PERFECŢIONAREA CONTABILITĂŢII UTILIZĂRII

FERTILIZANŢILOR DE CĂTRE PRODUCĂTORII AGRICOLI

A. FRECĂUŢEANU, VERONICA BULGARU, ANGELA CHIŞLARU
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. Unlike other types of materials incorporated into soil fertilizers can not
fully exercise the functions of fertilization, because some nutrients are lost inevitably.
Fertilizers also influence the productivity of crops not only in administration but also
during the next administration. But legislation in force does not take account of these
features, and value is attributed entirely to the consumption of fertilizers fitotehniei since
incorporation in soil. Therefore it is proposed that a part of the cost of fertilizers to be
settled and the other part be attributed to consumption in stages, over 2-3 years.
Key words: Mineral and organic fertilizers, Consumption of fitotehniei, Expenses in
the period, Prolonged action.
INTRODUCERE
Fertilizanţii reprezintă un element important al consumurilor din fitotehnie,
contribuind la ameliorarea fertilităţii solului şi sporirea productivităţii culturilor agricole.
În conformitate cu prevederile S.N.C. 6 „Particularităţile contabilităţii la întreprin-
derile agricole” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000) îngrăşămintele minerale
administrate pe terenuri distincte se reflectă în expresie naturală (cantitativă şi recalculată
în substanţă activă) şi valorică, iar cele organice - în expresie cantitativă şi valorică.
Casarea lor se efectuează în baza actelor privind utilizarea îngrăşămintelor, chimicalelor şi
erbicidelor prin debitarea contului 811 „Activităţi de bază” şi creditarea contului 211
„Materiale”. Valoarea îngrăşămintelor se atribuie integral la consumurile perioadei de
gestiune, influenţează direct asupra costului efectiv al produselor vegetale obţinute în
această perioadă şi indirect - asupra rezultatului financiar total al întreprinderii. Totodată
nu se ia în considerare faptul că îngrăşămintele îşi exercită impactul favorabil asupra
fertilităţii solului şi productivităţii culturilor anuale sau perene doar parţial, că o parte din
cantitatea administrată se pierde inevitabil (prin denitrificare, spălare, eroziune etc.), că ele
au o acţiune îndelungată (de câţiva ani) asupra dezvoltării plantelor şi formării recoltei pe
câmpurile (sectoarele) fertilizate. Circumstanţele menţionate au un caracter obiectiv,
consecinţele lor pot fi determinate cu un grad înalt de certitudine şi, prin urmare, ar trebui
să influenţeze asupra modalităţii de casare a îngrăşămintelor şi de includere a valorii
acestora în costul produselor vegetale.
MATERIAL ŞI METODĂ
Cercetările în domeniu au fost efectuate în baza generalizării problemelor şi
discordanţelor generate de reflectarea în evidenţă a operaţiunilor economice legate de
utilizarea fertilizanţilor într-un şir de entităţi din sectorul agroalimentar al Republicii
Moldova (staţiunile didactico-experimentale „Criuleni” şi „Chetrosu”, staţiunea tehnolo-
gico-experimentală „Paşcani” ş. a.). Experienţa acumulată de către producătorii agricoli a
fost evaluată prin prisma concordanţei acesteia cu particularităţile îngrăşămintelor ca
materiale cu acţiune îndelungată şi principiile fundamentale ale contabilităţii (supremaţia
economicului asupra juridicului, reflectarea consumurilor şi avantajelor economice în
conformitate cu relaţia „efort-efect”, relevanţa etc.). Preferinţă s-a acordat metodei
studiului monografic cu aplicarea elementelor de analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Experienţa ţărilor cu o agricultură intensivă şi rezultatele înregistrate de gospodăriile
performante din Republica Moldova confirmă necondiţionat faptul că administrarea

