Magnetic Drug Targeting in Cancer

Therapy

Laborator 3

Student: Drăgan Oana

Rugină Alina

Grupa 1446
1. Introducere

Cancerul reprezintă principala cauză a morții în zilele noastre. Numărul oamenilor care
decedează din cauza cancerului crește de la an la an. O problemă majoră în terapia cancerului este
faptul că, doza de medicamente chimioterapeutice necesare pentru a anihila toate celulele unei
tumori va cauza efecte secundare negative severe pacienților.
Folosirea nanoparticulelor magnetice este una dintre încercările de a depăși această
problemă. Se cercetează diferite metode de a folosi aceste particule pentru tratarea diferitelor tipuri
de tumori. Cele mai folosite sunt particulele superparamagnetice de Fe3O4 ca și transportori de
agenți chimioterapeutici. Aceste particule sunt biodegradabile și se mai folosesc și ca agenti de
contrast în imagistica cu rezonanța magnetică.
Scopul metodei Magnetic drug targeting (MDT) în terapia cancerului este de a concentra
medicamente chimioterapeutice în țesutul tumoral într-o doză mai redusă decat în cea administrată
în tratamentul normal cu citostatice.
Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul nanoparticulelor superparamagentice având legate
un agent chimioterapeutic. Aceste nanoparticule se administrează intra-arterial în apropierea
tumorii de tratat și sunt concentrate în aceasta cu ajutorul unui câmp magnetic puternic.
2.Definirea modelului

Modelul descris în acest referat demonstrează un proces simplu de a investiga efectul

unui câmp magnetic extern asupra fluxului sanguin ce conține purtători paramagnetici. El
tratează curgerea ca fiind laminară. Ecuațiile și teoria sunt bazate pe ecuațiile lui Maxwell și cele
NavierStokes. În prima parte sunt rezolvate ecuațiile Maxwell pe întreg domeniul format din
magnetul permanent, vasul de sânge, țesut și aer. Î a doua parte, rezultatele sunt cuplate cu
problemele Navier-Stoke de flux al lichidului prin vasul de sânge.

Geometria modelului este reprezentata de un model 2D simplificat, în care putem

distinge :

• Un magnet permanent;
• Secțiune printr-un vas de sânge;
• Țesut;
• Aer.
 Figura 1. Reprezentarea geometrică a modelului

Figura 2. Reprezentarea modelului fizic

2.1 Problema de câmp magnetic

Această problemă se rezolvă în regim staționar.

După introducerea constantelor, a expresiilor scalare și setarea proprietăților specifice, am
obținut reprezentarea densității fluxului magnetic.
 Figura 3. Distribuția densității fluxului magnetic

a) Distribuția inducției magnetice B (streamline) și a intensității câmpului magnetic H

(arrow)

Figura 4. Distribuția inducției magnetice B (streamline) și a intensității câmpului magnetic H

(arrow)
Se observă că magnetul permanent induce un câmp magnetic staționar. Observăm că liniile
magnetice ale căror direcție este dată de săgeti, intră în partea de jos și sunt emise în partea de sus
 a magnetului care se află pe zona de interes. Magnetul are efectul de a atrage particulele feroase
din sânge.
Liniile de câmp magnetic nu sunt uniforme ca direcție și valoare în locul vasului de sânge.
Inducția magnetică este proporțională cu intensitatea câmpului magnetic, conform relației
de definire.

Figura 5. Distribuția potențialului magnetic vector cu ajutorul liniilor de contur

b) Efectul câmpului magnetic asupra subdomeniului reprezentat de vasul de sânge

Observații: Apar forțele de magnetizație sub acțiunea cărora particulele magnetice din
sânge vor fi atrase către zona de interes. Sângele este combinat cu ferofluid pentru a face posibilă
interacțiunea cu câmpul magnetic. Direcția forțelor de magnetizație este dată de săgețile negre.
Acestea se orientează către zona magnetului permanent, atragând după sine și particulele
magnetice și medicamentația propusă.
Distribuția forțelor de magnetizație în volumul vasului de sânge ilustrează forțe mai mari
(maxime) în zone unde gradientul densității de energie este mai mare, adică acolo unde aceasta
variază mult. Zonele cu gradient mare se regăsesc sub magnet, de aceea ne orientam spre un câmp
magnetic cât mai neuniform.
 Figura 6. Distribuția forțelor de magnetizație în volumul vasului de sânge (F_mg)

2.2 Problema de curgere

Figura 7. Realizarea mesh-ului pentru rezolvarea problemei

Această problemă se rezolvă în regim dinamic.

 La Free Mesh Parameters alegem domeniul 2, cu numarul maxim de elemente 0.02 și
Apply. Acest lucru se face pentru a rezolva problema fără forțe deformate.

a) Reprezentarea distribuției vitezei de curgere a fluidului la momentul de timp

t=0.25s, respectiv t=1s

Figura 8. Distribuția câmpului de viteză la debitul maxim de sânge (t=0,25s)

Figura 9. Distribuția câmpului de viteză când debitul sângelui este 0 (t=1s)

 Observații: Câmpul de viteze la momentul t = 0,25s, reprezintă momentul maxim, de unde
rezultă un debit maxim. Se observă o curgere laminară, liniară apoi, din cauza câmpului magnetic
prezent, dar și a debitului de fluid nul, curgerea devine turbulentă, inerțială și apar vârtejuri, la
momentul de timp t = 1s. Turbulența este mai proeminentă în imediata apropiere a magnetului.
b) Reprezentarea integralei efortului de frecare la perete
Datorită forței de frecare la nivelul peretelui de sânge, duce la o aglomerare de substanță
activă la nivelul acestuia, ceea ce favorizează difuzia substanței medicamentoase la nivelul
membranei. Astfel, magnetul favorizează difuzia substanței medicamentoase asupra țesutului de
interes.

Figura 10. Efectul vâscos la peretele superior, dar și la cel inferior în timpul de 0.25 s
c) Distribuția forței de magnetizație pentru cei doi pereți

Figura 11. Forța de magnetizatie pe direcția y pentru peretele superior (verde) și pentru peretele
inferior (mov)
Observatii: În figura 11 se poate observa reprezentarea grafica a foretei exercitate atat pe
peretele superior ( catre magnet), cât și pe peretele inferior. Aceasta se poate reprezenta la orice
moment de timp, întrucat datele vor coincide. Curba peretelui superior este mai mare, deoarece
acesta este mult mai aproape de magnet, față de peretele inferior care este mai îndepărtat.

d) Reprezentarea profilului curgerii la diferite momente de timp (0,25s și 1s)

 Figura 12. Reprezentarea profilului curgerii la timpul de 0.25 s

Aceste grafice reprezintă distribuția vitezei curgerii sângelui în conductă. Se observă că

viteza în conductă la perete este 0, iar în mijloc ia o valoare maximă.

La intrarea în vas profilul vitezei expuse în imaginea de mai sus, este perfect parabolic la
momentul de viteză maximă 0.25s și tinde la a fi perfect uniform (viteze egale) la începutul și
finalul perioadei (0 și 1).
 Figura 13. Reprezentarea profilului curgerii la timpul de 1 s

Figura 14. Condiția impusă la intrare obținută prin împărțirea la lungimea vasului
 Această simulare confirmă faptul că prin injectarea unui pacient cu particule
feromagnetice purtătoare de medicamente, acestea pot fi dirijate spre locul unde sunt identificate
celulele canceroase, iar substanțele medicamentoase vor fi eliberate concentrat.