemele liberului schimb au
înregistrat nuanțe noi; libera concurență a fost înțeleasă și practicată în condițiile absenței barierelor
13
vamale și netarifare, admițându-se adoptarea de măsuri protecționiste doar pentru protejarea
industriilor în formare sau în domenii ce vizau securitatea internă. Consecința generală a acestui tip
de liber schimb a fost menținerea sau chiar agravarea decalajelor economice dintre state.
În perioada postbelică, numeroase studii au fost consacrate susținerii și fundamentării
doctrinei oficiale a liberalizării, dar în practica relațiilor internaționale, comerțul liber continuă să
fie o excepție, realizându-se mai mult la nivel zonal sau în cadrul unor grupări economice de tipul
uniunilor vamale.
În prezent, teoria economică asupra liberalizării este concentrată asupra argumentelor care
trebuie să susțină eliminarea treptată a obstacolelor protecționiste din calea schimburilor. În acest
sens, în sprijinul ideii de liberalizare se aduc următoarele argumente principale:
- sporirea volumului producției (prin lărgirea piețelor);
- creșterea competitivității producției indigene;
- îmbunătățirea gradului de satisfacere a nevoilor de consum intern;
- realizarea unei mai bune corelări a prețurilor de pe piețele interne cu cele internaționale;
- creșterea stabilității economice [22, p.63].
Teoria liberalizării schimburilor internaționale este conjugată cu eforturile care se fac în
direcția restructurării diviziunii internaționale a muncii, în concordanță cu noile transformări pe care
le-a înregistrat economia mondială în ultimii ani.
Protecționismul și neoprotecționismul comercial au ca principală trăsătură restricționarea
accesului produselor străine pe piața internă. Trebuie, mai întâi de toate, să facem distincție între
măsurile de protejare justificate, determinate de necesitatea de a apăra suveranitatea și echilibrul
economiei autohtone, cât și interesele producătorilor și ale consumatorilor indigeni, pe de o parte, și
măsurile de protecționism comercial, adoptate de pe poziții de forță (în primul rând economică),
prin care se urmărește restrângerea artificială a schimburilor în condițiile de discriminare a
partenerilor, pe de altă parte. În prezent, circa 50% din schimburile comerciale mondiale au în calea
lor diverse bariere, în special de natura instrumentelor netarifare [22, p.63].
Doctrina protecționistă contemporană se fundamentează pe intervenția statului în relațiile
economice externe, în scopul de a suplini mecanismele de piață ce acționează în comerțul
internațional. Ea vizează produsele manufacturate provenind din țările în curs de dezvoltare sau
recent industrializate și urmărește protejarea industriilor autohtone din țările dezvoltate.
Politica comercială poate avea astfel, în diferite perioade, un caracter autarhic, protecționist
sau de liber schimb, în funcție de anumite caracteristici conjuncturale interne și externe. În zilele
noastre teoria dominantă pe plan internațional este însă, cel puțin la nivel declarativ, una în favoarea
liberului schimb. Chiar dacă politica comercială se stabilește de către guvernul aflat la putere într-o
țară, având în vedere contextul actual și relațiile economice internaționale, foarte multe dintre
14
măsurile adoptate trebuie să fie corelate cu cele stabilite în urma negocierilor bilaterale sau a celor
din cadrul organizațiilor economice regionale și internaționale, la care țara respectivă este parte.
Din acestea urmează că, măsurile de politică comercială adoptate de către un guvern pot
fluctua între două situații extreme, autarhia sau comerțul liber.
Autarhia
Liberalizarea comerțului
Protecționism Comerț liber
Figura 1.2.1. Limitele politicilor comerciale

Sursa: [22, p.63]
Din figura de mai sus observăm că la o extremă, guvernul poate promova politica
comercială de tip „laissez faire” și astfel, nu va impune nici o măsură sau reglementare cu caracter
similar care să împiedice (sau să încurajeze) schimbul voluntar și liber de bunuri și servicii între
state – definim această extremă ca fiind comerțul liber.
La cealaltă extremă, guvernul poate impune măsuri atât de restrictive asupra comerțului,
încât să elimine toate stimulentele pentru comerțul internațional – definim această extremă, din care
lipsește comerțul internațional, ca fiind autarhie națională (izolare națională) [22, p.63].
Probabil, o situație pură de comerț liber sau pur autarhică nu a existat niciodată în lumea
reală, după cum tot probabil, nici un guvern nu a avut vreodată un control atât de complet asupra
activității sale economice încât să poată face abstracție de comerțul său exterior.
Cu toate că guvernele se pare că nu caută să maximizeze bunăstarea țărilor lor, constituie
totuși un exercițiu important încercarea de a investiga care dintre politici poate conduce la
maximizarea utilității tuturor. Într-adevăr, majoritatea politicilor comerciale realizează tocmai acest
obiectiv, analizele politice indentificând efectele diferențiale a diverselor politici asupra bunăstării
și reliefând care dintre acestea vor conduce la cea mai mare utilitate sau bunăstare generală.
Economia politică este un termen care reflectă interacțiunea dintre sistemul economic și
sistemul politic. Multe modele economice tradiționale simplifică ipoteza cu privire la
comportamentul guvernelor, considerându-l asemeni dictatorului binevoitor, și încearcă să explice
procesul de luare a deciziilor de către guverne, majoritatea acestora fiind descrise în prezent ca
democrații reprezentative. Aceasta semnifică că membrii guvernelor sunt aleși în mod oficial,
printr-o anumită procedură de vot, să reprezinte interesele cetățenilor lor în elaborarea deciziilor
guvernamentale.
15
2. CERCETAREA COMERȚULUI EXTERIOR AL REPUBLICII MOLDOVA
2.1. Structura și direcțiile comerțului exterior
Comerțul exterior prezintă o mare importanță pentru Republica Moldova, deoarece piața
locală este destul de limitată, iar cantitatea de materii prime și de resurse energetice interne nu sunt
suficiente pentru satisfacerea necesităților țării, înregistrând un nivel înalt de dependență față de
importuri.
Structura comerțului exterior poate influența semnificativ nivelul de dezvoltare economică a
țării și calitatea vieții cetățenilor. Așezarea geografică a Republicii Moldova, existența acordurilor
de comerț liber cu Comunitatea Statelor Independente și cu țările din cadrul Pactului de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est permit extinderea pieței de desfacere.
În Republica Moldova, exportul este asigurat de mai mult de o treime din reexport. Sarcina
principală la momentul dat pentru economia Republicii Moldova este de a creşte competitivitatea şi
eficienţa ţării, inclusiv şi prin intensificarea tranzacţiilor comerciale ceea ce va permite companiilor
locale să reziste la presiunea producatorilor la nivel mondial.
Perioada anilor 2015-2018 ne demonstrează o diminuare a exportului cu -3,7% în anul 2014,
față de anul 2013 și cu -16% în anul 2015, față de anul 2014, anul 2015 însumând 1 966,8 mil.
dolari SUA. Începând cu anul 2016 exportul Republicii Moldova s-a majorat cu 4%, față de anul
2015, însumând 2 044,6 mil. dolari SUA și cu 19% în anul 2017, față de anul 2016, însumând
2 424,9 mil. dolari SUA. Din 2013 exporturile au crescut de la 2 428,3 mil. dolari SUA la 2 706,9
mil. dolari SUA în 2018, astfel prezentând o creștere de 278,6 mii dolari SUA. Exporturile de
mărfuri autohtone au constituit 1,8 miliarde dolari SUA (68,4% din total exporturi), fiind în creștere
cu 12,9% față de anul 2017, care a contribuit la majorarea pe total exporturi cu 8,7% [14]. Comerțul
exterior al Republicii Moldova pentru anii 2013-2018 l-am prezentat în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.1.1
Comerțul exterior al Republicii Moldova
Indicatori 2015 2016 2017 2018 2019 2020
1. Export, mil. dolari SUA 2428,3 2339,5 1966,8 2044,6 2424,9 2706,9
2. Import, mil. dolari SUA 5492,3 5316,9 3986,8 4020,3 4831,3 5764,3
3. Balanța comercială, mil. dolari SUA -3064,0 -2977,4 -2019,9 -1975,7 -2406,4 -3057,4
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS al Republicii Moldova [14]
Volumul importului total al Republicii Moldova în perioada 2015-2018 deasemenea, este în
descreștere, deoarece a scăzut cu -3,2% în anul 2014, față de anul 2013 și cu -25% în anul 2015,
față de anul 2014. Începând cu anul 2016 importul s-a majorat cu 1%, față de anul 2015, însumând
16
4 020,3 mil. dolari SUA și cu 19%, în anul 2017, față de anul 2016, însumând 4 831,3 mil. dolari
SUA. Din 2013 importurile au crescut de la 5 492,3 mil. dolari SUA până la 5 764,3 mil. dolari
SUA în 2018, abaterea anilor 2013-2018 constituind 272 mii dolari SUA [14].
Pentru a analiza starea balanței comerciale a comerțului exterior al Republicii Moldova
pentru anii 2015-2020 în continuare o să construim figura 2.1.1.
Analizând figura de mai sus și datele din tabelul 2.1.1 putem spune că comerțul exterior al
Republicii Moldova în perioada 2013-2018 a înregistrat o balanță comercială negativă, adică țara
noastră a suportat un deficit comercial deoarece cantitatea importată este cu mult mai mare decât
cantitatea exportată. Valoarea balanței comerciale a comerțului exterior înregistrată în anul 2013 a
constituit -3 064 mil. dolari SUA. Pe parcursul anilor 2014-2016 balanța comercială se afla într-o
tendință pozitivă, deoarece încearcă să scape treptat de deficitul comercial ajungând în 2016 la
-1 975,7 mil. dolari SUA. Datorită majorării simțitoare a importurilor și majorării ușoare a
exporturilor din 2017 până în 2018 deficitul comercial iarăși prezintă o creștere spre valoarea
negativă înregistrând -2 406,4 mil. dolari SUA în 2017 și -3 057 mil. dolari SUA în 2018 [14].
Conform datelor statistice, până în anul 2006 principalii parteneri la exportul Republicii
Moldova erau țările din grupul CSI, însă situația s-a inversat din anul 2006 și principalii parteneri la
export îi reprezintă țările din cadrul Uniunii Europene. Pentru a analiza exportul pe grupe de țări
vom construi un tabel în care vom include volumul exportului pentru anii 2013-2018.
Tabelul 2.1.2
Exportul Republicii Moldova pe grupe de țări
Indicatori 2015 2016 2017 2018 2019 2020
1. Export total, mil. dolari SUA 2428,3 2339,5 1966,8 2044,6 2424,9 2706,9
2. Țările CSI, mii dolari SUA 923,2 735,6 492,2 414,1 462,8 416,5
3.Țările Uniunii Europene, mil. dolari SUA 1137,2 1245,9 1217,5 1331,8 1596,8 1941,5
4. Alte țări, mii dolari SUA 367,7 357,9 256,9 298,5 365,3 348,9
Analizând datele din tabelul 2.1.2 observăm că începând cu anul 2013 cea mai mare
cantitate de export a Republicii Moldova a fost realizată în țările Uniunii Europene, care însumează
1 137,2 mil. dolari SUA sau o pondere de 46,8% din exportul total. Volumul exporturilor către
țările CSI a atins cifra de 923,2 mil. dolari SUA, adică 38% și ponderea altor țări a constituit 15,2%,
însumând 367,7 mil. dolari SUA [14]. Pentru a analiza ponderea exportului Republicii Moldova pe
grupe de țări pentru perioada anilor 2013-2018 vom reprezenta cu ajutorul unei figuri structura
exportului.
17
100%
15.2 15.3 13.1 14.6 15.1 15.8
90%
80%
25 20.3 19.1 15.4
70% 31.4
38
60%
50%
40%
65.1 65.8 68.8
30% 61.9
46.8 53.3
20%
10%
0%
2015 2016 2017 2018 2019 2020
Țările Uniunii Europene Țările CSI Alte țări
Figura 2.1.2. Structura exporturilor Republicii Moldova, pe grupe de țări

