CUPRINS

ARGUMENTUL ................................................................................................................pag. 3
CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SEPTICEMIE ...........................................pag. 4
1.1. Anatomia și fiziologia sângelui .............................................................................pag. 4
1.2. Septicemia ...........................................................................................................pag. 14
Definiție ..................................................................................................................pag. 14
Etiologie .................................................................................................................pag. 15
Patologie .................................................................................................................pag. 16
Clasificare ..............................................................................................................pag. 16
Diagnostic clinic ....................................................................................................pag. 16
Diagnostic paraclinic .............................................................................................pag. 18
Diagnostic diferențial ............................................................................................pag. 19
Evoluție și prognostic ............................................................................................pag. 19
Tratament ...............................................................................................................pag. 19
CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE ..................................................................................pag. 22
CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE ...................................................................................pag. 43
Cazul nr. 1 ..............................................................................................................pag. 43
Cazul nr. 2 ..............................................................................................................pag. 57
Cazul nr. 3 ..............................................................................................................pag. 69
CONCLUZII ....................................................................................................................pag. 84
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................pag. 85
 ARGUMENTUL

Motto:
“Sănătatea este comoara pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi ne
naştem cu ea.”

Am ales această temă de studiu datorită multitudinii factorilor care pot interveni în
etiologia septicemiei şi pentru că îmi permite să demonstrez importanţa îngrijirilor specifice
de nursing în ameliorarea confortului fizic şi psihic al bolnavului în etapa de diagnostic,
până la stabilirea şi aplicarea conduitei terapeutice specifice.

3
 CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SEPTICEMIE

1.1. Anatomia și fiziologia sângelui

Sângele
Sângele - ţesut lichid heterogen, ce asigură conexiunea umorală a ţesuturilor şi
organelor.

Cantitatea totală a sângelui din organism constituie volumul sanguin total, care la un
om adult este de 4,5 -5 l.
 reprezintă 5-7,5% din greutatea corpului
 2/3 - circulă prin patul vascular, 1/3 - depozitat (splină, ficat şi alte organe)
Scăderea V plasmatic - hipovolemie (în sindromul nefrotic, şocul traumatic şi
posthemoragic, arsuri extinse, deshidratări profunde: vomă, diaree).
Creşterile V plasmatic - hipervolemie (se atestă în retenţii hidrosaline, inclusiv în
graviditate; posttransfuzional).
Componenţa:
Se compune din 2 faze:
 lichidă - plasma - 55%-60% (soluţie apoasă de protide şi săruri minerale), PH= 7,35;
 solidă - reprezentată de elementele figurate - 40-45% (eritrocite, leucocite,
trombocite)
Plasma conține:

4
 1. 91-95% H2O
2. 5-9% - reziduu uscat:
- Substanţe minerale (anioni şi cationi)
- Substanţe organice:
a) azotate (enzime, proteine, neproteice)
b) neazotate (glucide, lipide, a. organici)

HEMATOPOIEZA

Procesul de formare a elementelor figurate sanghine - în compartimentul tisular

central.
Hematiile, monocitele, leucocitele polimorfonuclearele şi trombocitele se formează
din precursori specifici la nivelul ţesutului mieloid situat în hemomedulă (măduva
hematoformatoare) hematopoieză.
Precursorii limfocitelor iau naştere iniţial tot în hemomedulă, ulterior precursorii
formaţi migrează în organele limfoide centrale - timus – lt.
- hemomedulă lb.
de unde limfocitele virgine migrează în organele limfoide periferice (splină, limfoganglioni,
plăci Payer, amigdale) - alcătuite din ţesut limfoid.
Formarea limfocitelor în afara măduvei poartă denumirea de limfocitopoieză.
Perioadele hematopoiezei
I. Etapa/perioada prenatală
A. Etapa extraembrionară sau mezoblastică;
B. Etapa hepato-splenică;
C. Etapa mieloidă;
II. Etapa postnatală de la naştere pe toată durata vieţii individului.
În măduva hematopoietică
Sângele periferic, compartimentul circulant al ţesutului sanghin + limfa şi lichidul
interstiţial - mediul intern al organismului:
– volumul aproximativ 5000 ml,
– hematocritul (Ht) – raportul dintre plasmă şi elementele figurate - de 55/45.

1. HEMATIILE se formează în măduva hematopoietică – celula cap de serie

proeritroblastul ca celule nucleate.

5
 Trăiesc în sângele circulant în medie 120 de zile, cele moarte sau îmbătrânite sunt
fagocitate şi distruse de macrofagele splenice.
¯ Numărul
N - 5,5 milioane/mm3 de sânge ♂ şi 4,5-4,8 milioane/mm3♀
– poliglobulie fiziologică - la altitudine, sau la nou-născuţi.
– scăderea numărului de hematii în urma hemoragiilor necompensate sau a scăderii
capacităţii lor de legare a oxigenului datorită încărcării deficitare cu hemoglobină, poartă
denumirea de anemie.
¯ Forma şi dimensiunile, disc biconcav, Ø - 7,2-7,4 µm; zona periferică, mai groasă,
2,5 µm, central 1,5µm – suprafaţa maximă 140µm2 pentru cel mai mic volum.
- Suprafaţa totală a hematiilor circulante 3800 de m2
¯ Culoare – galben-verzuie datorită încărcării cu Hb, MGG/roşii, eozinofile
normocromie hipocromie
izocromie – anizocromie
¯ Dimensiune
Anizocitoza – variaţia de dimensiune sub 7µm - microcite, peste 7,5 µm - macrocite,
peste 10 µm - megalocite
Poikilocitoza – variaţia de formă
Reticulocitele – ultima etapă de maturare a hematiei în hemomedulă
1-2% din hematiile mature pe frotiu; cu diametru de 8-9 µm, anucleate, resturi de
proteine ribozomale – bazofilie pe frotiul MGG.
Coloraţii speciale – albastru de cresyl
Structura
Hematiile sunt anucleate, formate din membrană celulară şi citoplasmă.

6
 Membrana – bistratificată, ce conține proteine (proteine integrale de membrană,
enzime, proteine cu funcţii antigenice, lipide (lipide neutre, fosfolipide, colesterol, glicolipide)
şi glucide.
ME - sujacent plasmolemei - reticul bidimensional denumit citoschelet de membrană -
proteine contractile, spectrină, actină.
Antigenele de suprafaţă – determinanţi antigenici: aglutinogene: sistemul ABO şi
sistemul Rh.

2. LEUCOCITELE
Număr: la adult n - 4000-8000/mm3
Variaţii fiziologice:
- vârsta – la naştere 15000-20000/mm3, ajunge la valorile adultului la 7 ani
- ritmul circadian – post prandial, după efort, sarcină
Leucocitoza patologică: infecţiile acute sau cronice, leucemii.
Leucopenie – vârsta a treia, unele boli neoplazice, postiradiere.
Clasificare

- granulocite/polimorfonucleare
- agranulocite/mononucleare (monomorfonucleare)
Formula leucocitară
Polimorfonucleare neutrofile ------------------------ 60 - 70%
eozinofile ------------------------- 1 - 3%
bazofile ---------------------------- 0,5 - 1%
Limfocite ------------------------------------------------ 20 - 30%
Monocite ------------------------------------------------- 4 - 8%

7
 Polimorfonuclearele neutrofile se găsesc în măduva hematopoietică, celula cap de
serie – mieloblastul.
· Număr - 60-70% din totalul leucocitelor circulate, 3000-6000/ml de sânge
Neutrofilia
- fiziologică: postprandial, în timpul efortului fizic, la gravide şi în timpul travaliului
- patologică - infecţii bacteriene acute
Neutropenia - în boli caşectizante (malnutriţie, alcoolism, neoplazii), unele boli de
sânge (leucemii, anemii aplastice), în unele boli autoimune (lupus eritematos, poliartrită
reumatoidă), postiradiere
- rămân în sânge 8 h, trec în ţesuturi - 4-5 zile
· Structură - au diametru de 7µm în torentul circulator, iar pe frotiu 10-12 µm
Nucleul are 2-5 lobi uniţi între ei prin punţi de cromatină.
Nr. de lobi nucleari țin de vârsta celulei: cele tinere au doi lobi sau sunt nesegmentate,
cele îmbătrânite au 4 sau 5 lobi.
Formula Arneth - procentajul în funcţie de numărul de lobi nucleari
Corpuscul Barr – la ♀ 3-5% - mic lob adiţional, bastonaş, reprezintă cromozomul X
condensat.
Citoplasma - slab acidofilă, morfoplasma este săracă.
Funcţiile neutrofilelor. Ele sunt primele celule care iau contact cu agentul patogen.
Factori chemotactici sunt eliberaţi la locul invaziei bacteriene (toxine microbiene,
metaboliţi microbieni, PG) care sunt transportaţi de sânge şi ajung în măduva
hematoformatoare unde determină producţia şi eliberarea în sânge a unui număr mare de
PMN, care se alipesc de peretele vasului şi trec prin diapedeză în ţesutul conjunctiv.
În vecinătatea bacteriilor devin fagocite, emit pseudopode în jurul bacteriilor pe care le
internalizează în citoplasmă, în interiorul unei vacuole, denumită fagozom.
Granulaţiile se contopesc cu membrana fagozomului şi eliberează în interiorul său
conţinutul lor, determinând liza bacteriei, iar în timpul fagocitozei cele mai multe neutrofile
sunt distruse. Materialul rezultat din celulele moarte şi microorganisme, imersat în exudatul
tisular, formează puroiul.
Granulaţiile intracitoplasmatice - elementele structurale caracteristice, răspândite
uniform în citoplasmă; granulaţii specifice - 80% - albastru-violet, delimitate de membrane
proprii, conţin substanţe antibacteriene nonenzimatice - fagocitine (fosfataza alcalină,
colagenaza, lizozim, lactoferin nespecifice - 20% sunt granulaţii azurofile, dimensiuni 0,2-0,4
µm, cele nespecifice fiind uşor mai mari.

8
 Fagocitoza imună reprezintă ingestia şi distrucţia bacteriei - mai eficientă la indivizii
care au fost anterior infectaţi cu acelaşi tip de germeni - anticorpi specifici care produc IGIgG
provenite din sânge se leagă de suprafaţa bacteriei, iar la complexul antigen-anticorp format
se leagă, la rândul său, o fracţiune a complementului din plasmă (C3b). Pe membrana
neutrofilului se găsesc receptori pentru IgG şi pentru fracţiunea C3b care facilitează adeziunea
bacteriei la suprafaţa neutrofilului. Opsonine - componente plasmatice care învelesc bacteriile
şi cresc eficienţa fagocitozei (imunoglobuline, complement).
Fagocitarea resturilor celulare fără ajutorul opsoninelor - fagocitoză nespecifică sau
neimună.
Polimorfonuclearele eozinofile - 1-3% din leucocitele circulante
- în sângele circulant 6-10 h, - ţesutul conjunctiv 8-12 ore
- prezente în toate ţesuturile conjunctive (mucoasele digestivă şi respiratorie)
• eozinofilia - în bolile alergice (eczeme, urticarie, şoc anafilactic, astm bronşic), în
infestările parazitare (giardia, ascarizi, chist hidatic, oxiuri), în unele leucemii, în unele boli
cronice (rectocolita ulceroasă, poliartrita reumatoidă)
- formă perfect rotundă,
- diametru pe frotiu 15µm, în suspensie de 9µm
- nucleul bilobat "nucleu în desagă"
- citoplasma intens eozinofilă, un mic complex Golgi, câteva mitocondrii şi un reticul
endoplasmic puţin reprezentat
- granulaţii specifice - intens eozinofile rotunde, egale şi egal repartizate, refrigerente,
icre de Manciuria, dimensiuni (0,5-1,5µm); 200 de granulaţii/celulă
- M E: conţinutul - unul sau mai multe cristale de diferite forme, responsabile de
refrigerenţa în microscopia optică, imersate într-o matrice amorfă sau fin granulară,
membrană proprie
- substanţe cu efect citotoxic marcat asupra paraziţilor (protozoare şi helminţi) + subs.
care neutralizează efectele histaminei, şi ale leucotrienelor secretate de bazofil
- granulaţii nespecifice, azurofile - lizozomi - enzime hidrolitice comune care distrug
paraziţii
· Funcţiile eozinofilelor
- nu sunt celule cu funcţie de fagocitoză: apărarea împotriva infecţiilor parazitare prin
efectele citotoxice: pori în membranele celulelor ţintă şi eliberarea în interiorul lor a
substanţelor oxidante din granule care distrug membranele celulelor paraziţilor

9
 - rol important în controlul reacţiilor alergice, ele fiind atrase în ţesuturi de prezenţa
histaminei
· Funcţiile bazofilelor
- la o expunere ulterioară la acelaşi Atg. se produce degranularea bazofilelor şi
mastocitelor şi eliberarea substanţelor vasoactive din granulaţii
Membrana citoplasmatică - proteină specifică, CD40 L, care reacţionează cu
receptorul complementar CD40 de pe suprafaţa limfocitelor B determinând creşterea sintezei
de IgE

3. LIMFOCITELE - reprezintă 20-30% din leucocitele circulante

Limfocitoza - fiziologică în primii ani de viaţă
- patologică - infecţii acute (tusea convulsivă, mononucleoza infecţioasă,
oreion, rujeolă), infecţii cronice (tuberculoză, sifilis), leucemia limfatică cronică.
- Limfopenia - infecţia avansată cu virusul HIV (boala SIDA), boala Cushing,
mixedem, LED

Structură
Pe frotiul sanghin - celule rotunde, diametrul este mediu cuprins între 7-12 µm.
Nucleul - rotund, intens bazofil, asemănător unei picături de cerneală cu o incizură.
Citoplasma bazofilă, slab reprezentată, câteva granulaţii azurofile, nespecifice.
ME - un mic aparat Golgi, o pereche de centrioli, câteva mitocondrii, dar numeroşi
ribozomi.
Membrana nu este netedă, prezintă numeroase microvilozităţi şi vezicule de
pinocitoză.
Clasificare: - dimensiuni: mici, mijlocii şi mari.