65
oricăror tipuri de îngrăşăminte minerale sau organice se soldează cu sporirea recoltei
culturilor agricole. Însă gradul de utilizare sau coeficientul de valorificare a substanţelor
active din aceste îngrăşăminte este diferit şi niciodată nu constituie 100 % (sau 1). Astfel,
în baza generalizării rezultatelor obţinute în cadrul unor experienţe de câmp îndelungate s-
a stabilit că gradul de utilizare de către plante a azotului din îngrăşămintele minerale
variază între 65 şi 75 %. Cealaltă parte a acestui element (sau 25-35 % din cantitatea
totală) sub influenţa diferitor factori obiectivi care nu pot fi gestionaţi de către colectivele
de muncă se pierde inevitabil. De exemplu, sub acţiunea bacteriilor şi altor microorga-
nisme din sol care consumă nitriţii sau nitraţii în scopul obţinerii oxigenului necesar pentru
respiraţia lor o parte din azot este supus procesului de denitrificare. Studiile în domeniu
efectuate în România (M. Volf, 2008) au demonstrat că prin denitrificare poate fi afectat,
în funcţie de caz, de la 5 (în condiţii optime) până la 50 % (în condiţii extremale) din
azotul administrat în sol. Totodată experienţele bazate pe utilizarea izotopului de azot care
se caracterizează printr-un grad de precizie mai înalt au înregistrat pierderi din denitrificare
în mărime de circa 30 %.
O parte din azot de asemenea se pierde prin spălare, adică prin percolarea profilului
solului de către apele de infiltraţie. Mărimea absolută a acestui gen de pierderi depinde
direct de proporţiile dozelor administrate de fertilizanţi şi tipul solului sau componenţa lui
mecanică. Astfel, în cazul dozelor moderate (N 50-80) pierderile de azot prin spălare
oscilează de la 1-6 kg/ha în solurile argiloase (grele) până la 16-18 kg/ha – în solurile
nisipoase (uşoare).
Gradul de utilizare a fosforului de către plante este mai redus şi nu depăşeşte 50 %
din cantitatea de substanţă activă administrată în sol (D. Davidescu, V. Davidescu, 1981).
La potasiu, spre deosebire de azot şi fosfor, se constată un grad de utilizare sporit
(65-85 %), ceea ce se explică prin solubilitatea lui mai rapidă şi mai înaltă. Ca urmare, în
anii favorabili, cu precipitaţii atmosferice suficiente şi în termene optime, potasiul
încorporat în sol devine accesibil pentru plante deja în primele zile după încorporare. Însă
această particularitate a potasiului (solubilitatea lui rapidă şi înaltă) generează şi consecinţe
negative sub formă de pierderi sporite din spălare, mărimea medie a cărora oscilează de la
10-20 kg/ha în solurile argiloase până la 46-60 kg/ha – în cele nisipoase (V. Efimov, I.
Donskih, V. Carenco, 2003). De menţionat că în condiţiile agriculturii intensive pierderile
nominalizate cresc proporţional cu normele de irigare. Acest fapt impune substituirea
sistemelor de irigare tradiţionale (de exemplu, prin stropire sau scurgere liberă) cu sisteme
mai performante şi cu un consum de apă mai redus (de exemplu, irigarea prin picurare).
Din cele expuse mai sus rezultă că îngrăşămintele minerale şi organice, spre
deosebire de alte tipuri de materiale (combustibil, piese de schimb, materiale de construcţie
etc.), în rezultatul casării (încorporării în sol) sunt incapabile de a-şi exercita în mod
integral funcţiile de fertilizare, întrucât o parte semnificativă din elementele nutritive sub
influenţa factorilor eterogeni se pierd, se distrug sau degradează în joncţiuni inutile, fără a
contribui la dezvoltarea culturilor sau sporirea recoltei. În aspect agronomic partea
neutilizată a elementelor nutritive reprezintă o componentă indispensabilă a procesului
tehnologic de cultivare a plantelor anuale sau perene. În plan economic, însă, cota
nevalorificată a îngrăşămintelor se manifestă, de fapt, ca pierderi sau ieşiri de mijloace cu
caracter neproductiv (care nu generează avantaje economice). De aceea este firesc ca
partea neutilizată a fertilizanţilor casaţi să nu fie atribuită la consumuri, după cum se
procedează actualmente, ci la alte cheltuieli ale activităţii operaţionale a producătorilor
agricoli. Totodată trebuie de menţionat că pierderile în cauză sunt suportate în cadrul
activităţii de întreprinzător, nu pot fi evitate şi practic nu pot fi reduse. De aceea ar fi logic