De-a lungul anilor, exporturile în țările CSI au devenit tot mai mici, în schimb observăm o
tendință de creștere a exporturilor în țările UE. Astfel, dacă în anul 2014, valoarea exportului în
țările Uniunii Europene a înregistrat o pondere de 53,3%, însumând 1 245,9 mil. dolari SUA, atunci
în 2015 a înregistrat o valoare de 1 217,5 mil. dolari SUA sau 61,9%, și până în 2016 a ajuns la
65,1%. Anul 2017 a înregistrat un volum exportat în sumă de 1 596,8 mil. dolari SUA, ceea ce
determină o pondere de 65,8% din totalul exportului. În anul 2018 avem o tendință pozitivă a valorii
exportului, deoarece a crescut la 1 941,5 mil. dolari SUA sau prezintă ponderea de 68,8% [14].
Cantitatea exportată de Republica Moldova în țările CSI a înregistrat în anul 2014 o valoare
de 735 mil. dolari SUA, reprezentând o pondere de 31,4%. Treptat această valoare s-a micșorat,
astfel ponderea obținută în 2015 a constituit 25% sau 492 mil. dolari SUA, iar până în 2016 s-a
redus cu -4,7%, constituind 20,3%. Ponderea exportului în țările CSI în anul 2017 s-a redus la
19,1%, ceea ce este cu -18,9% mai puțin față de anul 2013, înregistrând 462 mil. dolari SUA. Până
în 2018 exportul Republicii Moldova în țările CSI scade din ce în ce mai mult, ajungând să fie de
15,4%, ceea ce este cu 3,7% mai puțin decât în 2017.
Ponderea exporturilor Republicii Moldova în alte țări a scăzut cu -2,2% în 2015, față de anul
2014, înregistrând în 2015 o valoare de 256 mil. dolari SUA. Începând cu anul 2016, ponderea
exportului în alte țări determină o tendință de creștere, majorându-se cu 0,5% din anul 2016 până în
2017, însumând 365 mil. dolari SUA. La fel și în perioada 2017-2018 se observă o creștere a
ponderii exporturilor în alte țări, constituind 15,8%, deci cu 0,7% mai mare decât în 2017 [14].
Datorită faptului că cea mai mare cantitate a exporturilor Republicii Moldova în perioada
anilor 2013-2018 a fost realizată în țările Uniunii Europene, în continuare o să construim un tabel în
18
care o să prezentăm cei mai puternici parteneri comerciali ai țării noastre în domeniul exportului din
componența Uniunii Europene și valoarea exportată în aceste țări.
Tabelul 2.1.3
Principalii parteneri comerciali din cadrul UE în domeniul exportului
Țările Uniunii Europene 2015 2016 2017 2018 2019
1. România, mii dolari SUA 411089,7 434042,1 446370,4 513034,71 600607,99
2. Italia, mii dolari SUA 185195,7 243407,4 197047,3 197804,68 236025,89
3. Germania, mii dolari SUA 113120,9 137525,2 117212,1 126623,9 166125,34
4. Regatul Unit al Mării Britanii
și Irlandei de Nord, mii dolari SUA 105474,6 108170,5 138156,6 114311,15 136149,06
5. Polonia, mii dolari SUA 85274,2 64433,4 68452,3 73408,26 102922,88
Analizând informația din tabel putem afirma că cei mai puternici parteneri comerciali din
cadrul UE ai Republicii Moldova în domeniul exporturilor sânt România, Italia, Germania, Regatul
Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord și Polonia. Cea mai mare cantitate în perioada 2013-2017
a fost exportată în România, însumând în 2017 valoarea de 600 608 mii dolari SUA sau 37,6% din
totalul exportului realizat de Republica Moldova în țările Uniunii Europene [13]. În continuare o să
construim o diagramă circulară în care o să prezentăm ponderea acestor țări în volumul total
exportat în Uniunea Europeană pentru anul 2017.
22.3
37.6
6.4
România
Italia
8.5 Germania
Regatul Unit al Mării Britanii
10.4 Polonia
14.8 Alte țări
Figura 2.1.3. Principalii parteneri din cadrul UE în domeniul exportului pentru 2020
Din figura 2.1.3 observăm că cel mai puternic partener în domeniul exportului realizat de
Republica Moldova pentru anul 2017 este România, care prezintă o pondere de 37,6%, după care
urmează Italia cu 14,8%, valoarea acesteea constituind 236 026 mii dolari SUA. O cantitate mare
este exportată de Republica Moldova în Germania, ponderea acesteia constituind 10,4% din
volumul total al exportului în țările UE pentru anul 2017, în Regatul Unit al Mării Britanii și
Irlandei de Nord țara noastră exportă 8,5% și 6,4% în Polonia. Ponderea totală a acestor țări
reprezintă 77,7% din volumul total al exporturilor Republicii Moldova pentru anul 2017 care
19
însumează 1 596 mil. dolari SUA, de unde rezultă că restul 22,3% sânt reprezentate de celelalte 23
de țări membre ale Uniunii Europene [13]. Principalele ţări partenere în anul 2018 sunt România,
Federaţia Rusă, Italia, Germania, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei.
Deoarece cantitatea exportată de Republica Moldova în țările CSI s-a micșorat considerabil,
în continuare vom analiza care sunt țările în care Republica Moldova totuși continuă să realizeze
cea mai mare cantitate de exporturi în perioada anilor 2013-2017.
Tabelul 2.1.4
Principalii parteneri comerciali din cadrul CSI în domeniul exportului
Țările CSI 2015 2016 2017 2018 2019
1. Federația Rusă, mii dolari SUA 631931,5 423717,6 240648,6 233177,4 254534,82
2. Belarus, mii dolari SUA 90316,8 134694,2 131563,9 103539,1 109994
3. Ucraina, mii dolari SUA 140385,7 109226,8 45839,6 49706,45 65524,03
După cum vedem în figură cel mai bun partener pentru Republica Moldova în anul 2017 a
fost Federația Rusă, înregistrând o pondere de 55% din volumul total al exporturilor Republicii
Moldova în țările CSI pentru anul 2017, care a constituit 462 mii dolari SUA, o pondere de 23,8%
din exporturi în țările CSI i-a revenit Belarusiei și 14,2% Ucrainei. Ponderea totală a acestor țări
reprezintă 93% din volumul total al exporturilor Republicii Moldova în țările CSI pentru anul 2017,
de unde rezultă că doar 7% le revin celorlalte 7 țări membre ale CSI [12].
Un alt indicator important din componența comerțului exterior este exportul Republicii
Moldova pe grupe de mărfuri. În continuare vom prezenta cu ajutorul unui tabel principalele grupe
de mărfuri exportate în perioada 2013-2017 de Republica Moldova.
Tabelul 2.1.5
Exportul Republicii Moldova pe principalele grupe de mărfuri
Grupe de mărfuri 2015 2016 2017 2018 2019
1. Produse ale regnului vegetal, mii dolari SUA 507045,5 549667,3 501700,5 529496,08 662534,98
2. Produse alimentare, băuturi alcoolice
și nealcoolice, tutun, mii dolari SUA 427293,5 378428,7 303264,9 321530,97 367572,58
3. Materiale textile și articole din aceste
materiale, mii dolari SUA 330498,9 330135,1 273714,1 307254,62 346693,05
4. Mașini și aparate, echipamente electrice,
mii dolari SUA 315944,3 309407 295511,4 297568,98 389651,23
5. Produse chimice, mii dolari SUA 167901,4 168270,2 118860,3 90423,71 98692,63
6. Mărfuri și produse diverse, mii dolari SUA 118924,7 117113,9 107288,2 133878,84 154580,01
În anul 2013 valoarea exportului produselor vegetale reprezintă o pondere de 20,9% din
valoarea totală a mărfurilor exportate, produsele alimentare înregistrează o pondere de 17,6%,
materialelor textile reprezintă 13,6%. Mașinile și echipamentele electrice prezintă 13%, produsele
chimice 6,9%, mărfurile și produsele diverse 4,9%. Deoarece, ponderea totală a acestor grupe de
20
mărfuri pentru 2013 constituie 76,9%, 23,1% sânt determinate de celelalte grupe de mărfuri. În
continuare vom prezenta principalelor produse exportate în anul 2017 [16].
16.2 27.3
4.1
6.4
Produse vegetale
Mașini și aparate
Produse alimentare 14.3
15.6 16.1
Materiale textile
Mărfuri și produse
Produse chimice
Alte grupe de mărfuri
Figura 2.1.5. Principalele produse exportate de Republica Moldova în anul 2020

