Cum să cheltuim creativ moneda „experienței”

Educația (predictibilă prin tot ceea ce înseamnă ea) trebuie să pună la dispoziție
mijloace de supraviețuire pentru un viitor imprevizibil. Nimeni nu știe cum va arăta lumea
mâine, dar profesorii trebuie să educe elevii de azi pentru ce se va întâmpla peste mai mult de
o jumatate de secol. Cu cât viitorul este mai imprevizibil, cu atât mai creativi trebuie să fie
profesorii în găsirea metodelor de a își educa elevii. Soluția pentru viitor pare a fi un nou
concept de ecologie educațională, în care educația trebuie făcută al fel decât teoretic, din cărți.
Învățarea experiențială reprezintă un individ care învață mai degrabă făcând ceva
decât citind și gândind pasiv sau primind informații despre un subiect. Modelul care explică
acest tip de învățare are 3 etape ce trebuie urmate: faci ceva, reflectezi asupra acelei acțiuni și
pe baza acestei reflecții faci niște modificări. Apoi reiei acțiunea și o îmbunătățești. De
exemplu, dacă ești bucătar și faci o supă, poți fie să urmezi explicațiile dintr-o carte de bucate,
apoi servești supa și vezi cum a ieșit, fie decizi să reflectezi asupra modului în care o prepari
și modifici supa pe parcurs. Adică în timp ce aceasta fierbe, o guști și te gândești cum să o
modifici pentru a fi pe gustul oaspeților și continui să te adaptezi pe măsură ce avansezi.
Cei mai mulți dintre noi învață la nivel de subconștient. Dacă vrem să facem ca
învățarea experiențială să afecteze în mod concret lumea din jurul nostru, trebuie să facem
intenționat transferul competențelor și abilităților pe care le-am obținut de pe urma unei
experiențe către un alt mediu. Modul de a face acest lucru a fost pentru elevii Colegiului
Economic ”Ion Ghica” Bacău învățarea nemijlocită în cadrul proiectelor educaționale
europene desfășurate de 18 ani, exemplificată cu doar 5 dintre cele 13 exemple de bună
practică în care Colegiul a fost implicat. Numele, oamenii, locurile, sentimentele, sunetele,
culorile, imaginile adunate pot educa mai mult decât o bibliotecă de manuale și auxiliare.
Anul 2004 ne-a legat de proiectul Socrates-Comenius “Investigation about the
situation of women in technical-professional education” care ne-a dus la Cordoba, în Spania,
unde și profesorii, și elevii au învățat o lecție despre război, supraviețuire și toleranță, despre
cum cultura și arhitectura europeană poate supraviețui împreună cu cele maure sub forma
moscheii Mezquita, supraviețuire dublată de frumusețea curților interioare spaniole,
„închisori” răcoroase și pline de flori ale unor femei minunate al căror cel mai înalt vis
vreodată a fost să nu ardă mâncarea soțului pe foc. Mirosul de café con leche și gustul
tradiționalului Salmorejo ne-au învățat să supraviețuim soarelui care coace măslinele și
înnebunește taurii la coride. În Italia, în Napoli, unde străzile sunt înguste și îți este veșnic
teamă că frânghiile de rufe vor ceda și va începe să plouă cu șosete, cămăși și rochii, am
învățat să traversăm strada în condițiile în care toți pietonii traversează când semaforul arată
roșu pentru ei și așteaptă atunci când acesta este verde. Napoli este sinonim cu pizza și cu
mafia și este locul care a trăit veșnic sub semnul vulcanului Vezuviu și al mării.
A venit apoi rândul economiei, trecerii de la școală la piața muncii, marketingului,
afacerilor, în 2009–2011. Am participat la un „experiment” cu activități crosscurriculare
derulate în cadrul Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții - parteneriatul Leonardo
“The Cross-curricular Tool – an Innovative Technique in VET Teaching and Learning”.
Obiectivul general a fost realizarea unui instrument european de învăţare şi predare pentru
dezvoltarea competenţelor antreprenoriale ale viitorilor oameni de afaceri cu ajutorul unui
ghid creat de către elevi şi profesori. Acesta a implicat aplicarea la clasă, în manieră integrată,
profesor de specialitate şi profesor de limba engleză a celor 12 capitole ale ghidul. Elevii au
fost puşi în ipostaza de a lucra în acelaşi timp în română şi engleză, au creat materiale proprii
pentru dezvoltarea afacerii lor virtuale, au folosit elemente de TIC pentru a prezenta produsele
muncii lor, au luat lecții de negociere de la partenerii turci, s-au transformat în promotori ai
ghidului în fața partenerilor cehi, dar au învățat și ce înseamna când un bulgar pare să aprobe
ceva (de fapt, el spune „nu!”) – adică au dobândit competențe de înțelegere interculturală, sau
cum să se comporte când nimeresc la mijloc, între demonstranții Partidului Comunist Turc și
forțele polițienești care își pregătesc tunurile de apă în Istanbul.
