Frotiul de sânge periferic

Definiţie:

Frotiul de sânge periferic este efectuat în scopul evaluării morfologiei elementelor

figurate.
Frotiul este un preparat microscopic care se realizează prin etalarea materialului
biologic în monostrat pe lame portobiect.

Tehnica frotiului de sânge

Materiale necesare

- lame obişnuite degresate

- lame rodate
- ace sterile
- alcool, vată
- hârtie de filtru, compese
- stativ pentru aşezarea lamelor
-mănuşi
Etape:
I. Recoltarea:
1. La adulţi: - partea laterală a pulpei mediusului sau
inelarului de la mâna nondominantă
2. La copil şi nou-născut:
- lobul urechii
- partea laterală a halucelui.
- pielea călcâiuluii

- locul puncţionării se dezinfectează şi se degresează cu ajutorul unui tampon îmbibat în al-

cool sau eter;
- se lasă să se usuce;
- se prinde degetul subiectului cu mâna stângă, fixându-l între index şi police, şi printr-o
mişcare rapidă se puncţionează locul dezinfectat cu un ac pentru injecţii subcutane,
sterilizat.
- primele 2 picături se şterg cu ajutorul unei comprese uscate deoarece conţin prea mult
lichid interstiţial sau impurităţi de pe piele.

II. Efectuarea frotiului propriu-zis: Etalarea

- picătura de sânge care apare pe pulpa degetului se ridică cu marginea mică a unei lame
şlefuite şi se aplică pe una din extremităţile unei lame portobiect aşezate orizontal;
- în momentul contactului cu lama portobiect, se imprimă lamei pe care se află picătura de
sânge o mişcare de lateralitate pentru ca sângele să se întindă pe toată linia de contact
- apoi se imprimă lamei şlefuite o mişcare de translaţie în lungul lamei portobiect.

Frotiu
Frotiul este bine executat dacă are:

- Două margini laterale şi se termină în franjuri

- O grosime potrivită: elementele figurate să nu fie
suprapuse şi totodată suficient de dense

Grosimea frotiului de sânge depinde de:

- Mărimea picăturii de sânge = picătură mică –

frotiu subţire
- Unghiul dintre lama şlefuită şi lama portobiect
trebuie să fie de 300-350 – frotiu subţire
- Viteza de întindere = viteză mare – frotiu gros.

II. Fixarea frotiului

1. Metode fizice:

- uscare sau desicare la temperatura laboratorului prin agitarea lamei pentru a obţine o uscare
rapidă. Uscarea lentă duce la ratatinarea celulelor.

2. Metode chimice:

- alcool absolut timp de 15 miute

- alcool etilic absolut şi eter în părţi egale
timp de 5-15 minute
- alcool metilic timp de 2 minute
- vapori de OsO4, soluţie 2%

III. Colorarea frotiului de sânge

- trebuie să se realizeze imediat după
etalarea lui sau în primele 24 de ore
- pe lamele necolorate celulele îşi pierd afi-
nitatea tinctorială
- se foloseşte colorarea dublă cu soluţie
May-Grümwald-Giemsa sau tehnica Leish-
man
a) Tehnica de colorare May-Grümwald-Giemsa
1. Reactivi şi materiale necesare:
- soluţie May-Grümwald
- soluţie Giemsa
- apă distilată
- pipette Pasteur, pipette gradate

Frotiu
2. Etapele colorării

- se acoperă frotiul cu soluţie concentrată

May-Grümwald şi se lasă 2-3 minute – (se
realizează fixarea frotiului)

- se adaugă apoi, peste soluţia May-

Grümwald, un număr egal de picături de apă
tamponată – se omogenizează şi se lasă 2
minute – (diluată, soluţia May-Grümwald
acţionează ca un colorant)

- se îndepărtează colorantul fără spălare şi

se acoperă cu soluţie Giemsa diluată cu apă
distilată tamponată în proporţie de 1/1 – (1
picătură soluţie Giemsa pentru un mililitru
apă) şi se lasă 15-20 minute. Pentru
colorarea trombocitelor se va prelungi colorarea cu Giemsa la 45 de minute.

- se spală lama sub jet de apă. Când dorim examinarea trombocitelor evităm spălarea sub jet
puternic de apă (acesta va antrena trombocitele).

