Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4
1.Determinarea duratei proiectului după modelul stocastic.
Cu ajutorul celor trei forme ale duratei se determină durata medie (aşteptată) a activităţii
A, cu relaţia:
d o + 4 d pr + d p 17 , 5+4⋅26 , 25+35
=
dA= 6 6 =27 zile
5
2. Metode de organizare a proceselor de producţie în construcţii
Metodele de organizare a proceselor de producţie în construcţii-montaj servesc la
luarea unor decizii distincte de determinare, asigurare şi coordonare a mijloacelor de
muncă, a obiectelor muncii şi a forţei de muncă, în scopul realizării lucrărilor la timp, în
cantitatea şi calitatea prevăzută în documentaţia de execuţie şi cu o eficienţă economică
maximă.
Indiferent de metoda de organizare folosită, organizatorul trebuie să stabilească, cu
ajutorul acesteia, ce capacitate trebuie să aibă mijloacele de muncă, unde sunt dirijate
acestea, ce cantitate de materiale este necesară, când trebuie aduse la locul de punere în
lucru, ce formaţie de lucru este necesară, când începe lucrarea, când se termină, unde se
lucrează în continuare etc.
6
acelaşi moment şi să se desfăşoare concomitent. Aplicarea metodei implică respectarea
anumitor restricţii şi anume, în cazul proceselor simple, existenţa unui număr de formaţii
de muncă şi utilaje egal cu numărul de sectoare, precum şi existenţ a fronturilor de lucru
libere pe toate sectoarele. Metoda nu poate fi aplicată la construcţiile ce se desfăşoară pe
înălţime, din cauza imposibilităţii creării fronturilor de lucru libere pe toate sectoarele
deodată (cele mai multe sectoare de lucru se creează în timp), însă metoda poate fi
aplicată cu succes la lucrările liniare (căi ferate, drumuri, reţele etc)
7
2.4 Metoda de organizare în lanţ este specifică proceselor de producţie complexe
şi asigură o organizare în flux continuu şi o bună folosire în timp a tuturor resurselor,
permiţând specializarea formaţiilor de muncă şi a utilajelor.
Pentru organizarea în lanţ procesele complexe urmează să fie împărţite în procese
simple ce pot fi repartizate formaţiilor specializate. De modul în care se realizează
împărţirea proceselor complexe în procese simple, cu ritmuri de lucru egale sau inegale,
depinde dacă lanţul proiectat va fi ritmic sau neritmic. Pentru a obţine un lanţ ritmic,
trebuie ca mărimile ritmurilor proceselor simple componente ale procesului complex să
fie egale sau multiple faţă de un ritm de lucru al unui proces simplu considerat modul.
În practică, lanţurile ritmice se obţin destul de greu, fie datorită volumelor de
lucrări diferite de la un proces de producţie la altul, fie datorită volumelor de lucrări
diferite de la un sector la altul pentru acelaşi proces simplu.
Pentru proiectarea unui lanţ ritmic trebuie să se respecte simultan următoarele trei
principii fundamentale : continuitatea activităţii formaţiilor de lucru, uniformitatea
realizării sarcinilor de producţie şi sincronizarea proceselor de lucru.
Continuitatea activităţii formaţiilor de lucru se poate asigura prin existenţa, în
permanenţă, a fronturilor de lucru libere pe un sector pentru formaţiile de munc ă ce
termină un proces simplu pe un sector anterior. Conform acestui principiu, o formaţie de
muncă urmează să treacă fără întrerupere de la un sector la altul, până la epuizarea
sectoarelor cuprinse în organizarea în lanţ, după care formaţia de muncă va fi antrenată
la o altă lucrare.
Uniformitatea realizării sarcinilor de producţie presupune realizarea unui
volum constant de lucrări în unitatea de timp. Uniformitatea realizării sarcinilor de
producţie se poate asigura prin menţinerea efectivului formaţiei de munc ă în condiţiile
aceleiaşi productivităţi a muncii, sau micşorarea acestuia - în cazul creşterii
productivităţii muncii.