10
 - în funcţie de Rc (CD) caracteristici de membrană
- limfocite T - timodependente
- limfocite B - bursodependente (timoindependente) cu subpopulaţii
Limfocitele T şi B diferă între ele: modalitatea de diferenţiere, durata de viaţă, funcţii,
dar nu se disting morfologic pe frotiul sanghin.
Limfocite nule - nu prezintă molecule de suprafaţă identificabile.
Funcţiile limfocitelor
Sistemul imun reprezintă ansamblul de mecanisme biologice care permite
recunoaşterea şi neutralizarea microoarganismelor sau a altor substanţe străine pătrunse în
organism. Orice astfel de substanţă (membrană bacteriană) capabilă să inducă o reacţie imună
este denumită Atg. ele fiind principalele celule responsabile de apărarea imună (specifică) a
organismului, L B şi răspunsul imun umoral.
Răspunsul imun primar: când un Atg. vine în contact pentru prima oară cu un L B,
acesta este stimulat pentru sinteza de Ig sau anticorpi, care rămân inseraţi în membrana
limfocitului şi care prezintă un domeniu sau un situs de recunoaştere pentru acel Atg.
Limfocitele B respective vor rămâne în mod ireversibil programate pentru producerea de
imunoglobuline cu aceeaşi specificitate antigenică.
L B sunt programate de către Atg. cu care au venit în contact prima oară să producă
nivele joase de Ig circulante împotriva acestor antigene.
L B capabile de recunoaştere şi de răspuns la un anumit Atg., poartă denumirea de
limfocite cu memorie. Există atâtea tipuri de limfocite cu memorie câte antigene au pătruns în
organism.
Răspunsul imun secundar: se declanşează la nou contact cu acelaşi tip de Atg.; se
declanşează mult mai rapid şi determină creşterea de 10-100 de ori a titrului anticorpilor
circulanţi sintetizaţi de limfocite.
Limfocitele mici prezente în ţesutul conjunctiv, în organele limfoide sau cele
circulante, dacă prezintă la nivelul citoplasmei Ig specifice unui Atg. pătruns în organism, se
transformă în limfoblaste care, prin câteva mitoze succesive, dau naştere mai multor limfocite
cu aceeaşi specificitate antigenică.
Unele dintre acestea rămân în organele limfoide, crescând numărul limfocitelor cu
memorie, altele se mobilizează în ţesuturi şi se transformă în plasmocite care produc cantităţi
mari de anticorpi.

11
 Dacă expunerea la acelaşi antigen se repetă, se poate menţine timp de ani un titru
crescut de anticorpi L T, participă indirect în imunitatea mediată umoral, reglând activitatea L
B prin intermediul limfokinelor:
ü L T ajutătoare (CD4), recrutate în cazul multor antigene, furnizează prin
intermediul limfokinelor un stimul adiţional în producerea de anticorpi de către limfocitele B.
ü L T supresoare (CD8), prin sinteza altor tipuri de limfokine inhibă producţia de
anticorpi de către limfocitele B.
Monocitele reprezintă 4-8% din totalul leucocitelor circulante.
• Originea este hemomedulă, precursor multipotent comun cu cel al granulocitelor
(CFU-GM în sângele periferic circulă 24-48 h, prin diapedeză trec din lumenul venulelor
postcapilare în ţesutul conjunctiv, unde se diferenţiază în macrofage tisulare.
• monocitoza - stări patologice: infecţii bacteriene (febră tifoidă, tuberculoză,
bruceloză), unele infestări parazitare, boli neoplazice.
• monocitopenia - în insuficienţa medulară
• dimensiunile monocitelor - 9-12µm în suspensie
- 17µm pe frotiul sanghin
Morfologie: - citoplasma – bogată, albastru-gri (ca “cerul în furtună”);
- nucleul – excentric, prezintă unul sau doi nucleoli, aspect reniform;
cromatina nucleară se colorează mai slab decât cea a limfocitelor, este
neuniform repartizată, "cromatină în tablă de şah";
- granule azurofile, nespecifice, în incizura nucleului - lizozomi; conţin
hidrolaze acide;
- ME - un mic complex Golgi, câteva cisterne de reticul endoplasmic şi,
ocazional, incluzii de glicogen;
- caracteristici morfologice diverse în diferitele localizări din ţesutul
conjunctiv: macrofagele ţesuturilor conjunctive, celulele Kupffer din
ficat, macrofagele alveolare din plămâni, macrofagele din organele
limfopoietice
- Rc de suprafaţă comuni - sistemului fagocitelor mononucleate.
Rolul lor este de fagocitoză neimună - fagocitează şi digeră celulele îmbătrânite sau
detritusurile celulare din ţesuturile normale (hematii, granulocite, celule conjunctive, alte
macrofage), pot îngloba particule inerte (de exemplu, praf de cărbune)
- fagocitoza imună - celule prezentatoare de antigene, pe care le procesează într-o
formă accesibilă pentru limfocitele T.

12
 Plachetele sunt mici formaţiuni eozinofile, anucleate, iar trombocitele sunt celule
nucleate.
Origine lor este în măduva hematopoietică - megakariocitul trombocitogen
 durata de viaţă - între 8-10 zile.
 numărul - 150.000-400.000/mm3 de sânge.
- trombocitoza - trombocitoză reactivă - în urma hemoragiilor
- trombocitopenia - carenţe de vitamina B12 sau acid folic - deficit de sinteză
medulară
- insuficienţa medulară,
- în unele leucemii,
- în insuficienţa hepatică severă,
- în boli autoimune (purpură trombocitopenică, LED)
- pe frotiul sanghin apar grupate câte 4 sau 8.
- forma - disc biconvex, rotund-ovalar din faţă, fusiform din profil
- diametrul de 2-3µm
La periferie – hialomerul - o zonă mai palidă, înconjoară granulomerul (granulaţii
azurofile), iar zona centrală, mai groasă şi mai intens colorată.
ME - hialomerul - lipsit de organite citoplasmatice şi de granulaţii; 10–15 microtubuli,
care asigură menţinerea formei plachetare.
- în citoplasmă - actina şi miozina - asigură contracţia plachetelor, necesară
îndeplinirii funcţiei lor.
- în zona centrală una sau două mitocondrii, ribozomi şi mici incluzii de glicogen,
formaţiuni canaliculare care se deschid la suprafaţa citoplasmei - principala cale prin care
plachetele eliberează în exterior substanţele pe care le sintetizează.
- granulomerul - granulaţii de forme şi dimensiuni diferite, circumscrise de
membrane proprii în α, δ şi λ.
· Funcţiile celulelor plachetare:
- rol esenţial în hemostaza şi în coagularea sângelui – trombul plachetar
- adezivitate - alipirea lor la un substrat solid (endoteliul vascular lezat) şi agregare –
formarea de grupări plachetare prin alipirea între ele.
Funcțiile sângelui
· Funcţia respiratorie - transportul de O2 (în plămâni are loc saturaţia sângelui cu
oxigen).

13
  Difuziunea O2 din alveolele pulmonare în sânge decurge datorită diferenţei
alveolaro-capilară a presiunilor oxigenului: 13,85 (pO 2 în alveole)/5,98 (pO2 în capilarele
plămânilor) =7,8 kKPa.
 Oxigenul pătrunde în plasma sanguină prin peretele capilarului, unde se dizolvă, iar
apoi trece prin membrana eritrocitului şi se leagă cu hemoglobina.
· Funcție de coagulare - fenomenul coagulării sângelui constă în transformarea
fibrinogenului în fibrină insolubilă.
· Funcția reglatoare homeostatică: izoionie, izotonie, izotermie.

1.2. Septicemia

Definiție

Septicemia este o inflamaţie generalizată, caracterizată prin descărcări repetate de

bacterii patogene şi toxine în sânge. Pornind de la un focar septic, migrarea continuă sau
discontinuă de bacterii produce semne generale grave prin embolii microbiene şi toxine, dar şi
prin produşi de dezintegrare celulară.
Infecţia înseamnă invazia microorganismelor şi toxinelor în locuri sterile în condiţii
normale.
Bacteriemia reprezintă prezenţa tranzitorie de bacterii vii, cultivabile, în circulaţia
sanguină.
Sepsis reuneşte infecţia cu răspunsul inflamator sistemic (SIRS) în care sunt prezente
două sau mai multe din următoarele condiţii:
- febră şi frisoane, sau hipotermie (peste 38oC sau sub 36oC);
- tahicardie (peste 90/min);
- polipnee cu hiperventilaţie (peste 20 resp/min, sau PaCO2 sub 32 mmHg);
- leucocitoză peste 12.000/mmc sau sub 4000/mmc, cu forme tinere (peste 10%) în
circulaţia periferică.
Sindromul septic reuneşte sepsisul cu modificări circulatorii ale organelor (hipoxemie,
oligurie, acumulare de lactaţi, alterări psihice).
Sepsisul sever este caracterizat de disfuncţii organice, hipotensiune (presiunea sistolică
sub 90 mmHg şi hipoperfuzie, cu acidoză lactică, oligurie şi modificări psihice).

14
 Şocul septic evoluează cu hipotensiune prin sepsis cu anomalii de perfuzie tisulară,
însoţite de acidoză lactică, oligurie şi tulburări psihice. Şocul refractar nu răspunde la
manevrele terapeutice nici după 1 oră.
MODS (Multiorgan Dysfuntion Syndrom) reprezintă ultimul stadiu evolutiv, în
majoritatea cazurilor cu evoluţie letală (85-100% din cazuri). MODS este un sindrom clinic,
caracterizat prin dezvoltarea progresivă, dar potenţial reversibilă, a unor disfuncţii fiziologice
apărute la două sau mai multe organe sau sisteme de organe şi care constituie o ameninţare
acută pentru homeostazie.
Declanşarea SIRS-MODS este consecinţa infecţiei cu microorganisme patogene şi a
toxinelor lor. Agresiunea septică (sau neinfecţioasă) declanşează un răspuns sistemic
inflamator, care dintr-un mecanism de apărare poate deveni un fenomen de autodistrugere
(„autocanibalism septic”).

Etiologie

Etiologia este polimorfă: bacterii aerobe/anaerobe, recketsii, microbacterii, virusuri,

fungi şi paraziţi. Utilizarea antibioticelor exercită o presiune permanentă asupra florei
normale, iar metodele de investigaţie invazivă şi medicaţia imunosupresoare (corticoizi,
iradieri, etc.) au crescut frecvenţa bacteriilor gram-negative în etiologia septicemiilor (E.
COLI, KLEBSIELLA, PROTEUS, PSEUDOMONAS).

Infecţiile cu bacterii gram-pozitive (stafilococ, enterococ) sunt favorizate de consumul

de droguri i.v., folosirea cateterelor şi a medicaţiei imunosupresoare.
Clasificate în septicemii medicale sau chirurgicale, incidenţa lor este în creştere, fiind
favorizate de terenul individual (deficit imun, catetere sau proteze şi transplant de organe) dar
şi de microorganismele patogene deosebit de rezistente faţă de antibiotice. Mortalitatea este
condiţionată de tipul de bacterii, de condiţiile patologice asociate (diabet zaharat, insuficienţă
respiratorie, alcoolism, ciroze hepatice, splenectomie, anomalii leucocitare şi de limfocite T,
vârste înaintate).

15
 Patologie

Etapele patogenice „clasice” de sepsis constau în existenţa unei porţi de intrare a

agenţilor etiologici, un focar septic primar (de vecinătate) de multiplicare, cu conexiuni
vasculare, bacteriemii repetate şi metastaze septice secundare (prin embolii septice în diferite
organe).
Orice agent infecţios (viral, fungic, parazitar) poate acţiona asupra pereţilor celulari
sau a diferitelor antigene, declanşând un răspuns inflamator (SIRS). Exotoxinele bacteriilor
gram-pozitive pot declanşa sindromul de şoc toxic.

Clasificare

După evoluție:
- septicemie supraacută (deces în 3-4 zile);
- acută (comună);
- subacută (evoluţie trenantă, ca în endocardita lentă);
- cronică (rezistenţa bună a organismului, germeni mai puţin virulenţi).
După etiologie:
- septicemie stafilococică (evoluţie gravă, metastaze multiple pulmonare);
- streptococică (evoluţie trenantă - S. viridans, cronică – S. β-hemolitic);
- cu germeni gram-negativi (evoluţie gravă cu şoc endotoxinic şi anurie);
- cu anaerobi (evoluţie cu şoc toxicoseptic, icter şi anurie);
- mixtă (deces în 80% din cazuri);
- cu fungi (mai rară).