- sugativare uşoară

- se aşează în stativ pentru uscare.

b) Tehnica de colorare Leishman

1. Reactivi şi materiale necesare:

 kit hematologic
- metanol – pentru fixarea chimică a frotiului;
- eozină – colorant acid – va determina colorarea structurilor bazice din citoplasmă (hemoglo-
bină,granulații eozinofile), în nuanțe de roz-roșu;
- albastru de metilen – colorant bazic - va detedetermina colorarea structurilor acide din ce-
lule (acizi nucleici, granulații bazofile), în nuanțe de albastru-violet.
 apă distilată

2. Etapele colorării
- Fixarea chimică a frotiului, cu metanol
- pentru completarea fixării fizice
- scufundări succesive ale lamei, timp de 10 secunde.
- Colorarea cu eozină
- colorant acid – scufundări succesive ale lamei, timp de 20 secunde.
- Contracolorarea cu albastru de metilen
-colorant bazic - scufundări succesive ale lamei, timp de 30 secunde.
- Spălarea frotiului sub un jet redus de apă.
-se așează în suportul de uscare;
- după uscare se poate examina.

Frotiu
 Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3

IV. Examinarea frotiului de sânge

- la microscopul fotonic
-se începe cu obiectivul de 10x pentru verificarea calităţii tehnice a frotiului.
-se pune la punct cu obiectivul cu imersie şi se examinează pe rând:
-morfologia eritrocitelor
-frecvenţa şi morfologia trombocitelor
-frecvenţa şi morfologia leucocitelor

Frotiu
 Elementele figurate ale sângelui

A. Seria roşie
I. Eritrocitele ( Hematiile, Globulele roşii)

ERITRON= totalitatea elementelor masei eritrocitare. Este constituit din 3 mari compartimen-
te:
1. Compartimentul de generare = elementele imature de la nivelul măduvei roşii hematogene,
5 – 7 zile
2. Compartimentul circulant= elementele din torentul sanguin 100-120 zile
3. Compartimentul de distrugere = eritrocitele îmbătrânite şi modificate morfofuncţional- în
splină, în ficat şi măduva roşie hematogenă.
Hematia a fost descoperită în secolul al 17-lea de către
Swammerdam (1658) şi perfect descrisă de către Leeuwenhoek.

Caracteristicile eritrocitelor:
 Număr: Este direct proporţional cu intensitatea proceselor
metabolice - mai mare la copii. Variază în funcţie de sex: la bărbatul
adult: 4.500.000 -5.500.000/mm3 şi la femeia adultă: 4.000.000 –
5.000.000/mm3; şi în funcţie de vârstă: la naştere: 4.500.000 – 7.000.000/mm3 şi până la 12
ani:4.000.000 -5.000.000/mm3
Creşterea numărului de hematii se numeşte poliglobulie. Aceasta poate fi fiziologică – la
altitudine, la sportivii de preformanţă, în sarcină şi la nou-născut; sau poate fi patologică –
boli sangvine, boli sistemice.

Frotiu
 Scăderea numărului de hematii se numeşte anemie. Se poate întâlni la presiuni parţiale
crescute ale O2.
 Eritropoieză: în măduva hematogenă (hematopoietică, hematoformatoare) din oasele
late (coxal, stern), epifizele oaselor lungi şi corpurile vertebrale.

Eritropoieza reprezintă totalitatea proceselor prin a căror succesiune rezultă, în final,

elementele mature ale seriei eritrocitare –hematiile.
1) Celula stem pluripotentă CSP –sub acţiunea unor stimuli se angajează spre linia
eritroidă.
Celule progenitoare:
1) Celula bipotentă CFU-E = Colony Forming Unit (pentru linia eritrocitară şi megaka-
riocitară)
-apare morfologic ca o celulă imatură
-nucleu mare, cromatină nucleară fină; nucleoli mari, evidenţi
-o zonă perinucleară clară
-citoplasmă bazofilă; pseudopode.
2) Celula BFU-E =Burst Forming Unit –Erytroid
-blast foarte imatur, uşor ovalar
-citoplasmă moderat bazofilă; uneori cu pseudopode fine
-nucleul mare; cromatina foarte fină şi nucleoli mari.
Celule precursoare:
1) Proeritroblastul
-posibil de identificat cu ajutorul tehnicilor actuale
-celula cap de serie; celulă mare - are dimensiuni de aproximativ 20 µm diametru;
-citoplasma este bazofilă, redusă, colorată în albatru închis
-nucleu mare şi proeminent, rotund sau oval; cromatină fin granulară şi unul sau doi nucleoli
( aproximativ 80% din masa celulei).
-ME: ribozomi liberi – organite implicate în sinteza
de proteine proprii, şi vezicule mici de pinocitoză
pline cu fier.

Frotiu
-persistă 20 de ore, timp în care se realizează mitozele; din fiecare mitoză rezultă 2 celule mai
diferenţiate.