66
ca în conformitate cu articolul 24 din Codul fiscal (Contabilitate şi audit, 2010) aceste
pierderi să fie considerate cheltuieli ordinare şi necesare cu deducerea lor din venituri la
determinarea venitului impozabil.
Rezultatele investigaţiilor efectuate de savanţi în domeniul agrochimiei au
demonstrat de asemenea că îngrăşămintele minerale şi organice exercită o influenţă
benefică asupra productivităţii culturilor agricole nu numai în anul încorporării în sol, dar
şi în perioadele de gestiune următoare. Astfel, în al doilea an după administrarea
îngrăşămintelor organice culturile agricole asimilează următoarele cote procentuale din
totalul substanţelor active: azot – 15, fosfor – până la 20, potasiu – minimum 10. Cu
rezultate identice sau asemănătoare s-au soldat studiile realizate şi de alţi cercetători de
notoriu (B. Âgodin, Û. Žukov, V. Kobzarenko, 2002; È. Muravin, 2003 etc.).
În continuare sunt prezentate date privind gradul mediu de utilizare a substanţelor
active din îngrăşămintele minerale şi organice pe parcursul întregii perioade de acţiune
asupra productivităţii culturilor agricole.
Tabelul 1
Gradul de utilizare a substanţelor active din fertilizanţi de
către culturile agricole, %
Perioada de acţiune a Substanţe active
fertilizanţilor N P2O5 K2O
A 1 2 3
Îngrăşăminte minerale
Totală 70 43 75
inclusiv:
în primul an 63 20 50
în al doilea an 7 13 13
în al treilea an - 10 12
Îngrăşăminte organice
Totală 55 55 80
inclusiv:
în primul an 25 40 50
în al doilea an 20 10 20
în al treilea an 10 5 10

Datele din tabelul 1 confirmă faptul constatat anterior şi anume: substanţele active
din îngrăşăminte se asimilează de către plante parţial, în proporţie de circa 63 %. Acest
indicator a fost calculat astfel:
· pentru îngrăşămintele minerale .........(70 + 43 + 75) : 3 × 100 = 62,6 %;
· pentru îngrăşămintele organice...........(55 + 55 + 80) : 3 × 100 = 63,3 %.
Cealaltă parte a substanţelor active (circa 37 %) se pierde inevitabil şi nu contribuie
la sporirea recoltei culturilor agricole.
Din datele tabelului 1 rezultă şi altă concluzie, nu mai puţin importantă: acţiunea
îngrăşămintelor se manifestă nu numai în anul încorporării în sol, dar şi în perioadele de
gestiune următoare. Totodată proporţiile postacţiunii în anii al doilea şi al treilea sunt
măsurabile, se bazează pe cercetări ştiinţifico-experimentale şi au un caracter relativ
constant. Dealtfel, efectul eşalonat (de lungă durată) din administrarea îngrăşămintelor a
fost constatat cu certitudine şi de către savanţii autohtoni. În particular, s-a demonstrat că
datorită acţiunii îndelungate a îngrăşămintelor în al doilea an după administrare se obţine
un spor al recoltei de cereale de circa 7-10 q/ha (K. Zagorča, 1990).