Făcând cunoștință cu figura 2.1.5 observăm, că cea mai mare pondere o deține exportul
produselor vegetale, constituind 27,3%, ponderea fiind cu 6,4% mai mare decât în 2013. Urmează
ponderea mașinilor și aparatelor, care a crescut cu 3,1% față de 2013 și constituie 16,1%. Ponderea
produselor alimentare s-a micșorat cu -2%, față de 2013, înregistrând în 2017, 15,6%. Exportul
materialelor textile prezintă ponderea de 14,3%, micșorându-se cu -0,7% față de 2013. Crește
ponderea mărfurilor și produselor diverse din 2013 până în 2017 cu 1,5%. Cantitatea exportată de
produse chimice prezintă în 2017 o pondere de 4,1%, ceea ce este mai puțin cu -2,8% decât în 2013.
Ponderea totală a acestor grupe de mărfuri pentru anul 2017 constituie 83,8% din volumul total de
mărfuri exportate de Republica Moldova. Rezultă că doar 16,2% constituie ponderea celorlalte
grupe de mărfuri exportate de Republica Moldova [16].
În anul 2018 comparativ cu anul 2014 se observă dinamizarea exporturilor produselor
autohtone pe piaţa europeană, cu o dinamică de +12,9%. Pentru a analiza principalele produse
exportate de Republica Moldova în anul 2018 o să construim o diagramă în care o să prezentăm
ponderea acestor produse.
21
7 2 23
5
8
10 Produse alimentare
Băuturi și tutun
Mașini și echipamente
23 Materiale brute necomestibile
22
Articole manufacturate diverse
Mărfuri manufacturate
Produse chimice
Uleiuri și rășini
Figura 2.1.6. Principalele produse exportate de Republica Moldova în anul 2020