2) Eritroblastul bazofil
-celula are dimensiuni mai mici, aproximativ 16µm diametru,
-citoplasma mai abundentă şi intens bazofilă – este considerat celula cea mai bazofilă din
toată măduva osoasă hematogenă; se colorează în albastru închis. Are loc o sinteză crescută a
hemoglobinei în citoplasmă dar cantitatea crescută de ARN o maschează.
-nucleul este relativ mai mic (70% din masa celule); cromatina începe să se condenseze în
grămezi dispuse predominant la periferia nucleului; nucleolii sunt absenţi
-ME: dezvoltare maximă de RER şi a ribozomilor, cu rol în sinteza de globină. Prezenţa lor
explică bazofilia citoplasmei.
-persistă 20 de ore.
7) Eritroblastul policromatofil
-celulă de dimensiuni mai mici, cu diametru de 10-12µm
-citoplasma are culoare intermediară, între bazofilă şi acidofilă (albastru-gri), datorită scăderii
ribozomilor şi acumulării progresive de hemoglobină.
-nucleul nu prezintă nucleoli; are aspect dens deoarece cromatina este condensată;
-ME: organite celulare reduse numeric şi puţin dezvoltate; se menţin în schimb microfilamen-
tele contractile
-persistă 25 de ore. La acest nivel încetează mitozele şi începe procesul de maturare.
8) Eritroblastul ortocromatofil sau acidofil (normoblastul)
-celulă de 8-9µm
-citoplasmă net eozinofilă (saturată în hemoglobină); prezintă coloraţie roz-portocalie.
-nucleu mic, rotund; cromatină foarte densă, fără nucleol, situat excentric
-după 2-3 zile emite pseudopode = se insinuează prin porii celulelor endoteliale ale
sinusoidelor măduvei osoase hematogene. ‚celula’ pătrunsă în sinusoid va deveni reticulocit
iar nucleul va fi fagocitat de macrofage.
9) Reticulocitul
-stadiul premergător eritrocitului matur
-în citoplasmă sunt resturi de RER şi ribozomi care dispar în aproximativ 2 zile; seamănă cu
cea a eritroblastului acidofil; prezintă culoare albăstruie
-în sângele periferic persistă un procent de 1-2% ( considerat normal)
-este evidenţiabil pe frotiul din sîngele periferic prin coloraţii speciale (albastru de metilen)
10) Eritrocitul
-celula matură circulantă
Reglarea eritropoezei
. a)Stimulatoare – specifice - eritropoetina (EPO)- care se sintetizează în special în rinichi
- nespecifice –factori de creştere (GF)
- factori hormonali (STH, h.androgeni, T4, insulina)
b) Inhibitoare – TGF α (Transforming growth factor) – cu efecte negative atât aupra he-
matopoezei cât şi asupra eritropoezei
- lactoferine
- prostaglandine G
 Aspecte morfologice
Forma : rotunjită, văzute din faţă şi de disc biconcav văzute din profil.
Anomalii de formă pe frotiu:

Frotiu
Forme reversibile:
-sferocite: eritrocite rotunde de forma unui balon sau a unei sfere.
Privite pe frotiu ele sunt bine colorate şi mai mici decât eritrocitele normale.
Ex: în icterul hemolitic congenital (sau sferocitoza ereditară) şi în anemii hemolitice
câştigate.
-echinocite: hematii de formă sferică ce prezintă pe suprafaţa lor prelungiri de
dimensiuni egale -‚ţepi’, în număr de 20-30, localizate echidistant. Apar atunci când
concentraţia moleculelor de ATP scade în celulă şi în mediul extracelular.
-eliptocite: eritrocite ovale care în mod normal se găsesc în sânge, în proporţie de 10-
15% din globulele roşii.
-stomatocite: hematii rotunde care prezintă într-o anumită zonă o gaură (stomă). Apar
la un pH uşor scăzut sub 7.
Forme ireversibile:
-acantocite: hematii de formă rotunjită care prezintă pe suprafaşa lor 5-15 prelungiri
de dimensiuni inegale şi situate la distanţe inegale între ele. Sunt numite şi ‚spurr cells’
Ex:ciroze, anorexia nervoasă.
-knitocite: eritrocite din care s-a desprins un fragment. Ex: expunerea eritrocitelor la
traumatisme importante (proteze valvulare).
-drepanocite: hematii în corn sau seceră. Ex: hemoglobinopatii, talasemie, deficit de
fier în organism
-poikilocitoză = variaţii de formă
Dimensiuni : 7,2 µm pentru celula uscată şi 8,6 µm pentru hematia proaspătă, circulantă.
Anomalii de mărime pe frotiu:
-microcite: hematii de dimensiuni mici, având diametrul de 5-6 µm, uneori sărace în
hemoglobină.Ex: anemia feriprivă, anemia hemolitică congenitală.
-macrocite: hematii cu volumul şi diametrul mare, între 8-10 µm. Ex: ciroze, tulburări
de nutriţie.
-megalocite: hematii cu dimensiuni mi mari; diametrul peste 10 µm. Ex: anemii
megaloblastice
-anizocitoză= variaţii de diametru eritrocitar.
Culoare: roşu –cărămiziu pe frotiul de sânge colorat cu soluţia May- Grümwald Giemsa; mai
palidă central şi mai intensă periferic.
Anomalii de colorabilitate:
-hipocrome: eritrocite palide. Ex: anemia feriprivă
-hipercrome: imaginea falsă dată de creşterea înălţimii hematiei şi dispariţia zonei
centrale clare. Ex: anemia megaloblastică, sferocitoza
-anizocromia=variaţii de culoare ale eritrocitelor.
-policromatofilia şi bazofilia: prezenţa pe frotiu a celulelor tinere, incomplet maturate
(normal până la 1-2% din populaţia celulară)
Nucleu: Hematiile mature sunt anucleate
Citoplasma: este aproape plină de hemoglobină, elementul esenţial pentru realizarea funcţiei
respiratorii a eritrocitului. (95% din proteinele solubile ale eritrocitului).