Diagnostic clinic

Anamneza este importantă pentru identificarea sursei de infecţie, a focarului iniţial de

multiplicare bacteriană, de unde sunt descărcate bacteriemiile.
Diagnosticul clinic se bazează pe simptomatologia evocatoare.
Frisoanele şi febra apar constant în sindromul septic. În infecţiile cu bacterii gram-
negative şi la vârstnici, simptomatologia este atipică, cu hipotermie şi uneori insuficienţă
acută circulatorie, hemoragii, icter şi modificări cutanate (embolii septice), tulburări
respiratorii şi psihice. Curba febrilă de tip septic are ascensiuni vesperale precedate de

16
frisoane. Starea generală grav alterată este marcată şi de simptomatologia subiectivă şi
obiectivă ale organelor afectate, de localizările septice secundare (bronhopneumonii, embolii
cutanate, tromboflebite, hepatosplenomegalie, icter hemolitic sau toxic, oligoanurie,
modificări neuropsihice).
 Sindromul de insuficienţă organică multiplă (MODS) poate fi:
- primar (cu febră sau hipotermie, frisoane, hiperventilaţie, modificări cutanate şi
psihice);
- secundar, prin complicaţii (hipotensiune, leuco- şi trombocitopenie, hemoragii şi
insuficienţe organice pulmonare, cardiace, renale, hepatice ş.a.).
 Modificările pulmonare din sepsis apar în infecţiile primare, dar mai frecvent
secondează bacteriemia, constituind sindromul de detresă respiratorie (ARDS - Acute
Respiratory Distress Syndrom) sau „plămânul de şoc”. Bacteriile şi toxinele lor, prin
eliberarea de TNF-α şi IL-1, cresc permeabilitatea capilară (edem pulmonar necardiogen (şi
declanşează mecanismele intrinseci de coagulare (CID) şi reducerea complianţei pulmonare.
Apare hipoxie (PaO2<60 mmHg), tahipnee cu hiperventilaţie şi alcaloză respiratorie.
 Modificările cutanate apar indiferent de microorganismul implicat. Bacteriile
gram-pozitive produc celulite, eritrodermii diferite, iar cele gram-negative determină leziuni
buloase difuze, eritem polimorf, leziuni peteşiale, gangrene simetrice cu CID, iar în evoluţia
endocarditelor – leziuni Janeway sau noduli Osler.
În bacteriemia cu Pseudomonas aeruginosa, leziunea patognomonică este ectima
gangrenosum, rotundă sau ovalară, de 1-5 cm, indurată, cu ulceraţie necrotică centrală, iar
microscopic infiltrate bacteriene şi tromboze venocapilare. În formele fulminante de sepsis, ca
şi în infecţiile pneumococice la persoane splenectomizate, apar leziuni purpurice
asemănătoare celor din CID.
 Modificările cardiovasculare sunt polimorfe: infarct miocardic, tulburări de ritm,
insuficienţă cardiacă congestivă, endocardite, ş.a. În evoluţia şocului septic modificările
hemodinamice separă faza reversibilă (şoc cald) de faza ireversibilă (şoc rece). Prima fază de
şoc este hiperdinamică (tahicardie cu creşterea debitului cardiac şi scăderea rezistenţei
vasculare sistemice), iar cea de-a doua reflectă eşecul mecanismelor de compensare a
modificărilor de perfuzie din organele vitale (scăderea debitului cardiac, creşterea rezistenţei
vasculare sistemice).
 Modificările hematologice constau în hiperleucocitoză cu neutrofilie (uneori
reacţii leucemoide) şi apariţia de granulocite imature în circulaţie. În infecţii cu bacterii
intracelulare (Brucella, Salmonela typhi, Listeria) sau virusuri, la vârstnici şi alcoolici, se

17
produce neutropenie, vacuolizări, trombocitopenie cu granulaţii Döhle. În sindromul CID,
activarea sistemică a coagulării determină depuneri de fibrină şi tromboze în microcirculaţie,
consumarea factorilor de coagulare şi hemoragii prin fibrinoliză secundară. Hemoliza indusă
de unele bacterii (anaerobi, microplasme) agravează CID.
 Modificările SNC se manifestă prin lipsa de răspuns la stimulii externi, meningite,
hemoragii intracraniene, comă.
 Modificările gastrointestinale şi renale sunt variate. Pot să apară hemoragii
digestive superioare (ulcer de stres), icter colestatic, colecistite nelitiazice, leziuni
hepatocelulare, pancreatite, ileus, perforaţii intestinale, intoleranţă alimentară.
 Modificările funcţiilor renale (scăderea clearance-ului creatininei, creşterea
creatinemiei, oligurie) apar ca urmare a necrozelor acute tubulare şi a leziunilor tubulo-
interstiţiale, favorizate de hipertensiune şi de mediatorii şocului septic.
 Modificările metabolice şi endocrine din MODS se manifestă prin
hipercortizolemie, hipermetabolism, intoleranţă la glucoză şi diabet. Se pot produce şi afectări
imune, care favorizează infecţiile asociate.

Diagnostic paraclinic

Studii imagistice:
Există o varietate de modalităţi imagistice pentru studiul infecţiilor locale, detectarea
prezenţei acestora şi a complicaţiilor sepsisului şi şocului septic.
Radiografia toracică este indicată la pacienţii cu şoc septic datorită examinării clinice
suspecte de pneumonie. Se descriu infiltrate oculte la pacienţii febrili fără semne de
localizare.
Ultrasunetele sunt modalitatea imagistică de elecţie când se suspectează o sursă biliară
a infecţiei.
Scanarea tomografică este indicată pentru a exclude abcesele intraabdominale sau o
sursă retroperitoneală de infecţie. Se efectuează pentru extremitatea cefalică în cazul creşterii
presiunii intracraniene sau suspectarea unei mase lezionale după o sinuzită, meningită,
intervenţie intracraniană sau puncţie lombară.
Puncţia lombară se efectuează urgent când se suspectează meningita sau encefalita.
Este indicată pentru a exclude meningita la pacienţii cu debut rapid al şocului septic, alterarea
severă a statusului mental.

18
 Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferenţial se face cu următoarele afecţiuni: insuficienţa renală acută,

detresa respiratorie acută, şocul cardiogenic, endocardita infecţioasă, pneumonia bacteriană,
şocul hemoragic, şocul toxic, infecţiile urinare la femei.

Evoluție și prognostic

Evoluţia este influenţată de precocitatea şi corectitudinea tratamentului, de etiologia şi

de caracterele individuale (boli asociate, vârste extreme, imunodeficienţe). Sepsurile produse
de bacteriile gram-negative au prognostic rezervat.
Mortalitatea de 90-95% a scăzut sub 20% prin tratamentele complexe aplicate,
menţinându-se crescută la vârstnici (peste 50%).

Tratament

Elementele terapeutice esenţiale în sepsis şi în şocul septic sunt:

 terapia cu antibiotice;
 corecţia volemică;
 oxigenoterapia;
 medicaţia vasopresoare.
Terapia cu antibiotice trebuie instituită cât mai precoce, fiind aleasă după sediul
infecţiei, caracterul comunitar sau nozocomial şi terenul patologic individual. Tratamentul
„empiric” selectează rezistenţa bacteriană şi expune la riscul toxic al medicamentelor, fiind
necesară reconsiderarea, după precizarea etiologiei şi a chimiosensibilităţii bacteriene.
Asocierile de antibiotice sunt necesare:
- pentru acoperirea bacteriilor gram-pozitive şi gram-negative;
- în caz de bacteriemii polimicrobiene;
- pentru prevenirea selectării rezistenţei bacteriene prin eliminarea subpopulaţiilor
rezistente la unul din antibioticele folosite;
- obţinerea unui efect sinergic, cu posibilitatea reducerii dozelor pentru antibioticul cel
mai toxic.
Asocierea de cefalosporine de gen III (Ceftriaxonă, Cefotaximă) sau de carbapenemi
(imipenem-cilastatină, meropenem), cu aminoglicozide (Gentamicină, Tobramicină,

19
Amikacină, Netilmicină) constituie soluţia cea mai indicată pentru infecţiile cu bacterii gram-
negative. Asocierile de inhibatori de betalactamaze, de ex. Clavulanat, sau Piperacilină +
Tazobactam, sau Ampicilină+Sulbactam, sau asocierile de fluorochinolone, sau cefalosporine
gen III (Ceftazidimă) sau Aztreonam cu aminoglicozide constituie alternative de terapie.
În sepsisul secundar, utilizări i.v. de droguri sau prin catetere, produse de bacterii
gram-pozitive, este indicată Vancomicina, Cefalosporinele sau Oxacilina, în asociere cu
aminoglicozide. Ca antistafilococice de rezervă se pot folosi Lincomicina/Clindamicina,
Rifampicina sau macrolidele.
În infecţiile comunitare, asocierea aminoglicozide + cefalosporine gen. III sau
ureidopeniciline, sau chinolone este eficienţă şi în infecţiile urinare.
În alte localizări infecţioase pot fi utilizate:
- cefalosporine gen. III, Lincomicina, Cloramfenicol + Metronidazol, pentru infecţii cu
bacterii anaerobe gram-negative,
- în sepsele determinate de H. influenzae se recomandă folosirea asocierilor de
Ampicilină + Sulbactam, sau Ceftriaxonă + Rifampicină,
- în infecţia enterococică: Ampicilină sau Amoxicilină, Vancomicină sau Piperacilină
+ Aminoglicozide sau Imipenem + Cilastatină,
- în infecţiile nozocomiale: aminoglicozidele se asociază cu Ticarcilina – Clavulanat,
Piperacilină – Tazobactam sau imipenem – Cilastatină.
Dintre aminoglicozide sunt utilizate: Gentamicina, Tobramicina, Netilmicina sau
Amikacina. Durata tratamentului antibiotic este de 14-21 de zile.
Corectarea volemiei este monitorizată prin măsurarea presiunii şi debitului cardiac, a
presiunii în artera pulmonară (12-15 mmHg), în vederea prevenirii apariţiei edemului
pulmonar. Refacerea corectă volemică asigură perfuzarea organelor vitale (creier, rinichi).
Soluţiile folosite pentru creşterea fluidelor intravasculare şi a presiunii oncotice pot fi: soluţii
saline normale, plasma congelată, soluţiile de albumină, soluţiile de dextrani. Uneori, sunt
necesare transfuzii de sânge. Pentru corectarea hipoxemiei se administrează oxigen prin
procedee clasice.
Aminele simpaticomimetice sunt intropozitive şi prin acţiunea β-adrenergică
favorizează perfuzia tisulară periferică.
Cel mai frecvent folosite sunt: Dopamina şi Norepinefrina. Dobutamina produce
vasodilataţia cerebrală, coronariană şi renală, creşte presiunea sistolică şi frecvenţa cardiacă
reducând fluxul sanguin muscular scheletal. Aminele simpaticomimetice sunt folosite numai
după refacerea volemică şi sub controlul presiunii venoase centrale şi a presiunii pulmonare.

20
 Corticoizii. Indicaţia acestora se bazează pe efectele antiinflamatorii metabolice şi
imunosupresive. Tratamentul cortizonic este necesar în insuficienţele suprarenale.
Corticoterapia în doze mari (Dexametazona 2 mg/kg, Metilprednisolon 30 mg/kg) nu
ameliorează indicele de mortalitate în şocul septic.
Anticoagulantele sunt indicate în sindromul CID, în emboliile pulmonare şi
tromboflebitele pelviene. Se administrează Heparină 50-100 u/kg în bolus i.v. la 4 ore.
Tratamentul diuretic este util pentru asigurarea debitului urinar, după refacerea
volemică.
Alte încercări terapeutice:
- antiser policlonal sau anticorpi monoclonali antiendotoxinici sau blocante de TNF-α;
- Indometacină, Ibuprofen, Glucagon, inhibatori de ciclooxigenază, Pentoxifilină;
- Nalaxona creşte tensiunea sistolică prin antagonizarea β-endorfinelor;
- antagonişti ai receptorilor citokinelor;
- inhibitori ai proteazelor, prostaglandinelor;
- la neutropenici – transfuzii de granulocite, vaccinare;
- imunoglobuline.
Eficienţa tratamentului în sepsis este condiţionată de precocitatea instituirii lui.

21
 CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

Internarea pacientului în spital

Pacient - persoană sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate.

Eveniment în viaţa pacientului fie că este vorba despre prima internare
(neobişnuit cu atmosfera şi regulile de
spital → situaţie neobişnuită şi stresantă)
fie pacient cronic (internarea devine
neplăcută prin repetarea evenimentului)
Serviciul de internări: primul contact al pacientului cu spitalul → câştigarea încrederii
acestuia şi a anturajului (prin atitudine corectă, nediscriminare, operativitate); prin
discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza
rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor
politice sau antipatiei personale
Se internează în spital:
o Urgenţele
o Pacienţii cu bilet de trimitere emis de medicul de familie, medicul specialist din
ambulatoriul de specialitate
o Bolnavii sosiţi prin transfer de la alte unităţi spitaliceşti
Circuitul pacientului
o Sala de aşteptare, cu aplicarea protocolului de triaj
o Camera de consultaţie/Unitate de Primire Urgenţe
- condiţii optime pentru consultaţii: încăpere încălzită, cu asigurarea intimităţii
pacientului; dotare minimă necesară efectuării unui examen clinic general; pat consultaţie, cu
lenjerie de unică folosinţă; chiuvetă cu apă curentă pentru spălarea simplă a mâinilor înainte şi
după efectuarea consultului; prevenirea infecţiilor spitaliceşti:
- obţinerea datelor anamnestice: istoricul bolii, antecedente personale şi heredo-
colaterale;
- pregătirea pacientului pentru examinare
Ø Dezbrăcarea
Ø Poziţionarea

22
 Ø Înregistrarea în Condica de Consultaţii şi-n baza de date electronice
- consemnarea în foaia de observaţie: diagnosticul de internare, numele medicului care
decide internarea, eventualele manevre diagnostice şi terapeutice efectuate, datelor
anamnestice (în cazul pacienţilor cu stare generală gravă, al copiilor mici), a stării pacientului
la internare;
o Înregistrarea datelor pacienţilor (serviciul Registratură)
- înregistrarea FO în registrul spitalului (baza electronică de date); - se înregistrează:
datele de identitate ale pacientului (eventual ale însoţitorului internat), eventual ale
anturajului.
o Preluarea pacientului în secţie:
- distribuirea în salon în funcţie de patologie şi alte caracteristici ale bolnavului;
- consemnarea în condica de secţie;
- consultul pacientului (medicul de gardă din secţie);
- notarea în FO a: greutăţii, temperaturii, FC, TA; notarea în caietul de rapoarte a
investigaţiilor paraclinice recomandate, tratamentului, regimului igieno-dietetic
- regulamentul de ordine interioară

Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

Bolnavul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul
se alege în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii) şi sex.
Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră şi
să se instaleze comod şi în poziţia indicată de medic în pat.
Bolnavului i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a secţiei precum
şi indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată dacă este cazul şi scopul
acestuia. Asemenea i se explică necesitatea şi modul recoltării de produse biologice şi
patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a
crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca
saloanele să aibă o capacitate de 4, maxim 6 paturi cu o temperatură de 18-20°C, să fie curate,
liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat.
Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite la blocul
alimentar, astfel noul pacient va primi alimentaţia necesară încă din prima zi de internare.

23
Bolnavilor li se acordă o pregătire preoperatorie şi postoperatorie în vederea asigurării
condiţiilor optime necesare intervenţiei şi a procesului de vindecare precum şi pentru evitarea
unor complicaţii grave şi nedorite.
Asistenta observă şi este obligată să consemneze aspectul general, înălţimea,
greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a bolnavului.
Ea va urmări necesităţile pacientului, manifestările de dependenţă în vederea satisfacerii
acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale
pacientului precum şi bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei (afecţiuni
pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie, etc.).

Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

Pregătirea şi schimbarea patului

Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în
pat, acesta trebuie să aibă anumite calităţi.
Calităţile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât
cerinţele de confort ale pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lăţime
80-90 cm, înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm; să-i permită pacientului să se
poată mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată
sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea; asistenta să poată efectua
tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi tratamentul cât mai comod; uşor de manipulat şi curăţat;
confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb); aşezat pe rotiţe prevăzute cu
cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.
Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă
inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
Tipuri de paturi
 simplu, cu somieră dintr-o singură bucată
 simplu cu rezemător mobil
 cu somieră mobilă
 universal
Accesoriile patului

24
 Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curăţă şi se
dezinfectează mai uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă
sau cu aer, având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate
(pentru prevenirea escarelor).

Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din
burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.
Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.
Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.
Lenjeria necesară: două cearşafuri, două feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama.
Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub
saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua
de diferite dejecţii, se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.
Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu
15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din
acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu
deschizătura suprapusă.
Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir
sau susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării
active.
Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav
Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două pături,
două perne.
Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat, se aşează un scaun cu spătar la
capătul patului. Pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile,
împăturite corect. Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a

25
cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Se introduce cearşaful adânc sub
saltea la ambele capete. Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu
mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu
lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lângă saltea; partea de cearşaf de sub marginea
inferioară a saltelei se introduce sub saltea; se lasă în jos partea de cearşaf ridicată; se
introduce sub saltea partea de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte
trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a
cearşafului începând de la colţurile saltelei; se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute. Dacă
este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza.
Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea
cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate
asupra degetelor picioarelor pacientului, se va face o cută atât din cearşaf, cât şi din pătură,
astfel: se aşează palma mâinii dinspre picioare pe pătură, iar cealaltă mână se introduce sub
cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută; se introduce
apoi sub capătul de la picioare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează colţurile
folosind procedura descrisă mai sus. Dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se
introduce în plic, după ce se îndoaie în lungime. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă
curate.
Poziţiile pacientului în pat
În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă,
pasivă sau forţată.
Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor.
Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa
fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane; bolnavi grav, adinamici.
Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi:
 determinată de afecţiunea de bază (în tetanos, meningită);
 ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele dureroase de ulcer sau în colica
biliară);
 ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în
cazul tromboflebitei);
 ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a
tratamentului);

26
 Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care
aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se
asigură schimbările de poziţie.

Schimbările de poziţie ale pacientului

Pot fi: active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor).
Schimbările pasive se efectuează la pacienţi: adinamici, imobilizaţi, inconştienţi,
paralizaţi, cu aparate gipsate, etc.
Principii de respectat:
« sunt necesare 1-2 asistente
« asistenta trebuie să adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica pacientul cu
mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic
« prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna, aşezând palma pe
suprafaţa corpului pacientului aşa încât suprafaţa de contact să fie cât mai mare
- aşezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient) cu picioarele depărtate pentru
a avea o bază de susţinere cât mai mare, genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată.
Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului,
degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi
inferioare, păstrând poziţia de decubit.
Urmează:
- aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început
- aşezarea în poziţia şezând – în mod activ, de mai multe ori/zi - crescându-se numărul
de minute
- aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ
- aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea
pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o
condiţie esenţială a vindecării.

27
 Toaleta pacientului poate fi:
 zilnică - pe regiuni
 săptămânală sau baia generală
Toaleta pacientului urmează anumite principii:
· se apreciază starea generală a bolnavului, pentru a evita o toaletă prea lungă, prea
obositoare
· se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului
· se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
· se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său
· se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei patului
şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor
· bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură
· se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a favoriza
circulaţia sanguină
· apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se
lăsa săpunul în apă
· se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
· ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat
· se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea pe care o spălăm
Toaleta pacientului
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gâtul şi urechile, apoi braţele
şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor; se întoarce
bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în
decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe - îngrijirea părului,
toaleta cavităţii bucale.

28
 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

Funcţiile vitale (respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, temperatura) sunt frecvent

utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Acestea se măsoară în următoarele cazuri:
· când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane
· când este admis într-o unitate spitalicească (la internare, pe toată perioada
spitalizării şi la externare)
· înainte şi după proceduri invazive de diagnostic
· înainte şi după intervenţii chirurgicale
· înainte şi după efectuarea intervenţiilor de îngrijire care pot influenţa funcţiile
vitale.

Respiraţia
Evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului e un indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei
unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat
- tipul respiraţiei
- amplitudinea mişcărilor respiratorii
- ritmul
- frecvenţa
Intervenţiile asistentei:
- aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată
- plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
- numărarea inspiraţiilor timp de un minut
- consemnarea valorii obţinute pe foaia de temperatură
R= 16-18 r/min

Pulsul
Evaluarea funcţiei cardio-vasculare
Elemente de apreciat

29
 - ritmicitatea
- frecvenţa
- celeritatea
- amplitudinea
Locuri de măsurare
- orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos (artera
radială, humerală, carotidă, femurală, temporală, tibială, superficială, pedioasă)

Intervenţiile asistentei
- pregătirea psihică a pacientului
- spălarea pe mâini
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palpatoare pe tractul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor
- numărarea pulsaţiilor timp de un minut
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură
- P = 60-80/min

Tensiunea arterială
Evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinate
de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Elemente de evaluat
- tensiunea arterială sistolică (maximă)
- tensiunea arterială diastolică (minimă)
Intervenţiile asistentei
- pregătirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute
- spălarea pe mâini
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit în extensie
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei
- se introduce olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile

30
 - se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până se
percepe primul zgomot arterial (reprezintă valoarea TA maxime)
- se reţine valoarea indicată pentru a fi consemnată
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
- se reţine valoarea indicată în momentul în care zgomotele dispar, aceasta
reprezentând TA minimă
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală roşie

Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pacientului trebuie să respecte următoarele principii:

Ø înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului – cele necesare
creşterii (la copii) sau cele necesare refacerii pierderilor prin consum (la adulţi)
Ø asigurarea aportului de vitamine, mai ales alimentele ce conţin vitamina B şi
săruri minerale necesare metabolismului normal
Ø favorizarea procesului de vindecare prin curăţarea organelor bolnave; alimentaţia
raţională poate influenţa tabloul clinic, caracterul procesului infecţios (patologic) şi ritmul
evoluţiei acestuia, devenind astfel un factor terapeutic
Ø consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente
În funcţie de starea bolnavului, alimentarea lui se face:
Ø activ - pacientul mănâncă singur în sala de mese sau salon
Ø pasiv - pacientului i se introduc alimentele în gură

Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice

întârziere cât de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi anxioşi.
Deşi medicamentele se administrează la indicaţia medicului, asistenta va trebui să
intervină de urgenţă în unele cazuri extreme până la sosirea medicului cu unele medicamente
ca: nitroglicerina sau oxigenoterapia.
Calea naturală de administrare a preparatelor medicamentoase pentru mixedem este
cea orală. În unele stări de extremă urgenţă se administrează HHC intravenos, foarte lent,

31
diluată cu ser fiziologic sau cu soluţie de glucoză, pacientul fiind sub observaţie în tot cursul
injectării.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea
şi eliminarea lichidelor.
Eliminarea apei din organism se face prin mai multă căi: 1000-1500 ml se elimină prin
urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni şi 100-200
ml prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.
Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră de
îngrijire a pacientului.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează

simptomatologia bolii, reflectă evoluţia acesteia şi eficacitatea tratamentului aplicat,
semnalează apariţia unor complicaţii. Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în
majoritatea cazurilor. Aceasta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile
corecte de recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze
produsul rezultat pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori
grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării şi
comportamentul său pentru reuşita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă
adecvată, repaus la pat şi aşezarea lui în poziţia necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului
recoltat. Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la
laborator cât mai repede şi în starea în care au fost eliberate din organism. Există o serie de
examene de laborator efectuate înaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale indiferent de timpul
avut la dispoziţie pentru pregătirea pacientului şi indiferent de starea sa generală cum ar fi:
- timpul de sângerare (T.S.)
- timpul de coagulare (T.C.)
- determinarea grupului sanguin
- hematocritul (Htc)
- hemograma
- glicemie

32
 - uree sanguină

Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

Secţia de terapie intensivă (ATI)

Bolnavii în stare gravă, care necesită supraveghere permanentă, instalaţie şi aparatură
deosebită în vederea redresării sau menţinerii funcţiilor vitale sunt îngrijiţi la serviciile de
terapie intensivă cunoscute şi sub denumirea de ATI (Anestezie şi Terapie Intensivă) datorită
necesităţii supravegherii permanente a acestor categorii de bolnavi care pot avea diferite
afecţiuni de urgenţă (cardiace, pulmonare, chirurgicale, neurologice etc.). S-au creat secţii de
terapie intensivă pe profile specializate pentru tratarea afecţiunilor de care suferă.
De asemenea, la terapie intensivă se îngrijesc şi bolnavii operaţi în perioada
postnarcotică - perioadă critică în care pot apărea diferite accidente. Exemple de unităţi de
terapie intensivă sunt: chirurgie generală, chirurgie cardiovasculară, chirurgie toracică,
ginecologie, neurochirurgie etc.
Unitatea de terapie intensivă nu este subordonată din punct de vedere administrativ
nici uneia din secţiile de specialitate. La terapie intensivă, îngrijirea bolnavului durează până
la reechilibrarea dereglărilor, a funcţiilor vitale, după care bolnavul este transferat la secţia de
specialitate căreia îi aparţine.
Unitatea de terapie intensivă este formată din saloane mari, de 6 paturi, divizate în
încăperi mai mici, respectiv de 1-2 paturi.
Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici și aseptici, sunt prevăzute cu camere,
filtre, unde se schimbă halatele şi încălţămintea de protecţie.
Secţiile ATI au legături cu blocul operator şi cu laboratoarele. Saloanele trebuie să
prezinte un microclimat optim, aer condiţionat şi sterilizat; temperatura trebuie să fie de 20°-
22°; paturile trebuie să fie prevăzute cu instalaţii pentru administrarea oxigenului, instalaţii
pentru aspiraţie, tensiometre fixe la perete, instalaţii de lumină, precum fi cu monitoare de
supraveghere a funcţiilor vitale. Semnalizarea modificărilor în starea pacientului este realizată
de monitoare, acustic şi optic (Danger = pericol).

33
 Sarcinile generale ale asistentei medicale de la ATI:
a) să întreţină inventarul tehnic în stare perfectă de funcţionare şi sterilitate, cum ar fi:
- trusă pentru reanimare respiratorie;
- trusă pentru reanimare cardiacă şi defibrilator;
- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;
- trusă cu medicamente de primă urgenţă;
- ventilatoare pentru respiraţie asistată.
Aparatura de investigaţii şi tratament trebuie să cuprindă:
- monitoare EKG;
- electroencefalograf;
- aparatul Roentgen portabil;
- aparate de respiraţie artificială;
- dispozitive de administrare a oxigenului.
Aparatura electronică de supraveghere a bolnavilor:
- aparat de măsurare PVC (presiune venoasă centrală);
- monitor pentru puls, temperatură, respiraţie.
Sarcinile specifice ale asistentei de la ATI
1. Preia bolnavii de la medic, urmărind constantele vitale;
2. Instituie oxigenarea prin sondă nazală sau prin pipa Gueddel, mască, ochelari;
3. Urmăreşte buna funcţionare a perfuziei I.V.;
4. Dacă bolnavul are în continuare nevoie să fie ventilat artificial, supraveghează
funcţionalitatea aparatului şi semnele clinice care atestă o ventilaţie corectă: presiunea de
ventilaţie stabilită şi expansiunea ambelor arii pulmonare, coloraţia tegumentelor;
5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care îl sesizează medicului, pentru
montarea unei sonde vezicale;
6. Măsoară şi înregistrează constantele biologice principale (T.A., P, T, respiraţie,
diureză, lichide - aport) făcând bilanţul zilnic şi cumulativ;
7. Sesizează medicul asupra eventualelor modificări patologice care pot să apară;
8. Verifică permeabilitatea şi poziţionarea sondei de aspiraţie gastrică, aspectul şi
cantitatea lichidului de aspiraţie, dacă este cazul;
9. Urmăreşte permeabilitatea sondei urinare şi estimează diureza;
10. Mobilizează din pat bolnavii operaţi recent sau imobilizaţi la pat o perioadă de
timp şi îi supraveghează. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I. se face la indicaţia medicului, de
multe ori o mobilizare intempestivă sau nesupravegheată poate duce la accidente nedorite;

34
 11. Recoltează sânge şi produse biologice pentru analize de laborator şi instalează
perfuzii indicate de medic;
12. Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cât posibil în aceeaşi zi şi le
înregistrează în F.O.;
13. Administrează tratamentul indicat de medic, respectând ritmicitatea prescrisă;
14. Asigură aprovizionarea cu soluţii perfuzabile, materiale consumabile şi
medicamente de la aparatul de urgenţă, astfel încât baremul să fie în permanenţă întreg;
15. Asigură în zilele în care nu se poate asigura continuitate la punctul de transfuzie şi
sunt solicitări - determinarea grupelor sanguine şi a Rh-ului, aprovizionarea cu sânge, livrarea
sângelui după efectuarea probelor de compatibilitate;
16. Asigură efectuarea de urgenţă pe tot parcursul zilei;
17. Acordarea îngrijirilor generale (schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, crearea
condiţiilor de microclimat, schimbarea poziţiei pacientului în pat şi mobilizarea lui,
alimentarea pacientului, comunicarea şi ţinerea legăturii între pacient şi medic).
Intervenţii specifice în ATI
- Monitorizarea EKG; monitorizarea funcţiilor vitale: TA, respiraţia, diureza, durerea,
starea de conştienţă, aspectul faciesului şi a tegumentelor;
- Respiraţie asistată pe ventilator, administrare de oxigen;
- IOT (intubaţie oro-traheală) efectuată de medic;
- Reechilibrare hidroelectrolitică;
- Măsurarea presiunii venoase centrale (PVC).
Monitorizarea EKG şi a TA, respiraţiei, diurezei
Intervenţiile asistentei:
- conectează pacientul în circuitul aparatului pentru supraveghere continuă EKG;
- TA se monitorizează cu ajutorul aparatelor electronice ce se fixează pe toracele
bolnavului cu bandă, iar la braţ manşeta; se programează pentru a măsura TA la anumite
intervale de timp; altă posibilitate de înregistrare a TA poate fi cu ajutorul unui tensiometru
fix montat la perete în dreptul fiecărui pat de la ATI;
- Respiraţia se monitorizează programând aparatul să indice frecvenţa la anumite
intervale de timp;
- Diureza se monitorizează prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care se
ataşează o pungă colectoare de urină gradată pentru măsurarea cantităţilor de urină.
Îngrijirea bolnavilor cu ventilaţie mecanică (respiraţie artificială)

35
 Reducerea şi suprimarea mişcărilor respiratorii ale toracelui şi diafragmului apare în
urma paraliziei centrului respirator, a muşchilor respiratori sau prin contractura lor patologică.
Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser antiAantiB
Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa.
Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă reacţii de
aglutinare.
Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. De o importanţă
deosebită sunt aglutinogenele A şi B, precum şi aglutinogenul Rh.
Faţă de aglutinogenele A şi B, în sângele altor persoane există anticorpi naturali =
aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) β (ANTI-B). Coexistenţa unui aglutinogen cu
aglutinină corespunzătoare (A α, B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa,
deoarece prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor
roşii.
Sistemul sanguin O.A.B. cuprinde patru grupe de sânge. Grupele se notează după
numele aglutinogenului, deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A, B şi AB. Un alt cercetător
clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I, II, III, IV.
Astăzi, pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de
bază, ambele clasificări au fost unificate, sistemul sanguin O.A.B. fiind reprezentat astfel:
grupa aglutinogen (antigen) aglutinine (anticorp)
0 (zero unu) - α şi β
A II (A-doi) A β
B III (B-trei)
1) metoda directă Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut);
2) metoda inversă - Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute).
Metoda de lucru:
Se foloseşte sânge venos 3-4 ml.
Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B;
alături, în dreptul fiecărei picături de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat
(picătura de 10 ori mai mică decât picătura de ser); picăturile de ser se omogenizează cu cele
de eritrocite, cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3-4 secunde, apar primele
semne de aglutinare, iar reacţia este completă după un minut.
1. Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul.
Aparţine grupei 0 I.