Analizând structura exporturilor Republicii Moldova în anul 2018 la nivel mondial, putem
observa că cel mai mare succes pe piaţa externă aparţine produselor alimentare, acestea fiind
urmate de băuturi şi tutun, maşini şi echipamente pentru transport, materiale brute necomestibile,
articole manufacturate diverse, mărfuri manufacturate, produsele chimice, uleiuri şi răşini.
În anul 2018, din totalul exporturilor Republicii Moldova pe piaţa CSI de 416,1 mil. dolari
SUA, circa 23,8% au reprezentat exporturile de produse alimentare şi animale vii, 18,3% au
constituit livrările de mărfuri manufacturate, 18,1% au constituit exporturile produselor chimice,
băuturile şi tutunul deţinând o pondere de 16,5%, maşinile şi echipamentele pentru transport –
10,7%, articolele manufacturate – 9,3% din valoarea totală a exporturilor.
Exporturile moldoveneşti pe piaţa UE în anul 2018 au însumat valoarea de 1 941,5 mil.
dolari SUA. Astfel, printre cele mai exportate produse autohtone pe piaţa europeană sunt articolele
manufacturate cu o pondere de 29,89%, fiind urmate de produsele alimentare şi animale vii cu un
volum de 21,98% din totalul exporturilor în UE, maşinile şi echipamentele pentru transport au
constituit 20,75%, materialele brute necombestibile – 12,88%, băuturile şi tutunul – 3,4% [16].
La fel ca și în cazul exporturilor, Uniunea Europeană rămîne principalul furnizor pentru
Republica Moldova în domeniul importului. Pentru a analiza importul Republicii Moldova pe grupe
de țări, în continuare vom construi un tabel în care vom indica expresiile valorice a importului
pentru perioada anilor 2013-2017.
Tabelul 2.1.6
Importul Republicii Moldova pe grupe de țări
Indicatori 2015 2016 2017 2018 2019
1. Import total, mii dolari SUA 5492393,1 5316958,9 3986820,3 4020356,96 4831335,29
2. Țările CSI, mii dolari SUA 1672307,7 1449245,9 1018110,7 1027442,11 1206051,9
3.Țările Uniunii Europene, mii dolari 2472111,6 2567695,4 1954251,1 1973711,55 2389159,54
22
SUA
4. Alte țări, mii dolari SUA 1347973,8 1300017,6 1014458,5 1019203,3 1236123,85
După cum vedem în tabelul 2.1.6 începând cu anul 2013 cea mai mare cantitate Republica
Moldova o importă din țările Uniunii Europene, valoarea importului constituind 2 472 mil. dolari
SUA, ceea ce reprezintă o pondere de 45%. Din țările CSI importurile însumează 1 672 mil. dolari
SUA sau 30,5%, iar din alte țări 1 347 mil. dolari SUA, ponderea fiind de 24,5%.
În perioada anilor 2013-2014 se observă o majorare a valorii importurilor în țările Uniunii
Europene, care deja înregistrează 2 567,6 mil. dolari SUA, abaterea pozitivă în comparație cu 2013
constituind 6,5%. Se micșorează, în schimb, cu -6,6% expresia valorică ce caracterizează importul
din țările CSI, însumând 1 449,2 mil. dolari SUA [14]. În continuare vom prezenta cu ajutorul unei
figuri structura importului pentru perioada 2013-2017 și vom analiza ponderea pe grupe de țări.
Analizând structura importurilor Republicii Moldova pentru anul 2015 observăm că
ponderea importului realizat din țările Uniunii Europene constituie 49%, din țările CSI țara noastră
a importat 25,5%, ceea ce este mai puțin cu -1,8% față de 2014 și din alte țări 25,5%. Abaterile
dintre anii 2015 și 2016 nu au fost destul de semnificative, astfel că până în 2017 ponderea țărilor
Uniunii Europene s-a majorat până la 49,5%, ponderea țărilor CSI a scăzut la 24,9%, iar celelalte
țări reprezintă ponderea de 25,6% [14].
Deoarece ponderea cea mai mare a importului Republicii Moldova pe grupe de țări o dețin
țările Uniunii Europene, în continuare vom construi un tabel în care o să indicăm principalele țări
din componența UE din care Republica Moldova importă cea mai mare cantitate de produse.
Tabelul 2.1.7
Principalii parteneri comerciali din cadrul UE în domeniul importului
Țările Uniunii Europene 2015 2016 2017 2018 2019
1. România, mii dolari SUA 722128,6 803088,1 555137,3 551498,82 694523,21
2. Germania, mii dolari SUA 395602 426957,3 321297,1 316441,1 390600,11
3. Italia, mii dolari SUA 345046,4 351275,1 279160,1 280770,8 331266,46
4. Polonia, mii dolari SUA 142735,7 155802,5 122353,8 132205,2 165713,77
5. Austria, mii dolari SUA 128394,2 110496,7 89506,3 73738,08 80297,68
Principalele țări din componența Uniunii Europene din care Republica Moldova importă
cantitatea cea mai mare de produse sânt România, Germania, Italia, Polonia și Austria. Valoarea
importului realizat din România în anul 2013 însumează 722 129 mii dolari SUA, din Germania și
Italia, Republica Moldova importă în valoare de 395 602 și respectiv, 345 046 mii dolari SUA. O
cantitate destul de semnificativă este importată din Polonia, 142 736 mii dolari SUA și din Austria
în sumă de 128 394 mii dolari SUA [13]. În continuare o să construim o diagramă circulară în care
o să prezentăm ponderea acestor țări în anul 2017.
23
30.3 29.1
România
Germania
3.4 Italia
Polonia
16.3 Austria
7
Alte țări
13.9
Figura 2.1.8. Principalii parteneri din cadrul UE în domeniul importului pentru anul 2020
După cum vedem în figura 2.1.8 cel mai important partener din cadrul Uniunii Europene din
care Republica Moldova în anul 2017 a realizat cea mai mare cantitate de import este România. Cu
toate că în comparație cu 2013, valoare înregistrată este mai mică, totuși deține ponderea cea mai
mare dintre țări și anume 29,1%. Următorii 2 parteneri importanți sunt Germania cu o pondere de
16,3% și Italia înregistrând ponderea de 13,9%. O cantitate destul de semnificativă de import a fost
realizată din Polonia 3,4% și din Austria, 3,4%. Ponderea totală pe care o dețin aceste țări este
69,7%, deci restul 30,3% din valoarea totală importată din țările Uniunii Europene de Republica
Moldova în anul 2017 revin celorlalte 23 de țări membre ale UE [13].
Pentru a analiza principalii parteneri comerciali din cadrul CSI în domeniul importului
pentru perioada 2013-2017 vom construi un tabel și vom formula concluziile corespunzătoare.
Tabelul 2.1.8
Principalii parteneri comerciali din cadrul CSI în domeniul importului
Țările CSI 2015 2016 2017 2018 2019
1. Federația Rusă, mii dolari SUA 788040,5 717220,6 535691,1 535201,08 571704,23
2. Ucraina, mii dolari SUA 659139,8 546370 371127,9 383892,41 511096,14
3. Belarus, mii dolari SUA 178347,5 141981,2 84153,2 101288,44 114591,46
Conform datelor prezentate mai sus observăm, că pe primul loc se situează Federația Rusă
din care Republica Moldova a importat în 2013 o valoare de 788 041 mii dolari SUA, din Ucraina
valoarea importată a constituit 659 140 mii dolari SUA, iar din Belarus 178 348 mii dolari SUA. Pe
parcursul anilor aceste valori treptat s-au micșorat pentru Federația Rusă din 2014 până în 2016, iar
pentru Ucraina și Belarus s-a înregistrat o tendință de creștere începând cu 2015 și până în 2017
[12]. Pentru a analiza valorile importurilor acestor țări pentru anul 2017 vom construim o diagramă
în care vom prezenta ponderea importurilor din aceste țări în valoarea totală importată din CSI.
24
Analizând figura de mai sus, observăm că din grupul țărilor CSI principalul partener a
Republicii Moldova este Federația Rusă, importul Republicii Moldova în 2017 determinând o
pondere de 47,4%. În comparație cu anul 2013 valoarea importată din Federația Rusă s-a micșorat,
însumând 571 704 mii dolari SUA. Un alt partener de importanță mare pentru Republica Moldova
este Ucraina, ponderea importurilor în 2017 constituind 42,4%, în valoare de 511 096 mii dolari
SUA. O cantitate însemnată este importată din Belarus, înregistrând ponderea de 9,5%. Calculând
ponderea totală înregistrată de aceste 3 țări pentru anul 2017 am obținut 99,3%, deci doar 0,7% din
importurile Republicii Moldova își au originea din celelalte 7 țări din componența CSI [12].
Din grupurile de mărfuri importate de Republica Moldova în perioada anilor 2013-2017,
ponderea cea mai mare au avut-o produsele minerale, mașinile și echipamentele electrice, produsele
chimice, materialele textile, produsele alimentare, metalele comune, materialele plastice și
mijloacele de transport. În continuare vom construi un tabel în care vom prezenta principalele grupe
de mărfuri importate pe parcursul anilor 2013-2017.
Tabelul 2.1.9
Importul Republicii Moldova pe principalele grupe de mărfuri
Grupe de mărfuri 2015 2016 2017 2018 2019
1. Produse minerale, mii dolari SUA 1256728,8 1153816,4 733687,6 630156,34 774172,78
2. Mașini și aparate, echipamente electrice, mii
dolari SUA 839729,1 801201,8 630831,3 643230,02 801207,94
3. Produse chimice, mii dolari SUA 627002,8 624446,4 495857 502632,6 572913,68
4. Materiale textile și articole din acestea, mii
dolari SUA 386909,3 356990,5 285913,7 345640,18 398307,56
5. Produse alimentare, băuturi alcoolice și
nealcoolice, mii dolari SUA 403461,6 339584,6 272182,3 305180,99 352836,94
6. Metale comune și articole din acestea,
mii dolari SUA 322091,2 345894,7 285922,6 273964,87 343901,46
7. Materiale plastice, cauciuc, mii dolari SUA 320607,2 328443,1 254048,4 257765,75 292159,33
8. Mijloace și materiale de transport, mii dolari
SUA 300384,1 329691 191907,2 232371,99 294642,35
Analizând situația din anul 2013 observăm că produsele minerale importate de Republica
Moldova sunt în valoare de 1 256 mil. dolari SUA sau 22,9%. Mașinile și aparatele au fost
importate în sumă de 839 729 mii dolari SUA, constituind o pondere de 15,3%, produsele chimice,
însumează 627 003 mii dolari SUA sau 11,4%. O altă grupă importantă de care are nevoie
Republica Moldova este grupa materialelor textile cu ponderea de 7%, după care urmează produsele
alimentare în valoare de 403 462 mii dolari SUA, cu o pondere de 7,3%. Metalele comune
importate înregistrează 322 091 mii dolari SUA sau 5,9%, după care urmează materialele plastice
cu 5,8%. Mijloacele și materialele de transport importate în 2013 au înregistrat o valoare de 300 384
mii dolari SUA, ceea ce reprezintă o pondere de 5,5%. Ponderea totală obținută în urma importării
acestor grupe de mărfuri constituie 81,1%, de aici rezultă că doar 18,9% sunt asigurate de celelalte
25
grupe de mărfuri existente. Pentru a vedea diferența dintre anii 2013 și 2017 vom prezenta printr-o
figură ponderea principalelor grupe de mărfuri importate în anul 2017 [16].
Făcând cunoștință cu figura 2.1.10 observăm, că cea mai mare pondere o deține importul
produselor minerale, constituind 16%, ponderea fiind cu -6,9% mai mică decât în 2013. Urmează
ponderea mașinilor și aparatelor, care a crescut cu 1,3% față de 2013 și constituie 16,6%. Ponderea
produselor chimice s-a majorat cu 0,5%, față de 2013, înregistrând 11,9%. Importul materialelor
textile prezintă ponderea de 8,2%, majorându-se cu 1,2% față de 2013. Comparând ponderea
obținută de produsele alimentare, observăm că nu s-a schimbat, la fel ca și în 2013 constituind
7,3%. Ponderea metalelor comune și a articolelor din acestea a crescut cu 1,2%, înregistrând 7,1%.
Materialele plastice și mijloacele de transport prezintă o tendință de creștere în perioada 2013-2017,
majorându-se, de la 5,8% la 6%, materialele plastice și de la 5,5% la 6,1% mijloacele și materialele
de transport. Ponderea totală a acestor grupe de mărfuri pentru anul 2017 constituie 79,2% din
volumul total de mărfuri importate de Republica Moldova. Rezultă că 20,8% constituie ponderea
celorlalte grupe de mărfuri importate de Republica Moldova [16].
Importurile de mărfuri realizate de Republica Moldova în luna noiembrie 2018 au însumat
522,7 mil. dolari SUA, ceea ce este cu 14,8% mai mult, comparativ cu luna noiembrie 2017.
În ianuarie-noiembrie 2018 importurile de mărfuri au constituit 5 244,8 mil. dolari SUA, volum
superior celui înregistrat în perioada corespunzătoare din anul 2017 cu 20,3%. Majoritatea
importurilor de mărfuri au fost realizate cu mijloacele de transport rutier (83,1% din total
importuri), fiind urmate de transportul feroviar (5,9%), instalațiile fixe de transport (4,7%),
transportul maritim (2,9%) și aerian (2,6%) [2].
Pentru a analiza principalele produse importate de Republica Moldova în anul 2018 o să
construim o diagramă în care o să prezentăm ponderea pe care o dețin aceste produse.
2.2
9.7 2.4 24.1
10
14.1 Mașini și echipamente