Frotiu
Este o cromoproteină porfirinică care conţine fier – constituită
din 4 molecule de hem (cu un atom de Fe2+ - leagă O2, CO2) şi 4
catene polipeptidice (globine).
Sinteza hemului- la nivel mitocondrial din 2 precursori:
succinatul şi glicolul.
Sinteza globinei– la nivelul ribozomilor celulari.
Funcţia hemoglobinei: transportul O2, cu formare de
oxihemoglobină (HbO2) şi transportul CO2, cu formare de
carhemoglobină (HbCO2)
În urma eritropoiezei poate rămâne în citoplasmă
membrana nucleară sub forma inelelor Cabot sau resturi de cromatină sub formă de granule
bazofile –corpusculii Jolly.
-inele Cabot apr ca formaţiuni subţiri filamentoase, în formă de inel, de cifra 8,
azurofiel, dispuse în centrul sau la periferia eritrocitului.Ex: anemiile foarte grave din
leucoze, neolasme sau anemii aplastice.
-corpusculii Jolly sunt resturi de cromatină nucleară, rotunzi, denşi, cu afinitate
tinctorială azurofilă. Ex: anemii grave, mai ales megaloblastice.
Ultrastructural prezintă proteine structurale care formează citoscheletul, protein-
enzime:LDH, G6PD, ATP-ază, catalază, anhidrază carbonică; vitamine (mai ales din grupul
B) şi mici cantităţi de lipide.
Membrana: este alcătuită după tipul unitar de
biomembrane.. Prezintă 3 straturi:
1)Stratul superficial: cu antigene (Ag) de
suprafaţă şi receptori membranari.
-eritrocitele umane au un număr mare de antigene
(Ag) pe suprafaţa lor. Ag-ele sunt grupate în 30
de sisteme care definesc grupele sanguine, dintre
care cele mai importante sunt ABO şi Rh.
-antigenele eritrocitare (aglutinogenele): sunt
exprimate doar pe eritrocite (antigenele Rh), pe
eritrocite şi ţesuturi (antigenele ABO) sau pe alte
celule sanguine şi sunt carbohidraţi sau peptide cu
determinism genetic.
-grupele sanguine ABO sunt definite de prezenţa
antigenelor pe suprafaţa eritrocitelor şi a anti-
corpilor în plasmă. Sistemul ABO este un sistem
format din două antigene: A şi B exprimate pe
eritrocite, dar şi pe membranele endoteliale şi
epiteliale şi doi anticorpi: α şi β aflaţi în plasmă. În
sistemul ABO există 4 grupe sanguine principale:
O, A, B şi AB.