36
 2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are
aglutinogen A. Sângele aparţine grupei A II.
3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI B, înseamnă că sângele de cercetat are
aglutinogen B. Sângele aparţine grupei B III.
4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine atât
aglutinogen A, cât şi aglutinogen B. Face parte, deci, din grupa AB IV.
∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B, prin metoda de mai sus,
este obligatorie şi determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin:

Metoda de determinare a aglutininelor

Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de
transfuzie; valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile.
Avem, deci, aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute.
• Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la proba directă (seruri-test, lamă cu 3
godeuri, lame de sticlă curate şi uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest în parte, pipete
pentru sângele de cercetat, materiale pentru recoltat sângele) dar, în loc de seruri-test, se
folosesc eritrocite-test. Este nevoie, de asemenea, de ser sau plasmă, deci nu este suficientă
recoltarea numai prin înţeparea pulpei degetului, ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie
venoasă.
• Tehnica:
- cu o pipetă Pasteur, pun câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două
godeuri;
- deasupra fiecărei picături de ser de cercetat, aflat pe lamă, se pune o picătură din
hematiile test - cu aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii-test A II şi B III;
Atenţie! Şi prin această metodă, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de
hematii.
- se efectuează omogenizarea.
Interpretarea rezultatelor
- Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate, înseamnă că în serul de
cercetat se află ambele aglutinine (α şi β). Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0 I.
- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite-test B
III - înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β. Deci serul aparţine
grupei A II.

37
 - Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite-test A
II - înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina A, care a aglutinat hematiile-test. Serul aparţine
grupei B III.
- Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă
că serul nu are aglutinine, deci face parte din grupa AB IV.

Transfuzia de sânge
Reguli tehnice respectate în practica transfuziei de sânge
Se recoltează sânge de la primitor, se efectuează grupul sanguin şi Rh-ul.
Flacoanele de sânge izogrup şi izo-Rh ce urmează a fi transfuzate sunt scoase din
frigider şi controlate; sistemul de închidere al flaconului trebuie să fie integru, se verifică
aspectul macroscopic al flaconului.
Se determină grupa de sânge şi Rh-ul.
Se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau.
Pregătirea materialelor necesare:
→ masă de tratament acoperită cu un câmp steril;
→ perfuzor cu filtru;
→ sânge izogrup, izo-Rh;
→ 1-2 seringi sterile (5-10 ml);
→ ace de injecţie i.v. şi i.m.;
→ casoletă cu câmpuri sterile;
→ casoletă cu tampoane de vată sterile;
→ alcool, betadină;
→ garou;
→ pernă tare, elastică;
→ muşama;
→ romplast;
→ aparat de oxigen.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
→ se anunţă bolnavul, i se explică importanţa tehnicii;

38
 → se anunţă bolnavul să nu mănânce;
→ poziţia bolnavului: în D.D. cu antebraţul în extensie şi în pronaţie;
→ dacă prezintă teritoriu atopic, i se administrează 1 fi de Romergan i.m.;
→ se acoperă bolnavul.
Pregătirea flaconului cu sânge ce urmează a fi transfuzat
→ se verifică integritatea flaconului;
→ se verifică dacă datele de pe eticheta flaconului corespund cu cele de grup, Rh;
→ se verifică termenul de valabilitate (21 zile);
→ se încălzește sângele la temperatura corpului (în urgenţă la termostat la 37°).

Tehnica – etape:
→ mă spăl pe mâini cu apă şi săpun şi dezinfectez cu alcool;
→ dezinfectez dopul cu alcool, tinctură de iod;
→ desfac aparatul de transfuzie şi închid complet perfuzorul;
→ introduc tubul de aer pensat;
→ suspend flaconul pe suport şi fixez tubul de aer cu ajutorul unei benzi de romplast,
astfel încât acesta să depăşească nivelul sângelui;
→ îndepărtez pensa hemostatică;
→ cobor progresiv portacul până când tubul se umple cu sânge și bulele de aer s-au
eliminat complet;
→ închid prestubul când picurătorul s-a umplut cu sânge pe jumătate;
→ efectuez puncţia venoasă;
→ îndepărtez garoul și reglez numărul picurărilor;
→ efectuez proba de compatibilitate Oelecker;
→ supraveghez permanent bolnavul și ritmul de scurgere al sângelui;
→ reţin în flacon 6-7 ml de sânge pentru eventualele verificări ulterioare;
→ la terminarea transfuziei scot acul din venă şi comprim vena cu un tampon cu
alcool fixat într-o bandă de romplast;
Îngrijirea pacientului după transfuzie
→ bolnavul trebuie să aibă o poziţie comodă în pat şi se acoperă;
→ asigur temperatura optimă în cameră;
→ administrez bolnavului lichide călduţe, numai după 2 ore de la terminarea
transfuziei;
→ supraveghez bolnavul.

39
 Reorganizarea locului de muncă
→ îndepărtez stativul și aparatul de perfuzie;
→ flaconul de sânge reţinut e dus la punctul de transfuzii;
→ arunc aparatul de perfuzie;
→ se spală, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare restul materialelor
folosite;
→ notez transfuzia în foaia de temperatură.
ACCIDENTE
Incidente minore
- cefalee moderată, frison uşor
- se administrează Ca gluconic 10% şi Algocalmin
Reacţii alergice
- prurit, edem palpebral, erupţie cutanată, dispnee, bronhospasm, şoc anafilactic
- se opreşte transfuzia şi se administrează parenteral: antihistaminice, adrenalină 1 ‰,
corticoizi.

Recoltarea LCR
Def. LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV,
cu rol de protecţie a SNC, cu rol nutritiv şi excretor, care circulă în spaţiul subarahnoidian.
Scop:
diagnostic
- este o metodă de rutină, care furnizează date esenţiale în diagnosticul neuroinfecţiilor
şi hemoragiilor meningiene, în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale, al stărilor
comatoase
execuţie
- recoltarea se execută pe nemâncate prin puncţie lombară, suboccipitală sau
ventriculară
- la pacienţii cu stare generală alterată se execută în decubit lateral pentru a evita
lipotimia
- tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică
- se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude
- se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături)
- lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări) -
aproximativ 4 ml în fiecare eprubetă

40
 - se fac examinări:
- citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite,
polinucleare, eozinofile, atipii celulare)
- bacteriologice - BK şi alţi germeni
- serologice - sifilisul SNC
- biochimice
LCR = soluţie apoasă, bogat salină, limpede ca apa de stâncă
• volum: 100-150 ml; D=1005-1009; pH=7,4-7,5
• tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral
20-25 cm apă în poziţie şezând
0-suboccipital
0-5 cm apă la sugari
5-15 cm apă la copii
Valori normale ale constituenţilor chimici>
albuminorahie = 20-60 mg% azot total = 15-30 mg
glicorahia = 50-60 mg% creatinină = 0,5-1 mg
clororahia = 700-760 mg% acid lactic = 10-25 mg

Educaţia pentru sănătate

Educaţia sanitară are o importanţă deosebită la pacienţii cu Hodgkin.

Se recomandă respectarea unor măsuri profilactice cum ar fi:
1° o alimentaţie echilibrată şi raţională cu evitarea abuzurilor de orice fel;
2° evitarea fumatului, a cafelei, ciocolatei şi a alcoolului care sunt dăunătoare;
3° evitarea stresului.
Se recomandă şi se ajută pacientul să se adapteze la stadiul în care se află boala, este
învăţat să trăiască în societate, să lucreze în domeniile care îi plac şi în care poate activa fără
a-i afecta boala sau să i-o agraveze. Să înveţe să treacă şi să nu răspundă la comentariile celor
din jur cu privire la aspectul lor fizic. Pacienţii cu probleme psihice trebuie instituţionalizaţi şi
trebuie supravegheați de persoane calificate.

Externarea pacientului

41
 Medicul este cel care va hotărî momentul externării bolnavului când acesta nu mai
necesită o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu.
Asistenta va pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formulării
epicrizei şi completării biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la
externare.
Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă
ca bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o
îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de
ieşire. Asistenta va conduce bolnavul la ieşire unde îl lasă în grija aparţinătorilor.

42
 CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul nr. 1

Sursa de informare:
 pacienta
 echipa de îngrijire
 foaia de observaţie
I. Informații generale:
Nume: G.
Prenume: A.
Domiciliu: Rural
Sex: feminin
Vârsta: 23 ani
Mediul: rural
Religie: creștin-ortodoxă
Identificare socială: casnică
Grup sanguin: 0 I, RH (+)
Stare civilă: căsătorită, 2 copii
Condiții de locuit: locuiește cu familia într-o casă cu 4 camere salubre, bine încălzite
- pacienta nu fumează, nu consumă alcool;
- dispune de venituri materiale bune.
Gesturi personale și obiceiuri: pacienta preferă carnea de porc, cartofii prăjiți, sosurile,
băuturile acidulate;
- pacienta face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității
bucale de 2 ori pe zi;
Mod de a petrece timpul liber: vizionează programele TV, iese în oraș cu familia.
Relația cu familia, prietenii: foarte bune.
Data internării: 20.03.2023
Data externării: 27.03.2023
Numărul de zile de spitalizare: 7 zile
Secția: Ginecologie

43
 Motivele internării:
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri;
- dureri pelvi-abdominale;
- amețeli, lipotimie, febră (T=38,7oC);
- transpirații umede şi reci;
- cefalee.
II. Informații medicale:
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță
Antecedente personale-patologice: apendicectomie la 14 ani
- menarha: la 13 ani
- nașteri: 2
- ciclul menstrual la interval regulat de 28 de zile, flux sanguin normal, durata 4-5 zile,
fără dureri.
Situație clinică la internare: T.A. - 90/50 mmHg; AV - 100 pulsații/min; R – 21
resp/min; T - 38,7; Talia – 1,65 m; Greutatea: 70 kg.
III. Informații fizice:
Stare generală: alterată
Stare de nutriție: normoponderală
Stare de conștiență: păstrată
Facies: normal, simetric
Tegumente: tegumente palide
Mucoase: mucoase palide
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respirația.
- Murmur vezicular: prezent, bilateral
- Respirații: 21 resp/min
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- T.A. - 90/50 mmHg; AV - 100 pulsații/min.;
- artere periferice pulsatile;

44
 - rețea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splină în limite fiziologice;
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate;
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri.
Limite senzoriale:
- pacienta poartă ochelari;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: amețeli, lipotimie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări: 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacienta a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex. biochimice:
- Uree - 40 mg/100 ml;
- Amilazemie – 150 U/L;
- TGO – 38 U/L;
- TGP – 30 U/L;
- Na - 285 mg/100 ml;
- K - 2,5 mEq/l.
Ex. hematologice:
VSH 1h = 17 mm
2h = 24 mm
Hemoglobină = 10,25 mg/l
Hematocrit = 34,5%

45
 Grupa sanguină = 0 I
Leucocite = 9500/mm3
Examen sumar de urină + sediment
- albumină – negativ
- puroi – negativ
Examen ecografic: uter mărit în volum metritic în totalitate, cu dilatări vasculare
importante în perimetru. Conținut uterin bogat, neomogen. Ambele anexe îngroșate,
ecoreflectogene. Mica lamă lichidiană în Douglas (exudat inflamator).
Istoricul bolii:
Pacienta în vârstă de 23 de ani, fără antecedente patologice prezintă la internare -
sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri, dureri pelvi-abdominale, amețeli, lipotimie,
transpiraţii umede si reci, stare de somnolenţă, oligurie, febră (T=38,7oC), cefalee.
Antibiograma din secreția vaginală: s-a dezvoltat streptococ. Sensibilă la: Tetraciclină,
Cloramfenicol, Ampicilină, Cefalexină, Eritromicină.

Diagnostic de internare: Avort luna a II-a incomplet, septic, infectat; metroragie

abundentă.