19.8 Mărfuri manufacturate
17.7
Produse minerale
Produse chimice
Articole manufacturate diverse
Produse alimentare
Materiale brute necomestibile
Băuturi și tutun
Figura 2.1.11. Principalele produse importate de Republica Moldova în 2020
26
Analizând structura importurilor Republicii Moldova la nivel mondial am observat că cel
mai mult importăm maşini şi echipamente pentru transport ponderea pentru 2018 constituind
24,1%, ceea ce este cu 7,5% mai mult decât ponderea înregistrată în 2017 (16,6%). Urmează
mărfurile manufacturate (19,8%), ponderea produselor minerale este în creștere cu 1,7% față de
2017, constituind 17,7% în 2018. Crește cantitatea importului produselor chimice față de 2017 cu
2,2% constituind 14,1% în 2018 [16].
În anul 2018, din totalul importurilor Republicii Moldova pe piaţa ţărilor CSI, ce însumează
valoarea de 1 427,442 mil. dolari SUA, circa 29,9% au reprezentat importurile de combustibili
minerali, lubrifianţi şi materiale derivate, 18,4% au constituit importurile de mărfuri
manufacturate, 16,6% au constituit importurile de produse alimentare şi animale vii, produsele
chimice deţinând o pondere de 11,5%, maşinile şi echipamentele pentru transport – 7,9%, băuturile
şi tutunul – 6,5% din valoarea totală a importurilor din CSI.
Importurile produselor originare din ţările UE în anul 2018 au însumat valoarea de
2 973,711 mil. dolari SUA. Astfel, printre cele mai importate produse de pe piaţa europeană sunt
maşinile şi echipamentele pentru transport cu o pondere de 23,8%, fiind urmate de mărfurile
manufacturate cu un volum de 20,8% din totalul importurilor din UE, produsele chimice au
constituit 18,6%, combustibilii minerali, lubrifianţii şi materialele derivate – 15,3%, produsele
alimentare şi animalele vii – 9,3% [2].
Astfel, putem afirma că astăzi piaţa europeană este principala piaţa de realizare a
produselor moldoveneşti, în special în contextul semnării Acordului de Asociere Republica
Moldova-Uniunea Europeană. În prezent Republica Moldova deţine un potenţial mai înalt privind
evoluţia economică, creşterea nivelului calităţii şi competitivităţii produselor autohtone.
2.2. Analiza sectoarelor economice cu potențial de export

În condițiile procesului de globalizare, pentru fiecare stat devine importantă nu atât
menținerea unor ritmuri înalte ale dezvoltării economice, cât realizarea unei creșteri economice
stabile. Această stabilitate poate fi atinsă prin susținerea și dezvoltarea potențialului de export al
ramurilor cu potențial. Vorbind despre ramurile cu potenţial de export, nu putem să nu analizăm
ramurile prioritare ale economiei ţării, care se bucură de o mare cerere externă şi reprezintă
sectoarele de interes pentru dezvoltarea economică a ţării, destinaţia finală fiind exportul.
Principalele ramuri cu potențial de export ale economiei Republicii Moldova sunt:
- ramura agricolă (cultura plantelor, creșterea animalelor);
- ramura industrială (industria alimentară și a băuturilor, industria ușoară, sectorul TIC).
27
Pentru Republica Moldova, agricultura este unul dintre sectoarele cheie ale economiei
naționale, contribuind cu aproximativ 14,5% la produsul intern brut. Aproximativ 70% din
populația din mediul rural depinde de agricultură pentru mijloacele lor de trai. Dezvoltarea acestei
ramuri a fost posibilă datorită premiselor favorabile de timp de care a beneficiat Republica
Moldova, aici menționăm solurile fertile, clima, așezarea geografică, care permit creșterea
multiplelor culturi agricole, inclusiv creșterea diferitor specii de animale.
Suprafața totală a terenurilor agricole în anul 2017 a constituit 2 499,8 mii ha sau 73,9% din
suprafața totală a terenurilor Moldovei, iar în 2018 suprafața terenurilor agricole a înregistrat o
diminuare cu 3,2 mii ha constituind 2 496,6 mii ha, respectiv s-a redus ponderea cu 0,1% devenind
73,8% [4, p. 279]. În continuare vom prezenta structura terenurilor agricole cu ajutorul unei
diagrame circulare.
0.1 1.3
13.6
11.6
Teren arabil
Plantații multianuale
73.4 Pășuni
Fânețe
Pârloagă
Figura 2.2.1. Structura terenurilor agricole a Republicii Moldova la 1 ianuarie 2020

