Flori de Mucigai

Publicat in 1931, deschide volumul cu acelasi nume, reflecta actul creator din perspectiva naratorului,
poeza este o arta poetica.
Incadrat in modernism, mai exact modernism ecletic, specific lui arghezi.
Prima trasatura: estetica uratului – autorul pune accent pe conditiile nefavorabile din momentul creatiei,
lipsit de solutii, el alege sa-si faca creatia pe un parete de firida goala, pe tencuiala, fiind constient ca ar
putea fi distrusa deoarece tencuiala este un strat exterior slab. Nici in momentul in care decide sa isi
materializeze creatia nu este prielnic, accentuand lipsa de inspiratie si izolarea acestuia de lumea
exterioara. De asemenea, el isi materializeaza creatia scriind cu unghia, cu puteri neajutate, care inseamna
lipsa ajutorului divin, apelul catre divinitate realizat prin animale: taur leu si vultur.
A doua trasatura: inovatia autorului la nivelul limbajului – arghezi este considerat un inovator al
cuvantului, el considera ca valoarea artistica a unei opere consta in abilitatea artistului de a potrivi
cuvinte. In text, apeleaza la arhaisme In scop expresiv precum mucigai, parete, cat si la folosirea formelor
populare ale verbelor schimband topica. In plus, apeleaza la figuri de stil precum repetitia cuvantului nici,
si enumeratia.
Idee Poetica 1: tema creatiei si a rolului creator – Prezenta creatiei nu trebuie conditionata de eficienta
conditiilor actului creator, aceasta trebuie sa exista. Prima idee poetica relevanta pentru tema este
dificultatea autorului de a-si concretiza creatia. Poetul isi constientizeaza neputiinta de a scrie(mana
ghiara reprezinta durerea ca obstacol al creatiei si incapacitatea de a scrie traditional), dar realizeaza ca
actul creator trebuie sa continue, in ciuda efortului ridicat. Rezultatul actului creator este ilustrat prin
metafora „unghiile de la mâna stângă” ca fiind unul stângaci, inestetic și necizelat.
Idee Poetica 2: detasarea de traditionalism- ilustrat prin rezultatul actului creator. este conturata prin
prezenta metaforelor inovatoare „stihuri fara an”, metafora care asigura universalitatea versurilor care
traverseaza timpul, creand un nou concept. „stihuri de groapa” ilustreaza o ruptura de traditie, trecere de
la traditional la modern.
Element structura 1: titlul poeziei – titlul este un oximoron care concentreaza ideea de estetica a uratului,
format din 2 elemente contrastante. Din urat se poate naste frumusetea, cum mucegaiul poate naste floare.
Cele 2 elemente reprezinta imaginea negativa marcata de trecerea timpului, in cazul mucegaiului, florile
reprezinta metaforic versurile, semnifica frumusetea si gingasia creatoare
Element Structura 2: figurile semantice: arghezi este adept al metaforei surprinzatoare, create prin
imbinarea unor cuvinte banale dar extrem de expresive.Astfel metafore apar in prima parte a poeziei:
metafora „sete de apa”: ideea nevoii de exprimare, fiind vazuta ca ceva vital, metafore „foame de scrum”
care semnifica renasterea din cenusa, precum pasarii phoenix. O alta figura semantica este epitetul
metaforic „unghie ingereasca” care face trimitere la versul traditional, creat dupa rigorile clasice. El
considera ca versul traditional ramane o imbinare intre talent si inspiratie divina.