46
 NEVOILE FUNDAMENTALE

NEVOIA SURSE DE
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ DIAGNOSTIC DE NURSING
FUNDAMENTALĂ DIFICULTATE
1. De a respira şi de a avea o - tahicardie, TA scăzută - posibil tahipnee - circulație inadecvată din cauza bolii
bună circulaţie - iritaţie laringiană manifestată prin: P = 100/min. şi TA =
90/50 mm Hg
2. De a bea şi a mânca - candidoza - incapacitatea de a se alimenta singură - dificultate în a se alimenta
- anxietate
- durere

3. De a elimina - alimentare şi hidratare - dificultate la urină - eliminarea vaginală inadecvată din

insuficientă - proces infecțios cauza bolii și a procesului inflamator
manifestat prin metroragie abundentă
cu sânge roșu și cheaguri
- oligurie
4. De a se mişca şi a păstra o - constrângeri fizice - incapacitatea de a merge, de a se mişca, de - imobilizare
postură corectă - anxietate a se ridica
- durere

5. De a dormi şi a se odihni - mediu necorespunzător - astenie - insomnie

- incomoditate - oboseală - epuizare fizică şi psihică

47

6. De a se îmbrăca şi
dezbrăca
7. De a menţine temperatura - alterarea circulaţiei
în limite normale
8. De a fi curat şi de a
proteja mucoasele şi
tegumentele
9. De a evita pericolele
10. De a comunica
- durere - nelinişte
- descurajare
- somn agitat şi de scurtă durară (2-3 ore pe
noapte)
- treziri frecvente
- limitarea mişcărilor - dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca - stângăcie şi nesiguranţă în mişcări
datorită imobilizării
- durere
- stare febrilă - hipertermie din cauza procesului
inflamator şi infecțios manifestată prin
transpirații, frisoane și T=38,7oC
- constrângere fizică - nu poate să-şi acorde îngrijiri de igienă - dificultate în acordarea îngrijirilor de
- durere igienă
- imobilizare
- durere - agitaţie - frică din cauza incapacității de a face
- neacceptarea bolii - insomnie față unei situații realizată prin
- mediul neadecvat - iritabilitate exprimarea verbală a fricii
- durere - episoade de plâns
- temeri pentru sănătatea ei viitoare
- spitalizare - exprimarea singurătăţii şi a lipsei de - sentimentul de singurătate
- boală informare despre boală şi evoluţia ei
48
 - mediu neadecvat
11. De a practica religia - neacceptare bolii - incapacitatea de a practica ritualurile - dificultatea de a participa la slujbele
religioase religioase

12. De a fi preocupat în - epuizare - incapacitatea de a răspunde aşteptărilor - devalorizare

vederea realizării - anxietate celor din jur
- sentiment de incompetenţă
13. De a se recrea - spitalizare - capacitate redusă de a se recrea - dificultate în a se recrea
- anxietate - izolare - dificultatea de a îndeplini activităţi
recreative
14. De a învăţa - lipsa de informaţii şi - lipsa de cunoştinţe a bolii - insuficientă cunoaştere
cunoştinţe necesare
menţinerii sănătăţii
- teama de necunoscut
- anturaj şi mediu
necunoscut

APLICAREA PLANULUI DE NURSING

49
 Diagnostic de
Nevoia fundamentală Obiective Intervenții autonome şi delegate Evaluare
nursing
1. A respira și a avea o - circulație - pacienta să prezinte o Intervenții autonome - pacienta prezintă
bună circulație inadecvată din cauza circulație adecvată în - se poziționează pacienta în poziție Trendelemburg o circulație
bolii manifestată decurs de 2 zile - se asigură un microclimat favorabil: adecvată,
prin: P = 100/min. şi • Umiditate 40% tegumente normal
TA = 90/50 mm Hg • Căldură 18-20oC colorate.
• Luminozitate
• Cameră aerisită
- se monitorizează și se notează în foaia de observație
de 3х1/zi: tensiunea arterială, temperatura, pulsul și
respirația
Ora 12:
• TA= 95/60 mm Hg
• P = 95/min.
Ora 16:
• TA = 95/65 mm Hg
• P = 93/min.

Ora 20:
• TA = 100/70 mm Hg

50
 • P = 85/min.
- se administrează oxigen 8-10 l/min
Intervenții delegate
- la indicația medicului se recoltează analizele de
urgență (Gr. sg+Rh, Htc, leucocite, uree, glicemie).
- se efectuează proba de compatibilitate Oelecker
- la indicația medicului se montează perfuzie cu
sânge izogrup izoRh și perfuzie cu Glucoză 5%
flacoane II și vitaminele B1 și C
- după o oră se efectuează chiuretajul uterin
2. A elimina - eliminarea vaginală - să-și diminueze Intervenții autonome - pacienta și-a redus
inadecvată din cauza sângerarea în decurs - la indicația medicului se montează perfuzia sângerarea, urinări
bolii și a procesului de o oră - se pregătește fizic și psihic pacienta pentru normale cantitativ
inflamator manifestat chiuretajul uterin în scop hemostatic
prin metroragie - se efectuează toaleta locală cu apă și săpun
abundentă cu sânge - se poziționează pacienta pe masa ginecologică
roșu și cheaguri - se pregătește trusa pentru chiuretaj
- stare septică - se testează pacienta dacă nu este alergică la Xilină
1% (anestezicul local utilizat
- după chiuretaj urmăresc și notez în foaia de
observație scurgerile vaginale: cantitate, aspect,

51
miros
- se supraveghează funcțiile vitale
- se hidratează corespunzător pacienta
- se face bilanțul ingesta-excreta
Intervenții delegate
- se administrează tratamentul prescris de medic: ser
fiziologic 500 ml, Glucoză 5% 1000 ml, Vit. C 5 ml f
I, Vit. B1 f I, Vit. B12 f I, Acid folic dg. 3х1/zi 6-14-
22, Cefalexină 2х1.000.000, Ergomet fiole 2х1 6-18,
Paracetamol tablete 3х1 6-14-22, Sânge izogrup
izoRh 500 ml
- se urmărește cu atenție și alte eventuale eliminări:
vărsături, transpirații, tranzit intestina
- se urmărește și se notează diureza pacientei:
cantitatea urinei = 1500 ml;
aspect = tulbure;
miros = specific.
Scurgerile vaginale:
Cantitate = moderată
Aspect = cremos
Miros = specific

52
 Alte eliminări:
Vărsături = 0
3. A evita pericolele - durere acută din - diminuarea durerii şi Intervenții autonome - pacienta afirmă că
cauza procesului restabilirea confortului - se explică pacientei cauzele durerii durerea este acum
inflamator fizic şi psihic - se evaluează caracteristicile durerii: localizare, mai mult ca o jenă.
manifestată prin intensitate, durată, frecventă, factori care cresc TA = 110/85
exacerbarea verbală intensitatea: mmHg
a durerii  intensitate medie Puls = 78/min.
 localizare abdominală R = 17 r/min
 factori care cresc intensitatea: ortostatismul,
râsul, stresul, efortul
 factori care scad intensitatea: poziția
antialgică DD și interzicerea efectuării
oricărei mișcări
- se asigură un climat de înțelegere empatică, liniște,
căldură, umiditate
- se stimulează pacienta să se exprime asupra
experienței dureroase pe care o trăiește
- se utilizează mijloace suplimentare pentru reducerea
durerii
- se asigură pacientei poziție cât mai comodă
- ajut pacienta în activitățile zilnice pentru a-şi

53
 conserva energia
Intervenții delegate
- administrarea medicației prescrise de medic:
Perfuzie cu Dextran, Cefalexină, Algocalmin
4. A-ți menține - hipertermie din - pacienta să fie Intervenții autonome - pacienta se simte
temperatura în limite cauza procesului afebrilă în termen de 2 - se umidifică aerul din salon prin punerea unui vas mai bine iar
normale inflamator şi zile cu apă pe calorifer temperatura a
infecțios manifestată - în timpul frisoanelor se încălzeşte pacienta prin revenit la normal
prin transpirații, frecții, masaje, învelire cu pătură suplimentară T=36,7oC
frisoane și T=38,7oC - se schimbă lenjeria de pat și corp de câte ori este
nevoie
- se aeriseşte salonul 3х15 minute pe zi
- se urmăreşte atent îndeplinirea orarului zilnic de
hidratare
- se urmăreşte regimul alimentar al pacientei
- se realizează raportul ingesta-excreta
- se măsoară și se notează în foaia de observație
temperatura axilară la 3 ore:
- ora 9 38,5oC
- ora 12 38oC
- ora 19 37,5oC

54
 Intervenţii delegate
- la indicaţia medicului se administrează: Ibalgin
1tbx2/zi, Algocalmin 1fix2/zi
5. A te mișca și a avea o - dificultate de a se - pacienta să se Intervenţii autonome - pacienta se
bună postură mișca din cauza mobilizeze conform - se evaluează starea de sănătate a pacientei mobilizează încet
asteniei sau stării de sănătate - se supraveghează zilnic tegumentele dar fără ajutor
potențiale - se stimulează pacienta să se mobilizeze activ şi o
complicații - ajut la nevoie
tromboembolii, - se încurajează pacienta în progresele făcute
atrofii - se efectuează masajul membrelor inferioare în
sensul circulației venoase pentru a preveni
tromboflebitele și edemele
6. A fi curat, îngrijit - dezinteres faţă de - pacienta să își Intervenţii autonome - pacienta își
igiena personală din execute îngrijirea - se urmăreşte şi se notează zilnic în foaia de execută singură
cauza stării anxioase igienică personală pe observație culoarea și aspectul tegumentelor, valorile îngrijirile de igienă
parcursul internării funcţiilor vitale. Se apreciază că pacienta prezintă un
risc mediu de a face escare.
- se ajută pacienta la efectuarea toaletei zilnice
completă cu apă și săpun (toaleta parțială a părților
murdare în timpul schimbărilor)
- se schimbă lenjeria de pat și de corp ori de câte ori

55
 este nevoie
7. A învăța - lipsa cunoștințelor - pacienta să posede Intervenţii autonome - pacienta este
referitoare la boala cunoștințe legate de - se informează pacienta despre boala sa informată şi şi-a
sa din cauza boala sa - se utilizează întrebările deschise pentru a ajuta însuşit noile
neaccesibilității la pacienta să se focalizeze pe sentimentele sale asupra cunoştinţe
informație problemei („cum crezi că ar reacționa soțul, familia
dacă ar ști?”)
- se pune pacienta în legătură cu alte paciente cu
aceeaşi afecţiune

PARAMETRI FIZIOLOGICI

Data T.A. Puls Resp T Diureză Scaun

20.03.2023 90/5,5 mmHg 100 p/min 37 resp./min 39,8oC 600ml 1/zi
21.03.2023 95/60 mmHg 100 p/min 45 resp./min 38,5oC 800ml 2/zi
22.03.2023 96/60 mmHg 98 p/min 35 resp./min 38,7oC 1200ml 1/zi
23.03.2023 95/60 mmHg 96 p/min 35 resp./min 36,7oC 1250ml 1/zi
24.03.2023 92/60 mmHg 96 p/min 35 resp./min 36,6oC 1250ml 1/zi

56
 EPICRIZA
Pacienta G.A. internată pe Secţia Ginecologie, se internează cu sângerare abundentă
cu sânge roșu și cheaguri, dureri pelvi-abdominale, amețeli, lipotimie, transpiraţii umede şi
reci, stare de somnolenţă, oligurie, febră (T=38,7oC), cefalee. Diagnosticul de internare este:
Avort luna a II-a incomplet, septic, infectat; metroragie abundentă.
În urma îngrijirilor delegate şi autonome pacienta se externează în stare ameliorată cu
următoarele indicaţii la externare:
- evitarea efortului fizic
- igienă corespunzătoare
- continuarea tratamentului medicamentos la domiciliu
- revenirea la control după două 2 săptămâni

Cazul nr. 2

Sursa de informare:
 pacientul
 echipa de îngrijire
 foaia de observaţie
I. Informații generale:
Nume: E.
Prenume: A.
Domiciliu: Rural
Sex: masculin
Vârsta: 44 ani
Mediul: rural
Religie: creștin-ortodox
Identificare socială: casnic
Grup sanguin: 0 I, RH (+)
Stare civilă: căsătorit, 1 copil
Condiții de locuit: locuiește cu familia într-o casă cu 3 camere salubre, bine încălzite
- pacientul fumează, consumă rar alcool;
- dispune de venituri materiale bune.

57
 Gesturi personale și obiceiuri: pacientul preferă ciorbele, lactatele şi băuturile
neacidulate, rar consumă dulciuri de casă
- pacientul face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității
bucale de 2 ori pe zi;
Mod de a petrece timpul liber: vizionează programele TV, iese în oraș cu familia,
pescuitul
Relația cu familia, prietenii: foarte bune.
Data internării: 10.03.2023
Data externării: 24.03.2023
Numărul de zile de spitalizare: 15 zile
Secția: ATI
Motivele internării: Arsuri cu apă fierbinte la nivelul hemitoracelui anterior drept,
torace posterior şi regiunea superioară fesieră, durere, impotenţă funcţională, deshidratare,
agitaţie, anxietate, sepsis.
II. Informații medicale:
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță
Antecedente personale-patologice: apendicectomie la 17 ani
Situație clinică la internare:
Greutatea: 70 kg
Înălţime: 1,69 m
Alergii: nu prezintă
Grup sanguin: A II, RH pozitiv
III. Informații fizice:
Stare generală: alterată
Stare de nutriție: normoponderală
Stare de conștiență: păstrată
Facies: normal, simetric
Tegumente: întreruperea continuităţii tegumentelor la nivelul toracelui şi fesei datorită
arsurii, prezenţa de flictene, edeme, eritem accentuat.
Mucoase: mucoase palide
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat

58
Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respirația.
- dispnee cu tahipnee R=20 resp/min
- Ritmic, torace normal conformat
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- puls tahicardic 80p/min, ritmic, amplu, TA=130/80 mm Hg.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splină în limite fiziologice;
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate;
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri.
Limite senzoriale:
- pacientul poartă ochelari;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: impotenţă funcţională tranzitorie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări: 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacientul a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex. biochimice:
- Uree - 40 mg/100 ml;
- Amilazemie – 150 U/L;
- TGO – 38 U/L;
- TGP – 30 U/L;
- Na - 285 mg/100 ml;

59
 - K - 2,5 mEq/l.
Ex. hematologice:
VSH 1h =45 mm
2h = 31 mm
Hemoglobină = 10,25 mg/l
Hematocrit = 34,5%
Ionograma serică = se realizează astăzi la aparatul ASTRUP
Leucocite = 9500/mm3
Glicemia = 93 mg%
ureea sangvina = 60 mg
Examen sumar de urină + sediment
- albumină – negativ
- puroi – negativ
Istoricul bolii:
În urmă cu 24h pacientul se opărește cu apă fierbinte dintr-o oală aflată pe aragaz care
i-a produs arsuri la nivelul hemitoracelui anterior drept, torace posterior și regiunea superioară
fesieră. Deoarece simptomatologia s-a accentuat, solicită ambulanța și este internat la spital
Secția ATI.
Diagnostic de internare: Arsuri de gradul II şi III la nivelul hemitoracelui anterior
drept, torace posterior şi regiunea superioară fesieră aproximativ 20%, sepsis.