Sursa: elaborat de autor în baza [4, p. 280]
Analizând figura 2.2.1 observăm că cea mai mare suprafață a terenurilor agricole este
determinată de terenurile arabile ce prezintă o pondere de 73,4% după care urmează pășunile cu o
suprafață de 13,6% din suprafața totală de terenuri agricole. Plantațiile anuale prezintă un rol
deosebit de important în agricultura Republicii Moldova, ponderea acestora constituind 11,6%
[4, p. 280].
Principalele categorii de gospodării ce activează în sectorul agricol al Republicii Moldova
sunt întreprinderile agricole, gospodăriile țărănești și gospodăriile populației. Pentru a face
cunoștință cu categoriile de gospodării în continuare vom prezenta în cadrul unei diagrame forma
juridică, mărimea și forma de proprietate a întreprinderilor ce activează în sectorul agricol.
După cum observăm din figura de mai sus, o pondere destul de mare o au întreprinderile
agricole şi gospodăriile populaţiei, dar şi ponderea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) nu este
28
neglijabilă. Cu toate că în perioada 2013-2015 se observă o tendință descrescătoare, micșorându-se
de la 17,8% la 16% cu 1,8%, începând cu 2016 și până în 2017 ponderea gospodăriilor țărănești
crește până la 19,5% [4, p. 274].
Gospodăriile ţărăneşti mici pot ocupa acele segmente care nu sunt rentabile pentru
gospodăriile mari, dar, în acelaşi timp, gospodăriile mari dispun de potenţial mai semnificativ de
investire şi retehnologizare, comparativ cu gospodăriile ţărăneşti mici pentru dezvoltare mai rapidă.
Astfel, ponderea fiecărei categorii de gospodării poate varia în timp în funcţie de concurenţa
existentă între ele.
Menționăm că principalele culturi cerealiere recoltate de Republica Moldova în anul 2017 au
fost 1 251 mii tone de grâu, 1 773 mii tone de porumb pentru boabe și 249 mii tone de orz.
Principalele culturi tehnice recoltate sunt 876 mii tone de sfeclă de zahăr și 804 mii tone de floarea
soarelui [48].
În continuare vom analiza ramurile cu potențial de export la care Republica Moldova ar
trebui să acorde o atenție mai sporită. Una din subramurile importante ale agriculturii ar fi
cultivarea nucilor.
Aria totală de plantații de nuci a ocupat o suprafață de 14 mii ha în anul 2013, până în 2014
a crescut cu 10 mii ha, înregistrând o suprafață de 24 mii ha. Această cultură este din ce în ce mai
mult cultivată, ocupând în anul 2016 o suprafață de 27 mii ha, iar în 2017 aria totală de plantații de
nuci a constituit 29 mii ha. Astfel, producția recoltată de nuci în anul 2013 și în anul 2014 numără
13 mii tone, în anul 2015 producția s-a micșorat cu 2 mii tone, constituind 11 mii tone de nuci.
Datorită faptului că aria cultivată în anul 2016-2017 a fost mai mare, respectiv și producția a crescut
până la 14 mii tone în 2016 și 19 mii tone în 2017 [33].
Republica Moldova are o importanță deosebită printre exportatorii mondiali de nuci,
deoarece, în anul 2016 a ocupat locul patru în exporturile de nuci din lume, predominând în Europa.
Volumul exportat a constituit 5% din volumul total exportat de nuci sau 15 299 tone metrice. În
2016 și 2017 volumul exporturilor în tone a crescut, însă, datorită unei scăderi rapide a prețurilor,
valoarea totală a exporturilor a rămas la aproximativ 100 de milioane de dolari [40, p.18-21].
În anul 2017, Republica Moldova s-a situat pe locul 5 în topul celor mai mari exportatori de
nuci din lume. Cunoscut fiind faptul, că exportul mondial de miez de nucă în 2017 a constituit
244 mii tone, în valoare de 2 085 mlrd SUA, volumul de miez de nucă exportat din Republica
Moldova a constituit 6%. Volumul exportului de nuci cu coajă în anul 2017 a fost foarte mic: 1 842
de tone, ce reprezintă doar aproximativ 1-2% din valoarea totală a exportului de nuci. Acest fapt se
explică prin orientarea investițiilor în industria de prelucrare în ultimii ani. În anul 2018
s-au exportat peste 10 mii tone de nuci și miez de nuci. În topul țărilor care au achiziționat nuci din
Republica Moldova în 2018 se află Franța, Germania și Austria [40, p. 24].
29
O altă subramură a agriculturii este creșterea animalelor, care este una prioritară pentru
Republica Moldova și dispune de potențial de export. Pentru a analiza structura și dinamica
producției globale agricole vom prezenta dinamica producției vegetale și a producției animale în
milioane lei și în % față de anul precedent în cadrul tabelului de mai jos.
Tabelul 2.2.1
Volumului producţiei agricole a Republicii Moldova (%, faţă de anul precedent)
2015 2016 2017 2018 2019
mln lei % mln lei % mln lei % mln lei % mln lei %
Producția
agricolă - total 27254 109 27193 87 30362 119 34142 109 32506 102
Producția
vegetală 17341 111 18082 78 21098 127 24435 114 22788 104
Producția
animală 9417 104 8584 103 8768 102 9191 98 9198 99
Analizând tabelul 2.2.1 observăm că cea mai mare parte din producția agricolă totală este
reprezentată de producția vegetală, care începând cu anul 2014 și până în 2017 prezintă o dinamică
pozitivă, majorându-se de la 17 341 mln lei la 24 435 mln lei. Dacă analizăm perioada 2017-2018
observăm că volumul producției vegetale s-a micșorat cu 1 647 mln lei [38].
Producția animală o vom analiza în baza principalelor tipuri, dintre care se enumeră vitele și
păsările în masă vie, laptele și ouăle, volumul acestora pentru anii 2014-2018 l-am prezentat în
tabelul de mai jos.
Tabelul 2.2.2
Producția animală a Republicii Moldova pe principalele tipuri
Producția animală, dintre care: 2015 2016 2017 2018 2019
Vite și păsări (în masă vie) – total, mii
tone 164,0 174,5 184,3 157,8 163,3
Lapte – total, mii tone 485,3 479,5 462,1 442,6 373,1
Ouă – total, mln. buc 645,0 628,8 673,5 707,2 688,7
După cum vedem în tabelul 2.2.2 producția animală de vite și păsări în masă vie în perioada
2014-2016 ne arată o creștere de la 164 mii tone până la 184,3 mii tone. În anul 2017 producția este
mai mică decât în 2016 cu 26,5 mii tone, iar în perioada 2017-2018 iarăși observăm o majorare
până la 163,3 mii tone. Laptele influențează negativ producția animală, deoarece prezintă o
dinamică negativă pe parcursul anilor, micșorându-se de la 485,3 mii tone în 2014 la 373,1 mii tone
în 2018. Cantitatea de ouă ne arată o tendință pozitivă în perioada 2015-2017, deoarece crește de la
628,8 mln bucăți la 707,2 mln bucăți. Din 2017 până în 2018 volumul total de ouă scade cu 18,5
mln bucăți, contituind 688,7 mln bucăți [38].
Astfel, în urma analizei efectuate, putem afirma că agricultura Republicii Moldova dispune
de perspective de dezvoltare și potențial de export. Dar pentru a beneficia din plin de avantajele de
30
care dispune Republica Moldova și pentru dezvoltarea potențialului de export, sunt necesare
investiții și implementări de noi tehnologii moderne pentru creșterea productivității, cucerirea noilor
piețe de desfacere prin corespunderea cerințelor acestor piețe.
O subramură importantă cu potențial de export este apicultura și obținerea mierii de albine.
În Republica Moldova, ramura apicolă cunoaște o dezvoltare ascendentă. Numărul familiilor de
albine a crescut de la 115,9 mii bucăți în 2014 și 124,3 mii bucăți în 2015 până la 163,6 mii bucăți
în 2018 și 178,7 mii bucăți în 2019. În anul 2014, exportul mierii de albine a înregistrat o valoare de
9,7 mln dolari SUA, după care a scăzut la 9,5 mln dolari SUA în 2015 și la 8,8 mln dolari SUA în
2016. Exporturile de miere de albine au crescut la 14 mln de dolari în 2017. Aproape tot volumul de
miere moldovenească exportată ajunge în UE. România, Italia și Franța consumă 2/3 din mierea
moldovenească destinată exporturilor. În anul 2018 în Republica Moldova au fost produse
aproximativ 5 000 tone de miere de albine [38].
Următoarea ramură ce dispune de potențial de export este industria conservelor din fructe și
legume, care este a doua subramură după mărime, după industria vinului și cel de-al doilea sector
orientat spre export, 90% din producția fabricată este destinată exportului. La începutul anului 2014,
în producerea conservelor, au fost antrenate 25 de întreprinderi, a căror capacitate de producţie
constituie circa 185 mii tone de conserve. Valoarea conservelor de fructe și legume a crescut de la
2 006 179,6 mii lei în 2014 la 2 627 723,6 mii lei în 2017. Aproximativ 10% din legume și 50% din
fructele produse în Moldova sunt procesate. Peste 90% din fructele și legumele prelucrate sunt
exportate ca sucuri, dulcețuri, conserve și fructe uscate. Principalele fructe procesate exportate din
Moldova sunt sucurile, în principal sucul de mere concentrat și prunele uscate. Cei mai mari
consumatori de conserve din fructe și legume din Moldova sânt Rusia și Belarus [38].
O altă ramură cu potențial de export din componența industriei alimentare a Republicii
Moldova este sectorul vitivinicol. Prin intermediul acestui sector Republica Moldova este
recunoscută la nivel internațional. Aria totală viticolă în anul 2015 a ocupat o suprafață de 137,5 mii
ha, apoi a înregistrat un trend descendent în perioada 2015-2016 ocupând o suprafață cu 1,3 mii ha
mai mică decât în 2015, constituind 136,2 mii ha. Cu toate că suprafața este în descreștere și pentru
anul 2017, fiind de 135,3 mii ha, în perioada 2017-2018 am observat o tendință pozitivă, suprafața
viticolă a Republicii Moldova majorându-se la 135,8 mii ha. Ponderea suprafeței viticole a
Republicii Moldova la 1 ianuarie 2018 constituie 5,4% din suprafața totală a terenurilor agricole
[4, p. 280].
Volumul producției recoltate de struguri pe parcursul anilor 2014-2017 este în creștere, cea
mai mare abatere se observă în perioada 2016-2017 atunci, când producția crește de la 615,7 mii
tone la 675,1 mii tone [4, p.292].
31
Deja o perioadă îndelungată de timp, fabricarea produselor vitivinicole este o ramură care
asigură securitatea economică a țării și mijloace financiare pentru acumularea veniturilor la bugetul
de stat. Cu o producţie de vin de peste 143 mii tone, reprezentând 0,54% din producţia mondială şi
0,97% din cea a Uniunii Europene, Republica Moldova ocupă locul 20 la nivel global [47].
Valoarea totală exportată de struguri de masă în 2015 a fost în valoare de 15,85 mln dolari
SUA pentru o cantitate de 47 mii tone de struguri. Potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii, în
Belarus a fost livrată cea mai mare cantitate de struguri de masă, circa 20 mii tone. În Federația
Rusă Republica Moldova a exportat 16,5 mii tone de struguri, în timp ce în Ucraina și Kazahstan
câte 664 tone și respectiv 117 tone. În ultimii ani, se observă o creștere a exporturilor de struguri în
Uniunea Europeană, inclusiv în Polonia. Republica Moldova a exportat în anul 2016 circa 98 tone
de struguri în Polonia, iar în 10 luni ale anului 2017, exportul de struguri în Polonia a fost de 595
tone de struguri. Prețul mediu de export fiind 0,87 dolari SUA pentru 1 kg [37].
Anul vitivinicol 2017-2018 înregistrează cea mai timpurie recoltă de struguri din ultimii 40
de ani, având în vedere că perioada de cules a început cu 14-21 de zile mai devreme. Vinăriile au
înregistrat stocuri disponibile în volum de 32 mln de dal, cu 9% mai mult decât anul trecut.
Volumul total al exporturilor de vinuri moldovenești a atins cifra de 14,39 mln de dal, ceea
ce înseamnă o creștere cu 3% față de aceeași perioadă a anului trecut sau echivalentul a 57 mln de
sticle și 10,09 mln decalitri de vinuri comercializate în vrac. Ambii indicatori au înregistrat o
creștere de 5,2% și respectiv 1,5%. Cifra de exporturi este în creștere cu 5,5%, atingând suma de
2,34 mlrd lei, iar prețul mediu pentru un litru de vin exportat a crescut cu 6% în această perioadă
[41]. Pentru a analiza principalele piețe externe ale Republicii Moldova din 2018 după volumul
exporturilor de vin moldovenesc îmbuteliat vom prezenta ponderea acestor țări cu ajutorul unei
diagrame circulare.
15
37
13
Polonia
România
12 13 Cehia
10 Federația Rusă
China
Figura 2.2.3. Ponderea țărilor importatoare de vin moldovenesc îmbuteliat în 2020