Frotiu
 --
-importanţa lor clinică este legată de capacitatea alloanticorpilor (anticorpi împotriva unor
antigene pe care persoana respectivă nu le are) de a cauza distrucţia hematiilor transfuzate sau
de a traversa placenta şi a declanşa hemoliza în circulaţia fetală;
-sistemul Rh este definit de prezenţa sau absenţa antigenului D. Dacă o persoană are pe
suprafaţa hematiilor antigenul D, atunci acea persoană are Rh pozitiv; absenţa antigenului D
înseamnă că persoana respectivă are Rh-ul negativ
2)Stratul mijlociu, lipidic: conţine colesterol, fosolipaze, proteine care străbat grosimea
membranei. Este foarte mobil având rol în realizarea plasticităţii eritrocitare.
3)Stratul intern: asigură rezistenţa , forma şi deformabilitatea eritrocitelor. Prezintă o treţea
elastică de macromolecule: fibrilare (ex. spectrina, actina) şi globuloase (ex. anchirina)
 Funcţiile eritrocitelor
1) Funcţia de transport a O2 şi CO2
2) Rol în menţinrea echilibrului acido-bazic.
II. Trombocitele (Plachetele)

 Număr : 150.000 -450.000/mm3

Modificări cantitative:
-trombocitopenii – sub 100.000/mm3. Tendinţă crescută de sângerări spontane, mai ales he-
moragii cutanate (peteşii, echimoze) şi mucoase (epistaxis, gingivoragii). Ex: hipopla-
zie/aplazie medulară, deficit de trombopoietină, distrucţie accelerată, splenomegalie.
-trombocitoze – peste 400.000/mm3. Risc crescut de fenomene trombotice.Ex: efort fizic,
după intervenţii chirurgicale majore, în procese inflamatorii
şi neoplazice, în splenectomii.
 Trombocitopoeză:
Reprezintă ansamblul proceselor prin a căror succesiune se
formează plachetele sangvine.
1)Celula multipotentă
Celule progenitoare:
1)BFU-MK =Burst Forming Units-Megakaryocyte

Frotiu
-progenitorii cei mai primitivi
2)CFU-MK = Colony Forming Units Megacaryocyte
Celule precursoare:
1)Megakarioblastul
-celulă foarte mare
-nucleul are mai mulţi lobi; raportul nucleu/citoplasmă este mare
2)Megakariocitul bazofil sau promegacaricitul
- este o celulaă mai mare decât megacarioblastul
nucleul polilobat
-citoplasma este intens bazofilă
3)Megakariocitul granular netrombocitogen
-nucleu multilobat; raportul nucleu/ cito-
plasmă este mic
-citoplsama acidofilă, plină de granule
4)Megakariocitul granular trombocitogen
gruparea granulelor (10-12)
5)Trombocitul
Reglarea trombocitopoezei:
- citochina MK-CSF- acţionează asupra
celulelor progenitoare
-trombopoietina – influenteaza megakario-
poieza
 Aspecte morfologice
Forma:
-celulă ‚elipsoidă’, cu formă de lentilă biconvexă când se află în stare proaspătă, în vasele
sangvine
-pe frotiu, celula prezintă forme diferite, colţuroase ca o stea, dicoidală, poligonală,
depinzând de gradul de uscare a frotiului, de timpul ce s-a scurs între recoltarea sângelui şi
efectuarea frotiului.
-tot pe frotiu apar agregate în grupuri mici şi mari (câte 2-4 până la 10-15 elemente)
Dimensiuni: între 2-5µm
Culoare: în coloraţie Giemsa se colorează în albastru violet.
Nucleu: sunt fragmente citoplasmatice anucleate.
Citoplasmă – prezintă o zonă centrală, întunecată, de culoare roşie-purpurie sau violet-
numită granulomer, şi o zonă periferică, ectoplasmică, clară, omogenă, slab bazofilă -numită
hialomer.
În granulomer există vezicule de diferite mărimi care conţin fosfolipide, ATP, serotonină,
enzime, fibronectină, histamină, proteine cationice, factor de activare a fibroblastului.
Membrana este lipoproteică
 Durata de viaţă
-8-10zile
 Funcţiile trombocitelor

Frotiu
1.Rol în hemostaza primară –oprirea iniţială a sângerării şi formarea dopului hemostatic
plachetar
2.Rol în hemostaza secundară (coagulare) –activitatea procoagulantă
3.Rol în reglarea fibrinolizei
4.Rol în menţinerea integrităţii peretului vascular.