60
 NEVOILE FUNDAMENTALE

NEVOIA
SURSE DE DIFICULTATE MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ DIAGNOSTIC DE NURSING
FUNDAMENTALĂ
1. De a respira şi de a avea o - tahicardie, TA scăzută - posibil tahipnee - circulație inadecvată din cauza bolii
bună circulaţie manifestată prin: P = 100/min. şi TA =
90/50 mm Hg
2. De a bea şi a mânca - deshidratare - oligurie - dificultate de a se alimenta din cauza
- limba şi mucoase uscate deshidratării manifestată prin oligurie
3. De a elimina - deficit hidric - hidratare în cantitate insuficientă - alterarea eliminărilor din cauza
deficitului hidric
4. De a se mişca şi a păstra o - constrângeri fizice - incapacitatea de a merge, de a se mişca, - imobilizare
postură corectă - anxietate de a se ridica
- durere
5. De a dormi şi a se odihni - mediu necorespunzător - astenie - insomnie
- incomoditate - oboseală - epuizare fizică şi psihică
- durere - nelinişte
- descurajare
- somn agitat şi de scurtă durară (2-3 ore
pe noapte)
- treziri frecvente
6. De a se îmbrăca şi - limitarea mişcărilor datorită - dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca - stângăcie şi nesiguranţă în mişcări

61
dezbrăca
7. De a menţine temperatura - temperatura in limite
în limite normale
8. De a fi curat şi de a proteja- constrângere fizică
mucoasele şi tegumentele
9. De a evita pericolele
10. De a comunica
11. De a practica religia
12. De a fi preocupat în
vederea realizării
13. De a se recrea
imobilizării
- durere
- -
normale
- nu poate să-şi acorde îngrijiri de igienă - dificultate în acordarea îngrijirilor de
- durere igienă
- imobilizare
- durere - agitaţie - frică din cauza incapacității de a face
- neacceptarea bolii - insomnie față unei situații realizată prin
- mediul neadecvat - iritabilitate exprimarea verbală a fricii
- durere - episoade de plâns
- temeri pentru sănătatea ei viitoare
- spitalizare - exprimarea singurătăţii şi a lipsei de - sentimentul de singurătate
- boală informare despre boală şi evoluţia ei
- mediu neadecvat
- neacceptare bolii - incapacitatea de a practica ritualurile - dificultatea de a participa la slujbele
religioase religioase
- epuizare - incapacitatea de a răspunde aşteptărilor - devalorizare
- anxietate celor din jur
- sentiment de incompetenţă
- spitalizare - capacitate redusă de a se recrea - dificultate în a se recrea
62
 - anxietate - izolare - dificultatea de a îndeplini activităţi
recreative
14. De a învăţa - lipsa de informaţii şi - lipsa de cunoştinţe a bolii - insuficientă cunoaştere
cunoştinţe necesare
menţinerii sănătăţii
- teama de necunoscut
- anturaj şi mediu necunoscut

APLICAREA PLANULUI DE NURSING

63
 Diagnostic de
Nevoia fundamentală Obiective Intervenții autonome şi delegate Evaluare
nursing
1. A respira și a avea - circulație inadecvată - pacientul să Intervenții autonome - pacientul prezintă o
o bună circulație din cauza bolii prezinte o circulație - se poziționează pacientul în poziție circulație adecvată
manifestată prin: puls adecvată în decurs de Trendelemburg
tahicardic 80 p/min, 2 zile - se asigură condiţii de microclimat
ritmic, amplu, - se monitorizează și se notează în foaia de
TA=130/80 mm Hg observație de 3х1/zi: tensiunea arterială,
temperatura, pulsul și respirația
- se linişteşte pacientul
- se administrează oxigen 8-10 l/min
Intervenții delegate
- la indicația medicului se recoltează analizele de
urgență (Gr. sg+Rh, Htc, leucocite, uree,
glicemie)
2. A se mişca - imobilitate - bolnavul să fie Intervenții autonome - pacientul nu mai prezintă
tranzitorie din cauza liniștit, să i se - se instalează bolnavul într-o rezervă curată, bine dureri, este liniștit. Facies
arsurilor manifestată diminueze durerea aerisită cu atmosferă caldă și umiditate redusă relaxat, vesel, destins
prin durere - pacientul să - se educă pacientul să nu se mobilizeze, și să - pacientul acuză dureri la
înțeleagă necesitatea ceară ajutor pentru a se ridica mobilizare și la
repausului la pat în

64
 primele 24 h - se servește la pat cu ploscă și urinar schimbarea pansamentului
- se realizează pansament suficient de strâns dar - evoluție favorabilă fără
care să nu provoace dureri și să împiedice semne de complicație
circulația postanestezică: R=18
Intervenții delegate resp/min, P=78/min,
- la indicația medicului se administrează zilnic 2 TA=135/80 mmHg,
fiole Algocalmin IM, 1f cu ½ h înainte de - Ora 24:
efectuarea pansamentului și 1 fiolă înainte de - pacient liniștit: R=17
culcare resp/min, P=74/min,
TA=135/80 mmHg
3. A se alimenta - dificultatea de a se - pacientul să nu Intervenții autonome - semnele de deshidratare
alimenta și hidrata prezinte semne de - se supraveghează ritmul de administrare, modul s-au diminuat. Pacientul
manifestată prin deshidratare de funcționare a perfuziei și starea pacientului nu mai prezintă sete
deshidratare - pacientul să aibă - se asigură o dietă corespunzătoare cu un aport intensă. Limba și buzele
limba şi buzele caloric de 2000-2500 cal, hiperproteică 3g/kg sunt normal umezite
normal umezite corp și hiperglucidică 8-10 g/kg corp cu adaos de
vitamine și minerale, urmăresc zilnic apetitul și
toleranța digestivă
- la fiecare masă se asigură condiții de mediu
favorabile, creez o atmosferă plăcută, sfătui
pacientul să consume zilnic 1200-1500 ml lichide

65
 (apă, ceai, compot, sucuri naturale)
Intervenții delegate
- se recoltează sânge prin puncție venoasă pentru
glicemie, ionogramă serică, rezervă alcalină, uree
sangvină, hemoleucogramă
- se instalează la indicația medicului perfuzie
pentru hidratare și alimentare parenterală cu
următoarea cantitate de soluții calculată de medic
în funcție de G și suprafața arsă: total lichide GxS
%x2,5 1500-2000 ml ser fiziologic, 1000 ml
glucoză 5% tamponată cu 5U insulină la 250 ml,
500 ml glucoză tamponată cu 10 U la 250 ml,
ritm 60 pic/minut
4. A elimina - deshidratare prin - pacientul să fie Intervenții autonome - s-a restabilit diureza,
plasmoragie, sete, educat volemic și - se măsoară și se notează diureza, observ bolnavul eliminând 1700
oligurie hidroelectrolitic - să aspectul urinei ml în 24h
prezinte eliminări - se educă pacientul să colecteze urina într-un vas
fiziologice gradat, să nu introducă alte lichide sau corp străin
în aceasta
- se face zilnic bilanțul ingesta-excreta
5. A avea tegumentele - alterarea - pacientul să Intervenţii autonome - pacientul prezintă stare
curate și integre tegumentelor: eritem, prezinte tegumente

66
 edem plăgi, curate - se asigură condiții de microclimat de confort
complicații - se pregătesc materialele pentru efectuarea
toaletei la pat
- se protejează pacientul cu paravan
- se tace toaleta pe regiuni a pacientului
- se asigură lenjerie de pat și de corp curate
- se așează pacientul în poziție comodă
6. A evita pericolele - risc de complicații - plaga să evolueze Intervenţii autonome - plagă cu evoluție
spre cicatrizare fără - se educă pacientul să respecte cu strictețe favorabilă spre cicatrizare,
complicații indicațiile primite, să nu desfacă pansamentul, să arsurile de gradul II s-au
nu folosească diverse creme unguente indicate de vindecat și astfel după 14
diverse persoane zile de tratament acestea s-
- se măsoară și se notează zilnic temperatura au epitelizat rămânând
- se educă pacientul să nu circule prin alte secții, cicatrici hiperpigmentate.
să nu vină în contact cu pacienții care prezintă Arsurile de gradul III,
plăgi infectate aproximativ 8% au
Intervenții delegate evoluție bună. Nu au
- se schimbă zilnic pansamentul apărut complicații
- se efectuează desensibilizarea la Penicilină cu o
diluţie de 1/100ml din care am administrat 0,1ml.
Se citește rezultatul testării la 30 și 60 minute la

67
 indicaţia medicului
- se administrează Penicilină 1.000.000 UI la 6
ore IM 4 zile

PARAMETRI FIZIOLOGICI

Data T.A. Puls Resp T Diureză Scaun

10.03.2023 130/80 mmHg 80 p/min 20 resp./min 39,8oC 800ml 1/zi
11.03.2023 130/60 mmHg 82 p/min 20 resp./min 38,5oC 800ml 2/zi
12.03.2023 120/60 mmHg 76 p/min 20 resp./min 38,7oC 1200ml 1/zi
13.03.2023 120/6,5 mmHg 70 p/min 19 resp./min 36,7oC 1700ml 1/zi
24.03.2023 120/60 mmHg 70 p/min 19 resp./min 36,6oC 1700ml 1/zi

68
 EPICRIZA
Pacientul în vârstă de 44 ani se internează cu arsuri de gr II și III cu lichid fierbinte la
nivelul hemitoracelui anterior drept, torace posterior, regiunea posterioară a feselor. Pentru ca
leziunile existente să aibă o evoluție favorabilă fără complicații s-au asigurat măsuri de
îngrijire generală, tratament local și general. Astfel după 15 zile de tratament pacientul se
externează în stare vindecată, leziunile fiind complet cicatrizate.
Recomandări la externare:
- evitarea efortului fizic 20 zile
- evitarea contactului cu săpun, sodă a zonelor epiteliale pe o perioadă de 20 zile
- zonele epiteliale după arsuri – hrănite prin aplicarea de glicerină
- regim echilibrat – dietă hiperproteică, hiperglucidică, normolipidică cu adaos de
vitamine și minerale cu valoare calorică crescută 3000-3500 cal
- măsuri de prevenire a accidentelor.

Cazul nr. 3

Sursa de informare:
 pacientul
 echipa de îngrijire
 foaia de observaţie
I. Informații generale:
Nume: S.
Prenume: C.
Domiciliu: Urban
Sex: masculin
Vârsta: 55 ani
Mediul: urban
Religie: creștin-ortodox
Identificare socială: pensionar
Grup sanguin: A I, RH (+)
Stare civilă: văduv
Condiții de locuit: la bloc – garsonieră în condiţii insalubre
- pacientul consumă cafea şi alcool

69
 - dispune de venituri materiale medii.
Gesturi personale și obiceiuri: pacientul preferă ciorbele, salatele şi fructele
- pacientul face baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale o dată pe
zi;
Mod de a petrece timpul liber: vizionează programele TV
Relația cu familia, prietenii: foarte bune.
Data internării: 10.02.2023
Data externării: 20.02.2023
Numărul de zile de spitalizare: 10 zile
Secția: ATI
Motivele internării:
• Hemipareză dreaptă; Cefalee intensă frontală; Anxietate; Limitarea mişcărilor: Stare
generală alterată; Hipertermie
• Prurit, leziune de decubit cu eliminări sero-sangvinolente
• Stare septică
II. Informații medicale:
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat la 80 ani cu HTA, cardiopatie ischemică,
diabet zaharat, mama cu HTA
Antecedente personale patologice: HTA descoperită în anul 1993, Cardiopatie
ischemică cu modificări EKG în repaus, fără durere, litiază biliară
Situație clinică la internare:
Greutatea: 185 kg
Înălţime: 1,70 m
Alergii: nu prezintă
Grup sanguin: A II, RH pozitiv
III. Informații fizice:
Stare generală: alterată
Stare de nutriție: supraponderal
Stare de conștiență: păstrată
Facies: normal, simetric
Tegumente: întreruperea continuităţii tegumentelor la nivelul fesei datorită escarei
Mucoase: mucoase palide
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil

70
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat respirator:
- torace normal conformat, mobil cu respirația;
- dispnee cu tahipnee R=20 resp/min;
- ritmic, torace normal conformat.
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- puls tahicardic 80 p/min, ritmic, amplu, TA=130/80 mm Hg.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splină în limite fiziologice.
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate;
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri.
Limite senzoriale:
- pacientul poartă ochelari;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: impotenţă funcţională tranzitorie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări: 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacientul a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex. biochimice:
HLG -12,4 g%
HT - 34,7 %

71
 VSH - 1,6 ml - 15 mm/h
Trigliceridele - 203.000
Glicemia - 80 mg/dl
Creatinina - 1,39 mg%
TGP - 14,7 u/l
TGO - 18,5 u/l
TH - 108’’
TQ - 0,79%
VDRL - Negativ
Uree - 43 mg%
Colesterol - 350 mg%
Examen de urină
Examen macroscopic
Se recoltează 100 ml urină din prima urină de dimineaţă, după efectuarea toaletei
locale. Diureza 1000 ml/24 h
Aspect limpede, culoare galben-pai, miros urinos amoniacal, densitate 1002
Ph: 4,9. Rare celule epiteliale descuamate, rare hematii şi leucocite
Urocultură - Steril
Antibiograma din secreția escarei: s-a dezvoltat streptococ. Sensibil la: Ampicilină,
Cefalexină, Eritromicină.
Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 44 ani, hipertensiv, fost fumător, 1 pachet/zi timp de 30 ani. În
prezent nu fumează de 2 ani, cafea consumă 2-3/zi, alcool 200-300 ml/zi (coniac, rom).
Relatează că boala actuală a debutat de aproximativ 2 săptămâni cu instalarea unui deficit
motor progresiv drept şi parestezii pe hemicorpul drept. Pentru că pacientul prezintă o
greutate de 185 kg, mobilizarea a fost dificilă, drept urmare apariţia escarei de decubit.
Diagnostic de internare: Escară de decubit gigantă eczematizat fesier drept, stare
septica AVC ischemic sylvian stâng. Hipertermie. Hemipareză dreaptă.