Sursa: elaborat de autor în baza [41]
32
Volumul exporturilor de vinuri moldoveneşti a crescut în anul 2018 cu 9% faţă de 2017.
Asta înseamnă că în străinătate au ajuns cu aproximativ zece milioane de sticle mai mult. După cum
vedem în figura 2.2.5 cea mai mare cantitate de vin moldovenesc le revine polonezilor, cota fiind de
15%. Pe locul al doilea şi al treilea s-au situat România şi Cehia, volumul exportului fiind pentru
fiecare ţară de 13%.
În Rusia, care pe vremuri deţinea o cotă de 80%, acum ajunge doar 12% din totalul
exporturilor. Pe locul al cincilea s-au situat importatorii din China înregistrând o cotă de 10%.
Volumul rămas din totalul exportului din Republica Moldova a vinului îmbuteliat este determinat
de la alte țări a căror pondere are o cotă mai mică. În funcție de valoarea exportului, piețele externe
au fost repartizate astfel: România (15%), Polonia (14%), Cehia (12%), China (12%) și Federația
Rusă (11%) [41].
O altă ramură principală a Republicii Moldova este industria zahărului, care deasemenea,
dispune de potențial de export ce merită a fi dezvoltat. Pe piaţa Republicii Moldova, activează trei
mari operatori: S.A. „Sudzucker-Moldova”, SRL „Magt-Vest” şi SRL „Moldova-Zahăr”. În anul
2014 valoarea exportată de zahăr și produse zaharoase a înregistrat 55 769,6 mii dolari SUA, dintre
care cea mai mare parte a exportului a fost în țările CSI, însumând valoarea de 41 972,5 mii dolari
SUA. În 2015, la fel, din 38 520,7 mii dolari SUA, în țările CSI a fost exportat un volum de
31 373,6 mii dolari SUA. Începând cu anul 2016, cea mai mare cantitate de zahăr începe să fie
exportată în țările UE și anume 42 531,97 mii dolari SUA din totalul exportului de 43 918,9 mii
dolari SUA. Deasemenea, și în 2017, Republica Moldova a exportat o valoare de 25 126,24 mii
dolari SUA din totalul volumului exportat ce însumează 27 106,50 mii dolari SUA. Cele mai
semnificative exporturi de zahăr în 2017, sunt realizate în România, Bulgaria, Polonia, Germania,
Rusia [16].
Ramura care dispune de cel mai mare potențial de dezvoltare și care nu poate fi estimat, la
momentul actual, este reprezentată de către Tehnologiile Informaționale și de Comunicații (TIC).
Această ramură reprezintă sectorul prioritar în dezvoltarea economică a Republicii Moldova.
Sectorul TIC este compus din patru industrii, dintre care industria tehnologiei informaționale (TI)
reprezintă vârful lanțului valoric, iar celelalte trei (comunicațiile, producerea și vânzarea
echipamentelor) fiind industrii de suport pentru TI.
Întreprinderile de stat în domeniul TIC, subordonate ministerelor de profil, sunt Î.S.
„Radiocomunicații”, Î.S. „MoldData”, Î.S. „Poșta Moldovei”, „Centrul Tehnologii Informaționale și
Comunicaționale în Educație” și Î.S. „Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale” (IDSI).
Ponderea sectorul TIC în PIB-ul Republicii Moldova este de circa 8%, iar exportul
serviciilor IT a constituit anul trecut 65,5 mln dolari SUA, fiind în continuă creștere. În același timp,
penetrarea serviciilor internet este de 64%, iar a telefoniei mobile de 123%. Serviciile 3G acoperă
33
99% din teritoriul Moldovei, în timp ce serviciul 4G deja 41%. Fiecare al doilea cetăţean este
utilizator de Internet, mai mult de jumătate din gospodării au cel puţin un calculator conectat la
internet. După viteza de acces la Internet Moldova se plasează printre primele 20 de state ale lumii.
Aceste caracteristici poziționează Republica Moldova în rândul statelor cu o infrastructura de
comunicații electronice dezvoltată, favorabilă pentru inițierea afacerilor în domeniul tehnologiei
informației și comunicațiilor.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
34
1. Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA). Ministerul Economiei și
Infrastructurii. Disponibil: https://mei.gov.md/ro/content/acordul-de-liber-schimb-
central-european-cefta [citat 10 martie 2019].
2. Activitatea de comerț exterior a Republicii Moldova în ianuarie-noiembrie 2018. Biroul
național de statistică al Republicii Moldova. Disponibil:
http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6232&parent=0 [citat 11 martie
2019]
3. A intrat în vigoare Acordul de comerț liber dintre Republica Moldova și Turcia. Ministerul
Economiei și Infrastructurii. Disponibil: https://mei.gov.md/ro/content/intrat-vigoare-
acordul-de-comert-liber-dintre-republica-moldova-si-turcia [citat 10 martie 2019]
4. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2018. Chișinău: Biroul Naţional de Statistică al
Republicii Moldova, 2017, p. 271-299, p. 343-378.
5. CAINAREAN, E. Regimul de comerț exterior al Republicii Moldova – 2002. Chișinău:
Editura Gunivas, 2002, 208 p.
6. Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova (CCI). DCFTA în Republica Moldova
Disponibil: https://dcfta.md/camera-de-comert-si-industrie-a-republicii-moldova-cci [citat
23 ianuarie 2019].
7. CERCHES, O. Eficiența economică a comerțului exterior. București: Editura Logos, 2007,
p. 13.
8. CHISTRUGA, B. Economie mondială. Chişinău: ASEM, 2013, 326 p.
9. CHIVRIGA, V. Studiu comparativ al legislaţiei în materie de comerţ exterior. Chișinău:
IDIS Viitorul, 2008, 92 p.
10. Comerț exterior. Ministerul Economiei și Infrastructurii. Disponibil:
https://mei.gov.md/ro/content/comert-exterior [citat 24 ianuarie 2019].
11. Comerțul exterior al Republicii Moldova cu alte țări (cu excepția țărilor CSI și UE)
structurat pe țări și grupe de mărfuri, 2001-2017. Biroul național de statistică al Republicii
Moldova. Disponibil:
http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/40%20Statistica%20economica/
40%20Statistica%20economica__21%20EXT__EXT010__serii%20anuale/
EXT010900.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774 [citat 16 ianuarie 2019]
12. Comerțul exterior al Republicii Moldova cu țările CSI structurat pe țări și grupe de
mărfuri, 2001-2017. Biroul național de statistică al Republicii Moldova. Disponibil:
EXT010700.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774 [citat 20 decembrie 2018]
35
13. Comerțul exterior al Republicii Moldova cu țările Uniunii Europene structurat pe țări și
grupe de mărfuri, 2001-2017. Biroul național de statistică al Republicii Moldova.
Disponibil:
EXT010800.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774 [citat 14 ianuarie 2019]
14. Comerțul exterior pe grupe de țări, 1997-2017. Biroul național de statistică al Republicii
EXT010100.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774 [citat 22 decembrie 2018]
15. Comerțul exterior pe secțiuni și capitole, conform Clasificării Standard de Comerț
Internațional (CSCI) și grupe de țări, 2001-2017. Biroul național de statistică al Republicii
EXT010600.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774 [citat 24 decembrie 2018].
16. Comerțul exterior pe secțiuni și capitole, conform Nomenclatorului Mărfurilor (NM), 1997-
2017. Biroul național de statistică al Republicii Moldova. Disponibil:
EXT010400.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774 [citat 26 decembrie 2018].
17. DEX – Dicționarul explicativ al limbii române. Academia Română. București: Editura
Univers Enciclopedic, 1996, p. 201.
18. DODU-GUGEA, L. Determinarea tendințelor viitoare ale dezvoltării comerțului exterior al
Republicii Moldova cu țările UE. În: Economica. 2012, nr. 1, p. 108-113.
19. DUMBRAVĂ, P., POP, A. Contabilitatea de gestiune în comerț și turism. Deva: Editura
Intelcredo, 1995, p. 97.
20. Exportul de servicii, partea nevăzută a comerțului exterior. Disponibil:
http://dcfta.md/exportul-de-servicii-partea-nevazuta-a-comertului-exterior [citat 17 aprilie
2019].
21. FULGA, V. Prezentarea operațiilor de comerț exterior în rapoartele financiare. În: Analele
Universității Cooperatist-Comerciale din Moldova. Chișinău: Tipografia UCCM, 2011,
vol.IX-lea, Partea 2.
36
22. GIURGIU, A. Comerțul intraeuropean: o nouă perspectivă asupra comerțului exterior al
României. București: Editura Economică, 2008, p. 43-63.
23. GRIBINCEA, A. Analiza comerțului extern prin confluența celor două transformări:
tranziția și integrarea. În: Economica. 2011, nr. 4, p. 93-107.
24. Legea Republicii Moldova „Cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie” Nr. 393-XIV din
13.05.1999. Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 73-77 din 15.07.1999. Disponibil:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311662
[citat 23 ianuarie 2019]
25. LITVIN, A. Efectele globalizării asupra eficienței economice a exportului. În: Buletinul
Științific al Universității de Stat Bogdan Petriceicu Hașdeu din Cahul. 2013, nr. 2(10), p.
14-20.
37