Sincronizarea proceselor de lucru, în condiţiile organizării lucrărilor de
construcţii-montaj în lanţ, presupune ocuparea imediată a tuturor fronturilor de lucru
create. Acest principiu nu poate fi respectat decât la organizarea în lanţ ritmic (cu
ritmuri de lucru egale) sau în lanţ modulat. La organizarea în lanţ neritmic acest
principiu se realizează cel puţin un sector şi pe cel mult "n-1" sectoare.
Metoda de lucru în lanţ ritmic se aplică relativ uşor la construcţiile liniare
(drumuri, căi ferate, reţele) sau la construcţii de obiecte asemănătoare (blocuri de
locuinţe, hale industriale etc.) . Pentru toate celelalte lucrări de construcţii-montaj este
proprie organizarea în lanţ neritmic.
După divizarea proceselor complexe în procese simple, organizatorul trebuie să
asigure un număr de formaţii de muncă specializate şi/sau de utilaje egal cu
numărul proceselor simple ce urmează a se realiza, indiferent de numărul de
sectoare proiectate.
8
3. Programarea prin metode clasice. Graficul calendaristic(Gantt)
Metodele clasice de programare se pot aplica cu succes în cazul proiectelor de
complexitate redusă, care sunt formate dintr-un număr mic de procese simple de lucru
(aproximativ 30 - 40 ) şi folosesc resurse puţine.
Succesul unei astfel de programări este condiţionat, în mod hotărâtor, de pregătirea
celor ce elaborează şi urmăresc îndeplinirea programului.
Principala metodă clasică de programare se bazează pe reprezentarea proceselor
simple de lucru, la scara timpului, în cadrul graficului calendaristic(Gantt) într-un
sistem de axe, în care pe abscisă se înscrie timpul, iar pe ordonată procesele simple de
lucru. Fiecare proces simplu va fi reprezentat printr-o paralelă la abscisă. Lungimea
segmentului care reprezintă procesul simplu de lucru va fi dată de durata programată
pentru executarea acestuia, iar începerea procesului simplu de lucru va fi stabilită în
funcţie de succesiunea tehnologică proiectată, de restricţiile de durată şi de nivelul
resurselor disponibile. Elaborarea graficului calendaristic se face ţinând seama de
precizările din fişele tehnologice, în următoarele etape:
-împărţirea proceselor complexe de lucru în procese simple şi determinarea
volumelor de lucrări ale acestora;
-stabilirea celei mai bune succesiuni tehnologice, pentru a elimina
nesincronizările şi a asigura executarea în paralel a unor lucrări;
-coordonarea termenelor de realizare ale fiecărui proces de lucru, pentru
încadrarea în durata de execuţie propusă.
9
Lucrările de finisaj au rol constructiv, funcţional, decorativ şi igienico-sanitar şi
se execută, în general, după ce întreaga clădire de roşu (fundaţii, pereţi) şi
acoperişul au fost terminate. Finisajele cuprind lucrări de pardoseli, tencuieli,
placaje, zugrăveli, vopsitorii, tapete, tâmplărie.
1.Tâmplarirea
2.Instalația electrică
3.Instalația sanitară
4.Instalația termică
5.Tencuială interioară
6.Instalații termice
7.Montarea pardoselii
8.Vopsitorii, zugrăveli, tapete și orice alt tip de finisaj al pereților
Graficul calendaristic(Gantt)
Se observă că durata de timp necesară realizării activităților este mai mică decît în
situaţia rezultată în urma aplicării metodei stocastice.
Diferenţa de timp dintre cele două situaţii este de 3 zile.
Obținând durata de timp de 24 de zile, nu am depășit durata directivă stipulată în
sarcină ce constituie 35 de zile.