67
 Faptul că îngrăşămintele minerale şi organice exercită o influenţă benefică asupra
transformării direcţionate a activelor biologice în fitotehnie pe parcursul câtorva perioade
de gestiune confirmă elocvent că fertilizanţii reprezintă materiale cu acţiune îndelungată,
iar casarea lor la consumuri urmează a fi efectuată altfel, decât se procedează în prezent.
Întrucât îngrăşămintele încorporate în sol au un efect de lungă durată şi contribuie la
obţinerea avantajului economic sub formă de spor al recoltei timp de câţiva ani, valoarea
lor nu poate fi decontată în mărime integrală la consumurile culturii agricole sub care ele
au fost administrate nemijlocit. De aceea în conformitate cu principiul concordanţei
această valoare urmează a fi reflectată ca cheltuieli anticipate pe termen lung prin
următoarea formulă contabilă:
debit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”,
credit contul 211 „Materiale”, subcontul 9 „Materiale cu destinaţie agricolă”.
La finele anului de gestiune o parte din valoarea îngrăşămintelor încorporate în sol se
raportează la cheltuielile anticipate curente prin formula contabilă:
debit contul 251 „Cheltuieli anticipate curente”,
credit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”.
Formulele contabile de mai sus se întocmesc în cazul când îngrăşămintele au fost
administrate toamna, sub arătura de zăble, iar acţiunea lor urmează să se manifeste
începând cu anul următor. În asemenea situaţii contul de calculaţie 811 „Activităţi de
bază” nu se abordează, întrucât semănatul de primăvară va fi efectuat mai târziu (în altă
perioadă de gestiune) şi tot atunci va fi cunoscut nomenclatorul exact al culturilor agricole
care vor beneficia de efectul substanţelor active din fertilizanţi.
Însă în prezent din cauza posibilităţilor financiare reduse majoritatea întreprinderilor
agricole au micşorat esenţial consumul de îngrăşăminte şi preferă de a le administra doar
primăvara, concomitent cu semănatul sau pe parcursul dezvoltării plantelor. În aşa caz la
cota-parte a valorii îngrăşămintelor aferentă anului curent se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 251 „Cheltuieli anticipate curente”,
credit contul 211 „Materiale”, subcontul 9 „Materiale cu destinaţie agricolă”.
Cealaltă parte a valorii fertilizanţilor aferentă anilor următori se reflectă cu ajutorul
primei formule contabile.
Repartizarea valorii îngrăşămintelor pe anii de acţiune a substanţelor active (sau pe
perioadele de gestiune) se propune de a efectua în baza proporţiilor respective care se
determină aparte pe fiecare grupă de îngrăşăminte minerale (tabelul 2) sau în ansamblu pe
îngrăşămintele organice, indiferent de provenienţa lor.
Tabelul 2
Proporţiile recomandate pentru repartizarea valorii îngrăşămintelor minerale pe anii
de acţiune a substanţelor active, %
Perioada de acţiune a Substanţe active
îngrăşămintelor N P2O5 K2O
A 1 2 3
Totală 100 100 100
inclusiv:
în primul an 90 46 67
în al doilea an 10 30 17
în al treilea an - 24 16

Proporţiile (sau cotele procentuale) de repartizare a valorii îngrăşămintelor pe anii

de acţiune a substanţelor active din tabelul de mai sus au fost determinate în baza datelor
din tabelul 1 prin împărţirea indicatorilor particulari (pe ani concreţi) la indicatorul total al

68
gradului de utilizare a substanţelor active şi înmulţirea rezultatului obţinut la 100. Astfel,
pentru îngrăşămintele de azot proporţia de repartizare în primul an a constituit 90 % (63 :
70 x 100), iar în al doilea an 10 % (7 : 70 x 100).
Proporţiile de repartizare a valorii îngrăşămintelor organice pe anii de gestiune se
calculează în mod similar, dar în formă comasată, întrucât aceste îngrăşăminte au un
caracter mixt şi conţin toate tipurile de substanţe active. Proporţiile în cauză constituie:
æ 25 + 40 + 50 ö æ 55 + 55 + 80 ö
· pentru primul an.......... ç ÷ :ç ÷ × 100 = 60 %;
è 3 ø è 3 ø
æ 20 + 10 + 20 ö æ 55 + 55 + 80 ö
· pentru al doilea an....... ç ÷:ç ÷ × 100 = 27 %;
è 3 ø è 3 ø
æ 10 + 5 + 10 ö æ 55 + 55 + 80 ö
· pentru al treilea an....... ç ÷ : ç ÷ × 100 = 13 %.
è 3 ø è 3 ø
Cotele procentuale care exprimă gradul de acţiune a îngrăşămintelor pe ani se
aprobă de către conducătorul întreprinderii şi se includ în politica de contabilitate.
După recunoaşterea cheltuielilor anticipate curente ca element de activ al perioadei
de gestiune se procedează la raportarea lor după destinaţie. O parte din aceste cheltuieli în
mod firesc se decontează la consumurile ce ţin de cultivarea plantelor. În acest scop se
debitează contul 811 „Activităţi de bază” şi se creditează contul 251 „Cheltuieli
anticipate curente”. Suma totală pasibilă decontării se află ca produsul dintre valoarea
îngrăşămintelor încorporate în sol şi gradul de utilizare a substanţelor active în primul an
de acţiune. Cealaltă parte a cheltuielilor aferente substanţelor active neutilizate reprezintă
pierderi inevitabile şi se decontează în debitul contului 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
din creditul contului 251 „Cheltuieli anticipate curente”. Suma respectivă se deduce ca
diferenţa dintre suma înregistrată a cheltuielilor anticipate curente şi suma acestor
cheltuieli decontată la consumurile fitotehniei. În sfârşit, la finele anului de gestiune (sau
de administrare a îngrăşămintelor) o parte din cheltuielile anticipate pe termen lung se
transferă în componenţa cheltuielilor anticipate curente. Suma care urmează a fi decontată
pe parcursul următoarelor 12 luni se află ca produsul dintre valoarea îngrăşămintelor şi
proporţia recomandată pentru al doilea an de acţiune a substanţelor active. Modul de
determinare a sumelor ce ţin de înregistrarea şi decontarea cheltuielilor anticipate poate fi
ilustrată prin următorul exemplu.
Admitem că valoarea îngrăşămintelor fosfatice (fără T.V.A.) administrate în
procesul semănatului sau în perioada de vegetaţie a culturilor agricole este egală cu
100000 lei. Atunci sumele necesare vor fi următoarele:
· pentru recunoaşterea
cheltuielilor anticipate curente............. 100000 lei × 46 % : 100 % = 46000 lei;
· pentru recunoaşterea
cheltuielilor anticipate
pe termen lung.........................100000 lei × (30 % + 24 %) : 100 % = 54000 lei
(sau 100000 lei – 46000 lei = 54000 lei);
· pentru decontarea cheltuielilor
anticipate curente la
consumurile fitotehniei...........................100000 lei × 20 % : 100 % = 20000 lei;
· pentru decontarea cheltuielilor
anticipate curente la
alte cheltuieli operaţionale...............................46000 lei – 20000 lei = 26000 lei;