B. Seria albă (Leucocitele, Globulele albe)

1.Granulocite
-prezintă numeroase granule în citoplasmă

a. Neutrofile
 Nummăr : 3000-4500/mm3
-creşterea numărului de în valoare absolută la peste 6500/mm3 poartă numele de neutrofilie.
Ex: infecţii bacteriene, boli inflamatorii, tumori, stress (exerciţii, emoţii)
-scăderea numărului în valoare absolută sub 1500/mm3. Ex: infecţii virale, medicamente.
 Origine
-Granulocitele se formează în măduva osoasă hematopoietică
-linia lor de maturaţie constituie populaţia majoritară din măduvă. Raportul granulocite-
eritroblaşti este de aproximativ 3/1.
1)Celula multipotentă
Celula progenitoare:
1)CFU-GM= Colony Forming Unit- Granulocyte-Monocyte
Celule precursoare:
1) Mieloblastul
-celula cap de serie, recognoscibilă morfologic în microscopia optică; prezentă în procentaj
scăzut în măduva normală (0,5 -2%)
-are undiametru de 15-20 µm (etalată); este ovală, uneori rotunjită
-nucleul are cromatina omogenă, fin dispersată, cu nucleoli (2-5) bine delimitaţi
-citoplasma este albastră, mai încchisă la periferie, cu rare granulaţii azurofile, de talie mică
2) Promielocitul
-celulă mai voluminoasă, prezentă în proporţie de 2-8% din populaţia medulară

Frotiu
-nucleu voluminos, adesea excentric, discret ancoşat; cromatina începe să se condenseze;
nucleolii sunt uneori vizibili
-citoplasma este abundentă, puţin bazofilă, şi bogată în granulaţii
-în microscopia optică se identifică două tipuri de granulaţii:azurofile sau primare, de culoare
roşie-violacee, şi neutrofile sau secundare, de culoare maro.
3) Mielocitul
-celulă de 15µm
-nucleu rotunjit; cromatină condensată în grămezi
-citoplsma este acidofilă, bogată în granulaţii neutrofile, de culoare maronie deschis.
Granulaţiile azurofile sunt învelite în mucopolizaharidaze cu pierderea capacităţilor
tinctoriale.
4) Metamielocitul
-nucleu alungit şi încurbat; cromatina condensată în blocuri bine delimitate
-citoplasma este acidofilă
5) Neutrofil nesegmentat
-nucleul alungit este total încurbat, luând aspectul în potcoavă.
6) Polinuclearul neutrofil
 Aspecte morfologice
Forma: rotunjită în sângele circulant
-această formă se modifică când neutrofilele se detaşează pentru a părăsi vasul şi a trece în
ţesuturi prin emitere de pseudopode ( formă neregulată, adeseori de rachetă)
Dimensiuni: -au un diametru de 12-15µm în sângele circulant şi de numai 9-12µm când
celula este uscată (pe frotiul sanguin)
Nucleu: - este segmentat prezentând 2-5 lobi nucleari, legaţi între ei prin filamente fine de
cromatină; aşezarea lor în neutrofil realizează forme diferite asemănătoare literelor din
alfabet (U, V,W,T,S).
-este nesegmentat sau are 2-3 lobi în cazul elemetelor tinere. 50% din neutrofilele mature au
3 lobi si mai puţin de 5% au 5 lobi sau peste.
- la unul din lobii nucleari, la 1-5% din neutrofilele persoanelor de sex feminin, se observă
prezenţa corpusculului Barr
- în coloraţia May-Grümwald-Giemsa are o tentă roşie violacee dată de eozinatul de albastru
de metilen.
Citoplasma:
-este uşor acidofilă colorându-se în roz palid
-conţine 2 tipuri de granule: azurofile sau primare şi specifice sau secundare, colorate în brun
mai mult sau mai puţin închis.
-granulele azurofile - sunt prezente în exclusivitate în primele etape de dezvoltare a
neutrofilelor la nivelul măduvei hematogene, reducându-se treptat pe măsura diferenţierii
celulei şi trecerii ei în sângele periferic
- sunt lizozomii neutrofilelor şi conţin hidrolaze acide, lizozim ce are
rolul de a hidroliza glicozidazele din peretele bacteriilor –agent bacteriostatic.
- mai conţin mieloperoxidază prin care sunt bactericide acţionând
asupra H2O2 ( eliberează şi ativează O2)

Frotiu
-granulele specifice, neutrofile– 70-80%, conţin lizozim, lactoferin, fagocitine, cu rol
bacteriostatic, fosfatază alcalină, acid lactic, acizi graşi şi lecitine.
Membrana – este lipoproteică, acoperită de glicocalix
-emite frecvent pseudopode bogate în microfilamente de actină şi microtubi ce asigură
migrarea celulei din sânge către şi prin ţesuturi.
 Funcţiile neutrofilelor
-funcţie de apărare - microfag – fagocitează perticule de talie mică
-funcţie de secreţie: produce transcobalaminnă I, alfa-globulină care fixează şi transportă
vitamnia B12 în ser.

b. Eozinofile ( Granulocite acidofile)