Dar teoria și simularea realității nu sunt suficiente. Din această perspectivă găsirea de
oportunităţi pentru stagiile de practică interne sau internaţionale ale elevilor a devenit o
prioritate managerială pentru şcolile din învăţământul tehnico-profesional. Proiectul
“Internship Network: a Path to Intercultural and Vocational Competences” (2014-2015) a
apărut în urma identificării unor probleme comune în şcolile partenere: lipsa informaţiilor şi a
contactelor la nivel naţional şi internaţional cu agenţii economici dispuşi să organizeze stagii
de practică pentru elevi, lipsa de flexibilitate şi mobilitate pe piaţa muncii. Proiectului INPath
a avut ca obiectiv principal realizarea unui ghid care să prezinte companiile care oferă stagii
de practică elevilor străini şi asistență celor ce doresc să participe la astfel de activităţi.
Anul 2015 ne-a făcut să medităm la impulsul ființei umane de a-și depăși limite, de a
migra. Parteneriatul strategic Erasmus+ "Leaving home, coming home: A project to make
students aware of migration problems in our countries“ a contribuit la dezvoltarea unor
competențe care să poată modifica impact asupra politicii, economiei, asupra societății în
general, dar și asupra indivizilor în particular – competențe sociale - capacitatea de a
comunica și convinge colaboratorii în legătură cu ideile și viziunile individuale sau ale
grupului, ompetențe antreprenoriale - capacitatea de a-i percepe corect pe ceilalți, de a face o
primă impresie bună și de a-i convinge să-și schimbe opiniile sau comportamentele. Astfel,
vizita la o școală cu populație școlară preponderent de origine rromă a contribuit la
înțelegerea de către parteneri și la schimbarea opiniei acestora despre România, ceea ce a avut
ca rezultat o creștere a gradului de colaborare în cadrul parteneriatului. Capacitatea de a
dezvolta rețeaua de relații constituie capitalul social al omului, reprezentând resursele
tangibile și intangibile la care acesta poate să aibă acces prin intermediul membrilor rețelei.
Anul 1 al pandemiei și problemele legate de lanțul de distribuție al alimentelor ne-a
adus Parteneriatul Strategic Erasmus+ – # Be green 5 F: Friendly fair food for future care se
concentrează pe crearea unei metodologii menite a-i ajuta pe elevi și pe profesori să
conștientizeze necesitatea unei schimbări sustenabile în procesul de producere și consum al
alimentelor. Imposibilitatea lucratorilor agricoli de a călători în țările europene a cauzat un
colaps în sistemul agricol.. În consecință, proiectul nostru este structurat pe 2 direcții
importante: una digitală în care vom realiza o aplicație pe telefon care va contribui la
obținerea produselor alimentare de la producătorii locali, dar și o carte de bucate electronică
ce va furniza rețete specifice; a doua direcție înseamnă realizarea unor diverse tipuri de
grădini și workshopuri concrete de gătit.
În concluzie, formarea competențelor membrilor societății actuale nu cade exclusiv în
sarcina învățământului formal. Ca să ne putem adapta la ce se întâmplă în jurul nostru, școala
în primul rând, dar nu doar ea, ne ajută să dobândim calitățile necesare unui membru al
societății: să avem o viziune asupra vieții proprii și a societății din care facem parte, să fim
inteligenți și creativi pentru a găsi soluții la problemele cu care ne confruntăm, să ne
cunoașterem domeniul de activitate, să fim perseverenți și hotărâți în ceea ce facem, să fim
carismatici și persuasivi pentru a putea dobândi respectul și susținerea celorlați, responsabili
în deciziile rapide și eficiente pe care le luăm, să ne cultivăm instictele corecte și să avem
încredere în ele, să avem o etică personală și încredere în oameni.
Extrapolând la educație un citat din Harold S. Geneen: „În afaceri, toată lumea este
plătită cu două feluri de monezi: cu bani gheață și experiență. Dobândiți experiența mai întâi;
banii vor veni de la sine mai târziu.”, putem să remarcăm că dacă este cheltuită inteligent,
moneda „experienței” va deveni cea mai importantă investiție a vieții unui om.