Sustinere 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sustinere 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

COMERȚUL EXTERIOR AL REPUBLICII MOLDOVA:

Specialitatea: 413.1 – Business şi administrare

Proces-verbal nr. ______ din „___” ____________2022__

Şeful catedrei dr., conf. univ. TCACI Carolina

1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND COMERȚUL EXTERIOR

2. CERCETAREA COMERȚULUI EXTERIOR AL REPUBLICII MOLDOVA

3. CERCETAREA ACTIVITĂȚII COMERCIALE EXTERNE A ÎNTREPRINDERII (în baza

1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND COMERȚUL EXTERIOR

În decursul epocii moderne și contemporane, aspectele normative și cele cognitive s-au

Operațiuni comerciale Alianțe și cooperări Operațiuni comerciale Alianțe și cooperări

Comerț intracomunitar Cooperări pe baze Comerț internațional Cooperări pe baze

Livrări Alianțe strategice Export de mărfuri Alianțe strategice

Figura 1.1.1. Componentele comerțului exterior

Contract de vânzare internațională

Figura 1.1.2. Exportul direct

Producător Agent Client

Producător Casa de comerț Client extern

În momentul de față, apare cu evidență faptul, că starea economiei mondiale preocupată pe

Protecționism Comerț liber

Figura 1.2.1. Limitele politicilor comerciale

2.1. Structura și direcțiile comerțului exterior

Țările Uniunii Europene Țările CSI Alte țări

Figura 2.1.2. Structura exporturilor Republicii Moldova, pe grupe de țări

Figura 2.1.5. Principalele produse exportate de Republica Moldova în anul 2020

Figura 2.1.6. Principalele produse exportate de Republica Moldova în anul 2020

14.1 Mașini și echipamente

Figura 2.1.11. Principalele produse importate de Republica Moldova în 2020

2.2. Analiza sectoarelor economice cu potențial de export

Figura 2.2.1. Structura terenurilor agricole a Republicii Moldova la 1 ianuarie 2020

Figura 2.2.3. Ponderea țărilor importatoare de vin moldovenesc îmbuteliat în 2020

S-ar putea să vă placă și

Proces-verbal nr. ____ din „_” __________2022