10
4.Dimensionarea necesarului resurselor umane
11
Graficul necesarului în forță de muncă
Q=10 2+25 2+15 2+20 2+30 2+15 2+10 2+15 2+20 2+10 6=380 om zile
¿ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿ ¿
Q 380
Nmed = T = 24 =15.83 ≈16
Unde:
12
Obținând coeficientul de neuniformitate a forței de muncă cu o valoare de 1.875,
nu este nevoie de optimizare a resurselor umane, deoarece acesta se încadrează in
limitele (1,5…2).
13
- permite stabilirea mai exacta a responsabilitatilor etc.
A 2 1 2 faze
4 C
1 2 A4
B 1 B 3 activităţi
3 3
Reprezentarea activităţilor într-un grafic reţea.
14
la activitatea care reprezintă un proces de lucru sau un proces natural se
notează, deasupra, denumirea sau simbolul activităţii şi, dedesubt, durata;
activităţile să nu se întoarcă, direct sau prin intermediul altor activităţi, în
faza din care acestea au plecat (să nu existe bucle sau circuite), deoarece ar
rezulta drumuri de durată infinită;
2
A B
2 4
1 C
1 3 3
Reprezentarea buclei şi a circuitului
Termenul minim al fazei "i" (ti m) este termenul cel mai apropiat (de
faza "0") în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza "i", sau din care
încep activităţile ce pleacă din faza "i".
Termenul maxim al fazei "i" (tiM) este termenul cel mai depărtat (de
faza "0") în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza "i", sau din care
încep activităţile ce pleacă din faza "i".
Termenul minim de începere a activităţii "ij" (t ij mî) este termenul cel
mai devreme la care poate începe activitatea şi corespunde cu termenul minim al
fazei "i" (din care porneşte activitatea).
Termenul maxim de începere a activităţii "ij" (tij Mî) este termenul cel
mai târziu la care poate începe activitatea şi corespunde cu termenul maxim al
fazei "i" (din care porneşte activitatea).
Termenul minim de terminare a activităţii "ij" (tijmt) este termenul cel
mai devreme la care se poate termina activitatea şi corespunde cu termenul
minim al fazei "j" (în care se încheie activitatea).
Termenul maxim de terminare a activităţii "ij" (tijMt) este termenul cel
mai târziu la care se poate termina activitatea şi corespunde cu termenul maxim
al fazei "j" (în care se termină activitatea).
Sintetizând, avem:
tijmî = tim = drumul maxim de la faza "0" la faza "i";
15
tijmt = tijmî + daij;
tijMî = tijMt - daij = tjM - daij
tijMt = tjM = valoarea minimă de la momentul final la momentul "j", calculată prin
scăderea din durata critică a duratelor activităţilor.
Când sunt respectate toate termenele minime, programul se numeşte minorant,
iar când se lucrează cu termenele maxime, programul se numeşte majorant. Prima
posibilitate este greu de realizat, fie datorită unor factori perturbatori, fie datorită unor
vârfuri neeconomice în folosirea resurselor.
A doua posibilitate se realizează uşor, însă face ca programarea să devină
rigidă, deoarece majoritatea activităţilor devin critice.
Pentru asigurarea unei eficienţe economice sporite, este recomandabil să se
aleagă o soluţie intermediară, care să permită o bună folosire a resurselor, concomitent
cu o durată de execuţie acceptabilă.
Diferenţ a dintre termenul maxim şi cel minim al fazei reprezintă rezerva de
timp a fazei (Ri). Când diferenţa dintre termenele minime şi maxime ale unei faze este
"0", atunci faza este critică:
Ri = tiM - tim
Activităţile pot avea, în funcţie de termenele minime şi maxime ale fazelor ce
le delimitează şi în funcţie de durata lor, următoarele rezerve: totală, liberă,
independentă, intermediară şi interferentă.
Rezerva totală de timp (Rtij) este timpul maxim cu care se poate întârzia o
activitate fără a depăşi drumul critic.