 Număr: 100-200/mm3
-creşterea numărului de eozinofile în valoare absolută peste 500/mm3 poartă numele de
eozinofilie. Ex: boli parazitare, boli dermatologice, bioli alergice
-scăderea numărului de eozinofilie sub 100/mm3 poartă numele de eozinopenie. Ex: stresul
acut şi cronic, emoţional, cauze endocrine (excesul de cortizon)
 Origine: măduva osoasă hematopoietică
 Aspecte morfologice
Forma: rotunjită
Dimensiuni: 12-17µm
Nucleu: de obicei bilobat – 2 lobi uniţi prin punţi fine de cromatină, lobii nucleari conţinând
eucromatină dispusă central şi heterocromatină lângă membrana nucleară.
-în coloraţia May-Grümwald-Giemsa are tentă roşu violaceu
Citoplasma –este intens acidofilă, se colorează în roşu
-conţine organite celulare mai bine reprezentate, comparativ cu neutrofilele
-frecvente granule colorate în portocaliu strălucitor, în coloraţia May-Grümwald-Giemsa,
care conţin hidrolaze acide de tip lizozomal şi histone
Membrana- este organizată după tipul general al biomembranelor
-prezintă pseudopode mici şi rare, celula având mişcări ameboide
 Funcţiile eozinofilelor
-microfag cu putere redusă de fagocitoză, selectivă pentru factorii bacterieni solubili
-rol antihistaminic, acumulându-se în ţesuturile sau zonele cu histamină în concentraţie ce
depăşeşte normalul, intervenind astfel în bolile parazitare şi alergice care sunt însoţite de
eozinofilie.
-în tumori, în special în boala Hodgkin, prezintă reacţii de tip imun
-conţin profibrinolizină prin care intervin în procesele de coagulare sangvină
c. Bazofile
 Număr 10-20/mm3
-creşterea numărului de bazofile peste 80/mm3 poartă numele de bazofilie. Ex: leucemia
mieloidă cronică, splenectomie, varicelă
-scăderea numărului de bazofile poartă numele de bazopenie. Ex: reacţia anafilactică
 Origine: măduva osoasă hematopoietică
 Aspecte morfologice

Frotiu
Forma – uşor rotunjită.
Dimensiuni: - sunt mai mici decât neutrofilele şi eozinofilele, 10-14 µm
Nucleu: apare incomplet segmentat având adesea forma unei frunze incomplet lobate, a
literei ’S’, sau de trifoi.
Citoplasma – este bazofilă
-conţine puţine organite celulare
-mai multe granule, de formă şi dimensiuni diferite, care apar colorate metacromatic în
albastru-violet închis. În unele bazofile sunt răspândite pe toată aria citoplasmei acoperind
deseori şi nucleul în timp ce în altele apar concentrate în ectoplasmă sau perinuclear. O parte
din aceste granule sunt lizozimi dar, cele mai multe, pot fi considerate granule specifice care
conţin histamină, heparină, serotonină şi o substanţă slab reactivă de natură lipidică.
Membrana – este lipoproteică acoperită de glicocalix
-prezintă pe suprafaţa externă receptori pentru IgE
 Funcţiile bazofilelor
-în stări inflamatorii, stări de şoc, de stress
-se degranulează punând în libertate heparina (intervine în hemostază), histamina şi
serotonina (cu acţiune asupra vaselor).
2.Agranulocite
- nu prezintă granule în citoplasmă

Limfocit Monocit
a. Limfocite
 Număr 1250-2400/mm3
- creşterea numărului de limfocite peste 2500/mm3 poartă numele de limfocitoză. Ex: infecţii
virale cu exantem (rujeolă, rubeolă, varicelă), infecţii bacteriene cronice (tuberculoză, sifilis),
boli infecţioase acute (mononucleoză infecţioasă).
- scăderea numărului de limfocite poartă numele de limfopenie. Ex: sindroame de imuno-
deficienţă dobândite, tratament cu citostatice.
 Origine: organele limfoide primare: măduva osoasă hematogenă şi timusul, respon-
sabile de limfopoieza primară, şi organele limfoide secundare, în care se realizează limfopo-
ieza secundară.
1) Celula multipotentă
Celule progenitoare
1) Celula bipotentă, CFU-BT
2 ) Celula unipotentă, CF-B –pentru limfocitele B, sau CF-T –pentru limfocitele T
Celule precursoare
1) Limfoblast