69
 · pentru transferarea cotei-părţi
cheltuielilor anticipate pe
termen lung în componenţa
cheltuielilor anticipate curente................... 100000 × 30 % : 100 % = 30000 lei.
Totodată trebuie de menţionat că decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate
curente la consumurile fitotehniei şi cheltuielile perioadei de gestiune se efectuează treptat
– lunar sau trimestrial, în dependenţă de politica de contabilitate a întreprinderii. Însă ar fi
logic ca durata decontării să nu depăşească durata ciclului agricol care la majoritatea
culturilor constituie 6-9 luni, iar la culturile spicoase de toamnă – circa 11 luni. Această
cerinţă rezultă din faptul că consumurile directe de materiale (în cazul dat – valoarea
îngrăşămintelor casate) şi pierderile conexe pot fi suportate de întreprinderi doar pe
parcursul transformării direcţionate a activelor biologice.
Evidenţa analitică a cheltuielilor anticipate pe termen lung aferente valorii
îngrăşămintelor administrate se ţine pe tipuri şi grupe distincte de îngrăşăminte, câmpuri
(sau sectoare) fertilizate şi ani de administrare. De exemplu, în registrul selectat sau
elaborat de către întreprinderea agricolă pot fi deschise astfel de conturi analitice:
„Îngrăşăminte de azot administrate pe câmpul nr. 3 în anul 2009”, „Îngrăşăminte organice
administrate pe câmpul nr. 5 în anul 2010” etc. În acest caz denumirea culturii agricole nu
se indică, deoarece cheltuielile nominalizate nu se decontează direct la consumurile
fitotehniei şi se referă la mai multe culturi, nomenclatorul şi rotaţia cărora nu pot fi
cunoscute din timp. Valoarea îngrăşămintelor casate se reflectă în conturile analitice în
baza actelor privind utilizarea îngrăşămintelor, chimicalelor şi erbicidelor.
Evidenţa analitică a cheltuielilor anticipate curente se ţine pe tipuri şi grupe distincte
de îngrăşăminte, ani de acţiune a substanţelor active şi culturi agricole sau tipuri de
producţie în curs de execuţie (de exemplu, „Îngrăşăminte de azot cu primul an de acţiune
aferentă sfeclei de zahăr”, „Îngrăşăminte organice cu al doilea an de acţiune aferentă
grâului de toamnă sub recolta anului 2010” etc.).
Să ilustrăm în continuare în baza exemplului de mai sus metoda recomandată de reflectare
a valorii îngrăşămintelor administrate cu utilizarea conturilor pentru evidenţa cheltuielilor
anticipate. Suplimentar admitem că îngrăşămintele fosfatice au fot încorporate în anul 2009 pe
câmpul nr. 2, iar pe acest câmp au fost cultivate următoarele culturi agricole: în anul 2009 –
porumb pentru boabe, în anul 2010 – mazăre verde, iar în anul 2011 – sfeclă de zahăr.
După cum rezultă din conţinutul tabelului 3, metoda recomandată de casare a
îngrăşămintelor şi de reflectare a acţiunii acestora este mai complicată decât metoda existentă,
întrucât necesită calcule suplimentare şi întocmirea unui număr mai mare de formule contabile.
Însă această lacună generează anumite incomodităţi şi sporeşte manopera personalului contabil
doar în condiţiile înregistrării şi prelucrării informaţiei în mod manual. Pe măsura implemen-
tării formei automatizate de evidenţă, bazată pe utilizarea computerelor şi programelor
informatice ajustate la politica de contabilitate a întreprinderilor agricole, neajunsul menţionat
se depăşeşte cu uşurinţă şi nu trebuie luat în considerare sau exagerat.
Pe de altă parte (şi anume în aceasta constă avantajul incontestabil al metodei
recomandate), varianta alternativă de evidenţă propusă de autori este mai corectă şi mai
argumentată în plan economic, întrucât, în primul rând, reflectă adecvat particularităţile
îngrăşămintelor (acţiunea îndelungată şi imposibilitatea utilizării integrale a substanţelor
active de către plante), iar în al doilea rând, se bazează pe principiul concordanţei
veniturilor şi cheltuielilor generate de unele şi aceleaşi operaţiuni care în cazul utilizării
sistemului contabil complet sau simplificat în partidă dublă urmează a fi respectat atât în
contabilitatea financiară, cât şi în scopuri fiscale.