Consumarea acestei rezerve duce la pierderea rezervelor de timp ale
activităţilor necritice următoare (până la nivelul rezervei consumate).
Rtij = tjM - (tim + daij) = tijMt - tijmt
Rezerva liberă de timp (Rlij) este timpul cu care se poate întârzia (prin mărire
sau decalare) o activitate, astfel încât să nu conducă la depăşirea timpului minim al
fazei următoare (şi, deci, să nu întârzie timpul minim de începere a activităţilor
următoare).
Rlij = tjm - (tim + daij) = tij+1mî - tijmt
Rezerva independentă de timp (R iij) se calculează atunci când activităţile sunt
programate să înceapă la termene minim,astfel
16
Graficul Reţea
17
18
Aşa cum se prezintă grafic, se observă că începerea lucrărilor procesului 5 pe sectrul I
este dependent de finalizarea proceselor nr. 3 și 4 pe sectrul I. Conform regulii enunţate
mai sus termenul minim de începere a lucrărilor activității 16-17 din procesul 5, pe
sectrul I va fi 10 zile .
La fel se procedează pentru toate fazele şi se obţin 22 zile, în faza finală.
Termenul maxim se stabileşte în sens invers, de la faza finală la faza iniţială. În faza
finală, termenul minim este egal cu termenul maxim, deoarece atât faza iniţială, cât şi
faza finală fac parte, obligatoriu, din drumul critic. Pentru celelalte activităţi, termenul
maxim al fazei "i" se stabileşte scăzând din termenul maxim al fazei "j" durata
activităţii "ij". Când din faza "i" pornesc mai multe activităţi, termenul maxim de
începere a activităţii "ij" se stabileşte ca fiind cea mai mică diferenţă între termenul
maxim al fazei următoare şi durată.
Astfel, pentru activitatea 6-7 din procesul , pe sectrul II , termenul maxim de
finisare a lucrărilor va fi 10 zile .
Conform graficului putem menționa faptul că această metodă nu este cea mai
avantajoasă de practicat deoarece aproape toate activitățile sunt critice, ceea ce ar
însemna că antreprenorul care realizează aceste lucrări este impus să se focalizeze la
maxim pentru a asigura necesarul de resurse umane, financiare, tehnologice cu scopul
de a preântâmpina situațiile de criză.
19
6. Bugetul proiectului Graficul finanțării.
Bugetul/costul proiectului este una dintre cele mai importante parti ale oricarui tip de
proiect, care necesita calcule riguroase, planificari anticipate ale resurselor ce urmeaza
sa fie cheltuite. La elaborarea bugetului trebuie de avut grija pe de o parte, atat de
cerintele formulate de catre finantator, cat si de necesitatile concrete ale proiectului.
Astfel, trebuie realizata o corelare intre proiect, planul de activitati si buget. Se poate
afirma ca bugetul reflecta in plan financiar activitatile proiectului. Un buget poate sa
contina trei sectiuni: veniturile, cheltuielile si bugetul narativ. In cadrul unui buget
avem doua categorii principale de cheltuieli: directe si administrative. Unii dintre
finantatori, mai accepta si o a treia categorie de cheltuieli reprezentata de fondurile de
dezvoltare pentru solicitant asa-numitul overhead, adica o taxa de succes. Prin
cheltuieli directe intelegem acele costuri bugetare care sunt necesare si deriva in mod
direct din proiect. Cheltuielile administrative se refera la acele costuri care sunt
necesare pentru administrarea proiectului (chirie, infrastructura de lucru, personal
auxiliar, etc.).
Bugetul de cheltuieli al unui proiect va fi elaborat pe mai multe coloane din care
sa reiasa unitatea de masura folosita, numarul acestor unitati, costul cu aceste unitati,
costul total si in final, defalcat contributia solicitantului si contributia solicitata prin
aceasta cerere. Contributia solicitantului poate consta din contributia in natura si
contributia financiara.