72
 NEVOILE FUNDAMENTALE

NEVOIA MANIFESTĂRI DE
SURSE DE DIFICULTATE DIAGNOSTIC DE NURSING
FUNDAMENTALĂ DEPENDENŢĂ
1. De a respira şi de a avea o - respiraţie ineficientă - dispnee - alterarea respiraţiei din cauza obezităţii
bună circulaţie manifestată prin dispnee
2. De a bea şi a mânca - hemipareză - dificultate de a folosi ustensilele - alterarea alimentaţiei prin hemipareza
pentru a se alimenta dreaptă şi scăderea tonusului muscular
manifestată prin incapacitate de a folosi
ustensilele pentru alimentare şi dificultate
de a mesteca
3. De a elimina - - -
4. De a se mişca şi a păstra o - poziţie forţată în pat dată de - imobilitate - imobilitate din cauza hemiparezei drepte
postură corectă hemipareză manifestată prin poziţie forţată la pat
5. De a dormi şi a se odihni - somn inadecvat - insomnie - alterarea somnului manifestată prin
insomnie din cauza anxietăţii şi a durerii
6. De a se îmbrăca şi - - -
dezbrăca
7. De a menţine temperatura - hipertermie 38,6oC - infecţia - alterarea temperaturii din cauza infecţiei
în limite normale manifestată prin hipertermie
8. De a fi curat şi de a - ulceraţii şi infecţie la nivel - durere - alterarea integrităţii tegumentelor, risc

73
proteja mucoasele şi fesier de complicaţii datorită prezenţei ulcerației
tegumentele şi a infecţiei, manifestată prin dureri şi
secreţii purulente
9. De a evita pericolele - - -

10. De a comunica - - -
11. De a practica religia - - -
12. De a fi preocupat în - - -
vederea realizării
13. De a se recrea - spitalizare - capacitate redusă de a se recrea - dificultate în a se recrea
- anxietate - izolare - dificultatea de a îndeplini activităţi
recreative
14. De a învăţa - lipsa de informaţii şi cunoştinţe - lipsa de cunoştinţe a bolii - insuficientă cunoaştere
necesare menţinerii sănătăţii
- teama de necunoscut
- anturaj şi mediu necunoscut

APLICAREA PLANULUI DE NURSING

74
Nevoia fundamentală Diagnostic de nursing Obiective Intervenții autonome şi delegate Evaluare

1. A respira şi a avea o Alterarea respiraţiei din - pacientul să prezinte o Intervenţii autonome - pacientul răspunde
bună circulaţie cauza obezităţii circulaţie adecvată în - se asigură repaus la pat favorabil la tratament, iar
manifestată prin termen de 48 de ore - se măsoară pulsul, TA, temperatura şi le după 48 de ore TA scade la
dispnee, circulaţie notez în F.O. 150/80 mmHg
inadecvată prin - se învaţă pacientul să reducă consumul
obstrucţii sylviene de alimente şi sare din alimentaţie, să
manifestată prin: HTA întrerupă consumul de tutun, alcool, cafea
160/85 mmHg, şi - se aplică tehnici ce favorizează
dispnee circulaţia: masaje, fricţiuni, exerciţii
pasive în primele 10 zile de AVC
- se pregăteşte psihic pacientul pentru
EEG şi EKG explicându-i necesitatea
fiecărei tehnici în parte
Intervenţii delegate
- se instituie bolnavului o perfuzie cu
Manitol 125 mlx3/zi pentru creşterea
diurezei osmotice, în ritm de 40 pic/min
- se administrează Furosemid 1 tb/zi, Ser
fiziologic 3x500ml/zi şi vitamina B1

75
 1fiolă/zi, Heparină 60 mg/4 ore
- se urmăresc efectele medicamentelor
asupra bolnavului
2. A se alimenta şi Alterarea alimentaţiei - pacientul să se poată Intervenţii autonome - în primele 10 zile
hidrata prin hemipareză dreaptă alimenta şi hidrata singur - calculez raţia alimentară, respectiv 1900 bolnavul a învăţat să se
şi scăderea tonusului şi să fie echilibrat calorii repartizate în 5 mese, pun la folosească de mâna stângă
muscular manifestată - stimularea apetitului dispoziţia bolnavului un pai sau o sondă, pentru a putea folosi
prin incapacitate de a iar dacă nu se poate alimenta singur ustensilele necesare
folosi ustensilele pentru administrez lichidele cu lingura sau alimentaţiei
alimentare şi dificultate linguriţa bolnavului, solicitându-i să
de a mesteca deschidă gura
- după ce bolnavul poate să ridice capul,
administrez lichidele din căni cu cioc: cu o
mână sprijin capul bolnavului, iar cu
cealaltă ţin vasul din care bea
- se taie fructele şi alimentele tari în bucăţi
corespunzătoare capacităţii de masticaţie a
bolnavului
- se învață bolnavul să folosească mâna
stângă pentru apucarea paharului şi a
ustensilelor
- se informează pacientul de importanţa

76
 unei alimentări şi hidratări
corespunzătoare, unei raţii alimentare şi
am alcătuit regimul explorându-i
preferinţele
- după 7 zile am pregătit în sala de mese
un microclimat corespunzător prin
aranjarea feţei de masă, veselă
corespunzătoare, tacâmuri
- instituirea unui regim alimentar adecvat
şi educarea bolnavului în vederea
respectării lui
Intervenţii delegate
- la indicaţia medicului se administrează
Sol. Ringer, Glucoză, Metronidazol 500
ml i.v.
3. A fi curat şi îngrijit Imobilitate din cauza - pacientul să nu prezinte Intervenţii autonome - pacientul prezintă semne
hemiparezei drepte dureri şi să nu apară - se ajută bolnavul să efectueze mişcări de dispariţie a
manifestată prin poziţie complicaţii pasive ale membrelor inferioare şi să se flebedemului
forţată la pat imobilizeze
- efectuez pansamente chirurgicale pentru
rezolvarea suprainfecţiei şi pentru a
preveni ca bolnavul să devină sursa de

77
 infecţie nosocomială
- îl conving să accepte tratamentul şi să
colaboreze pe toată perioada spitalizării
- se recomandă pacientului să folosească
creme şi unguente hidratante la nivelul
pielii uscate
- se ajută pacientul în efectuarea toaletei
- se sfătuie pacientul să poarte lenjerie
uşoară de bumbac
Intervenţii delegate
- la indicaţia medicului se administrează:
Clexan, 3500 ui sc, Serotid F 2tbx1/zi,
Algifen F 3x1/zi i.m., Cefort 2x1g i.v.
4. A avea temperatura Alterarea temperaturii - pacientul să prezinte Intervenții autonome - pacientul are temperatura
în limite normale din cauza infecţiei temperatura în limite - se asigură condiţii de microclimat în limite normale şi nu
manifestată prin normale - se aşează pe fruntea pacientului prezintă semne de
hipertermie comprese reci deshidratate
- se termometrizează pacientul din 2 în 2
ore şi se trec valorile în F.O.
- se asigură lenjerie de pat şi de corp
curate
- se urmăresc ingestiile de lichide şi

78
 eliminările
Intervenții delegate
- la indicaţia medicului se administrează
medicaţia
5. A evita pericolele Alterarea integrităţii - pacientul să nu prezinte Intervenții autonome - pacientul nu este sursă de
tegumentelor, risc de dureri şi să nu apară - se respectă normele de asepsie infecţie nosocomială
complicaţii datorită complicaţii - se respectă circuitele din spital
prezenţei ulceraţiei şi a - se respectă normele de recoltare
infecţiei, manifestată - se asigură siguranţa pacientului
prin dureri şi secreţii - se favorizează adaptarea pacientului la
purulente noul mediu
- se creează un mediu optim pentru ca
pacientul să îşi poată exprima emoţiile
- se discută şi se fixează un program de
activităţi pe care doreşte să le urmeze
- se dau explicaţii familiei asupra
comportamentului pacientului şi îi previne
în legătură cu reacţiile emoţionale
determinate de boală
6. A dormi Alterarea somnului - pacientul să prezinte Intervenții autonome - se realizează un somn
manifestată prin somn cantitativ şi - se evaluează caracterul durerii, bun, bolnavul doarme câte
insomnie din cauza

79
 anxietăţii şi a durerii calitativ conform vârstei localizare, intensitate, durată 5-7 ore pe noapte
- se aplică pungă cu gheaţă pe cap de 3
ori/zi timp de 5-10 min
- se aplică comprese reci pe frunte şi ochi
la temperatura de 10-15˚C timp de 10-15
min
- se linişteşte pacientul şi se fac cu el
exerciţii de relaxare
- se asigură un climat de linişte şi confort,
atât în salon, cât şi pe coridoarele secţiei
- se aerisește bine salonul, verific
temperatura (18-20˚C optim)
- înainte de culcare administrez bolnavului
o ceaşcă de lapte cald

7. A se recrea Dificultate în a se recrea - pacientul să se recreeze Intervenții autonome - pacientul a înţeles că este
Dificultatea de a în măsura posibilităţilor - se explorează activităţile preferate ale o perioadă trecătoare
îndeplini activităţi pe perioada spitalizării pacientului - poartă discuţii cu colegii
recreative - îi ofer reviste, cărţi, etc. de salon

80
 - antrenez pacientul în discuţii - stare îmbunătăţită
- se facilitează ieşirea în parcul din curtea pe perioada spitalizării
spitalului să poată comunica cu alţi
pacienţi
- se linişteşte pacientul cu privire la starea
sa şi îi explic că este o stare trecătoare şi
îşi va putea relua activităţile preferate
după ce se vindecă
- se facilitează vizita membrilor familiei şi
a prietenilor
8. A învăţa Cunoştinţe insuficiente - pacientul să acumuleze Intervenții autonome - pacientul este mulţumit
manifestate prin lipsa de noi cunoştinţe şi să - se explorează nivelul de cunoştinţe al de îngrijirile ce i s-au
informaţii în ceea ce dobândească noi bolnavului efectuat şi de informaţiile
priveşte boala, atitudini, obiceiuri şi - se aduc la cunoştinţă informaţii despre primite
prevenirea îmbolnăvirii, deprinderi modul de viaţă şi regimul pe care trebuie
respectarea să-l urmeze
tratamentului şi - se corectează acele deprinderi
reintegrarea în familie necorespunzătoare: cafea, alcool, fumat; îl
încurajez să-şi folosească mâna stângă;
program de recuperare
- verific dacă bolnavul şi-a însuşit
informaţiile noi despre deficitul senzorial

81
 şi motor

PARAMETRI FIZIOLOGICI

Data T.A. Puls Resp T Diureză Scaun

10.02.2023 130/80 mmHg 80 p/min 20 resp./min 39,8oC 800ml 1/zi
11.02.2023 130/60 mmHg 82 p/min 20 resp./min 38,5oC 800ml 2/zi
12.02.2023 120/60 mmHg 76 p/min 20 resp./min 38,7oC 1200ml 1/zi
13.02.2023 120/6,5 mmHg 70 p/min 19 resp./min 36,7oC 1700ml 1/zi
20.02.2023 120/60 mmHg 70 p/min 19 resp./min 36,6oC 1700ml 1/zi

82
 Epicriza
Pacientul în vârstă de 55 ani se internează cu escară de decubit gigantă eczematizat
fesier drept, stare septică AVC ischemic sylvian stâng, hipertermie, hemipareză dreaptă.
Pentru ca leziunile existente să aibă o evoluție favorabilă fără complicații s-au asigurat măsuri
de îngrijire generală, tratament local și general. Astfel după 10 zile de tratament pacientul se
externează în stare vindecată, leziunile fiind complet cicatrizate.
Recomandări la externare:
- evitarea efortului fizic
- evitarea contactului cu săpun, sodă a zonelor epiteliale pe o perioadă de 20 zile
- regim echilibrat – dietă hiperproteică, hiperglucidică, normolipidică cu adaos de
vitamine și minerale cu valoare calorică crescută 1900-2000 cal.
- continuarea tratamentului prescris

83
 CONCLUZII

Medicina nu este o meserie, ci o profesie, o activitate deosebit de complexă: în

exercitarea ei s-au cerut întotdeauna multiple calităţi, cele de ordin moral considerate de
fiecare dată ca având importanţă majoră. Faptul că medicului şi asistentei medicale i se
încredinţează viaţa unui om recunoscându-i-se în acelaşi timp dreptul „de a decide”, anumite
măsuri în scopul vindecării si al promovării sănătăţii individului, instituie pentru această
profesie importante cerinţe morale. Actul medical, exercitat pe un solid temei ştiinţific,
implică în acelaşi timp din partea celui care-l efectuează o puternică angajare etică.
Profesia de asistentă medicală, dacă o iubeşti cu adevărat, este suficientă pentru a-ţi
umple viaţa; asistenta medicală este preţuită atât prin profesie, cât şi prin profilul ei moral.

84
 BIBLIOGRAFIE

1. Aucar Virgiliu, Ionescu Crângu – „Ginecologie”, Editura Naţional;

2. Crişan N., Nanu D. – „Ginecologie”, Editura Ştiinţă şi Tehnică, 1997, Bucureşti;
3. Mincu Mioara, Bistriceanu Valeriu – „Anatomia şi fiziologia omului”, Editura
Universal, 2001, Bucureşti;
4. Niţulescu Vasile – „Obstetrică-ginecologie în practica medicului de familie”,
Editura Didactică şi pedagogică, 2002, Bucureşti;
5. Pricor Mihai – „Curs de obstetrică şi ginecologie”, Editura European, 2001, Iaşi;
6. Titircă Lucreţia – „Ghid de nursing cu tehnici”, Editura Viaţa medicală
Românească, 2008, Bucureşti;
7. Titircă Lucreţia – „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali”,
Editura Viaţa medicală romanescă, 2008, Bucureşti.

85