70
 Tabelul 3
Formule contabile aferente operaţiunilor de casare a îngrăşămintelor şi
de reflectare a acţiunii îndelungate a acestora

Nr. Conţinutul operaţiunilor economice Conturi

crt. Suma, lei corespondente
debit credit
A 1 2 3 4
anul 2009 (primul an de acţiune)
1. Reflectarea cheltuielilor anticipate curente ale perioade de gestiune
(100000 lei × 46 %) 46000 251 211
2. Reflectarea cheltuielilor anticipate pe termen lung ale perioadei de
gestiune [(100000 lei × 54 %) sau (100000 lei – 46000 lei)] 54000 141 211
3. Decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate curente care se
referă la consumurile privind cultivarea porumbului pentru boabe
(100000 lei × 20 %) 20000 811 251
4. Decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate curente care se
referă la partea neutilizată (pierdută inevitabil) a substanţelor
active în primul an de acţiune (46000 lei – 20000 lei) 26000 714 251
5. Transferarea cheltuielilor anticipate pe termen lung în componenţa
cheltuielilor anticipate curente în mărimea cotei-părţi care urmează a fi
decontată pe parcursul următorului ciclu agricol (100000 × 30 %)
30000 251 141
Notă la operaţiunea 5. Formula contabilă la operaţiunea 5 se întocmeşte la finele anului 2009.
anul 2010 (al doilea an de acţiune)
6. Decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate curente care se referă
la consumurile privind cultivarea mazării verzi (100000 lei × 13 %) 13000 811 251
7. Decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate curente care se
referă la partea neutilizată (pierdută inevitabil) a substanţelor
active în al doilea an de acţiune (30000 lei – 13000 lei) 17000 714 251
8. Transferarea cheltuielilor anticipate pe termen lung în componenţa
cheltuielilor anticipate curente în mărimea cotei-părţi care urmează a fi
decontată pe parcursul următorului ciclu agricol (100000 lei × 24 %) 24000 251 141
Notă la operaţiunea 8. Formula contabilă la operaţiunea 8 se întocmeşte la finele anului 2010.
anul 2011 (al treilea an de acţiune)
9. Decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate care se referă la
consumurile privind cultivarea sfeclei de zahăr (100000 lei × 10 %) 10000 811 251
10. Decontarea cotei-părţi a cheltuielilor anticipate curente care se
referă la partea neutilizată (pierdută inevitabil) a substanţelor active
în al treilea an de acţiune (24000 lei – 10000 lei) 14000 714 251

Metoda recomandată de casare a îngrăşămintelor necesită de asemenea revizuirea

conţinutului formularului existent al actului privind utilizarea îngrăşămintelor minerale,
organice şi bacteriene, chimicalelor şi erbicidelor. În prezent acest act se întocmeşte o singură
dată, după încheierea lucrărilor de fertilizare sau de protecţie a plantelor pe un câmp (sector)
sau altul şi reuneşte informaţii despre materiale care, de fapt, sunt incompatibile după
destinaţie, durata acţiunii şi consecinţele acesteia. Astfel, chimicalele şi erbicidele (sau
mijloacele de uz fitosanitar) se utilizează pentru combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor,
au o acţiune curentă limitată (de cel mult 1-2 luni) şi favorizează doar protejarea plantelor, fără
a contribui la sporirea recoltei. Îngrăşămintele, dimpotrivă, au o acţiune îndelungată şi

71
generează avantaj economic sub formă de spor al recoltei pe parcursul a 2-3 ani. Prin urmare,
utilizarea îngrăşămintelor trebuie perfectată documentar în mod periodic printr-un act distinct
menit să reflecte integral spectrul de operaţiuni interconexate (casarea îngrăşămintelor din
decontul brigadierului, agronomului sau altui gestionar, recunoaşterea cheltuielilor anticipate în
funcţie de acţiunea substanţelor active în anul curent şi/sau în anii următori etc.). În legătură cu
aceasta se propune de utilizat un formular nou de document (Actul de casare şi/sau de
reflectare a acţiunii îngrăşămintelor) care relevă mai autentic esenţa faptelor economice şi poate
înlocui cu succes formularul depăşit al actului existent.
CONCLUZII
1. Îngrăşămintele minerale şi organice, spre deosebire de alte materiale cu destinaţie
agricolă, exercită o influenţă favorabilă îndelungată (de 2-3 ani) asupra fertilităţii solului şi
productivităţii culturilor de câmp sau perene. Însă ele nu pot fi valorificate integral de către
plante, întrucât o parte din cantitatea administrată sub influenţa diverselor procese naturale
se pierde inevitabil.
2. Modalitatea actuală de reflectare a utilizării îngrăşămintelor este imperfectă în plan
metodologic, nu ţine cont de particularităţile acestui tip de materiale şi contravine principiului
concordanţei veniturilor şi cheltuielilor generate de unele şi aceleaşi operaţiuni economice.
3. Casarea îngrăşămintelor şi atribuirea valorii acestora la consumurile fitotehniei şi
cheltuielile perioadei de gestiune urmează a fi efectuate în mod diferenţiat, în funcţie de
durata acţiunii fertilizanţilor, termenul încorporării în sol şi gradul de utilizare a
substanţelor active de către plante.
4. Varianta optimă de contabilizare a îngrăşămintelor administrate constă în
abordarea suplimentară a conturilor 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”, 251
„Cheltuieli anticipate curente” şi 714 „Alte cheltuieli operaţionale” menite să reflecte
specificul obţinerii avantajelor economice din lucrările de fertilizare.
BIBLIOGRAFIE
1. Codul fiscal. În: Contabilitate şi audit. 2010, nr. 1, p. 4-118
2. Standardul Naţional de Contabilitate 6 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile
agricole”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2000, nr. 163-165
3. DAVIDESCU, D.; DAVIDESCU, V. Agrochimia modernă. Bucureşti: Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1981. 559 p.
4. VOLF, M. Agrochimie. Bucureşti: Renaissance, 2008. 348 p.
5. EFIMOV, V. N.; ДONSKIH, I. N.; CARENKO, V. P. Sistema udobreniâ. М.: Кolos,
2003. 320 s.
6. ZAGORČA, К. L. Optimizaciâ sistemy udobreniâ v polevyh sevooborotah. Кišinev:
Štiinca, 1990. 288 s.
7. МURAVIN, È. А. Аgrohimiâ. М.: Кolos, 2003. 373 s.
8. ÂGODIN, B. А.; ŽUKOV, Û. P.; КOBZARENKO, V. I. Аgrohimiâ. М.: Кolos, 2002. 584 s.

72