Frotiu
- celule mari, cu diametrul între 8µm-12µm
- nucleu rotund/ovalar; cromatină mai fină, laxă; nucleol prezent- ocupând o treime din supra-
faţa nucleară.
- citoplasma este abundentă, bazofilă, bogată în poliribozomi.
2)Prolimfocit
3)Limfocit
 Aspecte morfologice
Forma – este rotunjit sau uşor oval
Dimensiuni: cea mai mică celulă din sângele periferic.
Nucleu - este mare şi ocupă o suprafaţă mare din citoplasmă
-în interiorul lui se găseşte o cantitate mare de heterocromatină sub formă de bulgări bazofili,
ceea ce face ca în frotiul de sânge să apară tahicromatic, intens colorat, ca o pată de cerneală
Citoplasma – este redusă la un inel perinuclear
- este bazofilă, asemănată cu cerul senin
- conţine organite celulare slab reprezentate
Membrana –este lipoproteică, organizată în mozaic şi acoperită cu un strat subţire
glicoproteic
 Funcţiile limfocitelor
- sunt capabile să recunoască antigenele graţie receptorilor specifici. După interacţiunea cu
antigenul proliferează şi secretă substanţe efectoare care duc la distrugerea acestuia. Re-
cunosc antigenele tisulare proprii (self-ul) şi reacţionează împotriva lor – fenomenul tole-
ranţei.
- sunt prezente două populaţii de limfocite: T şi B, cu implicaţii diferite în răspunsul imun.
Răspunsul umoral este efectuat de limfocitele B iar răspunsul celular este efectuat de
limfocitele T.
b. Monocite
 Număr: 240-480/mm3
- creşterea numărului peste 750/mm3 poartă numele de monocitoză. Ex: boli hematologice,
boli vasculare de colagen sau neoplasme
- scăderea numărului sub 240/mm3 poartă numele de monocitopenie. Ex: infecţii masive şi
aplazii medulare.
 Origine: sistemul reticulo-histiocitar în toate organele şi ţesuturile.
1) Celula multipotentă
Celula progenitoare
1) CFU-GM = Colony Forming Unit –Granulocyte-Monocyte
Celule precursoare:
1) Monoblastul
-celulă rară, la nivelul măduvei osoase normale; cu aspect blastic,
-nucleu mare, cromatină fină, granulară şi uniform dispersată; nucleoli prezenţi
-devine evident în situaţii patologice,ex: leucemii acute monoblastice
2) Promonocitul
-nucleul este puternic ancoşat, neregulat;
-pentru o corectă diferenţiere este utilă folosirea reacţiilor citochimice.

Frotiu
3) Monocitul
 Aspecte morfologice
Forma -rotunjită
Dimensiuni – cea mai mare celulă din sângele periferic, 20-25µm
Nucleu – nesegmentat, apare deseori reniform sau puternic ancoşat, neregulat; ocupă apro-
ximativ jumătate din aria celulară
-cromatina are un aranjament mai particular, asemănător cu o tablă de şah în care
heterocromatina reprezintă zonele întunecate iar eucromatina zonele clare
Citoplasma – este abundentă, bazofilă, se colorează în albastru-cenuşiu
-organite celulare relativ abundente
Membrana – este lipoproteică
-prezintă numeroase microvilozităţi, vezicule de pinocitoză şi micropinocitoză
-emite frecvent pseudopode prin care monocitul se deplasează în afara vasului, dar mai încet
decât granulocitul
-conţine recptori pentru IgG (subclasele IgG1 şi IgG2 ) şi pentru C3
 Funcţiile monocitelor
-fagocitează în general particule de talie mare: bacterii, virusuri, complexe antigen-anticorp,
corpuri străine anorganice, celule întregi sau resturi de celule.
-intervin în apărarea împotriva unor clase de microorganisme, îndepărtarea unor celule lezate,
precum şi în reglarea funcţiilor limfocitelor.
Formula leucocitară:

Elemente figurate procente Număr

absolut /mm3
Granulocite 1-4% 50-320
neutrofile nesegmentate
Granulocite 50-70% 3000-4500
neutrofile segmentate
Granulocite eozinofile 1-4% 100-200
Granulocite bazofile 0-1% 10-20
Limfocite 30-45% 1250-2400
Monocite 4-8% 240-480

Hemograma:
1)Eritrocite:
la bărbatul adult: 4.500.000 -5.500.000/mm3 şi
la femeia adultă: 4.000.000 – 5.000.000/mm3;
la naştere: 4.500.000 – 7.000.000/mm3
până la 12 ani:4.000.000 -5.000.000/mm3
2)Trombocite: 130.000 -300.000/mm3

3)Leucocite:
Adulţi: 4000-9000/mm3
La naştere: 15000-25000/mm3

Frotiu