Principalele capitole din orice buget sunt urmatoarele:
a) resurse umane – aici intra costurile privind salariile, diurnele – atat cele ale
personalului implicat in proiect (coordonator de proiect, asistent/asistenti de proiect),
cat si ale personalului auxiliar sau ale specialistilor .
b) transport – la aceasta categorie sunt incluse cheltuielile de transport necesare pentru
buna desfasurare a proiectului.
c) cheltuieli cu echipamentele – aici se introduc costurile necesare cu cumpararea sau
inchirierea echipamentelor. Este vorba de echipamentele care sunt necesare in
derularea proiectului, prin urmare aceste echipamente deriva din caracterul acestuia.
d) costuri de birou – se refera in principal la cheltuielile necesare cu intretinerea
biroului. Se pot include aici cheltuieli ce vizeaza atat chiria birourilor, intretinerea
acestora, costuri cu asigurarea serviciilor , consumabile.
e) alte cheltuieli –pot fi introduse la aceasta categorie – si se refera la cheltuielile
privind publicatiile, evaluarea proiectului, organizarea unor evenimente (conferinte,
seminarii).
Functiei de planificare a bugetului i se atribuie urmatoarele caracteristici:
1. Bugetul cuantifica activitati – adica le confera valoare in bani.
2. Bugetele dirijeaza cheltuielile astfel incat resursele sa fie cheltuite numai pentru
activitati care sprijina obiectivele proiectului.
3. Bugetele identifica ce resurse sunt necesare si cand sunt solicitate.
4. Bugetele permit examinarea obiectivelor si activitatilor unui proiect din punct de
vedere al costului lor actual.
5. Bugetele clarifica relatia dintre cheltuielile directe necesare derularii proiectului si
cheltuielile de sustinere sau administrative (chirie, personal de specialitate, etc.)
6. Un buget realist si actualizat permite evaluarea financiara a proiectului.
20
Pasii care trebuie parcursi in elaborarea unui buget pentru o cerere de finantare
sunt urmatorii:
- stabilirea perioadei de lucru pentru fiecare etapa si pentru proiectul in ansamblu;
- estimarea veniturilor;
Graficul finanțării.
Unde:
B- bugetul proiectului
P- productivitatea muncii
Q- cantitatea de manoperă
Repartizarea bugetului se efectuează în dependență de necesitățile și prioritățile
părților implicate în proiect. Din punct de vedere a antreprenorului ar fi bine ca
investițiile să fie alocate la inițierea activităților la 100%.(V1), însă pentru investitor
este mai avantajos ca majoritatea investițiilor să fie alocate la finalizarea
activităților(V2).
21
Concluzii
Conform graficului Rețea am obținut 22 de zile. Însă din 14 activități, 11 sunt critice.
Comparând rezultatele acestor două grafice, chiar dacă în cazul Graficului Gantt
obtinem cu 2 zile mai mult decât în cazul graficului Retea, acesta este mai simplu, se
elaborează uşor, poate fi interpretat şi de către personalul fără pregătire speciala și
antreprenorul care realizează aceste lucrări nu este impus să se focalizeze la maxim
pentru a asigura necesarul de resurse umane, financiare, tehnologice cu scopul de a
preântâmpina situațiile de criză ca în cazul graficului Rețea.
Prin urmare putem releva că fără o planificare riguroasă proiectul nu poate fi realizat
deoarece o estimare a costurilor , resurselor și a termenelor de realizare pentru
activitățile implicate necesită o bună pregătire încă de la început .
22
Anexa1.
Bugetul proiectului
1 zi – 10000 lei
2-a zi – 20000 lei
3-a zi – 45000 lei
4-a zi – 70000 lei
5-a zi – 85000 lei
6-a zi – 100000 lei
7-a zi – 120000 lei
8-a zi – 140000 lei
9-a zi – 170000 lei
10-a zi – 200000 lei
11-a zi – 215000 lei
12-a zi – 230000 lei
13-a zi – 240000 lei
14-a zi – 250000 lei
15-a zi – 265000 lei
16-a zi – 280000 lei
17-a zi – 300000 lei
18-a zi – 320000 lei
19-a zi – 330000 lei
20-a zi – 340000 lei
21-a zi – 350000 lei
22-a zi – 360000 lei
23-a zi – 370000 lei
24-a zi –380000 lei
Bibliografie
23
1.MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE CONSTRUCŢII ,Socolescu Mihai
Alexandru
24
În concluzie, prin întocmirea reţelei drumului critic se realizează: ordonarea
procesului la nivelul dorit de detaliere, ţinând seama de interdependenţele
activităţilor, cât şi de importanţa fiecărei activităţi; îmbunătăţirea considerabilă a
programului şi a controlului, obţinând astfel scurtarea termenelor de execuţie şi
reducerea costului lucrărilor. Cunoaşterea activităţilor critice permite concentrarea
atenţiei asupra factorilor hotărâtori, ceea ce măreşte eficienţa muncii de coordonare.
În general, orice actiune având drept scop atingerea unui obiectiv trebuie planificat si cu câte
ea este mai ampla si mai complicata cu atât mai necesare devine elaborarea unui plan. Acest lucru
este valabil si în cazul proiectelor, definite anterior ca actiuni complexe compuse dintr-un numar, în
general mare de activitati care se interconditioneaza. Conducerea unui proiect în absensa unui plan
risca si compromite realizarea lui chiar si în cazurile socotite mai “simple”. In concluzie, planificarea
unui proiect este un proces iterativ si implica realizarea
progresiva a unei structuri adecvate de conducere.
În general orice actiune care are drept scop atingerea unui obiectiv trebuie planificata si cu cât ea este mai
complicata si mai ampla cu atât devine necesara elaborarea unui plan. Acest lucru este valabil si în cazul
proiectelor alcatuite, în general dintr-un numar mare de activitati care se interconditioneaza. Planul unui
proiect trebuie sa reflecte modul în care se preconizeaza realizarea efectiva a acestuia, de la conceptie si
pâna la terminare.
Scopul planificarii proiectelor este acela de a asigura realizarea acestora la termenele si cu cheltuielile
prestabilite. Acest obiectiv nu este usor de realizat si se pot întâlni multe obstacole pe durata realizarii
proiectului. Putem spune ca planificarea are ca obiectiv atât chestiunea cât ?când se face? cât si ?cum se
face?.
Managerul de proiect trebuie sa dispuna de capacitatea de a alege cea mai buna cale pentru evitarea si
depasirea obstacolelor si sa realizeze actiunile de remediere necesare la întâlnirea unor neajunsuri. În acest
sens exista un imperativ de a se reduce la minimum cerearea de resurse si costuri angajate, un început si
un sfârsit clar definite, si de obicei un singur obiectiv cu carea aproape toata lumea se poate identifica.
Prin urmare fara o planificare riguroasa proiectele complexe nu pot fi realizate deoarece o estimare a
costurilor si a termenelor de realizare pentru activitatile implicate necesita o buna pregatire înca de la
început.
Solutia consta în elaborarea unui plan bine fundamentat si cu toate acestea este posibil însa sa apara
probleme în diferite stadii de realizare a proiectului.
25
4. CONCLUZII Din cele prezentate se poate spune că impulsul spre perfecţionarea activităţii
productive, atât al firmelor mari cât și al celor mici, depinde de gradul și eficiența unei strategii
care să vizeze transferul tehnologiei, achizițiile de echipamente tehnologice performante,
adoptarea soluţiilor de organizare şi analiză economico - matematică, personalul competent - toate
fiind elemente fundamentale pentru creșterea economică.
26
27
28
29
30
31
32