Tipologia lui E.

Kretschmer

Studiind bolnavi psihici, a sesizat o corespondenta intre:

-        simptomatologia psihocomportamentala

-        aspectul bioconstituțional extern.

Clasificarea lui E.K. cuprinde 3 tipuri principale ai un tip accesoriu.

1. Tipul picnic-ciclotim

D.p.d.v. morfologic se caracterizează prin: constituție orizontala, abdomen voluminos, obezitate,

piele întinsa, fata moale, sistem osos fragil.

2. Tipul leptosom (sau astenic)-schizotim

- constituție verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata (turtita), umeri apropiați si înguști, cap
mic si rotund, mușchi si oase subțiri (aspect scheletic), nas lung si ascuțit, paloarea fetei, trasaturi
feminine la barbati si masculine la femei.

3.    Tipul atletic-vascos

-        constituție fizica proporționata, dezvoltare robusta a sistemului osos si muscular, umeri lati si
bazin ingust.

® ca accesoriu este menționat tipul displastic – reunește numeroase varietăți dismorfice

· D.p.d.v. medical, tipurile delimitate se asociază cu predispoziții psihopatologice diferite:

1. predispune la tulburări maniaco-depresive

2. tulburări de natura schizoida (schizofrenie)

3. epilepsie

Etapele pierderii la copii

Atunci când se confrunta cu o durere copiii parcurg trei faze: durerea de început, durerea acuta si
durerea subsidiara. In cazul durerii de început cele mai comune reacții includ negarea ,care include
disocierea, hiperactivitatea, iritabilitatea, protestul, alarma si panica.

Negarea este un mecanism care ajuta la prevenirea, evitarea si reducerea anxietății. In aceasta etapa
este posibil ca pierderea sa fie uitata pentru câteva momente.
Un efect al pierderii il reprezintă disocierea: unii copii par a se funcționa ca niște roboti. Este posibil
ca in aceasta faza copilul sa arate foarte puțin interes pentru ceea ce este in jurul sau, sa evite
conversațiile sau activitățile sociale.
O alta caracteristica ce poate apărea odată cu durerea este regresia. Poate include :lovituri,
murdărirea hainelor, isi suge degetele sau parul, mușcături. Stresurile majore cum ar fi moartea
unui părinte sau divorțul părinților, pot determina comportamente regresive care pot dura câteva
luni, existând posibilitatea repetării si la câțiva ani daca este retrăita experiența pierderii.

Etapa secundara a procesului de jelire include: dor, căutare, tristețe, teama, anxietate, vinovăție si
rușine, experiența dezorganizării si disperării si,in final, începerea procesului de reorganizare .
Fiecare faza ajuta copilul sa depășească pierderea prin acceptare a ceea ce s-a întâmplat si prin
începerea procesului de refacere.

După ce au experimentat sentimentele si trăirile normale pierderii, copiii se hotărăsc sa revină la o

viața care sa le asigure creșterea si dezvoltarea personala. Este începutul procesului de refacere si
vindecare. Majoritatea copiilor păstrează in primele șase luni după pierdere dispoziția de doliu si
durere. Daca nu integrează in mod pozitiv pierderea pot ramane furioși si depresivi.
AN III GRUPA:

NUME

TEST

1.Descrieti tipologia lui Kretschmer.

2.Etapele pierderii la copii sunt: