UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII, SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII

SPECIALIZAREA: TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
DISCIPLINA: BAZELE TEORETICE ŞI PRACTICE PENTRU ADAPTĂRI ALE
MEDIULUI FIZIC – ELEMENTE DE DESIGN INDUSTRIAL

STUDIU DE CAZ

STUDENŢI:
Uricaru (Bujor) Iuliana
Mârza-Dănilă Roxana
Zaharia (Popa) Carla
1. NUMIREA, VALIDAREA ȘI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR OCUPAȚIONALE

Această etapă a constat în culegerea informațiilor privitoare la istoricul ocupațional al

clientei, concentrându-ne pe ariile ocupaționale: activităţi de autoîngrijire, productive şi de timp
liber. Sursele de culegere a informaţiilor au fost următoarele:
 Interviul – pentru a obţine informaţii despre abilităţile, obiectivele, dorinţele clientei, precum
şi despre caracteristicile mediului fizic şi social.
 COPM (Canadian Occupational Performance Measure) - pentru a identifica cele mai
importante probleme ocupaţionale ale clientei.
 Observaţia – pentru a observa comportamentul în timpul interviului şi în timpul realizării
efective a unor activităţi.

Interviul
Metoda de evaluare utilizată a constat în folosirea interviului, în urma căruia am reuşit să
stabilim posibilităţile şi barierele performanţei ocupaţionale ale clientei raportate la persoană,
mediu şi ocupaţie (după, Henderson, S., Renton, L., 2011). Prin aplicarea corectă a modelului
teoretic şi a evaluării performanţei ocupaţionale putem identifica priorităţile ocupaţionale, iar
prin tranzacţie putem identifica barierele şi restricţiile ocupaţionale, problemele ocupaţionale
(fizice, psihice şi de mediu). Evaluarea reprezintă un aspect extrem de important în stabilirea
intervenţiei cupaţionale.

Detalii personale: M.C./ 79 ani/ văduvă/ locuieşte singură într-un apartament cu 2 camere/ are
trei copii, două fete şi un băiat, fiecare având familiile lor, are 2 nepoate.
Diagnostic medical: fractură de femur piciorul drept în urma a 2 căzături, intervenţie
chirurghicală – protezare cap femural
Istoria medicală anterioară: nu este în evidenţă cu alte probleme medicale
Tratament până în prezent: antidolorifice

Stilul de viaţă anterior

Educaţie: liceul
Muncă: educatoare
Hobby-uri: plimbări, vizite
Activităţile de autoîngrijire: independentă
Altele: persoană activă, comunicativă, sociabilă
Mobilitate: independentă

Stilul de viaţă prezent

Informaţii sociale: locuieşte singură, dar după operaţie locuieşte cu fiica care a venit să o ajute;
clienta stă mai mult în casă
Factorii de mediu: apartamentul se află la parterul blocului (de la uşa apartamentului până la
scara blocului sunt 4 m)

Performanţa ocupaţională
 Activităţi de autoîngrijire
Mâncatul, băutul: independentă
Igiena: activităţile de spălat pe dinţi, pieptănat le realizează singură
Duşul/ baia: fiica o ajută să intre în cadă şi să iasă din cadă, clienta are dificultăţi la ridicarea
piciorului drept; face baie în picioare şi oboseşte foarte repede
Îmbrăcat/ dezbrăcat: se poate îmbrăca/dezbrăca singură în partea de sus a corpului; în partea de
jos a corpului o ajută fiica ei (pantaloni, ciorapi, şosete, încălţări)

2
Folosirea toaletei: se aşează şi se ridică de pe toaletă cu dificultate
Mobilitate: în interiorul apartamentului: se deplasează cu dificultate sprijinindu-se de pereţi şi de
mobilă; în exteriorul apartamentului: se deplasează cu ajutorul unui baston (în mâna dreaptă) pe
distanţe scurte, mersul este şchiopătat; păşirea pe membrul inferior drept, nu se face pe toată
suprafaţa (călcâi, vârf), ci mai mult pe vârful plantar. Merge prin casă fără baston, iar în zilele
când se simte mai bine face mici plimbări de aproximativ 50 m dus-întors cu sprijin în baston. Nu
poate duce greutate.

 Activităţi instrumentale
Prepararea mâncării: o ajută fiica ei
Cumpărături: este dependentă; fiica face cumpărături
Organizarea bugetului: această activitate este realizată de clientă
Menajul: clienta se implică foarte puţin în realizarea acestei activităţi (împătureşte rufele uscate)
datorită dificultăţilor de deplasare şi a faptului că poziţia pentru realizarea acesteia este cea de
ortostatism (clienta oboseşte foarte repede în această poziţie)
Odihnă/ Somn: se odihneşte satisfăcător vârstei sale
Comunicare/ comportament: comunică bine, dar uneori este apatică, depresivă, iritabilă, anxioasă
datorită stării actuale; s-a izolat deoarece stă mai mult în casă
Hobby-uri: se uită la TV, ascultă radio, citeşte reviste, face rebus, se ocupă de corespondenţă,
primeşte uneori vizite
Productivitate: pensionară

Componentele performanţei
 Componentele senzorio-motorii: fractură femur drept; mersul este şchiopătat, tonusul
muscular, forţa, rezistenţa, amplitudinea mişcării, controlul şi alinierea posturală,
coordonarea, integrarea bilaterală, controlul motor la membrul inferior drept sunt scăzute
 Componentele cognitive: nu prezintă dificultăţi la aceste componente
 Componentele psihologice şi psihosociale: sunt prezente următoarele schimbări
psihologice: depresie, iritabilitate, frică, anxietate, frustrare, reacţii explozive (uneori);
stima de sine şi încrederea în sine sunt scăzute, abilităţile de adaptare sunt compromise,
ceea ce determină uneori, lipsa de chef a clientei de a se implica în activităţile zilnice
datorită dificultăţilor întâmpinate în a sta în picioare.
Priorităţile clientei
 Să realizeze activităţile de autoîngrijire singură
 Să participe mai mult la activităţile casnice
 Să se deplaseze în interiorul şi în exteriorul apartamentului singură
 Să participe mai mult la activităţile de timp liber

Informaţiile obţinute ne-au arătat rolurile clientei de prietenă, mamă, bunică, acestea
incluzând o varietate de ocupaţii şi activităţi. În rolul de mamă şi bunică, aşteptările familiei sale
sunt mai mici, ţinând cont şi de vârsta clientei. Activităţile de autoîngrijire şi cele instrumentale
sunt cele mai importante sarcini şi sunt realizate aproape în toate rolurile şi ocupaţiile clientei.
Deficienţele sale îi limitează participarea activă în aceste roluri. Ea nu este capabilă să realizeze
activităţile de autoîngrijire la un nivel satisfăcător.

Folosind COPM, împreună cu clienta am identificat cele mai importante probleme

ocupaţionale ale acesteia:
1. Clienta nu este capabilă să realizeze independent igiena personală (baia în cadă)
2. Clienta nu este capabilă să participe la activităţile de timp liber
3. Clienta nu este capabilă să participe la activităţile casnice

3
 4. Clienta nu este capabilă să se deplaseze singură în interiorul şi în exteriorul
apartamentului
COPM – evaluare iniţială
Evaluare iniţială Reevaluare
Probleme în Performanţa 1 Satisfacţia 1 Performanţa 2 Satisfacţia 2
realizarea Cum realizează Cât este de Cum realizează Cât este de
ocupaţiei activitatea mulţumit activitatea mulţumit
1. Realizarea
igienei personale 6 3
independente
2. Participarea la
activităţile de 6 5
timp liber
3. Participarea la
activităţile 7 6
casnice
4. Mobilitatea în
interiorul şi în 7 5
exteriorul casei
Scorul 6.50 4.74
Schimbare în
Performanţa 2 – Performanţa 1 =
performanţă
Schimbare în
Satisfacţia 2 - Satisfacţia 1 =
satisfacţie

2. SELECTAREA MODELELOR/CADRELOR DE REFERINȚĂ TEORETICE

Ca şi model teoretic, am ales modelul Persoană-Mediu-Ocupaţie, acesta ajutându-ne să

culegem mai multe informaţii despre clientă (persoana), sarcinile şi activităţile care sunt
importante pentru ea (ocupaţia) şi despre mediul fizic şi social (apartament, familie, prieteni) şi
să scoatem în evidenţă dificultăţile în realizarea activităţilor care se observă din interacţiunea
acestor arii.
Persoana (clienta) - componentele motorii sunt afectate în urma accidentului şi a
operaţiei suferite, provocându-i dificultăţi în realizarea activităţilor zilnice; clienta îşi doreşte să
îşi recapete independenţa în realizarea activităţilor de autoîngrijire, să participe activ şi în egală
măsură la activităţile casnice; stima de sine, încrederea în sine, performanţa în realizarea rolurilor
ei şi abilităţile de adaptare au fost afectate datorită pierderii implicării sale în activităţile zilnice;
participarea la unele activităţi din comunitate s-a redus, relaţiile cu ceilalţi fiind limitate.
Mediul – familia îi oferă sprijin, o încurajează; caracteristicile fizice ale apartamentului
nu îi împiedică realizarea activităţilor zilnice (cu excepţia căzii şi a toaletei, la care are nevoie de
mici adaptări pentru a-i facilita participarea); exerciţii regulate cu kinetoterapeutul.
Ocupaţia – clienta nu poate realiza multe dintre activităţile de autoîngrijire şi casnice
datorită condiţiei fizice şi uneori a mediului fizic care nu o sprijină; ea cunoaşte toţi paşii în
realizarea acestor activităţi, se poate organiza, dar nu deţine abilităţile motorii necesare.
Persoană – Ocupaţie: abilităţile clientei nu se potrivesc cu cerinţele sarcinii
(componenetele neuro-musculare şi motorii sunt afectate şi prezintă limitări în abilităţile
necesare); îşi doreşte să îşi recapete independenţa, autonomia, sentimentul de autoeficienţă (îşi
doreşte să îşi reia întâlnirile cu prietenii, este un pic temătoare, dar optimistă).
Ocupaţie – Mediu: resursele familiale pentru îndeplinirea de către clientă a activităţilor
zilnice sunt valabile (disponibilitatea familiei).

4
 Persoană – Mediu: mediul social (familia) o sprijină şi o ajută (dar uneori există prea
mult sprijin din partea fiicei, iar cerinţele din partea familiei sunt scăzute); mediul fizic (în
apartament) are nevoie de adaptări pentru a-i facilita clientei realizarea activităţilor zilnice.

3. EVALUAREA

În această etapă am urmărit să evaluăm abilităţile, punctele tari, interesele, ariile de

disfuncţie ale clientei, echilibrul în realizarea activităţilor zilnice, rolurile ocupaţionale şi
schimbările majore în acestea, potenţialul clientei pentru schimbare şi motivaţia acesteia.
O evaluare top-down a fost aplicată, deoarece aceasta se concentrează asupra
performanţelor ocupaţionale ale clientei şi nu asupra limitărilor performanţelor ocupaţionale.
Ca şi metode de evaluare am folosit:
AMPS – scala de evaluare a abilităţilor motorii şi de procesare, care scoate în evidenţă
abilităţile la care clienta întâmpină dificultăţi. S-a observat că aceasta are dificultăţi în abilităţile
motorii şi la cele care susţin performanţa activităţii.
DPA – analiza dinamică a performanţei, care ne permite să observăm cum realizează
clienta activitatea (de a face baie în cadă) şi care sunt dificultăţile pe care le are în realizarea
acesteia şi în acelaşi timp dacă mediul şi cerinţele activităţii sunt corespunzătoare şi dacă o ajută.
S-a observat faptul că mediul nu o ajută, având nevoie de adaptări, iar clienta are dificultăţi în
abilităţile motorii.
Observarea şi analiza performanţei în realizarea unei activităţi. Această analiză conţine 3
faze: 1. de orientare şi planificare; 2. de acţiune şi realizare; 3.de terminare şi evaluare.

4. IDENTIFICAREA PUNCTELOR TARI ȘI A RESURSELOR

În urma evaluării clientei şi a mediului, am identificat următoarele puncte tari şi resurse

pe care le-am folosit în intervenţie.
Clienta deţine resurse în abilitățile de procesare (cunoașterea informațiilor privind modul
în care trebuie să folosească anumite obiecte, organizarea temporală - inițiere, continuitate,
secvențialitate, finalitate, organizarea spațială și a obiectelor - localizare, așezare), având
dificultăţi doar în abilităţile motorii (postura - stabilitate, aliniament, poziţie, deplasare,
rezistenţă) şi la cele care ţin de susţinerea şi adaptarea performanţei (ajustarea activităţilor,
adaptarea la schimbare) în realizarea activităţile zilnice. De asemenea, clienta are dorinţa de a
reuşi să poată face baie în cadă singură şi dispune de resursele materiale pentru a aduce adaptări
băii.
Terapeutul ocupaţional deţine următoarele resurse: identificarea resurselor şi dificultăţilor
clientei; recomandările vizavi de adaptările necesare; întocmirea planului de intervenţie;
informarea persoanelor implicate în acest proces asupra cum să acţioneze fiecare în sprijinirea
clientei.
Mediul deţine următoarele resurse: disponibiltatea familiei de a o ajuta şi sprijini (o vor
încuraja şi nu vor mai face activităţile pentru ea), disponibilitatea familiei de a realiza adaptările
recomandate de către terapeut:
La baie:
1. Pernă dintr-o spumă densă pentru înălţarea toaletei
2. Scaun de plastic pentru a se aşeza în timp ce face baie (picioarele scaunului sunt prevăzute cu
ventuze pentru a preveni alunecarea în cadă)
3. Scăriţă cu 2 trepte (din PVC) lângă cadă, pentru a-i uşura păşirea în cadă
4. Bară de sprijin pe cadă/ pe perete pentru a-i uşura intrarea şi ieşirea din cadă

5
5. NEGOCIEREA FINALITĂȚILOR, OBIECTIVELOR ȘI ELABORAREA PLANULUI
DE INTERVENȚIE

Obiective de lungă durată:

 Clienta va fi capabilă să realizeze independent activităţile de autoîngrijire în 8 săptămâni
 Clienta va fi capabilă să participe activ şi independent la activităţile casnice în 6 săptămâni
 Clienta va fi capabilă să se deplaseze singură în afara apartamentului în 9 săptămâni

Obiective de scurtă durată:

 Clienta va fi capabilă să intre şi să iasă din cadă (folosind adaptările) în 2 săptămâni
 Clienta va fi capabilă să participe la pregătirea mesei în 2 săptămâni
 Clienta va fi capabilă să participe la curăţenia din casă (aspirat, şters praful) în 3 săptămâni
 Clienta va fi capabilă să se deplaseze fără sprijin prin apartament în 4 săptămâni
 Clienta va fi capabilă să se deplaseze cu sprijin minim în afara apartamentului în 5 săptămâni

6. IMPLEMENTAREA PLANULUI DE INTERVENȚIE BAZAT PE OCUPAȚIE

Intervenţia noastră s-a bazat pe performanţele ocupaţionale ale clientei şi influenţa lor
asupra abilităţilor acesteia de a se implica în activităţile de autoîngrijire şi cele casnice. Deci
intervenţia s-a bazat în general, pe ocupaţie şi a fost orientată pe sarcină.
Ca şi rezultate finale am urmărit: creşterea nivelului de independenţă, îmbunătăţirea
performanţei, scăderea oboselii, creşterea rezistenţei şi satisfacţiei clientei în activităţile de
autoîngrijire, de timp liber şi de productivitate. Intervenţia s-a desfăşurat cu 2 întâlniri pe
săptămână, timp de 9 săptămâni.

Folosind abordarea educaţională, le-am explicat şi demonstrat clientei şi fiicei ei, metode
adaptative şi progresive de realizare a unor activităţi, folosirea adecvată a adaptărilor:
 folosirea adaptărilor pentru 2 săptămâni, după care clienta a încercat realizarea activităţilor
fără adaptări
 folosirea bastonului, în special la părăsirea apartamentului şi la plimbările în exterior (clienta
face plimbări mai lungi, ţinând cont de faptul că mersul este benefic în coxartroză şi distanţa
parcursă este una plană şi este cam de 150 m)
 realizarea transferurilor (în şi din cadă, toaletă, pat)
 pentru creşterea independenţei funcţionale în realizarea activităţilor de autoîngrijire, clienta a
fost instruită să le realizeze în paşi mici, treptat, să îşi conserve energia şi să facă pauze dese,
să stea aşezată (nu va folosi poziţia picior peste picior când stă pe scaun)
 scaunul folosit este unul ergonomic care poate fi reglat în funcţie de nevoile clientei (cu cât
limitarea flexiei coapsei şi a genunchiului este mai mare, cu atât scaunul trebuie să fie mai
înalt)
 readaptarea activităţii de baie în cadă, prin folosirea unui scaun pentru a-i oferi clientei
posibilitatea de a rezista mai mult timp în această activitate şi a nu obosi
 clienta a fost învăţată cum să urce şi să coboare scările: când urcă pune prima dată piciorul
sănătos şi apoi cel bolnav, iar când coboară pune prima dată pe scară bastonul şi apoi imediat
piciorul operat
 clienta şi-a găsit singură modalităţi de a gestiona unele situaţii, astfel încât îşi protejeză
articulaţiile
 clienta a fost de acord cu schimbarea saltelei de la pat cu una ortopedică care să-i confere o
poziţie mai bună
 s-a încercat împreună cu clienta să căutăm poziţia comodă, de la întins, aşezat pe scaunul
reglabil sau în picioare, pentru a reuşi să se îmbrace cu pantalonii şi am reuşit să găsim una

6
 comodă (pentru îmbrăcarea şosetelor am adaptat un dispozitiv din politilenă cu marginile
finisate din bumbac cu mânere lungi)
 clienta a fost sfătuită să practice mersul pe bicicleta fixă adaptată nevoilor sale - cu şaua mai
sus (clienta este dispusă să-şi cumpere o bicicletă medicinală şi să practice ciclismul
medicinal), să practice exerciţiile terapeutice prescrise
 cu ajutorul kinetoterapeutului, clienta şi-a mai îmbunătăţit forţa musculară
După ce clienta a căpătat mai multă încredere în sine şi mai multă stabilitate, a încercat
treptat, să părăsească apartamentul, la început însoţită de fiică, apoi singură, sprijinindu-se de
balustradă sau de perete, iar afară folosind bastonul. A început să facă plimbări scurte şi a avut
grijă să aibă locuri în jur unde se putea aşeza atunci când obosea.
Schimbarea rutinei clientului, refacerea şi restabilirea unor parametri funcţionali psihici şi
fizici, sunt măsurile cele mai apropiate de punere în practică a intervenţiei ca de exemplu:
schimbarea stilului de viaţă, evitarea sedentarismului, participarea la activităţile zilnice (ADL)
gradat, eficientizarea timpului liber, colaborarea cu membrii echipei multidisciplinare (medic
nutritionist, ortoped, kinetoterapeut). Acestea au ca scop refacerea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii
clientului şi reintegrarea socială a lui cât mai eficace.

7. EVALUAREA REZULTATELOR

După 3 luni, rezultatele performanţelor ocupaţionale au fost reevaluate folosind COPM:

Evaluare iniţială Reevaluare

Probleme în Performanţa 1 Satisfacţia 1 Performanţa 2 Satisfacţia 2
performanţa Cum realizează Cât este de Cum realizează Cât este de
ocupaţională activitatea mulţumit activitatea mulţumit
1. Realizarea
igienei personale 6 3 8 5
independente
2. Participarea la
activităţile de 6 5 8 7
timp liber
3. Participarea la
activităţile 7 6 9 8
casnice
4. Mobilitatea în
interiorul şi în 7 5 8 7
exteriorul casei
Scorul 6.50 4.75 8.25 6.75
Schimbare în
Performanţa 2 – Performanţa 1 =
performanţă
Schimbare în
Satisfacţia 2 - Satisfacţia 1 =
satisfacţie

După rezultatele de la reevaluare, se observă o îmbunătăţire în realizarea activităţilor cu

probleme (dar nu atingerea independenţei totale) şi o creştere a satisfacţiei clientei.
Clienta consideră că mai are nevoie de timp, în care să continue singură realizarea
activităţilor zilnice, aşa cum a învăţat să o facă, folosind recomandările noastre.

7
 ADAPTĂRI:

1. Pernă dintr-o spumă densă pentru înălţarea toaletei

2. Scaun de plastic pentru a se aşeza în timp ce face baie (picioarele scaunului sunt
prevăzute cu ventuze pentru a preveni alunecarea în cadă)

3. Scăriţă cu 2 trepte (din PVC) lângă cadă pentru a-i uşura păşirea în cadă

8
4. Bară de sprijin pe cadă/ pe perete pentru a intra în cadă şi a ieşi din cadă